7.

INDICATORI TEHNICO – ECONOMICI

FOLOSIŢI ÎN SERVICIILE DE TRANSPORT

Pentru analiza economică financiară a unei companii de transport se folosesc o serie de

indicatori specifici fiecărui sistem de transport – auto, feroviar, naval, aerian şi prin conducte –
care permit evaluarea volumului prestaţiei de transport şi a gradului de folosire a resurselor
materiale, umane şi financiare ale companiei. Aceşti indicatori se adaugă la ceilalţi indicatori
economici generali care acţionează în toate activităţile economice, precum: cifra de afaceri,
profitul, pragul de rentabilitate, lichiditatea, venitul pe investiţie etc.
Analiza economico-financiară este direct legată de programul de transport al companiei şi
are menirea de a evidenţia rezultatele obţinute, folosind indicatorii generali şi specifici într-o
anumită perioadă de timp (trimestru, semestru, an), cauzele care au condus la eventualele abateri,
precum şi măsurile care se impun pentru redresarea situaţiei.
O astfel de analiză trebuie să reliefeze rezervele existente şi să formuleze alternative
posibile, care pot duce la realizarea obiectivelor firmei şi la eventuale corecţii aduse acestora,
legate de:
 utilizarea raţională (tehnic şi economic) a mijloacelor de transport;
 optimizarea timpilor de transport, staţionare la încărcare – descărcare, imobilizare prin
revizii şi reparaţii sau imobilizări accidentale (cauzate de lipsa de comenzi, de resurse
umane etc.).
Caracteristica esenţială a serviciilor de transport, indiferent de suportul tehnic folosit, o
reprezintă asigurarea unei ritmicităţi programate a transportului, care duce la:
 îndeplinirea obligaţiilor contractuale şi reducerea posibilităţilor de penalizare, având
impact direct asupra cheltuielilor generale de transport;
 optimizarea consumului de resurse materiale, umane şi financiare;
 uzarea prematură a mijloacelor de transport prin suprasolicitare;
 utilizarea raţională a mijloacelor de încărcare – descărcare etc.
Cea mai generală clasificare a indicatorilor economici se poate face în indicatori de
exploatare şi indicatori economici. Dat fiind faptul că, în momentul de faţă, transporturile rutiere
au ponderea cea mai mare în transporturile generale de mărfuri şi pasageri, studiul indicatorilor
tehnico-economici se va face cu referire la acest sistem de transport.

7.1. INDICATORI DE EXPLOATARE ÎN SERVICIILE DE TRANSPORT AUTO

Cei mai importanţi indicatori de exploatare a mijloacelor de transport auto se clasifică în:
indicatori de utilizare a mijloacelor de transport, indicatori de utilizare a parcursului şi
indicatori de utilizare a capacităţii de transport.
7.1.1. Indicatorii de utilizare a mijloacelor de transport

a) Coeficientul de utilizare a parcului CUP indică gradul de utilizare a parcului aflat în

inventarul companiei. Se calculează cu relaţia:
Aza
CUP = , în care
Azi
Aza – numărul de autovehicule · zile active
Azi – numărul de autovehicule · zile inventar

b) Coeficientul de stare tehnică a parcursului CST indică proporţia de autovehicule

în bună stare de funcţionare a parcului şi se calculează cu relaţia:

Azb
CST = , în care
Azi
Azb – numărul de autovehicule · zile bune

c) Coeficientul de utilizare a timpului unei zile de lucru CUZ indică felul cum se
foloseşte timpul disponibil la nivelul unui autovehicul sau la nivelul întregului parc. Se
calculează cu relaţia:

Aoa
CUZ = , în care
Aoi
Aoa – numărul de autovehicule · ore active
Aoi – numărul de autovehicule · ore inventar

7.1.2. Indicatorii de utilizare a parcursului

a) Coeficientul de utilizare a parcursului

Lp Lp
CUPs = = , în care:
L Lo  L p  Lnp

Lp [km] – lungimea parcursului cu încărcătură (productiv)

L [km] – lungimea totală a parcursului (cursei)
Lo [km] – lungimea parcursului „zero”, reprezentând parcursul efectuat de la garaj la locul
de încărcare, de la ultimul loc de descărcare la garaj, deplasările între garaj şi
staţia de alimentare cu combustibil sau la staţia de întreţinere şi reparaţii (deplasări
nedecontabile de beneficiarul transportului).
Lnp [km] – lungimea parcursului neproductiv efectuat în timpul cursei cu autovehiculul
neîncărcat (deplasări suportate, de regulă, de beneficiarul transportului în mod
indirect, conform unor clauze contractuale).

b) Parcursul mediu zilnic PMZ, indică numărul de kilometri parcurşi în medie de un

autovehicul sau de întregul parc într-o zi. Se calculează cu relaţia:
 Ltot  km 
PMZ = , în care:
Z a  zi 
Ltot [km] – lungimea parcursului total efectuat în perioada de referinţă
Za [zile] – numărul de zile active al perioadei de referinţă.

c) Distanţa de transport Dm se calculează pentru un autovehicul sau pentru întregul parc,

pentru o zi sau o perioadă de timp dată. Relaţia de calcul este:
nc

Dm =
Li 1
i
 km  , în care:
nc  cursa 
nc

L
i 1
i - suma parcursurilor realizate în perioada de referinţă

nc – numărul de curse realizate în perioada de referinţă.

7.1.3. Indicatorii de utilizare a capacităţii de transport

a) Cantitatea de mărfuri transportată T se calculează pentru un autovehicul sau pentru

întreg parcul, pentru o anumită perioadă de timp (zi, lună, an etc.). Relaţia de calcul este:

nc
T= T
i 1
i , în care

Ti [t] – cantitatea de marfă transportată de un autovehicul într-o cursă.

b) Numărul de călători (pasageri) transportaţi Nc se calculează pentru un autovehicul

sau pentru întreg parcul, pentru o anumită perioadă de timp (zi, lună, an etc.). Relaţia de calcul
este:

nc
C= C
i 1
i [călători], în care:

Ci [călători] – numărul de călători transportaţi de un autovehicul într-o cursă.

c) Volumul total al transportului de mărfuri (prestaţia totală de transport marfă) Q

este indicatorul cel mai important, care ţine cont atât de cantitatea de mărfuri transportată, cât şi
de distanţa la care se face acest transport. Se calculează pentru un singur autovehicul sau pentru
întreg parcul, pentru o anumită perioadă de timp. Relaţia de calcul este:

nc
Q= T L
i 1
i pi [t·km], în care:

Lpi [km] – lungimea parcursului productiv al cursei.

 d) Volumul total al transportului de călători (prestaţia totală de transport de călători)
Qc se calculează în aceleaşi condiţii ca şi în cazul indicatorului de la pct. c. Relaţia de calcul este:

nc
Qc = C L
i 1
i pi [călători · km].

e) Coeficientul de utilizare a tonajului (a sarcinii utile) CUT indică gradul de folosire a

sarcinii utile a autocamionului. Pentru o cursă se calculează cu relaţia:
T
CUT = , în care:
Tutil

Tutil [t] – capacitatea maximă de transport a autocamionului.

Pentru mai multe curse, relaţia de calcul capătă forma:

nc

CUT = T
i 1
i

Tutil  nc

Coeficientul se poate calcula pentru un autovehicul sau pentru întregul parc.

f) Coeficientul de utilizare a locurilor CUL se calculează pentru autovehicule destinate

transportului de persoane şi indică gradul de folosire a capacităţii mijlocului de transport. Relaţia
de calcul pentru o cursă este:

Ci
CUL =
Cutil

Pentru mai multe curse, relaţia de calcul devine:

nc

CUL = C
i 1
i

Cutil  nc

g) Coeficientul de utilizare a capacităţii de transport CUC este un coeficient complex,

deoarece indică gradul de utilizare atât a sarcinii utile, cât şi a parcursului posibil.
Pentru transportul de mărfuri, relaţia de calcul este:
nc

CUC =
Q
i 1
i
, în care:
Q p  nc

Qp [t·km] – prestaţia de transport mărfuri maxim posibilă.

 Acest coeficient se poate calcula pentru un autovehicul sau pentru întregul parc, pentru o
anumită perioadă de timp.
Pentru transportul de călători, relaţia de calcul este:
nc

CUC =
Q
i 1
ci
, în care
Qcp  nc

Qcp [călător ·km] – prestaţia de transport călători maxim posibilă

h) Viteza medie tehnică Vt se calculează cu relaţia:

PMZ  km 
Vt =  h  , în care:
tc

tc [h] – timpul mediu de circulaţie în perioada considerată.

Viteza medie tehnică se poate calcula pentru un autovehicul sau pentru întreg parcul.

i) Viteza medie de exploatare Ve se calculează cu relaţia:

PMZ PMZ  km 
Ve =  , în care:
tm tc  ts  h 

tm [h] – timpul mediu disponibil în perioada considerată

ts [h] – timpul mediu de staţionare în perioada considerată
Viteza medie de exploatare se poate calcula pentru un autovehicul sau pentru întregul parc.

j) Prestaţia orară specifică H se calculează cu relaţia:

Q  t  km 
H= , în care:
t tot  h 

ttot [h] – timpul total de referinţă.

Prestaţia orară specifică se poate calcula pentru un autovehicul sau pentru întreg parcul.
Pentru transportul de călători, relaţia de calcul capătă forma:

Qc  calator  km 
Hc = .
t tot  h 

7.1.4. Documente folosite la calculul indicatorilor de exploatare

 a) Documentul de bază al unui transport cu mijloace auto îl constituie FOAIA DE
PARCURS, care conţine următoarele: data, numărul de înmatriculare al autovehiculului, numele
şoferilor, ora plecării din autobază, locul de încărcare, sarcina utilă maximă, cantitatea de marfă
încărcată, felul mărfii, destinaţia transportului, distanţa în km, coeficientul de drum, timpul de
ajungere la destinaţie, certificarea descărcării (semnătura şi ştampila beneficiarului), consumul de
combustibil normat etc. Foaia de parcurs este valabilă şi la întoarcere.
b) Un alt document ajutător este TAHOGRAMA, furnizată de un aparat instalat la bordul
autocamioanelor, antrenat printr-un cablu cuplat la ieşirea din cutia de viteze; aparatul numit
tahograf înregistrează automat mai mulţi parametri, după cum urmează: timpii de circulaţie şi
staţionare, viteza de circulaţie în timpul parcursului; kilometrajul.
La acestea se adaugă datele de identificare (numărul de înmatriculare, numărul foii de
parcurs).
Tahograma constituie şi un mijloc de control al activităţii şoferului, inclusiv din punct de
vedere al respectării regulilor de circulaţie.

7.2. INDICATORI ECONOMICI ÎN SERVICIILE DE TRANSPORT AUTO

Folosind indicatorii de exploatare se pot determina principalii indicatori economici ai

serviciilor de transport auto, care sunt următorii: productivitatea în serviciile de transport, costul
serviciilor de transport, profitul şi rentabilitatea companiei de transport.

7.2.1. Productivitatea în serviciile de transport

Productivitatea se calculează pentru un singur autovehicul sau pentru întregul parc, pentru o
perioadă de timp limitată (lună, trimestru, an). Productivitatea se exprimă diferit pentru
transportul de mărfuri şi pentru cel de călători.
Relaţia de calcul pentru productivitatea în transportul de mărfuri este:

nc

PM =
 Qi
i 1  t  km  , în care
 
Za  Tutil  t utila 

nc

 Qi
i 1 = capacitatea de transport medie
Za

Relaţia de calcul pentru productivitatea în transportul de călători este:

nc

PC =
 Qi
i 1  calator  km  .
Za  Cutil  loc 


7.2.2. Costul în serviciile de transport

 Costul real al serviciilor de transport este o problemă internă specifică fiecărei companii de
transport şi reprezintă o variabilă, funcţie de dotarea tehnică, de structura de organizare, de
eficienţa ei economică, de managementul companiei, de obiectivele acesteia etc.
Pentru transportul de mărfuri, costurile se repartizează pe volumul prestaţiei de transport [t ·
km], luându-se în considerare o perioadă de referinţă. Formula de calcul pentru costul unitar este:

C F  CV  lei 
Cu = n  t  km  , în care:
Qi  
i 1

CF [lei] – cheltuielile fixe, care nu se schimbă cu numărul de km parcurşi, cum sunt: cheltuielile
de amortizare, salariile personalului TESA, cheltuielile de întreţinere – încălzire,
iluminare, reparaţii – ale birourilor şi atelierelor, cheltuieli de reparaţii accidentale ale
materialului rulant etc.
CV [lei] – cheltuielile variabile, care sunt proporţionale cu numărul de km parcurşi, cum sunt:
costul carburanţilor, lubrifianţilor, salariile şoferilor dacă sunt plătiţi în acord etc.
Pentru transportul de călători, relaţia de calcul pentru costul unitar capătă forma:

C F  CV  lei 
Cu = n  calator  km  .
Qci 
i 1

7.2.3. Profitul în serviciile de transport

Pentru a se asigura un profit, este necesar ca tariful practicat de organizaţia de transport să

acopere suma costurilor fixe şi a celor variabile unitare, conform relaţiei:

 lei 
Tariful  > Cu
 t  km 

Profitul se calculează cu relaţia:

n n n
Prf = Tarif   Qi  Cu  Qi   Tarif  Cu   Qi
i 1 i 1 i 1

Pentru transportul de călători, formula de calcul a profitului este similară, având forma:

n
Prf =  Tarif  Cu   Qci , în care:
i 1

Tariful şi Cu sunt exprimate în lei/călător · km.

7.2.4. Rentabilitatea în serviciile de transport

 rentabilitatea reprezintă capacitatea unui capital plasat sau investit de a produce venit
exprimat în termeni financiari. Rentabilitatea în relaţie cu costurile fixe şi variabile ale unei
companii este un parametru variabil, funcţie de aceste costuri şi tarifele practicate. Ca urmare,
există un aşa-numit prag de rentabilitate definit de relaţia:

Tarif = Cu

Compania este profitabilă dacă tariful este mai mare decât costul unitar (Tarif > Cu) şi
lucrează în pierdere când tariful este mai mic decât costul unitar (Tarif < Cu).