1.

Psihodiagnosticul expresiei:
- atitudine: cooperantă, indiferentă, preocupată, schimbătoare
- tinuta vestimentară: îngrijită sau nu, excentrică
- privirea: fixă, atentă, vioaie, mirată
- vocea: joasă, monotonă sau cu tonalitate înaltă, tare
- mimica: mobilă, fixă, anxioasă, indiferentă

2.Tulburari cantitative de Perceptie:

= Procese senzoriale elementare, care se disting prin sintetism, unitate şi

integritate, ele redând realitatea obiectuală în imagini de ansamblu

 Multimodală – însuşiri multiple ale obiectelor lumii externe.

 Modificări:
 Cantitative: hipo-, hiperestezia.
 Calitative: iluzii, halucinaţii.
 HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o
modificare organică evidenţiabilă.
 HIPOESTEZIA:
 Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă.

3. Halucinatii- def, halucinatii auditive

1. Halucinaţii funcţionale
- percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii false
◦ zgomotele roţilor de tren  voci ameninţătoare
◦ percepute atât timp cât există excitantul real

H. Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale, deliruri toxice şi

infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură epileptică)

◦ Localizare – în câmpul auditiv

- în afara
◦ Intensitate – discrete, surde
- puternice
◦ Complexitate
 Elementare (foneme, acoasme)
 Comune (ciripit, scârtîit)
  Verbale (voci)
◦ Continuitate
 Episodice/ continui

Răsunet afectiv favorabile/defavorabile

4. H. Vizuale:

◦ Normal trecerea veghe  somn

◦ surmenaj, neurastenie,
◦ af. oftalmologice, neurologice

- macroscopice/microscopice
- mono-/policromatice
- în câmpul percepției/ h. extracampine
- claritate
- complexitate
 Elementare (fosfene, fotopsii)
 Complexe fantasmoscopii/ h. figurate
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
.unice/multiple
-statice/dinamice
-accese/permanente

5.Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):

◦ Proiecţia spaţială: în/dincolo de spațiul perceptiv

◦ Convingerea asupra “realităţii” lor
◦ “Perceperea” prin modalități senzoriale obișnuite și căi senzoriale normale
◦ Intensitate discrete/intense
◦ Claritate diferită
◦ Complexitate variabilă
◦ Durată (intermitente/continue)
◦ Rezonanţă afectivă (anxiogene)

În funcţie de calea senzorială pe care se produc au fost descrise: Halucinaţii

auditive, vizuale, olfactive şi gustative, tactile, corporale.

H. Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale, deliruri toxice şi

infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură epileptică)
 ◦ Localizare – în câmpul auditiv
- în afara
◦ Intensitate – discrete, surde
- puternice
◦ Complexitate
 Elementare (foneme, acoasme)
 Comune (ciripit, scârțîit)
 Verbale (voci)
◦ Continuitate
 Episodice/ continui
◦ Răsunet afectiv favorabile/defavorabile
H. Vizuale:

◦ Normal trecerea veghe  somn

◦ surmenaj, neurastenie,
◦ af. oftalmologice, neurologice

- macroscopice/microscopice
- mono-/policromatice
- în câmpul percepției/ h. extracampine
- claritate
- complexitate
 Elementare (fosfene, fotopsii)
 Complexe fantasmoscopii/ h. figurate
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
.unice/multiple
-statice/dinamice
-accese/permanente

H. Olfactive şi gustative
◦ gust/miros neplăcut sau mai rar plăcut
◦ “crize uncinate” epilepsie, tumori, leziuni lob T, stări delirante, stări
confuzionale
H. Tactile: impresia de atingere cutanată
- continue (intoxicația cu cloral) sau discontinuu,
punctiform (cocaină)
- epidermice/hipodermice
parazitoze halucinatorii
6. Procese afective: descripţie şi clasificare
Starea de afect = reacţie bruscă, inconştientă, de obicei negativă (mânie). Dacă
sunt dese, declansate de incitaţii minime, caracterizeată o personalitate impulsiv
instabilă sau epileptică.
Emoţia = reacţie bruscă, parţial conştientă, pozitivă sau negativă.
Sentimentul = reacţie afectivă durabilă, constantă, conştientă.
Pasiunea = reacţie afectivă de lungă durată, ce implică mobilitarea întregii
personalităţi.
Dispoziţia = tonusul afectiv de fond al omului pe o perioadă de 1 zi, 1 săptămână
sau 1 lună.
Dispoziţia poate fi:
- ridicată (omul are energie în plus): veselă sau coleroasă.
- coborâtă (omul are energie în minus): tristă sau anxioasă.
- apatică (omul are energie zero).
* Tocirea afectivă: individul nu mai are complianţă afectivă

7. Iluziile: definiţie, clasificare şi exemplificare clinică

Definiţie: tulburări calitative ale percepţiei (percepţii deformate, false, ale unor
obiecte reale)
Clasificare şi exemplificare clinică:
1) iluzii exteroceptive:
a) vizuale (metamorfopsii):
- macropsie: obiectele par mai mari
- micropsie: obiectele par mai mici
- dismegalopsii: obiectele sunt asimetrizate, lărgite sau alungite
- peropsie: distanţa faţă de un obiect este modificată
- falsele recunoaşteri: dejà vu, jamais vu (în manie, demenţă, stări confuzive,
epilepsie temporală), iluzia sosiilor (bolnavul substituie o persoană cu altă; apare în
psihozele discordante).
b) auditive
c) gustative
d) olfactive
2) iluzii interoceptive: percepţia falsă, eronată, a funcţionării unor viscere (în
nevroze)
3) iluzii proprioceptive: percepţii false asupra mărimii, formei, greutăţii sau
poziţiei propriului corp (în schizofrenie, în intoxicaţii cu LSD, cocaină).
8. Tulburari de atentie
= Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de
obiecte şi fenomene, cu scopul de a asigura condiţiile de claritate a grupului de
imagini percepute, cât şi delimitarea lor netă de câmpul perceptiv.
 HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi, hipocondriaci,
fobici, obsesionali.
 HIPOPROSEXII, APROSEXII: St. confuzionale, anxietate, surmenaj,
oligofrenii, demenţe, sch.

9. Memoria

Proces psihic al orientării retrospective, realizat prin întipărire (fixare), păstrare

(conservare) şi evocare (reactualizare).
• Memoria imediata – nr de telefon sau o serie de 6 numere
• Memoria recenta – 3 obiecte pe care le repeta dupa 5 – 10 min
• Memoria indepartata – descrierea unui eveniment din urma cu 2 ani sau mai
mult

 HIPERMNEZIA:
 HIPOMNEZIA: Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut
 A. lacunară: hiatus mnezic temporar
- stări confuzionale, TCC, echivalențe epileptice
 A. totale și parțiale
 A. tardivă/ întârziată: lacună mnezică despre tulburarea de conștiență
se instalează treptat , nu imediat după aceasta
 A. electivă/tematică
- evenimente uitate electiv datorită încărcăturii afective negative

10. Gândirea:

 Proces central al vieţii psihice, o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi

generalizată prin care se distinge esenţialul de fenomenal, în ordinea
lucrurilor şi ideilor, pa baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor

Operaţiile gandirii. : analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea

11/12. Gândirea: definiţie şi clasificarea tulburărilor cantitative/calitative
Gândirea: proces psihic complex de analiză, sinteză, comparare şi informare din
mediul intern şi extern. Reprezintă ansamblul proceselor asociative prin care se
distinge esenţialul de fenomenal.
Clasificarea tulburărilor de gândire:

a) modificări cantitative: fuga de idei, lentoarea ideatică, blocaj mental, anideaţia,

verbigeraţia.
b) modificări calitative: ideea dominantă, obsesia, compulsiunea, fobia, ideea
prevalentă, ideea delirantă.

14. Ideile delirante: clasificare şi exemplificare clinică

1) Idei delirante expansive:
- idei de mărire şi bogăţie: apar în manie, paranoia, schizofrenia paranoidă.
- idei delirante de reformă (morală, religioasă, politică).
- idei delirante de filiaţie.
- idei eroto-maniace
2) Idei delirante depresive:
- idei de persecuţie şi de relaţie.
- idei de revendicare.
- idei de gelozie.
- idei de vinovăţie şi autoacuzare.
- idei hipocondrice.
- idei de transformare şi posesiune: în schizofrenia paranoidă, demenţă.
- idei de negaţie: în melancolie, demenţă.
3) Idei delirante mixte.

15.16. Voinţa şi tulburările de voinţă

Voinţa = latura dinamizatoare a omului care duce la îndeplinirea scopului propus.
Instinct  necesitate biologică  trebuinţă  voinţă.
Tulburări ale voinţei:
1) hipobulia = scăderea voinţei. Apare în nevroze, în patologia cr. cu multă
suferinţă.
2) hiperbulia = creşterea voinţei.
- momentană: apare în starea de afect patologic.
- de durată: apare în delirul cr. sistematizat.
3) disbulia = dificultatea trecerii la acţiune. Apare în neurastenie, schizofrenie.
4) parabulia = deficitul voinţei, asociat unor pulsiuni, dorinţe sau acte, care în
manifestarea lor paralelă agravează acest deficit. Desfăsurarea simultană a 2
activităţi fără a se focaliza pe o singură activitate (în schizofrenie). Începerea unei
activităţi fără a o putea finaliza (în depresie, nevroze, surmenaj).

17. “Demenţa – tablou clinic, debut

- este definită clasic ca o stare de regresie intelectuală globală, o deteriorare

progresivă cu evoluţie cronică”
Evidenţierea simptomelor clinice precoce ale deficitului cognitive:
 Familia sau rudele observă modificări ale memoriei, personalităţii sau
funcţionalităţii
 Semnul întoarcerii capului
 Dificultate în a-şi aminti date, ezitări de limbaj, anxietate
Minimalizarea şi/sau raţionalizarea greşelilor.
 În afară de memorie, sănătatea sa este bună”
 Un istoric cu probleme de memorie pentru evenimentele recente, care nu
afectează memoria imediată sau de lungă durată
 Examinarea medicală si neurologică nu remarcă o patologie specifică
Afectare medie la screening-ul neuropsihologic.

Tabloul clinic al dementei are la baza sindromul demential:

- Simptome cognitive- tulburarile de memorie in sensul diminuarii cantitative
(hipomnezia)
-;sunt evidente si marcheaza pe plan clinic debutul dementei.
- Ele se agraveaza progresiv pana la amnezie retro-anterograda (pierdere
progresiva a informatiilor dinspre prezent spre trecut) si uneori aparitia unor
paramnezii de tipul ecmneziei
- hipoprosexia este constanta, accentuindu-se progresiv pana la pierderea totala a
capacitatii de concentrare (aprosexie)
- dezorientarea in timp, spatiu si la propria persoana sunt simptome invariabile in
stadia mai avansate ale procesului deteriorative
- gandirea devine lenta si saraca in continut (saracie ideativa), uneori incoerenta;
- in stadiile incipiente pot apare idei delirante nesistematizate cu tematica de
persecutie;
- in stadii avansate alterarea gandirii este cvasitotala reflectandu-se prin emiterea
unor sunete fara sens sau mutism
- pe plan perceptiv se instaleaza treptat agnoziile, uneori la debut pot apare
tulburari calitative ale perceptiei -; inconstante -;
- caracteristice sunt halucinatiile olfactive, gustative si perceptii false din sfera
organelor genitale.
- Simptome afective- in stadii incipiente apare depresie ca o reactie la
constientizarea instalarii procesului deteriorative
- iritabilitatea se poate asocia depresiei
- apare dispozitia disforica
- in stadii avansate apare o aplatizare a reactiilor afective la stimuli, dublata de
explozii afective de tipul afectelor fara o cauza aparenta
- Simptome comportamentale- primele simptome pe plan comportamental se
refera la scaderea interesului pentru activitati si a initiativei (simptome care pot
determina confuzie diagnostica cu episodul depresiv)
- progresiv apar perioade de akinezie intrerupte de perioade de agitatie,
comportamentul devine dezorganizat, fara sens, abundand stereotipiile si
perseverarile motorii si verbale.

18. Dementa – faza de stare si terminala

Perioada de stare este marcata de instalarea simdromului AAA- Afazia- aspect
predominant senzorial (pacientul nu mai intelege mesajul celorlalte personae dand
raspunsuri altui subiect)
- dificultati in gasirea cuvantului potrivit
- alterarea pronuntiei cuvintelor
- datorita logocloniilor vorbirea devine neinteligibila
Agnoziile
- agnozia structurilor spatiale
- suportul dezorientarii spatiale a pacientilor, ei nu mai pot ansambla obiectele
pentru a forma o imagine unitara a mediului, nu mai pot aprecia corect distantele-
- agnozia optica - nerecunoasterea culorilor, a formelor si fizionomiilor –
Apraxiile - initial diminuarea progresiva a indemanarii cu imposibilitatea
executarii unor activitati uzuale (incheierea nasturilor, folosirea cheii pentru
descuiatul usii, etc)
- dezorganizarea completa a comportamentului
- miscarile devin neinteligibile si lipsitede scop, avand caracter stereotip si iterativ
sau substitutiv
In perioada de stare mai apar:
- agravarea tulburarilor de memorie
- amnezie retro-anterograda si ecmnezie
- afectivitatea este relativ bine conservata, initial anxietate datorata dificultatilor de
exprimare verbala, ulterior buna dispozitie nemotivata intrerupta de reactii de furie
si iritabilitate
- hipertonia musculara este caracteristica acestei demente dar ea se instaleaza
relative tardiv in perioada de stare
- uneori apar crize epileptice de tip Grand Mal
• Stadiul terminal- tablou clinic de dementa profunda
- pacientii devin gatosi, fiind imposibila realizarea unei igiene minime
- apar reflexele timpurii
- musculatura bucala este in permanenta miscare, duc toateo biectele la gura, sug si
mesteca in permanenta
- decesul survine ca urmare a unor infectii intercurente sau in cadrul crizelor
epileptic
Diagnosticul se confirma prin aspectul cerebral caracteristic evidentiat prin
examinareade CT cranian.

19. Episodul maniacal

A. O perioadå distinctå de dispozitie euforicå anormalå si persistentå, expansivå
sau iritabilå, ce dureazå cel putin o såptåmânå (sau orice duratå, dacå se impune
spitalizarea).

B. Pe perioada tulburårii de dispozitie, trei (sau mai multe) din simptomele

urmåtoare au persistat (patru, dacå dispozitia e numai iritabilå) si au fost prezente
într-un grad semnificativ:
1. Încredere în sine exageratå sau grandomanie
2. Nevoie scåzutå de somn (de ex., se simte odihnit dupå numai 3 ore de somn)
3. Pacientul este mai vorbaret decât de obicei sau obligå la continuarea dialogului
4. Fuga de idei sau sentiment subiectiv de gânduri care aleargå
5. Distractibilitate (adicå, atentia este prea usor distraså de stimuli externi fårå
importanta sau relevanta)
6. Cresterea activitatii cu scop (fie social, la muncå sau la scoalå, fie sexual) sau
agitatie psihomotorie
7. Implicarea exageratå în activitati placute, existând o mare probabilitate a
consecintelor dureroase ( de ex., cumpåråturi nerestrictionate, indiscretii sexuale
sau investitii financiare dezastruoase)

C. Simptomele nu îndeplinesc criteriile unui episod mixt

D. Tulburarea de dispozitie este suficient de severå pentru a submina activitatea

profesionalå, activitatea sociala obisnuitå sau relatiile cu ceilalti sau necesitå
spitalizare pentru a preveni våtåmarea propriei persoane sau a altora, sau existå
simptome psihotice

E. Simptomele nu sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei substante (de
ex., abuz de droguri, medicamente, sau pacientul urmeazå un tratament) sau unei
afectiuni nonpsihiatrice (de ex., hipertiroidismul).
Notå: Episoadele asemånåtoare celor maniacale ce sunt în mod evident
determinate de tratamentul somatic antidepresiv (de ex., medicatie, soc electric,
fototerapie) nu trebuie luate în considerare în diagnosticarea unei tulburåri bipolare

20 Episod depresiv sever

- este definitå ca o stare depresivå zilnicå ce persistå minimum 2 såptåmâni Un
episod poate fi caracterizat prin tristete, indiferentå sau apatie, iritabilitate si este
asociat de obicei cu modificåri ale functiilor neurovegetative, incluzând somnul,
apetitul si controlul greutatåtii, agitatie sau inhibitie neuromotorie, fatigabilitate,
alterarea capacitåtii de concentrare si de decizie, sentimente de rusine si vinovåtie,
gânduri legate de moarte.
- Pacientii cu depresie endogenå prezintå o scådere profundå a capacitåtii de a se
bucura de toate activitåtile plåcute, se trezesc dimineata devreme, simt cå
dispozitia disforicå este deosebitå calitativ de tristete si frecvent noteazå o variatie
diurnå a dispozitiei (care este mai proastå în primele ore ale diminetii). Paradoxal,
aceste simptome severe anuntå un råspuns bun la tratamentul antidepresiv

Criterii pentru episodul depresiv major

A. Cinci (sau mai multe) din simptomele urmåtoare au fost prezente pe o perioada
de douå såptåmâni si reprezintå o modificare a stårii anterioare; cel putin unul din
simptome este fie (1) dispozitie depresivå, fie (2) pierderea interesului sau a
plåcerii.
Nota: Nu include simptomele care sunt datorate în mod clar unei afectiuni non-
psihiatrice, sau delir si halucinatii ce nu corespund dispozitiei.
1. Dispozitie depresivå cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicatå fie
de factori subiectivi (de ex., sentimente de tristete sau de gol sufletesc) fie de
observatii facute de altii (de ex., pare înspåimântat).
La copii si adolescenti, poate fi o stare de iritabilitate.
2. Scaderea marcatå a interesului si a plåcerii în toate sau aproape toate activitåtile
în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (indicate de factori subiecivi sau
observatii fåcute de altii).
3. Scådere în greutate fårå a tine regim sau creçtere semnificativå în greutate (de
ex., o modificare cu mai mult de 5% din greutatea initialå în mai putin de o lunå),
scåderea sau creçterea apetitului aproape în fiecare zi.
La copii se considerå nerealizarea greutåtii corespunzåtoare vârstei.
4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.
5. Agitatie sau inhibitie psihomotorie aproape în fiecare zi (observatå de altii, nu
sentimente subiective de neliniste sau de încetinire a activitåtii).
6. Oboseala sau lipsa de energie aproape în fiecare zi.
7. Sentiment de lipså de valoare sau vinovåtie excesivå ori nepotrivitå (care poate
fi delirantå) aproape în fiecare zi (nu numai autorepros sau vinå de a fi bolnav).
8. Capacitate de gândire sau concentare scåzutå, sau nehotårâre, aproape în fiecare
zi ( fie indicate de factori subiectivi, fie observate de altii).
9. Gânduri recurente legate de moarte ( nu numai teama de a muri), idei suicidale
recurente fårå un plan specific sau tentativå de suicid sau existenta unui plan
specific de a comite suicid.

B. Simptome care nu întrunesc criteriile pentru un episod mixt.

C. Simptomele determinå o alterare sau tulburare semnificativå clinic în viata
socialå, profesionalå sau alte sfere de activitate importante.
D. Simptomele nu se datoreazå în mod direct efectelor fiziologice ale unei
substante (de ex., abuz de droguri, medicamente) sau ale unei afectiuni non-
psihiatrice (de ex., hipotiroidism).
E. Simptomele nu sunt determinate de o pierdere grea, adicå dupå pierderea unei
persoane iubite simptomele nu persist pentru mai mult de 2 luni si nu sunt
caracterizate de alteråri functionale marcate, gânduri morbide de lipså de valoare,
ideatie suicidalå, simptome psihotice sau inhibitie psihomotorie.
Depresia majorå este definitå ca o stare depresivå zilnicå ce persistå minimum 2
såptåmâni (tabelul 385-5). Un episod poate fi caracterizat prin tristete, indiferentå
sau apatie, iritabilitate si este asociat de obicei cu modificåri ale functiilor
neurovegetative, incluzând somnul, apetitul si controlul greutatåtii, agitatie sau
inhibitie neuromotorie, fatigabilitate, alterarea capacitåtii de concentrare si de
decizie, sentimente de rusine si vinovåtie, gânduri legate de moarte.
Pacientii cu depresie endogenå prezintå o scådere profundå a capacitåtii de a se
bucura de toate activitåtile plåcute, se trezesc dimineata devreme, simt cå
dispozitia disforicå este deosebitå calitativ de tristete si frecvent noteazå o variatie
diurnå a dispozitiei (care este mai proastå în primele ore ale diminetii). Paradoxal,
aceste simptome severe anuntå un råspuns bun la tratamentul antidepresiv

21. Tulturari bipolar

Manifeståri clinice Tulburarea bipolarå este frecventå, afectând aproximativ 3

milioane de persoane în Statele Unite, desi este greu de diagnosticat.
Este caracterizatå de trecerea imprevizibilå a dispozitiei de la manie (hipomanie) la
depresie. Unii pacienti suferå numai de atacuri recurente de manie care, în forma så
purå, e asociatå cu o activitate psihomotorie crescutå, extrovertire socialå excesivå,
scåderea nevoii de somn, impulsivitate si tulburåri de judecatå si dispozitie
expansivå, grandioaså si uneori iritabilå (tabelul 385-9).
 În mania severå, pacientii pot prezenta idei delirante si paranoide ce nu pot fi
distinse de cele asociate cu schizofrenia. Aproape jumåtate din pacientii cu
tulburare bipolarå prezintå un amestec de excitatie si agitatie psihomotorie cu
disforie, anxietate çi iritabilitate.
Poate fi dificil a distinge mania mixtå de depresia agitatå. La anumiti
pacienti bipolari (tulburare bipolarå II) lipsesc unele caracteristici ale maniei, si
episoadele depresive recurente sunt separate prin perioade de excitatie uçoarå si
energie crescutå (hipomanie).
În tulburarea ciclotimicå existå numeroase perioade de hipomanie, de obicei
cu duratå relativ scurtå, alternând cu asocieri de simptome depresive care nu
îndeplinesc criteriile pentru depresia majorå, fie ca severitate, fie ca duratå.
Fluctuatiile dispozitiei sunt cronice si trebuie så fie prezente cel putin doi ani
înainte ca diagnosticul så fie pus.

22.Fobia socialå

- este caracterizatå de o teamå specificå fatå de situatiile sociale sau de concurs în

care pacientul este supus atentiei unor personae necunoscute sau examinårii si
evaluårii posibile de cåtre altii.
Exemple de astfel de situatii sunt necesitatea de a conversa la o petrecere, de
a utiliza o toaletå publicå sau de a face cunoçtintå cu necunoscuti. În fiecare caz,
individul afectat este constient de faptul cå teama pe care o simte este excesivå si
irationalå în circumstantele date.
Continutul specific al fobiei poate varia dincolo de limitele impuse de sex,
etnice sau culturale. Tulburårile fobice sunt frecvente, cu o prevalentå pe un an de
9% si de 10-11% pe durata unei vieti. Debutul apare din copilårie pânå în perioada
de adult tânår si poate fi prezentå agregarea familialå. La gemenii de sex feminin,
procentele de concordantå pentru agorafobie, fobie socialå si fobie fatå de animale
sunt de 23% la gemenii monozigoti si 15% la cei dizigoti.
Criteriile clare de diagnostic sunt evidente la adulti, dar comportamentul de
evitare a persoanelor, situatiilor sau obiectelor necunoscute în copilårie este
frecvent întâlnit în antecedentele acestor pacienti.

TRATAMENT
Studii controlate recente au documentat eficacitatea câtorva agenti farmacologici în
tratamentul tulburårilor fobice. Beta-blocantele sunt în mod particular eficiente în
tratarea „anxietåtii de performantå“ (dar nu a fobiei sociale în general) si par så
realizeze acest beneficiu prin împiedicarea aparitiei manifestårilor fizice ale
anxietåtii, cum sunt transpiratia, tahicardia, palpitatiile si tremorul. IMAO
amelioreazå fobia socialå independent de actiunea lor antidepresivå, iar ISRS par a
fi si ei la fel de eficienti. Benzodiazepinele pot fi de ajutor în reducerea
comportamentului de evitare temåtoare, dar cronicitatea tulburårilor fobice le
limiteazå utilitatea. Psihoterapia comportamentalå tintitå este o component
importantå a tratamentului, tinând seama de faptul cå recåderile apar frecvent când
sunt folosite numai medicamente. Strategiile cognitiv-comportamentale sunt
esentiale în tratament si au apårut dupå ce s-a descoperit cå perceptia si
interpretarea distorsioantå a stimulilor ce produc teamå pacientilor joacå un rol
major în perpetuarea fobiei.
Pacientii cu fobie socialå, în particular, au o ratå crescutå de alcoolism,
precum si alte tulburåri psihiatrice associate (de ex., tulburåri de alimentatie),
necesitând tratarea în parallel a fiecårei tulburåri dacå se urmåreçte reducerea
anxietåtii.

23. Reactia acuta la stres

Reactia acuta la stress
• Tulburare tranzitorie – 2-3 zile (de obicei ore)
• Fără altă patologie psihiatrică aparentă
• > 1 lună
• Iniţial, uluire, perplexitate, îngustarea conştiinţei şi atenţiei, dezorientare
• Panică (tahicardie, transpiraţii etc.)
• Amnezie parţială sau completă
• Dacă simptomele > 1 lună, se reconsideră dg.

Manifeståri clinice
Pacientii pot dezvolta anxietate semnificativå dupå expunerea la o trauma
extremå, definitå ca un eveniment ce amenintå viata sau integritatea propriei
persoane sau a alteia. Reactia poate apare în scurt timp dupå expunerea la traumå
(tulburare de stress acutå) sau poate fi întârziatå si recurentå ( tulburarea de stres
posttraumaticå, TSPT)
În ambele situatii pacientul prezintå simptome asociate de detasare si
pierdere a råspunsului emotional. Pacientul se simte depersonalizat si incapabil så-
si aminteascå aspecte specifice ale traumei, desi în mod caracteristic aceasta este
retråitå prin intruziuni în gânduri, vise sau prin flash-back-uri, mai ales când sunt
prezente elemente sugestive ale evenimentului original.
Ca urmare, pacientul evitå cu bunå stiintå stimulii ce precipitå retråirea
traumei si manifestå vigilentå crescutå, neliniste si reactii bruste. Pacientii cu
tulburare de stres au un risc crescut de a dezvolta alte tulburåri anxioase, afective
sau legate de abuzul de substante. Între 5 si 10% din americani vor îndeplini la un
moment dat criteriile pentru TSPT, femeile fiind mai frecvent afectate decât
bårbatii.
 Factorii de risc pentru dezvoltarea TSPT includ antecedente psihiatrice si o
personalitate nevroticå si extrovertitå. Studii realizate asupra gemenilor mono si
dizigoti au demonstrat cå existå o influentå substantialå a geneticii asupra tuturor
simptomelor asociate cu TSPT, dar nici una legatå de factorii de mediu.

Etiologie çi fiziopatologie Se presupune cå în TSPT existå o tulburare a feed-

backului negativ de receptor alfa2-adrenergic la eliberarea de noradrenalinå din
locus ceruleus induså de stres, cu o sensibilizare comportamentalå progresivå si
generalizatå la stimulii sugestivi asociati cu trauma initialå. Activitatea
noradrenergicå crescutå în proiectia locus ceruleus pe hipocamp si amigdalå
faciliteazå în mod teoretic codificarea amintirilor legate de fricå, care persistå
rezistând eliminårii. În studiile clinice realizate, diminuarea efectelor
serotoninergice, reducerea eliberårii de cortizol si cresterea sensibilitåtii acestuia la
inhibarea cu dexametazonå diferentiazå pacientii cu TSPT de subiectii control.
Reactia simpaticå mai accentuatå la stimuli asociati cu trauma este ilustratå prin
datele de laborator, ce indicå o eliberare crescutå de noradrenalinå ca råspuns la
provocare. Sunt raportate si alteråri ale legårii de receptorii alfa2 si beta-
adrenergici si o activitate scåzutå a adenilat-ciclazei plachetare.
TRATAMENT
Reactiile acute la stres sunt de obicei auto-limitate si tratamentul implicå în mod
tipic doar utilizarea pe termen scurt a benzodiazepinelor si psihoterapie
suportivå/expresivå.
Totusi, natura cronicå si recurentå a TSPT necesitå o abordare mai complexå
ce cuprinde tratament medicamentos si terapie comportamentalå. ATC, cum sunt
imipramina si amitriptilina, IMAO (fenelazina) si ISRS (fenoxetina, sertalina,
paroxetina) pot reduce anxietatea, simptomele de intruziune si comportamentul de
evitare. Trazodonul, un antidepresiv sedativ, este frecvent utilizat seara pentru
ameliorarea insomniei (50-100 mg/ 4x pe zi). Carbamazepina, acidul valproic sau
alprazolamul au determinat si ele, independent, amelioråri simptomatice la unii
pacienti, în studii necontrolate. Frecvent este asociatå o stare patologicå de abuz de
substante, în special alcool.
Strategiile psihoterapeutice sunt utilizate în tratamentul TSPT pentru a ajuta
pacientul så depåseascå comportamentul de evitare si demoralizarea si så-si
ståpâneascå teama de recurentå a traumei; cele mai eficiente sunt terapiile care
încurajeazå pacientul så demonteze pas cu pas comportamentul de evitare prin
concentrarea treptatå asupra tråirii evenimentului traumatizant.
24. Tulburarea de stress posttraumatic:
• Reacţie întârziată (amânată) la un stres
• Eveniment catastrofic, extrem de ameninţător (ptr. oricine)
• Trăsături tipice:
– Retrăirea repetitivă a evenimentului ("flashbacks")
– coşmaruri
– Detaşarea de alte persoane
– Anhedonia
– Evitarea activităţilor sau a situaţiilor care au legătură cu trauma
– Hipervigilenţă
• +/-
– Insomnie
– Anxietate/depresie
– Ideaţie suicidară
• Durează săptămâni/luni
• Reversibilă de obicei
Criterii de diagnostic pentru tulburarea de stres posttraumaticå

A. Persoana a fost expuså la un eveniment traumatic în care sunt implicate ambele

situatii prezentate mai jos:
1. Persoana a tråit, a fost martora sau a fost confruntatå cu un eveniment sau
evenimente ce au implicat amenintåri cu sau chiar moartea ori rånirea gravå, sau
amenintåri ale integritåtii fizice personale sau a altora.
2. Reactia persoanei a constat în teamå, neajutorare sau oroare.
La copii, aceste ståri pot fi înlocuite de un comportament agitat sau dezorganizat.
B. Evenimentul traumatic este retråit persistent în unul (sau mai multe) din
urmåtoarele moduri:
1. Amintiri dureroase ale evenimentului, recurente si intruzive, ce includ imagini,
gânduri si perceptii. La copiii mici poate apare jocul repetitiv, prin care sunt
ilustrate aspect sau subiecte ale traumei
2. Vise tulburåtoare ale evenimentului. La copii pot apare cosmare fårå un continut
ce poate fi recunoscut.
3. Pacientul actioneazå sau simte ca si cum evenimentul traumatic se repetå
(include senzatia de retråire a experientei, iluzii, halucinatii si episoade de flash-
back disociative, inclusiv cele care apar la trezire sau când este intoxicat).
La copiii mici poate apare reconstituirea traumei.
4. Tulburare psihologicå intenså dupå expunerea la factori interni sau externi, ce
simbolizeazå sau seamånå cu un aspect al evenimentului traumatic.
5. Reactivitate fiziologicå dupå expunerea la factori interni sau externi, ce
simbolizeazå sau seamånå cu un aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistentå a stimulilor asociati cu trauma si råcealå emotionalå (ce nu
era prezentå înainte de traumå), dupå cum indicå trei sau mai multe din situatiile
urmåtoare:
1. Eforturi de a evita gânduri, sentimente sau conversatii legate de traumå.
2. Eforturi de a evita activitåti, locuri sau oameni care stârnesc amintiri ale traumei.
3. Incapacitatea de a-si reaminti un aspect important al traumei.
4. Diminuarea marcatå a interesului si a participårii la activitåti importante
5. Sentiment de detasare sau înstråinare
6. Limitarea afectivitåtii (de ex., incapacitate de a simti sentimente de dragoste)
7. Senzatia de viitor limitat (de ex., nu sperå så aibå o carierå, så se cåsåtoreascå, så
aibå copii sau o viatå normalå)
D. Simptome persistente de hiperexcitatie (ce nu era prezentå înainte de traumå),
ilustrate de douå (sau mai multe) din situatiile urmåtoare:
1. Dificultate de a adormi sau a sta treaz
2. Iritabilitate sau crize de furie
3. Dificulåti de concentrare
4. Hipervigilentå
5. Reactii bruste, exagerate
E. Durata tulburårii (simptome B,C çi D) mai mare de o lunå
F. Tulburarea produce simptome clinice semnificative sau afecteazå viata socialå,
profesionalå sau alte aspecte ale vietii pacientului.

25. Sdr. de sevraj – alcool etilic

• Simptomele sevrajului: transpiraţii, puls > 100, tremurări, insomnii, greaţă
şi vomă, halucinaţii tactile (destul de frecvente), vizuale şi cel mai rar auditive,
anxietate, crize epileptice;
1. Intoxicatia acutã (betia acutã) se manifestã prin euforie, dezechilibre
comportamentale, dislalie, labilitate emotionalã, ataxie.
2. Sevrajul necomplicat (sindromul de abstinentã) cuprinde semne si
simptome apãrute la un dependent de alcool când se întrerupe brusc consumul. Se
instaleazã simptome de obicei opuse celor produse de drog (alcoolul este
anxiolitic, iar primul simptom al sevrajului este instalarea progresivã a unei stãri de
anxietate difuzã, care poate deveni, în starea de sevraj profund sau complicat cu
delirum tremens, o anxietate psihoticã).
Durata si debutul sevrajului depind de T1/2 al substantei (pentru alcool este de 4-5
ore - deci, chiar si o noapte de somn este suficientã pentru aparitia primelor semne
de sevraj, de unde necesitatea ingerãrii primei ratii de alcool chiar dimineata, la
sculare). De cele mai multe ori apare la circa 12 ore de la ultima ingestie, atinge
maximum de intensitate la 48-72 de ore si se reduce progresiv pânã în ziua a 4-a, a
5-a.
În 95% din cazuri este mediu/moderat ca intensitate:

- simptome neuro-vegetative (transpiratii, tahicardie, tahipnee, temperaturã) sau

neurologice (hiperreflexie osteo-tendonoasã, tremor) mai rar semne
gastrointestinale (greatã, vãrsãturi etc.).
- Anxietatea este simptomul psihic principal, cel mai des si precoce întâlnit,+/-
disforie (stare depresivã iritabilã), insomnie +/- cosmaruri. Pe durata sevrajului -
o hipoperfuzie a cortexului frontal si temporal.
- Simptomele sevrajului sunt asimilabile unei hiperactivitãti neuro-vegetative si
centrale de tip rebound, cu originea într-o hiperactivitate a sistemului receptorului
NMDA.
Dupã stingerea stãrii acute de sevraj, apare sindromul de sevraj alcoolic tardiv
manifestat prin: HTA moderatã, tremor discret, disforie, disconfort care persistã
sãptãmâni, chiar luni; o justificare pentru pacient sã reia consumul de alcool.
Psiho-educatia, includerea într-un program de preventie a recãderilor îl vor ajuta
pe bolnav sã traverseze aceastã perioadã fãrã a face o recãdere.

Obiectivele terapeutice sunt:

a. revitaminizare cu preparate polivitaminice orale

b. administrare de formule farmaceutice cu Zn, Mg, vit. D
c. hidratare per os
d. tratament psihofarmacologic cu psihotrope care au o tolerantã încrucisatã
cu alcoolul - benzodiazepinele; alte preparate: clordiazepoxid (Napoton, Librium);
medazepam, lorazepam, betablocante (propranolol, atenolol) si agonisti a-
adrenergici (clonidina) ( reduc tremorul, tahicardia, HTA, diaforeza si, în doze mai
mari, aritmiile din miocardiopatia alcoolicã preexistentã la acesti pacienti), existã
unele controverse în legãturã cu utilizarea barbituricelor în sevrajul la alcool.

3. Sevrajul complicat
a) sevrajul complicat cu delirium tremens (DT) apare la circa 5% din pacientii
intrati în sevraj; se instaleazã la 72 de ore (sau mai târziu) dupã întreruperea
consumului.
- Simptomele apar în urmãtoarea ordine: la câteva ore dupã întrerupere -
tremurãturi ale extremitãtilor, febrã (> 39oC), tahicardie (> 120 bãtãi/min.), HTA;
- la 12-24 de ore - anxietate, agitatie psiho-motorie, halucinatii vizuale (mai rar
auditive), semne de simpaticotonie, confuzie agitatã (delirium), halucinatii (de
obicei zoopsihice), idei delirante etc.
- Complicatii: crize epileptice simptomatice (rum fits) la 48-72 de ore, la marii
bãutori, cu o "carierã" îndelungatã de alcoolici.
- Mortalitatea este de 0,2% si în primele 48 de ore entitatea nosologicã constituie o
urgentã medicalã ce trebuie tratatã în serviciul de terapie intensivã.
Comorbiditate: insuficientã hepaticã, pancreatitã, infectii bronho-pulmonare,
hematoame subdurale posttraumatice, miocardiopatie metabolicã cu tulburare de
ritm, polineuropatii periferice toxice
b) sevrajul complicat cu crize epileptice este modalitatea de debut a sevrajului
în 1% din cazuri, sub forma unei crize convulsive unice.
 Complicatiile psihiatrice ale alcoolismului:
- tulburarea psihoticã (halucinoza Wernicke)
- tulburãri amnestice (sindromul amnestic - Korsakoff indus de alcool)
- back-out-urile (episoade tranzitorii de amnezie anterogradã - de fixare)
- dementa alcoolicã
- tulburarea de dinamicã sexualã indusã de alcool
- tulburarea de somn indusã de alcool.
Complicatiile somatice ale alcoolismului
- complicatii digestive - steatoza hepaticã, esofagita, gastrita, ciroza hepaticã, risc
de pancreatitã acutã si sechele functionale pancreatice (deficienta de insulinã si
enzime)
- complicatii cardiovasculare si cerebrovasculare - HTA, coronaropatie,
cardiomiopatia alcoolicã, tulburãri grave de ritm (pot fi fatale), microhemoragii în
vasele cerebrale, risc (considerabil) de AVC
- complicatii hematologice - leucopenie, scãderea imunitãtii, afectarea celulelor
stem ale seriei rosii, cresterea volumului eritrocitar mediu peste 95
- complicatii neurologice - encefalopatia hepaticã cu confuzie, agitatie, alterãri de
personalitate si apoi flapping tremor; sindromul amnestic Korsakoff; neuropatia
perifericã; degenerare cerebralã ce se poate asocia psihozei Wernicke-Korsakoff;
dementa alcoolicã
- complicatii psihiatrice: sindromul de sevraj complicat/nu cu delirium tremens,
tulburarea amnesticã (sindromul Korsakoff alcoolic), dementa alcoolicã, depresia
alcoolicã etc.

26. În tulburarea de somatizare,

- pacientul prezintå multiple simptome fizice ce tin de diferite organe si sisteme
- debutul apare înainte de 30 de ani, iar tulburarea este persistentå.
Criteriile diagnostice formale necesitå consemnarea a cel putin patru simptome
dureroase, douå gastrointestinale, unul de natura sexualå si unul pseudoneurologic.
Pacientii cu tulburare de somatizare se prezintå frecvent cu acuze dramatice, dar
acestea sunt inconsistente. Simptomele de anxietate si tulburårile de dispozitie sunt
comune, putând fi rezultatul interactiunilor medicamentoase datorate tratamentelor
initiate independent de medici diferiti. Pacientii cu tulburåri de somatizare pot fi
impulsivi, revendicativi si frecvent sunt diagnosticati cu o boalå psihiatricå formalå
asociatå.
Criterii de diagnostic pentru tulburarea de somatizare
A. Un istoric cu multiple acuze fizice înainte de 30 de ani, care apar pe o perioadå
de câtiva ani si duc la cåutarea unui tratament sau la tulburarea semnificativå a
vietii sociale, profesionale sau a altor sfere de activitate.
B. Fiecare din criteriile urmåtoare au fost îndeplinite, cu simptome individuale
apårând în orice moment pe parcursul tulburårii:
1. Patru simptome dureroase: durere în antecedente legatå de cel putin patru locuri
sau functii diferite (de ex., cap, abdomen, spate, articulatii, membre, piept, rect, în
timpul menstruatiei, a actului sexual sau a mictiunii).
2. Douå simptome gastrointestinale: cel putin douå simptome gastrointestinale în
antecedente, altele decât durerea (de ex., greatå, meteorism, vårsåturi în afara
sarcinii, diaree sau intolerantå la diferite alimente).
3. Un simptom de natura sexualå: cel putin un simptom de naturå sexualå sau
reproductivå în antecedente, altul decât durerea (de ex., indiferenta fatå de
activitatea sexualå,disfunctii erectile sau ejaculatorii, ciclu neregulat, menoragii,
vårsaturi în timpul sarcinii).
4. Un simptom pseudoneurologic: cel putin un simptom sau deficit ce sugereazå o
tulburare neurologicå si nu se limiteazå la durere, în antecedente (simptome de
conversiune ca tulburarea coordonårii sau a echilibrului, paralizie sau slåbiciune
muscularå localizatå, disfagie sau nod în gât, afonie, retentie urinarå, halucinatii,
pierderea sensibilitåtii tactile sau dureroase, vedere dublå, cecitate, surditate,
convulsii; simptome disociative ca amnezia, pierderea conçtientei, în afarå de
lesin).
C. Oricare din urmåtoarele:
1. Dupå investigatii adecvate, nici un simptom din cele enumerate la punctul B nu
poate fi explicat în totalitate de prezenta unei afectiuni non-psihiatrice cunoscute
sau de efectele directe ale unei substante (de ex., abuz de droguri, medicamente).
2. Când existå o afectiune non-psihiatricå diagnosticatå, acuzele fizice sau
afectarea vietii sociale si profesionale sunt excesive, tinând seama de datele
istoricului, ale examenului fizic sau de laborator.
D. Simptomele nu sunt produse sau simulate intentionat (ca în tulburarea factice
sau simulare)

În hipocondrie, principala caracteristicå este convingerea pacientului cå are o

afectiune medicalå gravå, convingere care persistå în ciuda asigurårilor medicului
si a evaluårii clinice si paraclinice potrivite. Ca si în tulburarea de somatizare,
pacientii ipohondrii au un istoric de relatii proaste cu medicii afirmând cå au fost
consultati si tratati insuficient si inadecvat.Hipocondria poate fi incapacitantå prin
intensitate si este persistentå, cu simptomatologie oscilantå.

27.Tulburari de conversie (nevroza isterica): se raporteaza la nevroza isterica

descrisa de Freud.
- este caracterizata prin hiperexpresivitate, in tendinta preconstienta de a
atrage atentia asupra sa.
- ea apare la persoanele hiperexpresive cu vulnerabilitate nevrotica: imaturitate
afectiva egofilie imaginative bogata, mobilitate crescuta.
- aici putem vb de simptome de conversie, ca transformarea, convertirea trairilor
psihice neplacute si neacceptabile in simptome corporale expressive,
varsaturi, dispnee, miscari involuntare, crize paroxistice,
hipersexpresive, precum e criza de lesin histeric, care nu e c riza
epileptic s i s t a r i l e d i s s o c i a t i v e d e c o n s t i i n t a , d e z o r i e n t a r e ,
amnezie lacunara partiala

28. Schizofrenia: definiţie şi forme de debut

Schizofrenia: grup de tulburări psihice caracterizate prin pierderea concordanţei
sau a congruenţei dintre diverse componente psihice ale omului sau între el şi
mediul înconjurător (disociaţie ideo-afectivă).
Forme de debut:
a) debut acut:
+ episod psihotic acut  bufeu halucinator delirant
- halucinaţii plurisenzoriale, auditive, vizuale, psihotice
- deliruri vii, floride, cu agitaţie psiho-motorie, cu auto- şi heteroagresivitate
- bolnavul se simte invadat de senzaţia unei înstrăinări faţă de realitate (derealizare)
şi de impresia unei transormări corporale şi psihice (dezanimare, desomatizare)
- cedează în 10-30 zile
+ episod pseudo-maniacal -euforie, râs nejustificat, bună dispoziţie prostească (ca
în mânie)
+ episod pseudo-depresiv - tristeţe, plâns nemotivat, tentativă autolitică (ca în
melancolie)
+ acţiuni cu implicaţii medico-legale - crimă, tentativă de crimă, viol
b) debut insidios:
- izolare progresivă faţă de cei din anturadaj (forma neuroastenică)
- pierderea interesului faţă de cei din jur (forma pseudoisterică)
- invazia progresivă a delirului (forma pseudo-obsesivă).
29.Schizofrenia paranoidă:
- halucinaţii din exterior (voci unice sau multiple, comentatoare, poruncitoare),
- pseudohalucinaţii (voci interioare sau sonorizarea propriilor gânduri),
- halucinaţii vizuale (omuleţi, spiriduşi ascunşi în cap),
- idei delirante, neasamblate,
- delir nesistematizat paranoid,
- tulburări de gândire (exprimare circumstanţială, metaforică, nu distinge între
sensul propriu şi cel figurat al cuvintelor, echivocitate).

30.Schizofrenia hebefrenică:
- halucinaţii la nivel latent, neconcludente
- simptome de deficit grupate în jurul sdr. autist
- personalitate detaşată, izolată, abulică (lipsită de voinţă)
- tocire afectivă (scăderea afectivităţii), autoviolenţă afectivă, inversare afectivă
-comportament dezintegrat (incoerenţa persoanei în totalitatemimică
inexpresivă, atitudine placidă, gesturi fără sens, grimaşe)

11.Tulburarile nevrotice.Definitie,clasificare :
Nevroze: tulburări ce au la bază un conflict intern.
Epidemiologie: 70% din pacienţii care trec prin spitalele de psihiatrie şi 15-30%
din totalul afecţiunilor psihiatrice.
Clasificare:
1. neurastenia: tulburare psihică caracterizată prin oboseală, fatigabilitate nervoasă
din cauza unei suprasolicitări continue şi difuze.
2. atacul de panică: tulburare psihică caracterizată prin anxietate paroxistică, cu
maximum la 4 minute.
3. nevroza anxioasă: tulburare psihică caracterizată prin anxietate permanentă cu o
stare de contractură generalizată.
4. nevroza fobică: tulburare fobică caracterizată prin frica faţă de ceva (obiecte,
persoane, situaţii) în exces.
5. nevroza obsesiv-compulsivă: tulburare psihică caracterizată prin imagini,
cuvinte sau impulsuri recurente care parazitează psihicul persoanei şi acte ritualice
prin care persoana caută să scape de obsesie.

12.Neurastenia.Simptomatologie si forme clinice:

Neurastenia: nevroza astenică.
Forme clinice:
a) forma simplă: oboseală
b) forma anxioasă: anxietate, nervozitate
c) forma depresivă: tristeţe
d) forma cenestopată: acuze diverse din partea diverselor organe, cu caracter
ciudat.
Simptomatologie:
- debut: stare de oboseală psihică traită penibil şi cu teamă, se concentrează mai
greu, uită repede, îşi aminteşte greu unele date, nelinişte, iritabilitate şi labilitate
emoţională.
- perioada de stare: cefalee fronto-occipitală difuză, surdă, astenie, fatigabilitate,
scăderea voinţei (hipobulie), insomnii de adormire, somn superficial şi puţin
odihnitor, populat cu puţine vise, fond de iratabilitate (HTA labilă, palpitaţii,
înţepături epigastrice), iritabilitate prin acumulare de stres pe latură somatică.

14.Nevroza isterica.Simptomatologie si forme clinice:

- Pierderea parţială sau totală a integrării normale dintre amintiri, conştiinţa
identităţii, a propriilor senzaţii, a controlului mişcărilor
- Origine psihogenă, asociată cu psihotraume
- Ex. fizic - normal
- Atenţie! O posibilă afecţiune somatică.

15.Tulburarile de anxietate:

Tulburarile fobic-anxioase
•Un grup de tulburari
•Anxietatea – în situatii bine precizate, nepericuloase
•Situatiile sunt evitate sau greu suportate
•Palpitatii, senzatie de lesin, frica de moarte, pierderea controlului sau nebunie
•Anxietate anticipatorie
1. Agorafobia
- Frica de a parasi locuinta, magazine, locuri aglomerate, spatii publice, tren,
autobuz, avion
- Panica
- +/- Simptome depresive si obsesionale
- Evitarea situatiei
2. Fobia social
- Frica de a fi observat de alte persoane – evitarea situatiilor sociale
- Deprecierea propriei persoane, frica de critica
- Înrosirea fetei, tremor mâini, greturi, senzatia de mictiune imperioasa
- Simptomele progreseaza pâna la panica
3. Antropofobia
4. Nevroza sociala
 5. Fobiile specifice (izolate)
- Fobii - în situatii restrânse
- Anumite animale, înaltimi, tunet, întuneric, zbor, spatii închise, toalete publice,
anumite mâncaruri, dentist, sânge, rani
Acrophobia
Zoofobia
Claustrofobia
Aihmofobia etc.

ALTE TULB ANXIOASE:

- Anxietatea este simptomul dominant
- Nu sunt legate de situatii particulare
- Pot fi simptome depresive si obsesionale
1. Tulburarea de panica (anxietatea paroxistica episodica)
- Atacuri recurente de anxietate severa (panica)
- Nu sunt restrânse la situatii particulare (impredictibile)
- Debut brutal:Palpitatii Dureri precordiale Sufocare Ameteli Depersonalizare,
derealizare Senzatie de moarte iminenta Pierderea controlului Lesin iminent
Pierderea mintilor
2. Tulburarea anxioasa generalizata
- Anxietate generalizata si persistenta ("free-floating")
- Nervozitate, tremuraturi, tensiune musculara, transpiratii, “cap gol”, palpitatii,
ameteli, disconfort epigastric
- Îngrijorare, presimtire legata de sine sau o ruda
3. Tulburarea mixta anxioasa si depresiva
- Simptomele de anxietate si depresie sunt prezente concomitent
- Niciunul nu este predominant
- Diagnostic diferential – comorbiditatea depresie/anxietate.

21.Alcoolismul cronic.Simptomatologie si evolutie:

Are trei stadii:

a. Stadiul consumului abuziv - întreruperea nu declanşează simptome de
dependenţă nici psihice, nici organice (sevraj);
b. Dependenţei psihice;
c. Ultimul stadiu este cel al dependenţei organice, tot mai accentuate .
• astenie marcată
• facies obosit
• tremurături spontane ale mâinilor, dar mai ales la emoţii minime
 • transpiraţii
• tegumente având un aspect carenţial şi eritematos
• teleangiectazii faciale (acnea rosacea)
• faciesul eritematos (un nivel crescut al estrogenilor)
• congestia conjunctivelor
• inapetenţă, cu scădere în greutate
• labilitate emoţională, iritabilitate, hipoprosexie, hipoestezie senzorială şi
hipomnezia
• depresie, anxietate
• metamorfozarea personalităţii
• incapabili sexual - deliruri de gelozie
• decădere socială.

1. Neuroleptice: efecte secundare

• Neurologice: diskinezii (mişcări necontrolate), sdr. akinetic (scăderea

iniţiativei motorii; imobil), sdr. parkinsonian (akinezie, hipertonie, tremurături),
sdr. hiperkinetic-hiperton (akatisie = nu poate sta liniştit, tahikinezie = se mişcă
repede, tremor, anxietate).
• Psihice: indiferenţă afectivă şi ideativă, reacţii anxioase, depresie, stare
confuzională, somnolenţă.
• Somatice: cardiovasculare (hTA ortostatică, tahicardie), endocrine
(amenoree, galactoree, impotenţă), oculare (diplopie, glaucom, cataractă),
digestive (greaţă, inapetenţă, constipaţie), metabolice (creştere ponderală), cutanate
(dermatite), urinare (tulburări de micţiune).

3. Parafrenia: forme clinice

Parafrenia: sdr delirant sistematizat cu tematică neverosimilă, necredibilă, însoţit
sau nu de halucinaţii.
Forme clinice:
a) parafrenia fantastică: delir de imaginaţie, cu tematică fantastică, cosmogonică,
de mărire
b) parafrenia onirică: aspect general de om care „visează cu ochii deschişi”
c) parafrenia confabulatorie: halucinaţii de memorie, apare la alcoolici, care
încearcă să acopere golurile de memorie cu false amintiri (confabulaţii)
d) parafrenia expansivă: delir megaloman pe teme de filiaţie, erotism, misticism,
însoţit de exaltare, euforie, excitaţie psihomotorie, mai frecvent la femei
e) parafrenia tardivă: delir pe teme erotice sau de prejudiciu în care sunt implicate
persoanele din anturaj, care apare mai ales la femei. La vârstă senescenţei (70-80
ani)
f) parafrenia sistematică: delir pe persecuţie însoţit de halucinaţii auditive, vizuale,
olfactive, gustative.

7. Psihoze delirante sistematizate cronice: tratament

În parafrenie:
- antipsihotice (neuroleptice): haloperidol, clordelazină
- psihoterapie de susţinere: manifeşti înţelegere, îi câştigi încrederea, nu îl combaţi
şi încerci să îl faci să se adapteze la mediu.

9. Melancolia: forme clinice şi evoluţie

1) după simptomatologie dominantă:

a) forma frustă  depresie simplă, moderată
b) forma anxioasă  anxietate cu agitaţie psiho-motorie
c) forma stuporoasă  stupoare (imobil, privire fixă, stare generala rea)
d) forma delirantă  delir de autoacuzare
e) forma halucinatorie  halucinaţie anxioasă
2) după evoluţie:
a) forma acută
b) forma irenantă (cronică)
3) modern:
a) forma unipolară  melancolie
b) forma bipolară  alternanţă între melancolie şi manie (sdr. maniaco- depresiv)
Evoluţia poate fi: spre vindecare, spre cronicizare, spre o formă maniacală (sdr.
maniaco-depresiv).

10. Tratamentul nevrozelor

Neurastenia:
a) repaus psihic pe durata cât simptomele sunt manifeste
b) înlăturarea monotoniei
Atacul de panică:
a) chimioterapie:
- anxiolitice: diazepam, alprazolam (xanax)
- β-blocante
b) psihoterapie:
- pe moment
 - modificarea în general a modului de a privi lucrurile
- hipnoză, relaxare cu muzică
Nevroza anxioasă:
a) chimioterapie: anxiolitice
b) psihoterapie: psihoterapie de relaxare, de lungă durată
Nevroza fobică:
a) chimioterapie: anxiolitice, β-blocante
b) psihoterapie comportamentală specifică
Nevroza obsesiv-compulsivă:
a) chiomioterapie:
- anticompulsive
- antidepresive
b) psihoterapie: scăderea anxietăţii + reeducare generală
c) psihochirurgie.

12. Neuroleptice: clasificare

1) fenotiazine:
a) crolpromazina, levopromazina (utilizate în urgenţe)
b) tioridazina (utilizată şi în tratamentul enurezisului)
c) trifluoperazina (neuroleptic „incisiv” = foarte puternic)
2) tioxantenice: clopentixol, flupentixol (utilizate în tratamentul de întreţinere în
schizofrenie)
3) periciazinice: propericiazina, neuroleptil
4) butirofenolice: haloperidol (neuroleptic incisiv, utilizat şi în tratamentul
comportamentelor agresive din etilism şi oligofrenie)
5) atipice (fără efecte neurologice): clozapina, olanzepina.

16. Oligofrenia: tratament şi asistenţa medico-socială

Oligofrenia grd. III, IV:

- îngrijire (însoţitor permanent)
Oligofrenia grd. II:
- îngrijire
- învăţarea unor deprinderi elementare
Oligofrenia grd. I:
- asistenţa permanentă
- întâlniri periodice pentru rezolvarea problemelor şi evitarea grefării unor
patologii supraadăugate (droguri, delicvenţă)
- asigurarea unui suport afectiv (prezintă nevoia de afectivitate)
- inserţie socio-profesională (pot deprinde meserii simple)
Tratament medicamentos doar în caz de violenţă (prezintă lipsă de gradare a
forţei), tulburări de comportament, episoade psihotice, crize epileptice.

19. Medicaţia antidepresivă: definiţie, clasificare psihofarmacologică

Definiţie: substanţe psihotrope capabile să amelioreze stările depresive endogene
şi să transforme dispoziţia depresivă în euforică.
Clasificare psihofarmacologică:
a) amine terţiare: imipramina, clomipramina, amitriptilina, trimipramina
b) amine cuaternare: maprotilin, mianserin
c) inhibitori de monoaminoxidază (IMAO): iproniazida, fenelzina
d) inhibitori ai recaptării serotoninei: fluoxetina, sertralina, fluvoxamina,
venlafaxina, mirtazapina.

22. Psihoterapia: principii şi clasificarea metodelor psihoterapeutice

Principii:
- exercitarea unei influenţe asupra psihicului şi/sau a somaticului unei persoane
(pacient) de către psihicul unei alte persoane (psihoterapeut) în scopul influenţării
în sens pozitiv a unei afecţiuni psihice.
- se foloseşte limbajul, dar şi comportamentul non-verbal.
Clasificare:
a) după gradul de instrucţie al persoanei implicate: psihoterapie empirică,
psihoterapie sistematizată
b) după nr. persoanelor implicate: autopsihoterapia, psihoterapia individuală,
psihoterapia familială, psihoterapia de grup.

27. Medicaţia psihoizoleptică (stabilizatoare): cura cu litiu (Li)

Efect principal: sărurile de litiu previn oscilaţiile timiei (afectivităţii) spre manie
sau depresie.
Mecanism de acţiune:
- reglarea presinaptică şi postsinaptică a transmitelor neuronale
- controlează permeabilitatea membranară pentru ionii de Na, K, Ca, Mg.
Indicaţii:
- sdr. hipertimice (manie, depresie)
- alte boli psihice care se insoţesc cu tulburări ale afectivităţii.
Contraindicaţii: hipotiroidie, afecţiuni cardiace, afecţiuni hepato-renale, sarcină,
tulburări hidroelectrolitice.
Efecte secundare: neurologice (tremurături fine ale extremităţilor), psihice
(astenie, somnolenţă, scăderea atenţiei, memoriei, voinţei, libidoului), somatice
(creştere ponderală, greaţă, diaree, sete, poliurie, leucocitoză).
Posologie (mod de administrare):
- în forma acută a maniei: 1000 – 1500 mg/zi
- în forma cronică a maniei: 250 – 300 mg/zi
Cel mai frecvent se utilizează carbonatul de litiu şi gluconatul de litiu. Se pot
asocia neuroleptice (în manie) sau antidepresive (în depresie). Tratamentul se face
sub controlul săptămânal al litiului sanguin (VN: 0,8 – 1,2mEq/l). În caz de
intoxicaţie cu litiu se face dializă.

29. Medicamente psihotrope: clasificare

1) psiholeptice:
a) anxiolitice (tranchilizante): benzodiazepine, nebenzodiazepine
b) sedative: barbiturice
c) antipsihotice (neuroleptice): fenotiazine, tioxantenice, periciazinice,
butirofenolice, atipice
2) psihoanaleptice:
a) timoleptice (antidepresive ciclice)
b) timoanaleptice (antidepresive IMAO)
c) neoanaleptice (stimulante ale vigilenţei)
3) psihoizoleptice
4) psihodisleptice.

31. Psihopatii: clasificare şi forme clinice

Psihopatii excitabile: excitabilitate reactiv comportamentală explozivă (crize de

mânie, agitaţie psiho-motorie).
Psihopatii instabile: motivaţie nestăpânită de îndeplinire imediată a dorinţelor,
imaturitate psihică şi a personalităţi.
Psihopaţi astenici: limitarea onstituţională a capacităţii de efort şi timiditate în
comportamentul de relaţie.
Psihopaţi psihastenici: scăderea tensiunii psihologice faţă de activităţile pe care le
implică viaţă.
Psihopaţi isterici: imaturitate comportamentală şi afectivă, egofilie,
susceptibilitate crescută, reacţii de isterie.
Psihopaţi hipertimici (timopaţi): anomalii permanente de dispoziţie, în sensul
euforiei sau depresiei.
Psihopaţi paranoici: egofilie, orgoliu, dezaprecierea celorlalţi, rigiditate în
gândire.
Psihopaţi impulsivi: acţionează sub impulsul patologic de satisfacere a unor
dorinţe imediat.
Psihopaţi perverşi sexual (sexopaţi): personalităţi dizarmonice cu tulburări sau
devieri ale sexualităţii.

32. Atitudinea preventivă în riscul suicidar

Riscul suicidar este permanent şi de gravitate maximă. Poate avea loc şi atunci
când evoluţia bolii pare a fi ameliorată (prin diminuarea inhibiţiei psihomotorii).
Suicidul poate fi violent şi brutal sau pregătit minuţios, cu atenţie, disimulat de
bolnav.
Suicidul poate avea caracter colectiv, altruist (ex.: mama se sinucide dar îşi ucide şi
copiii pentru a-i scuti de suferinţele ei pe care le atribuie şi acestora).
Riscul suicidar presupune aşadar monitorizarea (urmărirea) cu atenţie a bolnavilor
psihici predispuşi la tentative autolitice (suicid) atât pe durata tratamentului cât şi
în perioada de evoluţie aparent favorabilă a bolii psihice.

34. Neurastenia: forme clinice şi simptomatologie

Neurastenia: nevroza astenică.

Forme clinice:
a) forma simplă: oboseală
b) forma anxioasă: anxietate, nervozitate
c) forma depresivă: tristeţe
d) forma cenestopată: acuze diverse din partea diverselor organe, cu caracter
ciudat.
Simptomatologie:
debut: stare de oboseală psihică traită penibil şi cu teamă, se concentrează mai
greu, uită repede, îşi aminteşte greu unele date, nelinişte, iritabilitate şi labilitate
emoţională.
perioada de stare: cefalee fronto-occipitală difuză, surdă, astenie, fatigabilitate,
scăderea voinţei (hipobulie), insomnii de adormire, somn superficial şi puţin
odihnitor, populat cu puţine vise, fond de iratabilitate (HTA labilă, palpitaţii,
înţepături epigastrice), iritabilitate prin acumulare de stres pe latură somatică.
35. Tulburările de ritm şi coerenţă ale gândirii
Fuga de idei = accelerarea gândirii. Apare în manie, schizofrenie, suprasolicitare
nervoasă. Când se asociază cu creşterea activităţii afective şi a imaginaţiei poartă
numele de tahipsihie.
Lentoarea ideatică = scăderea gândirii. Apare în depresie, oligofrenie,
schizofrenie, obnubilare. Când se asociază cu scăderea imaginaţiei poartă numele
de bradipsihie. În epilepsie îmbracă un aspect particular de „vâscozitate epileptică”
(se asociază cu letoare generală motorie, gestuală, mimică inexpresivă şi voce
monotonă).
Blocaj mental = oprirea cursului de ideaţie. Apare în schizofrenia catatonică.
Anideaţia = dispariţia fluxului ideativ (lipsa ideilor). Apare în oligofrenie,
demenţă, come, crize epileptice.
Verbigeraţia = fuga de idei foarte accelerată, încât nu se mai poate face legătura
între cuvinte „salată de cuvinte”. Apare în demenţă, schizofrenie, tulburări de
conştiinţă