Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Psihiatrie Rezolvate
Subiecte Psihiatrie Rezolvate
Psihodiagnosticul expresiei:
- atitudine: cooperantă, indiferentă, preocupată, schimbătoare
- tinuta vestimentară: îngrijită sau nu, excentrică
- privirea: fixă, atentă, vioaie, mirată
- vocea: joasă, monotonă sau cu tonalitate înaltă, tare
- mimica: mobilă, fixă, anxioasă, indiferentă
1. Halucinaţii funcţionale
- percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii false
◦ zgomotele roţilor de tren voci ameninţătoare
◦ percepute atât timp cât există excitantul real
4. H. Vizuale:
- macroscopice/microscopice
- mono-/policromatice
- în câmpul percepției/ h. extracampine
- claritate
- complexitate
Elementare (fosfene, fotopsii)
Complexe fantasmoscopii/ h. figurate
Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
.unice/multiple
-statice/dinamice
-accese/permanente
- macroscopice/microscopice
- mono-/policromatice
- în câmpul percepției/ h. extracampine
- claritate
- complexitate
Elementare (fosfene, fotopsii)
Complexe fantasmoscopii/ h. figurate
Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
.unice/multiple
-statice/dinamice
-accese/permanente
H. Olfactive şi gustative
◦ gust/miros neplăcut sau mai rar plăcut
◦ “crize uncinate” epilepsie, tumori, leziuni lob T, stări delirante, stări
confuzionale
H. Tactile: impresia de atingere cutanată
- continue (intoxicația cu cloral) sau discontinuu,
punctiform (cocaină)
- epidermice/hipodermice
parazitoze halucinatorii
6. Procese afective: descripţie şi clasificare
Starea de afect = reacţie bruscă, inconştientă, de obicei negativă (mânie). Dacă
sunt dese, declansate de incitaţii minime, caracterizeată o personalitate impulsiv
instabilă sau epileptică.
Emoţia = reacţie bruscă, parţial conştientă, pozitivă sau negativă.
Sentimentul = reacţie afectivă durabilă, constantă, conştientă.
Pasiunea = reacţie afectivă de lungă durată, ce implică mobilitarea întregii
personalităţi.
Dispoziţia = tonusul afectiv de fond al omului pe o perioadă de 1 zi, 1 săptămână
sau 1 lună.
Dispoziţia poate fi:
- ridicată (omul are energie în plus): veselă sau coleroasă.
- coborâtă (omul are energie în minus): tristă sau anxioasă.
- apatică (omul are energie zero).
* Tocirea afectivă: individul nu mai are complianţă afectivă
9. Memoria
HIPERMNEZIA:
HIPOMNEZIA: Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
AMNEZIILE:
Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii
Retrograde: se întind progresiv spre trecut
A. lacunară: hiatus mnezic temporar
- stări confuzionale, TCC, echivalențe epileptice
A. totale și parțiale
A. tardivă/ întârziată: lacună mnezică despre tulburarea de conștiență
se instalează treptat , nu imediat după aceasta
A. electivă/tematică
- evenimente uitate electiv datorită încărcăturii afective negative
10. Gândirea:
E. Simptomele nu sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei substante (de
ex., abuz de droguri, medicamente, sau pacientul urmeazå un tratament) sau unei
afectiuni nonpsihiatrice (de ex., hipertiroidismul).
Notå: Episoadele asemånåtoare celor maniacale ce sunt în mod evident
determinate de tratamentul somatic antidepresiv (de ex., medicatie, soc electric,
fototerapie) nu trebuie luate în considerare în diagnosticarea unei tulburåri bipolare
22.Fobia socialå
TRATAMENT
Studii controlate recente au documentat eficacitatea câtorva agenti farmacologici în
tratamentul tulburårilor fobice. Beta-blocantele sunt în mod particular eficiente în
tratarea „anxietåtii de performantå“ (dar nu a fobiei sociale în general) si par så
realizeze acest beneficiu prin împiedicarea aparitiei manifestårilor fizice ale
anxietåtii, cum sunt transpiratia, tahicardia, palpitatiile si tremorul. IMAO
amelioreazå fobia socialå independent de actiunea lor antidepresivå, iar ISRS par a
fi si ei la fel de eficienti. Benzodiazepinele pot fi de ajutor în reducerea
comportamentului de evitare temåtoare, dar cronicitatea tulburårilor fobice le
limiteazå utilitatea. Psihoterapia comportamentalå tintitå este o component
importantå a tratamentului, tinând seama de faptul cå recåderile apar frecvent când
sunt folosite numai medicamente. Strategiile cognitiv-comportamentale sunt
esentiale în tratament si au apårut dupå ce s-a descoperit cå perceptia si
interpretarea distorsioantå a stimulilor ce produc teamå pacientilor joacå un rol
major în perpetuarea fobiei.
Pacientii cu fobie socialå, în particular, au o ratå crescutå de alcoolism,
precum si alte tulburåri psihiatrice associate (de ex., tulburåri de alimentatie),
necesitând tratarea în parallel a fiecårei tulburåri dacå se urmåreçte reducerea
anxietåtii.
Manifeståri clinice
Pacientii pot dezvolta anxietate semnificativå dupå expunerea la o trauma
extremå, definitå ca un eveniment ce amenintå viata sau integritatea propriei
persoane sau a alteia. Reactia poate apare în scurt timp dupå expunerea la traumå
(tulburare de stress acutå) sau poate fi întârziatå si recurentå ( tulburarea de stres
posttraumaticå, TSPT)
În ambele situatii pacientul prezintå simptome asociate de detasare si
pierdere a råspunsului emotional. Pacientul se simte depersonalizat si incapabil så-
si aminteascå aspecte specifice ale traumei, desi în mod caracteristic aceasta este
retråitå prin intruziuni în gânduri, vise sau prin flash-back-uri, mai ales când sunt
prezente elemente sugestive ale evenimentului original.
Ca urmare, pacientul evitå cu bunå stiintå stimulii ce precipitå retråirea
traumei si manifestå vigilentå crescutå, neliniste si reactii bruste. Pacientii cu
tulburare de stres au un risc crescut de a dezvolta alte tulburåri anxioase, afective
sau legate de abuzul de substante. Între 5 si 10% din americani vor îndeplini la un
moment dat criteriile pentru TSPT, femeile fiind mai frecvent afectate decât
bårbatii.
Factorii de risc pentru dezvoltarea TSPT includ antecedente psihiatrice si o
personalitate nevroticå si extrovertitå. Studii realizate asupra gemenilor mono si
dizigoti au demonstrat cå existå o influentå substantialå a geneticii asupra tuturor
simptomelor asociate cu TSPT, dar nici una legatå de factorii de mediu.
3. Sevrajul complicat
a) sevrajul complicat cu delirium tremens (DT) apare la circa 5% din pacientii
intrati în sevraj; se instaleazã la 72 de ore (sau mai târziu) dupã întreruperea
consumului.
- Simptomele apar în urmãtoarea ordine: la câteva ore dupã întrerupere -
tremurãturi ale extremitãtilor, febrã (> 39oC), tahicardie (> 120 bãtãi/min.), HTA;
- la 12-24 de ore - anxietate, agitatie psiho-motorie, halucinatii vizuale (mai rar
auditive), semne de simpaticotonie, confuzie agitatã (delirium), halucinatii (de
obicei zoopsihice), idei delirante etc.
- Complicatii: crize epileptice simptomatice (rum fits) la 48-72 de ore, la marii
bãutori, cu o "carierã" îndelungatã de alcoolici.
- Mortalitatea este de 0,2% si în primele 48 de ore entitatea nosologicã constituie o
urgentã medicalã ce trebuie tratatã în serviciul de terapie intensivã.
Comorbiditate: insuficientã hepaticã, pancreatitã, infectii bronho-pulmonare,
hematoame subdurale posttraumatice, miocardiopatie metabolicã cu tulburare de
ritm, polineuropatii periferice toxice
b) sevrajul complicat cu crize epileptice este modalitatea de debut a sevrajului
în 1% din cazuri, sub forma unei crize convulsive unice.
Complicatiile psihiatrice ale alcoolismului:
- tulburarea psihoticã (halucinoza Wernicke)
- tulburãri amnestice (sindromul amnestic - Korsakoff indus de alcool)
- back-out-urile (episoade tranzitorii de amnezie anterogradã - de fixare)
- dementa alcoolicã
- tulburarea de dinamicã sexualã indusã de alcool
- tulburarea de somn indusã de alcool.
Complicatiile somatice ale alcoolismului
- complicatii digestive - steatoza hepaticã, esofagita, gastrita, ciroza hepaticã, risc
de pancreatitã acutã si sechele functionale pancreatice (deficienta de insulinã si
enzime)
- complicatii cardiovasculare si cerebrovasculare - HTA, coronaropatie,
cardiomiopatia alcoolicã, tulburãri grave de ritm (pot fi fatale), microhemoragii în
vasele cerebrale, risc (considerabil) de AVC
- complicatii hematologice - leucopenie, scãderea imunitãtii, afectarea celulelor
stem ale seriei rosii, cresterea volumului eritrocitar mediu peste 95
- complicatii neurologice - encefalopatia hepaticã cu confuzie, agitatie, alterãri de
personalitate si apoi flapping tremor; sindromul amnestic Korsakoff; neuropatia
perifericã; degenerare cerebralã ce se poate asocia psihozei Wernicke-Korsakoff;
dementa alcoolicã
- complicatii psihiatrice: sindromul de sevraj complicat/nu cu delirium tremens,
tulburarea amnesticã (sindromul Korsakoff alcoolic), dementa alcoolicã, depresia
alcoolicã etc.
30.Schizofrenia hebefrenică:
- halucinaţii la nivel latent, neconcludente
- simptome de deficit grupate în jurul sdr. autist
- personalitate detaşată, izolată, abulică (lipsită de voinţă)
- tocire afectivă (scăderea afectivităţii), autoviolenţă afectivă, inversare afectivă
-comportament dezintegrat (incoerenţa persoanei în totalitatemimică
inexpresivă, atitudine placidă, gesturi fără sens, grimaşe)
11.Tulburarile nevrotice.Definitie,clasificare :
Nevroze: tulburări ce au la bază un conflict intern.
Epidemiologie: 70% din pacienţii care trec prin spitalele de psihiatrie şi 15-30%
din totalul afecţiunilor psihiatrice.
Clasificare:
1. neurastenia: tulburare psihică caracterizată prin oboseală, fatigabilitate nervoasă
din cauza unei suprasolicitări continue şi difuze.
2. atacul de panică: tulburare psihică caracterizată prin anxietate paroxistică, cu
maximum la 4 minute.
3. nevroza anxioasă: tulburare psihică caracterizată prin anxietate permanentă cu o
stare de contractură generalizată.
4. nevroza fobică: tulburare fobică caracterizată prin frica faţă de ceva (obiecte,
persoane, situaţii) în exces.
5. nevroza obsesiv-compulsivă: tulburare psihică caracterizată prin imagini,
cuvinte sau impulsuri recurente care parazitează psihicul persoanei şi acte ritualice
prin care persoana caută să scape de obsesie.
15.Tulburarile de anxietate:
Tulburarile fobic-anxioase
•Un grup de tulburari
•Anxietatea – în situatii bine precizate, nepericuloase
•Situatiile sunt evitate sau greu suportate
•Palpitatii, senzatie de lesin, frica de moarte, pierderea controlului sau nebunie
•Anxietate anticipatorie
1. Agorafobia
- Frica de a parasi locuinta, magazine, locuri aglomerate, spatii publice, tren,
autobuz, avion
- Panica
- +/- Simptome depresive si obsesionale
- Evitarea situatiei
2. Fobia social
- Frica de a fi observat de alte persoane – evitarea situatiilor sociale
- Deprecierea propriei persoane, frica de critica
- Înrosirea fetei, tremor mâini, greturi, senzatia de mictiune imperioasa
- Simptomele progreseaza pâna la panica
3. Antropofobia
4. Nevroza sociala
5. Fobiile specifice (izolate)
- Fobii - în situatii restrânse
- Anumite animale, înaltimi, tunet, întuneric, zbor, spatii închise, toalete publice,
anumite mâncaruri, dentist, sânge, rani
Acrophobia
Zoofobia
Claustrofobia
Aihmofobia etc.
În parafrenie:
- antipsihotice (neuroleptice): haloperidol, clordelazină
- psihoterapie de susţinere: manifeşti înţelegere, îi câştigi încrederea, nu îl combaţi
şi încerci să îl faci să se adapteze la mediu.
1) fenotiazine:
a) crolpromazina, levopromazina (utilizate în urgenţe)
b) tioridazina (utilizată şi în tratamentul enurezisului)
c) trifluoperazina (neuroleptic „incisiv” = foarte puternic)
2) tioxantenice: clopentixol, flupentixol (utilizate în tratamentul de întreţinere în
schizofrenie)
3) periciazinice: propericiazina, neuroleptil
4) butirofenolice: haloperidol (neuroleptic incisiv, utilizat şi în tratamentul
comportamentelor agresive din etilism şi oligofrenie)
5) atipice (fără efecte neurologice): clozapina, olanzepina.
Principii:
- exercitarea unei influenţe asupra psihicului şi/sau a somaticului unei persoane
(pacient) de către psihicul unei alte persoane (psihoterapeut) în scopul influenţării
în sens pozitiv a unei afecţiuni psihice.
- se foloseşte limbajul, dar şi comportamentul non-verbal.
Clasificare:
a) după gradul de instrucţie al persoanei implicate: psihoterapie empirică,
psihoterapie sistematizată
b) după nr. persoanelor implicate: autopsihoterapia, psihoterapia individuală,
psihoterapia familială, psihoterapia de grup.
Efect principal: sărurile de litiu previn oscilaţiile timiei (afectivităţii) spre manie
sau depresie.
Mecanism de acţiune:
- reglarea presinaptică şi postsinaptică a transmitelor neuronale
- controlează permeabilitatea membranară pentru ionii de Na, K, Ca, Mg.
Indicaţii:
- sdr. hipertimice (manie, depresie)
- alte boli psihice care se insoţesc cu tulburări ale afectivităţii.
Contraindicaţii: hipotiroidie, afecţiuni cardiace, afecţiuni hepato-renale, sarcină,
tulburări hidroelectrolitice.
Efecte secundare: neurologice (tremurături fine ale extremităţilor), psihice
(astenie, somnolenţă, scăderea atenţiei, memoriei, voinţei, libidoului), somatice
(creştere ponderală, greaţă, diaree, sete, poliurie, leucocitoză).
Posologie (mod de administrare):
- în forma acută a maniei: 1000 – 1500 mg/zi
- în forma cronică a maniei: 250 – 300 mg/zi
Cel mai frecvent se utilizează carbonatul de litiu şi gluconatul de litiu. Se pot
asocia neuroleptice (în manie) sau antidepresive (în depresie). Tratamentul se face
sub controlul săptămânal al litiului sanguin (VN: 0,8 – 1,2mEq/l). În caz de
intoxicaţie cu litiu se face dializă.
1) psiholeptice:
a) anxiolitice (tranchilizante): benzodiazepine, nebenzodiazepine
b) sedative: barbiturice
c) antipsihotice (neuroleptice): fenotiazine, tioxantenice, periciazinice,
butirofenolice, atipice
2) psihoanaleptice:
a) timoleptice (antidepresive ciclice)
b) timoanaleptice (antidepresive IMAO)
c) neoanaleptice (stimulante ale vigilenţei)
3) psihoizoleptice
4) psihodisleptice.
Riscul suicidar este permanent şi de gravitate maximă. Poate avea loc şi atunci
când evoluţia bolii pare a fi ameliorată (prin diminuarea inhibiţiei psihomotorii).
Suicidul poate fi violent şi brutal sau pregătit minuţios, cu atenţie, disimulat de
bolnav.
Suicidul poate avea caracter colectiv, altruist (ex.: mama se sinucide dar îşi ucide şi
copiii pentru a-i scuti de suferinţele ei pe care le atribuie şi acestora).
Riscul suicidar presupune aşadar monitorizarea (urmărirea) cu atenţie a bolnavilor
psihici predispuşi la tentative autolitice (suicid) atât pe durata tratamentului cât şi
în perioada de evoluţie aparent favorabilă a bolii psihice.