1

1. Ce au în comun maioneza, spuma de ras, frișca, spuma de ciocolată?

A. Nimic
B. Sunt spume
C. Sunt coloizi sau sisteme disperse sau dispersii coloidale.
D. Toate aceste produse sunt constituite din particule de mici dimensiuni suspendate mai
mult sau mai puțin uniform într-un mediu de natură diferită
E. Sunt emulsii

2. Următoarele sisteme sunt exemple de coloizi preparați la scară industrială:

A. Vopselele, spuma de zmeură, gelul antibacterian, fumul
B. Ceața, norii, deltele, clorofila
C. Cașcavalul, bureții, spumele poliuretanice, berea
D. Gelul de păr, spuma de ras, spray-urile deodorante, silicagelul
E. Lacul de unghii, maioneza, laptele, frișca bătută

3. Următoarele sisteme sunt exemple de coloizi naturali:

A. Ceața, spuma de ciocolată, gelul anticelulitic
B. Acuarelele, brânza, spuma de lemn
C. Fumul, sângele, ceața
D. Laptele, perlele naturale, norii
E. Polistirenul expandat, vopseaua de păr, săpunul

4. Un coloid :
A. Este un sistem heterogen format din 2 faze miscibile
B. Este un sistem stabil din punct de vedere termodinamic
C. Este un sistem heterogen compus din cel puțin 2 faze: una fiind dispersată (FD) în alta
(MD), de natură diferită
D. Dimensiunea particulelor care constituie FD este de ordinul 1-100 nm
E. Coloizii prezintă toate proprietățile specifice suspensiilor grosiere

5. Urmatoarele afirmatii despre solutiile coloidale sunt adevarate:

A. Sunt sisteme heterogene, iar amestecul dintre FD si MD nu poate fi separat prin filtrare
B. Reprezinta sisteme omogene, formate din cel putin doua faze-una dispersata in cealalta
C. Particulele din coloid sunt insolubile in mediul de dispersie, deci pot sedimenta
D. Coloizii sunt instabili din punct de vedere termodinamic
E. Prezinta efect Tyndall si efect Rayleight

6. Despre coloizii, este corect sa afirmam:

A. Sunt sisteme heterogene, formate din cel puțin două faze: una dispersată în cealaltă
B. Sunt amestecuri care pot fi separate prin filtrare
C. Pot fi constituiti din agregate formate din molecule mici (micele de sapun)
D. Nu pot fi macromolecule (proteine)
E. Termenul de coloid provine din limba greacă (kollas) care inseamnă lipici, lipicios
7. Urmatoarele afirmatii despre coloizi sunt corecte:
A. Pot sa fie macromolecule sau agregate constituite din molecule mici
B. Sunt sisteme constituite din particule de mari dimensiuni
C. Prezinta proprietati specifice solutiilor cat si suspensiilor
D. Sistemele coloidale pot fi separate prin filtrare
E. Particulele dispersate sunt de dimensiuni mici dar nu sunt dizolvate
2

8. Urmatoarele afirmatii despre coloizi sunt adevarate:

A. Pot fi macromolecule; (ex.proteinele)
B. Sunt particule solide de câtiva cm
C. Într-un sistem dispers, particulele suspendate au dimensiuni mai mici în comparaţie cu cele
ale moleculelor de “solvent”
D. Sunt particule dizolvate într-un solvent
E. Sunt agregate constituite din molecule mici (ex. particulele de aur)

9. In cazul sistemelor coloidale, se poate afirma ca:

A. Particulele dispersate sunt dizolvate in MD
B. Amestecul nu poate fi separat prin filtrare
C. Prezintă efect TYNDALL
D. Sunt amestecuri heterogene formate din FD si MD
E. Iluminate din lateral, nu prezintă opalescenţă

10. Următoarele afirmații referitoare la coloizi sunt adevărate:

A. Coloizii sunt fie macromolecule (ex. proteinele) fie agregate, constituite din molecule mici
(ex. micele de săpun sau particule de aur)
B. Termenul coloid provine din cuvântul kollas (latină), care înseamnă gelatinos
C. Coloizii sunt sisteme constituite din particule de mici dimensiuni (de ordinul mm)
suspendate mai mult sau mai puțin uniform într-un mediu de natură diferită
D. Coloizii sunt amestecuri omogene sau heterogene, cu proprietăți intermediare față de cele
ale substanțelor pure care îi compun
E. Într-un sistem coloidal sau dispers, particulele dispersate (suspendate) au dimensiuni mult
mai mari în comparație cu cele ale moleculelor de "solvent " (sau mai general a fazei de
dispersie)

11. Referitor la chimia coloidală, afirmațiile următoare sunt adevărate:

A. Chimia coloidală este ramura chimiei care se ocupă cu studiul sistemelor coloidale și a
fenomenelor fizico-chimice de suprafață
B. Chimia coloidală este disciplina care se ocupă de studiul soluțiilor moleculare, a dispersiilor
coloidale și al aerosolilor
C. Obiectul de studiu al chimiei coloidale se limitează la metodele de obținere și de purificare
a dispersiilor coloidale
D. Chimia coloidală studiază proprietățile amestecurilor heterogene de tip G/L, L/S și S/G
E. Chimia coloidală este o materie interdisciplinară

12. Urmatoarele afirmatii despre chimia coloidala sunt adevarate:

A. Este ramura chimiei care se ocupa cu studiul solutiilor coloidale si a fenomenelor
fizicochimice
la interfete
B. Se ocupa cu studiul celulelor
C. Este o materie interdisciplinara
D. Se ocupa doar cu studiul fenomenelor fizice
E. Se ocupa cu studiul solutiilor coloidale

13. Sunt adevarate urmatoarele:

A. Chimia coloidală este ramura chimiei care se ocupă cu studiul soluţiilor necoloidale
B. Chimia coloidală este ramura chimiei care se ocupă cu studiul soluţiilor coloidale
C. Chimia coloidală este ramura chimiei care nu se ocupă cu pulberilor si a polimerilor
bioorganici
D. Chimia coloidală este ramura chimiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizico-chimice
de suprafaţă
3
E. Chimia coloidală este ramura chimiei care se ocupă doar cu studiul fenomenelor fizice

15. Referitor la amestecurile omogene, este corect să afirmăm că:

A. Amestecurile omogene sau soluțiile, pot exista în toate cele 3 stări de agregare: g, l, s
B. Sunt formate dintr-un solvent și un solvat (solut) nemiscibile
C. Particulele de solut sunt dizolvate în solvent
D. Componentele care constituie acest tip de amestecuri pot fi separate prin filtrare
E. Atunci când sunt lichide, amestecurile omogene sunt transparente

16. Afirmațiile următoare privind amestecurile omogene sunt adevărate:

A. Sunt constituite dintr-un solvent și unul sau mai mulți solvați (soluți)
B. Nu există amestecuri omogene solide
C. Sunt de obicei opace
D. Separarea componentelor care formează aceste amestecuri este posibilă doar cu ajutorul
membranelor semipermeabile
E. Nu dispersează lumina (nu prezintă efect Tyndall)

*17. Amestecurile omogene :

A. Sunt formate doar din solventi organici
B. Pot fi separate prin filtrare
C. Pot exista in toate cele 3 stari : gazoasa, lichida, solida
D. Prezinta efect Tyndall
E. Sunt formate doar din soluti de natura anorganica

18. Despre amestecurile omogene, este corect sa afirmam ca:

A. Sunt formate din solvent şi solvat(i)
B. Nu contin solventi
C. Nu pot fi separate prin filtrare
D. Pot fi separate prin filtrare
E. Nu prezintă efect Tyndall

19. Urmatoarele afirmatii despre amestecurile omogene sunt adevarate:

A. Nu prezinta efect Tyndall
B. Prezinta efect Tydall
C. Sunt intotdeauna transparente
D. Pot fi separate prin filtrare
E. Nu pot fi separate prin filtrare

20. Se poate afirma ca, urmatoarele proprietati sunt specifice amestecurilor omogene:
A. Pot fi separate doar prin filtrare la vid
B. Pot exista in toate cele 3 stari de agregare
C. Nu disperseaza fasciculul de lumina
D. Pot fi separate prin orice tip de filtrare
E. Particulele de solut sunt dizolvate in solvent
21. Despre suspensii, putem afirma ca:
A. Sunt un amestec omogen in care particulele de material sunt dispersate intr-un mediu
solid, lichid sau gazos
B. Pot sedimenta
C. Pot fi separate prin filtrare
D. Fiind un amestec omogen, prezinta aceleasi proprietati in orice punct al sistemului
E. Amestec heterogen in cre particulele de material sunt dispersate intr-un mediu solid, lichid
sau gazos

22. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Particulele dintr-o suspensie pot sedimenta
B. Suspensiile reprezinta un amestec omogen
C. Particulele dintr-o suspensie sunt solubile in orice mediu
D. Suspensiile nu pot fi separate prin filtrare
E. Suspensiile reprezinta amestec heterogen

23. Despre suspensii se poate afirma ca :

A. Particulele dintr-o suspensie sunt insolubile, deci nu se pot sedimenta
B. Pot fi separate prin filtrare
C. Sunt amestecuri heterogene in care particulele de material sunt dispersate intr-un mediu
solid, lichid sau gazos
D. Sunt amestecuri omogene in care particulele de material sunt dispersate intr-un mediu
solid, lichid sau gazos
E. Sunt incluse in aceeasi categorie ca si coloizii

24. Despre amestecuri, se poate afirma:

A. Amestecurile heterogene prezinta aceleasi proprietati in orice punct al sistemului
B. Pot sa fie omogene sau heterogene
C. Amestecurile omogene pot exista in cele 3 stari de agregare
D. In amestecurile omogene pot aparea proprietati diferite in diferite puncte ale sistemului
E. Suspensiile si coloizii sunt exemple de amestecuri heterogene

25. Urmatoarele afirmatii sunt false:

A. Intr-un sistem coloidal, particulele dispersate au dimensiuni mult mai mari in comparatie
cu cele ale solventului
B. Coloizii sunt deseori radicali liberi
C. Solutiile de tip amestec omogen sunt intotdeauna transparente
D. Amestecurile heterogene prezinta aceleasi proprietati in orice punct al sistemului
E. Amestecurile omogene nu prezinta efect Tyndall

*26. Amestecurile omogene se gasesc in urmatorele stari de agregare:

A. Lichid si solid
B. Solid si gazos
C. Toate cele trei stari de agregare
D. Doar lichid
E. Doar gazos

27. Amestecurile:
A. Omogene: nu prezintă aceleaşi proprietăţi în orice punct al sistemului
B. Heterogene: nu pot apărea proprietăţi diferite în diferite puncte ale sistemului
C. Omogene : prezintă aceleaşi proprietăţi în orice punct al sistemului
D. Heterogene: pot apărea proprietăţi diferite în diferite puncte ale sistemului
E. Omogene şi heterogene prezintă aceleaşi proprietăţi

28. Următoarele afirmații sunt false:

A. Amestecurile omogene nu pot fi separate prin filtrare
B. Amestecurile omogene prezintă efect Tyndall
C. Suspensiile pot fi separate prin filtrare
D. Soluțiile sunt formate din cel puțin două faze, dispersate una în cealaltă
E. Coloizii prezintă efect Rayleight

29. Despre amestecurile heterogene, este corect să afirmăm că:

A. Suspensiile și coloizii sunt amestecuri heterogene
B. Suspensiile sunt amestecurile în care particule de material solide sunt dispersate într-un
mediu lichid
C. Componentele amestecurilor heterogene pot fi separate prin filtrare
D. Particulele dintr-o suspensie sunt solubile în mediul de dispersie
E. Se mențin în această formă doar prin agitare

30. Următoarele afirmații referitoare la amestecurile heterogene sunt incorecte:

A. Amestecurile heterogene se mențin în această formă doar prin agitare
B. Amestecurile heterogene sunt cele în care componentele inițiale care le formează se găsesc
în stări de agregare diferite
C. Suspensiile sunt amestecuri omogene doar atunci când mediul de dispersie este gazos
D. Amestecurile heterogene nu pot fi separate prin filtrare
E. Particulele dintr-o suspensie sunt insolubile în mediu, deci pot sedimenta

32. Despre un sistem dispers se poate afirma:

A. Este un sistem omogen
B. Este un sistem heterogen format din cel puțin două faze
C. E alcătuit din două componente: mediul de dispersie și fazele dispersate
D. În această categorie se încadrează suspensiile, emulsiile și soluțiile omogene
6
E. Conține o componentă ce predomină și în care sunt dispersate celelalte componente din
amestec

33. Următoarele afirmații referitoare la coloizi sunt corecte:

A. Prezintă proprietăți specifice atât soluțiilor cât și suspensiilor
B. Nu prezintă efect Tyndall
C. Particulele dispersate sunt de dimensiuni mici, dar nu sunt dizolvate
D. Amestecul poate fi separat prin filtrare
E. Iluminate lateral capătă o licărire irizată: opalescența

34. Următoarele afirmații despre coloizi sunt false:

A. Dispersează (împrăștie) fasciculul de lumină
B. Efectul Rayleight nu este specific acestor sisteme
C. Amestecul nu poate fi separat prin filtrare
D. Prezintă proprietăți asemănătoare soluțiilor, sau intermediare între cele ale stării solide și
a celei lichide
E. Substanța predominantă în amestec se numește mediu de dispersie
36. Măsura dispersiei se caracterizează prin:
A. Grosimea particulelor de FD
B. Gradul de dispersie: Δ, care este valoarea pătratică a lui δ
C. Ssp, care reprezintă aria la interfață între FD și MD
D. Diametrul echivalent, gradul de dispersie și aria specifică
E. Aria specifică: S12 , care reprezintă aria totală dintre MD (indice 1) și FD (indice 2)

37. Despre diametrul echivalent, se poate afirma ca:

A. Este cu atât mai mare cu cât aria specifică este mai mare
B. Reprezintă un criteriu de clasificare a sistemelor coloidale.
C. Variază invers proporţional cu gradul de dispersie
D. Se noteaza cu β
E. În cazul sistemelor monodisperse, se confundă cu diametrul unei sfere (d)

39. Masura dispersarii se caracterizeaza prin:

A. Mediul de dispersie
B. Faza
C. Aria specifica
D. Diametrul echivalent
E. Afinitate
44. După diametrul echivalent, sistemele disperse se pot clasifica în:
A. Dispersii moleculare, sisteme microheterogene, pseudocoloizi și soluții ideale
B. Suspensii, sisteme ultramicroheterogene, coloizi și pseudocoloizi
C. Dispersii grosiere, pseudocoloizi, coloizi și soluții
D. Dispersii grosiere, sisteme microheterogene, sisteme ultramicroheterogene și sisteme
moleculare
E. Suspensii moleculare, coloizi, sisteme heterogene și sisteme moleculare

45. Sunt adevărate următoarele:

A. În cazul coloizilor și a pseudocoloizilor, particulele dispersate nu pot fi observate direct
B. Coloizii se caracterizează printr-o omogenitate aparentă, spre deosebire de pseudocoloizi și
de suspensiile grosiere
C. Pseudocoloizii sunt stabili din punct de vedere termodinamic, spre deosebire de coloizi
D. Coloizii prezintă proprietăți similare cu cele ale soluțiilor moleculare, și intermediare între
cele specifice pseudocoloizilor și a suspensiilor grosiere
E. Coloizii și pseudocoloizii prezintă o suprafață interfazică foarte mare

*46. După afinitatea dintre faze coloizii, se clasifică în

A. Omogeni, heterogeni
B. Microheterogene,ultramicroheretogene
C. Liofobi, liofili
D. Spume, geluri
E. Emulsii, geluri

*47. Ordinul de mărime a particulelor coloidale este:

A. 102m
B. 100 μm
C. Lungimea de undă a radiației vizibile
D. 0,1 nm
E. Nici una dintre variante

49. Aria specifică (Ssp) reprezintă un criteriu de clasificare a sistemelor disperse. Conform
acestui
criteriu, se poate afirma că există următoarele tipuri de sisteme disperse:
A. Soluții, sisteme microheterogene, pseudocoloizi și suspensii moleculare
B. Dispersii grosiere, pseudocoloizi, coloizi și soluții
C. Dispersii grosiere, sisteme microheterogene, sisteme ultramicroheterogene și sisteme
moleculare
D. Dispersii grosiere, pseudocoloizi, sisteme ultramicroheterogene și soluții
E. Suspensii grosiere, coloizi, sisteme heterogene și suspensii moleculare

53. La dispersarea unui lichid într-un solid se obține:

A. O spumă
B. Un aerosol
C. O emulsie solidă
D. Un gel
E. Un liosol

54. Este corect sa afirmam ca un sistem dispers in care un solid este dispersat intr-un mediu
solid
se numeste:
A. Sol solid
B. Spuma
C. Aliaj
D. Emulsie
E. Amestec de praf uscat

55. O solutie coloidala in care un lichid este dispersat intr-un mediu lichid se numeste:
A. Spuma
B. Aerosol
C. Liosol
D. Emulsie coloidala
E. Apa de cristalizare
*57. Ceața este un exemplu de:
A. Un lichid dispersat într-un gaz
B. Un solid dispersat într-un gaz
C. Un gaz dispersat într-un lichid
D. Un solid dispersat într-un lichid
E. Nici una dintre variante

58. Care dintre următoarele nu este un coloid?

A. Laptele
B. Ceața
C. Apa distilată
D. Clorofila
E. Sângele
*59. O soluție coloidală în care un solid este dispersat într-un lichid este:
A. Un gel
B. O emulsie
C. Un sol
D. O micelă McBain
E. O spumă

60. Solii liofili sunt mai stabili decât solii liofobi deoarece:
A. Particulele coloidale sunt încărcate pozitiv
B. Particulele coloidale nu sunt încărcate electric
C. Particulele coloidale sunt solubilizate
D. Datorită dimensiunilor mari ale particulelor coloidale
E. Particulele FD au afinitate pentru MD

62. Următoarele afirmații sunt corecte:

A. Coloizii care au MD lichid se pot clasifica după afinitatea între faze
B. În condiții normale, particulele FD ale coloizilor liofili sunt practic nemiscibile cu MD
C. În cazul coloizilor liofili, particulele FD au afinitate pentru MD
D. Există o atracție puternică între MD și particulele FD ale coloizilor liofobi
E. În cazul coloizilor liofobi, particulele de FD au tendința de a se agrega în mod spontan

63. Următoarele afirmații sunt false:

A. În cazul coloizilor liofili, particulele de FD au tendința de a rămâne dispersate în FD
B. Particulele FD ale coloizilor liofobi sunt miscibile cu MD
C. În cazul coloizilor liofobi, particulele FD au afinitate mică sau nulă pentru MD
D. Între MD și particulele FD ale coloizilor liofobi nu se manifestă forțe de atracție
E. Particulele de FD ale coloizilor liofili au afinitatea pentru MD

64. Care dintre următoarele exemple sunt coloizi ireversibili?

A. Apa de ploaie
B. Petrolul
C. Argila
D. Platina
E. Toate

65. Care dintre următoarele exemple nu este un coloid?

A. Laptele
B. Oul
C. Clorofila
D. Apa distilată
E. Lipiciul

66. Care dintre următoarele exemple sunt coloizi hidrofili?

A. Argila
B. Apa bidiatilată
C. Gelatina
D. Amidonul
E. Nici unul

68. Coloizii se pot prepara prin următoarele metode:

A. Extracție cu fluide supercritice
B. Dublă descompunere
C. Reducere
D. Hidroliză
E. Liofilizare

69. Purificarea soluțiilor coloidale implică:

A. Piroliza
B. Coagularea
C. Electrodializa
D. Dializa
E. Flocularea

70. Despre mișcarea browniană, se poate afirma că:

A. Se datorează câmpului gravitațional și a celui electric
B. Se poate defini ca fiind mișcarea continuă, complet dezordonată, dependentă de
temperatură, a unor particule solide aflate în suspensie într-un fluid
C. Se datorează bombardării particulelor dispersate de către particulele care constituie
mediul de dispersie
D. Apare ca o consecință a forțelor de atracție și de repulsie care se manifestă între sarcinile
particulelor coloidale
E. Fenomenul este prezent și în cazul unor particule solide, extrem de fine, dispersate într-un
mediu gazos (în aer, de exemplu)

71. Următoarele afirmații referitoare la mișcarea Browniană sunt adevărate:

A. Particulele a căror diametru este mai mare de 4 μm, nu prezintă mișcare Browniană
B. Viteza mișcării Browniene poate fi măsurată cu acuratețe
C. Este accelerată de scăderea temperaturii
D. Este accelerată de lumină
E. Poate fi descrisă ca fiind mișcarea haotică, în zig-zag a particulelor suspendate în mediul de
dispersie

72. Care dintre următoarele afirmații privind efectul Tyndall sunt adevărate?
A. Efectul Tyndall este un fenomen de dispersie a luminii incidente de către particule
macroscopice (particule coloidale, sau particule în suspensie), având dimensiuni
comparabile cu lungimea de undă a luminii
B. În cazul particulelor coloidale, efectul Tyndall este identic cu dispersia Rayleigh
C. Se poate observa prin spectroscopie Raman
D. Efectul Tyndall se datorează refracției luminii
E. Acest efect este vizibil în sistemele coloidale, suspensii și emulsii

73. Care dintre următoarele afirmații privind electroforeza sunt corecte?

A. Coloizii sunt constituiți din particule încarcate electric. Sub influența unui câmp electric,
aceste particule vor migra spre catod sau anod
B. Electroforeza este etapa preliminară a sinerezei gelurilor
C. Electroforeza prezintă importanță practică atunci când este necesar să se stabilească
experimental sarcina unui sol
D. Electroforeza este un fenomen optic
E. Solul migrează spre catod sau anod, în funcție de semnul (pozitiv sau negativ) al
particulelor încărcate electric
76. Selectați afirmațiile adevărate:
A. Gelurile pot fi descrise ca fiind rețele continue tridimensionale, cu o structură
asemănătoare unui fagure
B. Gelatina se utilizează frecvent la prepararea înghețatelor pentru a împiedica trecerea
amestecului de ingrediente în stare coloidală
C. Prin gelifiere, substanțele solide devin mai puțin vâscoase, iar cele lichide se îngroașă
D. Prin dispersarea unui solid (grăsime) într-un gel se obține o emulsie de tip U/A
E. Untul este un coloid care se formează prin dispersarea unui solid (grăsime) în apă
77. Următoarele afirmații referitoare la emulsii sunt corecte:
A. Sisteme disperse în care FD și MD sunt lichide nemiscibile
B. Sisteme disperse obținute prin dispersarea unui solid într-un lichid
C. Sunt stabile un timp mai îndelungat dacă se adaugă sistemului și un emulgator
D. Emulgatorii trebuie să prezinte mai multe calități, cea mai relevantă fiind abilitatea
acestora de a reduce substanțial vâscozitatea emulsiei
E. După conținutul fazei disperse, emulsiile pot fi: diluate, concentrate și înalt concentrate
78. Un emulgator este o substanță care:
A. Omogenizează emulsiile
B. Accelerează coagularea
C. Are rolul de a stabiliza o emulsie
D. Reduce substanțial tensiunea suprficială (interfazică)
E. Este activ la concentrații mari
79. Care dintre următoarele este un emulgator?
A. Uleiul
B. Apa
C. Gelatina
D. Guma de accacia (sau guma arabică)
E. Laptele
80. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. Ionul Fe3+ provoacă coagularea sângelui, deoarece sângele este un sol coloidal încărcat
negativ
B. Culoarea albastră a apei din mări și oceane poate fi explicată prin refractarea luminii
albastre de către moleculele de apă
C. Culoarea albastră a cerului se datorează împrăștierii luminii de către particulele coloidale
de praf din aer (Efect Tyndall)
D. Coada cometelor este vizibilă datorită dispersiei luminii de către soare
E. Ploaia artificială poate fi declanșată prin însămânțarea norilor, adică prin dispersarea în
atmosferă a anumitor substanțe de dimensiuni coloidale care servesc ca nuclee de
condensare care au rolul de a favoriza formarea cristalelor de gheață sau a picăturilor de
ploaie
81. Printre aplicațiile coloizilor putem enumera:
a. Purificarea unor substanțe farmaceutice
b. Liofilizarea substanțelor sensibile la aer
c. Formarea deltelor la gura de vărsare a râurilor în mare
d. Puterea de spălare a săpunurilor și a detergenților
e. Extracția petrolului
82. Coloizii prezintă aplicaţii în:
A. Divizarea pulberilor
B. Medicamentele condiţionate sub formă de sisteme coloidale nu sunt eficace
C. Domeniul farmaceutic şi medical
14
D. Cuprul coloidal este utilizat în tratamentul cancerului
E. Toate raspunsurile sunt corecte
83. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. Sistemele disperse de tip coloizi micelari se formează în soluțiile substanțelor amfifile
B. Sistemele disperse pot fi liofobe, liofile și neutre
C. Sistemele disperse de tip coloizi micelari formează micele Hartley (sferice) și micele McBain
(cilindrice)
D. Sistemele disperse de tip coloizi micelari formează micele Hartley (cilindrice) și micele
McBain (sferice)
E. Sistemele disperse sunt de două tipuri: coloizi de dispersie și coloizi micelari
84. În legătură cu aplicațiile coloizilor în domeniul farmaceutic și medical, se poate afirma că:
A. Electroliții coloidali diminuează presiunea de vapori a substanțelor active, reducând mult
volatilitatea lor în solvenții organici
B. Medicamentele condiționate ca sisteme coloidale sunt mai fin divizate, mai eficace și pot fi
absorbite mai ușor în organism
C. Condiționat sub formă coloidală, mercurul este utilizat în tratamentul sifilisului
D. Aurul coloidal este recomandat pentru formulări farmaceutic de uz oftalmic
E. Prezintă interes pentru elaborarea de formulări farmaceutice cu eliberarea controlată a
substanței active (lipozomi)
85. Despre coloizi este corect să afirmăm că:
A. În principiu, metodele de obținere ale coloizilor prin dispersare implică mărunțirea unor
particule de dimensiuni mai mari (uneori din suspensii) în particule de dimensiuni mai mici
B. Se obțin în mod spontan
C. Prepararea unui coloid având MD și FD lichide, se realizează cel mai bine prin metode de
dispersie (dezagregare)
D. Pentru prepararea de emulsii caracterizate printr-un grad inalt de dispersie, MD și FD lichide
(lichide nemiscible, sau materiale topite) se supun procesului de peptizare
E. Prezintă interes pentru epurarea apelor reziduale
86. Afirmațiile următoare sunt incorecte:
A. Pentru a aduce un amestec de lichide nemiscibile în stare coloidală, se face apel la o agitare
energică, prin intermediul unor agitatoare speciale (~10000 rot/min), sau a unor generatoare
de ultrasunete
B. Metodele de obținere ale coloizilor prin dispersare (dezagregare) se bazează pe principiul
dispersării unor particule de dimensiuni mari intr-un mediu de dispersie (sau o suspensie)
formată din particule de dimensiuni mai mici
C. Peptizarea este o metodă de condensare utilizată pentru prepararea coloizilor
D. Metodele de dispersare electrice sunt recomandate pentru prepararea unor soluri de
nemetale
E. Metoda arcului electric Bredig implică fie dispersare, fie agregare
87. Următoarele afirmații sunt false:
A. Pentru prepararea unor coloizi constituiți dintr-un mediu de dispersie lichid și o fază
dispersată solidă, se apelează la metode de dispersare mecanică, care constă în dispersarea
solidului în MD
B. În cadrul metodelor de condensare electrice, se utilizează electrozi de sticlă, care se
imersează în faza dispersată (de exemplu apa) și se conectează printr-un arc electric
C. Peptizarea reprezintă procesul de conversie a unui precipitat proaspăt preparat într-o
soluție coloidală, prin adăugarea unui electrolit potrivit
15
D. Metodele de dispersare utilizate pentru obținerea coloizilor se pot clasifica în următoarele
categorii: metode fizice, metode chimice și metode fotochimice
E. Câteva exemple de agenți de peptizare frecvent utilizați pentru prepararea coloizilor sunt:
zahărul, gelatina, diferite rășini, unii electroliți
88. Urmatoarele afirmații sunt false cu excepția:
A. Coloizii se pot obține doar prin metode de condensare
B. Coloizii se pot obține rar in mod spontan
C. Metoda arcului electric Breding este utilizata pentru prepararea unor spume de tip lichid
D. Metoda de peptizare este o metoda de dispersie in care un precipitat proaspat este
transformat intr-o soluție coloidala
E. Cei mai importanti agenți de peptizare sunt zahărul, gelatina, rașini, unii electroliti
89. Peptizarea este:
A.Procesul de conversie a unei solutii coloidale in suspensie moleculara
B.Procesul de purificare a unui precipitat solubil in apa dar insolubil in ulei
C. Procesul de conversie a unui precipitat proaspat preparat intr-o solutie coloidala, prin
adaugarea unui electrolit potrivit
D.Electrolitul utilizat in acest scop se numeste agent de peptizare
E. Exemple de agenti de peptizare foarte importanti: apa oxigenata, clorura de sodiu,
polistirenul
90. Peptizarea
A. Este o metoda de preparare a acidului peptic
B. Este procesul de conversie a unui precipitat alcalin intr-o solutie acida
C. Este datorată adsorbției ionilor de electrolit de către particulele care formează precipitatul
D. Se realizeaza in prezenta unui agent de peptizare
E. Este o metoda utilizata pentru prepararea unor soluri complexe de metale nobile (platina,
argint, aur) si acizi grasi
91. Pentru prepararea coloizilor:
A. Se pot folosi doar metode de dispersare
B. Prin metoda de dispersare electrica, solutia coloidala nu trebuie stabilizata
C. Particulele de dimensiuni mai mari sunt maruntite in particule de dimensiuni mai mici
D. In cadrul metodei arcului electric Bredig, metalul care va constitui FD se fasoneaza sub
forma de electrozi
E. Se pot folosi metode de dispersie si metode de convectie
92. Urmatoarele afirmatii sunt false cu exceptia:
A. Coloizii au suprafata interfazica mica
B. Particulele dispersate nu pot fi observate direct, cu ochiul liber
C. Metoda arcului electric Bredig este o metoda de ultrafiltrare
D. Coloizii sunt instabili din punct de vedere termic
E. Coloizii se obtin rar in mod spontan
93. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii:
A. In cazul in care MD si FD sunt lichide acestea sunt aduse in stare coloidala prin agitare, cu
ajutorul unor agitatoare speciale, respectiv a unor generatoare de ultrasunete
B. Metoda de preparare a solutiilor coloidale este cea de dispersare electrica, in care
particulele sunt introduse in mori coloidale, pentru o dezagragare avansata
16
C. Metoda fizica de preparare a coloizilor este aceea de a forma compusi extrem de putin
solubili, prin reactii de oxidare si reducere
D. O metoda de purificare a substantelor coloidale sunt reactiile de hidroliza avansata,
respectiv cele de dubla floculare
E. Peptizare este o metoda de dispersare care consta in conversia unui precipitat proaspat
preparat in o solutie coloidala, prin adaugarea unui electrolit potrivit
94. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:
A. Principalele metode de preparare a coloizilor sunt metodele de dispersie si de condensare
B. Peptizarea reprezinta metoda de conversie a unei solutii coloidale intr-un precipitat
C. Zaharul si gelatina pot fi utilizati ca agenti de peptizare
D. Prin condensare particulele de dimensiuni mari sunt maruntile la dimensiuni mai mici
E. Peptizarea reprezinta metoda de conversie a unui precipitat intr-o solutie coloidala prin
adaugarea unui electrolit
95. Printre metodele de condensare a coloizilor, se pot mentiona :
A. Metode spectroscopice
B. Metode biochimice
C. Metode fizice
D. Metode chimice
E. Metode biografice
96. Referitor la metoda arcului electric Breding, sunt adevarate urmatoarele:
A. Caldura enorma care este generata in proces, conduce la formarea solutiei coloidale
B. Caldura absorbita de sistem in cursul procesului este cu atat mai mare cu cat metalul este
mai nobil
C. Solutia coloidata este stabilizata prin adaugarea unor mici cantitati de gheata
D. Electrolitul utilizat in acest scop este denumit agent de peptizare
E. Metoda implica fie dispersare, fie agregare
97. Metodele de purificare ale coloizilor sunt :
A. Ultradializa
B. Dializa
C. Electrodializa
D. Ultrafiltrarea
E. Electrofiltrarea
98. Metodele de purificare de interes pentru sistemele coloidale sunt:
A. Filtrare si electrodializa
B. Ignifugarea
C. Dializa, ultrafiltrarea
D. Filtrarea prin membrane permeabile pentru molecule si ioni, dar impermeabile pentru
particulele de FD
E. Sublimarea
99. Despre metodele de purificare este incorect sa afirmam ca :
A. Sunt utilizate pentru eliminarea substanțelor (exceptand FD) dizolvate in sistemul dispers
B. Utilizeaza membrane impermeabile pentru particulele FD, molecule si ioni
C. Metodele de purificare prin ultrafiltrare nu sunt indicate pentru purificarea coloizilor
deoarece acestia sunt extrem de volatili
D. Dializa nu prezinta importanta medicala din cauza membranelor impermeabile pentru FD
E. Ca exemple avem dializa, electrodializa, ultrafiltrarea si ultracentrifugarea
17
100. Sunt adevarate urmatoarele:
A. Cuvantul <coloid> provine din limba greaca si inseamna lipici, lipicios
B. Spumele solide sunt stabile termodinamic si cinetic
C. Pe parcursul prepararii coloizilor, entalpia libera a sistemului scade
D. Aerosolii se obtin prin sublimarea gelurilor sau prin uscarea spumelor
E. Gelifierea se poate defini ca fiind pierderea completa a fluiditatii
101. Urmatoarele afirmatii sunt false:
A. Masura dispersarii se caracterizeaza prin diametru echivalent,grad de dispersie si arie
specifica
B. In cazul aerosoliilor mediul de dispersie este solid
C. Aria specifica reprezinta aria la interfata dintre faza dispersata si mediul de dispersie
D. Ceata nu poate fi considerata un aerosol
E. In cazul spumelor stabile concentratia gazului(FD) este foarte mare
AEROSOLI
102. Aerosolii sunt:
A. Sisteme disperse în care FD este constituită din particule solide sau /și gazoase, iar MD este
lichid
B. Sisteme disperse în care FD este constituită din particule lichide sau /și gazoase, iar MD
este solid
C. Sisteme disperse în care FD este constituită din particule solide sau/și lichide, iar MD este
gazos
D. Ceața este un exemplu de aerosol de tip L/G
E. Afirmațiile A și D sunt false
103. Următoarele afirmații referitoare la aerosoli sunt incorecte:
A. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule solide, iar MD este gazos se
numesc aerosoli de tip S/G
B. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule lichide, iar MD este solid se
numesc aerosoli de tip L/S
C. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule gazoase, iar MD este lichid se
numesc aerosoli de tip G/L
D. Fumul este un exemplu de aerosol de tip L/G
E. Aerosolii pot fi de tip L/G, S/G, L/S/G, respectiv S/L/G
104. Următoarele afirmații referitoare la aerosoli sunt corecte:
A. Mărimea particulelor de FD variază în limite largi, de la 100 la 10000 nm
B. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule lichide, iar MD este gazos se
numesc aerosoli de tip G/L
C. Aerosolii pot fi atât sisteme ultramicroheterogene cât și sisteme microheterogene
D. Fumul și ceața sunt două exemple clasice de aerosoli farmaceutici
E. Aerosolii de interes în domeniul farmaceutic pot avea acțiune locală sau sistemică
105. Privitor la aerosolii farmaceutici, este adevarat:
A. Sunt acele sisteme în care, substanțele active sunt condiționate în flacoane ermetice, sub
presiune, fiind antrenate în exterior sub formă de particule cu dimensiuni coloidale de
către un gaz propulsor
B. Sunt toate acele sisteme disperse în care FD este constituită din particule lichide și/ sau
solide, iar MD este gazos
C. Se administrează topic, doar la nivelul organului cutanat
18
D. Se impune ca toxicitatea substanțelor incluse în compoziția aerosolilor să fie foarte mică
sau cel mult medie
E. Alături de substanța activă, aerosolii pot conține și cosolvenți, diluanți, solubilizanți,
stabilizanți, agenți de conservare
106. Printre avantajele aerosolilor de uz farmaceutic, este corect sa menționam:
A. Modul de administrare direct, comod și eficace la nivelul aparatului respirator, respectiv la
nivelul organului cutanat și al mucoaselor
B. Prețul de cost avantajos
C. Metodă de administrare acceptată de pacienții cu risc, sensibili
D. Metabolizarea rapidă a substanțelor active la nivel hepatic, respectiv sub acțiunea sucului
gastric
E. Dozele necesare de substanță activă sunt mai mici în comparație cu alte moduri de
administrare
107. Următoarele afirmații referitoare la aerosolii de uz farmaceutic sunt corecte:
A. Raportul calitate/ preț este superior altor forme de administrare
B. Asigură o dozare mai puțin exactă a substanței active administrate sub formă de aerosol
C. Biodisponibilitate substanței active este mărită
D. Nu necesită costuri suplimentare legate de întreținerea și utilizarea unor dispozitive de
administrare
E. Asigură o siguranță mai mare în administrare
108. Selectați afirmații false privitoare la aerosolii de uz farmaceutic:
A. Datorită faptului că MD este gazos, prezintă o serie de proprietăți specifice cum ar fi:
termoforeza, termoprecipitarea și fotoforeza
B. Se pot obține prin diverse metode, cele mai uzuale fiind metodele de condensare în
cataliză omogenă
C. Prezintă avantajul unei biodisponibilități mult mai mari a substanței active
D. Un dezavantaj al acestui mod de condiționare este legat de inflamabilitatea particulelor de
FD
E. Asigură o dozare mai exactă a substanței active
109. Urmatoarele criterii de clasificare a aerosolilor sunt corecte:
A. După diametrul particulelor de FD
B. După modul de descompunere
C. După modul de administrare
D. După polaritatea mediului de dispersie
E. După numărul fazelor componente
110. Următoarele afirmații privitoare la aerosoli sunt adevărate:
A. După diametrul particulelor de FD, putem distinge două categorii de aerosoli: aerosolii
adevărați (δ= 0,05 – 5 μm) și pseudoaerosolii (δ> 5 μm)
B. După diametrul particulelor de FD, putem distinge două categorii de aerosoli: aerosolii
adevărați (δ > 5 μm) și pseudoaerosolii (δ= 0,05 – 5 μm)
C. Aerosoli adevărați nu pot acționa la nivelul aparatului respirator datorită dimensiunilor
particulelor de FD
19
D. Pseudoaerosolii sunt indicați pentru administrare atât sistemică cât și topică, la nivelul
organului cutanat și a mucoaselor
E. Aerosoli adevărați acționează la nivelul aparatului respirator (plămânilor)
111. Următoarele afirmații privitoare la aerosoli sunt incorecte:
A. Conform clasificării aerosolilor după numărul fazelor componente, distingem următoarele
categorii: aerosoli bifazici (S/G, L/G), respectiv aerosoli trifazici (ex. G/L/S, L/L/G)
B. Conform clasificării aerosolilor după numărul fazelor componente, distingem următoarele
categorii: aerosoli bifazici (G/S, G/L), respectiv aerosoli trifazici (ex. L/S/G, L/G/L)
C. Conform clasificării aerosolilor după numărul fazelor componente, distingem următoarele
categorii: aerosoli monofazici (S/S, G/G, L/L), aerosoli bifazici (S/G, L/G), respectiv aerosoli
trifazici (ex. G/L/S, L/L/G)
D. Aerosolii se pot clasifica și după modul de administrare. După acest criteriu, distingem:
aerosolii de uz intern, aerosolii de uz extern și pseudoaerosolii
E. Aerosolii de uz intern sunt inhalați, acționând la nivelul plămânilor, în timp ce, aerosolii de
uz extern se aplică la nivelul organului cutanat și al mucoaselor
112. Aerosolii se pot prepara prin:
A. Metode de fotochimice
B. Pe cale electrochimică
C. Metode de dispersare
D. Prin reacții chimice
E. Prin coagulare
113. Următoarele proprietăți ale aerosolilor sunt similare cu cele ale soluțiilor coloidale:
A. Stabilitatea termodinamică
B. Acțiunea antioxidantă
C. Mișcarea browniană
D. Efectul Tyndall
E. Potențialul de membrană Donan
114. Următoarele proprietăți ale aerosolilor nu sunt similare cu cele ale soluțiilor coloidale:
A. Difuzia
B. Electroforeza
C. Nu se supun legii lui Rayleigh în ceea ce privește dispersia luminii
D. Coagularea
E. Instabilitatea termodinamică
115. Următoarele afirmații privitoare la proprietățile aerosolilor sunt adevărate:
A. În cazul aerosolilor, dispersia luminii este mai intensă decât în cazul soluțiilor coloidale
datorită faptului că MD este gazos
B. Mișcarea browniană se manifestă mai slab, datorită dimensiunilor particulelor care
constituie FD
C. Difuzia este foarte intensă
D. MD este un bun conductor de electricitate, datorită faptului că este un gaz
E. Electroforeza se produce mai lent datorită faptului că sarcina electrică a particulelor
dispersate este mai mică
20
116. Următoarele afirmații privitoare la proprietățile aerosolilor sunt adevărate:
A. Termoforeza se poate defini ca fiind procesul de îndepărtare spontană a particulelor FD ale
aerosolului de către suprafețele încălzite
B. Termoforeza se poate defini ca fiind procesul de atragere spontană a particulelor FD ale
aerosolului de către suprafețele încălzite
C. Fotoforeza reprezintă descompunerea sub acțiunea luminii a particulelor de substață
activă care constituie FD
D. Fotoforeza se manifestă mai puțin intens atunci când particulele care constituie FD sunt
colorate
E. Prin termoprecipitare se înțelege depunerea spontană a particulelor FD ale aerosolului pe
suprafețele mai reci cu care vin în contact
*117. Una dintre următoarele afirmații referitoare la aerosoli este corectă:
A. Fotoforeza reprezintă îndepărtarea sau atragerea particulelor FD ale aerosolului pe
suprafețele mai reci cu care vin în contact
B. Fotoforeza reprezintă procesul de îndepărtare sau de atragere a particulelor FD ale
aerosolului de către suprafețele mai reci cu care vin în contact
C. Termoforeza reprezintă procesul de depunere spontană a particulelor FD ale aerosolului pe
suprafețele mai reci cu care vin în contact
D. Termoprecipitarea este un proces de îndepărtare spontană a particulelor FD ale aerosolului
de către suprafețele încălzite
E. Fotoforeza este mai intensă în cazul aerosolilor de tip bifazic (G/S sau G/L)
*118. În ceea ce privește stabilitatea aerosolilor, este corect să afirmăm că:
A. Dimensiunile particulelor FD (δ): δ= 0,1 – 1 μm, favorizează stabilizarea
B. Aerosolii se caracterizează printr-o mare stabilitate fizică
C. Datorită faptului că vâscositatea (η) MD gazos este mai mare decât cea a apei,
sedimentarea particulelor de FD este mai lentă
D. Fenomenul de difuziune a particulelor de FD este îngreunat, fapt care favorizează
stabilizarea
E. Datorită faptului că MD este gazos și sarcina electrică a particulelor de FD este mai mare,
stabilitatea va fi mult mai redusă,
119. Următoarele afirmații referitoare la aplicațiile în domeniul farmaceutic a aerosolilor sunt
adevarate:
A. Pentru administrarea orală a aerosolilor, se utilizează tuburi conținând substanța activă
(solid sau lichid) dispersată într-un gaz propulsor (sub presiune)
B. Substanţele active frecvent formulate sub formă de aerosoli cu administrare orală sunt cele
cu rol antiseptic, bactericid, cicatrizant, antiinflamator, sicativ, etc
C. Câteva exemple de substanţele active formulate sub formă de aerosoli care se aplică topic
sunt substanțe cu acțiune vasoconstrictoare, vasodilatatoare, cardiotonice, hormoni,
respectiv bronhodilatatoare
D. Aplicațiile topice ale aerosolilor se realizează cu ajutorul unor dispozitive de tip:
pulverizatoare, generatoare de aerosoli și nebulizatoare
E. Aerosolii preparați dintr-o serie de substanțe active antiinfecțioase, antiinflamatoare,
antihistaminice, bronhodilatatoare se pot administra prin inhalare, datorită
biodisponibilității mult mărite a acestora
120. În cazul aerosolilor farmaceutici:
A. Alegerea propelantului este independentă de natura şi de caracteristicile substanței active
condiționată sub formă de aerosol
21
B. Orice gaz care nu prezintă toxicitate poate fi utilizat ca propelant pentru formularea
aerosolilor farmaceutici
C. Mediul de dispersie este constituit dintr-un gaz propulsor (propelant) comprimat sau
lichefiat
D. La temperaturi normale, un propelant destinat formulării unor substanțe active sub formă
de aerosoli trebuie să prezinte o presiune de vapori cuprinsă în intervalul 1 – 9 atm
E. Un propelant corespunzător trebuie să se lichefieze uşor (p de câteva atmosfere) prin
compresie şi/sau răcire şi să aibă un punct de fierbere foarte mic la presiunea atmosferică
(pext = 1 atm)
121. Referitor la propelanții utilizați pentru prepararea aerosolilor farmaceutici:
A. La ora actuală, s-a interzis utilizarea hidrocarburilor pentru prepararea aerosolilor de uz
farmaceutic datorită faptului că afectează stratul de ozon
B. Unul dintre dezavantajele hidrocarburilor utilizate pentru prepararea aerosolilor
farmaceutici este legat de faptul că acestea se caracterizează printr-o densitate mai mică
de 1, ceea ce îngreunează formarea unui strat superior în recipientele sub presiune
C. Freonii se numără printre primele gaze folosite pentru prepararea de aerosoli topici
D. Clorofluorohidrocarburile (CCl3F, CClF2CClF2), respectiv hidrofluorohidrocarburi (F2HCCH3,
F3CCHFCF3) sunt substanţe inerte, netoxice, cu proprietăţi excelente de propelanţi
E. Amestecurile echimolare de hidrocarburi utilizate pentru prepararea aerosolilor
farmaceutici sunt foarte puțin inerte şi nu prezintă toxicitate
122. Următoarele afirmații referitoare la propelanții de interes pentru aerosolii farmaceutici sunt
adevărate:
A. Freonii se numără printre primele gaze folosite pentru prepararea de aerosoli topici
B. La ora actuală, s-a interzis utilizarea hidrocarburilor pentru prepararea aerosolilor de uz
farmaceutic datorită faptului că afectează stratul de ozon
C. Unul dintre dezavantajele hidrocarburilor utilizate pentru prepararea aerosolilor
farmaceutici este legat de faptul că acestea se caracterizează printr-o densitate mai mică
de 1, ceea ce îngreunează formarea unui strat superior în recipientele sub presiune
D. Amestecurile echimolare de hidrocarburi utilizate pentru prepararea aerosolilor
farmaceutici sunt foarte putin inerte si nu prezintă toxicitate
E. Clorofluorohidrocarburile (CCl3F, CClF2CClF2), respectiv hidrofluorohidrocarburi (F2HCCH3,
F3CCHFCF3) sunt substanţe inerte, netoxice, cu proprietăţi excelente de propelanţi
123. Alegeti raspunsurile corecte:
A. Stabilitatea aerosolilor este influentata de temperatura
B. In cazul aerosolilor, mediul de dispersie este lichid
C. Dimensiunile particulelor favorizeaza stabilizarea
D. Termoforeza reprezinta depunerea spontana a fazei dispersate a aerosolului pe suprafetele
mai reci cu care vin in contact.
E. Fotoforeza este de obicei intensa pentru particulele colorate de FD a aerosolilor
124. Dupa diametrul particulelor FD, aerosolii se clasifica in:
A. Aerosoli bifazici.
B. Aerosoli de uz intern.
C. Aerosoli adevarati
D. Pseudoaerosoli
E. Aerosoli de uz extern
22
125. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptia:
A. Aerosolii sunt sisteme disperse in care FD este constituita din particule solide si/sau lichide,
iar MD este gazos
B. Aerosolii prezinta avantajul ca dozele necesare de subtanta activa sunt mai mici.
C. Hidrocarburile prezinta bune caracteristici de solubilitate, sunt neinflamabile si cu pret de
fabricare mare
D. Printre proprietatile specifice aerosolilor se enumera miscarea browniana si difuzia foarte
intense.
E. Primele gaze utilizate ca MD au fost freonii
126. Aerosolii:
A. Sunt sisteme formate prin încorporarea unor bule de gaz într-un mediu lichid sau solid
B. Au stabilitate termodinamică
C. Un exemplu de aerosol este ceaţa
D. Sunt sisteme disperse în care mediul de dispersie (MD) este gazos
E. Nu prezintă efect Tyndall
127. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre aerosolii:
A. Sunt sisteme disperse in care FD este solid sau lichid dar MD este intotdeauna gazos
B. Includ coloizii si pseudocoloizii, deoarece marimea particulelor este intre 1000-100000 nm
C. Datorita faptului ca mediul de dispersie este lichid, acestia prezinta fenomenul de
fotoforeza Stabilitatea acestora este influentata de sarcina electrica a particulelor FD, care
este mare
D. Se pot obtine din sisteme omogene prin condensare si din sisteme heterogene prin
dispersare
128. Gazele utilizate in prezent in fabricarea propelantiilor sunt:
A. Hidrocarburi inerte, netoxice ce au presiuni de vapori cuprinse intre 1-9 atm., la
temperaturi normale
B. Freonii-substante inerte si netoxice CCL₃F, CClF₂, F₂HCC₃ etc.
C. Hidrocarburile, deoarce preznta bune propretati solubilizante si un pret mic de fabricare
D. Gaze ce au temperaturi de fierbere foarte inalte in conditii de presiune normala ( p=1atm)
E. Gazele comprimate N₂ si CO₂
129. În domeniul farmaceutic, se poate afirma ca aerosolii:
A. Sunt intrebuintati doar pentru uz intern
B. Pot conține și cosolvenți, diluanți, solubilizanți, stabilizanți, agenți de conservare
C. Substanțele din compoziția aerosolilor nu trebuie să prezinte efecte toxice
D. Pretul este scazut
E. Sunt produse condiționate în flacoane ermetice, sub presiune, fiind antrenate de un gaz
propulsor
130. Aerosolii prezinta urmatoarele avantaje, cu exceptia:
A. Siguranta in administrare, dozare exacta
B. Asigura o administrare directa, comoda, tintita si eficace
C. Intretinerea si utilizarea unora dintre aparate si dispozitive de administrare
D. Dozele necesare de substanta active sunt mai mici
E. Metode de administrare acceptate de pacientii cu risc, sensibili
131. Aerosolii se clasifica dupa :
A. Dupa numarul fazelor componente
23
B. Dupa culoarea mediului de dispersie
C. Dupa culoarea particulelor
D. Dupa miros
E. Dupa diametrul particulelor
132. Urmatoarele proprietati referitoare la aerosoli sunt adevarate, cu exceptia:
A. Termoforeza
B. Fotoforeza
C. Vascozitatea
D. Termoprecipitare
E. Miscarea browniana
133. Aerosolii:
A. Sunt solutii moleculare lichide sau gazoase, in care FD este constituita din micele solide
B. Pot avea actiune locala sau sistemica
C. Drept propelanti, se pot utilize gaze toxice care se pot lichefia usor
D. Miscarea browniana si difuzia se numara printre caracteristicile specifice ale aerosolilor
E. Stabilizarea statica cu surfactanti anionici este unul dintre modurile de stabilizare a
aerosolilor
134. Aerosolii:
A. Poseda stabilitate termica
B. Difuzia este foarte redusa
C. Au proprietati similare cu cele ale soluțiilor coloidale
D. Mișcarea browniană se manifesta foarte intens
E. Au o stabilitate fizica remarcabila
135. Aerosolii:
A. Pot avea doar o actiune sistemica
B. Sunt stabili termodinamic
C. Includ coloizii si pseudocoloizii
D. Pot sedimenta
E. Nu prezinta efect Tyndall
136. Ca avantaje ale aerosolilor in domeniul medical se pot enumera :
A. Reprezinta o metoda de administrare riscanta la persoanele in varstă
B. Asigură o administrare directă, eficace la nivelul aparatului respirator, la nivel cutanat si al
mucoaselor
C. Substantele active nu evita bariera hepatica si nici acțiunea sucurilor gastrice
D. Dozele necesare de substanță activă sunt mai mici
E. Prețul este mai mare din cauza costurilor asociate dispozitivelor de administrare
137. Factorii care influențează stabilitatea aerosolilor sunt:
A. Vâscozitatea mediului gazos
B. Dimensiunea recipientului sub presiune
C. Apa
D. Presiunea atmosferica
E. Rezistența gazului la deplasarea particuelelor de FD
138. Dintre urmatoarele afirmatii cu privire la avantajele aerosolilor sunt corecte:
A. Metoda de administrare aceptata de pacientii cu risc, sensibili
B. Substantele active nu vor putea evita bariera hepatica si actiunea sucurilor gastrice
24
C. Asigura o administrare directa
D. Dozele necesare de substanta activa sunt foarte mari
E. Au siguranta in administrare, dozare exacta
139. Aerosolii prezintă:
A. Energie potentiala mare
B. Stabilitate termodinamică ridicată
C. Efect Tyndall
D. Mişcare browniană (privind particulele constituente)
E. Mişcare ordonată;dirijată (privind particulele constituente)
140. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Aerosolii prezinta miscare browniana similara cu cea a solutiilor moleculare
B. Aerosolii au stabilitate termodinamica
C. Aerosolii nu se pot separa in faza prin sedimentare
D. Aerosolii disperseaza neselectiv lumina
E. Difuzia prezentata de aerosoli este similara cu cea a solutiilor moleculare
141. Factorii care influenteaza stabilitatea sunt:
A. Proprietatile MD lichid
B. Vascozitatea FD
C. Dimensiunea particulelor
D. Miscarea browniana
E. Sarcina electrica a particulelor de MD
142. Pentru producerea aerosolilor se pot utiliza gaze care:
A. Au puncte de fierbere foarte joase
B. La temperaturi crescute au presiuni de vapori cuprinse in intervalul 1-9 atmosfere
C. Nu sunt toxice
D. Se pot lichefia usor
E. Au efect sicativ
143. Despre aerosoli, se poate afirma ca:
A. Unul dintre dezavantajele lor este asociat pretului de cost ridicat
B. Marimea particulelor este intre 100 si 10.000 nm
C. Sunt sisteme produse sub presiune
D. Sunt recomandati doar pentru administrare locala
E. Substantele din compozitia acestora sunt netoxice
144. Printre proprietățile specifice ale aerosolilor se numara și :
A. Actiunea antioxidanta
B. Potentialul electrochimic
C. Termoprecipitarea
D. Fotoforeza
E. Sedimentarea
145. Referitor la aerosoli este adevarat:
A. Sunt sisteme disperse in care faza dispersata este constituita din particule solide sau/si
lichide,iar mediul de dispersie este gazos
B. Asigura o administrare indirecta la nivelul organului cutanat
C. Gazele care se folosesc sunt toxice
D. Pretul aerosolilor este extrem de mic
25
E. Dupa modul de administrare, aerosolii pot fi de uz intern (inhalati) si de uz extern (aplicati
la nivelul cutanat)
146. Despre aerosoli sunt false urmatoarele afirmatii:
A. Prezinta o administrare directa, comoda si tintita atat la nivelul aparatului respirator cat si
la nivelul organului cutanat si al mucoaselor
B. Dupa numarul fazelor exista aerosoli monofazici si multifazici
C. Se pot clasifica dupa diamentrul particulelor FD in aerosoli adevarati si pseudoaerosoli
D. Nu prezinta miscare browniana si efect Tyndall
E. Se pot obtine prin condensare, dispersie si reactii chimice
147. Urmatorele sunt false:
A. Aerosolii pot fi bifazici si trfazici
B. Aerosolii pot fi doar de uz extern
C. Aerosolii se pot obtine prin condensare, dispersare si reactii chimice
D. Difuzia aerosolilor este foarte scazuta
E. Aerosolii se folosesc si prin inhalare
148. Aerosolii:
A. Includ sistemele macroheterogene
B. Substantele din compozitia aerosolilor prezinta efecte toxice
C. Includ sistemele ultramicroheterogene si microheterogene
D. Substantele active vor putea evita bariera hepatica
E. FD se poate separa de MD prin ultracentrifugare
149. Aerosolii:
A. Au un pret de fabricare foarte mare
B. Pot fi produse neinflamabile
C. Hidrocarburile prezinta bune caracteristici de solubilitate
D. Gazele comprimate N2 şi CO2 sunt utilizate pentru formulări farmaceutice care se aplica sub
formă de produse semisolide (paste), picături umede, spume
E. Gazele utilizate pentru prepararea aerosolilor topici pot fi si toxice
150. Pentru aerosoli se pot utiliza gaze care:
A. Sunt inflamabile, dar nu distrug stratul de ozon
B. Au puncte de topire mari
C. Au puncte de fierbere nu foarte joase
D. Se pot lichefia usor
E. Pot fi toxice
151. Care dintre afirmatiile urmatoare reprezinta avantaje ale aerosolilor?
A. Metoda de administrare mai putin complianta in cazul pacientilor cu risc, in varsta sau
foarte tineri
B. Preturi mari datorita costurilor associate a dispozitivelor de administrare
C. Asigura o administrare directa, comoda, tintita si eficace la nivelul aparatului respirator
D. Siguranta in administrare, dozare exacta a substantelor active
E. Intretinerea si utilizarea unora dintre aparate si dipozitive de administrare
152. Aerosolii:
A. Sunt sisteme coloidale in care mediul de dispersie este lichid
B. Au o stabilitate termodinamica crescuta
26
C. Sunt sisteme disperse in care faza dispersata este lichid si/sau solid iar mediul de dispersie
este gaz
D. Doza necesara de substanta active este mai mare
E. Contin doar particule de dimensiuni mari
SPUME
153. Spumele sunt:
A. Sisteme disperse în care MD este lichid, iar FD este constituită din particule solide sau
gazoase
B. Sisteme disperse micro sau macroheterogene care se formează prin evaporarea unor
suspensii sau soli
C. Sisteme disperse în care FD este constituită din particule gazoase, iar MD este solid sau
lichid
D. Pot fi de tip G/L sau G/S
E. Pot fi de tip L/G sau L/G/S
154. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt false:
A. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule gazoase, iar MD este lichid se
numesc spume de tip G/L
B. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule lichide, iar MD este solid se
numesc spume de tip L/S
C. Spumele solide sunt coloizi de tip G/S
D. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule solide, iar MD este gazos se
numesc spume de tip S/G
E. Spumele complexe de tip G/G/L, L/S/G, L/S/G, respectiv G/L/S sunt stabile din punct de
vedere termodinamic
155. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt adevărate:
A. Spumele sunt constituite dintr-o rețea bi sau tridimensională în care FD este constituită din
particule lichide, iar MD este gazos
B. Spumele se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică
C. Spumele stabile au o concentrație de FD (gaz) foarte mare
D. Spumele sunt constituite majoritar din solide
E. Spumele solide se obţin prin răcirea spumelor lichide
156. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt false:
A. Spumele sunt stabile cinetic
B. Dimensiunile particulelor de FD (Gaz) sunt mari, fiind uneori de ordinul decimetrilor
C. Spumele stabile sunt cele care prezintă o concentrație de FD (gaz) foarte mare
D. Există trei categorii de spume: spumele lichide, spumele solide și spumele mezomorfe
E. Spumele se caracterizează printr-o mare instabilitate termodinamică
157. Despre spume, sunt adevarate afirmatiile:
A. Dimensiunile particulelor de FD (Gaz) sunt mari, uneori de ordinul mm sau chiar cm
B. Din punct de vedere cinetic, spumele sunt instabile
C. Pot fi de tip: G/L – spume lichide, G/S – spume solide și S/L/G – spume mixte
D. Maioneza este un exemplu de spumă S/G
E. Spumele stabile au o concentrație de FD (gaz) foarte mare
27
158. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt false:
A. Pâinea este un exemplu de spumă solidă
B. Miezul pâinii este întotdeauna o spumă cu celule deschise
C. Spumele sintetice sunt foarte răspândite, un exemplu de astfel de spume fiind buretele
D. În cazul pâinii de tip spumă cu celule închise, miezul se usucă mai ușor datorită faptului că
circulația aerului este împiedicată sau mult îngreunată
E. Polistirenul extrudat, respectiv polistirenul expandat sunt exemple clasice de spume solide
sintetice
159. Selectați afirmații false privitoare la structura spumelor:
A. Din punct de vedere cinetic, spumele sunt stabile
B. Bulele de gaz care constituie FD sunt mari și sferice
C. Datorită cantității mari de FD din spume, bulele de gaz sunt presate una în alta, având
forme poliedrice
D. În spume se găsește dispersată o cantitate foarte mare de gaz, bulele fiind despărțite una
de cealaltă de filme de lichid de grosime medie, de ordinul milimetrilor
E. Structura specifică spumelor este de tip fagure, cu celule poliedrice, colțurile la care se
întâlnesc trei filme formând unghiuri în jur de 120o.
160. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt adevarate:
A. Lichidul dintr-o spumă se scurge printre bulele de gaz sub efectul forței gravitaționale
B. Dimensiunile bulelor de gaz care constituie FD sunt mici, neputând fi observate cu ochiul
liber
C. Spumele solide se obțin prin liofilizarea spumelor lichide (mai mult sau mai puțin vâscoase)
D. Dispunerea spațială a celulelor care formează spumele lichide este tetraedrică, unghiurile
formate fiind în jur de 109,5o
E. Grosimea filmului subțire de lichid dintre particulele de FD poate ajunge uneori de ordinul
de mărime a lungimii de undă a luminii vizibile
161. Spumele se pot prepara prin:
A. Sublimare
B. Floculare
C. Metode de condensare
D. Metode de dispersare
E. Coagulare
162. Următoarele metode nu se pot utiliza pentru obținerea spumelor:
A. Reacțiile chimice care produc un gaz
B. Dispersarea unui gaz într-un lichid
C. Liofilizarea
D. Polimerizarea
E. Agitarea intensă a unui lichid în prezența unui gaz
163. Următoarele afirmații privind metodele de preparare a spumelor sunt adevărate:
A. Creșterea (spumarea) aluatului sub acțiunea prafului de copt este un exemplu de preparare
a spumelor prin metode chimice
B. Reacțiile fotochimice sunt recomandate doar pentru obținerea spumelor lichide
C. Spumele lichide se pot obține prin dispersarea unui lichid într-un gaz, în prezența unor
agenți de udare
D. Pseudospumele se obțin prin eliminarea aerului din sistemele complexe de tip G/L/S
E. Producerea spumelor din materiale poliuretanice (poliuretan, polistiren) are loc ca urmare
a descompunerii sau evaporării unor agenți de formare a porilor
28
164. Referitor la stabilitatea spumelor, este adevărat că:
A. Spumele sunt coloizii care prezintă cea mai mare instabilitate
B. Timpul de viață al unei spume nu poate depăși 10 minute
C. Stabilitatea spumelor este dependentă doar de dimensiunea particulelor solide care
formează FD
D. Stabilitatea spumelor lichide este independentă de natura solvaților care constituie FD
E. Pentru a obține o spumă cât mai stabilă, este necesară adăugarea în sistem a unui
surfactant (agent tensioactiv)
165. Selectați afirmațiile false privind stabilitatea spumelor:
A. Spumele solide pot prezenta o mare stabilitate, timpul lor de viață putând fi de ordinul
anilor
B. Stabilitatea unei spume depinde doar de vâscozitatea MD
C. Factorii care influențează stabilitatea unei spume sunt: vâscozitatea MD, natura și
concentrația solvaților (FD)
D. Stabilitatea spumelor este dependentă de vâscozitatea, natura și concentrația MD, fiind
independentă de caracteristicile FD
E. Agenții tensioactivi care produc stabilitate spumelor se numesc agenți de spumare sau
stabilizatori de spumă
166. Următoarele afirmații privind stabilitatea spumelor sunt adevărate:
A. Instabilitatea unei spume depinde în mod direct de vâscozitatea MD, de natura solvaților
(FD) și de concentrația acestora
B. Stabilitatea spumelor lichide este dependentă doar de natura solvaților care constituie MD
C. Spumele lichide sunt sistemele disperse/coloizii cu cea mai mare stabilitate cinetică, timpul
de viață al acestora putând varia de la câteva secunde, la câteva zile, respectiv ani
D. Pentru a obține o spumă cât mai stabilă, MD trebuie să conțină un antioxidant, care va
reacționa cu radicalii liberi de O. , responsabili de spargerea spumei
E. Agenții de spumare sau stabilizatorii de spumă sunt acei agenți tensioactivi care pot
stabiliza spumele
167. Agenții de spumare:
A. Sunt de trei tipuri: de eficacitate redusă, de eficacitate medie și de eficacitate foarte mare
B. Detergenții sunt agenți de spumare de eficacitate medie, care atunci când sunt adăugați
unei spume în cantități mici favorizează menținerea stabilității timp de câteva ore
C. Acizii sau alcoolii grași sunt agenți de spumare de eficacitate redusă
D. Substanțele care la mărirea concentrației lor îmbunătățesc continuu stabilitatea spumei au
și efect de detergent
E. În cazul celor de eficacitate redusă, stabilitatea spumei crește ușor, odată cu mărirea
concentrației tensioactivului, până la atingerea concentrației critice, după care rămâne
constantă
168. Următoarele afirmații privind agenții de spumare sunt adevărate:
A. Se disting două categorii de agenți de spumare: cei de eficacitate redusă și detergenții
B. Sărurile de acizi grași superiori, alchil și alchil-aril sulfonații, respectiv gelatina sunt
exemple de agenți de spumare de eficacitate redusă
29
C. Pentru orice agent de spumare de eficacitate redusă există o concentrație limită la care se
formează filme ultrasubțiri (5-10 nm), care nu pot deveni mai subțiri
D. Cei mai performanți detergenți sunt cei de tipul acizilor sau alcoolilor grași
E. Detergenții măresc treptat stabilitatea spumei formate până la o anumită concentrație a
lor, după care aceasta nu mai este influențată de adăugarea în plus de substanță activă
*169. Una dintre următoarele afirmații referitoare la agenții de spumare este falsă:
A. O caracteristică a agenților de spumare de eficacitate redusă este aceea că, atunci când
concentrația acestora în MD crește, timpul de viață a spumei atinge rapid un maxim, după
care, la adaos de alte cantități de tensioactiv, acest timp scade
B. Detergenții se pot defini ca fiind acele substanțe care la mărirea concentrației lor
îmbunătățesc continuu stabilitatea spumei
C. În cazul detergenților se atinge o concentrație limită, după care stabilitatea spumei nu mai
este influențată de adăugarea în plus de substanță activă
D. Gelatina este un agent de spumare de tip detergent
E. Pentru orice agent de spumare de eficacitate redusă se atinge o concentrație limită la care
filmele subțiri care separă particulele de FD devin ultrasubțiri, fapt care conduce la
spargerea spumei
170. Modurile de stabilizare a spumelor sunt:
A. Stabilizarea termodinamică și stabilizarea cinetică
B. Stabilizare electrochimică cu ajutorul surfactanților neionici polari
C. Stabilizare sterică cu ajutorul surfactanților neionici, care este o metodă de stabilizare
statică
D. Stabilizarea statică și stabilizarea dinamică
E. Efectul Gibbs-Marangoni, care implică potențarea perturbării grosimii filmului la interfață,
prin adăugarea de substanțe amfifile sau de uleiuri minerale
171. Referitor la metodele de stabilizare a spumelor, este adevărat:
A. Stabilizare sterică se realizează cu ajutorul surfactanților neionici
B. Stabilizarea electrostatică și stabilizarea sterică reprezintă metode de stabilizare dinamică
a spumelor
C. Stabilizarea statică se bazează pe efectul Gibbs-Marangoni
D. Stabilizarea dinamică se realizează cu ajutorul surfactanților ionici
E. Stabilizare electrostatică se realizează cu ajutorul surfactanților ionici
172. Selectați afirmațiile false privind instabilitatea spumelor:
A. Instabilitatea unei spume se manifestă prin fenomenul de drenaj, urmat de spargerea
spumei
B. În punctele de intersecție dintre mai multe celule a spumelor, este adevărată relația p.Δp >
p, unde p reprezintă umiditatea aerului
C. Spargerea spumelor semnifică ruperea haotică, dezordonată a filmului de MD care separă
particulele de FD
D. Instabilitatea spumelor se datorează evaporării MD din punctele de intersecție dintre mai
multe celule a spumelor
E. Prin noțiunea de drenaj se înțelege scurgerea MD lichid printre straturile care constituie
spuma
30
173. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt corecte:
A. În cazul spumelor, un efect special este curgerea capilară a MD, spre punctul de intersecție
dintre mai multe celule a spumelor
B. Prin drenaj se înțelege ruperea filmelor de lichid ultrasubțiri
C. Presiunea la punctul de intersecție dintre mai multe celule a spumelor este mai mică, prin
urmare lichidul (apa) va curge spre aceste puncte, până când acestea se instabilizează
D. Spumele pot fi stabilizate prin potențarea curgerii capilare
E. Dacă se adaugă glicerină unei soluții de săpun, vâscozitatea crește și drenarea spumei este
încetinită: spargerea spumei va avea loc mai lent
174. Afirmațiile următoare despre distrugerea spumelor sunt corecte:
A. Stabilitatea spumelor nu este întotdeauna un fenomen dorit
B. Distrugerea spumelor se poate realiza prin scăderea temperaturii, care are drept urmare
creșterea vâscozității mediului de dispersie
C. Distrugerea spumelor se poate realiza și prin procedee mecanice sau cu ultrasunete
D. Cea mai uzuală metodă de distrugere a unei spume implică utilizarea acizilor sau alcoolilor
grași care acționează prin stoparea fenomenului de drenaj
E. Se realizează prin adăugarea unor substanțe (agenți) care dislocă agenții de spumare din
sistem sau distrug spuma
175. Referitor la distrugerea spumelor, este corect să afirmăm că:
A. O serie de alcooli, esteri, sau uleiuri siliconice au capacitatea de disloca agenții de spumare
din sistem sau chiar de a distruge spumele
B. Inhibitorii de spumare se mai numesc agenți de antispumare și sunt substanțele care au
rolul de a destabiliza spumele prin generarea unor reacții radicalice în lanț
C. Agenții de antispumare sunt substanțe care distrug spumele atunci când se adaugă la o
spumă existentă
D. Inhibitorii de spumare și agenții de antispumare pot destabiliza și distruge spumele, doar
atunci când sistemul este supus unei agitări energice
E. Inhibitorii de spumare se adaugă în sistem înainte de a se forma spuma
176. Următoarele afirmații privind destabilizarea spumelor sunt false:
A. Agenții de stabilizare (surfactanți) sunt dezlocuiți de pe interfața L/G prin adăugarea unor
agenți de antispumare care au capacitate de adsorbție mai mare (ex. Siliconi, eteri)
B. Gelatina este un exemplu de agent de antispumare, care acționează odată cu creșterea
temperaturii, prin transformarea spumelor în geluri
C. Agentul de spumare este transformat în agent de antispumare prin intermediul unei reacții
chimice (ex. Reacția săpunului cu ionii metalici, adăugarea de ulei la proteinele din ou)
D. O serie de săruri de acizi grași superiori, precum și alchil, respectiv alchil-aril sulfonații au
capacitatea de disloca agenții de spumare din sistem și de a distruge spumele
E. Prin creșterea temperaturii, vâscozitatea MD scade
177. Referitor la aplicațiile spumelor, sunt corecte următoarele:
A. Concentrarea minereurilor prin flotație
B. Prelucrarea apelor reziduale
C. În procesul de spălare
D. Procesul de distilare din industria chimică
E. Industria cosmetică
31
178. Următoarele afirmații privitoare la aplicațiile spumelor sunt false:
A. Un mare număr de produse de igienă personală sunt spume
B. Spumele solide prezintă un mare interes în domeniul farmaceutic, datorită acțiunii lor la
nivel sistemic
C. Spumele sunt folosite și pentru stingerea incendiilor
D. Spumele lichide pe bază de poliester extrudat, respectiv spumele poliuretanice expandate
sunt buni conductori termici și electrici
E. Spumele solide prezintă interes în construcții, pentru realizarea izolațiilor fonice sau
termice, precum și pentru reducerea zgomotului de impact
179. Afirmațiile următoare referitoare la spume, sunt incorecte:
A. Piatra ponce este o spumă solidă, deci un sistem de tip G/S
B. Spumarea este favorizată de mărirea temperaturii și a presiunii, în absența agitării
C. Spumele solide se obțin prin închegarea unor suspensii coloidale în care mediul de
dispersie este gazos
D. Condiționarea unor substanțe farmaceutice sub formă de spume asigură o metabolizare
rapidă a acestora, atât la nivelul mucoaselor cât și la nivel hepatic
E. Spuma de bărberit este un exemplu de coloid de tip G/L
*180. Despre spume, este corect să afirmăm că:
A. O proprietate fizico-chimică caracteristică detergenților este concentrația limită la care are
loc formarea filmelor ultrasubțiri (5-10 nm) de la interfața L/G
B. Spumele de tip G/G prezintă caracteristici similare cu aerogelurile
C. Maioneza este o spumă complexă, a cărei stabilitate este potențată prin adaos de gelatină
și de electroliți de tipul NaCl, KCl și NaI
D. După polaritatea mediului de dispersie, distingem spumele anionice, spumele cationice și
pseudospumele, care au caracteristici amfifile
E. Spumele solide obținute prin liofilizare sunt translucide, prezentând și proprietatea de
sinereză
181. Printre utilizările spumelor în domeniul medical, se pot menționa:
A. Ca suport celular în medicina regenerativă
B. Tratamentul pneumoniei, datorită capacității acestora de eliberare prelungită a
substanțelor active la nivelul aparatului respirator
C. Tratarea arsurilor la nivel cutanat
D. Tratarea psoriazisului
E. Implanturi la nivelul mucoaselor în chirurgia plastică
182. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt adevărate:
A. În cazul preparării spumelor lichide prin metode de dispersare, gazul (FD) este forțat să
treacă prin orificii foarte înguste printr-un lichid (MD)
B. Se aplică la nivel topic, cu ajutorul unor dispozitive denumite nebulizatoare
C. Spumele uscate ale unor substanțe cu acțiune antihistaminică se administrează prin
inhalare, datorită biodisponibilității lor remarcabile
D. Prezintă fenomenul de tixotropie
E. Spumele metalice sunt metale poroase, care, în ciuda densităţii scăzute pot avea rezistenţe
mecanice de până la zece ori mai mari decât cea a metalelor normale
32
183. Despre spume, este incorect să afirmăm că:
A. Spumele pot avea pori deschiși sau pori închiși
B. Datorită stabilirii de legături puternice de natură fizică sau chimică între particulele care
constituie FD și macromolecule MD, spumele prezintă fenomenul de fotoforeză
C. Rigiditatea mecanică a spumelor uscate este superioară solidelor care constituie FD
D. Spumele obținute prin dispersarea unui metal alcalin sau alcalino-pământos într-un gaz se
caracterizează printr-un timp de viață extrem de lung, chiar în absența agenților de
stabilizare
E. Spumele metalice sunt reciclabile și netoxice
184. Următoarele afirmații despre spume sunt false:
A. Prin creșterea temperaturii, vâscozitatea MD scade
B. Sinereza manifestată de spumele solide este un fenomen reversibil, asemănător cu cu
fotoforeza
C. Datorită faptului că siliconii și eterii au o capacitate mare de adsorbție, aceste substanțe
au capacitatea de a dezlocui agenții de spumare de pe interfața L/G
D. Stabilitatea spumelor este dependentă doar de natura particulelor lichide sau solide care
formează FD
E. Vâscozitatea MD este unul dintre factorii care influențează stabilitatea unei spume
*185. Spumele:
A. Nu se recomandă utilizarea acestora la nivelul organului cutanat, datorită instabilității
acestora și a riscului descompunerii substanței active sub influența pH-ului pielii
B. Spumele solide sunt sistemele disperse în care o FD solidă este încorporată sub acțiunea
ultrasunetelor într-un MD lichid
C. Cele de tip G/L sau G/S pot avea pori deschiși sau închiși
D. Se obțin prin uscarea în condiții supercritice a unor suspensii heterogene
E. Cele de tip L/G/S sau L/G/L prezintă efect Tyndall similar cu cel al xerogelurilor
*186. Una dintre următoarele afirmații referitoare la spume este falsă:
A. Efectul Gibbs-Marangoni este exploatat în scopul stabilizării spumelor, prin atenuarea
subțierii filmului de la interfața G/L ca urmare a prezenței în sistem a unor surfactanți
B. Transformarea unui agent de spumare într-un agent de antispumare este posibilă prin
intermediul unor reacții chimice
C. Există substanțe care pot contribui la îmbunătățirea continuă a stabilității spumelor, odată
cu mărirea concentrației lor în sistem
D. În ceea ce privește destabilizarea,respectiv distrugerea spumelor, inhibitorii de spumare
acționează diferit față de agenții de antispumare
E. Generatoarele de spumă sunt destinate administrării prin inhalare a unor substanțe active
medicamentoase
*187. Despre spume, putem afirma că:
A. Vâscozitatea MD poate fi modificată prin varierea parametrului temperatură, fiind cu atât
mai mare cu cât temperatura este mai mică
B. Sunt constituite dintr-un schelet de macromolecule naturale în care se află dispersat un
fluid (lichid sau gaz)
33
C. Spumele în care faza dispersată este apa sunt denumite hidrospume
D. Unul dintre avantajele aerospumelor lichide este faptul că flexibilitatea acestora este
asemănătoare cu cea a țesuturilor naturale
E. Sunt delicvescente
188. Privitor la spume, putem afirma că:
A. Din punct de vedere al densității, spumele prezintă o densitate apropriată sau superioară
cu cea a MD
B. Spumele pot fi microheterogene, ultramicroheterogene și moleculare
C. modalitate de destabilizare a spumelor se bazează pe creșterea temperaturii
D. Spumele de uz farmaceutic se administrează topic
E. Spumele solide se obțin în urma gelifierii unor soluții moleculare constituite dintr-o fază
gazoasă și un mediu de dispersie lichid
189. Afirmații corecte despre spume:
A. Spumele stabile posedă o oarecare rigiditate
B. Mișcarea browniană este foarte accentuată datorită dimensiunilor mici ale bulelor de gaz
care formează faza dispersată, precum și a aranjamentul lor compact
C. Structura spumelor obișnuite este în general foarte asemănătoare cu cea a emulsiilor de
concentrație înaltă
D. Fenomenul de termoprecipitare a spumelor solide este favorizat de pH-ul mediului de
dispersie
E. Pereții celulelor poliedrice care formează spumele sunt în realitate filme subțiri formate
din lichidul care alcătuiește mediul de dispersie
190. Următoarele afirmații despre spume sunt incorecte:
A. Spumele sunt sisteme disperse grosiere, foarte concentrate, de gaz în lichid sau solid
B. Particulele gazoase care constituie faza dispersată au dimensiuni mici și medii, sunt sferice
și ocupă poziții bine stabilite
C. Printre factorii fizico-chimici care influențează stabilitatea spumelor, se pot enumera:
stratul dublu electric, greutatea picăturilor de FD și rezistența mediului de dispersie la
deplasarea particulelor
D. Cele mai eficiente gaze utilizate drept fază dispersată în compoziția spumelor sunt gazele
inerte
E. Fenomenul de drenaj precede spargerea spumei
191. Selectați afirmațiile corecte privitoare la spume:
A. După natura fazelor componente, distingem spumele lichide și spumele solide
B. În funcție de natura mediului de dispersie, se disting spumele umede, spumele poroase și
spumele discontinue
C. Agenții de spumare și agenții de antispumare sunt deobicei agenți tensioactivi (sau
surfactanți)
D. După diametrul (δ) particulelor de FD, se clasifică în spume stabile (δ= 0,05 – 5 μm) și
pseudospume (δ> 5 μm)
E. Agenții tipici de spumare utilizați pentru stabilizarea spumelor sunt utilizați și pentru
stabilizarea emulsiilor de tip U/A
192. Referitor la agenții de antispumare, este incorect să afirmăm că:
A. Reacția săpunurilor cu ioni metalici este un exemplu de destabilizare a spumelor prin
intermediul unei reacții chimice
B. Sunt de două tipuri: detergenții și inhibitorii de spumare
34
C. În cazul inhibitorilor de spumare, stabilitatea spumei scade ușor, odată cu mărirea
concentrației inhibitorului, până la atingerea unei concentrației critice, denumită
concentrația critică micelară
D. Detergenții sunt produși amfifili, care atunci când sunt adăugați unei spume în cantități
mici generează drenajul MD, fapt care rezultă într-o destabilizare accentuată a spumelor
E. O categorie de agenți de antispumare de interes pentru industria alimentară sunt siliconii,
datorită faptului că sunt inerți din punct de vedere chimic
193. Următoarele afirmații referitoare la agenții de spumare sunt adevărate:
A. Agenții de spumare sunt în general substanțe care au valoarea HLB cuprinsă între 3 și 8
B. Agenții de spumare a căror efect scade odată cu creșterea concentrației lor în sistem
potențează efectul Gibbs- Marangoni
C. În cazul agenților de eficacitate redusă, se atinge o concentrație limită, după care
stabilitatea spumei nu mai este influențată de adăugarea în plus de substanță activă
D. Agenții de spumare neutri au o eficacitate mai mare atunci când particulele FD sunt lipofile
E. Substanțele care, la mărirea concentrației lor în sistem contribuie la îmbunătățirea
continuă a stabilității unei spume sunt cunoscute sub denumirea de detergenți
*194. Spumele xero-organice hidrofile:
A. Se obțin prin dispersarea unui solvent organic polar sau a unui ulei vegetal într-un gaz inert
B. Structura tridimensională hexaedrică specifică acestui tip de spume este o consecință a
stabilirii de legături de hidrogen între gazul inert și solventul organic polar
C. Nu există un astfel de tip de spumă
D. Prin înghețare, se obține un material solid, necristalin, termoplastic și bun conducător de
electricitate
E. Acest tip de spume sunt elastohidrodinamice atunci când în ochiurile rețelei se găsește
dispersat un ulei vegetal
195. Următoarele afirmații referitoare la spume sunt incorecte:
A. Pluta este un exemplu de spumă solidă
B. Atunci când presiunea de vapori a lichidului sau solidului care constituie mediul de
dispersie este mai mare decât presiunea atmosferică, spumele au tendința de a absorbi
apă din atmosferă, fapt care drept consecință destabilizarea spumei
C. În cazul pseudospumelor, diametrul (δ) particulelor de FD este de ordinul nanometrilor
D. În funcție de modul în care FD este dispersată în mediul de dispersie, spumele se pot
clasifica în spume de condensare și spume de natură chimică
E. În cazul spumelor cu celule deschise, circulația aerului nu este restricționată
196. Urmatoarele afirmatii legate de caracteristicile spumelor sunt corecte:
A. Sunt sisteme formate dintr-un numar mare de bule de gaz incorporate intr-un mediu solid
sau lichid
B. Sunt stabile din punct de vedere termodinamic
C. Sunt stabile din punct de vedere cinetic
D. Dimensiunile bulelor de gaz trebuie sa fie foarte mici, de ordinul micrometrilor
E. Pot fi spume solide sau lichide
197. Alegeti afirmatiile false:
A. Pentru a obtine o spuma cat mai stabila, mediul de dispersie trebuie sa contina un agent
surfactant
B. Stabilitatea nu este influentata de natura solvatilor prezenti
C. Timpul de viata al unei spume poate varia de la cateva secunde la cativa ani
35
D. Agentii de spumare sunt substante care reduc stabilitatea spumelor
E. Alcooli grasi sunt agenti de spumare de eficacitate redusa
198. Stabilitatea spumelor depinde de:
A. Temperatură
B. Viteză
C. Vâscozitatea MD
D. Natura solvaților prezenți
E. Concentrația catalizatorului
199. Spumele:
A. Sunt formate prin incorporarea unui solid intr-un mediul de dispersie lichid
B. Sunt instabile cinetic
C. Sunt formate prin incorporarea unui gaz intr-un mediu de dispersie lichid sau solid
D. Sunt instabile termodinamic
E. Sunt incolore
*200. Despre spume se poate spune că:
A. Sunt sisteme formate prin încorporarea unui număr mare de bule de gaz într-un mediu
lichid sau solid
B. Sunt instabile cinetic
C. Se formeazăa prin pierderea completă a fluidităţii
D. Pot fi xerogeluri, aerogeluri, organogeluri
E. Stabilitatea spumelor nu depinde de vâscozitatea MD
201. Despre spume se poate afirma:
A. Sunt sisteme in care MD este un gaz iar FD este lichida sau gazoasa
B. Sunt sisteme in care MD este lichid sau solid iar FD este gaz
C. Sunt sistemele disperse sau coloidale cu cea mai mare instabilitate
D. Sunt stabile termodinamic si cinetic
E. Detergentii sunt substante tensioactive care cresc stabilitatea spumelor
202. Stabilitatea spumeor depinde de:
A. Cresterea temperaturii
B. Agentii tensioactivi
C. Vascozitatea MD
D. Concentratia solvatilor (FD) prezenti
E. Culoarea solvatilor
203. Care din urmatoarele afirmatii referitoare le bulele de gaz sunt adevarate:
A. Adoptă o structură de fagure
B. Sunt sferice
C. Au formă dreptunghiulară
D. Sunt conice
E. Sunt poliedrice
204. Spumele:
A. Sunt stabile termodinamic
B. Spumele stabile au o concentrație de FD (gaz) foarte mica
C. Sisteme formate prin incorporarea unui număr extrem de mare de bule de gaz într-un
mediu lichid sau solid
D. Sunt stabile cinetic
36
E. Acizii sau alcooli grași sunt agenti de spumare de eficacitate mare
205. Stabilitatea spumelor depinde de:
A. Vâscozitatea FD
B. Natura solvenților
C. Vâscozitatea MD
D. Natura solvaților
E. Porozitatea solvenților
*206. Dintre urmatoarele afirmatii cu referire la spume nu sunt adevarate :
A. Sunt instabile termodinamic
B. Sunt stabile cinetic
C. Pot fi lichide
D. Pot fi solide
E. Dimensiunile particulelor de FD sunt foare mici
207. Despre stabilitatea spumelor este adevărat:
A. Timpul de viata a unei spume poate varia
B. Sistemele disperse/coloizii au cea mai mica instabilitate
C. Nu depinde de nici un parametru fizico-chimic, ci doar de presiune
D. Agentii tensioactivi care produc instabilitatea spumelor se numesc agenti de spumare sau
stabilizatori de spuma
E. Pentru a obtine o spuma cat mai stabila, MD trebuie sa contina un surfactant (agent
tensioactiv)
208. Sunt adevărate :
A. Spumele sunt instabile termodinamic si stabile cinetic
B. Spumele sunt sisteme formate prin incorporare unui numar extreme de mare de
molecule de lichid intr-un mediu solid sau gazos
C. Dimensiunea particulelor de gaz din spume este de ordinul μm
D. Spumele pot fi de tip spume solide sau spume gazoase
E. Spumele solide se pot obtine prin racirea spumelor lichide
209. Urmatoarele afirmații sunt adevărate cu excepția :
A. Stabilitatea spumelor depinde de natura solvenților, dar nu depinde de vascozitatea MD
B. Pentru a obtine o spuma cat mai stabilă , MD trebuie să conțină un surfactant
C. Agenții tensioactivi care produc sabilitatea spumelor se numesc agenți de spumare
D. Spumele se pot clasifica in spume solide si spume lichide
E. Spumele se pot obține doar prin metode de dispersie deoarece nu sunt costisitoare
210. Despre spume, se poate afirma că:
A. Sunt sisteme formate dintr-un lichid (FD) dispersat într-un mediu gazos (MD)
B. Sunt sisteme formate dintr-un gaz (FD) dispersat într-un mediu lichid sau solid(MD)
C. Prezintă dimensiuni ale particulelor de gaz(FD) mai mari (chiar de ordinul: mm, cm)
D. Prezintă dimensiuni ale particulelor de gaz (FD) foarte mici (de ordinul nm)
E. Sunt mai stabile atunci când concentraţia gazului (FD) este foarte mare
211. Urmatoarele afirmatii despre spume sunt adevarate:
A. Sunt stabile cinetic
B. Sunt stabile termodinamic
C. Pot fi numai lichide
37
D. Faza dispersata nu este niciodata un gaz
E. Sunt sisteme formate prin incorporarea unui numar extreme de mare de bule de gaz intrun
mediu lichid sau solid
212. Despre spume, sunt corecte următoarele afirmații:
A. Sunt formate prin incorporarea unui numar extrem de mare de bule de gaz(FD) intr-un
mediu lichid sau solid(MD)
B. Pot fi lichide, solide si semi solide
C. Se pot obtine prin metode de dispersie respectiv condensare si reactii chimice
D. Stabilitatea spumelor depinde de vascozitatea si natura solvatilor(FD) prezenti dar nu si
de concentratia solvatilor (FD) prezenti
E. Exista 2 moduri de stabilizare a spumelor si anume stabilizare statica si stabilizare
dinamica
213. Despre spume se poate afirma:
A. Se utilizează doar pentru tratarea infectiilor tractului respirator
B. Uneori, este necesară distrugerea acestora
C. Se pot aplica in domeniu farmaceutic si industria alimentara
D. Timpul de viata este bine stabilit, nefiind influențat de caracteristicile componentelor
sistemului
E. Stabilitatea acestora depinde de vascozitate, natura și concentrația solvatilor
*214. Efectul Gibbs-Marangoni asupra spumelor se manifestă prin:
A. Atenuarea perturbarii (subtierii) grosimii filmului la interfata, modereaza scurgerea de apa,
conducand astfel la cresterea stabilitatii spumei
B. Prin cresterea temperaturii, vascozitatea MD (mediului dispersat) scade
C. Antrenarea miscarii electronilor dintr-un gel, pentru a creste stabilitatea acestuia
D. Prin stabilizarea aerosolilor precursori
E. Un corp cufundat intrun fluid este impins, de jos in sus, cu o forta egala cu greutatea
volumului de fluid dislocate de catre corp
215. Sunt false urmatoarele afirmatii:
A. Spumele sunt sisteme formate prin incorporarea unui numar extrem de mare de bule de
gaz,intr-un mediu lichid sau solid
B. Spumele sunt foarte stabile termodinamic
C. Spuma trebuie sa contina un surfactant
D. Stabilitatea depinde doar de concentratia solvatilor
E. Un efect special al spumelor este curgerea capilara
216. Referitor la spume, se poate afirma:
A. Pot fi gazoase
B. Pot fi lichide
C. Pot fi solide
D. Sunt stabile atat termodinamic cat si cinetic
E. Sunt stabile doar cinetic
217. Stabilitatea spumelor depinde de:
A. Temperatura critică de separare
B. Presiunea propelantului
C. Vascozitatea MD
D. Concentratia solvatiilor
38
E. Nici-una din cele de mai sus
218. Modurile de stabilizre a spumelor sunt:
A. Stabilizarea statică
B. Stabilizarea mecanică
C. Stabilizarea termică
D. Stabilizarea critică
E. Stabilizarea dinamică
*219. Printre aplicatiile spumelor nu se numara:
A. Domeniul farmaceutic
B. Cosmetica
C. Detergenti
D. Stingerea incendiilor
E. Distilarea apei
GELURI
220. Sunt false:
A. Gelurile pot fi umede sau liogeluri
B. Hidrogelurile nu prezinta flexibilitate
C. Geluri uscate
D. Hidrogelurile nu prezinta schelet
E. Hidrogelurile au scheletul constituit dintr-o retea de lanturi polimerice
221. Urmatoarele procese au loc in geluri:
A. Eliminarea lichidelor dintre interstitiile retelei
B. Desorbsortia
C. Adsorbtia
D. Condensarea capilara
E. Eliminarea ionilor din reteaua cristalografica
222. Sunt false:
A. Organogelurile prezinta retea 3D
B. Solubilitatea si dimensiunile particulelor nu influenteaza organogelul
C. Organogelurile contin in ochiurile retelei lichid dispersat
D. Organogelurile nu prezinta nici un interes sau intrebuintare
E. Solubilitatea si dimensiunile particulelor influenteaza direct elasticitatea organogelului
223. Alegeti afirmatiile adevarate:
A. Gelifierea inseamna scaderea, chiar pierderea totala a fluiditatii
B. Gelul este o retea 2D de particule solide in care se gaseste fluidul
C. Gelifierea inseamna cresterea fluiditatii
D. Fluidul poate fi sare, nisip, talc
E. Fluidul poate fi apa, ulei, aer
224. Despre geluri, este corect să afirmăm că:
A. Sunt sisteme disperse micro sau macroheterogene care se formează prin gelifierea solilor
sau a suspensiilor
B. Sunt soluții moleculare parțial solidificate
C. Pot fi de tip L/S sau G/S
39
D. Sunt sisteme disperse în care MD este gazos, iar FD este constituită din particule solide
sau/și lichide
E. Sunt sisteme disperse în care FD este constituită din particule lichide sau /și gazoase, iar
MD este solid
225. Următoarele afirmații referitoare la geluri sunt false:
A. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule lichide, iar MD este solid se
numesc geluri de tip L/S
B. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule gazoase, iar MD este lichid se
numesc geluri de tip G/L
C. Aerogelurile sunt coloizi de tip G/S
D. Sistemele disperse în care FD este constituită din particule solide, iar MD este gazos se
numesc geluri de tip S/G
E. Există și geluri complexe de tip L/G, S/G, L/S/G, respectiv S/L/G
226. Următoarele afirmații referitoare la geluri sunt adevărate:
A. Gelul reprezintă o rețea tridimensională de particule solide în care se găsește dispersat un
fluid
B. Coloizii în care FD este constituită din particule lichide, iar MD este gazos se numesc geluri
de tip G/L
C. Gelurile sunt constituite majoritar din solide
D. În domeniul farmaceutic, gelurile pot avea acțiune sistemică sau locală
E. În cazul gelurilor, FD este fluidă, fluidul putând fi: apa, ulei, un solvent organic, sau aer
227. Privitor la geluri, este adevărat:
A. Pot fi atât microheterogene cât și macroheterogene
B. Densitatea gelurilor este aproximativ egală cu cea a fluidului care constituie MD
C. Sunt toate acele sisteme disperse în care FD este constituită din particule solide și/ sau
gazoase, iar MD este lichid
D. Nu se pot administra topic
E. Gelifierea sau gelificarea reprezintă pierderea completă a fluidității
228. Afirmațiile următoare referitoare la gelifiere, sunt adevărate:
A. Prin gelifiere (gelificare) se înțelege un fel de solidificare parțială sau închegare a soluției
B. Este promovată de diverse acțiuni mecanice: agitare, vibrații, ultrasunete
C. Este favorizată de mărirea temperaturii și a presiunii
D. Se poate produce prin mărirea concentrației FD
E. Se poate asemăna cu salifierea, putând fi favorizată de prezența în sistem a unor anioni de
tipul I- și CNS-
229. Gelifierea:
A. Se produce independent de concentrația FD, cu condiția ca sistemul să fie menținut cât mai
mult timp în condiții constante de presiune și temperatură
B. Asigură o metabolizare rapidă a substanțelor active la nivel hepatic
C. Se produce datorită stabilirii de diferite legături de natură fizică sau chimică între
particulele liosolului sau a macromoleculelor dizolvate, cu formarea unei rețele
tridimensionale
D. Principalii factori care influențează gelifierea sunt concentrația, temperatura și prezența
unor electroliți
E. Este un proces spontan, reversibil din punct de vedere termodinamic
230. Referitor la factorii care influențează gelifierea, afirmațiile următoare sunt false:
40
A. Pentru orice liosol sau polimer, există o concentrație minimă sub care gelifierea nu se mai
produce
B. Temperatura la care se produce gelifierea este cu atât mai mică cu cât soluția supusă
acestui proces este mai concentrată
C. Creșterea concentrației soluției conduce la creșterea apreciabilă a vitezei procesului de
gelifiere
D. Influența electroliților revine în special anionilor, care pot fi repartizați în următoarea serie
de gelifiere: SO4
2-> C4H2O6
2->CH3COO->Cl->NO3
->Br->I->CNS-. Se consideră că viteza de
gelifiere crește începând cu Cl-, fiind maximă în prezența I- și CNSE.
Pe măsură ce crește concentrația fazei disperse, distanța dintre particule se micșorează
*231. Una dintre afirmațiile următoare privind gelurile este falsă:
A. Se caracterizează printr-o structură de tip rețea tridimensională, în care scheletul este
constituit din particulele MD înlănțuite, în general sub formă de ochiuri
B. Rigiditatea mecanică a acestora este intermediară între cea a solidelor și cea a lichidelor
C. Pot fi moi și ductile
D. Pot fi tari și casante
E. Mediul de dispersie este continuu, în timp ce faza dispersată este discontinuă, ocupând
ochiurile rețelei tridimensionale
*232. Selectați afirmațiile corecte privitoare la geluri:
A. Se pot clasifica în două categorii: gelurile umede și gelurile uscate
B. Se pot clasifica după diametrul particulelor de FD în geluri adevărate (δ= 0,05 – 5 μm) și
pseudogeluri (δ> 5 μm)
C. După natura fazelor componente, distingem gelurile omogene, gelurile heterogene și
pseudogelurile
D. După polaritatea mediului de dispersie, distingem gelurile anionice, gelurile cationice și
gelurile amfifile
E. Se obțin prin metode de dispersare, de condensare și chimice
233. Următoarele afirmații privitoare la geluri sunt adevărate:
A. Gelurile umede sau liogelurile conțin cantități mari de lichid în pori
B. Mișcarea browniană se manifestă mult mai pronunțat în cazul gelurilor decât ân cazul
aerosolilor
C. Gelurile uscate sunt singurele geluri care pot acționa la nivelul aparatului respirator
datorită dimensiunilor particulelor de FD
D. Gelurile bifazice de tip S/G sau L/G se obțin prin metode electrochimice
E. În cazul gelurilor uscate (xerogeluri, aerogeluri), capilarele sistemului sunt umplute cu un
gaz
234. Despre hidrogeluri, următoarele sunt corecte:
A. Prezintă o flexibilitate asemănătoare cu cea a țesuturilor naturale
B. Se caracterizează printr-un schelet constituit dintr-o rețea de lanțuri polimerice (naturale
sau sintetice) hidrofobe
C. Pot fi puternic adsorbante
D. În ochiurile rețelei se găsește dispersat un fluid polar: apă sau ulei mineral (99%)
E. Pot fi moi sau cu o anumită rezistenţă la compresiune sau tracţiune, ultimele potrivite mai
cu seamă pentru aplicaţiile protetice
235. Organogelurile:
A. Se obțin prin condensarea sau sublimarea unui MD solid cu FD fluide (lichid sau gaz)
B. Sunt constituite dintr-o rețea tridimensională compusă dintr-un material solid, cristalin și
elastohidrodinamic
41
C. Sunt constituite dintr-o rețea tridimensională compusă dintr-un material solid, necristalin
și termoplastic
D. În ochiurile rețelei se găsește dispersat un lichid: solvent organic, ulei mineral sau vegetal
E. Solubilitatea și dimensiunile particulelor constituente nu influențează elasticitatea
organogelului
*236. Xerogelurile se obțin prin:
A. Prin uscarea gelurilor
B. Metode de condensare
C. Metode de dispersare
D. Pe cale electrochimică
E. Prin reacții chimice
237. Despre xerogeluri, este adevărat:
A. Se caracterizează printr-o porozitate mare (15–50%)
B. Prezintă o arie specifică mică (1,5–90 m2/g)
C. Dimensiunea porilor este foarte mare (de ordinul sutelor de nm)
D. Prin îndepărtarea fluidului în condiții supercritice, rețeaua tridimensională se contractă, și
se obține un material puțin poros, friabil, de densitate mică, denumit aerogel
E. Tratarea unui xerogel la temperaturi înalte conduce la transformarea unui gel poros în
sticlă densă (prin sinterizare)
238. Privitor la aerogeluri, sunt corecte afirmațiile:
A. Sunt translucide
B. Sunt materiale sintetice sau naturale derivate dintr-un gel, în care componenta solidă a
fost înlocuită cu un gaz
C. Sunt materiale solide supraușoare, cu o densitate foarte mică
D. Prezintă o conductivitate termică extrem de mare
E. Se pot obține prin uscarea în condiții supercritice a unui gel
*239. Una dintre următoarele afirmații referitoare la aerogeluri este falsă:
A. Sunt materiale sintetice obținute dintr-un gel, în care componenta lichidă a fost înlocuită
cu un gaz
B. La ora actuală se produc aerogeluri bazate pe silice, aluminiu, crom și dioxid de staniu
C. Se mai denumesc și fum înghețat ("frozen smoke“), fum solid ("solid smoke“), aer solid
("solid air“) sau fum albastru ("blue smoke") datorită naturii lor translucide și a modului în
care are loc dispersarea luminii prin acest tip de materiale
D. În general, sunt materiale solide, rigide, translucide și uscate
E. Primele au fost obținute din carbon
240. Despre aerogeluri, sunt corecte:
A. Sunt izolatori termici foarte buni, deoarece aproape anulează două dintre cele 3 metode de
transfer a căldurii (convecție, conducție și radiație)
B. Prezintă polimorfism de dispoziție
C. Sunt higroscopici, deci de interes ca agenți deshidratanți
D. Sunt materiale friabile, cristaline și anizotropice
E. Datorită dispersiei Rayleight, au o culoare albăstruie pe fond închis și gălbuie pe un fond
luminos
241. Următoarele afirmații privitoare la geluri sunt adevărate:
42
A. Prin fenomenul de îmbibare, are loc mărirea volumului total al gelului, datorită pătrunderii
lichidului în interstițiile rețelei geliforme
B. Câteva procese caracteristice care au loc în geluri sunt adsorbția, condensarea capilară și
flocularea
C. Procesul de condensare capilară poate fi continuat de fenomenul de îmbătrânire a gelului
(în prezența unor cantități mari de condensat)
D. Îmbibarea este total absentă în cazul unor legături slabe între particulele care formează
scheletul
E. Îmbibarea poate fi parțială atunci când între particulele care formează scheletul se
stabilesc legături (de natură fizică sau chimică) puternice
242. Următoarele afirmații referitoare la geluri sunt adevarate:
A. Sinereza este procesul invers îmbibării
B. În cadrul procesului de sinereză, aerogelul separă spontan lichid din ochiurile rețelelor
C. Ca urmare a procesului de sinereză, are loc mărirea volumului sistemului
D. Producerea fenomenului de sinereză este independentă de variația temperaturii, a
concentrației sau a electroliți, fiind condiționată doar de rămânerea în repaus a sistemului
E. Pe parcursul procesului de sinereză, distanța dintre particule se micșorează, avand loc o
compactare a gelului
*243. Sinereza:
A. Este fenomenul invers al coagulării
B. Este promovată doar de scăderea temperaturii
C. Este promovată de scăderea temperaturii, de concentrațiile mari de FD sau CCM, de
adaosul de electroliți, precum și de rămânerea în repaus a sistemului
D. Singurul parametru care o influențează este concentrația FD, care trebuie să fie foarte mică
E. Este promovată de mărirea temperaturii, de concentrațiile mari de FD sau CCM, de adaosul
de electroliți, și de agitare energică
244. Următoarele afirmații referitoare la caracteristicile și proprietăților gelurilor sunt adevarate:
A. La mărirea temperaturii, gelurile lichefiază, cu reformarea soluțiilor fluide inițiale
B. Procesul de lichefiere a gelurilor se numește sinereză
C. Prin tixotropie se înțelege fenomenul de lichefiere a gelurilor în absența exercitării unor
acțiuni mecanice oarecare asupra acestora
D. Prin scăderea temperaturii gelul lichefiat gelifiază din nou, proces care are loc la
temperatură constantă
E. Procesul de lichefiere a gelurilor este reversibil
245. Printre utilizările gelurilor în domeniul farmaceutic şi medical, se pot menționa:
A. Tratarea plăgilor (debridare şi protejare)
B. Ca suport celular sau material pentru ingineria tisulară (medicina regenerativă)
C. Eliberarea spontană şi reversibilă a unor medicamente
D. Injectări sau implanturi în chirurgia plastică şi reparatorie
E. Tratamentul astmului bronşic
246. Urmatoarele afirmatii sunt incorecte:
A. Gelurile au structura tridimensionala, iar ambele faze MD si FD sunt continue
B. Gelul este un sistem dispers in care MD este gazos sau lichid, iar FD este solida
C. Pentru a mari viteza de gelifiere se adauga Brˉ ca electrolit
D. Xerogelul este un tip de gel umed, ce contine o cantitate mare de lichid in pori
43
E. Xerogelul se formeaza prin uscarea gelurilor, au o porozitate mare , iar dimensiunea porilor
este foarte mica (de ordinal nm)
247. Despre geluri, se poate afirma:
A. Temperatura la care se produce gelifierea nu depinde de concentratia solutiei
B. Gelul este o retea tridimesionala de particule solide(MD) in care se gaseste dispersat un
fluid(FD)
C. Gelifierea reprezinta pierderea completa a fluiditatii
D. Procesul asemanator imbibarii este sinereza
E. Hidrogelurile, organogelurile, xerogelurile, aerogelurile sunt diferite tipuri de geluri
248. Alegeti varianta corecta:
A. Un aerogel este un solid cu o densitate mica, ce seamana cu polistirenul expandat la
atingere
B. Procesul prin care are loc imbibarea unui gel se numeste sinereza
C. In aerogel component lichida a FD este inlocuita cu gaz
D. La scaderea temperaturii, gelurile se lichefieaza, datorita fenomenului de tixotropie
E. Gelurile au multiple aplicatii atat in industria farmaceutica cat si in aeronautica, constructii,
medicala, alimentara
249. Următoarele afirmaţii referitoare la geluri sunt adevărate:
A. Sunt sisteme disperse care se formeaza prin gelifierea solilor sau a suspensiilor
B. Hidrogelurile reprezintă o reţea de lanţuri polimerice în ochiurile căreia se găseşte
dispersat un material solid
C. Au ca mediu de dispersie un gaz
D. Un exemplu de gel este fumul
E. Sunt constituite dintr-o reţea tridimensională de particule solide (MD) în care se găseşte
dispersat un fluid (FD)
250. Se poate afirma despre geluri :
A. Fotoforeza si termoforeza sunt proprietatile acestora
B. Sunt sisteme disperse micro sau macroeterogene care se formeaza prin gelifierea solilor
sau a suspensiilor
C. Au o structura de tip tridimensional
D. Sunt sisteme disperse in care FD este constituita din particule solide si/sau lichide, iar MD
este gazos
E. La marirea temperaturii, gelurile lichefiaza, cu reformarea solutiilor fluide initiale