Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Economie
Tema:
Emigraţia, o soluţie pentru piaţa muncii din
România?
Student:
Covaci Dorinel, A.P., Anul I, Grupa 11
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
Cuprins:
2
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
b) Piaţa muncii este mai complexă, dar mai organizată şi mai reglementată în raport cu celelalte
pieţe. Aceasta deoarece piaţa muncii este cadrul în care se confruntă mulţi agenţi economici şi parteneri
sociali, adică salariaţii şi întreprinzătorii organizaţiilor patronale pe de o parte, sindicate, statul ca agent
economic şi salariaţii din societăţile comerciale ale statului şi din regii autonome, etc. pe de altă parte.
Piaţa contemporană a muncii este o parte contractuală şi participativă. Aceasta deoarece pe această
piaţă negocierea şi contractul de muncă joacă un rol esenţial în determinarea cererii şi ofertei de muncă.
De exemplu, Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat o multitudine de reglementări pe plan
internaţional a unor instituţii, a unor legi, etc. Totodată, formarea şi funcţionarea pieţei muncii reprezintă
o componentă importantă a procesului de tranziţie la economia de piaţă. La acest proces de tranziţie,
trebuie să participe toate categoriile de agenţi economici şi care cuprind:
- privatizarea şi diversificarea formelor de proprietate;
- sporirea gradului de libertate a agentului economic şi lichidarea monopolului statului în
diferite domenii;
- crearea cadrului organizaţionale, instituţional şi legislativ necesar funcţionării acestei pieţe
3
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
Fenomenul migraţiei
Perioada colonizării intense a teritoriilor de peste Oceanul Atlantic s-a caracterizat prin masive
exoduri de populaţie, în special, din Europa. Populaţia respectivă încorpora mai ales forţă de muncă liberă
din punct de vedere juridic. Din punct de vedere economic, situaţiile emigranţilor – imigranţilor erau
destul de variate. Aceştia erau foşti iobagi, ţărani liberi, mici producători ruinaţi, lucrători salariaţi etc.,
care-şi părăseau ţările de origine, împreună cu întreaga lor familie, pentru a scăpa de sărăcie şi a beneficia
de bogăţiile natural ale noilor teritorii.
Este adevărat că şi autorităţile din Lumea Nouă au folosit politici ample, destul de persuasive
pentru a atrage noi şi noi contingente de imigranţi dornici să se angajeze în dezvoltarea rapidă a noilor
teritorii.
Pe o anumită treaptă a dezvoltării capitaliste, începe procesul deplasării unor persoane deja
salariate în ţările de plecare în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite şi mai sigure în ţările de
4
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
sosire. Se formează deci piaţa internaţională a forţei de muncă, care se interferează cu pieţele
internaţionale ale celorlalţi factori de producţie.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, fluxurile internaţionale arătate – de forţă de
muncă şi de capital – au cunoscut şi cunosc sensuri diferite de mişcare. De regulă, din ţările dezvoltate
economic se export capital, iar spre acestea se orientează forţa de muncă din ţările mai puţin dezvoltate.
Dimpotrivă, ţările slab dezvoltate economic sunt absorbante de capitaluri străine şi generează surplusuri
relative de resurse de muncă; acestea emigrează spre ţările mai avansate sub raport economic. Desigur,
aceste fluxuri, şi mai ales sensurile lor nu se explică doar prin cauze economice şi cu atât mai puţin
acestea depind doar de mecanismele specifice ale capitalismului.
În ultimele decenii a luat o mare amploare migraţia specialiştilor cu înaltă calificare. Reputaţi oameni de
ştiinţă, marile competenţe din toate domeniile, inclusiv din cel economic, emigrează spre ţările cele mai
dezvoltate, cu precădere spre SUA.
Din partea ţărilor primitoare de forţă de muncă printre cauze ar putea fi dezechilibrul demografic,
explicat prin modificările ce apar în echilibrul fragil dintre rata natalităţii şi cea a mortalităţii, aflat în
strânsă legătură cu dezvoltarea economică. Însă, aceste ţări urmăresc în special atragerea de forţă de
muncă ieftină, mai ales pentru muncile grele, puţin căutate de către membrii societăţii lor sau a unei forţe
de muncă foarte bine pregătită, care reprezintă o bună investiţie în viitorul lor. Este însă real faptul că,
uneori aceste munci “de jos” sunt realizate de către oameni cu educaţie superioară.
Factorii individuali cei mai importanţi pentru explicarea disponibilităţii către migraţie ţin de
vârstă, de starea civilă, de studii. De regulă, tinerii sunt mai dispuşi să plece decât persoanele în vârstă;
bărbaţii, faţă de femei; persoanele necăsătorite, faţă de cele căsătorite; persoanele cu
calificare superioară, faţă de cele necalificate etc.
Caracteristicile zonei de plecare şi ale zonei de sosire influenţează, de asemenea, înclinaţia
indivizilor către mobilitate, observându-se o atracţie a acestora către zonele bogate, cu oportunităţi de
muncă şi de afaceri şi cu salarii mari.
5
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
Fluxuri de emigratie
Sursa fluxurilor de ieşire, de emigrare a populaţiei este mobilă, fiind influenţată de motivele
emigrării. Dacă la începutul perioadei de tranziţiei cele mai importante contingente proveneau din
judeţele Transilvaniei cu pondere ridicată a etnicilor germani, în prezent zonele de plecare sunt mai
numeroase dar intensitatea fluxurilor este mai slabă (în medie de cca 9 ori).
O ierarhie a judeţelor de plecare după numărul persoanelor emigrante în anul 2002 ne permite
următoarele aprecieri:
- Bucureştiul este principala sursă de alimentare a emigraţiei: 17,3% din total, cu 32.1% din
evrei, 18,7% din români şi 3% din germani;
- Braşov, Timis, Cluj şi Mureş au alimentat fiecare cu cca. 6 procente emigraţia totală,
Suceava, Sibiu, Bihor cu câte 4 procente şi Neamţ, Satu Mare şi Arad cu cca 3 procente, restul judeţelor
având contribuţii mai reduse;
- Din total emigranţi, evreii au reprezentat 0,3%, germanii 0,8% iar maghiarii aproape 6%.
Zonele de plecare a etnicilor sunt: pentru evrei Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Botoşani; pentru germani Cluj,
Timiş, Arad, Braşov şi Sibiu; pentru maghiari Cluj, Mureş şi Harghita;
- Nu există o legătură directă şi intensă între numărul emigranţilor şi rata şomajului. De
exemplu în 2003 comparativ cu anul anterior primele 5 judeţe cu o pondere a emigranţilor de peste 5%
din total au înregistrat reduceri ale ratei şomajului (Bucureşti, Timiş, Cluj, Sibiu, Braşov). Din aceste
zone au plecat 41,65% din emigranţii anului 2003, iar numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul anului
reprezenta 14,65% din total.
Destinaţiile preferate s-au schimbat şi ele. Dacă în primii ani fluxurile cele mai importante erau
spre Germania (în jur de jumătate), Ungaria şi Austria (cca 10%), în 2002 -2003 destinaţiile preferate sunt
SUA, Canada, Italia şi Germania cu cca 15-18% fiecare (Graficul nr. 16).
În perioada 2002-2003, cei mai mulţi cetăţeni români care au emigrat în spaţiul UE şi-au stabilit
domiciliul în Italia (4233 persoane) şi Germania (3646). În Austria şi Franţa au emigrat mai puţin de 1000
de persoane, iar în Grecia şi Suedia ceva mai mult de 100 (MAI, 2004).
Pe zone mari geografice se remarcă o reorientare a fluxurilor dinspre Europa de Vest (spaţiul UE)
la începutul anilor ’90 spre America de Nord. În 1990-1995 peste 60% din emigranţi alegeau ca destinaţie
un stat membru UE şi doar 15-17% plecau spre America.
Din 1996 scade treptat ponderea celor spre Europa şi creşte semnificativ fluxul spre America,
tendinţa fiind de egalizare a proporţiilor, cca 40% preferă încă spaţiul UE şi aproape 35% se îndreaptă
către Canada şi SUA.
Putem astfel aprecia că tensiunea asupra ţărilor europene exercitată de emigraţia din România s-a
redus constant până în 2001. Uşoara schimbare în 2002-2003 privind preferinţa celor două destinaţii nu
poate fi apreciată (incă) ca o nouă tendinţă, oscilaţiile anuale în special pe destinaţia America fiind
înregistrate şi în perioada 1991-1995.
6
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
Prin urmare, la cei cca. 1.750.000 migraţi români înregistraţi oficial în Spania şi Italia se pot
adăuga cca. 350.000, adică 20% (ponderea celor care locuiesc şi muncesc clandestin). Se ajunge la
2.100.000 migranţi români aflaţi în cele două ţări. Chiar dacă aceste cifre pot fi considerate o estimare
minimă, ele validează alte aprecieri conform cărora în cele două ţări se află în prezent cel puţin două
milioane de români.7
În ceea ce priveşte veniturile pe care cei aflaţi la muncă în străinătate le trimit cu regularitate
familiilor acestora rămase în ţară, informaţiile referitoare la acest aspect sunt fragmentate si relative.
Destul de mari sunt diferenţele intre datele mai mult sau mai puţin oficiale, oferite de autorităţi. Conform
datelor furnizate de BNR8, în anul 2004, sumele anuale trimise în ţară de către nerezidenţi au fost de circa
7
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
3 miliarde de euro. Guvernatorul Mugur Isărescu apreciază că aceste sume echivalează cu aproape 4,3 %
din PIB-ul României din acel an.
Între august 2009 şi august 2010, „stranierii“ au economisit aproape 12 miliarde de euro, din care
au trimis în ţară doar 2,8 miliarde. Acestea sunt sumele contabilizate de cercetarea „Migraţia, dincolo de
prejudecăţi şi mituri“, realizată de Fundaţia Soros România.
Concluzii
În ceea ce priveşte întrebarea de la care a pornit acest studiu: „emigraţia, o soluţie pentru piaţa
muncii în România?”; consider că dimpotrivă, emigraţia nu face decât să înrăutăţească situaţia din
România atât în ceea ce priveşte economia naţională, cât şi situaţia locurilor de muncă.
8
Emigratia, o soluţie pentru piaţa muncii în România?
Bibliografie
Bibliografie
2. Grigore, Liliana, Piaţa muncii pe plan mondial, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000
4. www.ine.es
5. www.bnr.ro
6. www.adevărul.ro