FORMAREA DEPRINDERILOR DE ACTIVITATE INTELECTUALĂ

PRIN ACTIVITĂŢI MATEMATICE

Prof. GHIORGHIONI ELEONORA

Grădiniţa Dumbrava minunată Hunedoara

I. FORMAREA DEPRINDERII DE A OPERA CU OBIECTE ŞI GRUPE

DE OBIECTE
Pregătirea copilului preşcolar pentru şcoală vizează dezvoltarea dirijată a
acelor deprinderi şi capacităţi care să permită adaptarea la cerinţele clasei I, iar
nu ca pe o preluare a sarcinilor şcolii.
Scopul activităţii de iniţiere a copiilor în activitatea matematică, în
perioada preşcolară, nu este acela de a-i învăţa sistematic anumite noţiuni, ci de
a-i implica în situaţii de investigare prin intermediul cărora, dezvoltându-şi
procesele cognitive, să descopere relaţii abstracte în situaţii concrete întâlnite în
activitatea de joc. Prin urmare, grădiniţa facilitează înţelegerea unor cunoştinţe
pe care activitatea şcolară le va aprofunda.
Prin intermediul activităţilor matematice copilul stabileşte contacte
nemijlocite cu obiecte, cu grupe de obiecte, le descoperă proprietăţile
caracteristice, constată că între ele există relaţii, efectuează operaţii din care
rezultă noi grupe cu noi proprietăţi caracteristice.
Exerciţiile de clasificare şi ordonare a obiectelor şi grupelor de obiecte
pregătesc însuşirea conceptului de număr natural, într-o manieră graduală, de la
simplu la complex, chiar de la grupa mică.
Conform Programei activităţii instructiv-educative în grădiniţa de copii,
la început, la grupa mică se organizează jocuri didactice şi jocuri-exerciţiu
pentru dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice. Copiii sunt provocaţi
să observe şi să descrie anumite însuşiri ale unor obiecte, pe care, mai apoi, le
vor grupa după o anumită însuşire comună, verbalizând acţiunea. Spune ce este?
Cum este? Coşuleţul cu jucării? sunt câteva exemple de astfel de jocuri
didactice matematice.
Urmează, apoi, jocuri de diferenţiere a formei, culorii, mărimii obiectelor:
Alege şi grupează toate păpuşile(maşinuţele, căţeluşiietc.), Alege numai
jucăriile care au culoarea pe care ţi-o arăt, Alege şi grupează obiecte de
aceeaşi culoare, Alege şi arată-ne jucăria mică(mare), Alege şi grupează
jucăriile mici(mari), Aşează în şir o minge roşie, una galbenă, una roşie etc. În
continuare, în cadrul jocurilor de selecţie şi grupare de obiecte după formă,
mărime, culoare desfăşurate individual, în grupuri mici sau în activităţi comune,
copiii formează în mod independent grupe de obiecte după un criteriu anume,
sau două criterii considerate simultan, denumind criteriul de grupare.
Exerciţiile de formare a grupelor de obiecte constituie, de fapt, exerciţii
logice de clasificare, fapt ce implică efectuarea unor comparaţii pentru a lua
decizia apartenenţei obiectului selectat la grupa ce se constituie. În cadrul

1
acestor acestor exerciţii copiii învaţă să formeze grupe de obiecte după unul sau
mai multe criterii, cunosc relaţia dintre o grupă şi obiectele ce o compun.
Exerciţiile de comparare a grupelor de obiecte, ce se desfăşoară încă de
la grupa mică, cu material individual, îi orientează pe copii spre stabilirea
relaţiei între grupe formate din mai multe obiecte decât grupa cu care se
compară, mai puţine sau tot atâtea obiecte. Aceste exerciţii le dezvoltă copiilor
capacitatea de a înţelege noţiunea de număr.
Fără a uza de terminologia matematică, comparând grupe de obiecte,
copiii descoperă faptul că puterea grupei constă în numărul de obiecte-care pot
fi mai multe, mai puţine, tot atâtea-,constituie grupe echivalente prin punere în
corespondenţă. Astfel, copilul dobândeşte cunoştinţele necesare înţelegerii, în
clasa întâi, a numărului natural.
Exerciţiile şi jocurile didactice matematice familiarizează copiii cu
conservarea cantităţii, redată prin grup de obiecte, indiferent de dispunerea
acestora în spaţiu, cu relaţia de echivalenţă, prin corespondenţa unu la unu a
obiectelor, cu tranzitivitatea relaţiei de echivalenţă. Spre exemplu, li se oferă
copiilor trei grupe de obiecte- flori, fluturi, frunze- a câte trei obiecte fiecare. Li
se cere să le compare prin formare de perechi. Vor observa că sunt tot atâţia
fluturi câte flori şi tot atâtea frunze câţi fluturi. De asemenea, copiii vor deduce
singuri că sunt tot atâtea frunze câte flori. În felul acesta copiii învaţă numărul 3
şi număratul de la 1 la 3 şi constituie mai multe grupe cu câte trei obiecte.
Se ştie că în procesul învăţării numărului şi a număratului un rol
determinant îl joacă formarea reprezentărilor. Se porneşte de la premisa că
noţiunea de număr se formează pe baza relaţiei de echivalenţă între două grupe
şi că preşcolarul de 4-5 ani este pregătit pentru învăţarea număratului, dat fiind
faptul că el stăpâneşte schema vizuală încă de la 2-3 ani.
În cadrul activităţilor comune, dar şi prin intermediul activităţilor şi
jocurilor alese, copiii asimilează următoarele concepte:
1-două grupe oarecare sunt echivalente, adică au tot atâtea obiecte, dacă
prin punere în perechi în nici una din grupe nu rămân obiecte fără pereche.

2
 2-comparând două grupe, de rotunduri şi dreptunghiuri, de pildă, în grupa
cu rotunduri sunt mai multe, dacă a rămas cel puţin un rotund fără a avea
pereche un dreptunghi. Deci, dacă în grupa de rotunduri sunt mai multe obiecte,
atunci mai putem spune că în grupa de dreptunghiuri sunt mai puţine obiecte.

3-dacă în două grupe, mingi roşii, respectiv mingi albastre, sunt tot atâtea
obiecte, îi cerem copilului să mărească distanţa între mingile albastre, copilul va
observa că cele două grupe vor continua să aibe tot atâtea obiecte( conservarea
cantităţii), adică schimbarea poziţiei spaţiale a obiectelor unei grupe nu face ca
aceasta să devină mai numeroasă.

4- dacă se aşază în perechi 3 grupe de mingi de culori diferite- o grupă de

mingi roşii, una de mingi galbene, alta de mingi albastre- cu tot atâtea obiecte,
copilul trebuie să admită că prima grupă are are tot atâtea obiecte cât a treia,
pentru că din verificarea prin împerechere rezultă că prima grupă are tot atâtea
cât a doua, iar a doua tot atâtea cât a treia. Nu mai este necesar să o verifice pe
prima cu a treia( tranzitivitatea relaţiei de echivalenţă).

La grupele mijlocie şi mare se desfăşoară multe activităţi de comparare a

grupelor de obiecte prin formare de perechi, pentru evidenţierea raporturilor
cantitative între obiectele din grupele comparate( sunt tot atâtea, indiferent de

3
forma, mărimea sau dispunerea spaţială a obiectelor din fiecare grupă) şi pentru
sesizarea diferenţei cantitative( mai multe decât...,mai puţine decât...). În această
manieră copiii au ordonat crescător mulţimi de obiecte într-o ordine strictă,
adică respectând condiţia ca grupa imediat următoare să aibe mai mult cu un
obiect decât cea dinaintea ei.
La grupa mare, pentru a antrena copilul în operaţii prematematice şi
matematice, vor fi comparate prin punere în corespondenţă grupe diferite
cantitativ prin două, trei obiecte.

II. INTRODUCEREA NUMĂRULUI ŞI NUMERAŢIEI

Pentru atingerea obiectivelor vizând operaţii cu obiecte şi grupe de obiecte,

corespunzătoare vârstei, se trece la introducerea numărului şi a numeraţiei. La
grupa mică etapele sunt următoarele:
 Formăm grupa cu 2 obiecte, numărăm obiectele;
 Formăm o altă grupă, cu tot atâtea obiecte, prin punere în perechi;
 Evidenţiem ce înseamnă diferenţa-mai mult cu unul-prin adăugarea unui
obiect;
 Numărăm obiectele grupei nou formate, insistând, prin gestul de
încercuire că toate sunt 3, apoi prin comparare stabilim că grupa cu 3
obiecte are cu 1 obiect mai mult decât grupa cu 2 obiecte;
 Construim mai multe grupe cu câte 3 obiecte, dispuse în perechi, pentru
a observa faptul că, indiferent de forma obiectelor, de aşezarea în
structura grupei, de poziţia spaţială a acestora, numărul obiectelor
rămâne acelaşi-numărul 3 rămâne constant;
 Asociem verbal grupul format din 3 obiecte cu numărul 3. Amplasăm
numărul în succesiunea corespunzătoare numerelor naturale, după 2,
evidenţiind asocierea fiecărui număr şirului de obiecte corespunzător.
Noua informaţie va fi verificată şi consolidată prin jocuri didactice
matematice-Te rog să-mi dai 3 maşinuţe, păpuşi..., Numără câte obiecte
sunt!, Ordonează grupele de la grupa cu cele mai puţine, la grupa cu
cele mai multe obiecte!
Acesta este algoritmul de predare aplicat la învăţarea fiecărui număr nou.
Este important ca fiecare copil să verbalizeze şi să indice cifra şi numărul
corespunzător de obiecte, să conştientizeze asocierea numărului la cantitate şi
invers, pentru a evita învăţarea mecanică a număratului.
Prin formare de perechi, realizând corespondenţa biunivocă între grupe
echivalente, copiii identifică vizual că până la prima limită este un obiect, apoi
sunt două obiecte( cât în prima grupă şi încă unul), iar la cea de-a treia limită
încercuim toate obiectele şi spunem că sunt trei obiecte- deosebind-o de grupa
cu mai puţine obiecte dinainte.

4
 În felul acesta se formează atât algoritmul construirii grupei imediat
următoare( cu diferenţă adăugată de un obiect), cât şi algoritmul numărării-
asociem numărul cu cifra şi cu cantitatea. Asimilarea, exersarea şi fixarea
presupun multe exerciţii.
Exerciţiile de ordonare a obiectelor grupei, ca şi cele de ordonare a
grupelor- mai întâi după un model dat, la grupa mică, apoi după criterii stabilite(
formă, culoare, mărime), la grupa mijlocie şi, în final, după mai multe criterii
considerate simultan, la grupa mare. În felul acesta copiii sunt conduşi spre
înţelegerea şirului crescător şi a celui descrescător al numerelor naturale.
Copiii vor construi şiruri crescătoare sau descrescătoare ordonând obiecte
de diferite marimi, lungimi, grosimi, culori etc., sau vor ordona grupe cu număr
diferit de obiecte.
Jocurile didactice matematice care au ca sarcină formarea şirurilor
crescătoare sau descrescătoare prezintă o dificultate sporită. Copiii trebuie să
facă o dublă discriminare, comparând fiecare obiect cu obiectul precedent, dar şi
cu cel care urmează şi ţinând cont de criteriul luat în considerare- mărime,
lungime, lăţime, grosime.
În ordonarea şirului crescător după lungime, diferenţele dintre fâşii trebuie
să fie vizibile, iar numărul fâşiilor cât mai mare pentru ca algoritmul de formare
a şirului să fie înţeles. De pildă, şirul crescător va începe cu fâşia cea mai scurtă,
iar cel descrescător cu fâşia cea mai lungă. Vom alege mereu fâşia cea mai
scurtă, dintre cele rămase, şi o vom aşeza în completarea şirului crescător. Dar,
vom alege mereu fâşia cea mai lungă, dintre cele rămase, şi o vom aşeza în
completarea şirului descrescător.

III. MATEMATICA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A

PREŞCOLARILOR

Vârsta preşcolară mare şi pregătitoare se află la graniţa dintre gândirea

preoperatorie şi gândirea operatorie. Este motivul pentru care demersul didactic
trebuie să conducă la dezvoltarea unor caracteristici comportamentale ce
influenţează procesul de constituire a gândirii operatorii. Întrucât în centrul
factorilor intelectuali se situează gândirea, dezvoltarea operaţiilor ei se
constituie în premisa esenţială a pregătirii copilului pentru învăţarea şcolară.
La aceste grupe, activitatea matematică vizează formarea unei suite de
abilităţi(deprinderi, priceperi, capacităţi) ce favorizează structuri percepriv-
motrice specifice conceptelor matematice. Ele sunt rezultatul dezvoltării bazei
de cunoaştere şi al familiarizării cu forme ale gândirii matematice, logice,
decurgând din acţiunea concretă care declanşează actul intelectual.
Abilităţile matematice pot fi ierarhizate după nivelul de dezvoltare a bazei
senzoriale de cunoaştere:
 de identificare a obiectelor şi mulţimilor;
 de triere, sortare şi formare a mulţimilor;
5
  de elaborare a judecăţilor de valoare şi de exprimare a unităţilor
logice;
 de ordonare, clasare, seriere;
 aprecierea globală a cantităţii;
 grupare, asociere a obiectelor în perechi;
 sesizarea schimbărilor ce survin într-o cantitate.
Dobândirea cunoştinţelor despre cantitate( recunoaşterea, denumirea,
descoperirea şi înţelegerea relaţiilor care se stabilesc între diferitele cantităţi,
efectuarea de operaţii concrete cu mulţimi-clasificare, punere în corespondenţă,
comparare, ordonare), exersarea gândirii logice, familiarizarea cu numerele
naturale au o importanţă deosebită în dezvoltarea intelectuală a copiilor, ca
obiectiv fundamental în pregătirea pentru şcoală.
Este foarte important ca preşcolarul să fie implicat în situaţii de
investigare şi descoperire, pentru a ajunge, pas cu pas, la înţelegere. De aceea,
se acordă un timp mai mare activităţii independente şi se folosesc intens metode
activ-participative. Finalităţile formativ- cognitive ale folosirii acestor metode
sunt evidenţiate de caracteristicile lor:
- pun accentul pe procesele care conduc la cunoaştere, nu doar pe
rezultatul acestora
- facilitează interacţiunea şi transferul de cunoştinţe
- intenbifică schimbul de informaţii, confruntarea de opinii
- generează situaţii problematice ce determină implicarea copiilor în
investigarea situaţiilor de învăţare noi
Strategiile didactice folosite în desfăşurarea activităţilor matematice
trebuie să accentueze caracterul ludic, astfel încât să se dezvolte gândirea
matematică fără a resimţi negativ efortul psihic.
Activităţile matematice la grupa mare şi pregătitoare pot constitui
veritabile antrenamente mintale acceptate şi plăcute, cu condiţia să fie
organizate sub formă de joc şi să se raporteze, sub aspectul conţinutului, la
situaţii concrete din experienţa de viaţă a copilului.