Semiologia Aparatului Digestiv

SEMIOLOGIA APARATULUI
DIGESTIV
Semiologia cavitatii bucale
-simptome functionale-
A.Modificarile gustului
•Ageuzia-diminuarea sau disparitia senzatiei
gustative
•Hipergeuzia-exagerarea sensibilitatii gustative
•Parorexia-pervertirea gustului
•Gust amar
•Gust acru
•Gust metalic
B.Durerea
•Glosodinia-suferinta limbii de cauza locala sau
generala sub forma de arsura
•Stomatite,gingivite
•Orodisfagia-dificultatea efectuarii timpului buco-
faringian al deglutitiei
C.Tulburari de salivatie
•Xerostomie,asialie-diminuarea cantitatii de saliva
pana la suprimare
•Ptialism,sialoree-hipersalivatie
-examen clinic obiectiv-
Inspectie si palpare
•Buzele
-culoare:-palida(anemii)
-cianotica(insuficienta
cardiaca,stenoza mitrala)
-rosie-visinie(poliglobulii)
-volum
-leziuni si formatiuni patologice
•Eruptii
•Ulceratii
-ragada(zabaluta)-avitaminoze,carenta
Fe
-sancrul sifilitic
-cicatrici liniare
-fuliginozitati labiale-toxiinfectii grave
-cancerul buzelor-
-anomalii congenitale-buza de iepure
•Mirosul gurii
•Limba
-glosodinia
-volumul(macroglosia/microglosie)
-Aspect general
-limba saburala(boli febrile,deshidratari)
-limba uscata,prajita(febra,coma
diabetica,stenoza pilorica)
-limba zmeurie(scarlatina)
-limba palida(anemii)
-limba geografica(glosite exfoliative la copii)
-limba depapilata(anemia Biermer)
-limba paroasa(abuz tutun,antibiotice)
-margaritarelul(candidoza)
•Suprafata interna a obrajilor
-stomatita
-semnul Koplik(rujeola)in santul gingivo-labial in
dreptul molarilor inferiori
-hemoragii punctiforme
-ulceratii
•Gingiile
-mercuriala
-saturnica
-bismutica
-diabetica
-scorbutica
•Examenul dintilor
•Bolta si valul palatin
•Planseul bucal
•Examenul faringelui
-angina eritematoasa
-angina pultacee
-angina flegmonoasa
-angina herpetica
-angina pseudomembranoasa
-angina necrotica
Semiologia aparatului digestiv
simptome functionale
•Durerea abdominala
-cel mai frecvent simptom
-sediu/iradiere/intensitate/conditii de agravare
sau ameliorare.
-cauze:ulcer gastric/duodenal,litiaza
biliara,pancreatita,colica renala,etc.
-origine:viscerala(inflamatia sau perforatia unui
viscer abdominal),parietala,vasculara,extra
abdominala
-colica este o durere violenta,persistenta
-gastrica
-veziculara
-apendiculara
-intestinala
•In pancreatita acuta hemoragica durerea este
violenta,in bara,insotita de varsaturi,stare de soc.
•In peritonita acuta este violenta insotita de
contractura abdominala(abdomen de lemn)
•In ulcerul gastro-duodenal este situata
epigastric,poate iradia in hipocondrul drept sau
posterior;
-apare postprandial(mica periodicitate)si in
anotimpul de primavara si toamna(marea
periodicitate)
-poate apare adesea nocturn,se calmeaza
dupa varsatura sau dupa ingestia de alimente
alcaline.
•Greata
•Varsatura –evacuarea brusca pe gura a
continutului gastric,precedata de greata
-Vărsături centrale, au caracter exploziv, nu
sunt precedate de greaţă, sunt spontane, fără
efort (meningite, tumori cerebrale, hemoragii
cerebrale
-Vărsături periferice, precedate de greaţă,
însoţite de efort de vărsătură (sindroame
vestibulare
•Afecţiuni gastrice, hepatice, peritoneale).
•Disfagia –dificultate in deglutitie,(odinofagia-
deglutitia dureroasa)
-orofaringiana (selectiva,paradoxala)
apare in leziuni ale cavitatii
bucale,neurologice,musculare linguale si
faringiene.
-disfagia esofagiana (esofagita de
reflux,stenoza esofagiana,cacerul
esofagian,diverticului esofagieni).
•Regurgitatia –eliminarea pe cale orala de
alimente sau secretii digestive fara efort.
•Hemoragia digestivă superioară se manifestă
prin hematemeză şi melenă şi reprezintă o
urgenţă frecvent întâlnită în practica medicală.
•Hematemeza reprezintă eliminarea prin vărsătură
de sânge proaspăt sau digerat provenit de la
nivelul esofagului, stomacului, duodenului,până la
nivelul unghiului duodenojejunal al lui Treitz.
•Melena reprezintă eliminarea de sânge digerat
prin scaun cu aspect negru, lucios ca păcura,
frecvent semiconsistent. Cantitatea de sânge
eliminată este de 80 ml.Eliminarea unei cantităţi
mai mari de sânge 500-700 ml determină scaune
melenice repetate timp de 3-5 zile după oprirea
hemoragiei.Sângerarea este produsă la nivelul
superior al tubului digestiv deasupra unghiului lui
Treitz
•Simptomele clinice variază de la astenie, stări de
ameţeală, lipotimie până la instalarea stării de şoc
hemoragic.
•Se acompaniază de durere abdominală, senzaţia
de balonare, greţuri.
•Sângele eliminat prin vărsătură poate fi proaspăt,
roşu deschis sau închis la culoare „zaţ de cafea”
datorită procesului de transformare a hemoglobinei
în clorhidrat de hematină sub acţiunea acidului
clorhidric din stomac.
•Examenul clinic obiectiv relevă paloarea
tegumentelor, tahicardie, tensiune arterială
crescută sau scăzută.De asemenea se pot
obiectiva semnele bolii de bază care a produs
hemoragia.
•Diagnosticul diferenţial al hematemezei
-hemoptizia –aceasta este precedată de o
gâdilitură retrosternală iar sângele care este
expulzat prin tuse şi nu prin vărsătură are o
culoare roşie aerată.
-înghiţirea sângelui consecutiv epistaxisului
posterior, amigdalectomiei, declanşat în somn
şi apoi vărsat.
-gingivoragii, varice sângerânde ale limbii,
ulceraţii bucale.
•Diagnosticl diferential al melenei
- rectoragia are origine rectosigmoidiană iar
sângele coafează scaunul
-hematochezis eliminarea sângelui prin scaun
acesta având culoare roşie- maronie sau roşie
aprinsă.Apare atunci când sângerarea se
produce sub nivelul unghiului duodeno-jejunal
al lui Treitz.
-consumul de alimente de tipul : afine, spanac,
sfeclă roşie, sau de medicamente ca fier,
bismut ce conferă scaunului o culoare neagră.
TULBURARI ALE POFTEI DE MANCARE
•Hiperorexia reprezintă o exagerare a apetitului

ca în ulcerul duodenal, hipertiroidie,
parazitoze.Foamea reprezintă o necesitate
imperioasă de a mânca şi se însoţeşte de senzaţia
de gol epigastric, nervozitate, hipersalivaţie.Poate
apare în mod fiziologic la copii, tineri în perioada
de convalescenţă.
•polifagia apare în diabetul zaharat, leziuni
hipotalamice, encefalite.
•-bulimia este o exagerare a apetitului
determinată de lipsa senzaţiei de saţietate
(foamea apare imediat dopă mâncare), şi se
întâlneşte în psihonevroze (isterie).
•-acoria presupune absenţa totală a senzaţiei de
saţietate, astfel încât dacă este lăsat , bolanvul
mănâncă în continuu.Apare în psihoze, tumori
cerebrale, demenţă senilă.
•Inapetenţa (anorexia) constă în lipsa foamei
până la dispariţia apetitului.Poate apare în
afecţiuni digestive şi extradigestive, şi poate fi
totală (pentru orice fel de aliment), selectivă numai
pentru carne, grăsimi (cancer, afecţiuni
hepatobiliare, gastrita etilicului, boala Addison,
hiperparatiroidism, IRC decompensată, etc)
•sitofobia trebuie diferenţiată de anorexie
deoarece în acest caz pacientul nu se alimentează
datorită fricii induse de durerea provocată de
alimentaţie.Apare în stomatita aftoasă, cancer
esofagian, diverticuli esofagieni, etc
•fagofobia este descrisă la bolnavii care doresc cu
orice preţ să slăbească.
•„greva foamei” voliţională
•-teama de otrăvire în deliruri alcoolice, deliruri de
persecuţie, etc
•-anorexia psihogenă este definită ca o tulburare
psihică întâlnită la femeile tinere şi caracterizată
prin anorexie, amenoree, scăderea metabolismului
bazal.
•Parorexia definită ca o dorinţă de a consuma
alimente neobişnuite
•-pica, dorinţa de a ingera cretă, var,lemn,
pământ.
•-alotriofagia apare în schizofrenie şi se manifestă
prin dorinţa de a consuma excremente.
•-malacia foamea de alimente acide, excitante
•-geofagie pământ
•-pagofagie gheaţă
•Diareea ,eliminare frecventa de scaune
neformate insotite de o digestie incompleta.
-cauze digestive(boli
infectioase,parazitoze,suferinta
biliara,pancreatica,post antibioterapie,boala
inflamatorie a intestinului
-cauze
extradigestive(nervoaseendocrine,renale)
•Constipatia ,evacuare intarziata(48 ore)a
continutului intestinului gros ,caracterizat prin
cantitate redusa si consistenta crescuta a mateiilor
fecale.
-constipatie primitiva(habituala)apare ca urmare
a unor tulburari functionale motorii asociate de
tulburari ale actului de
defecatie,sedentarism,alimentatie.
-constipatia simptomatica se instaleaza in cursul
unor afectiuni.
Examenul clinic al abdomenului
•Examenul general ne poate aduce date

importante despre afecţiunea abdominală.
•Atitudinea bolnavului (decubit ventral, încovoiat,
cu perna sau pumnii în regiunea epigastrică,
imobil, etc) sugerează o criză ulceroasă , ocluzie
intestinală sau perforaţii ale viscerelor.
•Facies-ul peritoneal în ulcerul perforat.
•Tegumentele sunt palide în hemoragia digestivă.
•Tesutul celular subcutanat poate fi emaciat în

cancerul gastric sau stenoza pilorică.
•Adenopatia supraclaviculară stângă(semnul
Virchow-Troisier) descrisă în cancerul gastric.
Topografia abdomenului
•Pentru localizarea suferinţelor abdominale,
abdomenul a fost împărţit în mod convenţional în 9
cadrane, cu ajutorul a două linii verticale trasate
prin mijlocul arcadei crurale şi două linii orizontale
din care cea superioară trece prin marginea
superioară a falselor coaste, iar cea inferioară
uneşte spinele iliace antero-superioare. Se obţin
astfel:
•Hipocondrul drept: lobul hepatic drept, vezicula

biliară, unghiul drept al colonului, rinichiul drept.
•Epigastru: lobul stâng hepatic, ¾ stomac, hilul
hepatic, prima porţiune a duodenului, pancreasul,
trunchiul celiac, plexul solar
•Hipocondrul stâng: marea tuberoziate gastrică ,
unghiul stâng al colonului, splina, coada
pancrasului, rinichiul stâng
•Flancul drept: jejun, ileon, colon ascendent
•Mezogastru :porţiunea mijlocie a colonului

transvers, intestin subţire
•Flancul stâng: colonul descendent
•Fosa iliacă dreaptă: cecul şi apendicele
•Hipogastru: vezică urinară, uter, colon pelvin,
intestin subţire
Împărţirea topografică a abdomenului
(Barbara Bates – A Guide to Physical
Examination and History Taking Examenul clinic al
abdomenului
•Inspecţia
•Examinarea bolnavului se face
în decubit dorsal cu gambele
flectate pe coapse şi coapsele
flectate pe abdomen obţinîndu-
se astfel o relaxare a
musculaturii abdominale, sau în
ortostatism. Examinatorul este
situat în dreapta bolavului. Se
pot observa :
Modificări de volum :
•abdomen mărit de volum lăsat pe flancuri
(batracian) în ascită, bombat pe linia mediană (în
obuz) în tumori, ascită sub tensiune,
meteorism.Mărirea de volum la nivelul jumătăţii
inferioare se poate întâlni în sarcină, glob vezical,
tumoră ovariană.
•retracţia abdomenului poate îmbrăca diferite

aspecte : în desagă (în ortostatism este excavat
în jumătatea sa superioară, şi bombat
subombilical) la marile multipare, scafoid sau în
luntre (proemină falsele coaste şi spinele iliace
anterosuperioare) în inaniţie, stenoză pilorică.
•hernii, eventraţii
•Modificări la nivelul tegumentului care în mod

normal este alb-roz.
•vergeturile care au aspectul unor dungi sidefii
neregulate (sarcină, obezitate, Cushing)
•circulaţie colaterală venoasă (hipertensiune
portală, obstrucţia venei cave)
•cicatrici cheloide post operatorii, post
traumatice, arsuri.
•erupţii (zona zoster, alergii medicamentoase şi

alimentare, boli eruptive)
•echimoze, peteşii, icter, pigmentări, angioame,
pete echimotice periombilicale (semnul Cullen)
sau în flancul stâng (semnul Grey-Turner) în
pancreatita acută.
•lipoame, metastaze.
•Abdomenul participă în mod normal la mişcările
respiratorii.Imobilitatea respiratorie se întâlneşte în
peritonitele generalizate, iritaţii peritoneale
•Palparea
•Bolnavul este examinat în
aceeaşi poziţie precizată
anterior, iar examinatorul va
efectua palparea pornind
dintr-o zonă aparent
sănătoasă şi dialogând cu
pacientul în acest timp pentru
a–i distrage atenţia.
•Palparea se efectuează mono sau bimanual
începând cu o palpare superficială dintr-o fosă
iliacă în sens orar sau antiorar şi terminând în
zonele adiacente.In acest fel obţinem informaţii
despre peretele abdominal, care în mod normal
este suplu elastic, nedureros.Este necesară şi
urmărirea fizionomiei pacientului.
•Abdomenul poate fi flasc la vârstnici şi la marele
multipare.
•Se pot pune în evidenţă următoarele puncte
dureroase abdominale :
•Xifoidian în afecţiuni ale cardie
•Epigastric situat la unirea 1/3 superioare cu 1/3
mijlocie a liniei xifo-ombilicale în ulcerul gastric
•Cistic situat la intersecţia marginii anterioare
acoastelor cu linia medio claviculara dreaptă care
corespunde fundului veziculei biliare sensibil în
afecţiunile vezicii biliare.
•Duodenal se află sub punctul cistic, la dreapta
liniei mediane sensibil în afecţiunile duodenului.
•Piloric deasupra punctului cistic
•Solar aflat la unire 1/3 mijlocii cu 1/3 inferioare a
liniei xifo-ombilicale corespunde plexului solar
•Mezenteric situate de o parte şi alta a ombilicului
pe o linie orizontală ce trece la acest nivel
•Apendicular cu cele trei variante de sediui Mac
Burney, Morris, Lanz
•Uterin situat deasupra simfizei pubiene sensibil în
afecţiunile uterului
•Tubo-ovariene la jumătatea liniilor ce unesc
ombilicul cu mijlocul arcadele crurale în anexite.
Foto 3. Ascultaţia abdomenului
De asemenea
palparea
abdomenului poate
pune în evidenţă:
•apărarea musculară
care este dependentă
de voinţa pacientului şi
cedează la palpare
insistentă,
•contractura peretelui abdominal care spre

deosebire de apărare este independenţă de voinţa
pacientului, nu cedează la palpare şi poate fi
produsă de perforaţia unui viscer cu peritonită de
însoţire (abdomenul de lemn), sau poate fi
localizată ceea ce sugerează afecţiunea organului
situat în zona topografică respectivă (colecistits
acută, apendicita acută).
•În procese inflamatorii se poate palpa o zonă de
împăstare a peretelui abdominal .
•Palparea profundă se practică în continuarea

palpării superficiale pătrunzându-se cu blândeţe în
profunzime.Obţinem astfel date despre afecţiunile
viscerelor intraabdominale.
•In mod normal reuşim să palpăm lobul stâng
hepatic, iar la persoanele slabe chiar şi cecul şi
colonul sigmoid.
•In condiţii patologice putem palpa :

•Tumori intraabdominale cărora le putem preciza
sediu, mărime, consistenţă, suprafată contur,
sensibilitate şi mobilitate
•Formaţiuni pseudotumorale, adenopatii, anse
intestinale aglutinate
•Zone de împăstare
•Clapotajul gastric produs de prezenţa în stomac
de aer şi lichid din stenoza pilorică.Manevra se
efectuează prin lovituri succesive cu pulpa
degetelor mâinii drepte pe linia mediană a
peretelui abdominal relaxat.
•Fluctuenţa prin prezenţa unui conţinut lichidian
sau lichefiat într-o zonă limitată (abces, peritonită
închistată).
•De asemenea se examinează orificiile herniare
(ombilical, inghinal), prin palpare în decubit dorsal
sau ortostatism şi invitând bolnavul să tuşească
(senzaţie de lovire în vârful indexului )
•Percuţia
•Se execută în aceeaşi poziţie descrisă

anterior.Percuţia este digitodigitală pe linii paralele
plecând de la nivelul apendicelui xifoid în jos către
limitele inferioare ale abdomenului.
•Obţinem astfel relaţii despre prezenţa unui
conţinut lichidian, tumori, meteorism.
•Sunetul normal obţinut la percuţia abdomenului

este de tip timpanic
•În condiţii patologice obţinem :
- hipersonoritate (pneumoperitoneu, ocluzie
intestinală, dilataţie acută gastrică)
•Matitate (ascită, tumori voluminoase, glob

vezical). In ascită matitatea este cu concavitatea în
sus spre deosebire de tumori, sarcină, când
concavitatea este îndreptată în jos.
Folosind o metodă mixtă palpatorie percutorie
putem pune în evidenţă prezenţa lichidului în
cavitatea abdominală.
Matitate deplasabilă pe flancuri.
(Barbara Bates – A Guide to Physical
Examination and History Taking)
•semnul valului: examinatorul loveşte un flanc iar
cu mâna opusă palpează flancul opus sesizând
transmiterea valului, în timp ce un ajutor aşează
marginea cubitală a mâinii pe mijlocul
abdomenului. Se mai poate utiliza şi matitatea
deplasabilă pe flancuri în funcţie de poziţia
bolnavului.
Semnul valului(Barbara Bates – A Guide to
Physical
Examination and History Taking)
Metode complementare de investigatie
•Punctia exploratorie si evacuatorie a

abdomenului(indicata in toate cazurile de ascita)
•Endoscopia digestiva superioara
•Colonoscopia
•Tranzitul baritat
-Semnele radiologice directe: nişa care apare

ca un plus de substanţă opacă în localizările
ulcerului la nivelul uneia din curburi, cu
dimensiuni de la câţiva mm la câţiva cm, cu
pliurile mucoasei ce converg către ea şi
peristaltism în jur normal
Semnele radiologice indirecte:

incizura spastică pe marea curbură în fată
ulcerului, hipersecreţie gastrică, spasm piloric,
hiperperistaltism, tulburări de avacuare
gastrică (în ulcerul gastric)
imagine în trifoi a bulbului duodenal, spasm
piloric, hipersecreţie, scurtarea şi intoleranţa
bulbului, durere localizată sub ecran (în ulcerul
duodenal).
Sindromul esofagian
Boala de reflux gastroesofagian
•Definiţie: Boala de reflux gastro-esofagian

(BRGE) se caracterizează prin prezenţa refluxului
gastroesofagian (RGE), cu trecerea unei părţi din
conţinutul gastric în esofag. Se poate complica cu
esofagita de reflux, caracterizată prin apariţia
leziunilor inflamatorii ale mucoase esofagiene.
Datele epidemiologice privind BRGE evidenţiază
că aceasta este cea mai frecventă afecţiune a
tractului digestiv superior în ţările avansate.
Sindromul esofagian
Boala de reflux gastroesofagian
•Simptome funcţionale
•Simptomele tipice sunt următoarele:
•pirozisul care apare la 30-60 minute după mese şi
se calmează după administrarea de antiacide;
•regurgitaţia acidă;
•eructaţiile;
•sialoreea;
•odinofagia (deglutiţia dureroasă).
•Simptomele atipice extraesofagiene sunt multiple
şi pot fi digestive şi extradigestive, în sfera ORL,
pulmonară, sau durerea toracică noncardiacă.
Sindromul esofagian
Hernia hiatala
•Definitie:protruzia
anormala,intermitenta sau
permanenta a unei portiuni din
stomac prin hiatusul esofagian.
•Factorul declansator este
reprezentat de cresterea presiunii
intraabdominale(obezitate,sarcina,
tumori)
•Simptomatologia –aceeasi ca la
RGE
Sindromul esofagian
Esofagitele,stenoze esofagiene
•Definitie:inflamatie cronica/acuta a mucoasei
esofagiene.
•Esofagita postcaustica,cronica peptica
•Stenoza este definita ca ingustare fixa si
permanenta a lumenului esofagian secundara unui
proces inflamator sau neoplazic
Sindromul ulceros
ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL

•Ulcerul gastric sau duodenal (U.G., U.D.)
reprezintă afecţiuni cronice, cu evoluţie clasică în
pusee, definite morfopatologic printr-o pierdere de
substanţă localizată la nivelul peretelui gastric sau
duodenal, care interesează mucoasa, depăşind
musculara mucoasei, putând uneori cuprinde toată
grosimea peretelui, limitată în general în
profunzime printr-o reacţie inflamatorie.
Sindromul ulceros
Tablou clinic
•Simptomatologia variază de la forme
asimptomatice (descoperite întâmplător la o EDS
efectuată pentru o altă indicaţie sau cu ocazia unei
complicaţii), la formele clasice cu dureri epigastrice
precoce după masă şi caracter sezonier
SINDROMUL ULCEROS
•Durerea este simptomul cardinal, fiind prezentă

aproape în toate cazurile.
•Localizarea durerii ulceroase este de obicei
epigastrică (în ulcerul cardiei şi al micii curburi în
regiunea epigastrică superioară, în ulcerul antro-
piloric şi cel duodenal în dreptul liniei mediane sub
rebordul costal drept), cu iradiere în spate.
SINDROMUL ULCEROS
•Intensitatea durerii este variabilă; unii o prezintă

sub formă de crampă, arsură sau distensie
dureroasă epigastrică; la alţi bolnavi însă, durerea
este destul de intensă (ulcerele vechi, ulcerul
cardiei, ulcerul piloric). Este important de semnalat
faptul că durerea ulceroasă dispare de obicei după
instalarea unei hemoragii digestive (nu şi cea din
cancerul gastric).
SINDROMUL ULCEROS
•Ritmicitatea, adică apariţia durerii la un

anumit interval în raport cu mesele, este o
caracteristică importantă a durerii ulceroase.
Ritmicitatea alimentară a durerii ulceroase
(numită şi „mica periodicitate”) se
desfăşoară în următoarea succesiune:
mâncare – durere - calmare în U.G. şi
durere – mâncare - calmare în U.D.
SINDROMUL ULCEROS
•Periodicitatea reprezintă succesiunea de perioade

dureroase (durere zilnică, 2-4 săptămâni) cu
perioade de acalmie. La unii dintre bolnavi,
periodicitatea îmbracă un caracter sezonier
(primăvara şi toamna) („marea periodicitate”).
SINDROMUL ULCEROS
•Un alt caracter important al durerii ulceroase este

absenţa acesteia dimineaţa la sculare, pentru o
perioadă de 1-2ore.
•În sfârşit, alt lucru important pentru diagnostic
este ameliorarea durerii ulceroase după
administrarea de alcaline
SINDROMUL ULCEROS
•Examenul radiologic
Elementele pe care examenul radiologic le
poate aduce pentru susţinerea diagnosticului
sunt: semne directe şi indirecte. Semnul
radiologic direct este „nişa”.
•Examenul endoscopic
Complicaţii
•În cursul evoluţiei ulcerului pot apare
următoarele complicaţii: hemoragia,
perforaţia, stenoza (gastrică, pilorică,
duodenală), malignizarea (numai pentru
U.G.), periviscerita.
Sindromul rectosigmoidian
•Definitie:sindrom clinic care cuprinde simptomele

si semnele suferintelor comune ale segmentului
distal al intestinului.
•Simptomatologie
-tenesmele rectale
-durerea la defecatie
SINDROMUL COLELITIAZIC
•Definitie: cuprinde ansamblul de manifestari

clinice secundare prezentei calculilor in vezicula
biliara.
•Simptomatologie
-colica biliara
-intre colici –sindrom dispeptic
biliar(greata,varsaturi bilioase,amar in
gura,meteorism abdominal)
SINDROMUL COLELITIAZIC
Examen clinic obiectiv

manevra MURPFY pozitiva
Examen paraclinic
-ecografia abdominala
Complicatii:
-infectia cailor biliare,ileusul biliar,perforatia
veziculei,pancreatita acuta.
Sindroame pancreatice
Pancreatita acuta/cronica
•Simptomatologie
-durerea este simptomul major cu sediul in
epigastru,iradiere in hipocondrul stang(in
bara)si in spate.
-greturi,varsaturi,steatoree
•Apare dupa o masa copioasa bogata in grasimi si
asociata cu un consum mare de alcool.
Sindroame pancreatice
Pancreatita acuta/cronica
•Examenul clinic
-distensia abdomenului(meteorism)
-pete echimotice in jurul ombilicului(semnul
Cullen)sau in flancuri(senul Grey-Turner)
-sensibilitate difuza la palpare
-percutie-zone de timpanism alternand cu zone
de matitate(“tabla de sah”)
•Investigatii paraclinice
-amilazemie,amilazurie
crescute,leucocitoza,hiperglicemie
Sindromul hepatitei cronice
•Definiţie: Hepatitele cronice (HC) reprezintă un

grup heterogen de afecţiuni cu o varietate de
etiologii, patogeneză, grad de activitate, stadiu de
evoluţie, dar cu un tablou histologic asemănător
constituit din infiltrate limfo-plasmocitare cu grade
diferite de necroză hepatocitară focală, periportală,
zonală sau confluentă, cu sau fără fibroză, care
evoluează de cel puţin 6-12 luni.
Hepatita cronică poate fi definită ca o

reacţie inflamatorie cronică a ficatului
care poate evolua atât spre vindecare
vicioasă (fibroză) cât şi spre ciroză
hepatică.
Clasificarea hepatitelor cronice se face după mai

multe criterii:
Etiologie:
–HC virale (B;C;D );
–HC toxică (alcool, medicamente, produse
chimice);
–HC autoimună;
–HC metabolice (Wilson, hemocromatoză, deficit
de alfa 1-antitripsina, a-betalipoproteinemia etc.);
–HC criptogenetice.
•Tabloul clinic poate fi şters, pacientul având HC

cu o evoluţie asimptomatică şi să fie diagnosticat
fortuit. Alteori evoluţia este simptomatică, pe
primul plan situându-se astenia, jenă în
hipocondrul drept, stare generală influenţată,
anorexie, intoleranţă la unele alimente, meteorism.
•Simptomele sunt nespecifice.
•Examenul fizic evidenţiază stigmatele cutaneo-
mucose sugestive pentru hepatopatie cronică şi
hepatomegalie.
•Episoadele de intensificare a activităţii se
asociază cu icter.
•Testele biochimice uzuale indică valori crescute

ale TGP, TGO, GDH, GGT, FA (ultimele două în
formele colestatice); colinesteraza serică este
scăzută, gamma globulinele crescute.
•Creşterea transaminazelor corespunde activităţii
inflamatorii, iar a gamma globulinelor cu activitatea
mezenchimală şi fibroza.
•La acest stadiu se poate preciza doar existenţa

unei hepatite cronice, dar nu şi etiologia.
•Trebuie efectuaţi markerii virusologici,
imunologici, etc.
•Histologia prin puncţie biopsie sub control

laparoscopic (rar posibilă, dar cu sensibilitate şi
specificitate de 98% faţă de 75% când fragmentul
este obţinut percutan) este utilă pentru încadrarea
afecţiunii şi poate da indicaţii asupra etiologiei.
• Examenele imagistice cu excepţia unor cazuri

selecţionate când CRPE poate fi utilă (colangită
sclerozantă) nu sunt valoroase în diagnosticul HC.
Totuşi, ecografia se utilizează de rutină pentru
afecţiuni colestatice, excluderea cirozei hepatice, a
formaţiunilor expansive şi ca metodă de
supraveghere pentru diagnosticul precoce al unui
cancer hepatocelular.
Sindromul cirozei hepatice
•Definiţie Ciroza hepatică (CCH) reprezintă stadiul

final şi ireversibil al oricărei afecţiuni cronice
hepatice sau expuneri prelungite la factori de
agresiune hepatică.
Este definită morfopatologic prin 5 elemente:
•necroze extinse cu sau fără infiltrat inflamator;
•proliferarea difuză a ţesutului conjunctiv (fibroză);
•grade variate de regenerare nodulară;

•modificarea arhitecturii lobulare normale a
ficatului;
•vascularizaţie intrahepatică şi intra-acinară
deficitară.
Consecinţele acestor modificări se traduc
fiziopatologic prin pierderea funcţiei
hepatocitelor (tradusă clinic prin icter,
coagulopatie, edeme, tulburări metabolice
diverse) şi prin apariţia hipertensiunii portale
(varice eso-gastrice, splenomegalie).
Encefalopatia hepato-portală şi ascita rezultă
atât din apariţia insuficienţei hepatocitare cât
•Clasificarea cirozelor hepatice (CH) se face după

mai multe criterii. Este de dorit ca diagnosticul final
al CH să cuprindă şi elementele cerute de
următoarele clasificări.
•I. În funcţie de morfologie, cirozele hepatice pot
fi:
•1. micronodulare, în care creşterea celulară este
deficitară (alcoolism, vârste înaintate, anemii).
•2. macronodulare, caracterizate prin noduli de

regenerare de diferite mărimi, despărţite de septuri
fibroase;
•3. mixte, cu caractere comune celor două tipuri
descrise anterior; sunt la început micronodulare,
iar pe parcurs apare regenerarea celulară şi noduli
mai mari, care schimbă aspectul.
• După mărimea ficatului ciroza hepatică poate
fi: normotrofică, hipertrofică sau atrofică.
•II. În funcţie de etiologie, CH pot fi:

•virale : B,C, D;
•alcoolice;
•metabolice: hemocromatoză, boală Wilson,
colestază cronică: intra- sau extra-hepatică;
•obstrucţii venoase: sindrom Budd-Chiari, boală
veno-ocluzivă, pericardită constrictivă;
•autoimune (HCAI, colangită sclerozantă,);

•toxice şi medicamentoase (metotrexat,
amiodaronă);
•datorate malnutriţiei;
•criptogenetice.
•III. Din punct de vedere clinic, cirozele pot fi:
•CH latente (asimptomatice, identificate prin
examene de laborator);
•CH manifeste (simptomatice, examen fizic

pozitiv).
•IV. În funcţie de prezenţa decompensării:
•CH compensată;
•CH decompensată:
–Portal (vascular).
–Metabolic (parenchimatos).
•V. În funcţie de activitate (se aplică atât cirozele
hepatice compensate cât şi celor decompensate):
•definită histologic: activă şi inactivă;
•definită biochimic: activă (enzimatic,
mezenchimal, imunologic).
•Anamneza poate furniza elemente importante de

diagnostic: consum cronic de alcool, hepatită
virală, transfuzii de sânge, intervenţii chirurgicale,
boli metabolice, consum de medicamente,
expunere la noxe chimice etc.
•Simptomele pacientului depind de stadiul
afecţiunii şi de prezenţa sau absenţa
decompensării.
•În faza latentă, pacientul poate fi complet

asimptomatic şi diagnosticat întâmplător.
•Cele mai frecvente simptome sunt: astenie,
fatigabilitate, anxietate, scădere ponderală, dureri
abdominale, meteorism abdominal, edeme ale
gambelor, icter cu modificarea culorii scaunului şi
urinii, mărirea de volum a abdomenului, tendinţă la
sângerare (gingivoragii, epistaxis, echimoze),
anomalii ale gustului şi mirosului, febră, scăderea
libidoului, amenoree
•Examenul fizic poate evidenţia un spectru variat

de anomalii:
•Starea de nutriţie a pacientului este deficitară;
20% din pacienţii cu ciroză prezintă malnutriţie
proteică. Se observă scăderea ţesutului adipos şi
atrofii musculare. Cauza este în principal un deficit
de aport (mai ales la alcoolici), dar şi un status
hipercatabolic specific ciroticului.
•Examenul ochilor evidenţiază frecvent retracţia

pleoapelor, dând impresia unei exoftalmii.
Prezenţa icterului scleral, a inelului Kayser-
Fleischer (în boala Wilson), a hemoragiilor
conjunctivale pot fi remarcate.
•Hipertrofia parotidelor este frecventă la alcoolici.
•Buze carminate, limbă roşie depapilată.

•Steluţe vasculare, telangiectazii, piele de
pergament, eritem palmar.
•Contractura Dupuytren este frecventă în cazul
etiologiei alcoolice.
•Unghii albe (hipoalbuminemie), degete
hipocratice, osteoartropatie hipertrofică (frecventă
în CH biliară primitivă).
•Echimoze, purpură, hematoame (tendinţă

crescută la sângerare datorată trombocitopeniei,
scăderii sintezei factorilor de coagulare,
crioglobulinemiei).
•Ginecomastie, atrofie testiculară, scăderea
pilozităţii.
•Circulaţie colaterală abdominală, splenomegalie

(semne de hipertensiune portală).
•Mărirea de volum a abdomenului datorată ascitei
(cu deformare ”în obuz” când ascita este recentă
sau cu ”abdomen de batracian”, lăţit pe flancuri
când ascita este veche); sunt prezente semnul
”valului” şi ”matitatea deplasabilă pe flancuri”.
•Herniile abdominale (ombilicale, inghinale, ale

liniei albe etc.) sunt frecvent asociate cu ascita,
dar indicaţia chirurgicală nu trebuie pusă decât în
cazuri perfect compensate (risc de precipitare a
insuficienţei hepatice).
•Hepatomegalia cu suprafaţă neregulată,
nedureroasă, dură este un caracter precoce al
cirozei hepatice; ulterior ficatul diminuă în
dimensiuni devenind atrofic (semn de prognostic
infaust).
•Semne cardio-vasculare datorate unei circulaţii

hiperdinamice: tahicardie, hipotensiune, suflu
sistolic.
•Flapping tremor (asterixis) - în encefalopatie
hepatică; semnul roţii dinţate în aceeaşi condiţie
sau comă.
•de acid folic, vitamină B6); uneori hipocromă,

microcitară (după hemoragii digestive);
trombocitopenie; leucopenie (hipersplenism);
timpul de protrombină prelungit (respectiv IQ
scăzut) şi neinfluenţat de administrarea de
vitamina K.
•Teste biochimice:
•1. Activitatea enzimatică depinde de procesul de

necroză în curs şi de masa hepatocitară restantă.
•TGP, TGO pot fi variabile, în general moderat
crescute, cu indicele de Rittis subunitar.
•GGT este crescut în etiologia alcoolică, toxică sau
virală C sau în regenerarea hepatocitară.
•Semne biochimice de colestază- creşterea

concordantă a GGT şi FA- este observată la valori
medii; în etiologiile biliare, sindromul de colestază
poate fi pronunţat.
•Creşterea disproporţionată a GGT poate fi
cauzată de apariţia hepatomului şi indică
evaluarea valorii alfa-fetoproteinei.
•2. Activitatea mezenchimală este reflectată de

valoarea gama-globulinelor şi a imunoglobulinelor.
•Gama-globulinele sunt de regulă crescute (22-
35%), electroforeza proteinelor îmbrăcând
aspectul unei cămile cu două cocoaşe. Ig A sunt
crescute în CH alcoolică, IgG în CH autoimună,
IgM în ciroza biliară primitivă.
•Scăderea albuminelor cu creşterea gama-
globulinelor este proporţională cu anastomozele
porto-cave. Cupremia poate fi crescută.
•3. Funcţia de sinteză hepatică este evaluată de IQ

(scăzut), colinesteraza serică (scăzută), anomalii
ale factorilor de coagulare , ale inhibitorilor
coagulării
•Investigaţii imagistice şi histologice
•Investigaţiile imagistice au îmbunătăţit şi uşurat
diagnosticul CH în stadii precoce
•Scintigrafia nu oferă date patognomonice pentru

ciroză.
•Ecografia poate sugera ciroza indicând
neomogeni-tatea ficatului, nodularitatea, marginea
boselată, hipertrofia lobului caudat, dilatarea
portei, splenomegalia, circulaţie colaterală; în
cazul decompensării, evidenţiază ascita.
•Ecografia Doppler color caracterizează
hemodinamica portală
•Tomografia computerizată cu substanţă de

contrast
•Rezonanţa magnetică nu furnizează informaţii
suplimentare faţă de tomografie.
•Examenul histologic al specimenului obţinut prin
biopsie hepatică
•CH decompensată. Pacientul se prezintă de

obicei la medic din cauza ascitei sau/şi a icterului.
Prezintă astenie, slăbiciune musculară, scădere
ponderală, febră (se poate datora bacteriemiei cu
Gram negativi, hepatocitolizei sau cancerului
hepato-celular), flapping tremor. Stigmatele
cutaneo-mucoase sunt prezente. Ascita este
voluminoasă. Icterul, ascita şi sângerările
spontane sunt semne de gravitate.
•Decompensarea vasculară este determinată de

hipertensiunea portală şi se manifestă prin: ascită,
circulaţie venoasă colaterală porto-cavă, varice
esofagiene şi fundice, cu riscul implicit de
sângerare, hemoroizi, splenomegalie.
•Decompensarea parenchimatoasă (insuficienţa
hepatocelulară) este sugerată de apariţia febrei,
icterului, foetorului hepatic şi a encefalopatiei
hepatice
Sindromul ascitic
•Ascita şi edemele consemnează

decompensarea vasculară a CH.
• Ascita este definită simplu prin prezenţa unei
cantităţi excesive de fluide în cavitatea peritoneală.
Elementele implicate în producerea ascitei
sunt: hipertensiunea portală, retenţia renală
de sodiu, vasodilataţia arterială splahnică,
modificări ale circulaţiei sistemice, şi
hipoalbuminemia (scăderea presiunii coloid
osmotice).
Sindromul ascitic
• Diagnosticul ascitei se face cu ajutorul

ecografiei.
Orice ascită trebuie evaluată prin paracenteză
diagnostică care va permite investigarea
completă a lichidului.
Lichidul este în cantitate variabilă (atingând
până la 70 l!), este clar, are o culoare gălbuie
sau verzuie; o culoare roşiatică, sanghinolentă
trebuie să sugereze malignitatea.
Sindromul ascitic
Este de regulă transudat, proteinele au obişnuit

o concentraţie de 1-2 g/dl, iar o concentraţie
mai mare trebuie să sugereze infecţia,
obstrucţia venelor suprahepatice (sindrom
Budd-Chiari) sau o cauză pancreatică.
Citologia lichidului de ascită evidenţiază celule
endoteliale normale şi elemente figurate
sanghine (valoare deosebită fiind atribuită
leucocitelor).
CANCERUL COLORECTAL
Definiţie: procese neoplazice maligne cu punct

de plecare în mucoasa sau submucoasa de
colon sau rect
CANCERUL COLORECTAL
Epidemiologie
Incidenţa cancerului colo-rectal (CCR) în România a
crescut îngrijorător în ultima decadă, peste 90% din cazuri
apar la vârste de peste 50 ani, fiind mai frecvent la
bărbați.
Factorii epidemiologici cu rol în producerea CCR sunt
multipli: vârstă, sindroame ereditare, boli inflamatorii
intestinale, istoric de polipi andenomatoși, etc.

Etiopatogenie
Anomaliile genetice implicate în geneza CCR sunt de 2
tipuri: ereditare (sub 10%) și dobândite (marea majoritate
a cancerelor)
CANCERUL COLORECTAL- SIMPTOME
-Modificarea tranzitului – tendința la constipație/
senzație de defecație incompletă- cancer de colon
stâng
-Instalarea progresivă a unei anemii feriprive- cancer
de colon drept
- Constipație/ diaree/ alternanță constipație-diaree
-Ocluzie
- Distensie abdominală
- Grețuri, vărsături
-Hemoragie digestivă inferioară - aparentă/ ocultă
-Durere
-Astenie
-Inapetență
-Scădere ponderală
CANCERUL COLORECTAL- EX. PARACLINIC
Hemoleucograma - anemie feriprivă, sângerări
oculte în scaun pozitive, VSH crescut.
Rectosigmoidoscopia
Colonoscopia – cea mai bună metodă, vizualizează
întreaga mucoasă a colonului, permite depistarea
polipilor, biopsierea leziunilor și polipectomia.
Clisma baritată
Ecografia abdominală, radiografia de torace,
examenul computer tomografic, rezonanța
magnetică nucleară - pentru identificare metastaze.
CANCERUL COLORECTAL- COMPLICATII
-Ocluzia
-Perforația
-Hemoragia
-Metastazarea
CANCERUL COLORECTAL- DG.DIF
Sindrom obstructiv intermitent (colica renală,

biliară, pancreatita acută, apendicita acută)
Palparea unei formațiuni (alte tumori
aparținând altor organe)
CANCERUL COLORECTAL-
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
-evoluţie – lent progresivă
-pacienţi cu CCR recidivant - supravieţuire < 5
ani de la diagnostic
-pacienţi cu metastaze hepatice - supravieţuire
4,5 luni
-diagnostic precoce şi chirurgie în stadiile
curabile - supravieţuire la 5 ani 80%

Semiologia Aparatului Digestiv

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Semiologia Aparatului Digestiv

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SEMIOLOGIA APARATULUI

•Hiperorexia reprezintă o exagerare a apetitului

•Examenul general ne poate aduce date

•Tesutul celular subcutanat poate fi emaciat în

•Hipocondrul drept: lobul hepatic drept, vezicula

•Mezogastru :porţiunea mijlocie a colonului

•retracţia abdomenului poate îmbrăca diferite

•Modificări la nivelul tegumentului care în mod

•erupţii (zona zoster, alergii medicamentoase şi

•contractura peretelui abdominal care spre

•Palparea profundă se practică în continuarea

•In condiţii patologice putem palpa :

•Se execută în aceeaşi poziţie descrisă

•Sunetul normal obţinut la percuţia abdomenului

•Matitate (ascită, tumori voluminoase, glob

•Punctia exploratorie si evacuatorie a

-Semnele radiologice directe: nişa care apare

Semnele radiologice indirecte:

•Definiţie: Boala de reflux gastro-esofagian

ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL

•Durerea este simptomul cardinal, fiind prezentă

•Intensitatea durerii este variabilă; unii o prezintă

•Ritmicitatea, adică apariţia durerii la un

•Periodicitatea reprezintă succesiunea de perioade

•Un alt caracter important al durerii ulceroase este

•Definitie:sindrom clinic care cuprinde simptomele

•Definitie: cuprinde ansamblul de manifestari

Examen clinic obiectiv

•Definiţie: Hepatitele cronice (HC) reprezintă un

Hepatita cronică poate fi definită ca o

Clasificarea hepatitelor cronice se face după mai

•Tabloul clinic poate fi şters, pacientul având HC

•Testele biochimice uzuale indică valori crescute

•La acest stadiu se poate preciza doar existenţa

•Histologia prin puncţie biopsie sub control

• Examenele imagistice cu excepţia unor cazuri

•Definiţie Ciroza hepatică (CCH) reprezintă stadiul

•grade variate de regenerare nodulară;

•Clasificarea cirozelor hepatice (CH) se face după

•2. macronodulare, caracterizate prin noduli de

•II. În funcţie de etiologie, CH pot fi:

•autoimune (HCAI, colangită sclerozantă,);

•CH manifeste (simptomatice, examen fizic

•Anamneza poate furniza elemente importante de

•În faza latentă, pacientul poate fi complet

•Examenul fizic poate evidenţia un spectru variat

•Examenul ochilor evidenţiază frecvent retracţia

•Buze carminate, limbă roşie depapilată.

•Echimoze, purpură, hematoame (tendinţă

•Circulaţie colaterală abdominală, splenomegalie

•Herniile abdominale (ombilicale, inghinale, ale

•Semne cardio-vasculare datorate unei circulaţii

•de acid folic, vitamină B6); uneori hipocromă,

•1. Activitatea enzimatică depinde de procesul de

•Semne biochimice de colestază- creşterea

•2. Activitatea mezenchimală este reflectată de

•3. Funcţia de sinteză hepatică este evaluată de IQ

•Scintigrafia nu oferă date patognomonice pentru

•Tomografia computerizată cu substanţă de

•CH decompensată. Pacientul se prezintă de

•Decompensarea vasculară este determinată de

•Ascita şi edemele consemnează

• Diagnosticul ascitei se face cu ajutorul