Implicatii ale aplicarii instrumentelor cognitiv-constructiviste in

practica scolara
Psihopedagogie speciala, grupa 1
Student:
Tanasiu Mirela Maria
Turcu Mioara Andreea
Cozonac Maria-Ana
INTRODUCERE
Ce este constructivismul?

« Constructivismul este o teorie a subiectului care se străduiește să-și optimizeze

schimburile cu mediul și care, în același timp, se autoconstruiește prin integrarea produselor
gândirii sale. Cel ce învață este inițiatorul propriilor experiențe de învățare, în continuă căutare
de informații utile rezolvării de probleme și reorganizându-și în permanență cunoștințele. »

Ce este cognitivismul?

« Teoria cognitivă a învățării are la bază teoria procesării informației și promovează o

perspectivă activă asupra învățării. Conform teoriei procesării informaționale, procesul de
învățare se referă la receptarea informației din mediu și utilizarea unor strategii cognitive pentru
transferul acesteia din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată. »

Relația între cognitivism și constructivism

« Dincolo de dezbaterile teoretice care abordează distinct cele două teorii, practica
învățării școlare le corelează strâns, pentru a iniția elevii în cunoașterea științifică. Psihologia
cognitivă actuală insistă pe rolul procesărilor mentale a informațiilor și organizarea lor în
structuri, rețele cognitive, pentru a înțelege, a interpreta, a păstra în memoria de lungă durată. Iar
constructivismul explică cum sunt utilizate, integrate acestea, progresivitatea în prelucrarea
mentală a reprezentărilor, experiențelor cognitive în mod propriu.

În acest context, s-a conturat ipoteza specifică cercetării valorii diferitelor instrumente
procedurale care să faciliteze, sprijine, îndrume învățarea studenților, din postura de viitori
profesori constructiviști. Noile lor roluri îi vor determina să abordeze predarea și prin prisma
procedurilor de învățare constructivistă a elevilor. De aceea si instrumentele experimentale sunt
concepute și clasificate după categoriile de obiective cognitive ale învățării experiențiale directe,
cu evidențierea proceselor mentale implicate (cognitivism).
 În acest cadru relațional, se aduc în prim plan categoriile de obiective cognitive
(corespunzătoare mecanismelor, proceselor mentale evidențiate de psihologia cognitivă),
organizate în progresivitatea lor în procesul cunoașterii științifice, pentru a găsi, a concepe, a
utiliza modele de instrumente metodologice în sens constructivist.

Instrumentele cognitiv-constructiviste

 Strict pedagogic, instrumentele concepute și utilizate de către studenți pot alcătui o

categorie specială a mijloacelor didactice, ca resurse informaționale și procedurale, pe care le au
la dispoziție pentru a cunoaște și rezolva o problemă cognitivă sau aplicativă, alături de variate
materiale-support (texte, în principal), produse informatice, chiar alte reprezentări grafice sau
imagistice sau audio-vizuale sau mijloace logico-raționale.
 Strict constructivist însă, aceste instrumente experimentate sunt constructe, produse
ale aplicării teoriei cognitiviste și constructiviste în temă, deci aparțin construcționismului. Ele
concretizează aplicarea acestor metode de cunoaștere în învățarea unor concepte sau probleme
reale (ale pregătirii pedagogice aici), sunt adaptate ca reprezentare și organizare la varietatea
sarcinilor de rezolvat astfel, pot fi re-construite după nivelul înțelegerii și alegerii căii de
rezolvare mentală a sarcinii. Apoi fiecare student/elev le rezolvă sau interpretează propriu,
servesc învățării independente, iar nu predării, servesc câștigării experienței cognitive imitând
direct construcția cunoașterii științifice și rezolvarea unei probleme, situații reale (educaționale).
O problemă metodologică s-a conturat aici: studentul/elevul construiește aceste
instrumente sau profesorul și cel care învață le rezolvă constructivist? Teoretic, studentul/elevul
trebuie să le contureze ca expresie a procesărilor mentale de înțelegere a sarcinii cognitive, dar în
ipoteza noastră, viitorul profesor este inițiat progresiv în conceperea, utilizarea, perfecționarea
lor ca artifacte proprii, raționale, intrând în sistemul competențelor sale didactice.

Rolul instrumentelor cognitiv-constructiviste

Constructivismul inseamna defapt, cladirea intelegerii unui concept, problema, situatie,
rezolvand conflictul cognitiv aparut, castigand experienta cunoasterii. De aceea sunt importante
procedurile si instrumentele care s-o faciliteze, sprijine, indrume, organizeze, valorifice,
dezvolte.
Prin utilizarea acestor instrumente se urmareste atingerea unuia dintre obiectivele centrale
ale formarii psihopedagogice a profesorului- sa gandeasca, sa conceapa, sa interpreteze, sa
reflecteze, sa elaboreze, sa-si modeleze activitatea mentala si in stil constructivist, pentru a
activiza viitorii sai elevi.
Instrumentele cognitiv-constructiviste sunt un eficace context metodologic pentru
exersarea acestor abilitati, capacitati chiar competente.
Majoritatea instrumentelor evoca trepte constructiviste: de la analiza logica a temei, la
gasirea cuvintelor cheie, formularea de intrebari de intelegere si relationare, formularea de
ipoteze, pana la organizarea datelor si relatiilor intre ele si vizualizarea in diferiti organizatori
grafici: scheme, harti conceptuale, reprezentari grafice, etc.
Aceste instrumente, prin forma de organizare si reprezentare grafica a construirii solutiei
de rezolvare le atrag atentia, ii mobilizeaza, ii determine sa caute, sa interpreteze, sa formuleze
ipoteze, sa aleaga variante de raspuns, sa reflecteze, sa prezinte rational elementele intelegerii si
rezolvarii integarale a sarcinii, sa doveasca un stadiu al afirmarii abilitatilor, capacitatilor
formate.
Instrumentele cognitiv-constructiviste sunt construite in jurul unor sarcini care cer
activitate mentala intensa, a unor experiente curriculare de rezolvare a principalelor probleme
pedagogice.
Psihologia cognitiva actuala insista pe rolul procesarilor mentale a informatiilor si
organizare lor in structuri, retele cognitive, pentru a intelege, a interpreta, a pastra in memoria de
lunga durata. Iar constructivismul explica cum sunt utilizate, integrate acestea, progresivitatea in
prelucrarea mentala a reprezentarilor, experientelor cognitive in mod propriu.

Concluzii
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării
ştiinţifice, antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor.
Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţie pentru
învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de obiectele de
studiu în şcoală şi asigură condiţiie formării capacităţii copiilor de a interacţiona şi de a comuni
ca, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.
 Avantajele utilizarii instrumentelor cognitiv-constructiviste:
 transformă elevul din obiect în subiect al învăţării ;
 este coparticipant la propria formare;
 angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
 asigură elevului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă;
 dezvoltă gândirea critică ;
 dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
 permite evaluarea propriei activităţi.
În concepţia pedagogică se consideră că metodele activ-participative sunt cele care
mobilizează energiile elevului, îi concentrează atenţia, îl determină să urmărească cu interes şi
curiozitate lecţia, câştigând adeziunea logică şi afecţiunea faţă de cele nou învăţate, îl îndeamnă
să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare,memoria etc. Prin urmare aceste
metode pun mai mult accentul pe cunoaşterea operaţională, pe învăţarea prin acţiune, prin
manipulare în plan manual şi mintal a obiectelor, a acţiunilor etc. „Metodele interactive urmăresc
optimizarea comunicării, observând tendinţele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului”
( I. Pânişoară). “Activ”, după concepţia pedagogului Ioan Cerghit, este elevul care “depune efort
dereflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de
cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoştinţe".
În concluzie, aceste metode pot fi folosite în scopuri diferite - de la îmbogăţirea
cunoştinţelor, consolidarea, fixarea, transferul acestora - la verificare, evaluare, dezvoltarea
creativităţii şi a tuturor proceselor psihice şi intelectuale, cu condiţa ca învăţătorul să fie un
adevărat “meşter” în a şti când, cum, unde poate fi foloste şi mai ales, să fie un adevărat
“creator” de astfel de jocuri în vederea obţinerii rezultatelor scontate şi eficienţa învăţarii.

Importanța alegerii temei abordate

Am ales să prezentăm această temă deoarece, în momentul în care am ales-o, am

considerat că pare a fi mai interesantă și mai interactivă, întrucât subiectul acestei teme ne oferă
ocazia de a-i implica pe colegi în aplicații în care să se utilizeze instrumentele discutate. Astfel,
atenția lor este sporită, iar asimilarea de informații despre INSTRUMENTELE COGNITIV-
CONSTRUCTIVISTE este mai ușoară și mai rapidă, eficientizând procesul de învățare a
materiei de la seminar pentru colectivul grupei. Am considerat că acest aspect este extrem de
important pentru alegerea temei de prezentare.
PĂLĂRIA REFLEXIVĂ

Este un instrument care presupune analiza unui concept sau a unei idei pe baza a 6 întrebări
esențiale: Cum? Când? Care? Ce? De ce? Unde?, într-o realizare grafică de forma unui
hexagon (șase dimensiuni). Când necesitățile o impun, dimensiunile pot fi multiplicate
(octogon, de exemplu) sau pot fi reduse (pentagon, de exemplu), evident crescând sau scăzând
numărul întrebărilor și tipul acestora.
Această tehnică a fost utilizată în activitățile seminariale pentru formarea unor tehnici,
priceperi, deprinderi, abilități de argumentare, contraargumentare, evidențiere a trăsăturilor,
caracteristicilor unui concept. De exemplu, pentru conceptul de “incluziune socială”,
studenții, după ce au lucrat independent/individual, au cooperat în șase echipe, fiecare având
de sintetizat caracteristicile legate de acest concept, care răspundeau la următoarele întrebări:
1. De ce este necesară incluziunea socială?
2. Ce aspecte vizează?
3. Când/În cât timp se desfășoară?
4. Unde se desfășoară?
5. Care sunt condițiile de desfășurare?
6. Cum se desfășoară?

După ce fiecare echipă a concluzionat și a prezentat formulările, pe cele șase dimensiuni ale
hexagonului, celelalte echipe au completat și apoi s-a generalizat.
Și acest organizator grafic solicită într-un anume fel și cu o anumită intensitate implicarea,
activitatea mentală, cogniția și metacogniția, declanșează, menține și întreține cu o anumită
constanță, frecvență și eficacitate construcția propriei cunoașteri, ponderată apoi la nivel de
grup. Nu este importantă completarea graficelor respective, ci exersarea, formarea și
dezvoltarea de priceperi, deprinderi, abilități, tehnici de lucru pentru a dezbate, a combate, a
argumenta, a contraargumenta, a depista, a cerceta, a alcătui de către studenți.

SARCINĂ DE LUCRU:
Pe baza întrebărilor schițate în desenul ce reprezintă PĂLĂRIA REFLEXIVĂ, colegii se vor
grupa în câte 6 echipe, fiecare echipă ocupându-se de una dintre întrebări, având la dispoziție
5 minute pentru a răspunde. După ce au finalizat, echipele vor colabora între ele, eventual
completând răspunsurile pentru celelalte echipe, astfel încât să construiască împreună o
definiție completă pentru conceptul de INSTRUMENT COGNITIV-CONSTRUCTIVIST.
Întrebările sunt următoarele:
1. Cum se desfășoară?
2. Care sunt condițiile de desfășurare?
3. Ce aspecte vizează?
4. Când/În cât timp se desfășoară?
5. Unde se desfășoară?
6. De ce este necesar instrumentul cognitiv-constructivist?
 Copacul ideilor

Scurtă descriere a tehnicii: Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie
este înscris într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se
ramifică spre partea superioară, asemeni crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate. Copacul
ideilor poate fi completat individual, în perechi, în grup sau frontal. Dacă este completat de către
membrii unui grup, foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul şi fiecare elev
are posibilitatea să citească ce a scris colegii lui.
Tehnica este avantajoasă deoarece propune elevilor o nouă formă de organizare a
cunoştinţelor evocate sau a informaţiilor noi. Pentru varietate, în unele lecţii, copacii ideilor pot
avea subiecte diferite.