Castelul Dintre Stejari

FIONA MOORE
Castelul
dintre stejari
ALCRIS
M-94
Capitolul 1
Printre multele cl`diri ale Londrei putem g`si cu u[urin]`

imense spa]ii verzi amenajate special pentru parcuri, terenuri
de sport sau de joac` pentru copii. Clima \n general este
blând` [i umed` dar Londra este una dintre cele mai uscate
regiuni ale Marii Britanii. De-a lungul ora[ului curge Tamisa, la
fel de batrân` ca ora[ul.
|ntr-o diminea]` frumoas` de septembrie, Caroline privea
pe fereastra dormitorului ei. Frunzele multicolore de pe aleea
din fa]a casei dansau sub adierea unui vânt c`ldu] de toamn`.
Caroline privi cu atâta dragoste tot ceea ce \nc` \i mai
apar]inea deoarece avocatul tat`lui sù \i adusese la cuno[tin]`
cu triste]e c` fondurile sale din banc` sunt insuficiente pentru
datoriile care trebuiau pl`tite la termene ce nu suportau
amânare.
6 FIONA MOORE
Ie[i din dormitor, nu \nainte de a privi cu nostalgie toate

p`pu[ile primite cadou \n timpul copil`riei sale, o copil`rie
frumoas` de altfel [i total lipsit` de griji. Chiar [i a[a Caroline
nu a fost un copil r`sfa]at. Bine educat`, ea se remarc` acum
prin simplitatea, cinstea [i corectitudinea de care d` dovad`.
Dar mai presus de toate, d` dovad` de curaj când trebuie s` ia
o decizie radical` pentru via]a ei viitoare.
Ajuns` la buc`t`rie, puse ibricul pe aragaz pentru cafea.
Deschise u[a de la intrare pentru a-[i lua ziarul de diminea]`,
iar privirea \i r`mase a]intit` asupra datei acestuia: 26
septembrie. Era chiar ziua când \mplinea dou`zeci de
prim`veri.
Se \ntoarse la cafeaua din buc`t`rie [i r`sfoi ziarul cu
repeziciune. |l \nchise [i f`r` s` vrea parcurse un articol de pe
prima pagin` care vorbea despre realiz`rile unui tân`r
industria[. Studia fotografia tân`rului care era pur [i simplu
superb`. Brusc se hot`r\ s` mearg` la avocatul familiei sale,
care o a[tepta. Dup` tragicul accident \n care p`rin]ii Carolinei
au decedat, b`trânul avocat a r`mas aproape de fat`,
sf`tuind-o cum a putut mai bine.
Biroul avocatului Spence era la parterul unui bloc din
centrul ora[ului [i se bucura de o clientel` numeroas`.
– Bun` ziua, domnule avocat.
– Bun` ziua, fata mea. Intr`, ia loc te rog. Caroline, vreau
s`-]i spun c` am studiat cazul tù pe toate fe]ele. Singura
CASTELUL DINTRE STEJARI 7
solu]ie de a ie[i la liman ar fi s` vinzi casa \n care locuie[ti [i

s`-]i cumperi un apartament mai mic. A[a, datoriile vor fi
onorate [i vei avea [i tu o sum` modest` pentru \ntre]inere,
pân` \]i vei g`si o slujb`.
– Domnule avocat, vreau s` v` spun c` m` a[teptam la a[a
ceva, nu trebuie s` m` menaja]i. A]i fost \ntotdeauna bun cu
mine, nu voi uita niciodat`.
– Caroline, dac` mai pot vreodat` s` te ajut, o fac cu cea mai
mare pl`cere, fata mea. O alinta deoarece el nu avea copii, iar
Caroline crescuse sub ochii lui. O cople[ea cu juc`rii de când
era mititic`, astfela s-a \nfiripat o sincer` prietenie \ntre ei [i
atunci când fata \[i pierduse p`rin]ii, pe um`rul sù au curs
toate lacrimile ei. P`r`si biroul avocatului [i plec` pe jos s` fac`
o plimbare. Ajunse \n Hyde Park, cel mai mare spa]iu verde din
centrul Londrei. R`mase \n parc pân` la orele amiezii, apoi
porni spre cas`.
Ajuns` acas`, realiz` c` nu ajut` cu nimic dac` se \nchide \n
ea \ns`[i pentru a-[i plânge de mil`, a[a c` \ntr-o lun` de zile
era deja mutat` \ntr-un mic apartament onorându-[i [i toate
datoriile. Acum era hot`rât` s`-[i g`seasc` o slujb`. Cump`r`
un ziar [i studie ofertele de serviciu. Un articol \i re]inu aten]ia.
Era vorba de o doamn` \n vârst` care dorea compania, pe
timp de zi, a unei tinere domni[oare. Re]inu adresa [i num`rul
de telefon. |n urma unui apel telefonic fixase ziua de duminic`
pentru \ntrevedere.
Capitolul 2
Caroline se gândise c` ar fi mai bine s` parcurg` drumul cu

taxiul, deoarece risc` altfel s` \ntârzie la \ntâlnirea programat`,
pentru c` nu cuno[tea deloc zona unde era amplasat imobilul
respectiv. T`cut`, privea pe geamul ma[inii [i spre
nemul]umirea ei observ` c` \ncepuse s` plou`. O ploaie rece
de toamn` acoperi \ntreaga zon` [i parc` toat` natura se
\ntrist`. Ie[ise din ora[ [i ma[ina urma [oseaua proasp`t
stropit` de ploaie. Caroline se gândi s` \ntrebe [oferul dac` [tia
exact unde anume trebuia s` ajung`, dar \i fugi repede din
minte \ntrebarea când, \n dep`rtare, z`ri un imens castel prin
perdeaua unor copaci.
Caroline \ncepu s`-l admire mut` de uimire când, surprins`,
observ` c` [oferul \ncetini semnalizând c` intr` pe o alee care
f`cea leg`tura \ntre [osea [i curtea castelului. Castelul se afla la
o distan]` de aproximativ trei kilometri de [osea. Aleea traversa

o p`dure de stejari de toat` frumuse]ea, iar la cap`tul p`durii
era intrarea \n curtea principal`.
Toat` curtea era pavat` cu diferite forme mozaicale din
beton, intercalate cu [uvi]e de alei cu flori multicolore de
toamn`. Caroline pl`ti taxiul, cobor\ [i se \ndrept` c`tre sc`rile
de la intrarea \n castel. Sun` la u[` de câteva ori [i \n cele din
urm` o servitoare \ntre dou` vârste \i deschise u[a, poftind-o
\nùntru.
De la intrare, Carolinei \i ap`ru o umbr` de triste]e pe fa]`.
Era o atmosfer` atât de trist`, de ap`s`toare, v`zu mare parte
din mobil` acoperit` pentru a fi protejat`, chiar [i fotoliile sau
canapelele. Covoarele de pe jos erau strânse. Perdelele erau
foarte uzate.
Servitoarea o scoase din gândurile ei destul de sumbre
amintindu-i c` doamna Peneloppe o a[tepta \n camera de zi.
Sfioas`, o urm` pe servitoare iar aceasta, odat` ajuns`, le l`s`
pe cele dou` singure, \nchizând u[a \n urma ei.
– Doamna Peneloppe?
– Da.Domni[oara Caroline, s` \n]eleg?
– Desigur. Am citit anun]ul dumneavoastr` \n ziar [i am
\ndr`znit s` v` deranjez \n leg`tur` cu postul pe care \l ave]i de
oferit.
B`trâna o studie pe tân`ra fat` din cap pân` \n picioare [i,
t`cut`, asculta cum aceasta \[i puse pe tav` \ntreaga sa via]`.
10 FIONA MOORE
De[i nimeni nu-i ceruse a[a ceva, Caroline sim]i c` reg`se[te

acea c`ldur`, acea \ncredere pe care o degaja bunica ei, atunci
când ea avea ceva de povestit.
Doamna Peneloppe fu de acord ca \ncepând de a doua zi
Caroline \[i preia activitatea. |nainte de a pleca, servitoarea, pe
numele ei Tora, \i ar`t` \ntreg castelul.
– Cred, domni[oar`, c` st`pâna mea a v`zut ceva deosebit
la dumneavoastr`, spuse Tora.
– De ce crezi lucrul acesta?
– Pentru c` au mai venit pân` acum o gr`mad` de fete, dar
nu a fost de acord cu niciuna din ele, r`spunse Tora.
– Tora, m` bucur s` aud asta [i sper s` fiu pe placul
dumneaei. |ntr-un fel \mi aduce aminte de bunica mea [i asta
m` face s` ]in la ea, chiar dac` ea are poate \nc` unele re]ineri.
Caroline observ` c`, \n afar` de dormitorul doamnei
Peneloppe [i alte dou` camere de oaspe]i, celelalte aveau
mobilierul acoperit, la fel ca la parter.
– Care este p`rerea dumneavoastr` domni[oar`? \ntreb`
servitoarea.
– Simt c` acest castel are farmecul sù aparte [i cu pu]ine
modificari poate ar`ta cald [i primitor.
– Da, poate ave]i dreptate, dar v` aduc la cuno[tin]` c`, de[i
doamna Peneloppe este foarte bogat`, niciodat` nu va avea
bani suficien]i pentru modernizarea castelului. Au mai \ncercat
[i al]ii.
– Eu cred mai degrab` c` nu au reu[it s` o \n]eleag`, Tora.

– Cum spune]i dumneavoastr`, domni[oar`. Ne vedem
mâine.
– La revedere, Tora.
Ajuns` acas`, se apuc` s`-[i prepare ceva de mâncare, dar
nu \ncet` s` se gândeasc` la castelul pe care tocmai \l v`zuse.
Atâta spa]iu [i atâta libertate v`zuse doar la televizor sau citise
prin c`r]i.
A doua zi se trezi foarte devreme [i, ajuns` la castel, Tora o
inform` c` doamna Peneloppe nu se trezise, deci avea vreme
pentru o cafea. Totodat` \i preg`ti doamnei o tav` cu micul
dejun [i, dup` ce \[i bù cafeaua, urc` \n dormitor cu tava \n
mân`. Pe tav` nu lipsea un trandafir, care s`-i fac` pl`cere
doamnei. Doamna Peneloppe observ` [i nu \[i putu re]ine un
zâmbet.
– Bun` diminea]a, Caroline! Nu ai avut somn azi-noapte?
– Ba da, dar m-am trezit dis-de-diminea]`, ner`bd`toare s`
ajung la dumneavoastr`. Doamna Peneloppe, v` sup`ra]i dac`
v` fac o propunere?
– Te ascult, Caroline.
– Crede]i c` ave]i suficient` \ncredere \n mine pentru a-mi
da mân` liber` s` pot schimba pu]in interiorul acestui castel?
– Ce rost are? Nu sunt ocupate decât dormitorul meu [i
sunt preg`tite \nc` dou` camere pentru cazul când avem
oaspe]i [i asta se \ntâmpl` foarte rar. O dat` la dou` s`pt`mâni
12 FIONA MOORE
ajunge [i nepotul meu aici. El este singura mea mângâiere, dar

datorit` afacerilor sale nu poate s` vin` prea des, a[a cum
ne-am dori amândoi.
Dar trecând peste oaspe]i, a[ putea aranja interiorul numai
pentru dumneavoastr` [i, sincer v` spun, mi-ar face o deosebit`
pl`cere.
Te-ai gândit c` va fi destul de costisitor?
– Nu [i dac` studiem bine pia]a. E foarte important s` cau]i
\ntâi pre]uri accesibile [i o calitate destul de bunicic` a
materialului. Eu am s` aduc mai multe oferte [i dumneavoastr`
hot`râ]i. De acord?
– Tu nu [tii niciodat` s` renun]i?
– Nu [i dac` [tiu c` fac un lucru bun.
Far` s`-[i dea seama, doamna Peneloppe goli \ntreaga tav`
de mâncare.
– Caroline, spuneai c` locuie[ti \ntr-un mic apartament, iar
drumul pân` la mine \]i ia aproape o or` [i jum`tate.
– Este adev`rat.
– Atunci de ce nu r`mâi [i peste noapte s` locuie[ti cu mine,
iar vinerea seara vei putea merge \n ora[. |n felul acesta vei fi
scutit` de oboseala drumului zilnic.
– V` mul]umesc, doamn`, dar nu \ndr`znesc. Sunt o
simpl`.....
– E[ti domni[oara mea de companie [i punct. Deci ne-am
\n]eles. Iei un taxi imediat [i \]i aduci lucrurile de care crezi c`
ai nevoie pentru a putea locui cu mine sub acela[i acoperi[.

|n ochii Carolinei ap`rur` lacrimi. Erau lacrimi de bucurie.
Se sim]ea acum protejat` [i \n siguran]` al`turi de doamna
Peneloppe, de parc` ar fi locuit cu bunica ei.
– Dac` eu accept s` locuiesc aici, accepta]i [i
dumneavoastr` c` interiorul trebuie pu]in modernizat?
– Bine, bine m-ai convins.
Dup` ce Caroline p`r`si dormitorul cu tava goal`, b`trâna
r`mase singur` [i atunci pe chipul ei ap`ru un zâmbet.
Caroline se \ntoarse \n a doua parte a zilei cu lucrurile
necesare. Seara, doamna Peneloppe se sim]i pu]in obosit` [i se
retrase \n camera sa mai devreme.
Caroline era mul]umit` de camera pe care o alesese. Era
mare, cu un pat imens [i avea o fereastr` mare care d`dea \n
gr`dina din spatele castelului unde era [i un mic lac [i o
mul]ime dei plante ornamentale [i alei. Din camera sa avea
acces la o baie cum nu mai v`zuse pân` atunci.
Caroline se a[ez` la mas` [i \ncepu s` fac` un necesar de
materiale care ar putea fi folosite pentru renovarea parterului
format din salonul mare, bucat`ria [i camera de zi. Cu
aproxima]ie puse câte un pre], iar la sfâr[it când f`cu un total,
acesta era cam m`ricel, dar [i spa]iul era enorm.
Diminea]`, dup` micul dejun, doamna Peneloppe a
\ntrebat-o cum i s-a p`rut noaptea petrecut` \n castel.
Spune-mi, Caroline, cum ai dormit?
14 FIONA MOORE
Foarte bine. De fapt \mi era team` s` deschid ochii

diminea]` de fric` s` nu m` trezesc dintr-un vis.
– M` bucur c` te-ai odihnit bine.
– Doamna Peneloppe, a[ dori s` v` ar`t o list` cu ce ar
trebui s` cump`r pentru a m` apuca de treab`, dar mi-e team`
s` nu considera]i c` sunt o profitoare. Spunând acest lucru \i
\nmân` caietul pe care \[i \ntocmise calculele. B`trâna doamn`
le studie [i \n final \ncepu s` râd`.
– O profitoare spui? Eu vreau s` te \ntreb cum te po]i
descurca cu ace[ti bani la tot ce \mi poveste[ti c` vrei s` faci?
– Pì, cum s` v` spun, mân` de lucru avem, la treburile
casnice m` descurc minunat gra]ie mamei mele, am observat o
ma[in` de cusut \n salon \ntr-un col], deci perdele, fe]e de
mas` [i draperii pot face eu, astfel nu vom mai pl`ti mâna de
lucru.
– Caroline, este o munc` enorm`, te rog s` te gânde[ti bine.
Eu \]i pot da banii de care ai nevoie [i chiar mai mult, dar nu
vreau s` te obose[ti prea tare. La urma urmei e[ti o mân` de
fat` iar eu nu te pot ajuta prea mult.
– Dar nu e nevoie, sincer, m` descurc cu Tora, iar la nevoie
am v`zut c` ave]i dou` zile pe s`pt`mân` un gr`dinar care ne
va ajuta la treburile mai grele. Sincer, voi fi bucuroas` doar s`
sta]i s` ne privi]i.
– Bine draga mea. Cum spui tu a[a s` fie, spuse doamna
zâmbind.
Atunci privirile li se \ntâlnir` [i Caroline \ntinse mâinile [i o

\mbr`]i[` cu c`ldur`. Din pragul buc`t`riei, Tora privea [i nu-i
venea s`-[i cread` ochilor observând schimbarea \n bine a
st`pânei sale.
Capitolul 3
|ncet-\ncet lucrurile \ncepur` s` se schimbe la castel.

Caroline o convinsese \n cele din urm` pe doamna Peneloppe
s` coboare la buc`t`rie pentru a servi masa \mpreun` cu ele.
De fiecare dat` la mas` se instala o admosfer` de bun`
dispozi]ie. Doamna Peneloppe [i Tora \[i aduceau aminte de
\nceputurile lor \n domeniul culinar. Povesteau toate
boac`nele pe care le f`cuser` \n buc`t`rie. Apoi o \ntrebar` [i
pe Caroline.
-– Tu [tii s` g`te[ti, Caroline?
– {tiu s` g`tesc foarte bine.
– Cine te-a \nv`]at?
– Mai \ntâi, bunica m` ]inea \ntotdeauna pe lâng` ea când
f`cea câte o pr`jitur`. M` umpleam cu fìn` din cap pân` \n
picioare, dar niciodat` nu m` certa. Orice intrare a mea \n
buc`t`rie se termina cu un drum la baie. Acolo, bunica, m`

s`punea zdrav`n s` m` g`seasc` mama curat`.
– Apoi, mai târziu?
– Mai târziu, bunica a murit [i i-a luat locul mama. Se
str`duia s` nu m` certe la câte boac`ne f`ceam. Când am mai
crescut, eram mai \n]eleg`toare [i atunci [i mamei \i era drag s`
m` ]in` lâng` ea la buc`t`rie. De la ea am \nv`]at s` g`tesc
foarte bine. De multe ori ne pl`cea s` invent`m anumite feluri
de mâncare. De asemenea avea o \ndemânare aparte când era
vorba de aranjat aperitivele sau platourile cu mâncare sau
pr`jituri.
|n zilele care urmar`, Caroline lucr` cu d`ruire al`turi de
Tora. La sfâr[itul s`pt`mânii o satisfac]ie enorm` le umplu
sufletul de bucurie celor trei femei.
Doamna Peneloppe le f`cu o surpriz` [i le prepar` o cafea,
dup` care le invit` s` o serveasc` al`turi de ea \n camera de zi,
care era al`turat` imensului salon de la intrare.
Telefonul sun` [i Tora r`spunse. Era Elias, nepotul doamnei
Peneloppe. Dup` o lung` conversa]ie, \n care doamna nu
pomeni nimic de Caroline, aceasta anun]` sosirea acas` a
nepotului. Urma s` vin` peste dou` s`pt`mâni.
|n urm`toarele dou` s`pt`mâni cur`]enia era gata. Seara
târziu, Caroline era ultima care se retrase \n dormitor. Urcând
spre dormitor \[i aminti c` nimeni nu \i spusese unde anume
obi[nuia s` doarm` Elias, nici dac` vine cu so]ia [i copiii. |n
18 FIONA MOORE
sfâr[it, nu mai conta, pentru c` acum era cur`]enie peste tot.

Dup` o baie binemeritat`, Caroline se a[ez` \n pat [i cât ai clipi
adormi.
De fiecare dat`, Elias ajungea aproape de miezul nop]ii.
{tiindu-se aproape de cas`, prefera s` nu doarm` la hotel. Avea
un rând de chei [i insista s` nu fie a[teptat, nici m`car de Tora.
Ajuns \n curte, parc` ma[ina f`r` prea mult zgomot, descuie
u[a [i intr` \ncet. Aprinse lumina [i, deodat`, tot salonul
str`luci \n fa]a lui. R`mase pl`cut surprins c` bunica lui s-a
hot`rât s` investeasc` pu]in \n interiorul acestei case. Era
surprins mai ales c` \n niciuna din convorbirile sale telefonice
nu \i pomenise despre aceast` nou` atitudine. Oricum era
mul]umit.
Trecu pe la buc`t`rie pentru a mânca pu]in, apoi urc` \n
dormitor. Intr`, se dezbr`c` f`r` a mai aprinde lumina, [i se
b`g` direct \n pat. Somnul nu \ntârzie s` apar`.
Diminea]a tot patul era invadat de o caldur` pl`cut`. Se
mi[c` pu]in [i sim]i un gâdilat u[or pe obraz. Deschise ochii [i
v`zu o tân`r` deosebit de frumoas` \n patul lui care dormea
nestingherit`. P`rul blond al fetei, \i mângâia obrazul. Se d`du
u[or jos din pat, \[i lu` hainele [i p`r`si dormitorul. Se \mbr`c`
pe hol [i cobor\ \n buc`t`rie.
Aici Tora preg`tise micul dejun.
– Bun` diminea]a, Tora!
– Bun` diminea]a, domnule Elias, r`spunse Tora zâmbind.
M` gândeam eu ca a]i venit.

– Tora, fii dragu]` [i spune-mi cine doarme \n dormitorul
meu?
– Domni[oara Caroline. Este domni[oara de companie a
bunicii dumneavoastr`.
– Da, [i cât are de gând s` stea? Din câte [tiu eu niciuna nu
a rezistat mai mult de o s`pt`mân`.
– Are mai mult de o lun` [i bunica dumneavoastr` a insistat
s` r`mân` s` locuiasc` cu noi.
– A insistat bunica?
– Da, se pare c` s-a ata[at de ea foarte mult.
– Cum a[a?
– Nu [tiu cum s-a \ntâmplat, dar doamna a pl`cut-o de
prima dat` când a v`zut-o. Se \n]eleg foarte bine. Tot
domni[oara a convins-o s` fac` [i câteva schimb`ri pe aici.
– Am observat, r`spunse tân`rul. Mai d`-mi te rog, o cafea.
Lu` cafeaua [i se \ntoarse s` ias` din buc`t`rie când u[a se
deschise brusc [i cafeaua se r`sturn` \n totalitate pe pantalonii
lui Elias.
– Domni[oar`, e[ti obi[nuit` s` ver[i cafeaua \n fiecare
diminea]` pe pantalonii cuiva?
– V` rog s` m` scuza]i. Nu [tiam......nu am vrut.....nu [tiu
cum s-a \ntâmplat.
– Eu cred c` a]i dormit foarte bine azi-noapte [i v-a]i trezit
foarte bine dispus`.
20 FIONA MOORE
– V` rog \nc` o dat` s` m` ierta]i.

Dar dialogul lor se opri, gra]ie doamnei Peneloppe, care
cobora sc`rile.
– Elias, dragul meu, ai sosit?
– Bun` diminea]a, bunico, da, am sosit azi-noapte.Dar nu
serve[ti micul dejun la pat?
– O, dragul meu, lucrurile s-au schimbat un pic pe aici. |n
fiecare diminea]` iau micul dejun \mpreun` cu Caroline la
buc`t`rie, apoi facem \mpreun` plimbarea de diminea]`. Dar
scuz`-m`, nu ]i-am prezentat-o. Ea este domni[oara mea de
companie, Caroline.
– |mi pare bine, spuse Caroline cam timid.
– {i mie.
– Elias, dragule, unde ai dormit azi noapte? \ntreb` bunica
lui.
– |n dormitorul meu.
– Dar....parc` \l luase Caroline.
– Am aflat [i eu ast`zi de diminea]`, spuse zâmbind,
uitându-se la Caroline.
– Din nou \mi cer scuze. Nu [tiam, [i nimeni nu mi-a
precizat c` e dormitorul dumneavoastr`, spuse Caroline
\n]epat`.
– Fii lini[tit`, patul a fost suficient de mare pentru amândoi,
spuse Elias mai \ncet pentru a auzi numai Caroline.
– Pe mine v` rog s` m` scuza]i, merg s`-mi fac bagajul, dup`
care ve]i sc`pa de mine pentru aceste dou` zile, spuse Caroline
\n treac`t [i p`r`si salonul.
– Bunico, ce ai spune de o plimbare cu vaporul?
– Eu [tiu, dragul meu, sun` tentant dar...
– Dac` vrei, po]i s`-i propui [i Carolinei s` mearg` cu noi.
Nu m` deranjeaz`.
– Sigur? Nu e[ti gelos?
– Sigur. Du-te repede s`-i propui, altfel \[i va face bagajul
pentru a pleca acas`.
Doamna Peneloppe ajunse \n dormitorul Carolinei când
aceasta tocmai \[i terminase bagajul de f`cut.
– Caroline, ce ai spune de o plimbare pe lac?
– Doamn`, nu vreau s` v` sup`r, dar am câteva treburi
urgente de rezolvat \n acest weekend. |n sinea ei, Carolinei \i
p`ru rù c` o min]ise pe doamna Peneloppe, dar gândul c` va
sta atât de mult timp \n compania lui Elias o f`cu s` ia aceast`
decizie.
Coborâr` amândou` scara mare spre salon unde a[tepta
Elias.
– Elias, dragule, cred c` vom fi doar noi doi \n aceast`
plimbare. Caroline are treburi care nu suport` amânare.
– Putem m`car s` te l`s`m \n drumul nostru, Caroline?
\ntreb` Elias.
– Nu vreau s` v` deranjez. Am s` chem un taxi.
– Insist s` te conducem noi.
22 FIONA MOORE
Caroline r`mase f`r` replic`, gândindu-se cât de \ngâmfat

era acest domn de \[i permitea s` o pun` \n acest fel la punct.
Tot drumul \l parcurser` \n t`cere pân` \n ora[. Se
desp`r]ir` urându-[i weekend fericit. Intr` \n apartamentul ei [i
sim]i imediat singur`tatea de care fugise atât. |n apartament era
rece, parc` timpul se oprise \n loc. Caroline se schimb` [i f`r`
s` stea pe gânduri ie[i \n ora[. Renun]` la ideea transportului
\n comun [i plec` pe jos \ntr-o plimbare astfel vizitând [i
magazinele care \i ie[eau \n cale. Picadily Circus este centrul
Londrei. Aici se intersecteaz` cinci bulevarde. Noaptea, toate
panourile comerciale sunt luminate.
Caroline observ`, la câteva ore de când colinda magazinele,
c` nu \[i cump`rase nimic. Gândul ei era la Elias. Acest tân`r
parc` \i era cunoscut, dar nu putea s`-[i dea seama de unde.
Renun]` s` se mai gândeasc` la el [i atunci se hot`r\ s` intre
\ntr-o cofet`rie s` m`nânce o pr`jitur` apoi s` mearg` acas`.
Abia se a[ezase la o mas` când osp`t`ri]a o anun]` c` este
invitat` la o alt` mas` de o doamn` \n etate. Se \ntoarse [i nu
putu s`-[i cread` ochilor când \l v`zu pe Elias al`turi de
doamna Peneloppe, care \i f`cu semn cu mâna s` li se al`ture.
Apropiindu-se, Caroline observ` c` Elias se ridicase [i \i tr`sese
un scaun pentru a se a[eza.
– Caroline, ce pl`cere s` te \ntâlnim!
– |ntr-adev`r. Am terminat treaba [i m` gândeam s` m`
\ntorc acas` dup` un mic desert luat aici.
– Atunci numai bine, vom mânca \mpreun`, [i te vom

conduce acas`, spuse Elias.
Caroline se gândi c` ar fi \n zadar s` se opun` propunerii lui
Elias [i fu de acord cu ideea lui. Singur` \n dormitor, Caroline
lu` o carte, dar nu \n]elegea nimic din ce citea. Gândul \i zbura
\ntruna la Elias. Oare unde dormise cu o sear` \n urm`? Oare
chiar dormise cu ea \n pat sau doar râdea de ea. |l va \ntreba,
chiar dac` acesta va râde de ea.
Capitolul 4
A doua zi, Elias se trezi [i, coborând \n buc`t`rie, o rug` pe

Tora s`-i toarne o cafea. Gândul \i zbur` la Caroline. Dormise
\n dormitorul ei, acolo unde mirosul parfumului ei nu p`r`sise
camera. Se sim]ea atras de aceast` fat`, pe care, de fapt, nu o
cuno[tea deloc.
Doamna Peneloppe se trezi cu o durere cumplit` de cap.
Elias observ` c` bunica lui nu se simte prea bine.
– Bunico, dac` nu te sim]i prea bine, eu pot s`-mi amân
plecarea.
– Nu trebuie, dragule, dar am o rug`minte.
– Spune, bunico!
– Vrei s` o aduci aici pe Caroline \nainte s` pleci? M`
gândesc c` o prinde noaptea pe drum [i am s` stau cu grija ei.
Plec chiar acum.
Caroline \[i turnase o cafea \n buc`t`rie [i privirea \i fugi pe

pagina unui ziar pe care \l cump`rase atunci când \[i cùta un
loc de munc`. R`mase blocat` când recunoscu poza de pe
prima pagin` a ziarului. Nu era altul decât Elias. Nu putu s`
cread` c` era una [i aceea[i persoan` care \i ocupa gândurile
de ceva timp \ncoace. Fu trezit` la realitate de soneria de la
intrare. Caroline, [tiind c` pe ea nu o caut` nimeni, b`nui c`
poate fi o gre[eal`. Soneria se auzi din nou [i atunci merse s`
vad` cine este. Deschise [i \n fa]a ei nu era nimeni altul decât
Elias.
– Bun` ziua, Caroline, spuse Elias când se v`zur` fa]` \n
fa]`.
– Bun` ziua! Nu trebuia s` veni]i dup` mine, domnule Elias.
A[ fi venit oricum \n aceast` sear`, \i r`spunse pe un ton
\n]epat.
– Caroline, am putea s` nu ne mai cert`m \n fa]a u[ii [i s`
m` invi]i \n cas`?
– Poftim, intra]i!
– Caroline, bunica nu se simte prea bine [i a[ fi mai lini[tit
s` te [tiu acolo \nainte s` plec.
Elias observ` cum fa]a Carolinei cap`t` un aer \ngrijorat [i
se gândi c` fata asta chiar ]ine sincer la bunica lui.
– |mi pare rù. Nu am [tiut. Am s` \mpachetez imediat. V`
rog s` m` scuza]i dou` minute.
– Du-te lini[tit`. Te voi a[tepta aici.
26 FIONA MOORE
Caroline plec` \n dormitor s`-[i strâng` lucrurile. Elias se

uit` de jur \mprejur sperând s` descopere ceva despre via]a
Carolinei. Pe mobil` erau fotografii cu p`rin]ii [i bunica ei.
P`reau o familie fericit`. Bunica ei p`rea s` aib` anumite
tr`s`turi asem`n`toare cu ale bunicii lui. Oare acesta era
motivul pentru care Caroline s-a ata[at atât de mult de bunica
lui?
|n timp ce privi fotografiile Caroline intr` \n sufragerie.
– Domnule Elias..
– Te rog, Caroline, nu-mi mai spune domnule! Elias e foarte
bine!
– Elias, \i rosti numele abia auzit, pot s` te \ntreb ceva?
– T e ascult.
– Unde ai dormit vineri noaptea când ai sosit?
|nainte s` te \nfurii, vreau s` te anun] c` nu a fost vina
nim`nui. Este adev`rat, am dormit \mpreun`, dar tu nu ai [tiut
c` este dormitorul meu, cum nici eu nu am [tiut c` dormitorul
meu este ocupat; mai mult, bunica a omis s`-mi transmit` c`
mai locuie[te cineva cu noi.
– Bine, bine, nu ai [tiut, dar nici nu ai v`zut?
– Ba da, diminea]`. Când am intrat seara, nu am mai aprins
lumina. Cuno[team foarte bine camera [i fiind \ntuneric nu
aveam cum s` te v`d.
– |mi pare rù. Nici eu nu te-am auzit când ai intrat.
– Te cred. Acum, dac` nu mai ai con[tiin]a \nc`rcat` c` ai
dormit cu un b`rbat \n pat, putem s` mergem. Drumul e lung

,iar eu trebuie s` ajung obligatoriu \n noaptea asta, pentru c`
mâine am programat` o \ntâlnire.
– Pleci \n seara aceasta?
– Vrei s` mai r`mân?
– Scuz`-m`, nu asta am vrut s` spun, dar credeam c` e prea
târziu s` mai pleci \n seara asta.
– Hai s` mergem, Caroline, bunica ne a[teapt`.
Drumul \l parcurser` \n t`cere. Niciunul nu avea chef de
vorb`. Când coborâr` de pe [osea, pe aleea care ducea la castel
se vedea soarele asfin]ind. Ultimele raze se jucau prin crengile
stejarilor. Caroline nu se putu ab]ine:
– Prive[te Elias, ce tablou minunat!
– Ai dreptate, spuse Elias, zâmbind satisf`cut de \ncântarea
Carolinei.
Caroline se \nro[i la fa]` când v`zu privirea lui Elias a]intit`
asupra ei. Imediat cum opri ma[ina se d`du jos [i alerg` direct
\n dormitorul doamnei Peneloppe. B`trânei \i ap`ru un zâmbet
pe fa]` când o v`zu iar Carolina \i s`ri direct \n bra]e.
– M` bag` [i pe mine cineva \n seam`?
– Iart`-ne, Elias, chiar trebuie s` pleci?
– Da, bunico, [i vreau s` v` g`sesc tot vesele când m` \ntorc.
Se apropie de bunic` o s`rut` pe obraz, \i s`rut` mâna
Carolinei [i apoi plec`. Caroline sim]i cum tremur` din toat`
fiin]a ei la atingerea lui Elias, iar din cauz emo]iilor nu reu[i s`
28 FIONA MOORE
deschid` gura s`-i ureze drum bun.

|n cursul s`pt`mânii, Caroline evita s` o mai scoat` din cas`
pe b`trâna doamn` de team` ca r`ceala s` nu se agraveze, dar
reu[i s`-i fac` [ederea pl`cut` \n cas`, citindu-i din pres` [i din
c`r]ile preferate.
Caroline \i eliber` dormitorul lui Elias [i se mut` \ntr-o
camer` al`turat`. Ceva \n ea a[tepta cu ner`bdare \ntoarcerea
lui Elias. Vineri diminea]`, dup` ce servi cafeaua, plec`
\mpreun` cu b`trâna doamna s` culeag` flori pentru
aranjamentele din salon [i dormitoare.
– Caroline, te sim]i bine aici cu mine? M` gândesc c` fiind
doar \n compania unei fiin]e b`trâne te vei plictisi foarte
repede.
– Nici vorb`. Nu vreau s` v` mai aud vorbind a[a. |mi face o
real` pl`cere s` v` ]in companie [i nu [tiu ce m-a[ face dac` nu
a]i mai avea nevoie de mine. V` iubesc a[a cum o iubeam pe
bunica mea. Al`turi de dumneavoastr` m` simt protejat` [i
fericit`.
– Auzindu-te vorbind a[a simt c` \ntineresc cu dou`zeci de
ani. Fata o s`rut` dulce pe obraz [i o pofti s` o ajute s` aranjeze
florile \mpreun`. Dup` terminarea aranjamentelor florale,
servir` un ceai \mpreun` la care o invit` [i pe Tora. Dup` ceai
au mers \mpreun` pân` la poart` dup` coresponden]`, iar la
\ntoarcere Caroline primi o propunere:
– De ast`zi \nainte doresc s` m` aju]i s` deschid
coresponden]a, a[a m` vei ajuta s` redactez r`spunsurile la

scrisorile care necesit` acest lucru. {i mai am o dorin]`: tot de
ast`zi mi te vei adresa cu "bunico" [i nu cu "doamna
Peneloppe".
– Nu cred c` ar fi corect fa]` de domnul Elias. Doar
dumnealui are acest drept.
– Sunt sigur` c` nepotul meu nu ar avea ceva \mpotriv`,
deci r`mâne stabilit. Cred c` nu va fi nevoie s` apelez la
memoria ta pentru a-]i aduce aminte.
– Pentru mine nu poate s` fie decât o mare bucurie, \]i
mul]umesc, bunico!
– Acum hai s` deschidem coresponden]a. Câteodat` poate
fi ceva urgent.
Printre scrisorile primite se aflau [i dou` invita]ii la teatru.
– Caroline, a[ fi bucuroas` dac` ai accepta din partea mea
aceast` invita]ie la teatru, spuse doamna [i \i \ntinse una dintre
acele invita]ii.
– Mul]umesc, bunico. Nu am mai fost de mult la un teatru
[i a[ fi \ncântat` s` merg sâmb`t`.
– Ai cu cine s` mergi?
– Nu, dar pot s` merg [i singur`.
– Bine, atunci cealalt` invita]ie am s` i-o dau lui Elias. |n
felul acesta vei avea [i tu un partener. Tu m` vei reprezenta, iar
Elias a obi[nuit conducerea teatrului cu prezen]a lui, de aceea
sunt dou` invita]ii.
30 FIONA MOORE
Invita]iile erau la teatrul Globe, un teatru cu o construc]ie

original`, pe care Caroline nu \l v`zuse decât \n treac`t. {tia
despre el c` este singura cl`dire cu acoperi[ de stuf, permis` \n
Londra. Acum avea ocazia s` urm`reasc` [i o pies` de teatru.
Seara, dup` ce servir` cina, doamna se retrase \n dormitorul
ei, iar Caroline se retrase \n bibliotec` pentru a citi o carte.
Capitolul 5
Târziu \n noapte, Elias sosi \nso]it de domni[oara Beatrice.

Tora nu o putea suferi deloc pe aceast` domni[oar`
mofturoas` care, de câte ori venea, nu f`cea decât s` dea
ordine [i s` fac` observa]ii la adresa ei. Acum \i lu` bagajul [i,
refuzând s` mai serveasc` ceva, o conduse \n dormitorul
preg`tit pentru ea.
Elias r`mase la buc`t`rie, bù un ceai, apoi se hot`r\ s` urce
la culcare. Se \ndrept` spre scar`, dar z`ri lumina aprins` \n
bibliotec`. Se \ndrept` spre ea s` o sting`. Deschise u[a [i o z`ri
pe Caroline dormind pe fotoliu cu cartea \n mân`. |i lu` u[or
cartea [i o a[ez` pe mas` apoi o ridic` \ncet \n bra]e [i ie[i din
bibliotec`, urc` sc`rile [i o duse \n dormitor. O a[ez` \ncet pe
pat, o \nveli, \i stinse lumina [i ie[i din dormitor.
Ne[tiind c` \n cursul s`pt`mânii Caroline \i \napoiase
32 FIONA MOORE
dormitorul, se hot`r\ s` doarm` \n urm`torul dormitor. Intr`,

aprinse lumina, se dezbr`c` [i se a[ez` \n pat. Pe perna
al`turat` lui era cama[a de noapte a Carolinei. Se ridic`,
deschise dulapul [i v`zu lucrurile ei a[ezate frumos. Atunci \[i
d`du seama c` iar`[i \ncurcase dormitoarele, dar nemaivrând
s-o trezeasc` din somn, dormi \n locul ei.
Diminea]`, Caroline se trezi \n dormitorul lui Elias,
\mbr`cat` [i f`r` pantofi. P`r`si dormitorul [i merse \n camera
ei unde Elias f`cuse baie [i ie[ise cu un prosop \n jurul taliei.
– Caroline, stai, nu pleca.
– Se pare c` ne este destinat s` \ncurc`m dormitoarele.
– Am observat. Asear` te-am g`sit dormind \n bibliotec` [i
te-am adus sus \n dormitor. Când am intrat aici am v`zut
lucrurile tale dar nu am vrut s` te mai trezesc. Nu m-ai anun]at
c` mi-ai \napoiat dormitorul.
– Te las s` te \mbraci [i ....bine ai venit acas`, Elias.
– |]i mul]umesc. Caroline, asear` ai vrut s` m` a[tep]i?
– Nu, am r`mas s` citesc o carte [i am adormit.
– Bine, atunci ne \ntâlnim la micul dejun.
– |n regul`.
Cobor\ \n buc`t`rie unde o g`si pe Tora \ndrugând verzi [i
uscate.
– Tora, pot s` [tiu ce te-a deranjat a[a de diminea]`?
– Ce o s` v` deranjeze [i pe dumneavoastr`, domni[oar`.
– Tot nu \n]eleg.
U[a buc`t`riei se deschise [i doamna Peneloppe intr`

cùtând-o pe Caroline.
– A, aici erai? Vino draga mea, vreau s` te prezint cuiva.
Caroline o urm` \n salon unde erau Elias [i, surpriz`, o
tân`r` domni[oar` care st`tea \n partea dreapt` a lui Elias.
– Caroline, \]i prezint prietena nepotului meu, Beatrice.
– |ncântat`, spuse Caroline.
Beatrice se uit` mirat` nevenindu-i s` cread` c` doamna
Peneloppe \ndr`znise s`-i fac` cuno[tin]` cu o persoan` care se
vedea de departe c` nu face parte din aceea[i clas` social`.
A[ezându-se la mas`, bunica lui deschise discu]ia:
– Elias, ai primit o invita]ie la teatru.
– Ce spui, Beatrice?
– Dragul meu, a[ prefera o sear` dansant`.
– |mi pare rù, dar eu trebuie s` merg. Am onorat toate
invita]iile teatrului pân` acum. Dumneata, bunico?
– Eu i-am dat invita]ia mea Carolinei. Pute]i merge voi doi,
iar eu m` voi \ntre]ine cu Beatrice.
– O, dar va fi grozav de plictisitor, spuse Beatrice, s` st`m
toat` dup`-amiaza \n cas`.
– Bunico, voi r`mâne eu cu tine. Apoi, invita]iile sunt
pentru toat` stagiunea.
– A[a este, draga mea, dar nu uita c` \n aceast` sear` este
premiera [i ]in neap`rat s` m` reprezin]i.
– Cred c` mai bine voi merge eu s` v` reprezint, spuse
34 FIONA MOORE
Beatrice.
– Mul]umesc, Beatrice, dar Caroline mi-a promis c` se va
duce [i m` a[tept s` se ]in` de cuvânt.
– Voi merge, bunico. Se ridic` [i se scuz` c` are treab` [i se
retrase.
– {tiu c` nu e treaba mea, dar cred c` le da]i prea mult frâu
liber servitoarelor.
– Dac` la Caroline te referi, te anun] c` nu este servitoarea
mea, ci domni[oara mea de companie. }in la fel de mult la ea
cum ]in [i la Elias. Dragul meu, sper s` nu te superi, \i spuse lui
Elias.
– Nu pot s` m` sup`r, bunico, pentru c` simt c` [i ea te
iube[te, iar eu nu pot decât s` m` bucur c` v` \n]elege]i bine.
– {tiam eu c` nu e[ti gelos pe Caroline. Pe mine v` rog s`
m` scuza]i, merg s` o caut pe Caroline, spuse doamna
Peneloppe.
Doamna Peneloppe o caut` pe Caroline la buc`t`rie, dar nu
o g`si, apoi Tora \i spuse c` urcase \n grab` sus. Ajuns` la
dormitorul ei, b`trâna o g`si plângând.
– Caroline, nu se poate, ce-i cu tine?
– Bunico, mi-e team` c` am s`-l fac de râs pe domnul Elias
\n aceast` sear`. Eu nu am o ]inut` elegant` a[a ca domni[oara
Beatrice.
– Nu ai, dar pân` desear` mai ai timp [i eu am s` te ajut.
– Bunico, mi-e team` c` \]i fac prea multe necazuri.
– Po]i \ntr adev`r s` m` superi dac` nu e[ti un copil

ascult`tor. Acum spal`-te pe fa]` [i s` mergem. Nu avem prea
mult timp la dispozi]ie.
Tora le informase c` tân`rul Elias o dusese \n ora[ pe
domni[oara Beatrice \n vizit` la o prieten`, urmând s` o aduc`
a doua zi. A l`sat vorb` c` se \ntoarce spre sear` dup`
domni[oara Caroline.
– Bine, Tora. Dac` se \ntoarce \naintea noastr` \i spui c` noi
suntem \n ora[ [i ne \ntoarcem la timp, pentru a putea pleca la
teatru.
– Am \n]eles, doamn`!
Elias avu parte de o zi foarte plictisitoare \n compania lui
Beatrice. Aceasta refuz` categoric invita]ia la teatru [i r`mase s`
doarm` la o prieten`, astfel distrac]ia fiindu-i asigurat`.
Caroline, \n schimb, al`turi de doamna Peneloppe, se distr`
pe cinste. Doamna o duse la o cas` de mod` cu mare renume.
Aici Caroline suferi o transformare total`. Intr` mai \ntâi la o
sal` de masaj, apoi p`rul ei fu aranjat de un stilist renumit al
Londrei, dup` care urm` machiajul. Un machiaj discret care o
aranja pe Caroline foarte bine. Merse apoi \ntr-un mare salon,
unde se probau toalete de sear`. Aici Caroline r`mase mut` de
uimire, deoarece nu [tia ce anume s` aleag` dintr-un munte de
rochii. Doamna Peneloppe dori s`-i fac` o garderob` \ntreag`,
dar Caroline insist` c` dou` rochii se sear` erau suficiente.
Urm` o ultim` rund` [i anume \nc`l]`mintea. Aici treaba a mers
36 FIONA MOORE
mai repede, deoarece piciorul ei delicat nu i-a creat probleme

\n alegerea a dou` perechi de pantofi.
Caroline se transform` \n mai pu]in de [ase ore \ntr-o
prin]es` adev`rat`. |mpreun` se amuzar` pe cinste \n aceast`
dup`-amiaz`, doamna Peneloppe aproape punându-se \n
pielea Carolinei. |ntr-o or` [i jum`tate erau acas`. Caroline \[i
aranj` \n dormitor toate cump`r`turile, apoi cobor\ [i bù un
ceai \mpreun` cu doamna Peneloppe.
– Bunico, simt c` emo]iile dau n`val` de pe acum.
– Eu am \ncredere \n tine c` vei [ti s` ]i le ]ii \n frâu cu brio.
– Nu [tiu ce s` spun, niciodat` nu mi s-a \ntâmplat o
schimbare atât de radical` ca acum.
– Ai dreptate, acum te rog s` urci s` te preg`te[ti. Elias
trebuie s` apar` dintr-un moment \n altul [i apoi b`rba]ii se
\mbrac` repede.
La scurt timp dup` ce urc` Carolin, ap`ru [i Elias.
– S`rut mâna, bunico.
– S` trìe[ti, dragul meu. Ar`]i cam obosit.
– Plictisit e cuvântul cel mai potrivit. Urc s` m` schimb [i
cobor imediat.
Elias urc`, se schimb` [i fu primul care cobor\. Elegant, se
al`tur` bunicii lui pe canapea.
– Caroline nu a coborât?
– Nu, dar nu cred c` va mai \ntârzia mult.
Deodat`, zgomotul pantofilor cu toc pe podea le atrase
aten]ia. Amândoi privir` ului]i spre minun`]ia care urma s`

coboare. Chiar [i doamna Peneloppe, care o v`zuse probând
toate acestea, r`mase uimit` de cum ar`ta acum Caroline. Era
tot ce-[i dorise Elias vreodat` de la o femeie. Caroline era
simpl`, cald`, placut` [i frumoas`. Acum era sigur c` pe ea o
a[teptase o via]` \ntreag`. Caroline cobor\ \ncet scara [i se
apropie de ei.
– Elias, crezi c` am exagerat cu \mbr`c`mintea?
– S` exagerezi? Cred c` e[ti o minune!
Doamna Peneloppe zâmbi privindu-[i copii cu mult`
dragoste.
– Ei, [i acum, dac` primesc câte un s`rut de noapte bun`,
pute]i pleca lini[ti]i.
Amândoi o s`rutar`, apoi Elias \i oferi bra]ul [i o conduse
c`tre ie[ire. O ajut` s` urce \n ma[in`, apoi urc` [i el la volan.
Pe drumul pân` la teatru vorbir` numai fleacuri, ca s` treac`
timpul.
Ajun[i la teatru, Elias se gr`bi s` o ajute s` coboare. |i
cuprinse talia cu bra]ul sù protector [i o conduse spre intrarea
principal` a teatrului. Caroline sim]i mâna cald` a lui Elias pe
spatele sù [i picioarele parc` nu mai aveau control. Directorul
se gr`bi s`-i \ntâmpine la intrare, oferindu-le câte un pahar de
[ampanie. O mul]ime de lume \l salut` pe Elias, iar el \[i
prezent` partenera cu c`ldur`.
Ajunse \n cele din urm` \n loja familiei sale, unde Caroline
38 FIONA MOORE
\ncepu s` priveasc` \n toate p`r]ile, dornic` s` vad` totul

dintr-o singur` privire. Elias observ` acest lucru [i veni cu
multe alte informa]ii despre aceast` constructie, informa]ii pe
care le [tia datorit` faptului c` ajutase financiar aceast`
institu]ie foarte mult.
Luminile \n sal` se stinser`, [i \ncepu piesa. Pe toat` durata
spectacolului de teatru, Caroline nu-[i lu` ochii de pe scen`,
dar Elias, pe furi[, o privi cu admira]ie destul de des.
Dup` terminarea spectacolului, Elias veni cu o propunere:
– Caroline, ce spui de o invita]ie la restaurant?
Caroline se gândi c` deja era prea mult faptul c` o \nso]ise
la teatru [i apoi ea nu se compara cu Beatrice, nu cuno[tea
felul de a se comporta \ntr-un restaurant [i atunci se gândi c`
cel mai bine ar fi dac` ar refuza politicos invita]ia.
– Elias, nu pot decât s`-]i mul]umesc pentru aceast` sear`
minunat`, dar sunt obosit` [i ]i-a[ fi recunosc`toare dac` ne-am
\ntoarce.
– Caroline, doar nu ]i-e team` de mine.
– Nu, dar nu doresc s` o \ngrijor`m pe bunica mai mult
decât trebuie.
– Bine, accept, dar cu o condi]ie: data viitoare când vin
acas` promi]i c` accep]i invita]ia mea la restaurant?
– Sincer, nu a[ dori s` o sup`r`m nici pe Beatrice.
– Nu-mi pas` dac` Beatrice se sup`r` sau nu. Te rog s`-mi
promi]i c` vei ie[i cu mine.
– Bine, promit.
Ajun[i acas`, Elias o ajut` s` coboare din ma[in`, o cuprinse
cu mâna de mijloc [i o \ntoarse cu fa]a spre el. R`maser` t`cu]i
câteva clipe. Elias \nclin` pu]in capul [i \i atinse buzele \ntr-un
s`rut pl`cut, cald [i plin de emo]ie. Caroline primi cu toat`
bucuria [i pl`cerea acel s`rut. Elias se \ndep`rt` pu]in de ea,
apoi v`zând c` nu vrea s` ridice capul din p`mânt o lu` \n bra]e
[i o ]inu la pieptul sù un timp. |ntr-un târziu, Elias rupse
t`cerea:
– Caroline, te-am r`nit?
– Nu pe mine m-ai r`nit. Pe Beatrice ai r`nit-o.
– Caroline, \n momentul de fa]` suntem doar noi doi. Eu [i
cu tine. Beatrice nu are ce cùta \ntre noi. Acum, hai s` intr`m
\n cas`. S-a l`sat r`coare [i e[ti cam dezbr`cat`.
Elias sim]i emo]ia din sufletul Carolinei [i \[i d`du seama c`
era primul ei s`rut adev`rat.
O conduse pân` la u[a dormitorului, o s`rut` pe frunte [i \i
ur` noapte bun`.
Capitolul 6
Elias adormi cu greu, dar nu acela[i lucru se poate spune [i

despre Caroline care reu[i s` adoarm` abia când razele soarelui
se ivir` \n camer`.
A doua zi diminea]`, sosi [i Beatrice cu un taxi. Intr` direct
\n salon unde Elias servea micul dejun al`turi de bunica lui.
– Bun` diminea]a, spuse Beatrice.
– Bun` diminea]a, r`spunser` Elias [i bunica lui.
– Ia loc, te rog, [i serve[te ceva, o invit` bunica.
– Acum c` suntem doar \n familie, f`r` servitori, cred c` voi
avea mai mult` poft` de mâncare.
Bunica sim]i cum se \ncrunt` Elias la remarca Beatricei [i
schimb` subiectul \ntrebând-o cum s-a distrat noaptea trecut`.
|n timp ce aceasta povestea uitând s` se mai opreasc`, \n salon
intr` Tora cu o tav` de fructe \n mân`.
– Tora, vrei s` vezi ce se \ntâmpl` cu Caroline de nu a

coborât la mas`?
– Am intrat \n camera domni[oarei [i se p`rea c` doarme,
doamn`.
– Nu-i st` \n fire s` doarm` atât de mult diminea]a. M` duc
s` v`d ce e cu ea, spuse bunica.
R`ma[i singuri, Beatrice \[i exprim` dorin]a de a pleca chiar
dup` micul dejun.
Când ajunse doamna Peneloppe \n dormitor, Caroline, abia
trezit`, \[i ceru scuze c` \ntârziase la micul dejun, dar doamna
Peneloppe sim]i c` nu era vorba doar despre culcatul târziu de
noaptea trecut`.
– Caroline, spune-mi, ai ceva pe suflet?
– Bunico, a[ dori s` vorbim dup` ce pleac` Elias, te rog.
– S-a purtat cumva urât cu tine asear`?
– Te asigur c` nu este vorba despre asta, dar vreau s`
vorbim când vom fi singure [i lini[tite.
– De ce nu ai coborât la mas`?
– Voi mânca dup` ce va pleca Beatrice. Bunico, te rog s` m`
scuzi \n fa]a lor, dar chiar nu vreau s` dau ochii cu nimeni.
– Bine, voi trimite o tav` cu micul dejun sus [i te voi motiva
c` ai o migren`. Sigur Elias nu o s` cread` lucrul acesta.
– Te iubesc bunico, exclam` recunosc`toare, Caroline.
B`trâna ie[i din dormitor. |n sinea ei, cam [tia ce este \n
sufletul Carolinei, dar era foarte ner`bd`toare s` vad` cât`
42 FIONA MOORE
\ncredere va avea \n ea. Vroia s` vad` dac` \i va spune tot ce are

pe suflet. Cobor\ \n salon [i o scuz` pe Caroline.
– Caroline v` roag` s` o scuza]i, nu poate s` coboare din
cauza unei migrene, spuse bunica.
– Bunico, crezi c` trebuie s` o vad` un doctor?
– Cred c` m` pot descurca foarte bine [i singur` cu ea,
Elias.
Elias [tiu imediat despre ce migren` era vorba. Pe Beatrice
nu o putuse suporta din prima clip`, iar de el \i era ru[ine \n
urma s`rutului pasional din seara trecut`.
|ntre timp Tora cobor\ cu tava plin` spunând c` domni[oara
o refuzase. Elias se ridic` imediat de pe scaun, lu` tava de la
Tora [i porni c`tre dormitorul Carolinei. B`tu la u[` \ncet, apoi
deschise u[a. A[ez` tava cu micul dejun pe m`su]a din
dormitorul ei [i se apropie de pat.
– Bun` diminea]a, draga mea.
– Bun` diminea]a. Elias, dar nu trebuia s` urci. Am rugat-o
pe Tora s` o lase \n buc`t`rie pentru c` voi mânca mai târziu.
– Nu am venit s`-]i cer explica]ii pentru starea ta din
diminea]a aceasta. Am venit s` v`d c` m`nânci, \nainte s` plec.
Când m` voi \ntoarce vreau s` purt`m o discu]ie serioas`. Iar
\n ceea ce o prive[te pe Beatrice \]i promit c` nu o voi mai
aduce pe aici. Nici pe ea nici alt` fat`. Am aici o fat` care m`
a[teapt`, spuse Elias zâmbindu-i, [i f`când cu ochiul, dup` care
reveni la figura serioas` de mai \nainte.
– Elias, te rog, nu face [i mai greu de suportat situa]ia.

– Te rog, serve[te; \i \ntinse paharul cu lapte [i un biscuite.
Caroline \[i d`du seama c` nu poate discuta cu el [i prefer`
s`-l asculte numai ca s`-l vad` plecat mai repede. Termin`
laptele, apoi lu` [i salata de fructe pe care el o ]inea \n mân`.
Termin` de mâncat \n lini[te. Elias lu` tava, o puse pe m`su]`,
apoi se \ntoarse la ea [i s`rutând-o pe frunte \i spuse:
– Pe vinerea viitoare. Am s` te rog s` te odihne[ti mai mult
s`pt`mâna aceasta. La revedere, draga mea.
– Drum bun, Elias.
R`mas` singur`, se gândi c` unica solu]ie era s` fug`. |i va
spune bunicii c` [i-a g`sit de lucru \n alt` parte, ca pân` vinerea
viitoare s` poat` pleca. Nu voia s` se cread` c` venise aici din
interes, pentru averea familiei. Elias sigur \[i va g`si o fat`
bogat` s`-l fac` fericit. Ea nu avea ce s`-i ofere. Avea un singur
apartament [i acum, gândindu-se bine, trebuia s`-l schimbe ca
s`-[i piard` complet urma.
Elias \mpreun` cu Beatrice plecaser`, iar bunica o trimise pe
Tora s` o anun]e pe Caroline s` coboare. Când cobor\, o v`zu
pe bunica stând pe gânduri.
– Nu vreau s` te nec`jesc.
– Ia loc, fata mea. Te rog sa fii sincer` cu mine [i s`-mi
poveste[ti tot ce te fr`mânt`. Caroline, te rog \nc` o dat` s` fii
sincer`.
– M-am gândit mai bine [i cred c` trebuie s` plec s`-mi
44 FIONA MOORE
g`sesc alt loc de munc`.

– |mi era team` c`-mi vei spune acest lucru. Care este
motivul pentru care vrei s` pleci?
– Elias. De fapt el nu are nicio vin`.
– Ce s-a \ntâmplat \ntre voi? S-a purtat urât cu tine?
– Nu, deloc, bunico.
– Caroline, te-am rugat ca pe copilul meu s` fii sincer` cu
mine.
– Sincer, \ntre noi doi nu a fost decât un s`rut. A fost primul
meu s`rut. Pân` la Elias nu m-a mai s`rutat nimeni. Acum simt
o atrac]ie puternic` fa]` de Elias cu toate c` [tiu c` nu am
dreptul acesta. De aceea am hot`rât c` trebuie s` plec, s` nu ne
mai \ntâlnim.
– Draga mea, dup` câte \l cunosc eu, dac` \ntr-adev`r s-a
ata[at de tine, te v-a g`si [i \n gaur` de [arpe.
– Te rog s` m` aju]i.Tu e[ti singura care m` poate \n]elege.
– Elias [tie ce sim]i pentru el?
– Nu. De aceea am hot`rât s` g`sesc un motiv care s`-l fac`
s` m` resping` [i cu timpul m` va uita.
– Pentru asta nu trebuie s` pleci de aici, s` m` p`r`se[ti [i
pe mine. Este de-ajuns s`-i spui c` nu \l iube[ti, c` nu este
genul de b`rbat pe care te a[tep]i s`-l \ntâlne[ti [i de care s` te
\ndr`goste[ti. Eu promit c` voi fi al`turi de tine.
– Nici eu nu vreau s` te p`r`sesc, dar mi-e team` c` nu voi
putea s`-l mint \n fa]`.
– Hai s` termin`m aceast` discu]ie [i s` l`s`m timpul s`

decid` cum e mai bine. Te rog, Caroline, promite-mi c` nu vei
face prostia de a pleca f`r` s` m` anun]i.
– Bine, voi \ncerca.
Luni, \[i ocupase timpul cu doamna Peneloppe, \n gr`dina
cu flori [i spre sear` intraser` \n cas` s` se odihneasc`.
Telefonul sun` si Tora r`spunse.
– Domni[oar` Caroline, sunte]i chemat` la telefon.
– Alo, bun` Elias.
– Bun` ziua, Caroline. Am plecat \ngrijorat \n privin]a ta [i
te-am sunat s` v`d cum te mai sim]i.
– Sunt bine, nu trebuie s`-]i faci griji \n privin]a mea, sincer.
– Las`-m` te rog s` decid eu dac` trebuie s`-mi fac grij` sau
nu \n privin]a ta.
– Elias, nu vreau s`-]i creez probleme cu Beatrice sau cu
orice alt` fat`.
– Caroline, nu vreau s` ne cert`m la telefon, vorbim vineri.
Ai grij` de tine [i de bunica.
– La revedere, Elias.
– La revedere [i pe curând.
|nchise telefonul [i se gândi ce pl`cut era când cineva \[i
f`cea griji \n privin]a ei. Pe de o parte Elias, pe de alt` parte,
doamna Peneloppe.
Restul s`pt`mânii trecu repede, deoarece bunica \i \nc`rc`
timpul cu fel de fel de activit`]i pe care le desf`[urau \mpreun`.
46 FIONA MOORE
Sosi [i ziua de vineri . Caroline se sim]i toat` ziua agitat`.

Bunica o sim]i [i \ncerc` s`-i distrag` aten]ia cât mai mult.
Seara luar` cina, iar când bunica se retrase \n dormitorul ei,
Caroline se gândi c` ar fi bine s` mearg` [i ea la culcare,
evitând astfel s` dea ochii cu Elias \n acea sear`.
Târziu, aproape de miezul nop]ii, Caroline auzi pa[ii lui
Elias. Urc` repede treptele sc`rii, se opri la u[a Carolinei, ezit`
un moment, apoi \[i continu` drumul spre dormitorul sù.
Caroline avea inima cât un purice pân` \n momentul \n care
auzi u[a de la dormitorul lui Elias \nchizându-se.
Diminea]`, Elias fu anun]at de Tora:
– Domnule Elias, bunica dumneavoastr` v` a[teapt` \n
bibliotec`.
– Bunica s-a trezit la ora asta?
– Da, de diminea]`, [i v` a[teapt`.
– Bine, Tora, mul]umesc.
Se \ndrept` c`tre bibliotec` [i deschise u[a. Bunica lui
privea pe geam \ngândurat`. Se apropie de ea [i o s`rut` pe
frunte.
– Bun` diminea]a, bunico. Sunt \ngrijorat. S-a \ntâmplat
ceva?
– Elias, dragul meu, vreau s` vorbim pu]in despre Caroline.
– Te ascult, bunico!
– Dragul meu, [tii c` este singura persoan` de care m-am
ata[at foarte mult, de când m` chinui s`-mi g`sesc o
domni[oar` de companie.
– Am v`zut.
– M-a anun]at c` vrea s` -[i g`seasc` de lucru \n ora[.
– Poate nu o pl`te[ti destul de bine.
– Pân` acum nu a vrut s`-mi ia niciun ban. Pur [i simplu a
zis c` a stat din pl`cere [i este satisfacut` c` m-a scos din starea
\n care eram. M` \nchisesem \n mine [i nu mai voiam s`
comunic decât cu tine.
– Am observat schimbarea \n bine [i nu pot decât s`-i fiu
recunosc`tor pentru asta. Dar tot nu mi-ai spus de ce vrea s`
plece.
– Aista \mi va fi mai greu s`-]i explic. {tii, Elias, ea s-a speriat
de s`rutul pe care i l-ai dat \n seara când v-a]i \ntors de la
teatru. Era primul ei s`rut [i cred c` a fost foarte impresionat`.
– Bunico, i-am spus c` vom vorbi despre ce s-a \ntâmplat.
– Elias, spune-mi te rog, ce sim]i tu pentru fata asta. Sincer,
m-ar durea s` o v`d c` sufer`.
– Bunico, ]in foarte mult la Caroline [i am observat [i eu c`
nu are experien]`. |]i promit c` vorbesc cu ea.
– Vreau s`-]i spun c` nu m` deranjeaz` deloc s` mi-o fac
nepoat` cu adev`rat dac` ]ii la ea. Dac` nu, limpeze[te
lucrurile, astfel \ncât s` nu o pierd.
– Fii f`r` grij`, bunico. Hai, te rog, acum s` servim micul
dejun. Ast`zi, am nevoie de ajutorul tù [i al Carolinei.
– Despre ce este vorba?
48 FIONA MOORE
– Ast`zi avem un consiliu cu toate firmele de profil din ]ar`.

La ora actual` hotelurile sunt foarte ocupate. O parte din ei
[i-au g`sit cazare, o alt` parte [i-au cùtat pe unde au putut, dar
sunt [i câ]iva care nu au unde s` se cazeze o noapte. M-am
oferit s`-i g`zduiesc eu aici doar desear`, pentru c` este vorba
de colegi care m-au ajutat mult \n cariera mea.
– Dragul meu, asta nu este o problem`.
– Bun` diminea]a, spuse Caroline, intrând tocmai atunci \n
salon.
– Bun` diminea]a, \i r`punser` Elias [i bunica \mpreun`.
Elias se ridic` [i \i oferi un scaun.
– Caroline, Elias ne-a cerut ajutorul \ntr-o problem`. Apoi
bunica \i povesti ceea ce \i relatase Elias. Acesta mânca \n
t`cere, ascultându-le.
– Asta nu este o problem`. Elias, te po]i baza pe ajutorul
nostru, \i spuse Caroline, privindu-l \n ochi.
– Mul]umesc mult. Sunt cel mai norocos b`rbat pentru c`
am dou` femei \ncânt`toare. Acum m` scuza]i, dar trebuie s`
plec. {edin]a \ncepe cam \n dou` ore. Se ridic` de pe scaun, o
s`rut` pe bunica pe frunte, apoi pe Caroline [i plec` \n grab`.
Bunica se uit` la Caroline [i \[i zâmbir` cu sub\n]eles.
– Bunico, nu vreau s` te obose[ti. Vreau doar s` m` \nve]i
ce trebuie preg`tit \n asemenea cazuri.
– Draga mea, cred c` ar trebui comandate câteva aperitive
[i ceva la desert. Când vin disear` s` le servim câte un aperitiv
[i apoi mâine diminea]`, \nainte de plecare.

– Deoarece, la preg`titul aperitivelor m` pricep foarte bine,
nu trebuie s` le comand`m gata f`cute. Pot s` fac [i câteva
pr`jituri. {tiu câteva re]ete care mi-au ie[it \ntotdeauna. Dar
pentru toate acestea \mi trebuie ceva bani.
– Este prea mult` munc`, Caroline.
– Dar este ceva special atunci când preg`te[ti totul \n cas`.
Ei sunt \nv`]a]i s` ia masa la restaurant, de aceea vor fi \ncânta]i
s` serveasc` [i o altfel de mas`.
– Dac` tu crezi c` te descurci, po]i comanda prin telefon
toate produsele care \]i trebuiesc. Ele vor fi livrate la domiciliu.
Caroline \[i f`cu o list`, d`du comand` prin telefon, apoi se
apuc` de treab`. O rugase pe Tora s` se ocupe de camerele de
oaspe]i. Tora o anun]` c` \n afar` de dormitoarele ocupate \n
prezent, mai sunt disponibile [apte dormitoare.
Caroline se apuc` s` prepare câteva pr`jituri. Pentru acestea
avea toate ingredientele necesare. |ntre timp sosi [i livrarea la
domiciliu cu alimentele cerute. Tora termin` de aranjat
dormitoarele [i, la cererea Carolinei, a[ezase \n fiecare
dormitor câte un buchet imens de trandafiri.
Se al`tur` Carolinei la buc`t`rie, ajutând-o la preg`tirea
câtorva feluri de mâncare tradi]ional`. Doamna Peneloppe nu
o p`r`si nicio clip` pe Caroline. Era al`turi de ea [i \i d`dea
sfaturi atunci când fata avea nevoie.
– Draga mea, pot s`-]i spun de pe-acum c` masa va fi un real
50 FIONA MOORE
succes.
– Tare mult mi-a[ dori. A[ vrea ca Elias s` fie mândru de noi.
– Elias este oricum mândru de noi.
– Bunico, cât este ceasul?
– Este aproape ora optsprezece.
– Mai am ultimele retu[uri [i apoi m` schimb [i eu.
Ajuns` \n dormitor, se sim]i obosit`, dar mul]umit` de
munca pe care o f`cuse. Intr` \n baie, \[i umplu cada [i se
relax` total. Când ie[i din baie era mai proasp`t` [i mai vioaie.
Se \mbr`c` cu o rochi]` simpl` dar, f`r` s`-[i dea seama, atât de
provocatoare! Ea urma s` stea al`turi de Tora la buc`t`rie
pentru a o ajuta s` serveasc` masa.
Capitolul 7
Ma[inile cu invita]ii \ncepur` s` soseasc`. Erau mul]i, din

câte vedea Caroline, prin fereastra de la buc`t`rie. Caroline o
rug` pe Tora s`-i \ntâmpine [i s` le arate dormitoarele pe care
le vor ocupa. Ace[ti domni erau \nso]i]i de so]iile lor, toate
frumos \mbr`cate [i elegante. Se auzi vocea lui Elias pe hol, \n
timp ce se apropia de buc`t`rie.
– Unde este Caroline? o \ntreb` pe Tora
– |n buc`t`rie, domnule.
Elias se \ndrept` spre buc`t`rie. Intr` [i o v`zu pe Caroline
ocupat` cu ultimele retu[uri ale preg`tirilor.
– Dumnezeule, miroase bestial. S` nu-mi spui c` ai muncit
toat` ziua la bun`t`]ile astea.
– Ba da, [i sper s` aib` [i succes.
Elias lu` o bucat` de pr`jitur` [i \[i linse degetele.
52 FIONA MOORE
– Caroline, e grozav`.
|ntre timp intr` [i Tora pe u[`.
– Domni[oar`, avem o problem`. Ne mai trebuie un
dormitor.
– Ia dormitorul meu, Tora.
– Nu se poate, po]i s`-l iei pe al meu, spuse Elias.
– Elias, dormitorul meu arat` mai bine. Tora, condu-i \n
dormitorul meu, te rog.
– Cum spui tu. Acum am o rug`minte. A[ dori s` m`
\nso]e[ti la mas`. Crezi c` se poate descurca Tora cu toate
astea?
– Elias, nu cred c` eu sunt persoana potrivit` s` te \nso]esc
\n fa]a acestor oameni.
– Tu e[ti persoana cea mai potrivit` s` m` \nso]easc` [i
insist s` vii. Voi fi mândru s` te am al`turi de mine.
– Bine, Elias, dar mai \ntârzii pu]in pân` vine Tora pentru
a-i mai da câteva indica]ii, apoi urc s` m` schimb.
– Nu conteaz`, po]i s` \ntârzii, dar te rog nu m` l`sa singur.
– Bine, promit.
Când sosi Tora, Caroline \i explic` tot ce trebuie f`cut [i
ordinea \n care trebuiesc servite toate acele feluri de mâncare.
Urc` \n dormitor, \[i scoase cea de-a doua toalet` pe care o
cump`rase \mpreun` cu bunica [i pe care Elias nu o v`zuse. Se
piept`n`, \[i strânse p`rul sus \ntr-un coc elegant, se machie
discret, \[i puse rochia pe ea, o pereche de pantofi noi [i fu
gata. Avea emo]ii pe care cu greu le putea st`pâni. |[i lu` inima
\n din]i [i cobor\.
Intr` \n salon unde toat` lumea se a[ezase deja la mas`.
– Bun` seara, v` rog s` m` scuza]i c` am \ntârziat.
Toat` lumea o privi f`r` s` scoat` o vorb`. Domnii se
ridicar` \n picioare la intrarea ei. Elias veni \n \ntâmpinarea ei,
\i oferi bra]ul [i o conduse la locul sù, dup` ce \i prezent`
oaspe]ii. Elias \i p`strase locul de lâng` el. Sim]i emo]iile
Carolinei [i \[i a[ez` mâna pe mâna ei. Ea reu[i s` se
st`pâneasc`. Caroline f`cu semn Torei c` poate \ncepe s`
serveasc` masa.
Masa fu un adev`rat succes. Tot timpul petrecut la mas` se
vorbi doar despre mâncarea servit`, deci se vorbi doar despre
Caroline. Aceasta calm` [i st`pân` pe ea le declar`:
– |mi place s`-mi r`sfa] invita]ii cu mânc`ruri tradi]ionale.
|n restaurant nu mai \ntâlnim prea des a[a ceva. Pe deasupra
este [i foarte s`n`tos.
Bunica \i s`ri \n ajutor [i aduse discu]ia pe un teren pe care
Caroline era stapân` pe ea, chiar venea cu complet`ri
ajutând-o s` treac` mai u[or peste emo]iile ce puseser`
st`pânire pe ea. Elias le privea pe amândou` cu o satisfac]ie
enorm`.
Mai târziu, Caroline aduse \n discu]ie produsele naturiste [i,
de aici, o \ntreag` discu]ie pe care Caroline o conduse foarte
u[or, deoarece f`cuse \n trecut anumite cursuri care se bazau
54 FIONA MOORE
pe a[a ceva. De aici [i \ndemânarea [i priceperea la buc`t`rie.

Tora strânse tacâmurile, a[ezând ceaiurile [i cafelele al`turi
de dulciuri. Din nou aprecierile la adresa Carolinei \ncepur` s`
apar`. Lion, un domn mai \n vârst`, care a fost sprijinul lui Elias
\n desf`[urarea activit`]ii, \l f`cu atent pe Elias:
– Elias, e[ti un norocos cu o a[a comoar` lâng` tine.
– Sunt perfect convins de lucrul acesta, domnule Lion.
– Comoara o \mp`r]im, spuse doamna Peneloppe,
deoarece când nu se bucur` Elias de prezen]a ei, bucuria \mi
apar]ine mie.
Elias se ridic`, puse o muzic` lent`, dup` care o invit` pe
Caroline la dans. O prinse \n bra]ele sale [i \i [opti la ureche:
– E[ti cea mai frumoas` femeie din aceast` sal`, [tiai?
– Cred c` exagerezi.
– Vrei s` cer [i p`rerea celorlal]i domni?
– Doamne, nu, ce-]i veni?
– Vreau s`-]i demonstrez c` ce-]i spun este adev`rat. Altfel
cum \]i explici c` toate privirile sunt \ndreptate c`tre noi?
Melodia se termin` [i o alta \ncepu. Elias nu-i d`du drumul
din bra]e. De ast` dat` li se al`turar` [i alte câteva perechi.
Doamna Peneloppe se apropie de ei [i le [opti c` se retrage
la culcare. |i s`rut` pe amândoi, [optindu-i Carolinei:
– Ai fost grozav`, draga mea.
– Mul]umesc, noapte bun`!
Musafirii au \nceput s` se retrag` la dormitoarele ce le
fuseser` repartizate, unul câte unul, pân` ce \n salon

r`m`seser` doar Elias [i Caroline. Aceasta se apropie de
telefon, ridic` receptorul [i \n momentul acela Elias ap`ru \n
fa]a ei.
– Unde vrei s` suni la ora asta?
– Chem un taxi. Voi merge acas` [i mâine diminea]a voi fi
aici.
– Nu vei pleca la ora asta nicìeri.
– Elias, am cedat dormitorul meu unui invitat, ai uitat?
– Nu am uitat [i chiar dac` l-a[ fi cedat eu tot nu te-a[ fi l`sat
s` pleci acas` la ora asta. Vino, te rog.
Urcar` scara [i intrar` \n dormitorul lui Elias. Elias \nchise
u[a dup` el.
– Aici vom dormi amândoi.
– Elias, nu fi copil. Nu putem dormi \mpreun`, lumea o s`
vorbeasc`.
– |n primul rând, nu-mi pas` ce spune lumea, \n al doilea
rând, nu este prima dat` când am dormit \mpreun` [i, din câte
\mi amintesc, amândoi am dormit foarte bine.
|n timp ce discutau, afar` se porni o ploaie [i un tunet
destul de urât. Fereastra era deschis` [i zgomotul se auzi [i mai
tare. Dintr-un pas Caroline fu \n bra]ele lui Elias. Nu \i era
team` de ploaie, dar atunci când erau [i desc`rc`ri electrice
Caroline se temea foarte rù. Elias o strânse \n bra]e [i \i vorbi
\ncet.
56 FIONA MOORE
– Draga mea, nu te teme, e[ti cu mine. Dac` \mi dai pu]in

drumul voi \nchide geamul.
|nchise geamul, \i d`du o c`ma[` de-a lui [i \i spuse:
– E tot ce pot s`-]i dau de schimb. Mergi la baie apoi voi
merge [i eu. Pân` te schimbi, merg jos s` mai verific o dat` dac`
Tora a \nchis toate luminile. Caroline se schimb` repede [i se
b`g` \n pat, \nvelindu-se cu p`tura, singura care era pe pat.
Sosi [i Elias, cu o p`tur` \n mân`. Caroline \i era
recunosc`toare c` se gândise c` nu se pot \nveli cu aceea[i
p`tur`. Elias merse la baie, se schimb` \n pijama [i se acoperi
cu p`tura cu care venise.
– Caroline, vreau s`-]i mul]umesc pentru aceast` sear`, ai
fost formidabil`.
– {i eu m` bucur c` a ie[it bine.
– Caroline, s` [tii c` nu am uitat c` ]i-am promis s` st`m de
vorb`.
– Am putea amâna discu]ia? r`spunse ea somnoroas`.
– Bine\n]eles, nici nu inten]ionam s` discut`m \n seara
aceasta, cred c` e[ti foarte obosit`, culc`-te.
Un fulger puternic lumin` tot dormitorul. Elias \i v`zu figura
speriat`, se apropie de ea [i o lu` \n bra]e cu p`tur` cu tot.
Caroline se cuib`ri la pieptul lui.
– Noapte bun`, Caroline!
– Noapte bun`, Elias!
Diminea]`, Elias se trezi primul, deschise ochii [i o z`ri pe
Caroline cuib`rit` la pieptul sù iar acum erau amândoi \nveli]i

cu aceea[i p`tur`. Ridic` p`tura [i v`zu picioarele ei puse peste
picioarele lui. |mbr`cat` doar pân` la brâu i se vedeau
picioarele frumoase. O acoperi la loc [i \nchise din nou ochii.
Pu]in mai târziu o sim]i [i pe ea mi[cându-se. O s`rut` pe
frunte [i \i zâmbi cu dragoste.
– Bun` diminea]a. Dup` p`rerea mea nu a fost o noapte
prea rea. Dup` ce te-ai sucit pe toate p`r]ile, oboseala [i-a spus
cuvântul [i ai dormit pân` acum \n bra]ele mele [i vreau s` te
anun] c` nu m` plâng absolut deloc.
Caroline observ` atunci, c` erau \nveli]i amândoi cu o
singur` p`tur` [i ea pe jum`tate goal` [i tot pe jum`tate urcat`
pe el. Se retrase u[or pe jum`tatea cealalt` a patului.
– }i-am spus c` nu m` plâng.
– Nu fi rù.
– Eu, care am fost bìat cuminte o noapte \ntreag` cu o
femeie \n bra]e? Eu sunt rù? |ncepu \ntre ei o hârjoneal`, o
joac` cu pernele, a[a \ncât Caroline uit` c` se afl` doar \n
cama[` [i pe jum`tate goal`. La un moment, dat Elias o prinse
\n bra]e [i se privir` t`cu]i câteva secunde. Caroline \nchise
ochii iar Elias se apropie \ncet de buzele ei [i un s`rut pasional
puse st`pânire pe ei. Elias se retrase pu]in, iar Caroline abia \i
rosti numele c` acesta \i [i lu` buzele \n posesiune din nou. O
]inu strâns la piept dup` care \i [opti:
– Iubito, musafirii trebuie s` se trezeasc` dintr-o clip` \n
58 FIONA MOORE
alta. Nu crezi c` ar fi mai indicat s`-i a[tept`m \n salon decât \n

pat?
– Ba da, dar nu [tiu dac` rochia de sear` se potrive[te [i la
micul dejun. Ai uitat c` nu am dormit \n dormitorul meu?
– Nu cred c` voi uita vreodat`, \i r`spunse Elias zâmbind.
– Atunci cum proced`m?
– O idee bun` ar fi s` tragem din nou draperiile [i s` ne
b`g`m din nou \n pat.
– Elias, e[ti nebun. Gânde[te-te la o alt` idee, te rog.
– Bine, iubito, voi cobor\ eu [i când ]i se va elibera
dormitorul \]i voi aduce eu ceva de \mbr`cat, cu toate c` ar`]i
sexy [i a[a cum e[ti acum.
Caroline \i d`du o palm` \n glum` apoi se prinse de gâtul
lui. Elias o s`rut` u[or.
– Te-ai gândit c` e mai bine s` revenim la prima idee?
– Te rog, pleac` acum.
– Bine, [i ca s` nu uit, \]i spun de pe-acum c` e[ti cea mai
frumoas` femeie din casa asta. Intr` la baie [i pu]in mai târziu
ie[i \mbr`cat, o s`rut` \n fug` [i p`r`si imediat dormitorul.
Elias observ` când ocupan]ii dormitorului Carolinei
coborâr` [i atunci urc` \n fug`, cùt` \n dulap un costum care
\i pl`cu lui [i \l puse pe patul din dormitorul sù. Caroline
intrase deja la baie. Dup` ce termin` du[ul ie[i, se \mbr`c` [i
cobor\ s` se al`ture lui Elias. Nu-i sc`p` din vedere c` Elias
alesese cel mai \ndr`zne] costum din toate câte erau.
Ajuns` \n salon, el veni \naintea ei [i o conduse la mas`. O

parte din invita]i coborâser`, o alt` parte urma s` coboare.
Caroline [i Elias \[i aruncau priviri pline de simpatie. Bunica
observ` aceste priviri [i nu putu decât s` se bucure. Amândoi
ar`tau plini de fericire, de bucurie, de afec]iune [i de tinere]e.
Tora servi o mare varietate de aperitive al`turi de cafea [i
bine\n]eles dulciuri. Dup` servirea mesei, majoritatea plecar`
s` se plimbe prin gr`din` admirând varietatea de flori, \n ciuda
vremii reci din acea toamn` târzie.
Caroline se retrase \n dormitorul ei gândindu-se cât de
pl`cut` fusese noaptea pe care tocmai [i-o petrecuse al`turi de
Elias, când acesta se apropie de ea pe la spate s`rutând-o \ncet
pe gât.
– La ce anume se gânde[te iubita mea?
– M` tem c` soarta m` r`sfa]` prea mult [i mi-e team` s` nu
pierd ceva din ce am ob]inut pân` acum [i când spun asta m`
refer la bunica [i la tine.
– Draga mea, soarta te r`sfa]` deoarece meri]i [i te asigur c`
nimic din ce ]i s-a dat nu-]i va fi luat \napoi.Te-am cùtat s`-]i
spun c` trebuie s` plec acum [i sper s` ne vedem s`pt`mâna
viitoare.
– Bine, s` ai grij` de tine.
– Am \n]eles, [efa, spuse Elias zâmbind.
S`pt`mâna \ncepu destul de bine. Caroline [i bunica \[i tot
aminteau de musafirii care trecuser` pe acolo [i de felul cum
60 FIONA MOORE
se desf`[urase seara trecut`.

– Caroline, spune-mi te rog, ai avut timp s` stai de vorb` cu
Elias?
– Nu am avut timp. Am fost prea ocupa]i cu musafirii. Poate
vineri când se \ntoarce.
Miercuri Caroline primi un telefon. Tora o anun]`.
– Alo? Bun` ziua, sunt mama Beatricei.
– Bun` ziua, doamn`. Cu mine dorea]i s` vorbi]i sau cu
doamna Peneloppe?
– Cu dumneata, domni[oar`. A[ dori s` ne \ntâlnim cât mai
urgent. Sunt câteva probleme ce ]in de persoana lui Elias. F`r`
s` [tii \i faci foarte mult rù lui Elias, dar astea nu sunt
probleme ce se pot spune telefonic. A[ dori s` ne \ntâlnim
chiar mâine dac` se poate.
– Bine, doamn`.
– A! Mai e ceva, contez foarte mult pe discre]ia dumitale,
domni[oar`.
– Bine\n]eles, doamn`.
Caroline se gândi s` nu-i spun` nimic doamnei Peneloppe.
Avea s`-i spun` c` vrea s` se \ntâlneasc` cu o prieten` pe care
nu a mai v`zut-o de mult.
Chiar a[a se \ntâmpl`. A doua zi plec` spunându-i doamnei
Peneloppe c` avea o \ntâlnire. Aceasta o rugase s` nu \ntârzie
ca s` n-o prind` noaptea.
Capitolul 8
Plec` la locul stabilit, care era un restaurant de la periferia

Londrei.
Intr` \n restaurant [i v`zu o femeie carei f`cea semn cu
mâna. Era o doamn` elegant`, \ntre dou` vârste.
– Bun` ziua, doamn`. A]i dorit s` m` vede]i.
– Bun` ziua, domni[oar`. V`d ca Beatrice nu a exagerat
când v-a descris. Sunte]i foarte dr`gu]`.
– V` mul]umesc, dar cred c` nu acesta este motivul pentru
care a]i dorit s` ne \ntâlnim.
– Nu, desigur. Beatrice mi-a spus c` locuie[ti cu doamna
Peneloppe.
– Este adev`rat.
– Am \n]eles c` de când v-a]i mutat acolo, Elias vine acas`
s`pt`mânal.
62 FIONA MOORE
– Asta nu este treaba mea. Este casa dumnealui [i poate veni

oricând.
– Domni[oar`, Elias v-a adus la cuno[tin]` c` este logodit?
Caroline sim]i c` se sufoc`. Nu [i-a putut imagina c` a
dormit \n pat cu un b`rbat logodit, dar \n fa]a acestei scorpii nu
a vrut s` par` o fiin]` slab`, a[a c` se hot`r\ s` fie tare pân` la
sfâr[it.
– Doamn`, starea civil` a domnului Elias nu m` intereseaz`.
– Ar trebui s` v` intereseze deoarece \i cam fug ochii dup`
dumneata.
– Doamn`, nu v` permit. Este o calomnie la adresa
domnului Elias.
– Domni[oar`, eu nu am venit aici ca s` ne cert`m. Vroiam
doar s` v` spun c` niciodat` Elias nu va avea ochi pentru
dumneata. Chiar a discutat sincer cu fiica mea ca anul acesta s`
se c`s`toreasc`. De altfel, chiar voiam s`-i aduc la cuno[tin]` [i
doamnei Peneloppe la sfâr[itul acestei s`pt`mâni, când vom
veni \nso]i]i de Elias.
– Doamn`, vreau s` v` asigur c` eu nu stau \n calea fericirii
fiicei dumneavoastr`. Dac` asta era singura problem`, v` rog s`
m` scuza]i. O zi bun` v` urez.
– La revedere, drag`, \i r`spunse acru.
Caroline lu` un taxi [i ajunse direct la apartamentul ei.
Acolo se desc`rc` de durere plângând \n hohote. Dup` ce se
mai r`cori, \ncepu s` se gândeasc` ce avea de f`cut \n
continuare. Era clar c` pe la castel nu mai avea ce cùta. Poate

doamna aceea chiar avea dreptate. Beatrice avea o pozi]ie
social`, avea un nume, pe când ea nu avea nimic s`-i ofere \n
schimb. Chiar dac` Elias se sim]ea acum atras de ea, \i va
mul]umi mai târziu c` a luat o astfel de decizie.
La aceste lucruri avea s` se gândeasc` [i mai târziu, acum
trebuia s` ia o hot`râre \n ceea ce o privea. Lu` leg`tura \n
primul rând cu o firm` de imobiliare. Aici avu norocul s`
g`seasc` un apartament la schimb cu apartamentul sù.
Tranzac]ia urma s` fie f`cut` chiar a doua zi. Acum trebuia s` o
sune pe doamna Peneloppe s`-i anun]e decizia de a nu se mai
\ntoarce la ea. Sun` [i \i r`spunse Tora.
– Tora, te rog s` mi-o dai pe doamna Peneloppe la telefon.
– Imediat, domni[oar`.
– Da, Caroline, ce s-a \ntâmplat?
– Bunico, te rog s` nu fii sup`rat` pe mine, dar nu mai pot
s` m` \ntorc la tine.
– Caroline, vorbe[ti prostii. Ce este cu tine? Te sim]i bine?
– Sunt bine, te rog nu-]i face griji \n privin]a mea. Am s` te
mai sun, \]i promit, dar te rog nu m` \ntreba nimic. S` [tii c` te
iubesc enorm. Roag`-l pe Elias s` nu fie sup`rat pe mine, ]in la
el foarte mult, de aceea am luat aceasta decizie.
– Draga mea, nu vreau s` te cert, dar, te rog un singur lucru:
sun`-m` cât de des po]i.
– |]i promit, bunico.
64 FIONA MOORE
– {i nu uita c` te iubesc.
Caroline \ncepu s` plâng`.
– {i eu v` iubesc pe amândoi.
|nchise telefonul [i se puse pe plâns. A doua zi se mut` [i \[i
ocup` tot timpul cu aranjarea apartamentului. |[i propuse \ntâi
s`-[i termine cur`]enia apoi s`-[i caute de lucru.
Sosi [i ziua de vineri. Elias ajunse acas` târziu. Se duse
direct la dormitorul sù f`r` s` deranjeze pe nimeni. Diminea]a
la cafea, Tora, sup`rat`, \l anun]`:
– Domnule Elias, suntem foarte sup`rate [i eu [i bunica
dumneavoastr`.
– Ce s-a \ntâmplat, Tora?
– Domni[oara Caroline ne-a p`r`sit.
Cred c` glume[ti, Tora.
– Nu glumesc, domnule Elias. A plecat \n cursul s`pt`mânii
[i nu s-a mai \ntors.
– Bine, dar nu a spus unde s-a dus?
– Nu, dar doamna Peneloppe crede c` la apartamentul
dumneaei.
– Bine, merg s` o caut.
Elias plec` \n grab`. Ajuns la apartamentul Carolinei sun` la
u[`, dar nu \i r`spunse nimeni. Din apartamentul al`turat o
b`trâna deschise u[a [i \l inform`:
– Mam`, aici nu mai st` nimeni.
– Eu caut o tân`r` domni[oar` care s-a mutat aici acum
câteva s`pt`mâni.
– Nu mai locuie[te aici. S-a mutat s`pt`mâna aceasta.
– A l`sat cumva vreo adres`?
– Nu, domnule.
Elias plec` dezam`git c` nu reu[ise s` dea de Caroline. Se
\ntoarse la castel unde bunica \l a[tepta.
– Bunico, s-a mutat. Cred c` s-a gândit c` o voi cùta.
– Nu \n]eleg ce s-a \ntâmplat cu ea.
– Dar cum s-au \ntâmplat toate astea?
– Dragul meu, a primit un telefon [i a doua zi a plecat
spunând c` avea o \ntâlnire. Nu s-a mai \ntors, a dat doar un
telefon explicându-mi c` face acest lucru deoarece ]ine foarte
mult la noi. Mi-a promis \n schimb c` o s` m` sune cât de des
poate.
– Tot nu o \n]eleg. Cred c` exist` o a doua persoan`
implicat` \n toat` povestea asta.
– Te gânde[ti la cineva?
– Nu b`nuiesc pe nimeni.
Elias plec` \n dormitorul sù [i nu ie[i decât târziu
dup`-amiaz`. O g`si pe bunica lui \n gr`dina cu flori.
Plimbându-se amândoi v`zu pe poart` intrând o ma[in`.
– A[tep]i pe cineva, bunico?
– Nu, dragul meu. Tu?
– Nu. Nimeni nu [tie c` sunt aici.
Se apropiau de intrare când Elias recunoscu ma[ina
66 FIONA MOORE
doamnei Lucy, mama Beatricei. Opri ma[ina [i coborâr` atât ea

cât [i fiica ei.
– Dumnezeule! exclam` Elias. Numai de ele nu am eu chef.
– Dragul meu, p`streaz`-]i calmul. Zâmbir` amândoi [i se
apropiar` de ele.
– Beatrice, nu mi-ai spus c` vrei s` vii la castel.
– M-am hot`rât \n ultimul moment [i mama a dorit s` m`
\nso]easc`.
– Bine a]i venit! Pofti]i, v` rog.
Beatrice [i Elias au r`mas s` se mai plimbe prin gr`din`, dar
doamnele intrar` \n cas`. Doamna Lucy \ncepu cu lingu[eala
pe lâng` doamna Peneloppe. Din vorb` \n vorb` doamna Lucy
ajunse la problema pentru care de fapt venise.
– Doamn`, eu cred c` ace[ti copii trebuie s` pun` punctul
pe "i", s` nu se mai ascund` dup` deget [i s` se c`s`toreasc`
odat`.
– Doamn` Lucy, niciodat` nu am s`-mi influen]ez nepotul
s` fac` pasul acesta. Eu consider c` acest pas trebuie f`cut o
dat` pentru totdeauna. Trebuie sa fie sigur pe el când va lua o
decizie de genul acesta. Acum v` rog, nu vreau s` ne aud`
copiii. Nu vreau s` cread` c` \i vorbesc pe la spate.
– O, dar nici eu nu vreau s`-i influen]ez, dar v`d c` se plac.
– Asta este problema lor.
|ntre timp, tinerii intrau \n cas`. Elias se scuz` c` are o
\ntâlnire important` \n ora[ [i plec` \n grab`. Doamnele se
scuzar` [i ele c` nu pot r`mâne peste noapte [i plecar` imediat

dup` Elias. Bunica nu putu decât s` se bucure de plecarea lor.
{i Elias va fi la fel de \ncântat.
Bunica se \ndrept` c`tre bibliotec` când auzi telefonul
sunând. De când plecase Caroline, ea r`spundea \ntotdeauna
la telefon când se afla \n preajma lui.
– Da, v` rog.
– Caroline, m` bucur s` te aud. Spune-mi ce faci? Cum te
descurci? Ai suficiente fonduri s` stai pe picioarele tale pân` \]i
g`se[ti un serviciu?
– M` descurc foarte bine [i nu \mi lipse[te nimic. Doar voi
\mi lipsi]i.
– Caroline, Elias te-a cùtat imediat ce a aflat c` plecase[i.
Am aflat c` ai vândut apartamentul.
– Da, bunico, am luat altul mai mare. L-am aranjat pu]in [i
acum \mi caut de lucru.
– Caroline, postul tù aici nu \l va ocupa nimeni.
– E[ti o dr`gu]`, bunico. Spune-mi ce mai este pe acolo.
– Pì adineauri am sc`pat de ni[te musafiri nepl`cu]i.
– Despre ce musafiri este vorba?
– Despre Beatrice [i mama ei.
– Ah, eram sigur`.
– Ce spui, fata mea?
– Nimic, iart`-m`, m` gr`besc [i am s` te mai sun eu. Te
68 FIONA MOORE
s`rut.
Târziu, aproape de miezul nop]ii, bunica sa \l a[tepta pe
Elias. Acesta sosi [i o cert` pe bunica c` \[i pierde noaptea
a[teptându-l.
– Bunico, te-am rugat s` nu m` mai a[tep]i noaptea.
– Am ceva s`-]i spun ce nu sufer` amânare. Este vorba de
Caroline.
– A sunat?
– Da. Printre altele i-am pomenit de vizita lui Beatrice [i a
mamei sale. {tii ce mi-a spus? "Eram sigur`", adic` era sigur` c`
vin \n vizit`. Cine s`-i fi spus?
– Nu [tiu. Dar cred c` ai dreptate. O a doua persoan` este
implicat` \n povestea aceasta.
– Elias, dragul meu, sunt eu b`trân`, dar nu [i proast`. Eu
cred c` Lucy este implicat` \n toat` treaba asta.
– Crezi bunico?
– {tii de ce au venit ele ast`zi? ]i-a spus Beatrice?
– Nu. {i nici eu nu am \ntrebat-o.
– |]i spun eu. Au venit s` gr`beasc` c`s`toria dintre voi doi.
– Dar n-am spus niciodat` c` vreau s` m` c`s`toresc cu
Beatrice.
– {tiu foarte bine, dar ele nu vor s` scape o asemenea
partid`.
– S-au \n[elat \n privin]a mea, bunico, dar acum trebuie s`
o g`sesc pe Caroline. Trebuie s` aibe o explica]ie la tot ce s-a
\ntâmplat cu ea. Este o fat` destul de istea]`, dar cred c` de

data asta s-a l`sat influen]at` de cineva care nu i-a vrut tocmai
binele. Dac` mai sun` \ncearc` s` afli unde este.
Capitolul 9
Zilele treceau iar Caroline, nu reu[ea s`-[i g`seasc` un loc

de munc` pl`cut. Urm` ni[te cursuri de secretariat, iar timpul
liber \l petrecea \n locuin]a ei, citind sau f`când schimb`ri prin
apartament.
|ntr-o diminea]`, dup` ce \[i bù cafeaua se gândi s` o sune
pe bunica. Era joi a[a c` nu avea s`-i r`spund` la telefon Elias.
Telefonul sun` [i \n cele din urm` r`spunse Tora.
– Alo! Bun` diminea]a, sunt Caroline.
– Bun` diminea]a, domni[oar`, credeam c` nu ve]i mai
suna. Nu [tiam cum s` dau de dumneavoastr`.
– Tora, m` \ngrijorezi. S-a \ntâmplat ceva?
– Doamna Peneloppe este internat` \n spital. |n fiecare zi
merg s`-i duc câte o gustare [i m` \ntreab` mereu de
dumneavoastr`.
– Dumnezeule, nu am [tiut. Tora \mi pare nespus de rù.

Spune-mi te rog la ce spital este. Voi merge numaidecât s` o
v`d. Domnul Elias [tie?
– Da, desigur, l-am anun]at imediat numai c` acum s-au ivit
câteva probleme la dou` din fabricile dumnealui [i nu poate
veni mai curând de mâine diminea]`.
– Bine, Tora, nu te \ngrijora. M` voi duce imediat la spital
[i voi sta cât va fi nevoie cu bunica.
– Dumnezeu s` v` r`spl`teasc`, domni[oar`, c`ci este atât
de greu s` fii \ntr-un spital [i s` nu ai pe nimeni lâng` tine. Ne
vedem atunci la spital.
Imediat cum \nchise telefonul, Caroline plec` \n grab` spre
spitalul unde era internat` bunica. Ajuns` acolo, una din
infirmierele de serviciu o \nso]i pân` la rezerva doamnei
Peneloppe. Pe drum pân` acolo infirmiera intr` \n vorb` cu ea.
– Sunte]i rud` cu doamna?
– Sunt nepoata ei.
– E bine c` sunte]i lâng` ea. De altfel [i domnul Elias sun`
foarte des s` se intereseze de soarta dumneaei.
La intrarea ei \n salon doamna Peneloppe \[i schimb`
imediat expresia fe]ei devenind mai senin`.
– S`rut mâna, bunico!
– Draga mea ce mult m` bucur c` te v`d.
– Ce s-a \ntâmplat?
– M-am sim]it sl`bit` [i am apelat la ajutorul medicilor cu
72 FIONA MOORE
toate c` [tii foarte bine c` nu-mi place lucrul acesta.

– {tiu dar ai procedat foarte bine.
– Mai r`mâi cu mine sau te gr`be[ti?
– Nu m` gr`besc. Voi r?mâne atâta timp cât este nevoie.
– Ia, spune-mi cum te mai descurci? Ai g`sit ceva de lucru?
– Deocamdat` nu. Am urmat câteva cursuri de secretariat [i
acum urmeaz` s` caut ceva \n domeniu.
– {i \ntre timp ai cu ce s` te \ntre]ii?
– Da, fii f`r` grij` bunico. Când am vândut casa p`rin]ilor
mei mi-au mai r`mas câ]iva b`nu]i pe care nu i-am cheltuit.
– Dac` mai ai nevoie de ceva s` m` anun]i.
– Bine, bunico.
– Ce ai adus acolo?
– O revist` [i câteva ziare. Vrei s`-]i citesc câte ceva?
– Da, pentru c` mi-a lipsit lectura ta, s` [tii.
Astfel petrecur` o zi \ntreag` pân` spre sear` când Caroline
\[i lu` r`mas-bun de la bunica, promi]ându-i c` are s` revin` a
doua zi. Când ie[i pe hol v`zu spatele lui Elias care tocmai
intrase \n spital. Probabil c` abia ajunsese. Caroline se \ntoarse
cu spatele pân` ce Elias intr` \n rezerva bunicii, apoi p`r`si \n
grab` spitalul.
Elias intr` u[or pe u[a rezervei. Bunica \l auzi [i strig` la el.
– Intr`, dragul meu.
– Iart`-m`, credeam c` dormi.
– Cum s` dorm. Abia a plecat Caroline.
– Caroline a fost aici?

– Bine\n]eles, a ajuns imediat cum a auzit. A sunat acas` s`
vad` ce mai fac [i Tora i-a adus la cuno[tin]` c` sunt internat`.
A ajuns imediat aici [i a stat toat` ziua cu mine, pân` acum
câteva minute. A promis c` se va \ntoarce mâine.
– Bunico, tu, cum te sim]i?
– Bine, dragul meu, dar doctorii insist` s` mai stau sub
supravegherea lor o zi sau dou`.
– Caroline, ce face? E bine?
– Ea spune c` da. Nu am vrut s` o iscodesc prea mult. Se
pare c` fata asta este \n stare s` stea singur` pe picioarele ei.
M-am oferit s` o ajut, dar nici nu a vrut s` aud`.
– Bine, bunico, merg acum acas` s` m` odihnesc [i mâine
de diminea]` voi veni din nou.
– Elias, dragul meu, \]i este dor de ea?
– De fapt, simt c` via]a f`r` ea nu mai are sens.
– Dac` este adev`rat ce spui caut-o, nu o l`sa s`-]i scape.
– Nu am de gând s` renun] la ea.
– Bine, dragul meu, mergi acum s` te odihne[ti, vom mai
vorbi mâine.
– Noapte bun`, bunico.
Caroline nu reu[i s` se odihneasc` prea bine. Gândul \i era
numai la Elias. La spital i se p`ru c` ar`ta atât de obosit, de trist.
Ar fi vrut s` fie lâng` el, s` \l alinte, s` \l iubeasc`, s` \l fac` s`
zâmbeasc`. Atunci când zâmbea toat` fa]a i se lumina. Acum se
74 FIONA MOORE
gândea cum s` procedeze s` nu \l \ntâlneasc` a doua zi la

spital.
Când Elias ajunse acas` la bunica, Tora \l a[tepta cu masa
preg`tit`.
– Tora, ]i-am spus eu c` ajung acas`?
– Nu, domnule Elias, domni[oara Caroline m-a sunat [i
m-a rugat s` v` a[tept cu masa [i s` v` preg`tesc [i dormitorul
\n cazul \n care alege]i s` dormi]i acas` \n noaptea aceasta.
– {i de asemenea ]i-a mai spus s` nu spui c` a sunat, nu-i
a[a?
Tora l`s` capul \n jos [i spuse cu jum`tate de gur`.
– A[a este, domnule. M` scuza]i, dar ne \nv`]asem cu
dumneaei \n preajma noastr`.
Elias zâmbi.
– Tora, tuturor ne lipse[te. Nu trebuie s` te scuzi. {i eu \mi
doresc s` fie cât mai curând printre noi. Acum po]i s` mergi la
culcare. |]i mul]umesc c` m-ai a[teptat.
– Noapte bun`, domnule Elias.
– Noapte bun`, Tora.
A doua zi, Elias trecu \ntâi pe la birou apoi se \ndrept` spre
spital. Caroline trecuse diminea]a pe la bunica apoi plecase
scuzându-se c` are pu]in` treab`. Realitatea era c` nu voia cu
niciun chip s` dea de Elias pe holul spitalului. Elias r`mase cu
bunica aproximativ o or` dup` care plec` la o sedin]`
programat` cu mult timp \n urm`. La scurt timp dup` plecarea
lui, Caroline se \ntoarse la spital aducându-i bunicii [i câteva

pr`jituri [i câteva reviste. |n timp ce se uitau peste ele, \n salon
\[i f`cu apari]ia nimeni alta decât Beatrice cu mama sa.
Caroline se ridic` imediat ce acestea intrar` \n rezerv`
scuzându-se c` trebuie s` plece. O s`rut` pe bunica [i \i [opti
la ureche c` avea s` revin` curând, apoi ie[i. Beatrice p`r`si
rezerva, imediat dup` ce ie[i ea [i o strig`:
– Caroline putem sta pu]in de vorb`?
– |mi pare rù, dar m` cam gr`besc.
– Bine voi fi cât se poate de succint`. Voiam s` [tiu dac` ai
avea pl`cerea s` vii la nunta noastr`.
– Beatrice nu cred c` frecvent`m acelea[i cercuri sociale a[a
c` nu te deranja cu invita]ia \n numele meu.
– Eu [tiu mai bine ca oricine lucrul acesta dar m` gândeam
s` nu se supere Elias.
– Cu siguran]`, nu se va sup`ra. Stai lini[tit`. {i acum
scuz`-m`, dar sunt lucruri mult mai importante decât nunta ta,
\n ceea ce m` prive[te.
– A! |n ceea ce o prive[te pe doamna Peneloppe, po]i s`
nu-]i mai faci griji. M` voi ocupa personal de ea.
Caroline sim]i c` i se urc` sângele la cap de furie.
– Ascult`, Beatrice, dac` \n privin]a lui Elias de]ii tot
controlul nu \mi pas`. Dar când vine vorba de bunica, afl` c` te
voi distruge dac` pui be]e \n roate rela]iei noastre. Te sf`tuiesc
prietene[te s`-]i vezi de treburile tale. Tu niciodat` nu vei fi \n
76 FIONA MOORE
stare s` ai grij` de o persoan` \n vârst`. Tu nu e[ti \n stare s` ai

grij` nici de tine dar`mite de o persoan` de lâng` tine. |ncearc`
dac` e[ti \n stare s`-l faci fericit pe Elias. De bunica m` voi
ocupa personal. Bag` bine la cap ce-]i spun c` nu am de gând
s` mai repet. |n ceea ce-l prive[te pe Elias, nu \l cunosc prea
bine, dar sincer nu [tiu ce a v`zut la tine. Eu personal nu am
g`sit nimic care s` m` atrag`, \n schimb oferi toate motivele
pentru a fi respins`.
Caroline \i \ntoarse spatele brusc [i se f`cu nev`zut` pe
holurile spitalului. Beatrice reveni \n rezerva bunicii cu
zâmbetul pe buze de parc` tocmai se desp`r]ise de cea mai
bun` prieten`.
Caroline lu` un taxi pân` acas`. Ajuns` acas` \[i preg`ti un
ceai [i se gândi la discu]ia avut` cu Beatrice. Se sim]ea u[urat`
c` o pusese la punct. La \nceput \i era oarecum ru[ine de
comportamentul ei. Niciodat` nu a ridicat vocea la cineva, dar
acum dac` nu se desc`rca, sim]ea c` are s` explodeze. |n tot
cazul se gândi c` nu are de ce s`-i fie ru[ine. Beatrice a meritat
fiecare cuvin]el din partea ei.
Dup` plecarea celor dou` "distinse doamne" sosi [i Elias.
– Scuz`-m` c` am \ntârziat, bunico, am crezut c` nu se va
mai termina [edin]a asta. Cum te sim]i? Ce spune doctorul?
– Doctorul meu nu a fost ast`zi [i nici mâine nu vine, \ntre
timp mi-a dat o medica]ie de urmat, a[a c` mai am de stat
câteva zile. Sincer` s` fiu abia a[tept s` ajung acas`.
– Caroline a mai fost pe la tine?

– Da [i timpul trecea foarte pl`cut \n compania ei numai c`
vizita ei a fost \ntrerupt` de Beatrice [i mama ei.
– Dar de unde au [tiut c` te afli \n spital?
– A sunat acas` [i probabil Tora i-a spus. Ce m` \ngrijoreaz`
pe mine este cu totul altceva.
– Ce anume, bunico?
– Când a plecat Caroline, Beatrice a urmat-o [i s-a \ntors
câteva minute mai târziu cu zâmbetul pe buze de parc` toate
lucrurile mergeau bine.
– Dumnezeule, spuse Elias, ce ar fi putut s`-i bage \n cap?
– Nu [tiu [i asta m` \ngrijoreaz`, cu atât mai mult cu cât,
Caroline, mie nu-mi spune nimic, s` nu m` supere.
– Când m` voi mai lini[ti cu problemele la fabric` m` voi
ocupa personal de Beatrice.
A doua zi diminea]a, Caroline ajunse la spital \n jurul orei
[apte. Deschise u[a u[or [i o g`si pe doamna Peneloppe
dormind. |[i propuse s` se a[eze pe canapeaua pentru oaspe]i
din rezerv` [i s` citeasc` presa pân` când se va trezi bunica. Se
apropie de pat, o s`rut` pe frunte [i se \ntoarse spre locul unde
era pus` canapeaua. Ochii i se m`rir` de uimire când constat`
c` acea canapea era ocupat`. Elias st`tea cuminte [i a[tepta s`
se trezeasc` bunica lui. Primul gest al Carolinei fu acela de a
p`r`si \n grab` rezerva. Elias o urm` imediat pentru a nu o
pierde.
78 FIONA MOORE
– Caroline, te rog, a[teapt`.

– Elias, voi reveni mai târziu.
Elias, o prinse de mân` [i o \ntoarse cu fa]a spre el.
– Caroline, te rog, trebuie s` vorbim.
|n timpul acesta telefonul lui Elias sun`. R`spunse la telefon
[i se pare c` era ceva important, deoarece Elias r`mase f`r` glas
ascultând vocea de la cel`lalt cap`t al telefonului. Caroline
profit` de faptul c` se \ntorsese pu]in \n timp ce discuta [i se
furi[` pe hol luând imediat primul taxi oprit la intrarea \n
spital. Dup` terminarea discu]iei, Elias observ` c` r`mase
singur.
– La naiba Caroline! De ce trebuie s` dispari mereu?
|ntr-adev`r la fabric` era nevoie de prezen]a lui. Doi
muncitori se accidentaser` [i acum o comisie ancheta cele
\ntâmplate.
Caroline, sosi ceva mai târziu la spital, scuzându-se la
bunica pentru \ntârziere. Au r`mas \mpreun` câteva ore bune,
timp \n care trecur` \n revist` câteva fotografii aduse de
Caroline. Se amuzar` copios de chipul ei din copil`rie. Parc`
era o p`pu[ic` din vitrinele magazinelor.
– Caroline, nu vrei s` te \ntorci la mine acas`?
– Bunico, [tii bine c` nu pot s` fac lucrul acesta.
– Nu vrei s`-mi spui ce s-a \ntâmplat de fapt? De ce ai ajuns
s` iei o astfel de decizie?
– Nu vreau s` ne stric`m ziua cu nimicuri. Vreau cât stau cu
tine s` te sim]i bine. {i atunci când vei merge acas` \]i promit
c` voi veni sigur \n vizit` cât de des pot.
– Draga mea, [tii foarte bine s` ocole[ti subiectul, dar \]i
promit eu c` nu voi avea pace pân` ce nu am s` aflu cine te-a
nec`jit. Acum po]i s` mergi, nu vreau s` te [tiu noaptea singur`
pe str`zi.
Fata se aplec` s` o s`rute \n timp ce \i promitea c` are s`
revin` [i a doua zi.
A doua zi, doctorul doamnei Peneloppe sosi \n spital. Dup`
un control am`nun]it \i spuse pacientei c` se poate preg`ti de
plecare.
– Doamn` v` anun] c` pute]i merge ast`zi acas`.
– Domnule doctor, este o veste care m` bucur`.
– Are cine s` v` \nso]easc`?
– Desigur, nepoata mea. Trebuie s` soseasc` dintr-o clip` \n
alta.
– Atunci, ne-am \n]eles. Când sose[te m` anun]a]i s` pot
face formele de externare.
– Bine, domnule doctor, v` mul]umesc.
Când ajunse Caroline \n rezerva spitalului o g`si pe bunica
ei \mbr`cat`, a[teptând cuminte sosirea ei.
– Bunico, doar nu vrei s` pleci f`r` s` [tie doctorul?
– Nu, draga mea, am permisiunea s` plec acas`, numai c`
\mi a[teptam nepoata care \n diminea]a asta nici m`car nu m-a
s`rutat.
80 FIONA MOORE
Caroline zâmbi [i se apropie de pat s`rutând-o pe amândoi

obrajii. Pentru câteva secunde, bunica o ]inu strâns la pieptul
ei.
– Ei, s` nu-mi spui c` nu m` po]i conduce acas`.
– Te voi \nso]i, bine\n]eles.
Ajuns` acas`, bunica se plimb` prin toat` casa, parc` nu se
s`tura s` o mai priveasc`. |[i petrecu toat` ziua \n compania
Carolinei. Toat` ziua, chipul ei radiase de fericire pân` \n
momentul când aceasta o anun]` c` trebuie s` plece.
Capitolul 10
Elias \[i mut` biroul central \n nordul Londrei. De aici \[i

coordon` toat` activitatea. Era tot la fel de dificil s` ajung`
sear` de sear` acas` la bunica, dar cel pu]in garanta c`
s`pt`mânal putea ajunge. Avea o secretar` de \ncredere,
doamna Camila, dar vedea clar c` aceasta nu mai putea face
fa]` singur` la tot ce ]inea de noul birou. Doamna Camila a fost
lâng` Elias de când [i-a \nceput activitatea.
S`pt`mâna \ncepu cu multe probleme ce trebuia rezolvate.
Elias o anun]` c` poate s`-[i caute un ajutor, adic` o a doua
secretar`. De asemenea o anun]ase c` va lipsi vreo câteva
s`pt`mâni, deoarece dou` \ntreprinderi aveau câteva probleme
care trebuia rezolvate f`r` \ntârziere.
– Doamn` Camila, eu voi pleca, dar \]i voi anun]a adresa
imediat ce m` voi caza la un hotel. Ai mân` liber` s` angajezi o
82 FIONA MOORE
fat` de n`dejde. Am \ncredere \n alegerea ta.

– Am \n]eles, domnule Elias, dar referitor la salariu?
– Promite-i un salariu atr`g`tor deoarece este mult de
munc` [i o s`-l merite.
– Bine, domnule. Merge]i lini[tit.
Trecu o s`pt`mân` de când doamna Camila cùta, \n urma
unui anun] la ziar, o secretar`, dar nu reu[i s` o g`seasc`. Sun`
telefonul:
– Bun` ziua. Doamn`, fi]i dr`gu]`, am citit un anun] \n ziar
\n leg`tur` cu un post de secretar`.
– Da, este adev`rat. A]i putea veni s` ne \ntâlnim?
– Desigur, pot chiar ast`zi.
– Bine, v` a[tept.
La telefon era chiar Caroline. Dup` ce vorbi cu doamna
Camila, se gândi cât de departe este de locuin]a ei, dar era
singurul post care \i stârnise interes pân` acum, a[a c` se gândi
s` nu mai z`boveasc` mult [i s` plece.
Ajuns` la locul indicat, v`zu o echip` de zugravi agitându-se
pe holul imobilului respectiv. Doamna Camila le d`dea
indica]ii, când o z`ri pe Caroline:
– V` pot ajuta cu ceva?
– {ti]i, am venit \n urma unui apel telefonic, \n leg`tur` cu
o angajare.
– A, dumneata trebuie s` fii domni[oara Caroline.
– Da, eu sunt.
– Hai s` intr`m. O pofti \n biroul sù [i \ncepu s`-i explice

despre treaba care trebuie f`cut` la acea societate.
– Doamn`, nu m` sperii de munc`. Când pot s` \ncep?
– Chiar de ast`zi, dac` vrei.
– Bine\n]eles.
– Nu te intereseaz` [i ce salariu vei primi?
– Cred c` voi primi ceea ce merit, doamn`.
– A[a este. Doamna refuz` s`-i spun` c` o va recompensa cu
un salariu atr`g`tor, \n schimb nu o cuno[tea decât de pu]in
timp [i voia s` o pun` la \ncercare.
Se puser` amândou` pe treab` f`r` s`-[i dea seama c` le
prinse noaptea \n acel birou.
– Scuz`-m`, Caroline, dar nu mi-am dat seama c` s-a f`cut
atât de târziu. Dar nu este o problem`, pentru c` avem ma[ina
firmei care ne va duce pe fiecare acas`. Asta este dispozi]ia
[efului nostru.
– Pentru mine nu era o problem` transportul \n comun.
– Nici nu m` gândesc. Vom merge amândou` cu ma[ina.
|ntâi m` va l`sa pe mine acas`, apoi te va duce pe tine [i mâine
ne vom \ntâlni din nou.
A doua zi ma[ina o a[tepta \n fa]a sc`rii. O luaser` \n drum
[i pe doamna Camila [i se \ndreptar` spre serviciu. Ajunse la
birou \[i f`cur` câte o cafea [i se apucar` de treab`. Telefonul
suna \ntruna, dar la el r`spundea doar Camila, deoarece
cuno[tea toate informa]iile care trebuia furnizate. Tot
84 FIONA MOORE
dumneaei \[i suna [i patronul pentru a-i da raportul zilnic.

Trecur` dou` s`pt`mâni [i tinerele terminaser` de aranjat
toate birourile. Carolinei \i fu repartizat un birou mai mic de
lâng` biroul patronului. Camila \i repartiz` o parte din actele
pe care le avea de f`cut, urmând s`-i mai paseze [i altele.
Caroline se descurc` minunat [i Camila era foarte \ncântat` de
ea. Zilele trecur` [i a[a Caroline \mplini o lun` de când lucra la
aceast` firm`. Sosi [i ziua primului salariu. Caroline fu deosebit
de surprins` cand v`zu câ]i bani urma s` ridice.
– Doamna Camila, nu crede]i c` s-a strecurat vreo gre[eal`
la calculul salariului meu?
– Nu, dr`gu]`. Este salariul pe care eu l-am propus [i [eful
nostru l-a semnat. Am primit asear` aprobarea prin curierat.
{eful nostru mai \ntârzie vreo dou` s`pt`mâni, apoi va fi mai
mult al`turi de noi.
Capitolul 11
Se apropiau s`rb`torile de iarn` [i Caroline se gândea din

ce \n ce mai des la bunica [i la Elias. Se gândi s`-i fac` o vizit`
bunicii \n cursul s`pt`mânii, deoarece Elias nu ajungea acas`
decât la sfâr[itul s`pt`mânii. A[a nu risca s` se \ntâlneasc` cu el.
|i cump`r` din primul sù salariu un [al frumos s` i-l dea cadou
[i se hotar\ joi seara s` treac` pe la bunica. |i cump`r` [i Torei
un fular grosu] pentru iarn`.
Ajuns` la castel, sun` la u[`. Tora deschise [i \ncepu s`
strige \n gura mare la doamna Peneloppe când o v`zu pe
Caroline. Bunica \ncepu s` plâng` când o v`zu pe Caroline [i o
strânse \n bra]e cu toat` puterea ei.
– Draga mea, ce surpriz` pl`cut` ne-ai f`cut!
– Bunico, [i eu m` bucur c` am reu[it s` trec s` v` v`d.
– Spune ce faci? Cum \]i merge?
86 FIONA MOORE
– De curând m-am angajat [i \mi place ce fac acolo. Sunt

pl`tit` foarte bine. Deocamdat` nu-mi cunosc [eful, dar lucrez
cu secretara dumnealui care este foarte amabil` cu mine. Elias
ce mai face, bunico?
– Elias s-a schimbat complet de când ai plecat, fetito. Acum
de câteva s`pt`mâni m` tot sun` \ntruna c` nu poate s` ajung`.
Are câteva probleme de rezolvat [i nu poate ajunge acas`. De
câte ori sun` m` \ntreab` [i de tine. Spune-mi, Caroline, cumva
doamna Lucy este amestecat` \n povestea cu plecatul tù?
– Poate c` este mai bine a[a.
– Deci ea te-a sunat [i ]i-a dat \ntâlnire atunci.
– Nu vreau s` vorbim despre ele acum. Te rog! Acum chiar
trebuie s` plec, dar promit c` am s` revin.
O s`rut` pe bunica [i pe Tora [i plec`. Pe drum se gândi
cum de ghicise bunica amestecul doamnei Lucy \n povestea ei.
Fa]` de bunica nu mai putea avea niciun secret. M`car lui Elias
s`-i mearg` bine.
La sfâr[itul s`pt`mânii, Elias sosi acas` mai devreme ca de
obicei.
– S`rut mâna, bunico. O s`rut` pe frunte.
– Bine ai venit, dragul meu. Cum ]i-a mers?
– |n cele din urm` este bine. Am reu[it s` \ndep`rt`m
problemele care se ab`teau asupra fabricii.
– Pot s`-]i dau [i eu o veste bun`?
– Dac` este vorba de Caroline, atunci da.
– A venit s` m` viziteze.
– Nu se poate! {i nu ai reu[it s`-i ceri un num`r de telefon,
o adres` s` pot da de ea?
– Nu, dragul meu. Nu am vrut s` o sperii. Altfel nu ar mai fi
venit pe aici. Dar eu cred c` lucrurile se vor rezolva \n favoarea
voastr`.
– Ce face ea acum?
– Este secretar` la o firm` nou-venit` \n ora[.
– Nu [tii cum se nume[te?
– Nu a pomenit numele firmei. Spunea doar c` este
mul]umit` de ceea ce face acolo.
– Deci pân` la urm` tot nu [tiu unde s` o caut?
– Eu zic c` trebuie s` mai ai un pic de r`bdare.
Elias r`mase dou` zile s` se odihneasc` la castel. Luni de
diminea]` sosi \n noul birou [i fu \ncântat de aranjamentul
f`cut acolo. Semn` hartiile [i o chem` pe Camila.
– Camila, vreau s` [tiu ce alte priorit`]i mai am pe ziua de
ast`zi.
– Ast`zi nu mai sunt urgen]e, dar disear` va trebui s`
merge]i la un dineu care se va ]ine la un restaurant care s-a
deschis acum.
– Da, cred c` [tiu despre ce este vorba [i te-a[ ruga s` m`
\nso]e[ti [i s` ai la tine [i datele problemelor ce se vor discuta.
Am lipsit mult [i nu mai sunt la curent.
– Domnule Elias, tocmai voiam s` v` cer permisiunea de a
88 FIONA MOORE
lipsi. Nepo]elul meu \mpline[te zece ani[ori [i voiam s` merg

la el. Dar am o solu]ie. Noua noastr` secretar` este \n tem` cu
toate problemele [i sunt sigur` c` va face fa]`.
– Bine, dac` tu crezi, nu este nicio problem`. Po]i s` pleci
lini[tit`. Acum am câteva treburi de rezolvat. Disear` voi fi la
restaurantul de care pomeneai.
– Bine domnule Elias, v` mul]umesc.
– Nu ai pentru ce. Dac` \ntradev`r ai \ncredere \n noua
noastr` secretar`, ar trebui s`-]i iei [i tu un concediu. Ai nevoie
de pu]in` odihn`.
– Dori]i s` v` prezint noua noastr` angajat`?
– Acum nu. Sunt foarte gr`bit. O voi cunoa[te disear`.
– Am \n]eles.
Elias plec` [i doamna Camila se duse \n biroul Carolinei.
– Draga mea, am o rug`minte la tine.
– V` ascult.
– Eu va trebui s` plec pu]in mai devreme ast`zi. {eful mi-a
spus c` pot pleca dac` vorbesc cu tine.
– Bine\n]eles nu este nici o problem`. R`mân eu aici, nu
trebuie s` v` face]i griji.
– Caroline, mai este o problem`. [eful are o \ntâlnire \n
aceast` sear` la un restaurant cu al]i câ]iva patroni. De regul`,
la astfel de \ntâlniri \l \nso]esc eu, deoarece am \ntotdeauna la
mine o map` cu informa]iile de ultim` or`. Acum nu o s` pot
s`-l \nso]esc. Crezi c` m` vei putea \nlocui?
– Dac` \mi spune]i despre ce este vorba voi merge cu

pl`cere. Dar eu nici nu-mi cunosc [eful.
– Asta nu este o problem` deoarece acolo când te prezin]i,
spui numele firmei [i vei fi condus` exact lâng` [eful nostru. Ca
descriere pot s`-]i spun c` este cel mai frumos dintre to]i [efii
pe care \i vei vedea acolo.
– Mul]umesc, sper s` m` descurc. Doamna Camila, am uitat
s` v` \ntreb, ce ]inut` se preteaz` la o astfel de \ntâlnire?
– Este indicat` o ]inut` de sear`. Este un restaurant nou [i
cred c` va fi mult` lume bun`. Dar nu-]i face griji, te vei
descurca sigur.
– Pute]i pleca lini[tit`, nu \nainte de a-mi face cunoscute
problemele care vor fi discutate \n aceast` sear`.
Doamna Camila o puse la curent cu tot ce trebuia s` [tie,
apoi plec`.
Caroline \ncepu s` studieze cât mai bine toate documentele
pe care le adusese Camila, re]inând toate datele care figurau ca
importante deorece nu voia s` par` ca o [col`ri]` cu caietul
deschis pe banc` [i atunci se hot`r\ s` renun]e la map`.
Plec` târziu de la serviciu, renun]` la ma[ina care \i st`tea la
dispozi]ie [i \ncepu s` cutreiere magazinele pentru a-[i
cump`ra o ]inut` de sear`. Era prima ei ie[ire cu [eful [i nu
voia s`-l fac` de râs.
|[i alese o rochie lung` de culoare crem, cacao cu lapte cum
se spune, o pereche de pantofi de aceea[i culoare cu rochia, iar
90 FIONA MOORE
de restul se putea ocupa singur`. Când ajunse acas`, f`cu o

baie s` se mai relaxeze, apoi \ncepu s` se \mbrace. |[i aranj`
p`rul, se machie discret [i era gata de plecare. Sun` la o firm`
de taxi [i \n scurt timp era \n drum spre restaurant. Din cauza
aglomera]iei \ntârzie un pic, astfel \ncât ajunse ultima.
Ajuns` la u[a restaurantului, se prezent` [i a[tept` s` poat`
fi anun]at`. Chelnerul f`cu vreo doi pa[i [i se \ntoarse:
– M` scuza]i, domni[oar`, nu v-am re]inut numele.
– Caroline este numele meu.
– V` anun] imediat.
Chelnerul merse la masa rezervat`, se apropie de Elias [i \i
[opti:
– Domnule Elias, domni[oara Caroline v` a[teapt`.
– Cum ai spus?
– Secretara dumneavoastr`, domni[oara Caroline a sosit.
Dori]i s` o \nso]esc la mas`?
– Nu, mul]umesc, voi merge eu \naintea ei. Pe drum pân`
la u[a se gândi dac` soarta chiar i-a surâs. Oare putea s` fie
chiar Caroline a lui?
Din câ]iva pa[i fu la intrare. La recep]ie nu era nimeni alta
decât frumoasa lui Caroline. Era \ntoars` cu spatele [i admira
ornamentele din holul restaurantului.
– Bun` seara, domni[oar`. Ai cam \ntârziat. Camila mi-a
spus c` e[ti punctual`.
Caroline v`zu o privire aspr` [i rece totodat`. Oare era chiar
el [eful ei? Era trist [i atât de schimbat. Era foarte elegant

\mbr`cat. Se apropie de ea [i \i oferi bra]ul.
– S` mergm. Suntem a[tepta]i.
– Elias, adic` domnule director, \mi cer scuze.
– Vorbim mai târziu despre asta. Ai adus cu tine [i mapa?
– Nu este nevoie. Am re]inut toate datele importante.
Se apropiar` de masa rezervat` \ntâlnirii, o prezent` [i \i
prezent` [i ei toate persoanele care se aflau la masa aceea.
– Elias, \l \ntreb` unul dintre ocupan]ii mesei, nu ne spui [i
nou` care sunt criteriile pe baza c`rora angajezi tu secretarele?
– Nu eu m` ocup cu angajarea personalului meu. Am
personal calificat care se ocup` cu a[a ceva [i dup` cum vede]i
\[i face treaba destul de bine.
– Asta se vede foarte bine.
Discu]ia \ncepu [i Caroline era atent` la tot ce spunea Elias,
venind cu complet`ri acolo unde Elias avea nevoie. Re]inuse
toate calculele, toate datele contractuale cu care firma lucra,
to]i beneficiarii [i furnizorii [i de aici mai departe discu]ia era
foarte u[or de purtat.
Elias era foarte \ncântat de ea, dar nu l`sa s` se vad` lucrul
acesta. Orchestra restaurantului \ncepu s` cânte. Dou` perechi
dintre cele prezente se ridicar` [i pornir` spre ringul de dans.
Elias se ridic` [i \i \ntinse mâna Carolinei invitând-o la dans. Se
\ndreptar` spre ringul de dans [i se l`s` purtat` pe ritmul
muzicii \n bra]ele lui Elias.
92 FIONA MOORE
– Elias, cred c` \]i sunt datoare cu o explica]ie.

– Crezi? Eu sunt sigur. Stai lini[tit`, vei avea tot timpul
s`-mi dai explica]ii, pentru c` de ast`zi \nainte voi fi numai cu
ochii pe tine.
– Elias, nu este ce crezi.
– Nu? Eu cred c` e dragoste. Tu ce crezi?
– Eu cred c` putem s` mai amân`m pu]in discu]ia.
– A[a cum ai f`cut data trecut`, fugind?
– Nu voi fugi de data asta.
– Nici prin gând s` nu-]i treac`.
Melodia se termin` [i Elias o conduse la loc. Elias era foarte
fericit c` al`turi de el era Caroline dar nu l`sa s` se vad` acest
lucru pentru c` \i era team` c` va fugi din nou. |[i p`str` acel
aer serios de la \nceputul serii. Se hot`r\ s` fie distant pentru a
nu o intimida. Caroline era invitat` foarte des la dans, iar Elias
privea neputincios, de pe margine, cum al]ii o ]ineau \n bra]e.
Seara se apropie de sfâr[it [i la ultimul dans aveau s` fie din
nou \mpreun` pe ring.
– Caroline, te voi conduce eu acas`.
– Nu trebuie Elias, un taxi rezolv` problema foarte u[or.
– Nimeni \n locul nostru nu rezolv` aceast` problem` foarte
u[or. Avem [i alte lucruri de discutat \n drum spre cas`.
|[i luar` r`mas-bun de la ceilal]i meseni [i pornir` spre
ie[irea restaurantului, el ]inând-o protector de dup` mijloc, a[a
cum f`cuse \n seara când au mers la teatru. Ajun[i \n parcare,
deschise portiera [i o invit` s` urce.

– Elias, \nc` mai pot lua un taxi.
– Nu Caroline, vreau s` \nve]i s` m` cuno[ti mai bine, urc`
te rog.
Porni motorul [i ma[ina \[i urm` drumul \n t`cerea celor
doi ocupan]i ai sì. Dup` un timp, Elias deschise discu]ia:
– Spune-mi Caroline, e[ti mul]umit` de munca ta aici?
– Da, e foarte pl`cut`.
– {i salariul? Te \ntreb pentru c` eu nu am fost la negocierea
salariului tù. Doamna Camila s-a ocupat de problema asta.
– Sunt foarte mul]umit`.
– Caroline, vreau s` te rog ceva. Doamna Camila este foarte
mul]umit` de tine [i are foarte mult` \ncredere \n tine, dar
totu[i nu a \ndr`znit s`-mi cear` s`-[i ia un concediu. Sunt ani
buni de când nu a mai avut un concediu. Crezi c` te-ai putea
descurca singur` o lun` de zile?
– Da, sunt sigur`.
– {i e[ti de acord s`-i d`m o lun` de zile concediu? M`
gândesc c` acum când s`rb`torile de iarn` se apropie ar fi
foarte bucuroas` s` [i le petreac` \n sânul familiei.
– Da, cred c` se va bucura tare mult.
– Vreau s`-]i spun c` nu e[ti chiar singur`. Acum, c` am
rezolvat problemele \n deplasare, voi fi mai mult timp la birou
[i te voi ajuta [i eu. De acord?
– Da. De acord.
94 FIONA MOORE
– A! Mai este ceva. M-a[ bucura tare mult dac` [i pe viitor mi

te vei adresa tot cu "Elias" [i nu cu "[efu’".
– Am s` \ncerc cu toate c` te-ai schimbat foarte mult de când
nu ne-am mai v`zut.
– Cineva anume m-a schimbat foarte mult [i a[tept ca tot
acel cineva s` m` fac` s` m` reg`sesc.
Caroline \[i d`du seama c` de ea era vorba [i nu mai
continu` discu]ia. Ajunser` acas` la Caroline. Aceasta \i d`duse
adresa corect` deoarece oricum avea toate datele ei [i nu avea
rost s` mint`. Ajun[i \n fa]a blocului, Elias cobor\, o ajut` s`
coboare, \i s`rut` mâna [i \i spuse:
– Caroline, \]i mul]umesc pentru ajutorul dat \n aceast`
sear`. Noapte bun`! Pe mâine!
– Noapte bun`, Elias.
Capitolul 12
A doua zi, Caroline ajunse prima la serviciu, preg`ti

coresponden]a [i a[tept` sosirea lui Elias. Acesta sosi o or` mai
târziu.
– Bun` diminea]a, Caroline. Te rog frumos, f`-mi leg`tura
cu Camila.
– Bun` diminea]a, Elias, imediat.
Dup` o discu]ie \ndelungat`, Elias o anun]` pe Caroline cât
de fericit` era Camila de decizia lor. Caroline era fericit` c` o
putea \nlocui pe Camila. {tia c` are nepo]i pe care nu-i mai
v`zuse de mult. Acum se putea plimba [i se putea bucura de ei
timp de o lun` de zile.
Mai trecur` trei s`pt`mâni, timp \n care \[i vedeau fiecare de
treburile lui. Elias nu ezit` s` o ajute atunci când Caroline \l
solicita. De altfel o cam dojenea c` nu-[i respect` orele de mas`
96 FIONA MOORE
[i timpul sù de odihn`. Elias f`cu \n a[a fel \ncât s` serveasc`

masa de prânz cu ea. Comand` \n fiecare zi pentru el [i \n
numele ei de asemenea, apoi nu accept` niciun refuz al
invita]iei la mas`. A[a reu[i s` mai fac` un pas, acela de a fi
\mpreun` la mas`. La mas` discutau altceva decât problemele
de serviciu. Evitau de asemenea s` discute despre rela]ia lor.
|n dup` amiaza zilei de vineri Elias o anun]`:
– Caroline, am sunat-o pe bunica [i i-am spus c` lucr`m
\mpreun`. Era foarte bucuroas`. M-a rugat s` te duc pe la ea.
Vrei s` mergi \n dup`-amiaza aceasta?
– A[ avea câteva probleme de rezolvat.
– Dac` acele câteva probleme ]in de mine, te anun] c` eu
voi fi doar \n trecere pe la castel. Ve-]i fi doar voi dou` [i cu
Tora, bine\n]eles. Te voi l`sa ast`zi [i te voi lua \napoi duminic`
dup`-amiaz`.
– Bine, voi merge.
– S` \n]eleg c` acele câteva probleme ]ineau de prezen]a
mea la castel?
– Elias, eu...
– Caroline, ]i-am spus c` te voi l`sa s` m` cuno[ti mai bine.
Nu voi insista asupra rela]iei noastre. Te voi l`sa pe tine s` faci
primul pas atunci când vei fi preg`tit`.
– |]i mul]umesc.
– Eu \]i mul]umesc c` a[tep]i ca timpul s` rezolve problema
[i nu dai bir cu fugi]ii.
Spre sear` \nainte de a pleca de la birou, Elias o \ntreb`:

– Caroline, vrei s` trecem pe acas` pe la tine s`-]i iei
schimburi?
– Nu, mai am la castel r`mase câteva schimburi.
– Ai dreptate, uitasem.
– Atunci vom trece pe la apartamentul meu s`-mi iau eu
câteva schimburi, vom mânca ceva [i apoi vom pleca la bunica.
Caroline nu [tia nici cum s`-l refuze [i nici dac` trebuie s`-l
refuze a[a c` a l`sat lucrurile s` treac` de la sine.
Ajun[i la apartamentul lui Elias, Caroline intr` condus` de
el \n holul imens de la intrare.
– Acesta este un apartament obi[nuit? M` refer la faptul c`
mi se pare foarte mare.
– Nu este unul singur. Sunt patru apartamente transformate
\ntr-unul singur. Te po]i plimba s`-l vezi pe tot. Când ajungi la
buc`t`rie preg`te[te ceva u[or de mâncare. Eu merg s` fac un
du[ apoi m` ocup de bagajul meu.
Elias plec` la baie. |ntreg apartamentul era frumos
amenajat, cu gust [i modern. Totul \n jur crea o ambian]`
pl`cut`. De la fereastr` avea o priveli[te minunat`. Avea
sentimentul c` \ntreaga Londr` este la picioarele ei. Aproape
uitase c` trebuie s` preg`teasc` masa. Se hot`r\ s` mearg` spre
buc`t`rie. Deschise o u[` [i \l v`zu pe Elias \ntr-un halat de
baie.
– Caroline, vrei te rog s` m` aju]i s`-mi strâng câteva
98 FIONA MOORE
lucruri? Cele pe care le-am scos pe pat.

– Nu am preg`tit \nc` masa.
– Nu-i nimic. O vom preg`ti \mpreun`.
Au stat câteva clipe privindu-se, apoi Elias rupse t`cerea.
– Dac` nu rezolv`m mai repede cu bagajul s-ar putea s` nu
mai ie[im din dormitorul meu prea curând.
Caroline, ca trezit` din vis, se \ndrept` spre pat, \i strânse
lucrurile frumos [i le a[ez` \n micul geamantan. \ntre timp,
Elias se \mbr`c` \n baie [i ie[i doar cu cravata \n mân`. O puse
rapid la gât cam strâmb`. Caroline se amuz`, se \ndrept` spre
el [i \l ajut` s`-[i \ndrepte cravata. Elias o prinse de mijloc, ea
r`mase cu mâinile pe umerii lui [i parc` timpul se opri \n loc
pentru ei.
– Elias mi-e foame.
– {i mie. De tine. }i-am promis ceva [i vreau s` m` ]in de
cuvânt. Hai acum la buc`t`rie.
O buc`t`rie imens`, la fel ca cea de la castel, cu un frigider
foarte bine aprovizionat. Elias o ajut` s` preg`teasc` o gustare.
– {tii, Caroline, mi-ar pl`cea s` am o so]ie pe care s` o ajut
la buc`t`rie.
– Nu crezi c` este plictisitor?
– Nu, cred mai degrab` c` este relaxant.
– A[a este, [i mie mi se pare la fel.
Mâncar` \n t`cere. Dup` aceea, Caroline sp`l` vasele, iar
Elias f`cu un ceai. Servir` ceaiul \n timp ce Caroline nu mai
contenea cu laudele la adresa apartamentului sù. Dup` ce

terminar` ceaiul, Caroline se apuc` s` spele ce[tile, iar Elias se
duse dup` bagaj \n dormitor. Caroline se urc` pe un scaun s`
a[eze ce[tile sus de unde le scosese Elias. Le a[ez` [i când s`
coboare se dezechilibr` cu scaunul, dar nu apuc` s` cad` c`
Elias o prinse \n bra]e, o \ntoarse cu fa]a spre el [i o puse jos
f`r` s`-i dea drumul.
– Te alegeai cu o c`z`tur` destul de urât`.
– Asta dac` nu erai tu. A[tep]i vreo recompens`?
– Crezi c` merit s` fiu un pic \ncurajat?
Caroline se apropie de el [i \l s`rut` pe obraz. R`mase lipit`
de obrazul lui Elias. Acesta \ntoarse pu]in capul [i buzele sale
le cùtar` pe cele ale Carolinei. La \nceput timid apoi din ce \n
ce mai pasional, s`rutul se prelungea spre satisfac]ia
amândurora. Elias \[i plimb` mâinile pe spatele ei, prin p`r,
stârnind \n ea mii de senza]ii necunoscute.
– Elias, dac` nu ne oprim o s` \ntârzii.
– Nu, iubito, dac` nu ne oprim acum, nu o s` ne mai putem
controla [i eu ]i-am promis c` o s` am r`bdare s` m` cuno[ti
mai bine. |mi doresc din toat` inima s` r`mâi lâng` mine, dar
vreau s` fii sigur` c` [tii lâng` cine r`mâi.
– Mergem la bunica?
– Da.
– Hai, iubito. O s`rut` \nc` o dat`, apoi o mai ]inu o clip`
strâns la piept. O s`-mi fie dor de tine pân` duminic`. Te vei
100 FIONA MOORE
gândi la mine?
– |n fiecare clip`.
– A [a s` faci, iubita mea.
O parte a drumului \l parcurser` \n t`cere, Elias ]inându-i
mâna \ntr-a sa.
– Caroline, vreau s`-]i spun c` [tiu de intriga doamnei Lucy,
din pricina c`reia ne-ai p`r`sit. La câteva zile a venit la bunica
cu ideea de a gr`bi c`s`toria \ntre mine [i Beatrice, c`s`torie de
care nu s-a pomenit niciodat`, nici m`car \n glum`.
– Elias, mie mi s-a spus c` sunte]i la un pas de c`s`torie.
– |mi imaginez. Beatrice joac` a[a cum \i dicteaz` mama ei.
Nu este capabil` s` stea pe picioarele ei. Acum nu mai vreau s`
aducem discu]ia despre ele. Nici acum, nici alt`dat`. Am avut o
sear` frumoas` [i nu vreau s` ne \ntrist`m acum din pricina lor.
|]i mul]umesc din suflet, Caroline, pentru acele câteva clipe de
pl`cere petrecute la mine \n apartament. M-am sim]it foarte
bine cu tine.
– Elias, câteodat` mi-e team` c` nu merit atât de mult. De
aceea ezit s` m` gândesc c` \ntre noi poate fi ceva frumos [i
durabil. A[ renun]a oricând la tine dac` a[ [ti c` f`r` mine via]a
ta ar avea alt sens. Eu nu m` tem. Sunt \nva]at` s` muncesc [i
\nainte de toate vreau ca tu s` fii fericit, iar dac` fericirea ta ar
fi cu alt` fat`, oricând m` voi da la o parte din calea ta.
– E[ti o fat` ce merit` toat` aten]ia. Faptul c` nu e[ti bogat`
nu \]i d` dreptul s` te judeci atât de aspru. Eu vreau o so]ie care
[tie s` se descurce \n orice \mprejurare. Sunt foarte multe fete,

chiar eu le-am \ntâlnit, care dac` aba]i un pic discu]ia de la
mod`, nu mai au alt subiect de conversa]ie. Nu [tiu altceva.
Te-am admirat atunci, seara la restaurant. D`deai impresia c`
lucrezi de ani buni la firma mea. Acas`, la castel, când am avut
acei invita]i i-ai eclipsat cu cuno[tin]ele tale \n domeniul
culinar, atât teoretice cât [i practice. Am fost foarte mândru de
tine. O iube[ti pe bunica, iube[ti castelul ca [i cum ai fi crescut
acolo. F`r` tine via]a la castel nu mai e aceea[i. Totul pare trist
[i f`r` sens. Vreau, atunci când va veni timpul, copiii mei s`
aib` o mam` care s` [tie s`-i educe, s` le fac` copil`ria fericit`.
Toate acestea tu le po]i oferi. Crezi c` este pu]in? Ce pot face
eu cu to]i banii pe care-i am dac` nu sunt \mplinit, nu sunt
fericit? Vreau s` te gânde[ti la toate astea [i când vei fi preg`tit`
vom vorbi. Bine?
– Bine. Am ajuns, aproape.
– Da, bunica o s` fie foarte fericit` s` te vad`. Abia ast`zi
i-am dat vestea c` lucr`m \mpreun`.
O ajut` s` coboare din ma[in` [i se \ndreptar` amândoi spre
intrare. Tora le deschise [i o [i s`rut` pe Caroline. Bunica \i
a[tepta bucuroas`.
– Bine a]i venit, dragii mei.
– Bunico, am s` o las pe Caroline \n grija ta. Eu trebuie s`
plec. Am s` m` \ntorc duminic` s` o iau.
– Bine, dragul meu. Pleac` lini[tit.
102 FIONA MOORE
– A! Vezi bunico c` nu prea m`nânc`.

– Bine, bine, las` c` vedem noi.
O s`rut` pe bunica, apoi \i s`rut` mâna Carolinei, \i zâmbi
cu sub\n]eles, apoi plec`.
Bunica observ` c` fata radia de bucurie, dar nu s`ri cu gura
pe ea s`-i cear` explica]ii.
– Draga mea, m` bucur c` e[ti din nou acas`.
– Ce frumos sun`, bunico!
– Caroline, nu [tiu ce va fi \ntre tine [i Elias dar eu vreau ca
aici s` te consideri ca acas` la tine, s` vii de câte ori \]i face
pl`cere. Eu te voi a[tepta mereu ca pe copilul meu.
Caroline \ncepu s` plâng`. Dar de data asta erau lacrimi de
bucurie. |[i puse capul pe genunchii bunicii, iar aceasta \i
mângâia p`rul lung [i m`t`sos.
Capitolul 13
Bunica merse la culcare, iar Caroline \[i lu` o carte din

bibliotec` [i se retrase \n dormitorul ei. Acum se gândi la o
gr`mad` de lucruri. Se \ntâmplaser` multe lucruri frumoase \n
via]a ei \n ultima vreme. Elias avea dreptate [i poate c` merit`
[i ea un strop de fericire. Se gândi la toate lucrurile pe care le
auzise de la Elias pe drum [i \i d`du dreptate. Se hot`r\ \n cele
din urm` s` dea o [ans` rela]iei lor.
A doua zi, Caroline \mpreun` cu bunica [i cu Tora \[i
organizar` o gr`mad` de activit`]i. Diminea]`, dup` micul
dejun, ie[iser` \n gr`dina de flori. |[i petrecur` acolo mai bine
de dou` ore. Se plimbar` apoi pe aleile din curtea castelului.
Caroline era \ncântat` de acest castel [i de gr`dinile sale. Erau
multe de f`cut pentru a le \ntre]ine, dar primeau [i ajutorul
unui gr`dinar.
104 FIONA MOORE
Tora le chem` la masa de pr\nz apoi se apucar` \mpreun` s`

fac` câteva pr`jituri. A[a le trecu ziua [i se sim]ir` minunat.
Caroline se uit` apoi la televizor pân` adormi. A doua zi
diminea]` cobor\ la micul dejun unde doamna Peneloppe \[i
exprim` deja regretul c` avea s` plece.
– Draga mea, a trecut atât de repede timpul cât am stat
\mpreun`!
– {tiu, bunico, dar promit s` vin cât mai des.
– Po]i s` vii [i s`pt`mâna viitoare?
– Dac` nu sunt probleme la serviciu, cu cea mai mare
bucurie.
– Acum am v`zut c` te \n]elegi mai bine cu Elias.
– S` spunem c` ne-am \n]eles \ntr-un punct de vedere.
– Eu \mi doresc din tot sufletul ca voi s` v` \n]elege]i bine.
– De fapt, m-am hot`rât s` dau o [ans` rela]iei noastre.
– Asta este foarte bine, Elias [tie?
– Nu, asear` m-am hot`rât. Ce spui bunico?
– Conteaz` p`rerea mea?
– Pentru mine, da.
– Draga mea, eu m-am c`s`torit din dragoste, de aceea nu
am alergat s`-i aranjez viitorul lui Elias. Vreau ca el s` se
c`s`toreasc` din dragoste, la fel ca mine. Doar a[a o c`snicie
poate fi reu[it`. A[a te sf`tuiesc [i pe tine. Las` [i inima s` ia o
hot`râre. Banii nu rezolv` [i problemele sufletului.
– |]i mul]umesc pentru sfat, bunico.
Dup` ora prânzului sosi [i Elias. O s`rut` pe bunica [i

\ntreb` imediat de Caroline.
– Bunico dar.....
– Nu te speria, de data asta nu a mai fugit , este \n dormitor
\[i preg`te[te bagajul de plecare. Elias, ai grij` de ea. E hot`rât`
s` \ncerce o rela]ie cu tine.
– }i-a spus ]ie? p`ru el ne\ncrez`tor.
– Da. De aceea \]i spun s` te por]i delicat cu ea.
– Voi avea grij`, stai lini[tit`.
Urc` \n dormitorul Carolinei. U[a era deschis`. Caroline
privea pe fereastr`, cu spatele la u[`. Elias cioc`ni u[or. Ea se
\ntoarse speriat` [i deodat` se lumin` la fa]` când \l v`zu pe
Elias. Acesta \i deschise bra]ele. Ea veni [i se cuib`ri \n bra]ele
lui.
– Iubito, s-a \ntâmplat ceva?
– Nu. Te a[teptam s` putem pleca.
– Atunci hai s` mergem s` ne lu`m r`mas-bun de la bunica
[i apoi vom pleca c`tre ora[.
Batrâna era fericit` s`-i vad` \mpreun`.
– Elias, dragule, ai s` mi-o aduci pe Caroline [i s`pt`mâna
viitoare?
– Nu [tiu, dac` patronul ei \i va da liber, o voi aduce.
Se amuzar` \mpreun` [i apoi plecar`. Pe drum, Caroline
\ncerc` s`-i spun` ceva lui Elias dar mereu se oprea când era
aproape de subiect. Elias \[i d`du seama [i o l`s` s` ia singur`
106 FIONA MOORE
decizia.
– Caroline, vrei s` intr`m pe la mine s` bem un ceai?
– Mai bine, nu. Se face destul de târziu [i mâine trebuie s`
fim la serviciu.
Ajun[i la locuin]a ei, Elias se gr`bi s`-i deschid` portiera [i
s-o ajute s` coboare.
– Merit [i eu un ceai?
– Da. Te rog.
Intrând \n apartamentul Carolinei, se dezbrac` [i apoi
inspect` cu privirea tot apartamentul. Caroline a[tepta s` aud`
ce avea de spus.
– Nu se compar` cu apartamentul tù, Elias.
– Nu, dar este foarte ordonat [i destul de primitor. Tu ai
f`cut toate aranjamentele?
– Da.
Caroline se \ndrept` spre buc`t`rie s` prepare ceaiul. Se
uit` \n frigider dup` ceva dulce, dar nu avea nimic preg`tit.
Atunci scoase câteva c`p[une, le a[ez` \n dou` boluri micu]e de
sticl` [i puse peste ele fri[c`. A[ez` câte o linguri]` pe
farfurioar` [i le duse \n sufragerie. Elias \[i scosese [i haina de
la costum, \[i l`rgise cravata [i se a[ezase comod \ntr-un fotoliu.
Se ridic`, \i lua din mân` cupele cu c`p[une [i le a[ez` pe
m`su]`, apoi se a[ezar` amândoi pe canapea privindu-se \n
t`cere. Brusc, Elias rupse t`cerea:
– |nc` de pe drum simt c` vrei s`-mi spui ceva.
– Nu prea [tiu cum s` \ncep.

– Vrei s` te ajut eu?
– Nu. Mi-ai spus c` vrei s` fac primul pas [i.....
– E atât de greu?
– Dac` e[ti de acord m-am hot`rât ....s`...
– S` d`m o [ans` rela]iei noastre?
– Da.
– Iubito, nici nu [tii cât m` faci de fericit.
– {i eu sunt fericit` de alegerea f`cut`, dar e[ti primul meu
prieten [i...
– {i cuno[tin]ele tale \n domeniul baie]ilor sunt limitate. S`
[tii c` asta nu este o ru[ine. Caroline, mut`-te, te rog, la mine.
Când spun asta nu spun musai s` \mp`r]im acela[i dormitor.
Nu voi face niciun pas pân` ce tu nu vei fi de acord. Dar sunt
de p`rere c` locuind sub acela[i acoperi[ ne va fi mai u[or s`
ne apropiem.
F`r` s` ezite, Caroline spuse:
– S`-mi \mpachetez câteva lucruri [i apoi mergem.
– Te a[tept, iubito.
Caroline fu gata \n mai pu]in de jum`tate de or`. Bùr`
ceaiul [i mâncar` c`p[unele apoi plecar`. Ajun[i \n
apartamentul lui Elias, acesta o \ntreb`.
– Ce dormitor preferi?
– Am s`-l iau pe cel de lâng` al tù. Are o priveli[te atât de
frumoas`.
108 FIONA MOORE
– Cum vrei tu. Pânâ \]i aranjezi lucrurile eu am s` preg`tesc

o tav` de friptur` [i o bag la cuptor.
– Bine, voi veni s` te ajut imediat ce termin aici.
– Te a[tept.
Caroline \[i aranj` lucrurile [i i se al`tur` lui Elias \n
buc`t`rie. Acesta cânta [i preg`tea cina.
– M` la[i pe mine acum?
– Nu, ne vom \mpar]i sarcinile \n mod egal.
Caroline zâmbi.
– Pot s` [tiu [i eu de ce te amuzi?
– M` gândeam c` nu \]i st` chiar rù cu [or]ul de buc`t`rie.
– A, da? Ia vino \ncoace domni[oar`. |i leg` un [ort la mijloc
[i o studie. Nici ]ie nu-]i st` rù.
Terminar` de a[ezat masa. Friptura mai trebuia l`sat` pu]in
timp, a[a c` \[i turnar` câte un pahar de vin. Elias scoase
friptura care mirosea ademenitor, o servi mai \ntâi pe Caroline
apoi \[i puse [i el \n farfurie.
Cina fu delicioas`. Masa o strânser` \mpreun`, apoi \[i luar`
câte un pahar de vin \n sufragerie unde se uitar` la televizor. Se
a[ezar` amândoi pe aceea[i canapea. Târziu, Caroline adormi
\n bra]ele lui Elias. Acesta o lu` \n bra]e [i o duse \n dormitor.
– S` [tii c` nu dormeam.
– Sigur, sigur, hai, odihne[te-te. Noapte bun`! O s`rut`
dulce pe gur`, o \nveli [i \i \nchise u[a dormitorului.
Capitolul 14
Urm` o perioad` de câteva zile foarte aglomerate la serviciu.

Elias era din ce \n ce mai ocupat. Seara ajungea foarte târziu
acas` motiv pentru care insista s` nu fie a[teptat. Caroline \i
l`sa \ntotdeauna mâncarea preg`tit` pe mas` \nainte s` se
retrag` \n dormitorul ei.
Un alt incident, la o fabric` situat` la aproximativ [ase sute
de kilometrii dep`rtare, \l ]inu pe Elias departe de cas` aproape
o s`pt`mân` [i jum`tate.
Cât timp acesta era plecat, Caroline se descurca la birou
singur`. |ntr-o zi, Camila o sunase s` vad` cum se descurc`.
– Bun` diminea]a, Caroline, Camila sunt.
– Bun` diminea]a, doamna Camila, m` bucur s` v` aud.
Cum v` sim]i]i \n concediu?
– Trebuie s` recunosc c` m` r`sf`]a]i prea mult. O s` m`
110 FIONA MOORE
obi[nuiesc prea mult cu statul \n concediu [i o s`-mi fie greu

când o s` \ncep serviciu.
– Dup` atâ]ia ani de munc` este binevenit` [i o perioad` de
odihn`.
– Ai dreptate, fata mea, nu mai sunt la o vârst` când pot
\ntoarce lumea pe dos. Anii \[i spun cuvântul.
– Ce fac nepo]ii?
– Fac numai n`zdr`v`nii, dar sunt atât de dr`g`la[i de ui]i
imediat de prostioarele pe care le fac.
– Tu, Caroline, cum te descurci singuric`?
– Fi]i lini[tit` \n privin]a mea, m-am obi[nuit deja cu ritmul
de lucru.
– Domnul Elias, ce mai face?
– De câteva zile este plecat la una din fabrici, \n rest este
foarte aproape de mine [i m` ajut` atunci când avem mai mult
de lucru, iar timpul ne preseaz`.
– Caroline, dac` ai cumva nevoie de mine, s` nu ezi]i s` m`
suni. Voi veni imediat. Oricum prea mult nu cred c` mai pot
trând`vi. Eram obi[nuit` cu un ritm de via]`, iar aici la copii
mei sunt atât de r`sf`]at` \ncât m` simt inutil`.
– Doamna Camila, nu spune]i a[a ceva. Copiii
dumneavoastr` sunt bucuro[i s` v` aib` lâng` ei, sunt sigur`.
– E[ti atât de dr`gu]`, Caroline, abia a[tept s` m` \ntorc la
serviciu s` mai st`m la pove[ti. |mi lipse[ti mult de tot.
– {i eu v` a[tept cu toat` dragostea.
Camila se ata[ase foarte mult de Caroline. |n sinea ei,

Caroline sim]i din discu]ia avut` c` ceva nu este \n regul` cu
doamna Camila. Pân` la plecarea ei \n concediu aceasta \i
spusese despre copiii ei c` nu aveau o c`snicie prea reu[it`.
Acesta oare s` fi fost motivul pentru care acum la telefon o
sim]i mai retras`?
Spre sfâr[itul programului acelei zile de munc`, Elias suna
de la fabrica de unde era plecat.
– S`rut mâna, Caroline.
– Bun`, dragul meu. Ast`zi nu ai sunat deloc. Sunt
probleme serioase acolo?
– |n mare parte eu zic c` au trecut, dar trebuiesc ]inute sub
supraveghere strict` cel pu]in vreo trei, patru zile. De aceea,
te-am sunat s`-]i comunic c` voi mai \ntârzia. Tu e[ti bine?
– Nu-]i face probleme \n ceea ce m` prive[te, m` descurc.
– La serviciu sunt probleme?
– Nu, po]i sta lini[tit s`-]i vezi de treab` acolo.
– La bunica ai mai fost?
– Nu am reu[it, dar am sunat-o \n fiecare zi. Sper s` pot
trece pe la ea \n acest sfâr[it de s`pt`mân`.
– Ai face bine pentru c` \]i duce dorul. Am vorbit mai
devreme cu ea [i \[i f`cea probleme c` \]i dau prea mult de
lucru, fapt pentru care nu reu[e[ti s` mai treci pe la ea.
– Stai lini[tit, Elias, voi trece pe la ea negre[it zilele astea.
– Caroline, voiam s`-]i mai spun ceva.
112 FIONA MOORE
– Te ascult.
– |mi este foarte dor de tine.
– {i mie, dar nu peste mult timp vom fi din nou \mpreun`.
– {tiu, dar aceste zile mi se par o ve[nicie. Ai grij` de tine.
– {i tu s` ai grij` de tine. Pe curând, Elias.
|n urm`toarea diminea]`, Caroline preg`tea câteva
materiale pentru o [edin]` care urma s` se ]in` la \ntoarcerea
lui Elias. |n timp ce studia acele acte, u[a fu deschis` brusc [i
\n prag ap`ru nimeni alta decât Beatrice.
– Ce cau]i tu aici? \ntreb` Beatrice.
– Bun` ziua, domni[oar` Beatrice, r`spunse politicos
Caroline, eu aici lucrez.
– Am venit s` vorbesc cu Elias.
– |mi pare rù, dar domnul Elias nu este ast`zi la birou.
– Dumneata v`d c` ai avansat de la servitoare la secretar`.
– Am anumite cursuri care \mi dau dreptul s` profesez
aceast` meserie.
– Sigur c` da. Nu o s` te re]in prea mult pentru c` v`d c`
e[ti foarte ocupat`. Am trecut s`-i las lui Elias câteva pliante.
Sunt câteva loca]ii unde sugerez eu s` facem petrecerea de
nunt`, apoi luna de miere. Am s` te rog s` i le dai imediat ce
revine la birou.
Caroline nu inten]iona s` se amestece, dar r`mase pur [i
simplu blocat` de siguran]a cu care Beatrice expunea
problema. |[i lu` inima \n din]i [i porni o discu]ie pe care mai
târziu o regreta.
– Domnul Elias, nu a pomenit nimic de vreo nunt`.
– Poate c` Elias nu este foarte convins c` vrea s` fac` acest
pas, dar când va afla c` \i port copilul cu siguran]` nu va mai
sta pe gânduri.
– Cum a]i spus?
– Cum ai auzit dr`gu]o. Copilul lui Elias se va na[te peste
câteva luni. Caroline sim]i c` paralizeaz` la aflarea unei astfel
de ve[ti. |[i aduna tot curajul de care mai era \n stare s` poat`
sc`pa de Beatrice.
– Nu v` face]i probleme, domnul Elias va intra \n posesia
pliantelor imediat cum va sosi la birou.
Beatrice ie[i trântind u[a dup` ea. Caroline r`mase câteva
minute bune nemi[cat`. Nu \i venea s` cread` c` via]a ei luase
dintr-o dat` o alt` \ntors`tur`. |ncepu s` r`sfoiasc` pliantele pe
care Beatrice le aruncase pe birou \n fa]a ei. |n primul pliant
deschis erau numai localuri de lux unde cei doi \[i puteau
desf`[ura petrecerea de nunt`. |n urm`torul pliant erau
diferite case de mod` care \[i prezentau crea]iile vestimentare
pentru mirese [i miri. O sumedenie de rochi]e de mireas` erau
prezentate acolo. Câteva din ele erau \ncercuite cu pixul.
Probabil din acelea avea s`-[i aleag` Beatrice rochi]a pe care o
va purta. |n ultimul pliant erau prezentate mai multe hoteluri
de lux, unde puteau s`-[i petreac` luna de miere.
Caroline se gândi c` oricât de mult o dispre]uia Elias pe
114 FIONA MOORE
Beatrice acum trebuia s`-i treac` totul cu vederea datorit`

acelui copil. Ea [tia cât de mult suferise imediat dup` ce
p`rin]ii ei au decedat. {i acum le sim]ea foarte mult lipsa [i-ar
fi dorit din tot sufletul s`-i fi avut acum lâng` ea s` o poat`
mângâia, s` o poat` consola. Doar bunica lui Elias ar fi putut
\n]elege [i asculta acum. Caroline se gândi mai bine [i \[i spuse
c` nu are dreptul s` o bage pe bunica la mijloc. Cu siguran]` \l
va obliga pe Elias s` se ocupe de copilul care urma s` se nasc`.
Nu [tia cui s` cear` ajutorul [i nici \n fa]a cui s`-[i descarce
sufletul.
Telefonul sun`, dar Caroline era departe cu gândul. |n cele
din urm` tres`ri. Se uit` la ceas. Trebuia s` fie plecat` de
aproximativ dou` ore de la serviciu. Se \ntreb` cine putea fi la
ora aceea. R`spunse totu[i f`r` nicio tragere de inim`.
– Alo, Caroline, sunt eu, Camila. Eram prin zon` [i m`
gândeam dac` te mai g`sesc la birou s` putem bea o cafea
\mpreun`.
La cel`lalt cap`t al firului se auzir` suspine.
– Caroline, s-a \ntâmplat ceva?
– Doamna Camila, am nevoie de ajutorul dumneavoastr`.
– Fata mea, ce s-a \ntâmplat?
– V` a[tept la birou.
– |n cel mult cinsprezece minute ajung. Lini[te[te-te, te rog.
Nu poate fi atât de rù. Dumnezeule, fata mea, ajung imediat.
Ca s`-]i ocupi timpul cât m` a[tep]i ce-ar fi s` preg`te[ti o
cafea?
– Pun imediat filtru \n priz`.
– Bine, draga mea, ajung imediat.
Caroline se mai lini[ti, dar când Camila intr` \n birou se
arunc` \n bra]ele ei [i \ncepu din nou s` plâng`. Aceasta o
strânse la pieptul ei [i o l`s` s` se descarce apoi \[i scoase
batista [i \i [terse ochii \nl`crima]i.
– Caroline, din prima clip` când te-am v`zut intrând \n
acest birou m-am ata[at foarte mult de tine. Poate nu am vrut
s` recunosc pân` acum, dar mi-am dorit foarte mult ca fata mea
s`-]i semene. Acum dac` [i tu e[ti preg`tit` s`-mi poveste[ti te
anun] c` eu sunt preg`tit` s` te ascult [i dac` apoi vei vrea,
poate te pot ajuta cu vreun sfat. Te ascult.
Caroline se mai lini[ti, o servi pe Camila cu o cafea, \[i turn`
[i ea o cafea apoi se a[ezar` amândou` pe o canapea. Fata
\ncepu s`-i povesteasc` toat` istoria \n cele mai mici am`nunte.
Se opri din povestit când ajunse la evenimentele petrecute cu
câteva ore \nainte.
– Draga mea, spuse Camila, pân` aici nu v`d decât o
poveste desprins` dintr-un frumos roman de dragoste.
– Sunt de acord cu dumneavoastr`, doamn` Camila, dar
ast`zi Beatrice s-a \ntors.
– A venit aici?
Caroline se ridic` de pe canapea, se apropie de birou [i lu`
\n mân` cele câteva pliante \ntorcându-se din nou lâng` Camila
116 FIONA MOORE
pe canapea.
– Da, a venit [i mi-a trântit pe birou aceste pliante.
Camila lu` revistele [i le r`sfoi rapid pe fiecare \n parte.
– Ascult`, fata mea, eu o cunosc pe Beatrice \naintea ta. De
când o [tiu, nu am auzit un lucru bun despre ea. |n schimb
când e vorba de f`cut rù, ea este cea mai priceput`. Te-ai
gândit c` poate asta este dorin]a ei, dar nu [i a domnului Elias.
– Da, m-am gândit, dar vestea care pune capac \ntregii
pove[ti abia acuma vine. Este \ns`rcinat` [i poart` copilul lui
Elias.
– Cum? Dumnezeule asta chiar pune capac. Nu [tiu ce, dar
\n toat` povestea asta ceva este cusut cu a]` alb`. Nu pot s`-mi
dau seama ce anume dar e ceva ce nu \mi place. {i tu ce ai de
gând s` faci \n continuare?
– Vreau s` dispar din via]a lui Elias.
– Iar`[i?
– Da, Camila. Dac` a[ r`mâne ar fi ca [i cum a[ l`sa un copil
f`r` tat` [i acest lucru nu a[ putea s`-mi iert niciodat`. {i din
câte o cunosc eu pe bunica, cu siguran]` \l v-a obliga s` r`mân`
s` aibe grij` de acest copil.
– Mi-e team` c` ai dreptate, draga mea. Dar totodat` nu
vreau s` te gr`be[ti s` iei o decizie gre[it`.
– |n primul rând voi avea nevoie de ajutorul
dumneavoastr`. Eu nu mai pot r`mâne s` dau ochii cu Elias.
Pân` la \ntoarcerea lui, trebuie s` fiu plecat`.
– Asta nu este o problem`. Pot veni aici \n locul tù. Dar

unde vei merge tu?
– Deocamdat` nu am nicio idee. M` gândesc c` ar trebui
s`-mi schimb din nou apartamentul ca s` nu poat` Elias s` dea
de mine. De aceea va trebui s` plec chiar de mâine.
– Fata mea, te po]i baza pe mine chiar de mâine, dar
spune-mi cu ce te pot ajuta? Dac` m` \ntreab` domnul Elias de
tine ce s`-i spun?
– Po]i s`-i spui adev`rul. |i vei povesti de vizita domni[oarei
Beatrice, \i vei ar`ta pliantele pe care i le-a adus s` le studieze
[i po]i desigur s` \l anun]i c` \n scurt timp va fi t`tic. Dac` nu
\i vei spune adev`rul voi risca s` m` judece gre[it. Cu toate c`
atunci când va auzi de copil cu siguran]` \mi va da dreptate.
– Caroline, \mi promi]i c` m` vei suna [i \mi vei spune cum
te descurci?
– Doamna Camila, atunci când m` voi stabili cu casa [i cu
serviciu \n alt` parte v` voi suna s` v` spun cum m` descurc.
– Vrei s` te ajut s`-]i strângi lucrurile?
– Mi-a]i fi de mare ajutor.
|n urmatoarele ore terminar` de \mpachetat, comand` un
taxi [i dup` ce \nc`rc` bagajul, \[i luar` r`mas-bun [i se
desp`r]ir` \n fa]a sediului.
A doua zi, Caroline sun` la o firm` de imobiliare pentru a
putea face schimb de apartament. Acest lucru fu pus \n aplicare
chiar \n acea zi deoarece zona \n care locuia Caroline era chiar
118 FIONA MOORE
\n centru [i era foarte cùtat`. |[i g`si un apartament la fel de

mare, dar \ntr-o zon` ceva mai retras`, mai lini[tit`. Din banii
pe care \i avea strân[i putea s` se \ntre]in` f`r` s` se gr`beasc`
s`-[i g`seasc` urgent de lucru.
Capitolul 15
Dup` trei zile, Elias sosi seara târziu la apartamentul sù din
Londra, locuin]a care mai nou o \mp`r]ea cu draga lui
Caroline. Ajuns acas` la miezul nop]ii merse u[or prin
apartament s` nu o trezeasc` pe Caroline. Diminea]a se trezi
devreme preg`ti cafeaua [i micul dejun apoi merse la u[a
dormitorului fetei. Cioc`ni u[or, dar nu auzi niciun r`spuns.
Deschise u[or u[a [i g`si dormitorul \ntunecat cu draperiile
trase. Ajuns lâng` fereastr`, trase draperiile de o parte [i de alta
a ferestrei [i deodat` r`mase locului f`r` a mai putea face un
pas. Patul era aranjat de parc` nu dormise nimeni peste
noapte. Merse la baie, nimeni. Deschise u[ile [ifonierului [i
g`si umera[ele goale. Elias \ncremeni. Din nou Caroline \l
p`r`sise f`r` un cuvânt. Se \mbr`c` [i f`r` s` mai m`nânce se
gr`bi s` ajung` la birou. Era nervos când ajunse la birou [i
120 FIONA MOORE
deschise cu furie u[a secretariatului. Camila se sperie de

zgomotul produs.
– Bun` diminea]a, domnule Elias.
– Bun` diminea]a, Camila, te rog, spunei domni[oarei
Caroline c` o a[tept \n birou la mine.
– Domni[oara Caroline nu mai lucreaz` la noi.
– Cred c` glume[ti.
– Nu glumesc domnule Elias. M-a rugat s`-i ]in locul pân`
veni]i dumneavoastr`.
– Care a fost motivul pentru care a plecat?
Camila, se gândi s`-i povesteasc` \ntocmai cele petrecute \n
lipsa lui. Doar a[a o putea ajuta pe Caroline.
– Domni[oara Beatrice i-a f`cut o vizit` zilele trecute. Dup`
ce i-a aruncat câteva pliante pe birou spunând c` sunt planurile
dumneavoastr` pentru nunt` [i luna de miere, i-a adus la
cuno[tin]a Carolinei c` este \ns`rcinat` [i copilul v` apar]ine.
– Este ce?
– Este \ns`rcinat`, domnule Elias [i peste câteva luni va da
na[tere copilului dumneavoastr`, a[a s-a exprimat domni[oara
Beatrice.
– Dumnezeule nu pot s` cred c` a putut merge pân` aici.
Camila, spune-mi te rog, [tii unde este acum Caroline?
– Nu [tiu domnule, sincer. Mi-a promis c` dup` ce se va
aranja \n alt` parte, \mi va da de [tire.
– Camila vreau s`-]i spun c` dac` Beatrice este \ntr adev`r
\ns`rcinat`, acela nu este copilul meu.

– B`nuiam, domnule Elias c` nu poate fi adev`rat, dar fata
asta chiar \ntrece orice m`sur`.
– M` duc chiar acum la Beatrice. Vreau s`-i spun care \i este
locul \n toat` povestea asta. Vreau s` \n]eleag` o dat` pentru
totdeauna c` de mult timp nu mai joac` niciun rol \n via]a mea.
Dac` \ntre timp sun` Caroline, spunei te rog c` Beatrice a jucat
din nou dup` propriile reguli.
– Am \n]eles domnule Elias, mi-a[ dori foarte mult s` sune.
– Scuz`-m`, am uitat s` te \ntreb dac` ]i-ai terminat
concediu?
– Da domnule, nu v` face]i probleme. Eu sunt de câteva zile
\ntoars` la munc`.
– Bine, Camila, ai tu grij` aici, te rog.
– Merge]i f`r` grij`, domnule.
Beatrice [i mama ei locuiau \ntr-o vil` cu etaj \n centrul
Londrei. Elias care din bunul-sim] cu care a fost crescut nu le
trecea pragul niciodat` f`r` flori pentru ambele femei acum era
plin de nervi [i ner`bd`tor s` dea ochii cu Beatrice.
Elias sun` la u[` [i a[tept` ca vreun servitor s`-i deschid`
u[a.
– Bun` diminea]a, domnule Elias.
– Bun` diminea]a, domni[oara Beatrice este acas`?
– Da, dar nu s-a trezit \nc`. Dori]i s` a[tepta]i?
– Nu cred c` voi mai avea r`bdare de data asta. Mul]umesc,
122 FIONA MOORE
oricum cunosc drumul.

Ajuns \n fa]a dormitorului, Elias b`tu serios la u[`. Se auzi o
voce somnoroas` [i sup`rat` totodat`. Nu-i f`cea pl`cere s` o
trezeasc` cineva diminea]a, pân` nu-[i termina somnul de
frumuse]e. Elias intr` ner`bd`tor, \nchizând u[a \n urma lui.
– Bun` diminea]a, spuse Elias pe cel mai serios ton posibil.
– O, dragule, tu e[ti? Intr`, te rog, m` \mbrac imediat.
– Nu este nevoie s` te deranjezi nici acum, nici mai târziu.
Nu r`mân decât câteva minute. Pot s` [tiu ce este cu pliantele
acelea de pe biroul meu?
– Dragul meu, am cùtat \nnebunit` ceva potrivit pentru
noi. Abia am g`sit câteva idei [i am rugat-o pe Caroline, s` ]i le
dea s` te ui]i pe ele.
– Sun` frumos. {i povestea cu copilul?
– Dragul meu, cred c` sunt \ns`rcinat`. |n fiecare diminea]`
am st`ri de vom`. Am zis c` trebuie s` merg la un control.
– Da, ar fi bine, dar poate po]i s`-]i aranjezi [i un control la
cap.
– M` jigne[ti, dragul meu.
– Chiar a[ dori lucrul acesta dar nu cred c` voi reu[i. Tu ori
nu vrei s` recuno[ti, ori nu te duce capul s` accep]i c` rela]ia
noastr` s-a terminat o dat` pentru totdeauna. |n ce prive[te
copilul, dac` acesta exist`, mergi [i pune-i-l \n bra]e
adev`ratului tat`. Noi doi nu am mai \mp`r]it un pat de
aproape un an de zile. |]i mai dau un sfat, Beatrice: stai departe
de mine [i de Caroline [i \ncearc` s` ui]i adresa [i num`rul meu

de telefon. {tiu c` nu \]i va fi greu.
Elias deschise u[a [i porni nervos spre ie[ire. Beatrice s`ri
din pat pe urmele lui.
– Elias, dragul meu, nu putem pune cap`t rela]iei noastre
tocmai acum. Am investit atâta timp [i pasiune \n rela]ia
noastr`.
– Ai dreptate, p`cat de atâta timp pierdut.
Elias, p`r`si casa trântind u[a de la intrare \n urma lui.
Capitolul 16
Caroline \[i petrecea timpul numai \n apartamentul ei. De

cele mai multe ori. Era convins` c` procedase cât se putea de
corect \n ceea ce \l prive[te pe Elias. Dar acum trebuia s` [i-l
[tearg` din minte [i s` porneasc` mai departe.
Trebuia s` se gândeasc` la un serviciu. Nu [tia la cine s`
apeleze. Deodat` gândul \i zbur` la avocatul familiei sale,
domnul Spence. |[i aminti c` atunci când se desp`r]iser` \i
promisese c` o va ajuta atunci când va apela la ajutorul lui.
Cu aceast` hot`râre, plec` Caroline \n ziua imediat
urm`toare c`tre biroul domnului Spence. Ajuns` la birou,
secretara o rug` s` mai a[tepte câteva minute pân` se va elibera
domnul avocat.
– Ave]i programare? o \ntreb` secretara.
– Nu, domnul avocat mi-a spus c` pot veni oricând la
dumnealui f`r` programare.

– Am \n]eles, numai c` \n ultimul timp este destul de
ocupat, de aceea v` spun c` era mai bine s` v` programa]i. Mai
a[tepta]i pu]in, poate urm`toarea \ntrevedere va fi pu]in
\ntârziat` [i atunci ve]i putea intra dumneavoastr`.
– Nu este nicio problem`, mai a[tept.
La câteva minute, u[a biroului se deschise [i domnul
Spence ie[i \nso]it de un b`rbat cu care se pare c` voia s`
p`r`seasc` cl`direa.
– Domni[oar`, spuse avocatul secretarei, v` rog s`-mi
anula]i urm`toarele \ntâlniri deoarece trebuie s` ies neap`rat.
– Am \n]eles domnule, dar este cineva aici care v` a[teapt`
de ceva timp.
Avocatul \ntoarse capul [i o z`ri pe Caroline. Pl`cut surprins
o lu` \n bra]e [i o s`rut` pe frunte a[a cum f`cea \ntotdeauna.
– Caroline, cât m` bucur s` te v`d. Ce este cu tine? Nu
te-am mai v`zut de mult.
– Voiam s` st`m pu]in de vorb`. Dar v`d c` v` gr`bi]i a[a c`
nu este nicio problem`, pot reveni \n alt` zi.
– Nici gând. Nu am timp acum dar ne putem vedea desear`
la un restaurant. Chiar m` \ntrebam cum am s` pot da de tine.
Am o surpriz` destul de pl`cut` pentru tine. Ce spui, po]i veni
desear`?
– Desigur, v` mul]umesc.
– Domnule Spence pot s` [tiu [i eu ce comoar` ascunzi?
126 FIONA MOORE
\ntreb` b`rbatul care tocmai ie[ise din biroul sù.

– Scuz`-m`, Patrik, ea este fiica mea Caroline.
Acesta \ntinse mâna.
– Sunt \ncântat domni[oar`. |i lu` mâna Carolinei [i o
s`rut` \ntârziind s`-i dea drumul.
– |mi pare bine, spuse Caroline retr`gându-[i mâna cât mai
repede.
– Atunci a[a r`mâne draga mea, pe desear`.
Cei doi plecar`, iar Caroline r`mase s` stabileasc` cu
secretara locul [i ora \ntâlnirii din acea sear`. Dup` ce acestea
fur` puse la punct, Caroline plec` spre apartamentul sù. Se
opri \n drumul ei s` m`nânce ceva, apoi urc` s` se preg`teasc`
pentru \ntâlnire.
Era impresionat` cât de frumos se purtase avocatul cu ea.
Chiar ]inea la ea dac` o recomand` drept fata lui. |n acel
moment se sim]i protejat` de parc` un tat` adev`rat avea grij`
de ea.
Totodat` se \ntreba ce surpriz` avea avocatul pentru ea. Ce
este drept gre[ise când plecase f`r` s` lase un num`r de telefon
unde putea fi g`sit`. Chiar secretara \i spusese cât de mult
\ncercase s` dea de ea.
Ajuns` la restaurant fu condus` la masa rezervat`. Acolo
avocatul o a[tepta studiind lista de bucate. V`zând-o c` se
apropie se ridic` [i o s`rut` pe frunte.
– Bine ai venit, Caroline.
– Bine v-am g`sit. M` scuza]i c` am \ntârziat.

– Nu este nicio problem`. M` gândeam c` va fi invers. La
câte probleme am avut de rezolvat ast`zi, am crezut c` eu o s`
\ntârzii. Ia spune-mi, ce mai faci?
Caroline se sim]i atât de apropiat` de el \ncât \i povesti prin
tot ce trecuse, bine\n]eles f`r` s` dea nume. |i povesti de
asemenea c` vizita pe care i-o f`cuse la birou era pentru a o
ajuta s`-[i g`seasc` un serviciu.
– Acum, draga mea, po]i fi lini[tit`. Vestea pe care am s`
]i-o dau te va lini[ti din punct de vedere financiar. |n ceea ce
prive[te problema ta sentimental` cred c` ar trebui s` la[i
timpul s` clarifice lucrurile. Nu \ntotdeauna problemele sunt
a[a cum par, de aceea nu trebuie s` judec`m prea aspru
anumite persoane. |n cazul tù, ai gre[it când ai plecat f`r`
s`-i dai tân`rului dreptul s` se explice. Te-ai gândit, c` poate
este nevinovat [i tu te-ai gr`bit s`-l judeci?
– Am f`cut ce am crezut pe moment c` este mai potrivit.
– Te cred, numai c` m` gândesc c` te-ai cam gr`bit.
– Despre ce surpriz` este vorba? \ntreb` Caroline \ncercând
s` schimbe subiectul.
– Ei bine, tat`l tù a l`sat câteva ac]iuni. Ele nu au fost
trecute \n testament deoarece nu s-a [tiut de ele pân` acum
ceva timp când directorul \ntreprinderii unde se aflau aceste
ac]iuni m-a cùtat [tiind c` m-am ocupat de testamentul tat`lui
tù. El se ofer` s` cumpere acele ac]iuni la un pre] destul de
128 FIONA MOORE
bun. Acum depinde de tine dac` vrei s` le vinzi. Vreau s`-]i

spun c` m-am interesat [i acele ac]iuni sunt destul de
valoroase, iar \ntreprinderea este destul de prosper`.
– Nu \n]eleg ce vre]i s` spune]i.
– Vreau s`-]i spun c` dac` ]i-ai bate capul pu]in ai putea
chiar tu s`-]i coordonezi ac]iunile intrând \n consiliul de
conducere al acestei \ntreprinderi. Ai suficiente ac]iuni pentru
a avea un cuvânt de spus \n acel consiliu de conducere.
– Dar eu nu [tiu nimic despre aceast` \ntreprindere.
– Dac` dore[ti am s` te pun eu la curent cu toat`
tehnologia. Ai putea s` studiezi [i apoi s` abordezi problemele
cu foarte mare u[urin]`. Ce spui? A[a cred c` rezolvi [i
problema serviciului. Vei fi o adev`rat` femeie de afaceri.
– Crede]i c` voi fi capabil`?
– Nici nu-mi fac probleme \n sensul acesta.
– Atunci nu r`mâne decât s` a[tept s`-mi aduce]i materialul
dup` care s` pot \nv`]a.
– A[a te vreau fata mea. |ntre timp nu r`mâne decât s`-]i
deschizi un cont \n care s`-]i fie virat` suma de bani care \]i
revine de câteva luni \ncoace. A[a nu vei duce grija banilor [i
vei putea \nv`]a f`r` grij`.
Restul serii au petrecut-o foarte bine \mpreun`. Caroline se
sim]i atât de apropiat` de avocat \ncât recunoscu cu voce tare.
– Vreau s` v` spun c` m-am sim]it extraordinar de bine
al`turi de dumneavoastr`. Cred c` dac` tat`l meu ar fi trìt,
m-a[ fi sim]it la fel de bine [i cu el.

– M` bucur enorm de mult, fata mea, pentru c` dac` eu nu
am putut avea copii, te-am sim]it atât de apropiat` de mine ca
[i cum ai fi fost copilul meu. Aceste luni de când nu am mai
[tiut nimic de tine au fost foarte grele. M` gândeam mereu cum
\]i merge acolo unde e[ti.
Ajuns` acas`, Caroline se gândi c` acesta putea fi un nou
\nceput. Dac` tat`l ei s-a gândit s` investeasc` \n aceast`
\ntrepridere de ce s` nu duc` mai departe munca tat`lui ei? Mai
ales acum când avea un ajutor destul de solid \n persoana
avocatul Spence.
La câteva zile, acesta o cùt` [i \i aduse o parte din
materialul pe care trebuia s`-l parcurg`. Dup` alte câteva zile \i
aduse alte materiale de studiu. |n problemele juridice avocatul
\i aranja \n timpul sù liber, [edin]e de studiu unde amândoi
puneau cap la cap diferite probleme care puteau ap`rea \n
anumite situa]ii create \ntr-o astfel de \ntreprindere. Dup`
câteva s`pt`mâni, Caroline se transformase \ntr-o adev`rat`
femeie de afaceri. Urma ca avocatul s`-i programeze \ntâlnirea
cu consiliul director al acelei \ntreprinderi unde Caroline avea
s` anun]e c` nu renun]a la ac]iunile ei, dimpotriv` avea s` se
al`ture consiliului pentru a putea pune um`rul \n conducerea
\ntreprinderii. Trecuse atâta timp de când nu mai [tia nimic de
Elias [i nici de bunica. Se gândi s` o sune pe Camila, dar se
temea s` nu r`spund` chiar Elias la telefon. Voia de asemenea
130 FIONA MOORE
s` o sune pe bunica dar nu [tia ce anume \i povestise Elias

despre copil. Dac` acesta nu \i spusese nimic, cum avea ea oare
s`-l dea de gol? A[a r`mase doar cu gândul la ei f`r` s` poat`
face nimic. Curios lucru, gândindu-se la Elias, avea s` constate
c` obiectul de activitate al \ntreprinderilor sale se asem`na
foarte mult cu cel al \ntreprinderilor unde avea ea ac]iunile.
Probabil de aceea \nv`]ase foarte repede deoarece deja
cuno[tea unii termeni [i semnifica]iile acestora.
La câteva zile, avocatul Spence o sun` s`-i propun` o
\ntâlnire cu directorul adjunct al \ntreprinderii unde ea avea s`
fie ac]ionar`.
Se \ntâlnir` la acela[i restaurant unde ea [i avocatul
obi[nuiau s` ia uneori masa. Spre surprinderea ei avea s`
constate c` acesta nu era nimeni altul decât Patrik.
– Bun` seara, scump` domni[oar`, spuse acesta
s`rutându-i mâna.
– Bun` seara, domnule Patrik.
– Bun` seara, fata mea, spuse avocatul s`rutând-o
p`rinte[te pe frunte. Caroline vreau s`-]i comunic c` domnul
Patrik este directorul adjunct la \ntreprinderea unde tu ai
ac]iunile. I-am explicat domnului cum st` situa]ia [i bine\n]eles
punctul tù de vedere.
– Este adev`rat, spuse Patrik, noi credeam c` d`m de o
persoan` care abia a[teapt` s` vânda ac]iunile [i s` pun` mâna
pe bani, dar se pare c` nu este chiar a[a. Se pare c` dumneata
chiar vrei s` dai o mân` de ajutor, mai mult chiar am \n]eles c`

ai destule cuno[tin]e \n ceea ce prive[te activitatea firmei.
– Este adev`rat, spuse Caroline, pe un ton foarte serios. A[
dori s` [tiu când \i pot \ntâlni pe ceilal]i membrii ai consiliului
de conducere [i de ce nu [i pe patronul acestei \ntreprinderi.
– |n]eleg ner`bdarea dumitale domni[oar`, dar \ntâlnirea
de care pomenea]i nu poate s` aibe loc mai devreme de dou`
s`pt`mâni.
– E \n regul`, ne vedem atunci. Acum a[ dori s` m` scuza]i
am o treab` care nu suport` amânare. Se ridic`, d`du mâna cu
Patrik, apoi se \ntoarse cu fa]a c`tre avocat. Avocatul se ridic`
s` o conduc`.
– Te voi conduce, Caroline.
– La u[`, \nainte s`-[i ia r`mas-bun, avocatul o felicit`.
– Bravo, Caroline, mi-a pl`cut atitudinea ta autoritar`. M`
a[tept s` faci o figur` tot a[a de bun` [i la prima ta [edin]`.
– A[ dori s` fi]i al`turi de mine [i atunci. Ca [i ast`zi [i atunci
voi sim]i nevoia s` fiu protejat`.
– Voi fi al`turi de tine, draga mea, pentru c` din punct de
vedere legal trebuie s` te sus]in` cineva la prima ta \nf`]i[are ca
ac]ionar`. Sunt ac]ionari versa]i care te-ar putea lua \n gheare.
– Atunci sunt lini[tit`.
– Acum fii sincer` [i spune-mi chiar ai o problem` care nu
sufer` amânare sau a fost doar un pretext?
– Adev`rul este c` nu mai puteam s`-i suport privirea lui
132 FIONA MOORE
Patrik asupra mea.

– Ai dreptate când vine vorba de femei se crede un b`rbat
irezistibil. {i sincer s` fiu tu cam tai r`suflarea oric`rui b`rbat.
– Domnule avocat.....
– Caroline, scuz`-m` c` te \ntrerup, dar dac` te sim]i cât de
cât apropiat` de mine spune-mi te rog pe nume. Dac` a[ fi avut
o fat` nu a[ fi acceptat s`-mi spun` domnule.
– Pân` acum nu am \ndr`znit. {i eu sim]eam o oarecare
barier` \ntre noi dar nu mi-am permis.
– Te rog, de acum, s`-mi spui pe nume. Ce anume spuneai?
– Spence, spuneam c` \n momentul de fa]` nu sunt \n stare
s` \ncep o nou` rela]ie de aceea am vrut ca \ntrevederea cu
Patrik s` fie cât mai scurt`.
– Bine\n]eles, fata mea, cum spui tu. Am s` te scuz din nou
când m` \ntorc confirmându-i c` erai gr`bit`. S` nu-]i face griji
deoarece nu ai nicio obliga]ie fa]` de acest Patrik. S-ar putea s`
ajung` s` te urasc` singur când va afla cât de rece po]i fi când
e vorba de afaceri.
Amândoi \ncepur` s` râd`. Spence o s`rut` pe frunte [i \i
ura s` aib` o sear` pl`cut`. O conduse pân` la taxi apoi se
\ntoarse \n compania lui Patrik.
Spence era cât se putea de fericit. De când Caroline se
\ntorsese se sim]ea mai \mplinit, mai puternic. Chiar \n acea
sear` \i spuse so]iei sale c` sim]ea cu adev`rat c` avea un copil,
prin prezen]a Carolinei. {i nu unul oarecare, ci o frumuse]e de
fat`. Pe cât de frumoas` pe atât de de[teapt`. |i promise so]iei

sale, c` o va convinge pe Caroline s` \i viziteze cât mai curând
posibil.
Cele dou` s`pt`mâni trecur` foarte greu pentru Caroline.
Se gândi \n acest timp [i la propunerea lui Spence de a urma o
facultate pentru a ie[i avocat`. |i explicase c` nu era un capriciu
de a avea aceea[i meserie cu a lui, dar c` astfel putea s` o ajute
mai mult. |[i aminti ce \i spusese:
– Draga mea, vreau ca urmând aceast` [coal` s` te po]i
ap`ra singur`. Atât pe tine cât [i bunurile tale. Acum sunt eu \n
spatele tù, dar când nu voi mai fi eu va trebui s` te descurci
singur`. {i nu vei reu[i decât dac` vei \n]elege toate drepturile
[i \ndatoririle ce ]i se cuvin. |]i dau un exemplu. Dac` nu
studiam bine problema ta care a fost pus` \n cu totul alt`
lumin`, te-a[ fi sf`tuit probabil s` accep]i banii pe acele ac]iuni,
dar tu, de fapt, stai acum pe o min` de aur. Ai s`-mi dai
dreptate când ai s` vezi cum stau treburile acolo. {i sincer s`
fiu nu [tiu cât de implicat este directorul acestei \ntreprinderi
cât este Patrik. Directorul când m-a sunat a dorit s`-l sf`tuiesc
ce s` fac` cu acele ac]iuni acum când ac]ionarul de drept
decedase. Chiar m-a \ntrebat dac` nu este cineva care s`-l
mo[teneasc`. Ori Patrik a pus problema cu totul altfel când a
venit la mine la birou. Asta mi-a dat de gândit c` el este direct
interesat de soarta ta.
|n]elegând \ngrijor`rile lui Spence, Caroline se \nscrise la
134 FIONA MOORE
facultatea de drept. |n seara zilei de \nscriere, l-a sunat pe

Spence s`-i dea vestea. Acesta se ar`ta extraordinar de \ncântat
de decizia ei.
Luni diminea]` se trezi din zori \ncercând s`-[i st`pâneasc`
emo]iile dinaintea [edin]ei. Spence o sun` [i \i propuse s`
treac` pe la ei s` serveasc` micul dejun [i cafeaua \mpreun`.
Apoi, aveau s` mearg` spre \ntreprinderea unde urma s` se ]in`
[edin]a.
Atmosfera fu cât se poate de pl`cut` la mas`. So]ia lui
Spence o r`sf`]` cu un mic dejun copios \ncheiat cu o salat` de
fructe [i o cafea.
Caroline era \mbr`cat` \ntr-un costum care impunea
respect. Spence [i so]ia sa o felicitar` pentru alegerea
costumului. Pe cât era de sobr` pe atât era de sexy. Era exact
ca o bomb` ce sta s` explodeze. Plec` \mpreun` cu Spence cu
doar o jum`tate de or` \nainte. |n ma[in` Caroline \l \ntreb`:
– Nu am plecat cam târziu? Ajungem la timp?
– Tocmai asta urm`resc. S` \ntârziem pu]in. Vom da vina pe
traficul de diminea]`. Suntem musafiri ast`zi a[a c` ne este
permis.
Surpriza mare abia acum veni. |ntreprinderea unde
Caroline \[i f`cea apari]ia nu era alta decât cea a lui Elias. Când
Caroline trecu pe hol al`turi de Spence, Elias r`mase câteva
clipe f`r` suflarea. Secretara veni s`-l anun]e c` tocmai sosise
noua ac]ionar` a \ntreprinderii. Elias o rug` s`-l invite pe Patrik
urgent \n biroul sù.

– Bun` diminea]a, domnule Elias!
– Bun` diminea]a, Patrik! Cum se nume[te domni[oara care
\i va ]ine locul defunctului ac]ionar?
– Domni[oara Caroline, domnule Elias, [i este chiar fiica
defunctului!
– {tii sigur lucrul acesta?
– Da, avocatul Spence s-a ocupat de problemele
domni[oarei Caroline. Avocatul sus]ine c` nu a mai [tiut de fat`
de vreo câteva luni, aceasta ap`rând acum dou` luni [i
jum`tate. Abia atunci avea s` afle de ac]iunile tat`lui ei.
– Am \n]eles. Patrik, eu sunt ocupat [i pentru nimeni nu
sunt la birou. Am s` te rog s` o faci pe domni[oara Caroline s`
semneze un contract pe termen lung cu firma noastr`.
Spune-i c` \mi pare rù c` nu am putut participa la aceast`
sedin]`, dar cu siguran]` ne vom vedea curând.
– |n]eleg, domnule, dar credeam c` pentru noi era mai
avantajos s` renun]e la ac]iunile ei.
– Mai târziu ai s` \n]elegi c` domni[oara Caroline va fi un
membru valoros \n consiliul nostru. E[ti liber acum.
Patrik nu mai \n]elegea nimic, dar [tia c` nici nu \l putea
plictisi pe [eful lui cu zeci de \ntreb`ri.
{edin]a \ncepu, iar Elias \i spuse secretarei sale s` lase u[a
pu]in deschis`. Acesta r`mase impresionat de câte lucruri [tia
Caroline despre aceast` \ntreprindere. Era ca [i cum lucrase ani
136 FIONA MOORE
buni [i ajunsese s` cunoasc` toate dedesubturile. To]i cei

prezen]i erau surprin[i de cuno[tin]ele Carolinei \n domeniu.
{edin]a se termin` cu semnarea unui contract pe termen lung
\ntre Caroline [i patronul acestei \ntreprinderi. Elias plec` cu
câteva minute \nainte s` se termine [edin]a [i se \ncuie \n
biroul sù. Dup` plecarea Carolinei, acesta ceru secretarei
contractul semnat de noua ac]ionar` [i \l semn` [i el \n dreptul
sù.
– Domni[oar`, spuse Elias secretarei, f` te rog o copie [i
pune-o pe biroul domni[oarei Caroline s` o poat` g`si
diminea]` când va sosi. Pentru prima zi de lucru aici, a[ dori s`
i se decoreze biroul cu aranjamente florale, \n semn de bun
venit.
– Am \n]eles, domnule director.
|n aceste câteva luni, Elias \[i cump`rase un spa]iu mai mare
pentru birouri. Camila r`m`sese la sediul vechi s` termine de
strâns toate actele [i registrele, urmând apoi s` vin` la noile
birouri.
Elias plec` direct la Camila. |n jurul prânzului, ajunse acolo
[i propuse s` ia masa \mpreun`.
– Domnule Elias, mai am multe de strâns, iar timpul m`
preseaz`.
– Te cred, dar am ve[ti bune pentru dumneata. Trebuie s`
s`rb`torim a[a c` nu m` refuza.
Ajun[i la restaurant, comand` ceva de mâncare [i dup` ce
chelnerul plec`, Elias \ncepu s`-i povesteasc` ce i se

\ntâmplase.
– Nu pot s` cred! Domni[oara Caroline?
– Exact. {i ghici cine \i va fi secretar`?
– Ar fi prea frumos s` spune]i c` eu.
– Chiar tu, Camila. Cu siguran]` va fi foarte \ncântat` s` te
aib` lâng` ea.
– Sper din tot sufletul. Eu cu siguran]` sunt bucuroas` s`
am grij` de domni[oara Carolina.
– {tiam. Sincer, Camila, mi-e cam team`.
– De ce, domnule Elias?
– M` gândesc c` nu am procedat corect ascunzându-m`.
– Atunci de ce a]i f`cut-o?
– |mi era team` c` dac` va da cu ochii de mine va apela la
varianta a doua. Aceea de a vinde ac]iunile numai s` nu fie \n
preajma mea.
– {i acum nu va putea pleca?
– Acum cel pu]in o ]ine pe loc un contract pe care l-a
semnat chiar ast`zi. |ntr-un fel este obligat` s`-[i respecte
clauzele contractuale.
– Când ave]i de gând s` da]i ochii cu ea?
– Sincer, nu [tiu. De aceea vroiam s` \]i cer p`rerea.
– Eu cred c` nu este cazul s` v` ar`ta]i chiar de mâine. Ar fi
bine mâine s` o \ntâmpin eu [i \ncet- \ncet s` \ncerc s`-i explic
ce s-a \ntâmplat dup` plecarea dumneaei de la firm`. Poate
138 FIONA MOORE
dup` câteva zile va \ncerca s` \n]eleag`. V` voi ]ine bine\n]eles

la curent, zilnic, prin telefon.
– Cred c` ai dreptate, Camila. Dac` apar eu, mâine s-ar
putea s` se lase cu vreo ceart` [i cu siguran]` nu asta \mi
doresc. Po]i chiar s` \i spui c` o r`ceal` m` \mpiedic` s` vin
câteva zile la birou.
A doua zi, [eful biroului administrativ o conduse pe
Caroline la biroul sù. De asemenea o anun]ase c` secretara ei
va \ntârzia câteva minute având de f`cut un comision. Ajuns` \n
fa]a biroului se desp`r]i de cel care o condusese.
Cu mari emo]ii p`trunse \n birou. Era o \nc`pere foarte
mare, spa]ioas` [i foarte bine luminat`. Diferite aranjamente
florale ocupau anumite spa]ii parc` special create pentru ele.
Primele lacrimi de bucurie ap`rur` pe chipul Carolinei. Se
a[ez` pe un fotoliu [i \[i arunc` privirea pe biroul sù. Câteva
rechizite, o agend` [i pe un col] al biroului se afla chiar
contractul pe care \l semnase cu o zi \n urm`. |l lu` \n mân` [i
\l r`sfoi pu]in. Ajuns` la ultima pagin` \[i admir` semn`tura [i
mai jos de semn`tura ei se pare c` se semnase patronul
unit`]ii. Dar ceva nu era \n regul`. Acea semn`tur` sem`na
perfect cu cea a lui Elias. {tia foarte bine semn`tura, deoarece
o vedea aproape zilnic atunci când lucra pentru el. Se putea
oare s` fie un fals? Cùt` num`rul de telefon al Camilei [i o
sun`.
– Alo? Bun` diminea]a, Camila, Caroline sunt.
– Bun` diminea]a, domni[oara Caroline, v` ascult.

– Camila crezi c` am putea s` ne \ntâlnim ast`zi la prânz? A[
dori s` discut cu tine. Am nevoie de ajutorul tù.
– Domni[oar`, sunt mai aproape decât v` imagina]i. Un
moment, v` rog.
Telefonul se \nchise [i Caroline r`mase privind mirat` la el.
|n acela[i timp, u[a se deschise [i pe ea intr` nimeni alta decât
Camila.
– Camila, tu aici? L-ai p`r`sit pe domnul Elias?
– Nici gând domni[oar`, pot spune c` dumneavoastr` a]i
ajuns din nou la noi. Se pare c` destinul are aici un cuvânt de
spus.
– Nu \n]eleg.
– Ac]iunile tat`lui dumneavoastr` se afl` la \ntreprinderea
domnului Elias.
– Cred c` glume[ti.
– Ce inten]iona]i s` face]i acum, când [ti]i c` ve]i colabora
direct cu domnul Elias?
– Crezi c` pot avea un r`spuns imediat, când nici nu m`
gândeam s` mi se \ntâmple a[a ceva?
– Domni[oar`, nu v` intereseaz` ce s-a \ntâmplat dup` ce
a]i plecat?
– Camila, m-am resemnat. S-au c`s`torit, nu-i a[a?
– Când s-a \ntors la birou, domnul Elias era foarte furios c`
nu v` g`sise \n apartament. Spera s` v` g`seasc` la serviciu.
140 FIONA MOORE
Ajuns la birou aveam s`-i explic ce se \ntâmplase \n lipsa

dumnealui. A plecat imediat la Beatrice. Aceasta min]ise atât \n
privin]a nun]ii cât [i \n privin]a copilului. Aflase de undeva c`
lucrezi aici ca secretar` [i a cùtat un motiv serios s` v`
despart`. {i dup` cum se vede a reu[it. A avut apoi probleme
serioase de s`n`tate cu bunica. {ti]i c` sufer` cu inima.
– Acum bunica se simte bine?
– Doamna Peneloppe da, dar domnul Elias s-a ales cu o
r`ceal` zdrav`n` [i pre] de câteva zile nu cred c` \l putem
vedea. Ieri a trebuit s`-i duc mapa la semnat acas`. Cred c` a]i
v`zut deja contractul dumneavoastr` semnat.
– Ce a spus când a v`zut numele meu pe acel contract?
– Nu a schi]at niciun gest, doar l-a semnat [i atât. Este foarte
dezam`git pentru c` nu ai avut \ncredere \n dumnealui.
– Dumnezeule cum pot da ochii acum cu el? Arat`-mi,
Camila, o cale de ie[ire din aceast` situa]ie.
– Cred c` un prim pas important ar fi s` nu mai dai bir cu
fugi]ii [i s` \nfrun]i realitatea, c` doar nu mai e[ti un copil.
Dac` domnul Elias te mai iube[te, va trece cu vederea faptul c`
ai fugit f`r` s`-i da]i ocazia s` se explice.
– {i pân` atunci?
– Pân` atunci \]i vei vedea de treab` [i eu voi fi al`turi de
tine [i te voi ajuta. Ce spui?
– Este foarte greu.
– {tiu dar nu [i atunci când ai pe cineva lâng` tine, \i
r`spunse Camila râzând. Ce spui ne apuc`m de treab`?

– Bine, Camila, voi \ncerca, dar dac` nu voi face fa]` s` [tii
c` voi vinde \n cele din urm` ac]iunile.
– De acord, dar acum m`car vrei s` \ncerc`m?
– Da.
– Pentru \nceput ce spui dac` \]i fac rost de o documenta]ie
a \ntreprinderii?
– Peste documenta]ie m-am uitat, Camila. Acum vreau s`-mi
aduci toate contractele \n derulare [i apoi mai vedem.
– De acord, domni[oar`.
Aproape o s`pt`mân` Caroline [i Camila lucrar` cot la cot.
Camila \i d`dea raportul zilnic domnului Elias. Acesta era
fericit c` trecuse cu bine acest prim pas. Caroline nu d`duse bir
cu fugi]ii [i acesta era deja un \nceput. Cu toate c` abia a[tepta
s` dea ochii cu ea, trebuia s` o asculte pe Camila [i s` mai
amâne pu]in momentul. |n s`ptamâna imediat urm`toare Elias
fusese invitat la un congres pe teme de produc]ie. |l considera
un motiv bun s` amâne \ntrevederea cu Caroline [i atunci
acceptase.
Caroline \[i \mp`r]ea timpul \ntre serviciu [i [coal` având
tot timpul ocupat. Pe de o parte era fericit` c` nu avea timp s`
se gândeasc` la Elias, dar [tia c` o dat` [i odat` tot trebuia s`
dea ochii cu el. Se gândea s` mearg` pe la bunica [tiind c` Elias
nu este \n ]ar`, dar \i era team` de reac]ia ei. Poate o va certa
pentru c` nu a [tiut s` aib` \ncredere \n Elias având perfect`
142 FIONA MOORE
dreptate. Dar totodat` se gândi c` poate o va \n]elege. |i era

greu s` stea departe de aceast` femeie care i-a fost [i mam` [i
bunic` \n acela[i timp. Indiferent ce se va \ntâmpla se hot`r\ c`
era timpul s` dea ochii cu bunica. A[a c` foarte hot`rât` se
\mbr`c` [i porni spre castel.
Ajuns`, sun` \ndelung la u[`. Nu peste mult timp, Tora \i
deschise.
– Domni[oara Caroline, doamne ce surpriz` \i ve]i face
doamnei Peneloppe. Bine a]i venit. Poftim, intra]i.
– Bun`, Tora. Bine v-am g`sit. Bunica este acas`?
– Desigur. Se gânde[te numai la dumneavoastr` cu toate c`
[tie c` \n ultimul timp sunte]i din nou al`turi de domnul Elias.
Acesta a anun]at-o c` a dat de dumneavoastr` ca s` nu mai stea
cu grij`. O g`si]i \n bibliotec`.
Caroline se \ndrept` cu inima strâns` c`tre bibliotec`.
Deschise \ncet u[a. Bunica privea pe fereastr` cu spatele c`tre
u[`. Caroline \nchise u[a \n urma ei [i se \ndrept` c`tre bunica.
Pe fa]a bunicii ap`rur` câteva lacrimi de bucurie. Se \ntoarse
apoi c`tre cea care o salutase.
– Caroline, fata mea, intr`, te rog. Se apropie de ea [i o lu`
\n bra]e.
Caroline \ncepu s` plâng` v`zând lacrimi pe fa]a bunicii.
|n]elesese c` \i fusese dor de ea. {i ea care nu mai d`duse
niciun semn de via]` de câteva luni de zile.
– Bunico, \mi pare atât de rù c` te-am f`cut s` suferi din

cauza mea. Nu am \ndr`znit s` mai dau niciun semn de via]`,
când am auzit c` Elias urma s` aibe un copil cu Beatrice. Abia
s`pt`mâna trecut` când m-am \ntâlnit din nou cu Camila am
aflat de minciuna Beatricei \n leg`tur` cu acel presupus copil.
De atunci, abia acum am \ndr`znit s` vin pe la tine. Spune-mi
bunico po]i s` m` ier]i?
– Draga mea cum s` nu te iert? Din cauza acelei profitoare
crezi c` a[ pierde eu rela]ia cu tine?
– |]i mul]umesc c` m` ier]i, bunico. {tiu c` trebuia s` am
mai mult` \ncredere \n voi [i s` nu m` las influen]at` de
Beatrice.
– Acum, draga mea, hai te rog s` servim un ceai \n salon.
|ntre timp po]i s`-mi poveste[ti cum ai ajuns din nou la firma
lui Elias.
– Cu câ]iva ani \n urm`, tat`l meu a cump`rat o parte din
ac]iunile firmei. Dintr-o eroare judiciar`, ele nu au fost trecute
\n testament la timpul potrivit. [tiindu-se c` persoana titular` a
acestor ac]iuni decedase, conducerea societ`]ii a pornit pe
urmele mo[tenitorilor sì. A[a a ajuns la avocatul familiei
noastre [i acesta m-a \n[tiin]at de \ndat` ce m-a g`sit.
– {i \n ceea ce prive[te rela]ia ta cu Elias ce po]i s`-mi mai
spui?
– Deocamdat` nu ne-am v`zut. Simt c` m` ur`[te pentru c`
nu am avut din nou \ncredere \n el [i m` \ntreb dac` m` va
144 FIONA MOORE
putea ierta vreodat`.

– Tu \nc` \l mai iube[ti?
– Nu am \ncetat s` m` gândesc la el nici m`car o secund`.
– Atunci, fata mea, nu pot s` \]i dau decât un singur sfat. S`
ai r`bdare. Timpul este cel care va vindeca toate r`nile.
Dup` alte câteva ore petrecute al`turi de bunica, Caroline
plec` spre cas`. Ajuns` acas`, se destinse cu o baie, \[i lu` o
carte din bibliotec` [i \ncerc` f`r` niciun rezultat s` citeasc`
câteva pagini. Gândul \i era la Elias [i la modul cum o va trata
atunci când se vor \ntâlni.
Trecu un weekend, timp \n care Caroline nu ie[i din cas` [i
a[tept` cu ner`bdare \nceputul s`pt`mânii care avea s` o pun`
fa]` \n fa]` cu Elias. Luni diminea]`, Caroline ajunse la birou
\naintea Camilei. F`r` s` o mai a[tepte pe aceasta, Caroline \[i
preg`ti o cafea cu spatele c`tre u[`. Auzi când u[a se deschise
[i gândi c` nu putea fi decât Camila. Atunci \i aduse la
cuno[tin]`:
– Bun` diminea]a, Camila! Ast`zi mi-am preg`tit eu cafeaua,
deoarece am ajuns mai devreme.
– Bun` diminea]a, Caroline, \i r`spunse Elias.
Caroline se \ntoarse uimit` [i \i r`spunse sfios:
– Bun` diminea]a, Elias! Scuz`-m`, nu am [tiut c` e[ti tu.
– Nu \]i face probleme. Am trecut doar s` \]i spun c` a[ dori
s` discut`m referitor la ac]iunile tale \n biroul meu. Po]i veni?
– Desigur.
Elias plec` l`sând \n urma lui u[a deschis`. Caroline \[i lu`
agenda [i porni dup` el. Intr` \n biroul sù [i v`zu pe mas`
preg`tite dou` cafele. Elias se ridic` [i \i oferi un scaun.
Caroline v`zu \n Elias un om schimbat, un om dur, un om de
care \i era team` s` se mai \ndr`gosteasc`. Pe tot parcursul
discu]iei, Elias nu se ab`tuse de la subiect. |i stabilise chiar [i
priorit`]ile \n cadrul \ntreprinderii. Spre finalul discu]iei,
acesta i se adres`:
– Eu am spus ce am vrut s` discut`m. Acum,dac` ai ceva
\ntreb`ri, te rog s` mi le adresezi.
– Nu cred, lucrurile \mi sunt destul de clare. Nu a[ vrea s`
te mai re]in.
Caroline se ridic`, \[i lu` agenda [i se \ndrept` spre u[`. Se
gândi c` poate ar fi bine s`-i spun` cât de rù \i pare pentru
faptul c` nu a avut \ncredere \n el. Se \ntoarse [i-i spuse:
– Elis, referitor la ceea ce s-a \ntâmplat \ntre noi...
– Caroline, referitor la aceast` problem`, cred c` ai
procedat a[a cum ai crezut tu c` e corect. Acum, te rog s` m`
scuzi, am o \ntâlnire care nu suport` amânare.
Caroline ie[i, \ndreptându-se c`tre biroul sù. Lacimile \i
invadar` fa]a, f`r` s` le poat` controla. {tia c` Elias prin aceast`
comportare nu cùta decât s-o pedepseasc` [i \i d`du perfect`
dreptate. Trecu pe lâng` Camila [i intr` \n birou, \nchizând u[a
\n urma ei. Camila se ridic` [i se \ndrept` c`tre biroul
domnului Elias. Cioc`ni \ncet la u[`, apoi intr`.
146 FIONA MOORE
– Bun` diminea]a, domnule Elias!

– Bun` diminea]a, Camila! S-a \ntâmplat ceva?
– Domni[oara Caroline tocmai a intrat \n biroul dumneaei
plângând [i m` \ntrebam dac` nu cumva a]i fost prea dur.
– |ntr-adev`r, cred c` ai dreptate. Am fost pu]in cam dur.
Am vrut s` \i dau o lec]ie [i s`-i ar`t c` nu mai este o feti]`. Este
timpul s` gândeasc` ca un om matur pentru a nu mai fi
influen]at` atât de u[or de alte persoane.
– Am s` \ncerc s` stau de vorb` cu ea, dac` va voi s`
vorbeasc` cu cineva, spuse Camila.
– Te rog, Camila, vezi ce po]i face.
Camila se \ntoarse [i cioc`ni u[or la u[a Carolinei. Deschise
apoi u[a \ncet [i g`si biroul gol. Camila se \ntoarse, se a[ez` la
biroul ei [i \ncerc` s` fac` ordine \n hârtiile sosite \n diminea]a
aceea. Se a[ez` pe scaun [i z`ri \n fa]a ei un bile]el galben pe
care scria:''Drag` Camila, am o \ntâlnire urgent`. Ne vedem
dup`-amiaz`. ''Caroline p`r`si cl`direa [i se \ndrept` c`tre
biroul lui Spence. |n urma unui apel telefonic, acesta o primi
sim]ind c` ceva este \n neregul` cu ea. Cum o v`zu, secretara o
invit` \n biroul avocatului. Intr`, [i dup` ce bùr` \mpreun` o
cafea, \i povest ce se \ntâmplase \n acea diminea]`.
– Draga mea, faptul c` sunte]i acum din nou unul lâng`
cel`lalt nu este decât mâna destinului. |ntr-adev`r, ai fost
nedreapt` cu el pentru c` l-ai p`r`sit f`r` s` \i dai ocazia s` se
explice. Acum ce vrei vrea s` faci? Vei fugi din nou ca o [col`ri]`
sau vei prefera s` gânde[ti matur [i s` la[i timpul s` decid` ce

va fi cu voi doi?
– Spence, sunt hot`rât` s` m` ]in de treab` \n continuare [i
bine\n]eles [i de [coal`. Voi l`sa, cum spui tu, timpul s` decid`.
– E \n regul`, draga mea. Acum te po]i \ntoarce la serviciu.
Nu uita c` aici ai oricând un um`r pe care po]i s` plângi.
– |]i mul]umesc, Spence. Pe curând.
Caroline se \ntoarse la birou, unde Camila o a[tepta cu o
map` plin` de acte la semnat.
– Caroline, te sim]i bine? \ntreb` Camila.
– Da, sunt bine, mul]umesc. Ne putem apuca de treab`
acum.
Din clipa aceea, Caroline \[i lu` un aer sobru, matur [i se
]inu serios de treab`. |n urm`toarele dou` s`pt`mâni, Caroline
refuz` trei invita]ii la cin` f`cute de colegii ei, tocmai din
motivul c` acolo se aflau to]i, inclusiv Elias. Camila observ`
situa]ia [i \ntr-o zi aduse \n discu]ie acest subiect.
– Caroline, de ce refuzi \ntotdeauna invita]iile colegilor la
restaurant?
– N-am timp, trebuie s` \nv`t.
– Cum adic` s` \nve]i?
– Sunt \nscris` la facultate [i trebuie s` \nv`t, altfel Spence
ar fi dezam`git de mine.
– Acesta este un lucru cu adev`rat util, dar fata mea mai
trebuie s` te [i distrezi. Nu te po]i \nchide \n fiecare zi s` \nve]i.
148 FIONA MOORE
Mai trebuie s` te [i destinzi pu]in.

– Cu siguran]` mi-a[ face timp [i pentru distrac]ie, dar
invita]iile pe care le-am refuzat au mai avut un scop.
– Acela de a sta departe de Elias?
– Exact. Zù, Camila, nu pot s` stau \n acela[i restaurant cu
el. I-a[ sim]i privirea a]intit` asupra mea \ntreaga noapte.
– Draga mea, cât crezi c` v` mai pute]i ascunde unul de
cel`lalt?
Camila t`cu [i l`s` privirea \n jos.
– Apropo, ast`zi m-a rugat s`-i cump`r un cadou doamnei
Peneloppe. {tii cumva dac` este ziua dumneaei?
– Doamne cum am putut s` uit. A[a este, mâine \mpline[te
[aptezeci [i cinci de ani. Mul]umesc, dac` nu mi-ai fi spus a[ fi
uitat. Trebuie s` trec neap`rat pe la bunica. {tii cumva dac`
Elias merge mâine?
– Nu [tiu sigur, dar nu cred pentru c` m-a rugat s`-i trimit
cadoul acas`.
– Atunci e bine voi fi doar eu cu bunica.
– Caroline, nu fi rea. Bunica v` iube[te pe amândoi \n
aceea[i m`sur`.
– Ai dreptate. Câteodat` m` \ntreb dac` nu sunt cam
egoist`.
Plec` de la serviciu seara dup` ce \[i termin` treburile.
Colind` ora[ul s` g`seasc` un cadou pentru bunica. Vroia s`-i
ia ceva frumos s` aib` amintire din partea ei. La \ntoarcere o
apuc` ploaia. O ploaie rece o p`trunse pân` la piele. Pe strad`

nu era nicio urm` de taxi. M`ri pasul s` ajung` mai repade
acas`. Ajuns` acas` se dezbrac` repede [i se urc` \n pat
\nvelindu-se cu o p`tur` moale. Era fericit` c` reu[ise s`-i
cumpere bunicii un cadou pl`cut. Frisoanele puse st`pânire pe
ea. Se ridic`, \[i f`cu un ceai \l bù fiebinte [i se urc` din nou
\n pat. Toat` noaptea se foise din cauza temperaturii.
A doua zi, la serviciu Camila o a[tepta cu cafeaua preg`tit`.
Aproape de ora prânzului aceasta se hot`r\ s`-l \ntrebe pe Elias
dac` Caroline r`m`sese la bunica. Ajuns` la u[a biroului b`tu
\ncet apoi intr`. Elias era \ntr-o mic` [edin]`. Camila \[i ceru
scuze [i se \ntoarse spunând c` revine mai târziu.
Elias v`zu fa]a Camilei \ngrijorat` [i ie[i dup` ea.
– Camila, s-a \ntâmplat ceva?
– Voiam s` v` \ntreb dac` domni[oara Camila a r`mas peste
noapte la doamna Peneloppe.
– Camila nu a fost ieri la bunica. Eu am plecat destul de
târziu de la castel. De ce?
– Ieri a plecat spunând c` merge s`-i cumpere un cadou [i
apoi s`-i fac` o vizit` bunicii. Ast`zi nu a ajuns la birou [i nici
acas` nu r`spunde.
– |n câteva minute termin [edin]a. Pune-mi, te rog, pe o
hârtie adresa [i m` voi ocupa eu personal de aceast` problem`.
– Am \n]eles, domnule.
Camila se \ntoarse, lu` o buc`]ic` de hârtie [i not` adresa [i
150 FIONA MOORE
num`rul de telefon fix [i se \ntoarse la Elias.

– Camila vrei s` vii cu mine?
– Dac` dori]i, eu vin.
– Hai atunci, s` mergem. |]i promit c` o s`-i dau o mam` de
b`taie copilului `sta când o vom g`si.
– Spune]i [i dumneavoastr` a[a de sup`rare. Nu pute]i s`
sta]i sup`rat nici cinci minute pe ea. Crede]i c` nu v` cunosc?
– A[a este, Camila, numai c` acum chiar \mi fac griji.
– Sta]i lini[tit ajungem imediat.
Ajun[i la adresa comunicat` \n scris la personal de Caroline,
sunar` la u[`. Nu se auzi nicio mi[care. Apoi b`tur` din ce \n
ce mai tare. Pu]in mai târziu se auzi un zgomot slab. Atunci
Elias insist` s` bat`. U[a se deschise parc` de cineva f`r` vlag`
[i \n prag ap`ru Caroline. Era total schimbat` la fa]`, tras` [i
neputincioas`.
– Caroline, ce este cu tine? \ntreb` Elias.
– Asear` m-a prins ploaia \n ora[ [i nu am avut niciun mijloc
de transport la \ndemân` a[a c` am venit pe jos. Cred c` [i
acum am pu]in` de febr`.
– Pu]in`? Iubita mea, arzi toat`. Hai \n pat. Camila
preg`te[te, te rog, un ceai. Elias o ajut` s` se urce \n pat, o
\nveli, apoi sun` la medicul familiei sale. Acesta ajunse \ntr-o
jum`tate de or`. O consult` [i Elias v`zu cum fa]a doctorului se
crisp`.
– Domnule Elias, trebuie internat` de urgen]`.
Caroline auzi [i \ncepu s` plâng` spunând c` nu dore[te s`

mearg` la spital.
– Domnule doctor, ce altceva se poate face numai s` nu o
duc la spital? \ntreb` Elias.
– Ei, atunci v` voi trimite personal specializat pentru
\ngrijirea la domiciliu. Voi trece [i eu cât de des am s` pot.
– V` mul]umesc, domnule doctor, v` voi ]ine la curent. Eu
nu m` voi mi[ca de lâng` ea pân` nu o voi vedea din nou pe
picioare.
– Am \ncredere c` a[a o s` face]i.
|n scurt timp sosi o asistent` la domiciliu cu tratamentul
prescris de doctorul care tocmai plecase. |ncepu imediat un
tratament injectabil apoi \i puse o perfuzie pentru c` nu avea
poft` de mâncare. Dup` câteva ore, temperatura mai ceda
pu]in, [i Caroline adormi lini[tit`. Elias nu se mi[c` nici m`car
pân` la buc`t`rie s` ia masa. Camila \i aduse ceva de mâncare
pe o tav`, dar nici nu se uit` la ea. Camila preg`ti [i o sup`
pentru Caroline când se va trezi, apoi la \ndemnul lui Elias se
\ntoarse la birou.
– Domnule Elias, v` rog s` m` suna]i [i pe mine din când \n
când.
– Te voi ]ine la curent Camila, \]i promit.
La scurt timp, asistenta o scul` s`-i administreze din nou
tratamentul. Atunci Elias insist` s` serveasc` [i pu]in` sup`. De
dragul lui, Caroline lu` câteva linguri dup` care adormi din
152 FIONA MOORE
nou. A[a trecu o noapte \ntreag` sub stricta supraveghere a

asistentei [i a lui Elias. Diminea]a când se trezi, Caroline \l v`zu
pe Elias dormind pe un fotoliu cu mâna pe patul ei. Atunci
Caroline \n]elese c` el \nc` ]inea la ea, iar r`ceala pe care o afi[a
\n fa]a ei era doar de suprafa]`. Se \ntinse din nou pe pat s` nu
\l trezeasc` pe Elias. Când acesta deschise ochii v`zu c` iubita
lui se sim]ea mult mai bine.
– Draga mea, cum te sim]i \n diminea]a aceasta?
– Mult mai bine, datorit` ]ie.
– Datorit` tratamentului prescris de medic mai degrab`. Eu
nu am f`cut decât s` stau lâng` tine.
– Pentru mine a \nsemnat foarte mult.
– Acum c` te sim]i mai bine ce ai zice s` vii din nou acas` la
noi.
– Dup` tot ce s-a \ntâmplat nu \ndr`znesc.
– Ceea ce s-a \ntâmplat nu a fost din vina ta.
– Dar totu[i nu trebuia s` m` las influen]at` de Beatrice atât
de u[or.
– Este adev`rat, dar acum nu mai vreau s` pomene[ti nici \n
glum` de ea. Vreau s` mergem acas` la noi [i s` m` la[i s` te
\ngrijesc cum [tiu eu mai bine.
– Elias sigur nu mai e[ti sup`rat pe mine?
– Iubito, nu am fost nicio secund` sup`rat pe tine. Dac` \mi
promi]i c` de ast`zi \nainte vei avea \ncredere \n mine totul va
fi bine.
– Nu m` voi mai desp`r]i de tine nici m`car o secund`.

– A[a s` faci.
Se apropie de ea [i o s`rut` u[or.
– Hai s` mergem.
Plecar` \mpreun` la apartamentul lui Elias care acum era [i
al ei. Seara Elias preg`ti o friptur` [i era hot`rât s-o \ndoape cu
mâncarea deoarece sl`bise foarte mult. Caroline se sim]ea mult
mai bine motiv, pentru care insist` s` revin` la serviciu. Dup`
mult` munc` de l`murire cu Elias, ajunse la concluzia c` era
mai bine s` ias` m`car câteva ore pe zi s`-[i fac` poft` de
mâncare. A[a nu va mai sta toat` ziua \nchis` \n cas`
plictisindu-se.
Diminea]` se trezir` amândoi [i se \ntâlnir` la buc`t`rie.
Caroline se oferi s` fac` ea cafeaua. Bùr` cafeaua apoi plecar`
la serviciu. Era atât de pl`cut \mpreun`, parc` formau un
cuplu. Spre sear`, Elias o anun]` c` \i pune la dispozi]ie o
ma[in` s` o duc` acas`, el urmând s` vin` ceva mai târziu.
Ajuns` acas`, Caroline preg`ti masa [i intr` s` fac` o baie
pân` la sosirea lui Elias. Era cufundat` \n cada plin` cu spum`,
când u[a se deschise u[or. Ap`ru un imens buchet de trandafiri
[i o tav` cu dou` pahare [i o sticl` cu [ampanie.
Caroline r`mase mut` de uimire, aproape uitând unde se
afl`, \i zâmbi lui Elias cu c`ldur`.
– Acest zâmbet este cumva [i o invita]ie?
– Elias, e[ti obraznic.
154 FIONA MOORE
– Numai \n prezen]a ta! L`s` florile pe m`su]a cu farduri, se

\ntoarse [i umplu paharele cu [ampanie, oferindu-i unul
Carolinei. Aceasta \ntinse mâna, \l prinse de mân` [i \l trase \n
cad` a[a \mbr`cat cum era. Luar` paharele [i savurar` [ampania
amuzându-se. |l ajut` s`-[i dezbrace hainele ude [i se a[ez` \n
bra]ele lui \n acea cad` imens`. Acesta o s`rut`, o ridic` \n
bra]e, o \nveli cu un prosop mare [i o duse \n dormitorul lui.
– Cred c` am gre[it dormitorul.
– Eu cred c` nu, r`spunse Caroline.
– M` gândeam eu c` s-ar putea s` am dreptate. Iubito, acest
dormitor \l vom \mp`r]i \mpreun`. E[ti de acord?
– Da, iubitule.
– Cred c` nu am auzit bine. Vrei s` repe]i?
Nici nu apuc` s` mai rosteasc` o dat`, c` Elias o lu` \n bra]e
[i o s`rut` cu pasiune. Gura lui cercet` fiecare p`rticic` a
corpului ei.
– Caroline, e[ti atât de frumoas`, \ncât nu cred c` voi reu[i
s` m` satur vreodat` de tine.
– Elias, iube[te-m` a[a cum [tii tu mai bine [i \nva]`-m` [i
pe mine s` te iubesc.
– Bine\n]eles, draga mea.
Urm` o noapte plin` de pasiune [i dragoste. Abia spre ziu`
reu[ir` s` adoarm` unul \n bra]ele celuilalt. Caroline se trezi
speriat` când v`zu cât este ceasul.
– Stai lini[tit`, ast`zi vom r`mâne acas`.
Caroline se cuib`ri din nou \n bra]ele lui Elias [i adormir`

amândoi din nou.
La un moment dat, telefonul \ncepu s` sune. Era a[ezat pe
noptiera din partea Carolinei.
– Draga mea, dac` vrei s` nu r`spunzi, nu o face.
– Poate este ceva serios. Pot s` raspund eu?
– Nu e[ti tu st`pâna casei?
Caroline ridic` receptorul.
– Alo!
– Alo? Cine e acolo? Vreau s` vorbesc cu Elias. Numele meu
este Beatrice.
– Imediat, Beatrice.
Caroline \i \nmân` receptorul lui Elias [i vru s` se ridice din
pat, când Elias o prinse de mân` [i o trase lâng` el.
– Da, Beatrice.
– Elias, cine este la tine la ora asta?
– So]ia mea, Beatrice. Spune-mi care este motivul pentru
care m-ai sunat?
– So]ia ta?
– Beatrice, s-a \ntâmplat ceva cu auzul tù? Da, so]ia mea.
Beatrice trânti receptorul. Caroline a[ez` telefonul la locul
lui.
– Cred c` ai fost cam dur cu ea.
– Nu atât de dur pe cât ar fi trebuit s` fiu. Cel pu]in acum
am certitudinea c` nu ne va mai deranja.
156 FIONA MOORE
O prinse de mijloc [i o s`rut` pe gât.

– Pot s` [tiu unde aveai de gând s` fugi?
– Voiam s` te las s` vorbe[ti \n lini[te cu Beatrice.
– Dar eu nu vreau s` vorbesc \n lini[te decât cu tine. Acum
fii cuminte [i las`-m` s` te iubesc altfel, o s` s`rim [i peste masa
de prânz.
Dup` ce luar` totu[i prânzul, Elias \i propuse o plimbare.
– Crezi c` bunica s-ar bucura s` mergem s`-i d`m vestea c`
ne-am logodit?
– Vrei s` mergem acum, Elias?
– Da, iubito, dup` ce mânc`m, mergem la castel.
Pe drum spre castel discutar` o gr`mad` de probleme legate
de nunt`. S-au hot`rât \n cele din urm` s` o fac` la castel. Nu
s-au \n]eles \ntr-o singur` privin]`. Caroline dorea o nunt`
restrâns` pentru a nu cheltui prea mul]i bani, iar Elias voia o
nunt` mare pentru a o prezenta pe Caroline tuturor
cuno[tin]elor sale. Voia ca toat` lumea s` o vad` pe aleasa
inimii lui.
Ajun[i la castel, intrar` \n fug` \n salon. Bunica, speriat`,
privi la ei mirat`.
– Bunico, am venit s` ne dai binecuvântarea ta, s` ne putem
c`s`tori.
– Dragii mei, sunt foarte fericit` c` a]i hot`rât s` v`
c`s`tori]i. De altfel m` a[teptam la a[a ceva. {tiam c` nu este
decât o chestiune de timp. Acum insist ca eu s` pl`tesc
cheltuielile cu nunta. Vreau o nunt` mare, s` m` pot mândri cu

copiii mei.
Nunta a fost ca din pove[ti. Castelul a str`lucit \n acea zi.
To]i nunta[ii au admirat toaletele celor doi [i felul cum
organizaser` toat` nunta. Caroline [i Elias au str`lucit ca dou`
stele \n plin` zi.
La vreo dou` s`pt`mâni dup` nunt`, Caroline se sim]ea rù
diminea]a, dar se ascundea de Elias cum putea, s` nu \l
nec`jeasc`. Plecau \n fiecare diminea]` la serviciu \mpreun`.
Acum era mai lejer programul Carolinei.
– Caroline, nu prea \mi place cum ar`]i, fata mea. Ce este cu
tine?
– Doamna Camila, m` simt rù diminea]a, dar nu vreau
s`-l sup`r pe Elias cu problemele mele. Sper s`-mi treac`.
– Cred c` ar fi cazul s` r`mâi un timp acas` pentru a te pune
pe picioare. {i mai cred c` ar fi bine s` consul]i un medic.
|n clipa aceea, Elias tocmai intr` pe u[`.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Caroline nu se simte prea bine.
– Iubito, ce s-a \ntâmplat?
– Nu cred s` fie ceva serios.
– Mergem chiar acum la medicul meu.
Ajun[i, medicul o lu` pe Caroline \n cabinet pentru control.
Dup` un sfert de or` doctorul deschise u[a [i \l invit` \n cabinet
[i pe Elias. Acesta era foarte \ngrijorat. Se a[ez` lâng` Caroline.
158 FIONA MOORE
Aceasta nu schi]` niciun gest pentru c` nu [tia cum va primi

Elias aceast` veste, de aceea \l rug` pe medic s`-i spun`.
– Domnule doctor pot s` [tiu ce este cu so]ia mea?
– So]ia ta, Elias, va deveni m`mic`, iar tu t`tic. Nu pot decât
s` v` felicit.
|n ochii lui Elias ap`rur` lacrimi de bucurie. O s`rut` pe
Caroline [i \i mul]umi.
– Iubito, toat` via]a am s`-]i mul]umesc pentru faptul c` m`
faci ne\ncetat fericit.
– De ast`zi \nainte va trebui s` ave]i mai mult` grij` de
dumneavoastr`. S` v` hr`ni]i bine [i s` v` odihni]i mai mult,
spuse doctorul.
– Ave]i toat` \ncrederea \n mine, domnule doctor. Voi fi cu
ochii pe ea.
Acum \[i d`du seama Caroline c` sunt [i alte lucruri care pot
face omul fericit. Acum \[i d`dea seama c` "este o fericire s` fii
iubit, iar una [i mai mare s` iube[ti [i cine le are pe amândou`
e mai presus de orice".
Sfâr[it

Castelul Dintre Stejari

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Castelul Dintre Stejari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIONA MOORE

Printre multele cl`diri ale Londrei putem g`si cu u[urin]`

Ie[i din dormitor, nu \nainte de a privi cu nostalgie toate

solu]ie de a ie[i la liman ar fi s` vinzi casa \n care locuie[ti [i

Caroline se gândise c` ar fi mai bine s` parcurg` drumul cu

o distan]` de aproximativ trei kilometri de [osea. Aleea traversa

De[i nimeni nu-i ceruse a[a ceva, Caroline sim]i c` reg`se[te

– Eu cred mai degrab` c` nu au reu[it s` o \n]eleag`, Tora.

ajunge [i nepotul meu aici. El este singura mea mângâiere, dar

ai nevoie pentru a putea locui cu mine sub acela[i acoperi[.

Foarte bine. De fapt \mi era team` s` deschid ochii

Atunci privirile li se \ntâlnir` [i Caroline \ntinse mâinile [i o

|ncet-\ncet lucrurile \ncepur` s` se schimbe la castel.

buc`t`rie se termina cu un drum la baie. Acolo, bunica, m`

sfâr[it, nu mai conta, pentru c` acum era cur`]enie peste tot.

M` gândeam eu ca a]i venit.

– V` rog \nc` o dat` s` m` ierta]i.

Caroline r`mase f`r` replic`, gândindu-se cât de \ngâmfat

– Atunci numai bine, vom mânca \mpreun`, [i te vom

A doua zi, Elias se trezi [i, coborând \n buc`t`rie, o rug` pe

Caroline \[i turnase o cafea \n buc`t`rie [i privirea \i fugi pe

Caroline plec` \n dormitor s`-[i strâng` lucrurile. Elias se

dormit cu un b`rbat \n pat, putem s` mergem. Drumul e lung

deschid` gura s`-i ureze drum bun.

coresponden]a, a[a m` vei ajuta s` redactez r`spunsurile la

Invita]iile erau la teatrul Globe, un teatru cu o construc]ie

Târziu \n noapte, Elias sosi \nso]it de domni[oara Beatrice.

dormitorul, se hot`r\ s` doarm` \n urm`torul dormitor. Intr`,

U[a buc`t`riei se deschise [i doamna Peneloppe intr`

– Po]i \ntr adev`r s` m` superi dac` nu e[ti un copil

mai repede, deoarece piciorul ei delicat nu i-a creat probleme

aten]ia. Amândoi privir` ului]i spre minun`]ia care urma s`

\ncepu s` priveasc` \n toate p`r]ile, dornic` s` vad` totul

Elias adormi cu greu, dar nu acela[i lucru se poate spune [i

– Tora, vrei s` vezi ce se \ntâmpl` cu Caroline de nu a

\ncredere va avea \n ea. Vroia s` vad` dac` \i va spune tot ce are

– Elias, te rog, nu face [i mai greu de suportat situa]ia.

g`sesc alt loc de munc`.

– Hai s` termin`m aceast` discu]ie [i s` l`s`m timpul s`

Sosi [i ziua de vineri . Caroline se sim]i toat` ziua agitat`.

– Ast`zi avem un consiliu cu toate firmele de profil din ]ar`.

[i apoi mâine diminea]`, \nainte de plecare.

Ma[inile cu invita]ii \ncepur` s` soseasc`. Erau mul]i, din

pe a[a ceva. De aici [i \ndemânarea [i priceperea la buc`t`rie.

fuseser` repartizate, unul câte unul, pân` ce \n salon

– Draga mea, nu te teme, e[ti cu mine. Dac` \mi dai pu]in

Caroline cuib`rit` la pieptul s`u iar acum erau amândoi \nveli]i

alta. Nu crezi c` ar fi mai indicat s`-i a[tept`m \n salon decât \n

Ajuns` \n salon, el veni \naintea ei [i o conduse la mas`. O

se desf`[urase seara trecut`.

Plec` la locul stabilit, care era un restaurant de la periferia

– Asta nu este treaba mea. Este casa dumnealui [i poate veni

continuare. Era clar c` pe la castel nu mai avea ce c`uta. Poate

doamnei Lucy, mama Beatricei. Opri ma[ina [i coborâr` atât ea

scuzar` [i ele c` nu pot r`mâne peste noapte [i plecar` imediat

\ntâmplat cu ea. Este o fat` destul de istea]`, dar cred c` de

Zilele treceau iar Caroline, nu reu[ea s`-[i g`seasc` un loc

– Dumnezeule, nu am [tiut. Tora \mi pare nespus de r`u.

toate c` [tii foarte bine c` nu-mi place lucrul acesta.

– Caroline a fost aici?

gândea cum s` procedeze s` nu \l \ntâlneasc` a doua zi la

lui, Caroline se \ntoarse la spital aducându-i bunicii [i câteva

stare s` ai grij` de o persoan` \n vârst`. Tu nu e[ti \n stare s` ai