Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Robert A Dahl Despre Democratie PDF
Robert A Dahl Despre Democratie PDF
I U NIVERSIT ARIA I
44
Seia
Descrierea CP a Bibliotecii Naţionale a României
DAHL, ROBERT ALAN
Despre democraţie I Robert A. Dhl; trad.: Rmona Lupaşcu, Alina Mria Turc,
Mihaela Borde, Adrina Brgan·Ştraub - lşi: Institutul European, 2003
Biblior.
ISBN 973·61 1·1 1 4·8
3 2 1 .7
2
Despre democraţie
ROBERT A. DAHL
Traducere de
RAMONA LUPAŞCU
ALINA MARIA TURCU
MIHAELA BORDEA
ADRIANA BRGN-ŞTRAUB
NSTIUTL EROPEN
2003
Capitolul 1
5
ROBERT A. DAHL
6
D e sp r e de m o craţ i e
7
ROBERT A. DAHL
8
PARTEA I
ÎNCEPUTUILE
Capitolul 2
O SCURTĂ ISTORIE
11
FIGUA I. Ţări democratice (cele cu suragiu masculin sau suragiu universal), 1850-1995
250
r 192
20
·c
'o
.....
)
o 150
..
>O
E
:J
z 100
50
o I m * �/! -
1860 1870 1880 180 1900 1910 1920 1930 1940 1 50 1960 1970 1980 1990
Ani • Democatice
3 Toate ţătile
Desp r e de m o c r aţ ie
13
ROBERT A. DAHL
pendent de controlul celor din afară; membrii ribului pot, mai mult
sau mai puţin, să se conducă ără ca cei din exterior să se amestece. Iar
în inal, să presupunem că un număr substanţial din membrii grupului,
probabil bătrînii ibului, se consideră ca aproximativ egali în a i
îndreptăţiţi la puterea de decizie în guvenarea grupului. Consider că
este posibil ca tendinţe democratice să apară în aceste condiţii. Un
impuls căre pticiprea democratică se dezvoltă din ceea ce am putea
numi logica egalităţii.
Pe parcursul perioadei îndelungate în care iinţele umane tăiau
împreună în grupuri mici şi supravieţuiau vînnd şi culegînd rădăcini,
fructe şi alte darui ale naturii, ără îndoială că uneori, probabil adesea,
au creat un sistem în care mulţi dinre membrii inspiraţi de logica
egalităţii - cei mai bărîni sau mai experimentaţi - paticipau la luarea
oricăror decizii necesare penru grup. Faptul că într-adevăr stfel au
decurs lucrurile este putenic sugerat de studii asupra societăţilor
ribale care nu cunoşteau scierea. Apoi, multe mii de ani, vreo omă
de democraţie primitivă ar i putut i cel mai „natual" sistem politic.
Totuşi, ştim că această îndelungată perioadă a juns la un s'rşit.
După ce omenii încep să se stabilească pe lungi intervale de timp în
comunităţi ixe, în principal penru aicultură şi comeţ, tipurile de
condiţii avorabile pticipării populare la guvenămînt, pe care
tocmai le-am menţionat - identitatea de rup, prea puţin amestec din
exterior, asumpţia egalităţii - par să devină din ce în ce mai re.
F onne de ierarhie şi dominaţie ajung să ie mai „natuale". n
consecinţă, guvenările populare au dispărut, timp de mii de ani.
Aceste guvenări vor i înlocuite de monarhii, despotism, istoraţii
sau oligarhii, toate bzate pe vreo omă de ierarhie.
Apoi, în juul anului 500 î.H., se pre că în cîteva loci au
reapăut condiţii avorabile, iar cîteva grupui resînse de omeni au
început să dezvolte sisteme de guvenămînt care oereau posibiliăţi
destul de extinse p enru pticiparea la luarea deciziilor de up. S-ar
putea spune că democraţia primitivă a ost reinventată înr-o omă
mai avansată. Evoluţiile cuciale au apăut n Europa, rei de-a lungul
coastei mediteraneene, altele în Europa de nord.
14
Desp r e dem o c r aţ i e
MEDITENA
15
ROBERT A. DHL
16
Despre de m o craţie
17
ROBERT A. DAHL
18
D e sp r e dem o cr aţ i e
19
ROBERT A. DAHL
EUROPA DE NOD
20
D espr e dem o c r a ţ ie
21
ROBERT A. DHL
22
Desp r e de m o craţ ie
23
ROBERT A. DAHL
DEMOCRATIZAEA:
PE DRUM, NSĂ DOR PE DRUM
24
D e sp r e dem ocr aţie
25
ROBERT A. DAHL
·c 97
u 10
)
O
0
o
N
) 80
)
)
. 70
)
O
>U 60
�
c- 50
>
:
40
a
·-
.
a 30
S
.
o 20
.
:
o 10
�
Q
o
1831 1832 1864 1868 1883 1886 1914 1921 1931
26
D e sp r e de m o craţie
27
ROBERT A. DHL
sîntem doar victime ale orţelor oarbe asupra cărora nu avem nici un
control . Cu o înţelegere adecvată a ceea ce necesită democraţia şi cu
dorinţa de a-i întîmpina cerinţele, am putea acţiona în sensul men
ţinerii, şi ce este şi mai impotant, al proresului ideilor şi practicilor
democratice.
28
Capitolul 3
CE NE AŞTEPTĂ?
29
ROBERT A. DAHL
30
D e sp r e de m o craţ i e
IDEAL IN PACTICĂ
Scopuri şi idealuri Guvenări democratice existente
Ce este De ce Ce nstituţii Ce condiţii
democraţia? democraţia? politice reclmă avorizeză
democraţia? democraţia?
Capitolul 4 Capitolele 5-7 Ptea a III-a Ptea a IV-a
31
ROBERT A. DHL
32
D e spr e de m o c raţie
33
ROBERT A. DAHL
34
PARTEA A II-A
DEMOCRATIA IDEALĂ
,
Capitolul 4
CE ESTE DEMOCRAŢIA?
37
ROBERT A. DHL
38
Desp r e de m o c r aţ i e
39
ROBERT A. DAHL
Pînă aunci v-aţi putea întreba dacă primele patru criterii nu sînt
mai derabă decît selecţii arbitrare dintre multe posibilităţi. Avem
motive întemeiate pentru a adopta aceste stndarde pentru un proces
democratic?
DE CE ACESTE CRITEII?
40
D e sp r e de m o craţie
41
ROBERT A. DAHL
NEBI CRUCLE
42
D e sp r e de m o c raţie
43
ROBERT A. DHL
44
Despre de m o craţie
credem în ceva care la supraaţă pare mai curînd neiresc? Însă dacă
nu credem în egalitatea politică, atunci cum putem susţine demo
craţia? Şi dacă, totuşi, credem în egalitatea politică printre cetăţenii
unui stat, nu ne cere acest apt să adoptăm ceva asemănător celui de-al
ci ncilea criteriu - cetăţenia cuprinzătoare?
Ne întoarcem acum spre aceste întrebări provocatoare.
45
Capitolul 5
DE CE DEMOCRAŢIA?
46
D e sp r e dem o c r aţ i e
Figura 5. De ce democraţia?
47
ROBERT A. DAHL
48
D e spr e dem o c r aţie
49
ROBERT A. DAHL
50
D e sp r e de m o c r aţ i e
51
ROBERT A. DAHL
52
D e sp r e de m o cr aţ i e
53
ROBERT A. DAHL
54
Desp r e de m o cr aţ i e
55
ROBERT A. DHL
56
D espr e dem o cr aţie
57
ROBERT A. DAHL
58
De sp r e de m o craţie
59
ROBERT A. DAHL
60
D e spr e de m o cr a ţ i e
cruzi şi inami.
2. Democraţia garantează cetăţenilor săi un număr de drepturi unda
mentale pe care sistemele nedemocratice nu le garanteză şi nu le
pot garanta.
3 . Democraţia asigură cetăţenilor săi o varietate de libertăţi personale
mai mare decît oricare altenativă posibilă.
4. Democraţia îi aj ută pe omeni să îşi apere interesele undamentale.
5. Numai un guvemămînt democratic poate oeri persoanelor o
oportunitate maximă de a-şi exercita libeatea de auto-determinare
- de a alege legile conorm cărora să trăiască.
6. Numai un guvemămnt democratic poate oeri o opotunitate
mximă de exerc itare a responsabilităţii morale.
7. Democraţia încurajeză devoltarea umană mai mult decît oricare
altenativă.
8. Numai un guvemămînt democratic poate încraj a n rad relativ
ridicat de egalitate politică.
9. Democraţiile reprezentative modeme nu luptă una împotriva alteia.
I O. Ţările cu guvenăi democratice au tendinţa de a i mai prospere
decît ţările cu guvenări nedemocratice.
61
Capitolul 6
DE CE EGALITATE POLITICĂ I?
EGALITATEA INTRINSECĂ
62
D e sp r e dem o cr aţ ie
63
ROBERT A. DAHL
EGALITATEA INTRINSECĂ:
O DECATĂ MOLĂ
64
D espr e de m o cr aţie
65
ROBERT A. DAHL
66
D espr e de m o craţie
67
Capitolul 7
COMPETENŢA CICĂ
CONTAARGETUL PROTECTOATULUI
68
D espr e dem o craţie
69
ROBERT A. DAHL
70
Desp r e dem o c r aţ i e
lucru este adevărat din mai multe motive. În primul rînd, practic toate
h otărîrile impotante reeritoare la politici, ie ele personale sau guver
namentale, necesită judecăţi etice. A lua o decizie reeritor la scopurile
pc care ar trebui să le vizeze politicile guvenamentale (dreptate, echi
tate, imparţial itate, ericire, sănătate, supravieţuire, siguranţă, pros
peritate, egalitate şi aşa mai departe) înseamnă a ace o j udecată etică.
J
J udecă ile etice nu sînt j udecăţi „ştiinţiice" în sensul obişnuit.
1
71
ROBERT A. DAHL
noasre unui specialist în izica teoretică sau mai derabă unui bun
mecanic auto?
Buna guvenare a unui stat necesită mai mult decît cunoştere.
Necesită, de asemenea, interitate morală, o rezistenţă ermă în aţa
tuturor tentaţiilor enome ale puterii, o dedicare continuă şi consecventă
binelui public, mai derabă decît beneiciilor proprii sau ale unui up.
Penu că experţii sînt competenţi să acţioneze n numele vosru
nu nsenă că snt îndreptăţiţi să vă ie conducători. Adepţii protecto
ratului nu exprimă doar o pretenţie, ci două. Ei susţin că se poate orma
o elită conducătoare ai cărei membri nu snt dor categoric superiori
altora în privinţa cunoaşterii scopurilor pe cre o bună guvenare ar
rebui să le urmărească şi a celor mai bune metode de a atinge acele
scopuri; ci şi pround dedicaţi năptuirii binelui public, ncît li se poate
ncredinţa, ără nici un risc, autoritatea suverană de a guvena statul.
După cum tocmai am văzut, prima pretenţie este exrem de
îndoielnică. Dar chiar dacă s-ar demonstra că este justiicată, nu r i
de aj uns să o susţină pe cea de-a doua. Cunoaşterea este un lucru, pu
terea cu totul altul. Eectele probabile ale puterii asupra celor care o
exercită au ost succint rezumate, în anul 1 887, de căre un baron
englez, lordul Acton, nr-o airmaţie renumită: „Puterea tinde să
corupă; puterea absolută corupe absolut". Cu un secol înainte, William
Pitt, om de stat britanic cu o mare experienţă politică, ăcea o obser
vaţie asemănătoare: ,,Puterea nelimitată", a spus el într-un discurs în
Parlament, „are tendinţa să corupă minţile celor cre o posedă."
Aceasta era, de asemenea, părerea generală a membrilor Con
venţiei Constituţionale americane din 1 787, cărora nu le lipsea expe
rienţa în această privinţă. ,,Domnule, există două pasiuni cre au o
putenică inluenţă asupra chestiunilor umane", a aimat cel mai n
vîrstă reprezentant, Benjmin Franklin. ,,Acestea snt ambiţia şi lăco
mia, dragostea de putere şi dragostea de bni." Unul dinre cei mai
tineri reprezentanţi, Alexander Hamilton, era de aceeaşi părere:
„Oamenii iubesc puterea". Iar unul dinre cei mai experimentaţi şi
inluenţi delegaţi, George Mason, gîndea la el: ,,Din cauza naturii
umne, putem i siguri că aceia cre au puterea n mîinile lor o vor
spori întotdeauna atunci cînd au posibilitatea . "2
. .
72
D espr e de m o craţie
73
ROBERT A. DAHL
74
D e sp r e de m o craţie
75
ROBERT A. DAHL
76
D espr e de m o craţie
PROBLEE NEREZOLVATE
77
ROBERT A. DHL
COETII FNLE
78
PARTEA A III-A
DEMOCRATIA ÎN PRACTICĂ
'
Capitolul 8
81
ROBERT A. DAHL
CM PUTEM ŞTI?
82
D espr e de m o craţie
83
ROBERT A. DAHL
84
Desp r e de m o craţie
85
ROBERT A. DAHL
partid politic care a ost organizat în detaliu pînă la cele mai neîn
semnate arii, ţinuturi şi municipalităţi, o organizare care avea să întă
rească loialitatea adepţilor lor între şi n timpul campaniilor electorale
şi să asigure prezenţa acestora la une. Patidul lor Republican (curînd
denumit Republican democratic şi, o generaţie mai tîrziu, Democrat) a
devenit primul ptid electoral, pe baze populare, din înreaga lume.
n consecinţă, una din instiuţiile politice cele mai undamentale şi
distinctive ale democraţiei modeme, patidul politic, a luat amploare
dincolo de limitele sale în parlamente şi oruri legislative, penru a-i
organiza pe cetăţenii înşişi şi a-i mobiliza pe suporterii partidului în
alegerile naţionale.
Cînd tînărul aristocrat rancez Alexis de Tocqueville a vizitat
Statele Unite, în anii 1 830, primele cinci instituţii politice democratice
prezentate mai sus apăruseră dej a în America. Instiuţiile i-au părut
atît de adînc înrădăcinate şi răspîndite, încît nu a ezitat deloc să nu
mească Statele Unite o democraţie. n această ţară, a spus el, oamenii
erau suverani, „societatea se conduce pe sine pentru sine", şi puterea
maj orităţii era nemărginită. 2 A ost uluit de numărul mare de asociaţii
în care s-au organizat americanii, după cum se părea, pentru iecre
obiectiv. Şi dominante printre aceste asociaţii erau două partide poli
tice de importanţă majoră. Lui Tocqueville i s-a părut că în Statele
Unite democraţia era aproape atît de desăvîrşită pe cît ne-am imagina
că ar putea deveni vreodată.
n secolele umătoare, toate cele cinci instiuţii democratice
undamentale pe care le-a remarcat Tocqueville în timpul vizitei sale
n merica au ost consolidate în mai mult de douăsprezece alte ţări.
Mulţi observatori din Europa şi Statele Unite au ajuns la concluzia că
orice ţară care spira să ie civili;ată şi proresistă rebuia să adopte în
mod obligatoriu o omă democratică de guvemămînt.
Cu toate acestea, cea de-a şasea instiuţie undamentală - cetă
ţenia cuprinzătoare - lipsea peutindeni. Deşi Tocqueville a armat
că „statul Maryland, care usese ondat de oameni de vază, a ost pri
mul care a proclamat suragiul universal", el - ca majoritatea bărba
ţilor (şi a multor femei) din timpul său - presupunea în mod tacit că
„universal" nu cuprindea femeile. 3 Şi nici chiar pe anumiţi bărbaţi. S-a
86
Desp r e de m o cr aţie
87
ROBERT A. DAHL
FACTORUL MIE
88
D e sp r e dem o cr aţie
89
ROBERT A. DHL
90
D esp r e de m o c r aţ i e
91
ROBERT A. DAHL
92
Desp r e de m o craţie
DE CE DEMOCRAŢIA RECLAMĂ
LBERTATEA DE EXPESIE?
93
ROBERT A. DAHL
DE CE DEMOCRAŢA RECLAĂ
DISPONIBILITATEA UNOR SURSE DE FOE
INDEPENDENTE ŞI ALTENATVE?
94
D esp r e de m o cr a ţ ie
DE CE DEMOCRAŢIA RECLAMĂ
O CETĂŢENIE CUPNZĂTORE?
95
ROBERT A. DAHL
ţări căreia îi lipsesc una sau mai multe instituţii şi care nu este pînă la
acest punct democratizată suicient, cunoaşterea instituţiilor politice
undamentale ne poate ajuta să proiectăm o strategie pentru o ranziţie
completă la democraţia reprezentativă modenă. Pentru o ţară care a
trecut pn această tranziţie oarte recent, cunoaşterea respectivă ne
poate ajuta să alăm care sînt instituţiile undamentale care rebuie
întărite, adîncite şi consolidate. Deorece toate sînt necesare demo
craţiei reprezentative modeme (democraţie polirhică) le putem privi
de asemenea ca stabilind un nivel minim de democratizare.
Cei dinre noi care trăiesc în democraţiile mai vechi, unde re
cerea la democraţie s-a perecut acum cîteva generaţii şi unde insti
tuţiile politice enumerate în igura 6 sînt dej a înrădăcinate, întîmpină o
provocare dierită, dar la el de diicilă. Căci, deşi instituţiile sînt nece
sare democratizării, ele nu sînt în mod categoric suiciente pentru a
îndeplini în totalitate criteriile democratice enumerate în igura 6 şi
prezentate în Capitolul 4. Atunci nu sîntem liberi, ba mai mult, obli
gaţi să evaluăm instituţiile noasre democratice în comparaţie cu
aceste criterii? Mie ca şi multor altora mi se pare evident că, apreciate
după criteriile democratice, instituţiile politice actuale prezintă multe
neaj unsuri.
n consecinţă, aşa cum avem nevoie de srategii pentru a
înăptui trnziţia căre democraţie în ţări nedemocratice şi pentru a
consolida instituţiile democratice în ţările nou democratizate, şi în
ţările de mult timp democratice rebuie să analizăm dacă şi cum să
recem dincolo de nivelul actual al demo�raţiei.
Daţi-mi voie să mă exprim astfel. n multe ţări sarcina este de a
înăptui democratizarea pînă la nivelul democraţiei poliarhice. Dar
pentru cetăţenii din democraţiile mai vechi, provocarea este să desco
pere cum ar putea atinge un nivel de democratizare mai press de
democraţia poliarhică.
96
Capitolul 9
VARIETĂŢI I
97
ROBERT A. DAHL
etică este de un milion de ori mai democratică decît cea mai demo
cratică republică burheză" 1 • Aceasta vine din patea celui care a ost
principalul arhitect în construirea undamentelor regimului totalir
care a condus Uniunea Sovietică mai mult de şaizeci de ani.
Astel de plăsmuiri au ost create de asemenea de conducători şi
propagandişti în „democraţiile populare" extrem de autoritariste înăp
tuite în Europa Centrală şi de Est, în ţări care au căzut sub dominaţie
sovietică în timpul şi după cel de-al doilea război mondial.
Dar de ce să acceptăm în mod laş pretenţiile despoţilor că ar i
de apt democraţi? O cobră nu devine poumbel pentru că aşa spune
stăpînul ei. Indierent de ce ar pretnde lideii şi propagandiştii unei
ţări, sîntem îndreptăţiţi să considerăm că o ţară este o democraţie
numai dacă posedă toate instituţiile politice necesare democraţiei.
Înseamnă însă acest lucu că pot i îndeplinite criteriile demo
cratice doar prin înreaga serie de nstituţii politice speciice demo
craţiei poliarhice care au ost prezentate în capitolul precedent? Nu în
mod necesar.
• Instituţiile democraţiei poliarhice sînt necesare penru democrati
zarea guvenării statului înr-un sistem pe scară largă, mai precis o
ţară. Dar ar putea i inutile sau cu totul neporivite pentru demo
craţie în unităţi pe scară mai mică (sau mai mare?), sau în asociaţii
mai restrînse care sînt ndependente de stat şi ajută la omarea
societăţii civile. (Mai multe despre acest subiect în cîteva clipe).
• Instituţiile democraţiei poliarhice au ost prezentate în capitolul nte
rior în temeni generali. Dar oare nu ar putea ţările democratice să
se deosebească oarte mult şi sub specte impotnte în ceea ce pi
veşte instituţiile politice speciice: măsui electorale, sisteme de
partide şi altele asemenea? Vom studia aceste deosebii în umă
toarele două capitole.
• Faptul că instituţiile democraţiei poliarhice sînt necesare nu
însemnă că ele sînt suiciente pentru democraţie. Un sistem politic
cu aceste instituţii va îndeplini criteriile democratice prezentate în
Capitolul 4, înr-un mod mai mult sau mai puţin satisăcător. Dar
nu este posibil ca alte instituţii, poate adiţionale, să îngăduie unei
ţăi îndeplinirea mai desăvîrşită a unuia sau a mai multora dintre
aceste criterii?
98
Desp r e de m o c r a ţ i e
DEMOCAŢIA DE DNE V.
DEMOCRAŢIA REPREZENTATIVĂ
99
ROBERT A. DAHL
1 00
D e sp r e de m o craţie
101
ROBERT A. DAHL
1 02
Desp r e de m o c raţie
era mult mai cuprinzător - avînd poate în jur de şaizeci de mii la apo
geul democraţiei ateniene, în anul 450 î.H. „Consecinţa", observa un
specialist, „a ost că Atena avea pur şi simplu prea mulţi cetăţeni
pentru a uncţiona cum trebuie ca un pois" Un secol mai tîrziu, ca
.
1 03
ROBERT A. DAHL
După cum ştie oricine este cît de cît amiliar cu adunările cita
dine, este bineînţeles absurd să presupunem că iecare cetăţean ar dori
să ia cuvîntul. De obicei vorbesc dor cîteva persoane. Ceilalţi se pot
abţine pentru oricare dinr-o serie de motive: penru că ceea ce inten
ţionau să spună a ost deja ratat în mod corespuzător; sau au luat
dej a o hotăîre; ori sueră de teamă de scenă, de sentimentul nepo
ivirii, de lipsa unui interes urgent aă de subiecul în discuţie, de
cunoştinţe incomplete şi aşa mai departe. În timp ce cîţiva continuă
dezbaterile, ceilalţi ascultă (sau nu) şi cînd e momentul să voteze, vo
teză (sau nu).
n plus, multe dezbateri şi anchete pot avea loc în alte păţi.
Multe din orele cerute în tabelul 1 pot i olosite discutînd despre pro
bleme publice în dierite cade neoiciale. Aşadar, nu r trebui să
intepretăm tabelul 1 înr-o manieră prea simplistă. Cu toate aceste,
în ciuda uturor cracteristicilor rezonabile, democraţia de adunare
prezintă cîteva probleme rave:
• Oportunităţile de participare se diminuează rapid odată cu creşterea
1 04
D espre de m o craţie
exprima opiniile într-o cuvîntare, este oarte mic - posibil mult mai
mic de o sută.
• Aceşti membri cu participare deplină devin de apt reprezentanţi ai
celorlalţi, exceptînd cazul votului. (Această excepţie este touşi
importantă şi voi reveni asupra ei într-o clipă).
• Astel, chiar şi înr-o unitate guvenată de o democraţie de adunare,
este probabil să existe un el de sistem reprezentativ de acto.
• Touşi, nimic nu garantează că membrii cu participare deplină sînt
reprezentanţi ai celorlalţi.
• Pentru a umiza un sistem satisăcător de selecţie a reprezentnţilor,
cetăţenii pot preera în mod rezonabil să-şi aleagă reprezentanţii
prin alegeri libere şi corecte.
1 05
ROBERT A. DAHL
1 06
D e sp re de m o c r aţ i e
1 07
ROBERT A. DAHL
DR I BE I E - LEOI
1 08
De sp re de m o craţ ie
1 09
ROBERT A. DAHL
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
POT FI DEMOCRATICE?
1 10
Desp r e de m o craţ i e
111
ROBERT A. DAHL
1 12
D esp r e de m o c r aţ i e
1 13
ROBERT A. DAHL
1 14
Capitolul 1 0
VIETĂŢI II
CONSTITUŢII
1 15
ROBERT A. DAHL
1 16
Desp r e de m o cr aţ ie
1 17
ROBERT A. DAHL
1 18
Desp r e de m o c r aţ i e
1 19
ROBERT A. DAHL
INFLUEŢA CONSTITUŢIILOR
1 20
D e sp r e de m o c r a ţ i e
121
ROBERT A. DAHL
1 22
Desp r e de m o craţie
123
ROBERT A. DAHL
1 24
Capitolul 1 1
VRIETĂŢI III
1 25
ROBERT A. DHL
SISTEMELE ELECTOALE
1
Sistemele electorale cunosc o varietate nelimitată • Un motiv
este acela că nici un sistem electoral nu poate satisace toate criteriile
prin care, în mod rezonabil, ar trebui evaluat. Există ca de obicei
anumite situaţii de compromis. Atunci cînd se optează pentru un
sistem anume, se obţin anumite beneicii şi se pierd altele.
Care este cauza? Pentu a răspunde cît mai succint posibil, ar
trebui redus numărul impresionnt de variante la dor două.
P. n rîndul democraţiilor vechi sistemul electoral cel mai
obişnuit este conceput anume pentru a conduce la corespondenţe
stricte între totalul de voturi alocate unui partid în alegeri şi numărul
locurilor pe cre acesta le dobîndeşte în parlament. De exemplu par
tidul care are 53% din voturi, va dobîndi 53% din numărul locurilor.
Această procedură este cunoscută sub numele de Reprezenare
Propoţională (RP).
Vot Plralitar. Dacă sistemele RP sînt concepute pentru a
satisace un test de corectitudine, s-ar putea crede că au ost adoptate
în orice ţară democratică. Şi totuşi în unele ţări nu s-a procedat asfel.
n schimb, ele au ales să menţină procedurile electorale care să
conducă la creşterea considerabilă a numărului de locuri cîştigate de
partidul cu cel mai mare număr de voturi. De exemplu, un partid care
ar avea 5 3% de voturi, va putea obţine 60% din numărul de locuri. n
varianta acestui sistem care este olosit n Marea Britanie şi Statele
Unite ale mericii, din iecare circumscripţie este ales un candidat, iar
cel care obţine cele mai multe voturi, cîştigă. Datorită nalogiei cu o
cursă de cai, această procedură este denumită şi irst-past-the-post
[„primul cre depăşeşte linia de sosire"] .
1 26
De sp re de m o craţie
127
ROBERT A. DAHL
Sînt 1 O disri cte , iecre avînd 1 00 votanţi , diviaţi înre două partide
(Albaştrii şi Roşii).
128
De sp re de m o craţie
1 29
ROBERT A. DAHL
Dar dacă lucrurile stau aşa, de ce n-a ost adoptat sistemul R.P.?
În principal pentru că ostilitatea manie stată aţă de R.P. este atît de
răspîndită în Statele Unite, încît nici corpurile legislative, nici jude
cătorii nu i-au acordat atîta consideraţie încît să reprezinte o alter
nativă viabilă la delimitarea circumscripţiilor pe criterii rasiale.
1 30
De spre de m o c raţie
131
ROBERT A. DAHL
celor mai renumiţi expeţi din întreaga ţară. Dar, spre deosebire de
navele spaţiale, pentru ca inovaţiile, constituţionale să reziste în timp
sînt necesare adeziunea şi consimţămîntul celor guvenaţi.
Principalele opţiuni constituţionale şi dieritele modalităţi de a
le combina umizează o gamă ormidabilă de altenative. Presupun că
nu mai trebuie amintită avetizrea lansată anterior că orice altenativă
generală dă naştere la o varietate aproape nelimitată de posibilităţi mai
concrete.
Totuşi, n ciuda acestui avetisment, voi oeri cîteva linii
călăuzitore penru analiza altenativelor constituţionale. O modalitate
ericită pentru nceput este să considerăm cinci combinaţii posibile
înre sisteme electorale şi tipuri de guvenare.
Varianta Europei continentale: guvenare parlamentară cu
sistem electoral P. Foma de guvenare parlamentară este alegerea
covîrşitore a democraţiilor vechi, ea predominnd n general, în în
2
dul democraţiilor, aţă de guvenrea prezidenţială. Combinaţia pre
dilectă a democraţiilor vechi, după cum am văzut, este un sistem
parlamentar în care membrii sînt aleşi pe ba unei ome de P.
Penu că acest sistem este predominant n Eropa, unde şi demo
craţiile recente au urmat calea standrd europeană, voi numi această
combinaţie varianta contnentală europeană.
Varianta britanică (sau Westminster): uvenre parlamentară
cu sistem electoral . PI. Pentu că s-a omat şi predomină în demo
craţiile angloone, cu excepţia Statelor Unite, o voi numi varianta bri
tanică. (Cîteodată este denumită şi modelul Wemnster, după sediul
guvenului britanic). Dor pau dinre democaţiile vechi au păsrat
acestă soluţie pe o perioadă îndelungată; şi ără să m surprinşi
acestea sînt Mrea Britanie, Canada, Ausralia şi Noua Zeelandă (cae
însă a renunţat la ea în 1 993 )3 .
Varianta americană: guvenare prezidenţială cu alegeri prin .
PI. Penu că este singua democraţie veche în cae s-a adoptat acestă
combinaţie, r putea i denumită varianta americană. A ost de ase
menea adoptată de şase democaţii recente.
Varianta Americii Latine: gvenre prezidenţială cu sistem
electoral P. Prn predilecţia putenică penu sistemul de guvenare
1 32
Desp r e dem o craţie
1 33
ROBERT A. DAHL
1 34
De sp re dem o cr aţi e
135
PRTEA A IV- A
CONDIŢII FAVOBILE ŞI
NEFAVOB ILE
Capitolul 1 2
CE CODITII DE FOND
FAVORIZEAZA DEMOCRAŢIA?
EŞECL ALTENATVELOR
1 39
ROBERT A. DAHL
1 40
Despre dem o cr a ţ i e
iar acolo unde acestea sînt mai puţin prezente sau chiar lipsesc cu
desăvîrşire, democraţia re puţine şanse de reuşită sau dacă este întîl
nită, nu va rezista prea mult.
Aşa că a venit momentul să ne înrebăm: care sînt aceste
condiţii?
Pentu a răspunde, putem apela la numărul mare de experienţe
relevante oerite de secolul al X-iea: ţări care au recut prin expe
rienţa ranziţiei la democraţie, şi-au consolidat instituţiile democratice
şi le-au menţinut de-a lungul multor decenii; ţări unde rezultatul tran
ziţiei a ost dezastruos; şi ţări care nu au realizat niciodată tranziţia.
Aceste ipostaze ale perioadei de ranziţie de consolidre şi de pră
buşire a democraţiei demonstrează existenţa a cinci condiţii semni
icative (posibil mai multe) cre inluenţeză şansele democratice ale
unei ţări .
INTERENŢA SNĂ
141
ROBERT A. DAHL
1 42
D esp re de m o craţie
1 43
ROBERT A. DAHL
1 44
Desp r e de m o craţ i e
acestei soluţii.
1 45
ROBERT A. DAHL
146
D esp r e de m o craţie
147
ROBERT A. DAHL
1 48
Desp r e de m o craţ ie
149
ROBERT A. DAHL
1 50
D espr e dem o craţie
151
ROBERT A. DAHL
1 52
Desp r e dem o c raţie
N EZMAT
153
ROBERT A. DAHL
1 54
D e spr e dem o cr aţ i e
1 55
ROBERT A. DAHL
1 56
D espr e de m o craţ i e
157
ROBERT A. DAHL
158
Capitolul 1 3
DE CE CAPITALISMUL DE PIATĂ
FAVO RIZEAZĂ DEMOCAŢIA
1 59
ROBERT A. DAHL
1 60
De spr e de m o craţ ie
161
ROBERT A. DAHL
CÎTEVA CONSIDEAŢII
1 62
De sp r e de m o craţ ie
1 63
ROBERT A. DAHL
1 64
De spre de m o craţ ie
1 65
Capitolul 1 4
D E CE CAPITALISMUL DE PIATĂ
,
DĂUNEAZĂ DEMOCATIEI '
1 66
De spre de m o c r a ţ ie
1 67
ROBERT A. DAHL
•
Şi n multe ţări nedemocratice, de semenea. Dr preocuprea
noasră, aici, este relaţia înre democaţie şi capitalismul de piaţă.
1 68
Desp r e de m o c raţie
1 69
ROBERT A. DAHL
1 70
D e spr e de m o c raţie
171
Capitolul 1 5
CLĂTOIA NETEMINATĂ
1 72
Desp re de m o craţie
1 73
ROBERT A. DAHL
1 74
Desp r e de m o craţ i e
1 75
ROBERT A. DAHL
1 76
Desp r e de m o cr a ţ i e
1 77
ROBERT A. DAHL
mai departe. Dacă e necesar, procedeul este repetat. Deşi iecare pas
poate părea dezamăgitor de mic, s-ar putea spune că paşi graduali pot
produce în timp schimbări prounde, chiar revoluţionare. Totuşi,
aceste schimbări raduale se perec în mod paşnic şi cîştigă un suport
public atît de larg, încît au tendinţa de a rezista în timp. Deşi unor
observatori asemenea metode raduale le par iraţionale, la o cercere
atentă, acestea par să ie un mod raţional de a aduce schimbări impor
tnte înr-o lume plnă de incertitudine2• Cele mai dezasruoase decizii
din secolul al X-iea s-au dovedit a i acelea luate de liderii autoritari
eliberaţi de constrîngeri democratice. În timp ce democraţiile înaintau
cu poticneli, liderii despotici, prinşi în propriile viziuni înguste despre
lume, urmăreau orbeşte srategii de auto-disrugere.
n ciuda imerfecţiunilor sale, se pot spune multe în avorea
acestei soluţii stndrd penru obţnerea unui nivel adecvat de competenţă
civică3 • Dr ă tem că nu va contnua ă ie satisăcătore pe viitor. Trei
pocese asociate ac ca soluţia stndrd ă pră erem de deicitară.
Schimbri de scară. Datorită intenaţionalizării crescînde sînt
înreprinse acţiuni cre aectează considerabil vieţile cetăţenilor pe arii
dn ce în ce mai extinse, cre includ în interiorul raniţelor lor din ce
în ce mai mulţi oameni.
Complexitate. Deşi nivelul mediu de educaţie ormală a crescut
în toate ţările democratice, şi probabil va contnua să crească, dii
cultatea în înţelegerea problemelor publice a crescut de asemenea, şi e
posibil să i depăşit cîştigul realizat prin radul mai înalt de pregătire.
In ultima jumătate de secol, numărul dieritelor probleme cu relevanţă
penru politică, guvenare şi stat, a crescut în iecare ră democratică.
Inr-adevăr, nici o persoană nu poate i expert în toate acestea - de
apt, poate i doar n cîteva. n inal, aprecierile reeritoare la politici
nu snt doar plne de incertitudine, ci cer, de obicei, judecăţi diicile
asupra compromisurilor.
Comnicaţii. De-a lungul secolului l X-iea, cadrul social şi teh
nic al comunicării umne dn ţăile avsate a suerit schimbi eraor
dinre: teleo, radio, eleviziune, f, televiziune nteactivă, Intenet,
sondje de opinie aproape smultne cu evenimentele, ocus-rupui etc.
Datorită costurilor relativ scăzute ale comunicaţiei şi fomaţiilor,
cantitatea de nomaţii despre problemele politice, la toate nivelurile de
178
D e sp re de m o craţie
1 79
Apendicele A
1 80
D e sp r e dem ocraţ i e
evită potenţiala imperfecţiune din FPTP: dacă mai mult decît doi
candidaţi concurează penru otoliu, locul ar putea i cîştigat de candi
datul pe care o majoritate de alegători l-ar respinge, dacă li s-ar acorda
această şansă. Iar VA, le acordă această oportunitate.
Sistemele P se împart în rei grupe. De depate cel mai
obişnuit sistem este cel al listelor, în care alegătorii îşi aleg cndidaţii
din liste oerite de către patidele politice; numărul candidaţilor aleşi
este în srictă conexiune cu proporţia de voturi acordate penru par
tidul lor. n sistemul Mixt Membru-Proporţional olosit în Germania,
Italia şi, mai recent, în Noua Zeelandă-, unii candidaţi, de exemplu
jumătate din ei, sînt aleşi dintr-o listă naţională de reprezentare pro
porţională şi restul din districtele uninominale. Astel, aimă susţi
nătorii săi, sistemul listelor oeră un anumit echilibru al reprezentării
proporţionale, dar, asemeni FPTP, e mult mai posibil să producă
majoritate parlamentară decît un sistem P pur.
Un sistem P deseori susţinut de către politologi, dr rareori
olosit (excepţie ăcînd Irlnda, unde este olosit încă din 1 92 1 ) este
sistemul de vot unic ranserabil (VUT). Ca şi în cazul votului alter
nativ descris mai sus, alegătorii îşi clasiică candidaţii. Dr, spre
deosebire de VA, VUT este olosit în crcumscripţii plurinominale.
Metoda numărării voturilor este prea complexă penru a i des
crisă aici; VUT asigură că locurile din circumscripţiile cu mai mulţi
membri sînt cîştigate de candidaţii şi partidele politice cel mai bine
clasate. Deşi alegătorii din Irlanda par să ie mulţumiţi de VUT, com
plexitatea sistemului a descurajat, probabil, aplicrea sa în altă pate.
Mnualul descrie nouă sisteme şi consecinţele lor. n plus, oeră
ş i interesante „Sati penru şeii de cmpanie electorală". Cîteva
dinre preceptele pe care le pune la dispoziţie (urmate de scute
explicaţii) sînt:
• ii simplu;
• nu-ţi ie temă de inovaţii;
• aproximează cu „eroarea" căre includere;
• conruieşte legitimitate şi acceptare prinre toate personajele cheie;
• încearcă să maximizezi inluenţa alegătorului;
• dar echilibrează acest lucru cu încurajarea coerentă a patidelor
politice.
181
ROBERT A. DAHL
1 82
Apendicele B
ACOMODAREA POLITICĂ ÎN
ŢĂRILE DIIZATE DIN PUNCT DE VEDERE
CULTURAL SAU ETNIC
1 83
ROBERT A. DAHL
1 84
Despre de m o c r aţie
1 85
ROBERT A. DAHL
să obţină voturi din partea mai multor subculuri sau rupuri etnic.
(Totuşi, în Kenya, n ciuda prevederii ca „penru a i ales preşedinte,
un candidat rebuia să înrunească cel puţin 2 5% din vouri în cel puţin
5 din cele 8 provincii ... , în 1 992, o opoziţie divizată i-a pemis lui
Daniel Arap Moi să devină preşedinte cu doar 3 5% din vouri" [The
lntenational IDEA Handbook of Electoral System Design, editată de
Andrew Reynolds şi Ben Reilly (Stockholm: Intemational Institute or
Democracy and Electoral Assistance, 1 997), I 090]). Sau cele mai
importante uncţii r putea i disibuite reprezentanţilor principalelor
rupuri etnice în conomitate cu o onulă ixă, cu care toţi au ost de
acord. Touşi, nici una dinre acestea nu garantează un sîrrşit deinitiv
al conlictelor culturale destabilizatore. Arnjamente ingeniose, cre
au adus stabilitate temporară în Liban, Nigeria, Sri Lanka, au dege
nerat, sub presiunea conlictului etnic, în război civil sau conducere
autoritară.
O concluzie pre să ie inevitabilă: nu există soluţii generale
penru problemele ţărilor divizate din punct de vedere cultural. Va i
necesar ca orice soluţie să ie adaptată caracteristicilor iecărei ţări.
1 86
Apendice C
CU PRIIRE LA NUMĂEA
ŢĂRILOR DEMOCRATICE
1 87
ROBERT A. DAHL
ţările care ac aţă mai mult sau mai puţin satisăcător criteriilor
democratice. Procedînd astfel, de multe ori au utilizat criterii similare,
dr nu identice. Din ericire, rezultatele tind să aj ungă la un punct
comun, chiar dacă a trasa o graniţă ixă între „democraţie" şi „non
democraţie", este puţin prea arbitrar.
Pentru a exempliica cele airmate, voi menţiona trei asemenea
eorturi. Un tabel din lucrarea mea Democracy and its Critics New
•
Haven şi Londra: Yale Universiy Press, 1 989) arată creşterea nu
mărului de democraţii poliarhice din 1 850 pînă în 1 979, şi m olosit
acest tabel penru igura 1 . Un alt tabel din acea lucrare (tabelul 1 7.3)
clasiică 1 68 de ţări, n perioada 1 98 1 - 1 985, în 7 categorii, ponind de
la poliarhii depline, unde există paru dinre instituţiile politice
democratice, şi pînă la regimuri autoritare exreme, n care nu există
nici una. Cele două tabele au ost bazate pe cercetarea lui Michael
Coppedge şi Wolfgang Reinicke, care au olosit cele mai bune inor
maţii disponibile penru a analiza nivelul relativ din iecare ară,
penru iecare dinre cele patru instituţii democratice undamentale:
alegeri libere şi corecte, libertatea expresiei, surse de inormare
altenative şi independente şi autonomie asociaţională. Ei îşi explică
metoda în „Measuring Polyrchy", Stdies in Comparative Intema
tional Development 25, 1 (primăvara 1 990): 1 5-72; include o cantitate
enormă de cercetări minuţioase, care nu a ost repetată. (Coppedge,
touşi, descrie pe scurt scara şi oloseşte ructuos clasiicrile ante
rioare în ,,Modenization nd Thresholds of Democracy: Evidence or
a Common Path", în InequaUy, Democracy nd Economic
Development, ed. Manus I. Midlarsy [Cambridge: Cambridge
University Press, 1 997], 1 77-20 1 ).
O altă sursă, uşor accesibilă şi actualizată, este publicaţia anuală
a organizaţiei non-patizane Freedom House, Freedom in the World·
The Annual Suvy ofPolitica/ Rights and Civil Liberties, 1 996- 1 997.
Dacă aveţi acces la Intenet, veţi găsi lista lor de ţări la adresa:
http: //ww.reedomhouse.org I politica! I rtable l . htm. Evaluările
Freedom House clasiică ţările pe două scări, iecare dinre ele por
nind de la cea mai liberă ţră ( 1 ), la cea mai puţin liberă (7), una
1 88
D e sp re de m o c raţie
1 89
NOTE
CPITOLUL 2
(Berlin: Walter de Gruyter, 1969), partea l, tabel Al, 632, partea a II-, 895, şi
tabelul 2, 913.
CAPITOLUL 4
sistemul ederal din SU, r putea găsi aceată utilizre drept conuzntă. Însă
temenul este intens olosit în drepul intenaţional, ştiinţă politic, ilosoie,
precum şi în alte i, inclusiv în i cu sisteme ederale, unde părţile constiutive
sînt numite provincii (Cnada), cntone (Elveţia), lndui (Gemnia) etc.
CAPITOLUL 5
1 Aceste cire sînt din Robert Conquest, The Great Terror, Sta/in's Purge of the
Thirties (New York: Macmilln, 1968), de la 252, şi din compilaţia din 1989 a
eminentului istoric us Roy Medvedev (New York Times, 4 ebuie, 1 989, I).
1 90
D e sp r e dem o c r aţie
2 O excepţie impotantă au ost Statele Unite, unde au ost impuse limite de acto
asupra exercitării sufragiului cetăţenilor negri din statele sudice, pînă la adoptarea
şi aplicrea Civil Rights Acts din 1 964- 1 965 .
3 Pentru a naliza subiectul mai pround, vezi James S. Fishkin, Tyranny and
indiferent dacă sînt sau nu democratice. John Oneal şi Bruce Russet, The „
CAPITOLUL 6
1 Pentru mai multe inomaţii despre acest subiect, vezi Gay Wills, /nventing
America: Jeferson 's Declaration of Independence (Grden City, N.Y. :
Doubleday, 1 978), 167-228.
2 lexis de Tocqueville, Democray in America, vol. 1 (New York: Shocken Books,
1 961 ), Lxxi.
CAPITOLUL 7
1 Statutul ilosoie al enunţurilor etice şi modul în care dieră de cele din ştiinţele
empirice semenea izicii, chimiei, şi altele, au ost subiectul unei vste dezbatei.
Nu m putut spera ratez corespunzător aceste subiecte aici. Totuşi, pentru o
dezbatere excelentă supra impotnţei argumentii morale în deciziile publice,
vezi Amy Gumnn şi Dennis Thompson, Democray and Disagreement
(Cmbridge: Belknap Press of Hrvrd University Press, 1996).
191
ROBERT A. DAHL
2 Pentru aceste remarci la Convenţia Constituţională, vezi Max Farand, ed., The
Records of the Federal Convention of 1 787, 4 volume. (New Haven: Yale
University Press, 1 966), 1 : 82, 284, 578.
3 John Stuart Mill, Considerations on Representative Govenment [ 1 86 1 ] (New York:
CAPITOLUL 8
1 „Pălăriile îşi trag numele din aptul că se semănau cu cavalerii elegnţi putători de
tricom. Bonetele erau stel porecliţi datoită semănării cu bătînele timide în
bonete de noapte". Franklin D. Scott, Sweden: he Nation 's Histoy (Minneapolis:
University of Minesota Press, 1 977), 243.
2 Alexis de Tocqueville, Democray in America, voi. 1 (New York: Shocken Books,
1 96 1 ), 5 1 .
3 Tocqueville, Democray in America, 50.
CAPITOLUL 9
1 92
De sp r e de m o craţ i e
CAPITOLUL I O
regionale, Belgia r putea i e bună dreptate adăugată listei. Cît despre celelalte
njmente constiuţionale, categoriile „federal" şi „unitar" includ viaţii
seniicative.
5 Conorm însemnăilor lui Madison, înr-un amplu discurs din iunie 1 787, Hmilton
CAPITOLUL 1 1
1 93
ROBERT A. DHL
federale în rlndul democraţiilor mai vechi, patru sînt prlmentare (Austral i,
Austri, Canada şi Gemania) în timp ce dor Statele Unite sînt prezidenţiale, iar
Elveţia este un hibrid unic. Astel putem elimina ederalismul ca actor care
determină alegerea dintre prezidenţialism şi parlmentrism.
3 În reerendumuile di. 1 992 şi 1 993 , cetăţenii din Noua Zeelandă au respins
CAPITOLUL 12
1 94
Desp r e de m o craţie
6 Scott J. Reid descrie un proces de votare în două tururi, cre ar penite majorităţii,
deşi nu tuturor persoanelor din Quebec, să rămînă în Cnada sau într-un Quebec
independent. Acesta acceptă aptul că „propunerea lui, semeni multor altora
similre, pot sau nu să ie practice" („ The Borders of n Independent Quebec: A
Thought Experiment", Good Sociey 7 (ina 1 997): 1 1 - 1 5).
7 Datele care uneză sînt extrase în principal din Economist, 2 august 1997, 52, 90,
minis, în 1 980. În 1 984 a ordonat trupelor indiene să atace cel mai sint lăcş
musulmn din Indi, cre era ocupat de membri ai sectei religiose Sikh. La scurt
timp după acest, Gndhi a ost sinată de doi dinre bodygurzii ei Sikh. Apoi
hinduşii au ăcut ravagii şi au ucis mii de credincioşi Sikh. n 1 987, iul ei, Rajiv
Gndhi, care devenise prim minisu, a înăbuşit o mişcare de independenţă a unei
minorităţi regionale, tmilii. În 1 991 a ost asasinat de un tamil.
9 Economist, 2 august, 1997, 52.
10
Acest lucu nu este adevărat dacă membrii unei minorităţi culurale distincte
convieţuiesc înr-o regiune de la graniţele Indiei. Există cîteva semenea
minorităţi, în primul înd cea din Kashmir, ale căror încercăi de a-şi cîştiga
independenţa au ost zădnicite prn olosirea orţei militare de căre guvenul
indian.
11
Criteriile pentru cele rei categorii sînt descrise în Apendicele C.
CAPITOLUL 13
1 95
ROBERT A. DAHL
CPITOLUL 14
1 Exemplul clasic î l reprezintă Karl Polnyi, The Great Transformation (New York:
Farar nd Rinehart, 1944). Polny a ost un exilat din Austria şi Ungaria, care s-a
mutat n Anglia şi a predat mai tîrziu în Statele Unite.
CAPITOLUL 15
1 În esenţă, acestea sînt concluziile cîtova studii minuţiose. Vezi studiul a 1 3 ţări
democratice de Hans-Dieter Klingemnn, Richard I. Hoferbert, In Budge ş.a.,
Parties, Policies and Democray (Boulder: Wesview, 1 994). Un sudiu a 3 8 de
guvene din 12 ţăi democratice a descoperit o conruenţă semniicativă înre
vederile cetăţenilor şi cele ale decidenţilor politici, deşi conruenţa era mai
considerabilă în ţările cu sisteme electorale P decît în cele cu sisteme plralitre;
John D. Huber şi G. Binghn Powell, Jr., „Conruence Between Citizens nd
Policy Makers în Two Visions of Liberal Democracy", World Poliy, 46, 3
(aprilie 1 994): de la 29.
2 Charles E. Lindblom a arătat raţionalitatea poporului prin metode incrementale într
(la valoarea dolarilor din 1996); în 1 996 costa n jur de 1 dolr (Economist, 1 8
octombrie 1 997, 79).
1 96
ECOMANDI DE LECTUĂ
1 97
ROBERT A. DAHL
Bobbio, Norberto. The Future of Democracy: A Defence of the Rules of the Game.
Traducere de Roger Griffin. Editată şi preaţată de Richard Bellamy.
Cmbridge: Polity Press, 19 87. [Publicată în original ca / futuro delia
democrzia. Torino: Giulio Einaudi Editore, 1984].
Christophersen, Jens A. The Meaning of "Democray" as Used in European
Ideologies /rom the French to the Russian Revolution. Oslo:
Universitetsorlaget, 1968.
Fiskin, Jmes. Democray and Deliberation: New Directions for Democratic
Reform. New Haven şi Londra: Yale University Press, 199 1 .
Gutmnn, Amy. Liberal Equaliy. Cambidge: Cmbridge University Press, 1 980.
Held, David. Mode/s of Democracy, a II-a ediţie, Stanord: Stnord University Press,
1 996. [Ed. rom. Modele ale democraţiei, raducere de Ciprina Petre, cuvînt
înainte de Cristin Pred, Bucureşti: ed. Unives, 200.]
Mnsbidge, Jane J. Beyond Adversarial Democracy. New York: Bsic Books, 1 980.
Mill, John Stuart. Considerations on Representative Govenment. [ 1 86 1 ] New York:
Liberal Arts Press, 1958.
Pateman, Crole. Participation and Democratic Theoy. Cmbidge: Cmbridge
University Press, 1 970.
Rousseau, Jean-Jacques. u Contrat Social, ou Principes de droit politique. [ 1 762]
Paris: Editions Gmier Freres, 1 962. [Ed. rom. Contractu/ social, raducere de
H. Stahl, Bucureşti: Ed. Ştiinţiică, 1957.]
- On the Social Contract, with Geneva Manuscript and Politica/ conomy. Editată de
Roger D. Msters şi radusă de Judith R. Msters. New York: St. Martin's
Press, 1 978.
Sartori, Giovnni. The Theoy of Democracy Revisited. Chathm, N.J.: Chatham
House, 1987. [Ed. rom. Teoria emocraţiei reinterpretată, raducere de Dou
Pop, preaţă de Dn Pavel, Iaşi: ed. Polirom, 1 997.]
Sen, Amartya. „Freedoms nd Needs". New Republic, IO şi 17 inuarie 1 994, 3 1 -3 8.
Shapio, In. Democray 's Place. Ithaca: Comell University Press, 1 996.
- Democratic Justice. New Haven şi Londra: Yale University Press, în curs de
apariţie.
Diamond Lrry, ş.a, ed. Cosoliing the Third Wve Democracies. Baltimore:
Johns Hopkins University Press, 1 997.
Klingemnn, Hns-Dieter, ichrd I. Hoferbert, In Budge ş.a, Parties, Policies, and
Democracy. Boulder: Wesview Press, 1 994.
Lijph, rend. Democracies: Patterns of Majoritarian and Cosensus Government
in Tweny-One Countries. New Haven şi Londra: Yale University Press, 1 984.
[Ed. rom., Democraţii: Modele e uvenare majoritară şi cosesuală în
douzeci şi una de ţări, raducere de Ştefn Lupu, Chişinău: SIGMA IG,
1999.]
- Democray in Plural Societies: A Comparative xploration. New Haven nd
London: Yale University Press, 1 977. [Ed. rom., Democraţia în societăţile
1 98
De sp r e de m o c raţie
1 99
ROBERT A. DAHL
Budge, lan. The New Cha/lenge ofDirect Democracy. Cambidge: Polity Press, 1 996.
Buheim, John. Is Democracy Possible ? The Alternative to Electoral Politics.
Berkeley: University of Calionia Press, 1 985.
Fiskin, James S. The Voice of the People: Public Opinion and Democracy. New
Haven: Yale University Press, 1 997.
Gutmnn, Amy. Democratic Education. Princeton: Princeton University Press, 1 987.
Hirst, Paul. Associative Democracy: New Forms o/Social and Economic Governance.
Cmbidge: Polity Press, 1 994.
Schweickart, David. Capitalism or Worer Control? An Ethical and Economic
Appraisal. New York: Praeger, 1 980.
200
MULŢUMIRI
După cum îmi amintesc, soţiei mele, nn Sale Dahl, i-m spus prima dată că
mi-r plăcea să mai scriu o cate despre teoria şi practica democratică. Catea pe cre
o aveam în minte de data acest. m spus, r i mai puţin academică decît majoritatea
celorlalte căţi pe care le-am scris. Nu ş scie catea în pimul rînd pentru alţi erudiţi
sau universitari, sau în special pentru americni. Mi-ş dori să ie de ajutor oicărei
persoane, de orinde, cre ar i interesată la modul cel mai serios în a învăţa mai
multe despre un vst subiect, cre poate uşor deveni atît de complicat, încît singurii
doritori să îl nalizeze în prounzime r i teoreticienii politici, ilosoii şi alţi învăţaţi.
m mărturisit că găsirea stilului potivit va i o provocre exraordinaă. Răspunsul
entuzist al lui Ann m-a încurajat să încep lucrarea Tot ea a ost primul cititor al
schiţei aproape complete, ir sugestiile editoiale excelente au îmbunătăţit semniictiv
prezentarea mea.
Doi savnţi oate activi, James Fiskin şi Michael Walzer, au ofeit cu
generozitate comentarii detaliate pe bza versiunii inale - ei bine, nu chiar inale,
după cum s-a dovedit a i. Criticile şi sugestiile lor au ost atît de relevnte şi de utile,
încît le-m adoptat aproape pe toate, inoînd cu părere de rău dor cîteva care mi s-a
părut că r necesita o cate mai elaboată decît cea pe cre o avem în minte.
Î i sînt recunoscător lui Chrles Hill, lui David Mayhew, lui Ian Shapiro şi
Nomei Thompson, penu a i răspuns pozitiv cererii mele vizînd lucrrile cre ar i
olositore cititorilor donici să aproundeze studiul în domeniu. Propunerile lor au
îmbogăţit lista intitulată ,,Recomandări de lectură".
Cu mult înainte de a na mnucriul, i-am menţionat despre existena lu� lui
Jon Covell, Senior Editor la Yale University s, cre şi-a expimat imediat intl
punic penu cte. După ce i-am pent o copie a manuscrisulu� înebările şi
popneile lante m-au jt ă-l îmbunăăţsc n multe pne de vede.
Sînt bucros toriă fptului că prin că cte m connuat lunga colbore
cu Yle University Press. Publicrea căii de ăe Yale Univsity es îmi ce o plcere
deoebit, penu că scriindo, m ăcut pel ă nici o eitae a lui ponale
nteiore, pe e edita le-a pubicat de-a lngul lor. e emenea snt încnt de
fptul ă Diectoul John Reyden, Dirtoul Adjnct Tina Weiner, alături de Meyl
Lnn, Mnaging Editor, nu numai că şi-u exprimat entismul pnu publicea
ii, r au şi sprijinit popnerea e a radue şi a publica rapid catea peste hotare, cu
scopul de a o face disponibilă şi altor cititoi din lume.
n slrşit, tehnoredactrea realizată de Laura Jones Dooley a ost apidă şi
superbă. Deşi conribuţia ei este invizibilă penu cititor, autoul ştie că lucrrea este
mai bună din acestă cauză. De semene. speră ca şi ea să o ştie.
201
TABLA DE MATEII
PARTEA I. ÎNCEPUTURILE
Capitolul 2. UDE ŞI CUM S-A DEZVOLTAT DEMOCRAŢIA?
O SCURTĂ ISTOIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Mediterana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Europa de Nord . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Democrtizrea: pe drum, însă dor pe drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Capitolul 3. CE E AŞTEPTĂ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Ţelui şi realităţi democratice . „ . . . . . . ..... ...............
. • . . . . • • 29
De la j udecăţi de valore la judecăţi empirice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
202
PARTEA A III-A. DEMOCRAŢIA N PACTICĂ
Capitolul 8. CE INSTITUŢII POLITICE PRESUPUNE DEMOCRAŢIA
PE SCARĂ LARGĂ ? . . . . „ „ „ „ „ ....
„ . . „ . „ . . „ „ „ 81
Cum putem şti? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. „ 82
Instituţiile politice ale democraţiei reprezentative modene . . . . . . . . . . . . . 83
Instituţiile politice în perspectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Factorul mărime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
De ce (şi cînd) democraţia reclamă existenţa unor reprezentanţi aleşi? . . . . 90
De ce democratia cere alegeri libere, corecte şi recvente? . . . . . . . . . . . . . 92
De ce democraţia reclamă libetatea de expresie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 93
De ce democraţia reclmă disponibilitatea unor surse de inormre
independente şi altenative? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
De ce democraţia presupune existena unor sociaţii independente? . . . . . . 95
De ce democraţia reclamă o cetăţenie cuprinzătore? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Capitolul 9. VARIETĂŢI I. DEMOCRAŢIA PE DIFERIE SCĂRI . . . . . . . . 97
Însă cuvintele conteză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . 97
Democraţia reacă vs. democraţia modenă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 99
Democraţia de adunare vs. democraţia reprezentativă . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Reprezentrea deja exista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1O1
Încă o dată: despre măime ş i democraţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . l 02
Limitele democatice le guvenării reprezentative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 05
O dilemă undmentală a democraţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 06
Mic şi rumos - uneoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 07
Dr mai bine mai mare - alteoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 08
Patea întunecată: negocierea între elite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 09
Organizaţiile intenaţionale ot i democratice? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1O
O societate pluralistă robustă în ţările democratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 13
Capitolul 1 0. VARIETĂŢI II. CONSTITUŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 15
Inluenţa constituţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 20
Cît de mult conteă aceste dierenţe? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
Capitolul 1 1 . VARIETĂŢI III. PARTIDE ŞI SISTEME ELECTOALE . . . . . 1 25
Sistemele electoale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 26
Cîteva opţiuni undmentale penru constituţiile democatice . . . . . . . . . . . 13 1
Analiza constituţiilor democratice: cîteva repere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
203
Dezvoltre economică prin economie de piaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 52
Un rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
India: o democraţie improbabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
De ce s-a răspîndit democraţia în lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 57
Capitolul 1 3 . DE CE CAPITALISMUL DE PIAŢĂ FAVOIZEAZĂ
DEMOCRAŢIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 59
Cîteva consideraţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 62
Capitolul 1 4. DE CE CAPITLISMUL DE PIAŢĂ DĂEZĂ
DEMOCRAŢIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 66
Capitolul 1 5 . CĂL ĂTOIA NETERMINATĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 72
Prima provocare: ordinea economică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 73
A doua provocre: intenaţionalizrea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 74
A reia provocare: diversitatea culturală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 75
A patra provocare: educaţia civică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 76
Apendicele A. DESPRE SISTEME ELECTORALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 80
Apendicele B. ACOMODAREA POLITIC Ă N ŢĂRILE DIVIZATE DIN
PNCT DE VEDERE CULTUL SAU ETNIC . . . . . . . . . . . 1 83
Apendicele C. CU PRIVIRE LA EA ŢĂRILOR
DEMOCRATICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 1 87
NOTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 90
RECOMANDĂRI DE LECTURĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 97
ULŢUMIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 1
204