1.

Noțiunea de insolvență

Potrivit prevederilor art. 5, punctul 29 din Legea privind procedurile de

prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, „prin insolvenţă se înţelege acea
stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și
exigibile”1.

2. Introducere în procedura insolvenței

Formele procedurii insolvenței

În mod tradiţional, a fost relevat caracterul unitar al procedurii, care

reuneşte toate creanţele şi creditorii debitorului, precum şi toate bunurile
acestuia. Cu tot acest caracter unitar, evoluţia modernă a procedurii este
marcată de diversitatea formelor prin care ea se exprimă.

Astfel, sub raport structural, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), din Legea
privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, procedura
insolvenţei poate îmbrăca forma a două proceduri alternative:
reorganizarea judiciară şi falimentul. Corelând dispoziţiile menţionate mai
sus cu cele care privesc planul de reorganizare şi reorganizarea precum şi
cu cele care privesc falimentul, reiese că Legea privind procedurile de
prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă reglementează, în esenţă, două
proceduri alternative care pot fi iniţiate în anumite condiţii :

(a) Procedura reorganizării judiciare, prin care se urmăreşte redresarea

debitorului şi plata pasivului acestuia şi care se poate realiza prin:

– restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

– restructurarea corporativă, prin modificarea structurii de capital social;

– restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului

până la acoperirea pasivului. Procedura se realizează pe baza unui plan de
reorganizare, propus de debitor, administrator sau unul ori mai mulţi
creditori, plan acceptat de creditori şi confirmat de judecătorul-
sindic, plan care urmăreşte ca, în condiţiile continuării activităţii debitorului,
1 Legea nr. 85/2014 a fost publicată în M. Of., partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014.

3
să realizeze supravieţuirea şi redresarea acestuia şi, pe această cale, să
creeze posibilitatea stingerii pasivului în condiţii superioare celor obţinute
prin executarea silită a averii debitorului.

(b)Procedura falimentului, care are ca obiect lichidarea judiciară a averii

debitorului pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului din
registrul în care este înmatriculat. Procedura falimentului urmăreşte, deci,
lichidarea averii debitorului, în care sens se produce desesizarea
debitorului de bunurile sale, sigilarea şi inventarierea lor şi în final vânzarea
lor şi distribuirea între creditori a sumelor rezultate din lichidare, în ordinea
stabilită de lege. Astfel, procedura falimentului reprezintă soluţia finală, care
se aplică atunci când nu a fost posibilă adoptarea unui plan de
reorganizare sau de lichidare limitată a unor bunuri din averea debitorului
sau când un asemenea plan nu a fost respectat sau nu a dat rezultatele
scontate.

Dintr-o altă perspectivă, a complexităţii măsurilor procedurale, Legea

privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă face referire
la procedura generală a insolvenţei şi la procedura simplificată.

(a) Procedura generală este procedura care se aplică, în principal,

persoanelor juridice de drept privat având calitatea de profesionist sau
care desfăşoară activitate economică. Procedura constă în aplicarea unei
perioade de observaţie, după care debitorul intră fie succesiv, în procedura
reorganizării judiciare şi apoi în procedura falimentului, fie alternativ, numai
în procedura reorganizării judiciare ori doar în procedura falimentului.

(b) Procedura simplificată „se aplică, în principal, profesioniștilor

persoane fizice (persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau
familiale) dar şi profesioniștilor - persoane juridice sau altor persoane
juridice de drept privat care,prin gradul lor de destructurare organizatorică
sau materială (absenţa bunurilor, a organelor statutare de conducere, lipsa
sediului) nu justifică aplicarea procedurii generale.

4
Aplicarea procedurii simplificate are ca efect imediat deschiderea directă a
procedurii falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie
după o perioadă de observaţie de maximum 20 de zile”. 2

Reglementarea acestei proceduri urmăreşte, aşadar, să restrângă sfera

procedurii insolvenţei la procedura falimentului,legiuitorul considerând că
situaţia juridică sau financiară a acestor debitori nu conferă nicio şansă de
reuşită unei eventuale proceduri de reorganizare a activităţii
sau întreprinderii debitorului.

O examinare sumară a condiţiilor de aplicare a acestor proceduri relevă că

întimp ce procedura generală este procedura comună, procedura
simplificată are caracterul unei proceduri speciale, derogatorii de la
procedura generală.

3. Deschiderea procedurii simplificate de insolvență

Deschiderea procedurii simplificate are loc în situații prevăzute de Legea

nr. 85/2014, precum:

- Prin declarație facută potrivit prevederilor art. 67, alin. (1), litera g)
debitorul își arată intenția de a intra în procedura simplificată ori

- Debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 38 alin.

(2) din Legea nr. 85/2014, respectiv:

a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în

registrul comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale;

b) întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;

c) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi

îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3. administratorul nu poate fi găsit;

2 I. Schiau, Suport de curs. Drept comercial-partea specială, Brașov, 2017, p. 21.

5
 4. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din
registrul comerţului;

d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior

formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost
numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost
înscrisă în registrul comerţului;

e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare

în faliment;

f) orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor,

care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei
întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate;
aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude sancţiunile
aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.

Prin încheierea de deschidere a procedurii simplificate judecătorul- sindic:

I) dispune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței;

II) dispune intrarea în faliment, prin procedură simplificată;

III) constată ridicarea dreptului de administrare al debitoarei (art. 85 din

Legea nr. 85/2014);

IV) dispune luarea următoarelor măsuri:

1) numirea lichidatorului judiciar provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă

care au depus ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora,
dintre practicienii înscrişi în tabloul UNPIR – potrivit art. 45 alin. (1) lit. d)
din Legea nr. 85/2014 se va desemna lichidatorul solicitat de creditorul care
a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către debitor, dacă
cererea îi aparţine acestuia. În lipsa unei astfel de propuneri făcute de
către debitor sau de către oricare dintre creditori, desemnarea se va face
dintre practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a
Practicienilor în Insolvenţă din România, care şi-au depus ofertă la dosar.
Dacă „nu s-a depus nicio ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre
practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor

6
în Insolvenţă din România. În cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul
au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar
va avea prevalenţă cererea creditorului” 3. Dacă creditorii solicită a fi
desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi, judecătorul-
sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia).

2) dizolvarea debitoarei (în cazul în care aceasta nu se afla deja în

dizolvare),art. 147 Legea nr. 85/2014.

3) sigilarea bunurilor şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare, art.

151 din Legea nr. 85/2014.

4) notificarea, de către lichidator, a deschiderii procedurii, a ridicării

dreptului de administrare şi a dizolvării debitoarei către următoarele
persoane:

- debitorului (art. 147 din Legea nr. 85/2014)

- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- creditorii menţionaţi de către debitor (art. 147 din Legea nr. 85/2014)

- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 147 din Legea

nr. 85/2014)

- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art.76 și 86 din Legea nr.
85/2014)

- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul.

5) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări

şi plăţi specifice derulării procedurii insolvenţei (art. 39 Legea nr. 85/2014)

6) menționarea în registrul comerțului, de către lichidator a reprezentanțilot

permanenți ai acestuia.

7) fixarea următoarelor termene:

a) termenul limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de

deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de
3 A. T. Stănescu, Curs de insolvență, București, 2015, p. 21.

7
debitor, precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi
10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora, art. 100 din
Legea nr. 85/2014;

b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor

asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la
deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată
să fie considerată valabilă, art. 100 din Legea nr. 85/2014;

c) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a

tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi, 10 zile, în cazul
procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b), art. 100
din Legea nr. 85/2014;

d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de

zile, de la expirarea termenului prevăzut la lit. c) art. 100 din Legea nr.
85/2014;

e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc
înmaximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c), art. 100 din
Legea nr. 85/2014.

V) caracterul executoriu al încheierii, posibilitatea de a fi atacată cu apel în

termen de 7 zile de la comunicare. (ca urmare a acestui caracter, debitorul
este în procedura insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-
sindic – art. 5 pct. 25 lit. a) Legea nr. 85/2014).

Procedura simplificată de insolvență este o formă a procedurii de

insolvență destinată persoanelor fizice consumatori, aflate într-o situație
financiară dificilă, care nu-și pot achita datoriile, au venituri foarte mici și
bunuri a căror valoare este redusă, neurmăribile și care nu vor putea să-și
plătească niciodată creditorii, din cauza problemelor generate de sănătate
și/sau vârstă.

Prin urmare, o astfel de procedură are ca scop instituirea unei măsuri

de protecție socială față de debitorul care se încadrează în cerințele

8
prevăzute de Lege, dar în același timp, poate fi utilă și creditorilor, întrucât
le permite să-și definitiveze situația creanțelor deținute împotriva
debitorului.

Această „formă a procedurii de insolvenţă a fost cunoscută şi sub imperiul

Legii nr. 85/2006 ce reglementează procedura destinată profesioniștilor, în
vechea formă, fiind introdusă pentru rezolvarea unor aspecte legate de
desfăşurarea cu celeritate a procedurii de insolvenţă, pentru situaţiile în
care aplicarea aceleiaşi proceduri tuturor categoriilor de subiecţi pasivi de
insolvenţă nu era utilă nici debitorului, dar nici creditorilor acestuia. Din
definiţia legală enunţată, rezultă că procedura simplificată este o procedură
care dă expresie principiului celerităţii procedurii de insolvenţă, în cadrul
acesteia debitorul nemaiavând posibilitatea de a se reorganiza, acesta
intrând direct în faliment”4 .

Procedura simplificată de insolvenţă a fost introdusă în legislaţia noastră

pentru prima dată prin Legea nr. 85/2006, la recomandarea Fondului
Monetar Internaţional, și a avut ca scop principal declarat, îmbunătăţirea
mediului de afaceri, prin eliminarea de pe piaţă a agenţilor economici non-
viabili care, în majoritatea cazurilor, încalcă practicile oneste ce guvernează
circuitul comercial. Caracteristica esenţială a acestei proceduri simplificate
reiese tocmai din denumirea sa şi constă în scurtarea procedurii de
insolvenţă, prin demararea imediată a procedurii de lichidare a averii
debitorului.

4. Procedura simplificată a insolvenței din perspectiva Legii 151/2015

privind procedura insolvenţei persoanelor fizice

Cine poate apela la această procedură?

Poate beneficia de procedura simplificată de insolvenţă debitorul:

4 Ioan Adam, Codruț Nicolae Savu, „Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi explicaţii”, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, p. 67.

9
a) al cărui cuantum total al obligaţiilor este de cel mult 10 salarii minime pe
economie;

b) care nu are bunuri sau venituri urmăribile;

c) care are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau
cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

Pași de urmat in provedura simplificată a insolvenței

Pasul 1

Debitorul depune la comisia de insolvenţă teritorială o cerere de aplicare a

procedurii simplificate de insolvenţă. Formularul tipizat de cerere este pus
la dispoziţia publicului, cu titlu gratuit, la sediile comisiilor de insolvenţă,
precum şi on-line, pe pagina de internet a Comisiei de Insolvenţă la Nivel
Central.

Pasul 2

Comisia de insolvenţă, analizând cererea debitorului şi actele depuse în

susținerea acesteia, dacă apreciază că debitorul întruneşte condițiile
prevăzute de Lege, sesizează instanța competentă în vederea constatării
îndeplinirii condițiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvență.

Pasul 3

Instanța admite sau respinge cererea.

Pasul 4

Efectele admiterii cererii:

- se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea

creanțelor asupra patrimoniului debitorului. Nu sunt supuse suspendării de
drept măsurile de executare silită îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau
terților garanți.

- este suspendată de drept, în privinţa debitorului, curgerea dobânzilor,

penalităților, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea
accesorii ale obligației de plată.
10
- se suspendă prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a
creanțelor acestora împotriva debitorului.

Pasul 5

Debitorul are următoarele obligații pe durata a 3 ani, începând din

momentul emiterii hotărârii instanței de deschidere a procedurii simplificate
de insolvență:

a) să plătească creanţele curente, pe măsură ce devin scadente;

b) să nu contracteze noi împrumuturi;

c) să furnizeze, anual, comisiei de insolvenţă o informare cu privire la

situaţia sa patrimonială;

d) să informeze, de îndată, comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea

oricăror venituri suplimentare de peste 1/2 din salariul minim pe economie
faţă de nivelul declarat prin cererea de aplicare a procedurii simplificate de
insolvenţă;

e) să informeze comisia de insolvenţă cu privire la dobândirea cu orice titlu,

inclusiv moşteniri sau donaţii, de bunuri şi servicii a căror valoare
depăşeşte salariul minim pe economie.

Pasul 6

După trecerea unei perioade de 3 ani de zile din momentul deschiderii

procedurii, debitorul va putea solicita instan ței ștergerea datoriilor pe care
le-a avut.

În cazul deschiderii procedurii simplificate de insolvență

Efectele admiterii cererii pentru deschiderea procedurii simplificate de

insolvență:

I. De la data rămânerii definitive a sentinţei instanței de deschidere a

procedurii simplificate de insolvență, se suspendă de drept toate măsurile
de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra patrimoniului

11
debitorului. Nu sunt supuse suspendării de drept măsurile de executare
silită îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.

II. De la data rămânerii definitive a sentinţei este suspendată de drept, în

privinţa debitorului, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de
întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de
plată. De asemenea, se suspendă prescripţia dreptului creditorilor de a
cere executarea silită a creanţelor acestora împotriva debitorului.

În cazul închiderii procedurii simplificate de insolvență din motive

imputabile debitorului

Consecințele încetării aplicării procedurii simplificate din motive imputabile

debitorului:

I. În cazul în care comisia de insolvență constată neîndeplinirea de către

debitor a obligaţiilor care i-au revenit pe parcursul procedurii, acesta va
ținut să acopere creanţele anterioare depunerii cererii sale, inclusiv
dobânzile şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea
acestora din momentul emiterii hotărârii instanței de deschidere a
procedurii simplificate de insolvență. De asemenea, debitorul nu va mai
beneficia de eliberarea de datorii reziduale la sfârșitul procedurii
simplificate de insolvență.

Procedura simplificată

Necesitatea introducerii unei proceduri simplificate de faliment direct a fost

impusă de raţiuni ce ţin de eliminarea procedurilor administrate sub vechea
reglementare (Legea privind procedura insolvenţei), extrem de complexe şi
consumatoare de timp şi resurse. În optica prezentei legi, procedura
simplificată înseamnă numai procedura de faliment, dreptul de
reorganizare al debitorului fiind exclus.

5. Debitorul - subiect al procedurii simplificate

Procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta

lege prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin.

12
(2) intră direct în procedura de faliment fie odată cu deschiderea procedurii
insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile.

Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor

aflaţi în stare de insolvenţă care se încadrează în una din următoarele
categorii:

a) comercianţi persoane fizice acţionând individual;

b) asociaţii familiale;

c) comercianţi ce fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi

îndeplinesc una din următoarele condiţii:

1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3. administratorul nu poate fi găsit;

4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;

d) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;

e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în

faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de
reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.

Procedura simplificată de faliment se aplică, în egală măsură, atât

persoanelor fizice acţionând individual sau în asociaţii familiale care
desfăşoară activităţi economice în mod independent, cât şi, după caz,
persoanelor juridice, comercianţi şi/sau necomercianţi, menţionate în
cuprinsul art. 1 alin. (1) din lege, cu particularităţile prevăzute de acest act
normativ. Referitor la categoria persoanelor juridice societăţi comerciale,
textul legal menţionat se aplică tuturor formelor juridice de societăţi
comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată.

Totodată, „persoanele juridice dizolvate anterior formulării cererii

introductive în baza Legii nr. 31/1990, republicată, sau a Legii nr. 359/2004
(pentru nepreschimbarea certificatelor de înregistrare ori pentru alte cauze)
intră, de asemenea, sub incidenţa procedurii simplificate de faliment.
13
Practic nu există posibilitatea aplicării concomitente a celor două proceduri
de lichidare, cea reglementată de Legea nr. 31/1990 cu particularităţile
specifice societăţilor comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, şi
cea reglementată de Legea nr.64/1995, întrucât ele se exclud reciproc şi în
consecinţă nu se completează una cu alta”.5

Cât priveşte declaraţia debitorului de intrare în procedura falimentului, în

condiţiile dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. f), coroborate per a contrario cu
dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit.h din lege, aceasta trebuie să indice intenţia
debitorului de intrare în procedura simplificată de faliment, manifestarea de
voinţă a debitorului exprimată în sensul arătat fiind suficientă şi necesară
pentru ca judecătorul-sindic să dispună intrarea acestuia în procedura
simplificată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 din lege, nu sunt în drept să beneficieze de

procedura de reorganizare judiciară debitorii persoane juridice, care în
ultimii 5 ani precedenţi pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii au
mai fost supuşi unei astfel de proceduri, indiferent că au constituit subiect
al unei proceduri de reorganizare, de faliment, ori doar al unei proceduri
închise în perioada de observaţie.

În mod corespunzător procedurii generale administrate conform actualei

reglementări, pot fi subiecte ale procedurii simplificate doar persoanele
juridice de drept privat, nu şi de drept public.

6. Participanţii

Administratorul special

Administratorul special este reprezentantul desemnat de Adunarea

Generală a Acţionarilor/Asociaţilor debitorului, persoană juridică, să
efectueze, în numele şi pe seama acestora, actele de administrare
necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi
administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe
perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea

5 Farkas-Hegyi Piroska, Judecător Tribunalul Mureş, formator în cadrul programului Phare –

„Transmiterea universală a patrimoniului societăţilor cu răspundere limitată către asociatul unic, în cadrul
procedurii falimentului”.

14
generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi
convocată de administratorul judiciar sau de lichidator, pentru desemnarea
administratorului special, în termen de maximum 20 de zile de la
deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului
de a-şi administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de
administratorul judiciar sau de lichidator, după caz.

„Administratorul special – persoană fizică sau juridică – reprezintă o nouă

instituţie în procedura insolvenţei, ce înlocuieşte Adunarea Generală a
Asociaţilor/ Acţionarilor debitorului persoană juridică. Prevederile referitoare
la instituţia administratorului special incidente în cadrul procedurii
simplificate reglementează, în mod anticipat, regimul reprezentării, după
caz, a intereselor debitorului persoană juridică în cadrul procedurii, sau ale
asociaţilor/acţionarilor acestuia după cum acestuia i-a fost sau nu ridicat
dreptul de administrare”.6

7. Administratorul judiciar în procedura simplificată

Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în

insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile
prevăzute la art. 20 în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de
reorganizare.

Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale judecătorul-sindic va

desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii
simplificate va desemna un lichidator provizoriu.

Intervenţia administratorului judiciar – pendinte momentului intrării

debitorului în procedura simplificată de faliment - are loc doar în ipoteza în
care cererea introductivă a fost formulată şi promovată de către unul sau
mai mulţi dintre creditorii debitorului, prin sentinţa de deschidere a
procedurii (generale) acesta fiind numit în mod provizoriu de către
judecătorul-sindic, conform ofertelor depuse în acest sens la dosarul aflat
pe rolul instanţei.

Atribuţiile administratorului judiciar în procedura simplificată

6 Ministerul Justiției, Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie
de faliment, Programul Phare 2002, data publicării Martie, 2006, p. 49.

15
 Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei
legi, sunt: a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea
unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie
continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale, şi
supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de
acesta, dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea
administratorului judiciar;

8. Lichidatorul în procedura simplificată de faliment

Lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă,

autorizat în condiţiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului şi
să exercite atribuţiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii de faliment,
atât în procedura generală, cât şi în cea simplificată.

Atribuţiile lichidatorului în procedura simplificată

Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura

simplificată, în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit
asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea
persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării
răspunderii acestora în condiţiile art. 138, şi supunerea acelui raport
judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea
depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest
obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităţii debitorului;

c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de

debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu
caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a
constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia
drepturile creditorilor;

16
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor
corespunzătoare pentru conservarea lor;

e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni

la acestea precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;

g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din

transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea
deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea şi susţinerea
acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru
aceasta putând angaja avocaţi;

h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii

debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile

prezentei legi;

j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor,

renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-
sindic;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o

soluţionare de către acesta;

l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

9. Intrarea în procedura simplificată

Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte: (…)

h) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura
simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea
activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii
17
datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea
termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu
iniţierea procedurii simplificate;

Atunci când debitorul îşi manifestă intenţia de intrare în procedura

simplificată, prin declaraţia anexată cererii sale introductive, sau în maxim
10 zile de la momentul introducerii cererii sale (conform art. 28 alin. (1) lit.
h) şi alin. (2) al aceluiaşi articol), judecătorul-sindic va dispune, prin
încheiere, intrarea debitorului în procedura simplificată de faliment, numind
totodată şi un lichidator. Oportunitatea intrării debitorului în procedura
simplificată nu este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic (ca în cazul
formulării cererii de către creditori), întrucât lipsa declaraţiei debitorului de
intrare în procedura simplificată/în faliment, coroborată cu imposibilitatea
acestuia de a beneficia de reorganizare, şi/sau nedeclararea intenţiei sale
de reorganizare, valorează prezumţie de intrare în procedura simplificată.
Declaraţia va fi semnată de către debitorul persoană fizică/de persoana din
iniţiativa căreia a fost înfiinţată asociaţia familială/de persoana care, potrivit
actului constitutiv al societăţii, are calitatea de reprezentant legal al
societăţii, aceasta din urmă fiind, de regulă, administratorul judiciar al
societăţii.

10. Efectele deschiderii procedurii simplificate

Ridicarea dreptului de administrare al debitorului

Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va

pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: a) ridicarea dreptului
de administrare al debitorului;

Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se

dispune începerea falimentului.

Reprezentarea debitorului exclusiv de către lichidator

Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va

pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: c) În cazul procedurii
simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator, a administratorului judiciar
desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz.

18
11. Încetarea sau reducerea la minimul necesar a activităţii

De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile

ce sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării.

Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea

activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se
încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după
cum urmează: b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă
debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

Potrivit dispoziţiilor coroborate mai sus arătate, ca efect al intrării

debitorului în procedura simplificată de faliment şi al ridicării dreptului său
de administrare, întreaga activitate a acestuia va fi condusă/se va
desfăşura conform principiului rentabilizării maxime a averii sale, astfel: de
regulă, activitatea debitorului încetează complet şi imediat, acesta găsindu-
se în imposibilitate de a mai desfăşura activităţi curente; prin excepţie,
activitatea debitorului va mai putea fi desfăşurată, însă sub rezerva ca
aceasta să fie redusă la minimul necesar evitării/reducerii pierderilor,
funcţie de specificul respectivei activităţi desfăşurate; Cazul particular în
care activitatea debitorului mai poate continua şi după deschiderea
procedurii, conform art. 47 alin. (7), este cel prevăzut la art. art. 109 alin.
(2), reglementând posibilitatea continuării activităţii de către debitor în
ipoteza intrării acestuia în procedura simplificată de faliment, ca efect al
aprobării propunerii administratorului judiciar, conform art. 54 alin. (5) din
lege. Astfel, atunci când, până la pronunţarea sentinţei de deschidere a
procedurii, de către judecătorul-sindic, debitorul şi-a continuat activitatea
(în condiţiile mai sus arătate), lichidatorul confirmat va ţine cont, la
întocmirea tabelului de creanţe, şi de creanţele născute în perioada de
observaţie, având prioritatea prevăzută la art. 123 pct.

12. Primele măsuri –Notificări

În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o

notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în
conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condiţiile art. 32 alin.
(2), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului

19
societăţilor agricole sau altor registre unde debitorul este
înmatriculat/înregisttrat, pentru efectuarea menţiunii. (2) Dacă creditorii cu
sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va
fi trimisă acestora din urmă. (3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se
realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va
publica totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă
circulaţie.

Măsuri premergătoare lichidării în procedura simplificată - Întocmirea

inventarului procedurilor de insolvenţă.

Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile,

corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a
informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând
averii debitorului.

Inventarul bunurilor debitorului se va face după obţinerea relaţiilor scrise

privind situaţia bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate,
administratorul judiciar nu identifică nici un bun, inventarul se încheie pe
baza comunicărilor scrise transmise de autorităţile relevante.

Particularităţi de notificare

În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată, lichidatorul va trimite

o notificare privind intrarea în procedura falimentului şi, în cazul debitorului
persoană juridică, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia,
tuturor creditorilor notificaţi conform art. 61, debitorului şi oficiului registrului
comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului
asociaţiilor şi fundaţiilor, în care debitorul este înmatriculat, pentru
efectuarea menţiunii. În cazul în care este justificată majorarea în sensul
art. 62 alin. (2) a termenelor de afişare a tabelului preliminar, prevăzut la
art. 62 alin. (1) lit. c) şi de definitivare a tabelului creanţelor prevăzut la art.
62 alin. (1) lit. d), noile termene astfel fixate vor fi notificate creditorilor. (2)
În cazul în care până la aprobarea propunerii administratorului judiciar,
prevăzută la art. 54 alin. (4), debitorul aflat în faliment prin procedură
simplificată şi-a continuat activitatea, lichidatorul va notifica, în termen de 5
zile de la data intrării în faliment, creditorii deţinând creanţe asupra

20
debitorului având prioritate conform art. 123 pct. 2, născute în perioada de
observaţie, solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea
notificării, cereri de creanţă însoţite de documente justificative.

13. Închiderea procedurii simplificate de faliment

De regulă, închiderea procedurii simplificate de faliment operează în mod

corespunzător închiderii procedurii generale. Indiferent de temeiul închiderii
procedurii simplificate de faliment prin încheierea/sentinţa de închidere
judecătorul-sindic va dispune radierea debitorului de la registrul relevant de
înmatriculare.

Închiderea procedurii simplificate pentru lipsa/insuficienţa bunurilor

În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată

că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente
pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă s ă
avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o
sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea
debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Cât priveşte „închiderea procedurii simplificate pentru celelalte situaţii

prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. c), respectiv cele în care actele constitutive
şi/sau documentele contabile nu pot fi găsite şi/sau administratorul nu
poate fi găsit, sediul nu mai există ori nu corespunde adresei din registrul
comerţului, procedura va fi închisă ulterior îndeplinirii atribuţiilor prevăzute
la art. 55 din lege, şi/sau obţinerea informaţiilor necesare de la autorităţile
competente, cu respectarea prevederilor referitoare la închiderea
procedurii generale, sau la închiderea procedurii simplificate, după caz”. 7

Închiderea procedurii simplificate pentru celelalte situaţii prevăzute de lege

O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a

aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea
debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse
la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunţa
7 Ministerul Justiției, Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie
de faliment, Programul Phare 2002, data publicării Martie, 2006, p. 64.

21
o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând
şi radierea acestora.

Dacă „creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute,

judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii de
faliment şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat: a)
chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în
întregime, în cazul în care toţi asociaţii persoanei juridice, sau persoana
fizică după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea
lichidatorului făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă
în proprietatea indiviză a asociaţilor/acţionarilor corespunzător cotelor de
participare la capitalul social. b) în toate celelalte cazuri, procedura se
închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume
reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia
asociaţilor sau persoanei fizice, după caz”8.

(1) În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de

către debitor, în condiţiile art. 32, dacă judecătorul-sindic constată, la
expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor,
că nu s-a depus nici o cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a
procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii.

BIBLIOGRAFIE

I. Cărți, Cursuri:

 Schiau I., Suport de curs. Drept comercial-partea specială, Brașov,

2017.
 Stănescu A. T., Curs de insolvență, București, 2015.
 Adam I., Savu C. N., „Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi
explicaţii”, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

8 Ministerul Justiției, Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie

de faliment, Programul Phare 2002, data publicării Martie, 2006, p. 65.

22
  Manual de bune practici în insolvență, Suport pentru îmbunătățirea și
implementarea legislației și jurisprudenței în materie de faliment,
programul Phare, Ministerul Justiției, 2006.

II. Legislație

 Legea nr. 85/2014 publicată în M. Of., partea I, nr. 466 din 25 iunie
2014.
 Legea nr. 151/2015 publicată în M. Of., partea I, nr. 464 din 26 iunie
2015.

23