Stimularea creativităţii preşcolarilor prin jocuri şi activităţi liber alese

Jocul este un exerciţiu premergător pentru viaţa de adult. El are rolul de a acţiona la
copil funcţii motrice şi mintale. Principala menire a jocului este aceea de a permite
individului să-şi realizeze eu-l, să-şi manifeste personalitatea.
Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii, este activitatea
care îi ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. Prin joc copiii învaţă să interacţioneze cu
ceilalţi, să exploreze mediul, să găsească soluţii la situaţiile problemă, să îşi exprime
emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi necesare pentru adaptarea la
cerinţele şcolii.
Prin excelenţă, jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneităţii şi
al libertăţii de expresie, un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a
mobilităţii şi flexibilităţii psihice. E plin de promisiuni şi surprize, poate să se dezvolte
liber, dar când intervine controlul, jocul se încheie. Copiii care se joacă par a fi
inepuizabili, pierd măsura timpului, fiind absorbiţi cu totul de joc, căci resimt jocul ca
ceva interesant, atractiv, frumos.
Noul Curriculum pentru educaţie timpurie pune accent pe jocul liber iniţiat de copil
sau ales de acesta dintre centrele de activitate puse la dispoziţie în sala de grupă.
Copilul are nevoie de timp zilnic pentru joc, de spaţiu corespunzător şi de obiecte
(jucării, materiale, truse) absolut necesare iniţierii şi desfăşurării jocului. Adultul trebuie
să urmărească: ce se joacă, cu ce se joacă, cu cine se joacă.
Procesul instuctiv-educativ trebuie să pornească de la cunoaştera fiecărui copil în
parte. Jocurile şi activităţile alese au o contribuţie semnificativă în acest sens.
Educatoarea ameneajează spaţii şi pregăteşte materiale didactice prin care ei să fie
antrenaţi, valorizaţi, evaluaţi. Jocurile liber alese ale copiilor de 3-6/7 ani au rol lor în
dezvoltarea globală a copilului cu metode active de stimulare a învăţării, din perspectiva
noului curriculum, cu exemple de bune practici pentru facilitarea aplicării acestuia.
În programul zilnic de la grădiniţă, etapa de jocuri şi activităţi alese ocupă cea mai
mare parte. Dimineaţa copiii sunt îndrumaţi spre sectoarele amenajate (Artă, Bibliotecă,
Joc de rol, Construcţii, Jocuri de masă sau Ştiinţă) unde îşi desfăşoară activitatea în
funcţie de dorinţele şi interesele individuale, iar după programul de activităţi comune, se
derulează a doua etapă de jocuri şi activităţi alese care se încheie la ora prânzului. Spaţiul
în care se desfăşoară educaţia trebuie amenajat în direcţia stimulării dezvoltării copilului.
Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă
personală, iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile
specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare,
experimentare.
Jocul liber oferă educatoarei şansa de a cunoaşte cât mai bine copilul, fiind momentul
în care copilul utilizează cunoştinţele, deprinderile, experienţele dobândite anterior, în
contexte în care el se simte liber să se exprime. Limbajul şi acţiunile copilului în jocul
liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din jurul lui. Activităţile alese au
scopul activizării preşcolarilor, al trezirii interesului pentru cunoaştere şi acţiune liberă,
independentă. Copiii au ocazia să sesizeze proprietăţile materialelor şi jucăriilor cu care
lucrează, să exerseze deprinderi de mânuire, să-şi manifeste predilecţia pentru un anumit
gen de activitate sau pentru o gamă mai largă: înşirare de mărgele, cusut, ţesut,
construcţii, artă dramatică, lectura imaginilor din cărţi, desen, pictură, modelaj, jocuri de
creaţie, etc.
Începând din grupa mijlocie copiii au capacitatea de a desfăşura activităţi alese de
grup, ce contribuie la socializare. Se ajunge la conversaţii interesante, la creativitate de
grup (pictură, construcţii, modelaj, lucrări manuale colective). În final, se recomandă
analiza şi aprecierea rezultatelor, încurajarea activităţii în grup. Împărţirea sau utilizarea
succesivă a materialelor şi uneltelor, distribuirea sarcinilor între coechipieri, stabilirea
temei şi bucuria reuşitei colective contribuie la descentrare afectivă, la spirit de
cooperare, la creşterea capacităţii copiilor de a-i asculta pe ceilalţi, de a comunica, de a se
asocia în vederea realizării unor scopuri comune.
Jocul liber-creativ şi activităţile alese sunt cele mai eficiente forme de activitate
pentru dezvoltarea personalităţii copilului. Atunci când copiii îşi satisfac interesele, ei
învaţă să acumuleze informaţii şi să tragă propiile concluzii în legătură cu acestea. Este
vârsta când ei pot acumula cunoştinţe noi tot timpul, iar influenţele mediului au un rol
foarte mare în asigurarea unei experienţe complexe şi variate, cât şi stimularea gândirii.
Jocul liber nu este o activitate ,, sălbatică “, este o activitate plină de vioiciune, în care
copiii au prilejul să exploreze medii diferite şi să îndeplinească sarcini fie individual , fie
pe grupuri mici. Fiecare copil are dreptul să aleagă şi să participe la activităţile care îl
interesează.
Copilul învaţă prin jocuri şi activităţi alese : să decidă singur asupra jocului şi a
jucăriilor, să fie responsabil pentru decizia luată, să aibă încredere şi curaj, să devină
independent în luarea deciziilor, organizarea jocului , alegerea relaţiilor sociale cu egali şi
cu educatoarea, să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii, să se cunoască.
Reuşita jocurilor şi activităţilor liber alese depinde de materialele puse la dispoziţia
copiilor în ariile de activităţi, care le pot sugera subiecte şi activităţi interesante, legate de
tema zilei sau a săptămânii. Prin aceste activităţi şi jocuri educatoarea poate ajuta copiii
să-şi descopere capacităţi, interese, să-şi formeze aptitudini variate şi să acumuleze sau
să-şi consolideze cunoştinţele.

Bibliografie:
- Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Didactica Publishig House, Bucureşti, 2009
- Dumitrana , M., Didactică preşcolară, Ed. a II-a , Editura V&I INTEGRAL, Bucureşti,
2000
- Voiculescu, E., Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2001