• Curs 1

• Noțiuni introductive

• Conf. dr. Oana Cristina Șeremet

 Medicament

INTERACȚIUNE

Supliment
Aliment
alimentar
 Interacțiunea care poate fi de natură fizică,
chimică, fiziologică sau fiziopatologică,
Definiție între un medicament și unul sau mai mulți
nutrienți/suplimente nutritive, alimente sau
status nutrițional

Boullata J și Armenti V (ed.), Handbook of Drug-Nutrient Interactions, Ed. a II-a, Ed. Humana Press, 2010
STRUCTURA CURSULUI:

I. INTERACȚIUNI CARE APAR ÎN:

A. Faza • eliberarea din forma farmaceutică;

• dizolvarea în lichidele biologice de la locul de
biofarmaceutică administrare.

B. Faza •absorbţia;
•distribuirea;
farmacocinetică •epurarea.

C. Faza • fixarea moleculelor de substanţă activă pe substratul

reactiv;
farmacodinamică • declanşarea acţiunii farmacodinamice.
II. INTERACȚIUNI MEDICAMENT-ALCOOL

III. INTERACȚIUNI MEDICAMENT - VITAMINE

IV. MEDICAMENTE CARE PRODUC TULBURĂRI

ELECTROLOTICE ȘI METABOLICE

V. MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TERAPIA OBEZITĂȚII,

DIABETULUI ȘI DISLIPIDEMIEI
 Medicament*

Orice substanţă sau combinaţie de substanţe folosite pentru:

a) tratamentul sau prevenirea bolilor la om;
b) restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice
prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau
metabolice;
c) stabilirea unui diagnostic medical.

*LEGEA Nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

 Medicament*
Substanţa activă:
• Natură chimică: elemente, substanţe chimice naturale şi produşi chimici
obţinuţi prin transformare chimică sau sinteză;
• Natură vegetală: microorganisme, plante, părţi de plante, secreţii
vegetale, extracte;
• Natură animală: microorganisme, animale întregi, părţi de organe,
secreţii animale, toxine, extracte, produse derivate din sânge;
• Natură umană: sânge uman şi produse derivate din sângele uman.
*LEGEA Nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
 Medicament*
Clasificare

Medicamente care se eliberează cu

prescripţie medicală (P-6L; PRF, S) Medicament inovativ, original
Medicamente care se eliberează
fără prescripţie medicală („over the Medicament generic
counter„ - OTC)

*LEGEA Nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

 Suplimentele alimentare*

Definiție
Produse alimentare al căror scop este să completeze dieta normală şi care
sunt surse concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutriţional
ori fiziologic, separat sau în combinaţie.

Comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule
şi alte forme similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător
şi alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate
consumului în cantităţi mici, măsurabile.

(*Ordin MSP Nr. 1069 din 19 iunie 2007)

 Suplimentele alimentare
Clasificare

B. Cu conţinut de alte
A. Cu conţinut de
substanţe cu efect
vitamine şi/sau minerale
nutriţional sau fiziologic

(*Ordin MSP Nr. 1069 din 19 iunie 2007)

 A. Suplimentele alimentare cu conţinut de
vitamine şi/sau minerale

Garban G; Florescu N. Ghid Suplimente alimentare, Institutul naţional de sănătate publică, ministerul sănătăţii, Ediţia 1 -2013, disponibil on-line la: https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/ghiduri/Ghid-Suplimente-Alimentare.pdf
 B. Suplimentele alimentare cu conţinut de alte substanţe
cu efect nutriţional sau fiziologic

1. Amino acizi

2. Enzime

3. Acizi graşi esenţiali

4. Pre- şi probiotice

5. Botanice şi extracte botanice

6. Diverse alte substanţe biologic active cum ar fi: coenzima Q10,
licopen, inozitol, glucozamine

Garban G; Florescu N. Ghid Suplimente alimentare, Institutul naţional de sănătate publică, ministerul sănătăţii, Ediţia 1 -2013, disponibil on-line la: https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/ghiduri/Ghid-Suplimente-Alimentare.pdf
 MEDICAMENT SUPLIMENT NUTRITIV

Necesită autorizare Necesită notificare

(ANMDM, EMA)
Autorizația de punere pe piață se obține în cel
puțin 1 an
Cercetarea în vederea autorizării necesită
costuri extreme și timp îndelungat
Sunt obligatorii informații despre acțiuni
farmacologice, indicații, reacții adverse,
contraindicații
Compoziția chimică este riguros controlată
(MS, IBA)
Certificatul de notificare se obține în
aproximativ 30 zile
Notificarea nu necesită cercetare, iar costurile
sunt minime
Sunt interzise afirmații despre acțiuni
farmacologice, indicații, reacții adverse,
contraindicații (Reg.CE nr. 432/2012)
Compoziția chimică nu este riguros controlată

Pot necesita prescripție medicală Nu necesită prescripție medicală

ANMDM- Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale; EMA – Agenția Europeană a Medicamentului;
MS – Ministerul Sănătății; IBA – Institutul de Bioresurse Alimentare.
Studii clinice

Definiţie

Orice investigație care se face pe subiecţi umani şi

care are ca scop:
• descoperirea sau verificarea efectelelor
farmacodinamice clinice şi/ sau
• identificarea reacților secundare și/ sau
• studierea absorbției, distribuției, metabolismului
și excreției produsului investigat.
 Studiu non-clinic

Testarea se realizează pe animale de laborator, culturi de celule, țesuturi

sau cu ajutorul unor programe de calculator ultraperformante.
Studii clinice
Clasificare
1. Deschis – medicul şi bolnavul ştiu tratamentul
2. Simplu orb – doar medicul cunoaşte tratamentul
3. Dublu orb - medicul şi bolnavul nu cunosc tratamentul

În studiile clinice trebuie să existe un grup de control adecvat.

Comparaţiile se pot face:

- cu placebo;
- cu medicament activ de referinţă

➢ Repartizarea bolnavilor în loturi se face prin randomizare înainte de inceperea

studiului.
➢ Împărţirea se face aleator iar codul randomizării rămâne secret până la sfârşitul
cercetarii.
Nivelul de evidență al studiilor clinice
Nivel de evidență crescut
• Numeroase studii clinice randomizate
• Meta-analize

Nivel de evidență mediu

• Un singur studiu clinic randomizat
• Mai multe studii clinice ne-randomizate

Nivel de evidență scăzut

• Studii clinice mici, retrospective
• Studii de caz
Bibliografie selectivă
• Cristea AN. Farmacologie generală, ediția a II-a, Ed. Medicală, București, 2009

• Lüllmann H. et al. Color Atlas of Pharmacology, Thieme, Stuttgart, 2000.

• Boullata J, Armenti V. Handbook of drug-nutrient interactions. Humana Press, New York, 2010.

• Ma RC, Kong AP, Chan N, Tong PC, Chan JC. Drug-induced endocrine and metabolic disorders.
Drug Saf. 2007;30(3):215-45.

• Izzo AA, Ernst E. Interactions between herbal medicines and prescribed drugs: an updated systematic
review. Drugs. 2009;69(13):1777-98.
 Interacțiuni
aliment-supliment alimentar-
medicament
Curs 2
I. INTERACȚIUNI CARE POT SĂ APARĂ ÎN:

A. Faza • eliberarea din forma farmaceutică;

• dizolvarea în lichidele biologice de la locul de
biofarmaceutică administrare.

B. Faza •absorbţia;
•distribuirea;
farmacocinetică •epurarea.

C. Faza • fixarea moleculelor de substanţă activă pe substratul

reactiv;
farmacodinamică • declanşarea acţiunii farmacodinamice.
 Biodisponibilitate
• Definiție
Cantitatea de substanţă activă eliberată, absorbită şi care ajunge
nemodificată la locul de acţiune, manifestându-şi efectul terapeutic.

Biodisponibilitatea medicamentelor administrate

• Intravenos este 100%;
• Pe alte căi (oral, inhalator, sublingual, etc) este mai mică, în
special datorită:
• Absorbției incomplete;
• Metabolizării.
FAZA BIOFARMACEUTICĂ
• Eliberarea
Pentru o formă farmaceutică solidă, constă în dezintegrarea în granule
şi apoi dezagregarea în particule fine.

• Dizolvarea
Are loc de la nivelul particulelor, granulelor şi chiar formei solide.
Constă în dispersarea substanţei active la nivel molecular, în
lichidele biologice de la locul de administrare.
FAZA BIOFARMACEUTICĂ

Schema fazei biofarmaceutice, în cazul unui comprimat

 FAZA BIOFARMACEUTICĂ
• Factorii care influenţează faza biofarmaceutică sunt dependenţi de:
• Medicament
• Substanța activă (structura chimică, hidrosolubilitate sau liposolubilitate, etc)
• Forma farmaceutică
• Organism;
• Factori generali (pH-ul de la locul eliberării substanței din forma farmaceutică)
• Factori particulari (stări fiziologice particulare, stări patologice)
• Substanţe asociate
(medicamente sau alimente care pot modifica pH-ul de la locul eliberării substanței
din forma farmaceutică și timpul petrecut în tubul digestiv)
Forme farmaceutice pentru administrare orală
• Lichide și semisolide:
- Soluții
- Suspensii
- Siropuri
- Ceaiuri
- Emulsii
- Granule/comprimate efervescente
- Pulbere pentru soluții/suspensii orale

Avantaje:
Substanța activă este deja dizolvată/dispersată în vehicul, biodisponibilitate crescută
Dezavantaje:
Gustul neplăcut al unor substanțe nu poate fi întodeauna mascat
 Forme farmaceutice pentru administrare orală
• Solide:
−Comprimate
−Comprimate filmate
−Capsule (amilacee, operculate, moi)
−Drajeuri
−Comprimate/capsule gastro-rezistente sin.
enterosolubile
−Comprimate/capsule cu eliberare modificată
(prelungită/întârziată)
Avantaje:
Gustul neplăcut al substanțelor active este mascat
Dezavantaj
Substanța activă trebuie să fie eliberată din forma farmaceutică și apoi să se dizolve în lichidul de la nivelul căii
de administrare, biodisponibilitate mai mică
 Comprimate/ Comprimate/ Compr./ Compr./
Capsule capsule F.f. lichide caps. cu caps. cu pH-ul de la locul eliberării substanței din forma farmaceutică
gastrorezistente elib. prel. elib. întârziată

➢ Eliberarea substanței active este influențată de pH și de

timpul petrecut în contact cu secrețiile digestive
 Variaţii ale pH-ului au loc:
➢ În condiţii fiziologice, funcţie de vârstă; de exemplu la nou-născut pH-ul gastric este
neutru, ajungând la pH acid în jurul vârstei de 3 ani;
➢ În condiţii fiziologice speciale; de exemplu la femeia gravidă pH-ul gastric
creşte cu 40% faţă de normal;
➢ În stări patologice ca: hipoclorhidrie până la aclorhidrie, sau hiperclorhidrie.

Medicamente sau alimente care pot modifica pH-ul de la locul eliberării substanței
➢ medicamente antiulceroase:
➢ antiacide: bicarbonat de sodiu, oxid de magneziu
➢ inhibitoare ale pompei de protoni: omeprazol, pantoprazol, etc.
➢ antihistaminice: ranitidină
➢ alimente: lapte, băuturi acidulate
Medicamente care modifică motilitatea gastrică și intestinală
➢ unele stimulează motilitatea: metoclopramid, laxative
➢ altele o inhibă: antispastice – butilscopolamină, drotaverina
 FAZA FARMACOCINETICĂ
Absorbția
Prima etapă farmacocinetică, în care substanţele medicamentoase administrate în
forme farmaceutice, trec de la locul lor de administrare, în sânge, străbătând una sau două
membrane biologice.
Căi de administrare (de absorbţie)
I. Căile naturale
• pe piele
(cutanată)
• pe mucoase:
• Orală, per os • Vaginală
• Sublinguală • Uretrală
• Rectală
• Respiratorie
• Nazală
• Oculară
II. Căi artificiale =injectabile=parenterale
1. Căi intravasculare - direct în vasele de sânge: - i.a (intraarterială)
- i.v (intravenoasă)
- intracardiacă
2. Căi extravasculare - căi intratisulare (în țesut): - calea intramusculară (i.m)
- calea subcutanată(s.c)
- calea intraosoasă (măduva oaselor spongioase)
- căi intraseroase: - calea intraperitoneală
- calea intrapleurală
- calea intrapericardică
- calea intraarticulară
- căi intratecale: - intrarahidiană (subarahnoidiană)
- - epidurală (peridurală)
 Absorbția pe cale orală
Locul absorbției - mucoasa gastrică și/sau mucoasa intestinală
Membrane străbătute – 2: -epiteliul mucoasei
-endoteliul capilar
Utilitate:
- pentru acțiune generală, după absorbție
- pentru acțiune locală, la nivelul căii – antiacide, laxative,
antidiareice, antiinflamatoare intestinale (mesalazina), antihelmintice,
antibiotice (vancomicina)
Avantaje:
- cale naturală, fiziologică de aport comoditate în administrarea
medicamentelor, fiind foarte utilă pentru administrări repetate, în
tratamentul de întreținere al bolilor cronice; complianța din partea
pacientului = foarte bună
 Dezavantaje:
- nu este cale de urgență
- nu este utilă la pacienți cu sindrom vomitiv sau inconștienți
- biodisponibiliate după administrarea orală este de obicei < față de alte căi, deoarece
apar toate cele 3 efecte de prim-pasaj (procesul prin care o substanță activă suferă o
degradare (biotransformare) înainte de a ajunge în sângele arterial din circulația
sistemică)
• Consecințele efectului de prim pasaj:
• Scăderea concentrației plasmatice de substanță activă și scăderea efectului.
• Locuri ale efectului de prim pasaj:
• Tub digestiv (Ei): degradarea substanței active poate fi o consecință a următorilor
factori fiziologici:
• aciditatea gastrică
• enzimele digestive
• enzime din peretele intestinal
• Ficat (EH): enzime hepatice
• Plămân (EP): enzime pulmonare
Dezavantaje:
- viteza de absorbție - foarte variabilă - depinde de: prezența/absența

alimentelor, eventualele stări patologice: spasmul sfincterului piloric,

prezența sindromului diareic (crește motilitatea intestinală, scade contactul
medicamentului cu mucoasa), constipația.

- nu se poate utiliza pentru efecte sistemice pentru subst. care:

• nu se absorb din tubul digestiv - aminoglicozide

• sunt degradate de aciditatea gastrică - penicilina G

• sunt degradate de enzimele proteolitice - insulina

• sunt inactivate la primul pasaj hepatic - unii hormoni steroizi

 Absorbția prin mucoasa gastrică
- mucoasă relativ groasă, care nu este facută pentru absorbție, ci pentru
secreție - HCl, mucus protector
-suprafața mucoasei gastrice-relativ mare ~ 1 m²
-vascularizația= bogată (factor în favoarea absorbției)

Caracteristici de permeabilitate
- membrană lipidică (permeabilă pentru substanțe lipofile nedisociate care
vor traversa prin procesul difuziune simplă);
- fără pori,
- fără sisteme active de transport
Mucoasa gastrică
Stomac Spațiu interstițial
pH 1-3 pH ~7,4 Exemple de substanțe ce se pot absorbi la
acest nivel – acizi slabi, care se regăsesc sub
HA HA formă nedisociată într-un mediu cu pH acid
99,99% 0,99%
-sulfamide
-peniciline
Aˉ Aˉ -barbiturice
0.01% 99,01% -acid acetilsalicilic
-antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
! Modificarea pH-ului gastric - atenție la antiacide
- alcalinizante: NaHCO3
- neutralizante: sărurile de Ca, Mg și Al

Crescând pH-ul gastric - se va modifica procentul dintre forma disociată/

nedisociată

Regulă:
Antiacidele se administrează la distanță de cel puțin 2 ore de la alte
medicamente
Absorbția prin mucoasa intestinală
Caracteristici anatomo-fiziologice ale căii de absorbție
- suprafață foarte mare (> 100 m²), datorită vilozităților intestinale, iar
celulele epiteliale prezintă pe suprafața lor microvili orientați spre lumenul
intestinal
- vascularizație foarte bogată (sanguină și limfatică)

Aceste aspecte fac ca mucoasa intestinală = locul principal de absorție al

organismului
Mucoasa intestinală
 Caracteristici de permeabilitate
A A. membrană lipidică – trec subst. lipofile
nedisociate (difuziune simplă);
B. cu pori - trec subst. hidrofile (filtrare);
B C. cu sisteme active de transport (cărăuși) – trec
ionii/substanțe polare.

C Prin difuziune simplă se absorb:

- Din duoden - substanțele cu caracter acid slab;
- De la nivelul jejunului și ileonului - substanțele
cu caracter bazic slab.
Ioni
- dintre ioni se absorb mai ușor anionii
- dintre cationi se absorb mai ușor cei monovalenți
• Fe³+ nu se absoarbe; se reduce la Fe²+ - necesită transportor activ
• Mg²+ se absoarbe foarte greu; de aceea pentru efectele deprimante SNC
ale Mg, acesta trebuie administrat injectabil; administrat p.o. Mg are efect
laxativ-purgativ osmotic (atrage apa din spațiul intertițial în lumenul
intestinal)
Subst. polare
- levodopa - cu cărăușii fenilalaninei;
- fluorouracil - cu cărăușii pirimidinelor
Factorii specifici care influențează absorbția intestinală

❑Motilitatea intestinală
❑Timpul de golire a stomacului
❑Modificarea pH-ului intestinal

Motilitatea intestinală poate influența gradul de absorbție:

- motilitatea intestinală crescută scade contactul medicamentului cu
mucoasa, cu scăderea absorbției
- motilitatea intestinală scăzută crește contactul medicamentului cu
mucoasa, cu creșterea absorbției
Motilitatea intestinală poate fi modificată de:
❖Stările patologice:
- diaree - crește motilitatea intestinală
- constipația - scade motilitatea intestinală
❖Medicamente:
- antispastice - scad motilitatea intestinală
• atropina, butilscopolamina (parasimpatolitice)
• papaverina, drotaverina (musculotrope)
− laxative – cresc motilitatea intestinală
Timpul de golire a stomacului - o golire lentă va întârzia absorbția intestinală
❖Prezența alimentelor
❖Stări patologice care induc stază gastrică - ex. spasmul sfincterului
piloric, neuropatia diabetică, migrena
Invers, o evacuare rapidă a stomacului va favoriza abs. intestinală

Modificarea pH-ului intestinal

Ex: băuturile acidulate = acestea pot scădea pH-ul - substanța bazică
în mediu acid disociază și nu se mai absoarbe la fel de bine

Regulă! Medicamentele se administrează cu apa plată

 Interacțiuni
aliment-supliment alimentar-
medicament
Curs 3
Sisteme active de transport (cărăuși)
• Def. Proteine implicate în
transportul unor ioni, substanțe cu
masă moleculară mică sau unele
macromolecule (ex. amoniacizi)
de pe o parte pe alta a
membranelor biologice.

• Clasificare:
• Transportori de absorbție
• Transportori de eflux
Transportori de absorbție
• OATP- polipeptide de transport a anionilor organici;
• Ex: săruri biliare, hormoni tiroizi, peptide anionice, numeroase medicamente
• OTC – transportori de cationi organici;
• OAT - transportori de anioni organici.
• DMT – transportori de metale divelente

Sucurile de fructe (citrice, mere) inhibă OATP de la nivel intestinal →

scăderea absorbției unor medicamente care se absorb prin intermediul OATP:
beta-blocante (atenolol, celiprolol), antibiotice (ciprofloxacina), antialergice
(fexofenadina).
Ex: sucul de fructe reduce biodisponibilitatea orală a fexofenadinei cu
până la 70%.
 Transportori de eflux
• Mecanism de apărare al organismului, cu rol în limitarea expunerii celulare la
xenobiotice, potențial toxice.
• Glicoproteina P (P-gp, MDR1 – multidrug resistance protein 1)
• Distribuire:
• epiteliul intestinal unde pompează xenobiotice în lumenul intestinal;
• hepatocite → conductele biliare,
• celulele de la nivel renal → urină
• bariera hemato-encefalică → capilare
• celule canceroase → responsabilă pentru rezistența la chimioterapice

Substrat pentru numeroase medicamente: digoxina, imunosupresoare,

claritromicina, blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, verapamil) antiretrovirale
(antiHIV), antineoplazice - consecințe: Cp mai redusă, efect mai redus.
Transportori de eflux
➢ Inhibitoarele P-gp:
• Cresc concentrația plasmatică pt. medicamentele care sunt substrat pt. P-gp
– posibil reacții adverse
• Exemple:
• Medicamente: inhibitoare ale pompei de protoni (omeprazol),
antidepresive (inhibitoarele neselective ale recaptării serotoninei),
amiodarona;
• Alimente: sucul de grepfrut.
➢ Inductoarele P-gp:
• Scad concentrația plasmatică pt. medicamentele care sunt substrat pt. P-gp
– posibil ineficacitate a tratamentului
• Exemple:
• Medicamente: antibiotice (rifampicina);
• Produse vegetale: sunătoarea.
Alte interacțiuni care pot să apară în etapa de
absorbție
• Formarea de compuși insolubili, greu absorbabili
Exemplul 1:
Absorbția tetraciclinelor (tetraciclina, doxiciclina) și fluorochinolonelor (ciprofloxacina,
levofloxacina) este împiedicată de administrarea concomitentă cu ioni bivalenți sau trivalenți de
Ca2+, Mg2+, Fe2+, Zn2+ Bi3+, Al3+.

!!! Atenție la asocierea acestor antibiotice cu lactate, suplimente alimentare cu minerale,

medicamete antiulceroase (antiacide, subcitrat de bismut coloidal).
!!! Se administrează la o distanță de cel puțin 2 ore
 Alte interacțiuni care pot să apară în etapa
de absorbție
• Formarea de compuși insolubili, greu absorbabili
Exemplul 2:
Acidul fitic formează compuși insolubili cu cationii bi- și
trivalenți precum Ca2+, Mg2+, Fe2+, Mg2+, Bi3+, Al3+ , cu scăderea
biodisponibilității preparatelor cu care conțin astfel de cationi.
Surse:
➢Cereale (în special cele integrale);
➢Semințe oleaginoase (nuci, arahide, susan, migdale, in);
➢Leguminoase (mazărea, fasolea, lintea, năutul, soia).

Conținutul de acid fitic poate să fie redus prin înmuiere și

preparare termică.
 Alte interacțiuni care pot să apară în etapa
de absorbție
• Formarea de compuși insolubili, greu absorbabili
Exemplul 3: acidul oxalic formează compuși insolubili cu
cationii bi și trivalenți precum Ca2+, Mg2+, Fe2+, Zn2+,Mg2+, Bi3+,
Al3+ cu scăderea biodisponibilității preparatelor cu care conțin
astfel de cationi.
Surse: sfeclă, rubarbă, kale, spanac, bame, cartofi dulci, cacao,
zmeură.

!!! Acidul oxalic este un metabolit al acidului ascorbic (vitamina C).

!!! O dietă bogată în acid oxalic poate favoriza formarea pietrelor la

rinichi.
Alte interacțiuni care pot să apară în etapa
de absorbție
• Adsorbantele
Cărbune, caolin, fibrele solubile (pectine), răşini (colestiramina) pot
adsorbi şi forţa eliminarea digestivă, reducând absorbţia unor substanţe
active (digoxina) sau minerale.

• Aminoacizii (din alimente) pot intra în competiţie cu medicamentele

cu structură de aminoacid, pentru sistemele de transport activ
(exemplu levodopa şi alfa-metildopa).
Alte interacțiuni care pot să apară în etapa
de absorbție
Orlistat (Xenical)
• Medicament utilizat în tratamentul obezității.
• Inhibitor al lipazelor gastrointestinale, enzime care hidrolizează lipidele
alimentare în acizi graşi liberi şi monogliceride absorbabile.
• Poate afecta absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E, K, beta-caroten),
cu apariția hipovitaminozelor.
• Se recomandă o dietă bogată în fructe şi legume şi, dacă este necesar, să
utilizeze un supliment de vitamine.
• Multivitaminele se vor administra la cel puţin două ore după administrarea
de orlistat sau seara la culcare.
• RA – digestive: steatoree, durere abdominală, diaree, incontinența fecalelor
Alte interacțiuni care pot să apară în etapa
de absorbție
Acarboza (Glucobay)
• Medicament utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2.
• Inhibitor de α-glucozidază, enzimă implicată în scindarea
dizaharidelor, oligozaharidelor şi polizaharidelor, cu formarea de
glucoză absorbabilă.
• Reduce hiperglicemia postpandială.
• !!! Se administrează în la începutul meselor.
• RA – digestive: flatulență, diaree, dureri abdominale.
 Asocieri care influențează pozitiv absorbția
• Vitamina C crește absorbția
digestivă a fierului deoarece
favorizează transformarea Fe3+ în
Fe2+.
• Carnea (pește, pasăre, roșie)
crește absorbția fierului non-hem.
Medicamente a căror absorbție este
influențată de alimente
• Scăderea absorbției
• Bifosfonați (antiosteoporotice)
• Bd orală 1 – 3% după administrare a jeun.
• Alimentele, sucurile scad complet absorbția
• Se administrează cu minim 30 min. înainte de masă, cu apă
plată
• Antibiotice: penicilina V, ampicilina, tetraciclina,
azitromicina
• Se administrează cu 30-60 min. înainte de masă
FAZA FARMACOCINETICĂ
DISTRIBUIREA
Se desfășoară după absorbție și constă în distribuirea
medicamentului la nivelul țesuturilor.

Cuprinde 4 subetape:
1) Transportul în sânge
2) Difuziunea în țesuturi
3) Distribuirea propriu-zisă
4) Fixarea (stocarea) în țesuturi
 DISTRIBUIREA
1. TRANSPORTUL ÎN SÂNGE
DEF: Vehicularea substanței medicamentoase de către sânge în
întreg patul vascular, de la nivelul capilarelor de la locul de absorbție
până la nivelul capilarelor de la locul de acțiune.
• Forme de transport:
• dizolvată în plasmă;
• legată de proteinele plasmatice (p.p.);
• transportată de elementele figurate (ex.: eritrocite –
antimalarice).
Legarea de proteinele plasmatice

M+P MP - proces reversibil, dinamic

• Forma liberă este forma activă a medicamentului atât din punct de vedere
farmacocinetic (difuzează în țesuturi) cât și farmacodinamic (ajunge la
locul de acțiune și își manifestă efectul).

• Forma legată conferă medicamentelor lipofile un grad mai mare de

hidrosolubilitate

• Forma legată reprezintă o formă de stocare a medicamentelor în sânge.

Gradul de stocare este în funcție de afinitatea substanței pentru proteine
(% de legare).
Albuminemia poate influența gradul de legare de p.p.

• hipoalbuminemie – legarea de p.p. este scăzută → o cantitate

crescută de formă liberă va difuza → efect mai intens.
ex.: - stări fizice particulare – nou-născut
– vârstnic, gravidă
- stări patologice – insuficiență hepatică cronică
- malnutriție

• !!! Atenție la medicamentele cu indice terapeutic mic care se leagă

în procent mare de p.p.
• Digoxina, fenitoina
DISTRIBUȚIA
2. DIFUZIUNEA ÎN ȚESUTURI
DEF: Trecerea substanței medicamentoase din compartimentul vascular în
compartimentul interstițial prin traversarea endoteliului capilar (I) și din
compartimentul interstițial în cel intracelular prin traversarea membranei
celulare (II).
Aspectele particulare ale difuziunii prin membrana capilară

a) Difuziunea prin bariera hematoencefalică (BHE)

b) Difuziunea prin placentă

c) Difuziunea prin bariera sânge-lapte

 Difuziunea prin bariera hematoencefalică (BHE)

• BHE reprezintă o barieră pentru difuziunea medicamentelor în sensul sânge → creier și

sânge → LCR.
• Difuziunea în sens invers (creier/LCR → sânge) nu reprezintă o barieră, fiind mult mai
usoară, pentru toate tipurile de substanțe.
• Substanțe care pot trece:
lipofile (anestezice generale, hipnotice) - prin difuziune simplă - cu atât mai rapid cu cât
lipofilia este mai mare;
 substanțe cu stereospecificitate pentru sistemele de transport activ - ex: levodopa cu
sistem transportor de aminoacizi

!!! Transportorii de eflux de la nivelul capilarelor cerebrale - P-gp (MDR-1)

Rol de a îndepărta substanțele din celulele cerebrale
Ex.: loperamid - opioid potent la nivelul tubului digestiv, fără efecte centrale
 Difuziunea prin placentă
Placenta = membrană de schimb sincițio-capilară, care se interpune între
cele 2 teritorii sanguine, matern și fetal (rol de nutriție pentru făt) având o
suprafață relativ mare care crește cu sarcina (15 m2 la termen).

Substanțe care pot trece :

Mamă → Făt: - lipofile, nedisociate  difuziune simplă

- hidrosolubile  filtrare
- polare, stereospecifice cu transportori.

Făt → Mamă: - substanțe lipofile, nedisociate difuziune simplă

- substanțe hidrofile  filtrare
Exemplu: TALIDOMIDA (tranchilizant și antiemetic lipofil - hidroliză
neenzimatică la făt → metabolit polar, care se concentrează la făt de 20 de ori
mai mult decât la mamă în 24 de ore → efecte teratogene, cu focomelie (lipsa
antebrațelor).
Clasificarea FDA privind siguranța utilizării în sarcină:
• A: sigure în sarcină
• Acid folic, levotiroxina
• B: fără risc dovedit
• Metformin, peniciline, cefalosporine
• C: precauție în sarcină
• Beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu,
corticosteroizi antiastmatici, aminoglicozide
• D: CI relativă (prescriere limitată)
• Unele antidepresive, fluorochinolone (ciprofloxacina)
• X: CI absolută
• Statine, sartani, retinoizi
 Difuziunea prin bariera sânge-lapte
are loc la nivelul glandelor mamare, în procesul lactației
Substanțe care pot trece:
- lipofile, nedisociate;
- hidrofile, cu atât mai ușor cu cât au masa mai mică.

Observație: laptele are pH mai acid (7,2) decât plasma (7,4) → în laptele matern se pot
concentra medicamente bazice, de ex.: alcaloizi (cafeină, nicotină, codeină, morfină,
atropină, papaverină).
Alte exemple de medicamente care pot difuza în laptele matern, cu posibila apariție a
reacțiilor adverse la sugar:
- hipnotice barbiturice
- purgative antracenozide
- antiepileptice (fenitoină, fenobarbital)
 Interacțiuni
aliment-supliment alimentar-
medicament
Curs 4
FAZA FARMACOCINETICĂ
DISTRIBUIREA

Cuprinde 4 subetape:
1) Transportul în sânge
2) Difuziunea în țesuturi
3) Distribuirea propriu-zisă
4) Fixarea (stocarea) în țesuturi
DISTRIBUȚIA
3. DISTRIBUIREA PROPRIU-ZISĂ
Cuprinde :
a) distribuirea în compartimentele hidrice
b) distribuirea în țesuturi

Distribuirea în compartimentele hidrice

Există 3 compartimente hidrice ale organismului, separate prin
membrane biologice:
- intravascular
- intercelular
- intracelular
 Sp. intravascular Sp. intercelular Sp. intracelular

V H2O (L) 5 (sânge) 10-12 21-35

3 (plasmă)
% (70 kg) 7% (sânge) 14-17 % 30-50 %
5% (plasmă)

Stările fiziologice speciale pot modifica volumele compartimentelor hidrice și

pot influența difuziunea:
• sarcina  apare un compartiment în plus (compartiment fetal) care
reprezintă aprox. 10% din volumul distribuție al mamei, la sfârșitul
sarcinii;
• nou-născut  apa totală este crescută;
• vârstnici  apa totală scade, țesutul adipos crește;
• obezi  apa totală scade.
 Medicamentele se pot distribui:
1. numai intravascular - medicamente cu moleculă mare: dextrani
(înlocuitori de plasmă),
2. în 2 spații (intravascular + intercelular),
3. în toate cele 3 spații - majoritatea medicamentelor.

1. 2. 3.
b) Distribuirea în țesuturi

- uniformă  în toate țesuturile, ex: alcool, narcotice;

- selectivă  în anumite țesuturi,
• iod în tiroidă,
• fier în sistemul reticulohistocitar,
• calciu și fosfor în oase,
• tetraciclina în oase și dinți,
• arsen și mercur în piele și păr.

- bifazică  distribuire rapidă în SNC, apoi redistribuire cu stocare în țesutul adipos,

de unde se eliberează lent. ex: substanțe foarte lipofile (narcotice, pesticide).
DISTRIBUȚIA
4. FIXAREA ÎN ȚESUTURI
Locuri posibile de stocare: Poate fi:
a) Țesutul adipos - Reversibilă
b) Proteinele tisulare și/sau plasmatice - Ireversibilă (mult mai rar)
c) Substraturile receptoare

• Unele substanțe puternic lipofile se stochează în țesutul adipos, care

funcționează ca rezervor (substanțele există în organism deși efectul a
dispărut).
• As și Hg – se fixează aproape ireversibil la nivelul pielii și al fanerelor
(unghii, păr) - probe legale mulți ani după moarte.
• Caz celebru: Napoleon prezenta urme de As în păr după 150 de ani de la
moarte
Poluanți organici persistenți (POP, Persistent Organic Pollutants)
• Def. Sunt compuși organici rezistenți la acțiunea
chimică, biologică și fotolitică a agenților de
mediu, deci fiind rezistenți la degradare.
• pesticide: DDT (diclor-difenil-
tetracloretan);
• substanțe chimice industriale: compuși
bifenilii policlorurați;
• produse secundare ale arderii (dioxine,
furanii).
➢ Au afinitate mare pentru tesutul adipos , unde se depozitează.
➢ În urma pierderilor mari de greutate s-a observat o creștere a concentrației
plasmatice de POP, cu posibile reacții adverse la nivelu hormonal,
imunologic, metabolic și reproductiv.
FAZA FARMACOCINETICĂ
EPURAREA

1. Biotransformare (metabolizare)

2. Eliminare (excreţie)
EPURAREA
1. BIOTRANSFORMAREA
• Etapa farmacocinetică în care structura chimică a unei substanţe este
transformată, cu apariţia de metaboliţi.
• Biotransformarea are loc, de obicei, în sensul formării de metaboliţi
mai hidrofili (care se pot elimina ulterior pe cale renală), inactivi şi
mai puţin toxici.
• există substanțe - mai rar - care nu sunt biotransformate şi se elimină
ca atare (se epurează prin eliminare).
• Locuri de biotransformare
• ficat – loc principal
• alte locuri:
• la nivelul căii de administrare – calea orală – în lumen sau la
nivelul mucoasei intestinale, din cauza HCl şi a enzimelor
sau florei microbiene intestinale (prim pasaj gastro-
intestinal);
• în plămâni (prim pasaj pulmonar);
• în sânge – mai rar - se pot desface legăturile din esteri →
inactivarea substanțelor cu structură esterică.
 ENZIMELE CITOCROMULUI P450 (CYP450)
- SISTEMELE OXIDATIVE MICROZOMALE HEPATICE (S.O.M.H.)
• Enzimele CYP sunt o superfamilie de proteine implicate în biotransformarea
medicamentelor, substanțelor chimice sau naturale.
• Localizare - la nivel hepatic, în reticulul endoplasmatic – biotransformă exclusiv
substanțele lipofile (care pot traversa membrana reticulului).
• Notare:
• Cifră arabică – familia – cele mai importante - CYP1, CYP2, CYP3;
• Literă – subfamilia – CYP1A;
• Cifră arabică – enzima – CYP1A2.

Cele mai importante enzime

➢CYP3A4 - biotransformă aprox. 50% din substanțele medicamentoase
➢CYP2D6,
➢CYP2C9,
➢CYP2C19,
➢CYP1A2.
 Medicamente substrat pentru izoformele CYP
Izoforma Medicament biotransformat
CYP
CYP3A4 Benzodiazepine (alprazolam)
Blocante ale canalelor de calciu
Statine (atorvastatina)
Macrolide (eritromicina, claritromicina)
Antivirale antiHIV (indinavir, ritonavir)
CYP2D6 Antidepresive ISRS (fluoxetina)
Antidepresive triciclice
Beta-blocante
Antipsihotice (haloperidol, risperidona)
Analgezice opioide (codeina)
CYP2C19 Antiulceroase inhibitoare ale pompei de
protoni (omeprazol)
Antiagregante plachetare (clopidogrel)
Anticoagulante orale (warfarina)
Izoforma Medicament biotransformat
CYP
CYP2C9 Antiastmatice (montelukast, zafirlukast)
Anticoagulante (warfarină)
Antiepileptice (carbamazepină, fenitoină, valproat)
AINS (diclofenac, ibuprofen, naproxen
Tranchilizante (diazepam)
CYP1A2 Antidepresive (clomipramina, fluvoxamina)
Antiepileptice (carbamazepina)
Antiulceroase (omeprazol)
Analgezice (paracetamol)
Anticoagulante (warfarină)
 Observații
➢ SOMH au capacitate limitată. Există şi situaţii în care se poate atinge Csaturaţie,
chiar și la doze terapeutice de medicamente;
➢ Dacă SOMH au o mare nespecificitate (metabolizează multe structuri diferite) –
saturaţia poate să apară la asocierea mai multor substanțe;
➢ !!! Nou-născut – sisteme enzimatice nedezvoltate complet;
➢ Vârstnic – scade activitatea sistemelor enzimatice – în special a enzimelor CYP
Trebuie individualizate dozele pentru medicamentele biotransformate de CYP
➢ în IH şi ciroză – scade activitatea enzimelor cit. P450 până la 50%. Atenţie! la
substanțele biotransformate pe această cale.
 INDUCŢIA ENZIMATICĂ
Def. Stimularea activităţii unui sistem enzimatic prin administrarea repetată a
unei substanțe medicamentoase sau nemedicamentoase, numită inductor
enzimatic.
• Consecinţele inducției:
➢Diminuarea treptată a efectului (obişnuinţa), cu tendinţă de a creşte
dozele pentru obţinerea efectului.
➢Scăderea efectului unui medicament asociat, metabolizat de același
sistem enzimatic (inducție încrucișată)
• Ex. Asocierea unor inductori enzimatici puternici cu
contraceptivele orale poate duce la diminuarea eficacităţii
contraceptivelor; se impune o altă măsură de contracepţie pe
parcursul tratamentului cu inductorul respectiv.
➢Creșterea efectului și posibil apariția efectelor adverse pentru
prodroguri (medicamente inactive ca atare, activate prin
metabolizare)
INDUCŢIA ENZIMATICĂ
Exemple de inductori enzimatici

• Medicamente: • Alte substanţe:

FENOBARBITAL SUNĂTOAREA
RIFAMPICINA CRUCIFERE (varză, broccoli)
CARBAMAZEPINA FUM DE TUTUN (benzpiren)
GRISEOFULVINA ALCOOL ETILIC ÎN CONSUM CRONIC
FENITOINA
 Sunătoarea (Hypericum perforatum)
COMPOZIȚIE:
• Naftodiantrone (hipericină,
pseudohipericină), Ef. antidepresiv
• Floroglucinoli ( hiperforina,
adhiperforina)
Ef.
• Flavonozide (quercetină, rutină) antiinflamator,
• Acizi fenolici (acid clorogenic, acid antispastic și
ferulic) colagog

• Ulei volatil Ef. cicatrizant

 Sunătoarea (Hypericum perforatum)

➢Extractele alcoolice de sunătoare sunt folosite ca

tratament de alternativă a formelor ușoare și
moderate de depresie

➢Ceaiul – afecțiuni heap-tobiliare

➢Uleiul volatil – preparate cicatrizante

➢!!! Are efect fotosensibilizant
 ➢Inductor al enzimelor CYP450 (CYP3A4, CYP2C19, CYP2C9)
➢Inductor al P-gp
Medicamente a căror eficiență este redusă de sunătoare (conform studiilor clinice):
• Anticanceroase (imatinib, irinotecan),
• Antiretrovirale (indinavir, lamivudine),
• AINS (ibuprofen and fexofenadine),
• Med. antimicrobiene (eritromicină, voriconazol),
• Med. active la niv. cardio-vascular (digoxina, ivabradina, warfarina, verapamil, nifedipin),
• Med. active la niv. SNC (amitriptilină, buspironă, fenitoină, metadonă, midazolam,
alprazolam, sertralină),
• Antidiabetice (tolbutamide, gliclazide),
• Contraceptive orale
• Antiulceroase (omeprazol),
• Antiasmatice (teofilină),
• Statine (atorvastatin, pravastatin).
➢ Principala substanță responsabilă de efectele
inductoare este hiperforina.
➢ Mai multe studii clinice au confirmat că extractele
care conțin o cantitate foarte mică de hiperforină
nu interacționează cu medicamente precum:
digoxina, contraceptive orale, ciclosporină și
prezintă acțiune antidepresivă.
➢ Remotiv - extract uscat de Hyperici herba (iarbă
de sunătoare) Ze 117, care conține < 0,1%
hipericină
INHIBIŢIA ENZIMATICĂ
• Def. Diminuarea activităţii unui sistem enzimatic, sub acţiunea
unei substanţe numite inhibitor enzimatic.
Consecinţele inhibiției:
➢Creşterea intensităţii și a duratei efectului terapeutic, dar şi a
incidenţei şi gravităţii RA.
➢Creşterea intensităţii și a duratei efectului, dar și a incidenței RA
pentru medicamentele biotransformate de același sistem
enzimatic (inhibiție enzimatică încrucișată).
➢ Scăderea efectului pentru prodroguri
INHIBIŢIA ENZIMATICĂ
Exemple de inhibitori enzimatici medicamentoși:
• Medicamente Alte substanțe
PARACETAMOL ALCOOL ETILIC ÎN CONSUM ACUT
ERITROMICINA SUC DE GRAPEFRUIT (furanocumarine)
KETOCONAZOL
RITONAVIR
OMEPRAZOL
CLORAMFENICOL
FLUOXETINA
CIMETIDINA
Suc de grepfrut
O singură cană poate avea efect:
➢Inhibitor al CYP3A4 intestinal:
➢Atorvastatin, lovastatin,
simvastatin
➢Blocante ale canaleor de calciu
(felodipină, nifedipină)
➢Antibiotice: claritromicină
➢Antialergice: loratadină

➢Inhibitor al sistemelor de transport

OATP (vezi curs 3)
 EPURAREA
2. ELIMINAREA
Def. Evacuarea din organism a substanței medicamentoase în formă activă sau/și
în formă de metaboliți
Căile sunt :
 renală (pentru hidrosolubile, cu moleculă mare)
 digestivă → rectală (pentru substanțe neabsorbabile, administrate p.o.)
→ mucoasa gastrică, secreția biliară, secreția salivară
 respiratorie (pentru substanțe gazoase și volatile)
prin secreția nazală; secreția bronșică; epiteliul alveolar
 cutanată (pentru substanțe lipofile, volatile)
→ prin secreția glandelor sudoripare
→ prin descuamarea celulelor epidermice
→ prin fanere
 prin secreții: lacrimală; salivară; biliară; lactată
 Eliminarea pe cale renală
►Nefronul – unitate morfofuncțională a rinichiului, alcătuit din:
SECREȚIE
Arteriola TUBULARĂ
aferentă
Glomerul → corpusculul Malpighi,
Malpighi Tub contort
Tub contort format din glomerulul
Capsula proximal distal
Bowmann Malpighi (ghem de capilare)
Arteriola situat în capsula Bowmann, cu
eferentă
funcție de filtrare glomerulară
FILTRARE
GLOMERULARĂ
REABSORBȚIE
TUBULARĂ și formarea urinei primare;

→ tubii renali cu funcții de

secreție și reabsorbție tubulară
Ansa și formarea urinei finale;
Henle Tub
colector
 PROCESE DE ELIMINARE RENALĂ
• Filtrarea glomerulară – la nivelul glomerulilor renali Malpighi
→ filtrare prin endoteliile capilare ale glomerulului (substanțe hidrofile cu
masă moleculară mare), pentru că glomerulii Malpighi se comportă ca o
membrană lipidică poroasă.

• Secreția tubulară
→sisteme specializate, cu specificitate limitată; există cărăuși pentru acizi
și pentru baze;

• Reabsorbția tubulară
→ difuziune simplă a substanței medicamentoase lipofile și nedisociate la
pH-ul urinar acid (aprox. 6), respectiv substanțe cu caracter acid slab
(nedisociate în procent crescut);
Interacțiuni posibile la eliminarea medicamentelor pe cale renală
✓ Interacțiuni de competiție pentru același sistem transportor activ în procesul de secreție
tubulară
ex.: salicilați (sau AINS) + metotrexat → crește toxicitatea metotrexatului
✓ Interacțiuni prin modificarea pH-ului urinei:
→ dacă pH-ul se modifică spre bazic, se vor reabsorbi din urină substanțe bazice și se vor
elimina mai rapid cele acide

Utilitate:
 grăbirea eliminării unui medicament acid, supradozat sau în intoxicații, prin alcalinizarea
urinei
ex.: perfuzia cu NaHCO3 – poate grăbi eliminarea fenobarbitalului sau AAS

 grăbirea eliminării unui medicament bazic, supradozat sau în intoxicații, prin acidifierea
urinei
ex.: perfuzia cu NH4Cl – poate grăbi eliminarea amfetaminelor
 Efectul modificării pH urinar asupra eliminării medicamentelor

Plasma Epiteliu Urina acidă Plasma Epiteliu Urina bazică

tubular tubular

HX H + X- HX H + X-
RT RT
ELIM. PRIN URINĂ ELIM. PRIN URINĂ
Factori ce influențează eliminarea pe cale renală

1) Diureza (volumul de urină eliminat în unitatea de timp) - depinde de

numeroși factori:
→ hidratarea organismului (crește cu hidratarea)
→ fluxul sanguin la nivelul arteriolelor aferente ale nefronilor – depinde de
TA (HTA sau hTA), de funcția cardiacă (în IC - diureza scade)
O diureză crescută duce la o viteză de eliminare crescută a medicamentelor.
2) Vârsta  ↓ filtrarea glomerulară (scad global funcțiile renale)
 ↓ clearance-ul creatininei:
120 ml/min. la adult → 100 ml/min. la vârstnic
3) Stările patologice – IR (clearance-ul creatininei 60 ml/min – poate merge
până la valoare critică de 20 ml/min. - este necesară dializa)
 Interacțiuni
aliment-supliment alimentar-
medicament
Curs 5
 FAZA FARMACODINAMICĂ
ETAPELE FAZEI FARMACODINAMICE
1. Medicamentul (Substanța) se leagă de substratul receptor
2. Apariția efectului

M+R cx. MR EFECT

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
I) AGONIȘTI (medicamente/substanțe agoniste)
- Se leagă de receptor, cu apariția unui efect

II) ANTAGONIȘTI (medicamente/substanțe antagoniste)

- Se leagă de receptori, dar efectul lor se datorează blocării
receptorului, cu scăderea stimulării receptorului respectiv
de către neurotransmițătorul existent în organism
 Superfuncție a tonusului simpatic

Secreție mare de ADR și NA

ADR și NA activează receptorii R β1 din

miocard, cu stimularea tuturor funcțiilor:
crește forța de contracție, excitabilitatea,
frecvența cardiacă și conducerea atrio-
ventriculară

• ATAGONIȘTII R. β1 –beta-blocante (metoprolol) - ADR nu se mai poate lega de

R β1 și scade tonusul simpatic, indicați în HTA, aritmii, cardiopatie ischemică

• AGONIȘTII R. β1 (dobutamina) – insuficiență cardiacă severă, șoc cardiogen

 Asocierea medicamentelor/ suplimentelor alimentare/
alimentelor

Efectele acestor asocieri pot fi:

➢ sinergice (apare fenomenul de SINERGISM –
substanțele acționează în același sens)
➢ antagonice (ANTAGONISM – substanțele acționează
în sensuri opuse)
Sinergismul poate fi:
➢Sinergismul de adiție apare atunci când
substanțele acționează pe același tip de
receptori, prin același mecanism.
Efectul asocierii: EfA+B ≤ EfA + EfB deoarece
se produce și o competiție pentru acelasi situs.

Exemplu: asocierea de două analgezice antipiretice:

- acid acetilsalicilic + paracetamol
Aceste asocieri se utilizează pentru scăderea dozelor și a
riscului apariției efectelor adverse.
➢Sinergismul de potențare apare atunci când
substanțele acționează prin mecanisme diferite:
Efectul asocierii: EfA+B > EfA + EfB

Exemplu:
• analgezic antipiretic + analgezic opioid
- paracetamol + codeina
• antihipertensiv + diuretic
- perindopril + indapamid
Sinergismul de potențare este de obicei urmărit în
terapeutică
Antagonismul se soldează cu:
- scăderea acțiunii fdin. (antagonism parțial: EfA+B < EfA);
- anularea sau chiar inversarea acțiunii (antagonism total: EfA+B = 0;
EfA+B = - EfA)
Tipuri de antagonism:
➢Chimic:
- reacția de neutralizare între tetracicline și antiacidele cu calciu sau
aluminiu => chelați greu absorbabili, cu inactivarea acțiunii
tetraciclinelor.
➢De efect: cele două substanțe nu acționează pe același receptor, însă
produc efecte opuse asupra unei anumite funcții fiziologice.
Ex.: Adrenalina (vasoconstricție, bronhodilatație) este antagonistul
fiziologic al histaminei (vasodilatație, bronhoconstricție) - utilitate în
șocul anafilactic
➢La nivel de receptori: agonistul și antagonistul se leagă de același
receptor.
Ex.: adrenalina + metoprolol
Interacțiuni farmacodinamice aliment - medicament
I. TIRAMINA este o amină, derivată din aminoacidul tirozină

Rol: crește eliberarea de catecolamine (NA și ADR)

Este metabolizată de enzima

monoamioxidază (MAO A)
 • Brânzeturi maturate, fermentate, cu • Banane coapte sau avocado copt,
mucegai • Băuturi alcoolice, (bere, vin roșu, lichior,
• Mezeluri. vermut),
Alimente care • Carne afumată (inclusiv pește afumat) • Nuci,
• Alimente păstrate necorespunzător sau
conțin tiramină • Alimente murate sau fermentate, alimente stricate.
• Sosuri (sos de soia, sos de creveți, sos
de pește, miso și sos teriyaki)
• Soia și produse din soia, fasole, mazăre
• Fructe uscate (stafide, prune),
• Băuturi cu cofeină, ciocolată,
 Medicamente care inhibă MAO-A (IMAO-A)
• Medicamente antidepresive: • Antibiotice:
• MOCLOBEMIDA • LINEZOLID
• FENELZINA
• TRANILCIPROMINA
• Medicamente antiparkinsoniene: • Antituberculoase:
• SELEGILINA (doze > 20 mg) • IZONIAZIDA
 Criză hipertensivă:
• Dureri de cap severe
• Greață și vărsături
IMAO
• Transpirație severă
• Anxietate
Alimente • Epistaxisul
bogate în
tiramină • Bătăi rapide ale inimii
• Dureri în piept
• Tulburări de vedere
• Confuzie

Cheese- effect Criză migrenoasă

Interacțiuni farmacodinamice aliment - medicament
II. Vitamina K
Vitamină liposolubilă Rol în organism:
• K1 – fitomenadiona - Coagularea sângelui
• K2 – menachinona – sintetizată și - Participă la sinteza hepatică și activarea
de flora intestinală a omului unor factori ai coagulării (II, VII, IX, X)
(atenție la dismicrobisme) - Mineralizarea osoasă
• K3 – menadiona (de sinteză)
 Derivații cumarinici (acenocumarol, warfarină)
Indicații terapeutice:
• Tratamentul bolilor tromboembolice: tromboza
venoasă profundă, embolia pulmonară
• Profilaxia accidentelor tromboembolice la
pacienții cu fibrilație atrială, valve cardiace,
etc

Medicamente cu indice terapeutic mic, zonă

terapeutică îngustă, C pl mai mari – hemoragii,
C pl mai mici – accidente trombotice.

DERIVAȚII CUMARINICI
• Tratamentul se monitorizează prin intermediul INR-ului (Raportul normalizat
international), bazat pe rezultatele timpului de protrombină , care măsoară
numărul de secunde necesare pentru formarea unui cheag de sânge, în probele
de sânge ale unei persoane după adaugarea de reactivi.

• La pacienții sub tratament cu anticoagulante INR-ul trebuie să fie cuprins

între 2,0 şi 3,5.

• Valori mai mari de 4,5 – risc de accidente hemoragice

• Valori mai mici de 2 – risc de accidente trombotice

Alimente bogate în fitomenadionă
• Ficat de vită
• Alimente vegetale verzi
• pătrunjel,
• spanac,
• broccoli,
• varză de Bruxelles,
• varză,
• andive,
• kale,
• salată, etc
 • Interacțiunea este moderată
• Rezistența la anticoagulante cumarinice a fost asociată cu
Anticoagulante consumul de alimente cu conținut ridicat de vitamina K.
cumarinice
• O reducere a aportului de vitamina K în urma stabilizării
terapiei anticoagulante poate duce la creșterea INR și a
complicațiilor hemoragice.
Alimente bogate • Consumul moderat de alimente cu conținut ridicat de
în vitamina K
vitamina K, nu afectează în mod semnificativ INR-ul după
o săptămână, la pacienții care primesc anticoagulare pe
termen lung.
III. Produse vegetale care interacționează cu
medicamentele antitrombotice
A. Usturoiul (Allium sativum)
• atunci când este utilizat ca produs alimentar, usturoiul nu
prezintă beneficii pentru sănătate sau efecte secundare
• Este utilizat ca supliment alimentar:
• Prezintă efecte benefice în tratarea HTA, a bolilor coronariene,
cancerului de stomac, cancerului de colon sau rectal.
• Nu este eficient în tratamentul dislipidemiilor, ulcerului gastric H.
pylori pozitiv, răcelii comune.
• RA: miros corporal neplăcut, arsuri gastrice, greață, vomă, etc.
➢ Usturoiul prezintă efecte antitrombotice (crește fibrinoliza,
scade agregarea plachetară și crește timpului de coagulare);
➢ Usturoiul poate potența efectul medicamentelor
antitrombotice (anticoagulante, antiagregante plachetare,
trombolitice), crescând posibil riscul de sângerare;
➢ Trebuie evitate preparatele precum: praful de usturoi, uleiul
de usturoi și usturoiul proaspăt (în special cel crud);
➢ Au existat rapoarte izolate de complicații hemoragice
asociate cu aportul cronic de alimente ridicat de usturoi.
III. Produse vegetale care interacționează cu
medicamentele antitrombotice
B. Ginkgo biloba
• posibil eficient în îmbunătățirea funcției mentale, tratarea anxietății,
demenței, durerilor de picioare cauzate de probleme de circulație a
sângelui, probleme de vedere cauzate de glaucom sau diabet, vertij
(amețeli);
• Nu este eficient pentru tratamentul HTA, tinitusului, pierderea
memoriei la vârstnici, dislipidemie.
➢ Poate potența riscul de sângerare atunci când se asociază cu cu
medicamente antitrombotice (inclusiv aspirina).
➢ Ginkgolida B, o componentă a ginkgo-ului, inhibă factorul de
activare a plachetelor, ceea ce duce la reducerea agregării
plachetare.
➢ Au existat rapoarte izolate de tulburări de coagulate ( sângerare
spontană intracraniană; hipemă spontană; sângerare peri- și
postoperatorie și perioade de sângerare prelungite) asociate cu
ingestia de Ginkgo, unele dintre acestea rezolvate în urma
întreruperii consumului de Ginkgo.
 III. Produse vegetale care interacționează
cu medicamentele antitrombotice
C. Panax ginseng
• Utilizat pentru îmbunătățirea gândirii,
concentrației, memoriei și rezistenței fizice, ca
adaptogen, hipoglicemiant, în tratamentul
tulburărilor sexuale, etc.
• Reduce concentrația plasmatică și INR-ul
pacienților sub tratament cu anticoagulante
cumarinice (prin mecanism necunoscut).
• Trebuie administrat cu prudență la acești
pacienți.
 INTERACȚIUNI MEDICAMENT-ALCOOL
I. Efecte de tip disulfiram (greață, vărsături, amețeală, hipotensiune arterială)

• Cefalosporine metiltiotetrazolice
(cefamandol, cefoperazona, cefotetan);
• Cloramfenicol;
• Metronidazol;
• Tinidazol;
• Furazolidona;
• Sulfoniluree antidiabetice
INTERACȚIUNI MEDICAMENT-ALCOOL
II. Interacțiuni farmacocinetice
• Consum acut - inhibitor enzimatic CYP - ↑ efectele pt:
anticoagulante orale, fenitoină, teofilină, antidepresive triciclice;
• Consum cronic - inductor enzimatic CYP - ↓ efectele pt:
anticoagulante orale, fenitoină, sulfoniluree antidiabetice,
doxiciclină, izoniazidă;
 INTERACȚIUNI MEDICAMENT-ALCOOL
III. Interacțiuni farmacodinamice
▪ Potențarea deprimării SNC ▪ Potențarea vasodilatației și
- anestezice generale hTA
- hipnotice - alfa-blocante
- tranchilizante - nitroglicerina
- analgezice opioide - Blocante ale canaleor de calciu
- antihistaminice H1 din gen. 1 (nifedipina)
- Metoclopramid
 INTERACȚIUNI MEDICAMENT-ALCOOL
III. Interacțiuni farmacotoxicologice
▪ Potențarea toxicității hepatice
- paracetamol
- statine
- metotrexat
- antituberculoase
▪ Risc ↑ de hemoragii gastro-intestinale
- Antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, diclofenac, ibuprofen,
etc.)
▪ Risc ↑ de hipoglicemie
- Insulina
INTERACȚIUNI MEDICAMENT - VITAMINE

A. Retinoizi și vitamina A
B. Levodopa și vitamina B6
C. Antivitamine (substanțe care antagonizează sau inhibă
acțiunea vitaminelor):
a. Anti-vitamina K (vezi cursul 5)
b. Anti-vitamina D
c. Anti- vitamina B9
d. Anti-vitamina B6
A. Retinoizi și vitamina A
Vitamina A
Grup de compuși:
• Retinol și esterii săi (palmitat de retinol)
• 3-dehidro-retinol
• Retinal,
• Acid retinoic
• precursori - provitamine A: carotenoizi (ex: beta-caroten).

Roluri principale:
• creștere și dezvoltare,
• menținerea sistemului imunitar,
• formarea pigmențior fotosensibili în retină,
• reglarea troficităţii mucoaselor şi tegumentelor, etc.
 Retinoizi și vitamina A
Retinoizii
Analogi de sinteză ai vitaminei D, cu rol în creșterea celulelor
epiteliale.
Tretinoin (acidul all-trans retinoic)
• Topic - tratamentul acneei
• Poate fi asociat cu antibiotice (gel clindamicină+tretinoin)
• Oral, în doze mari - tratamentul leucemiei acute promielocitare în asociere cu
chimioterapie.
 Retinoizi
Isotretinoin (acidul 13-cis retinoic)
- Oral - tratamentul acneei grave
nodulochistice, acneei rozacee gravă
care nu răspund la tratament topic
- Topic - gel isotretinoin + eritromicină
Retinoizi
Acitretin
- Oral - psoriazis, ihtioză şi alte afecţiuni
dermatologice

Adapalen
- Topic (+/- antiseptice) – tratamentul acneei
Alți retinoizii
- Alitretionin – sarcom Kaposi (topic), eczeme cronice (oral);
- Etretinat – psoriazis (oral);
- Tazaroten – acnee, psoriazis (topic);
- Bexaroten - manifestările cutanate ale limfomului cu celule
T, în fază avansată.
 Retinoizi și vitamina A
Manifestări:
- Tulburări de vedere,
- Hipertensiune intracraniană benignă,
- Leziuni inflamatorii la nivelul tubului digestiv
Vit. A (mucozită, esofagită, ileită, colită),
- Hepatită, pancreatită,
Retinoizi, - Hipertrigliceridemie.
adm. oral
Primele simptome:
− Inflamația și/sau sângerarea gingiilor și a buzelor;
− Piele uscată, solzoasă;
− Prurit, eritem
Interacțiune majoră − Alopecie;
− Durere de cap;
Risc se hipervitaminoză A − Vertij;
− Greață.
B. Levodopa și vitamina B6
• Levodopa – medicament utilizat în
boala Parkinson pentru a ameliora
deficitul de dopamină
• Se asociază frecvent cu inhibitori de
DCC (carbidopa, benserazid) sau
COMT (tolcapon, entacapon) pentru a
preveni degradarea ei în periferie și
scăderea cantității care traversează BHE DDC – DOPA-decraboxilază; COMT – Catechol orto metil transferază;
3-OMD – orto-metil-DOPA
Levodopa și vitamina B6
• Piridoxina (doze  5 mg/zi) antagonizează
efectele levodopei.
Vit. B6
• În prezența piridoxinei, degradarea
levodopei la dopamină este crescută, ceea
Levodopa
ce duce la scăderea cantității de levodopa
disponibilă pentru a intra traversa BHE.

• Asocierea levodopei cu inhibitori DDC,

Interacțiune moderată reduce metabolismul periferic al levodopei,
chiar și în prezența unor concentrații mari
Antagonizarea efectelor
levodopei de piridoxină
 C. Antivitamine
b) Medicamente anti - vitamina D
➢Inductori CYP450 precum rifampicina, izoniazida, barbituricele și
medicamente anticonvulsivante (carbamazepina, fenitoina, pirimidonă) pot
scădea efectele farmacologice ale analogilor de vitamina D.
➢Se crede că acești agenți induc conversia hepatică a vitaminei D în
metaboliți inactivi, cu reducerea concentrației plasmatice a vitaminei D active,
reducerea calciului seric și creșterea nivelului de hormon paratiroidian.
➢Pacienții care au tratament anticonvulsivant pe termen lung au dezvoltat
ocazional osteomalacie sau au răspuns slab la suplimentele de vitamina D
➢Pacienții care primesc analogi de vitamina D asociat cu inductori CYP450
trebuie monitorizați.
c) Medicamente anti- vitamina B9 (acid folic)
Rol ac. Folic:

• Formele reduse ale acestei vitamine, joacă un rol

important în sinteza nucleotidelor și a aminoacizilor,
elemente esențiale pentru creșterea și replicarea

celulară.
• Antagoniști acidului folic induc efecte citotoxice, motiv pentru care au un potențial mare
pentru aplicații în medicină
➢ Medicamente antimicrobiene: sulfamidele antimicrobiene
➢ Medicamente citotoxice, utilizare ca anticanceroase sau imunosupresive
 Sulfamide antimicrobiene
• Sulfafurazol (Neoxazol  )
• Sulfametoxazol (în asociere cu trimetoprim – Co-trimoxazol – Biseptol, Biseptrim ,
Sumetrolim )

• Mamiferele nu pot produce acid

folic, îl preiau din alimentație și se
absoarbe la nivel intestinal prin
intermediul unui transportor.

• Bacteriile pot sintetiza acid folic de novo.

Sulfamidele antibacteriene inhibă dihidropteroatsintetaza, enzimă
implicată în această sinteză.
 Medicamente citotoxice
• Tetrahidrofolatul (FH4) este forma activă a
acidului folic necesar pentru sinteza bazelor
purinice și pirimidinice.
• Acidul folic este redus la FH4 de enzima
dihidrofolat reductaza (DHFR).
• FH4 este transformat în N5,N10-
metilentetrahidrofolate (5,10-CH2-FH4) sub
influența serin hidroxilmetilltransferazei
(SHMT).
• 5,10-CH2-FH4 participă la transformarea
deoxiuridinmonofosfatului (dUMP) la
deoxitimidinmonofosfat (dTMP), timidilat
sintetazei (TS).
 Medicamente citotoxice
• Metotrexat – inhibitor de DHFR
• Indicații: Imunosupresor: poliartrită reumatoidă şi psoriazis;
Citostatic: cancer de sân, gastric, al vezicii urinare, limfom,
sarcom, etc.

• 5-Fluorouracil și prodrogurile sale (capecitabina, tegafur) –

inhibitori ai TS
• Indicații: Citostatice: cancer colorectal, gastric, pancreatic, mamar,
esofagian, etc.
 • Administrarea concomitentă a metotrexatului cu preparate vitaminice
care conțin acid folic sau derivații acestora poate diminua efectele
terapeutice ale metotrexatului.
• Deși acid folic este frecvent utilizat împreună cu metotrexat pentru a
reduce efectele adverse sau ca antidot în cazul intoxicației, pacienții
care primesc metotrexat trebuie sfătuiți să facă acet lucru numai sub
supravegherea medicului.

• Administrarea concomitentă a acidului folic poate potența efectele

farmacologice ale 5-fluorouracilului și a prodrogurilor sale,
mecanismul exact de interacțiune fiind necunoscut.
• Sunt raportate cazuri de RA grave și chiar deces datorate acestor
interacțiuni
 d) Medicamente anti- vitamina B6 (piridoxina)
• Izoniazida (HIN) este un medicament antituberculos.
• Izoniazida interferă cu metabolismul piridoxinei prin inhibarea formării
formei active a vitaminei prin 2 mecanisme:
• Inhibarea piridoxin fosfokinazei
• Legarea metaboliților HIN de derivații de piridoxină
• Consecințe ale hipovitaminozei:
• Intoxicații: convulsii
• Tratament de lungă durată: neuropatie periferică

Adulți și copii: profilactic:10 mg/zi, pacienții cu dovezi de deficiență de

vitamina B6 pot necesita până la 50 mg zilnic.
 Interacțiuni
aliment-supliment alimentar-
medicament
Curs 6
Medicamente care produc
tulburări electrolotice
Tulburări electrolice: se caracterizează prin concentrații serice ale diverșilor ioni
în afara limitelor normale:
► Na+  > 135-150 mmol/L
► K+  3,5 – 5,5mmol/L
► Cl-  80 - 110mmol/L
► Ca2+  1,0 – 1, 2mmol/L (calciu ionic)
► Mg2+  0,8 - 1,2mmol/L
Cauze:

➢ Pierderea lichidelor corporale din ➢ Medicamente:

vărsături prelungite, diaree, transpirație ➢ Diuretice;
sau febră ridicată; ➢ Purgative;
➢ Dietă inadecvată; ➢ Antinflamatoare steroidiene și
➢ Sindroame de malabsorbție; nesteroidiene;
➢ Tulburări endocrine; ➢ Citostatice;
➢ Antihipertensive care acționează la
➢ Boli renale;
nivelul SRAA

Diuretice
Indicații terapeutice:
- Edeme de diverse etiologii;
- Hipertensiune arterială.
• Diuretice care acționează la nivelul tubului
contort proximal=inhibitori ai anhidrazei
carbonice:
• ACETAZOLAMIDA
• Diuretice care acționează la nivelul porțiunii
ascendente a ansei Henle = diuretice de ansă:
• FUROSEMID
• Diuretice care acționează în porțiunea
terminală corticală a ansei Henle și începutul
tubului contort distal = diuretice tiazide și
înrudite:
• HIDROCLOROTIAZIDA, INDAPAMID
• Diuretice care acționează la nivelul tubului
contort distal= antagoniști ai aldosteronului:
• SPIRONOLACTONA, EPLERENONA
• Diuretice osmotice:
• MANITOL
 Clasificare după EFECTULUI ASUPRA IONULUI K+:

I. Diuretice care ELIMINĂ ionul K+:

a) cu efect intens: diuretice tiazide și diuretice de ansă

b) cu efect redus: substanțe înrudite cu tiazidele și

inhibitori ai anhidrazei carbonice

II. Diuretice care REȚIN ionul K+: antagoniști ai

aldosteronului
 Dezechilibre electrolitice:
• Hiponatremie acută: hTA și somnolență (la doze mari sau la diuretice cu
efect intens (furosemid) – la pacienți cu dietă hiposodată) = se corectează
prin adaos de sare;
• Hipopotasemie: tulburări de conducere nervoasă, contracții musculare,
crește toxicitatea glicozidelor cardiotonice
• se corectează prin adaos de săruri de K+ sau se administrează diuretice antagoniști ai
aldosteronului;
• Hipomagneziemie: tulburări deconducere nervoasă - la toate diureticele
care elimină K+
• Hiperpotasemie: ataxie, hiperreflectivitate, modificare EKG cu scăderea
frecvenței cardiace și a conducerii atrio-ventriculare
• se tratează prin adaos de săruri de Ca2+ (efect stimulator cardiac), K+ (efect inhibitor
pe inimă și mușchi).
 Purgative
• Medicamente care produc eliminarea întregului conținut intestinal, în 2-6 ore
de la administrare.
• Clasificare:
• Purgative osmotice: săruri de magneziu (sulfatul de sodiu); lactuloza;
macrogoli
• Purgative de contact (iritante): ulei de ricin, antracenozide (crușin, aloe,
senna), bisacodil

CONSUM EXAGERAT – BOALA LAXATIVELOR

 BOALA LAXATIVELOR
• Apare atunci când o persoană încearcă să elimine caloriile nedorite și să
piardă în greutate prin utilizarea repetată și frecventă a laxativelor.
• Consecințe:
• Tulburări electrolitice: pierderi de Na+, Mg2+, K+, fosfor
• Deshidratare severă care poate provoca: tremuri, slăbiciune, vedere încețoșată, leșin,
leziuni renale și, în cazuri extreme, moarte.
• Dependența de laxativ: apare din cauza uzului excesiv - colonul nu mai reacționeză
la doze uzuale de laxative - sunt necesare cantități mai mari de laxative pentru a
produce mișcări intestinale.
• Colonul întins sau „leneș”, infecții la nivelul colonului, sindromul intestinului iritabil
și, mai rar, leziuni hepatice.
• Abuzul cronic de laxativ crește la riscul de cancer de colon.
 Antinflamatoare steroidiene (AIS, GCS)
• Clasă de medicamente cu proprietăți antiinflamatoare și Reprezentanți:
imunosupresive, cu indicații multiple, utilizate sistemic • CORTIZON
și topic: • HIDROCORTIZON
• Alergii • PREDNISON
• Afecțiuni respiratorii • PREDNISOLON
• Dermatologie • BECLOMETAZONA
• Gastroenterologie • DEXAMETAZONA
• Endocrinologie • BETAMETAZONA
• TRIAMCINOLON
• Reumatologie, etc.

Posedă acţiuni de tip mineralocorticoid:

Produc retenţie de sodiu şi apă;
Elimină în urină potasiu şi hidrogen;
Scad rezervele de calciu din organism, prin:
Scăderea absorbţiei intestinale;
Creşterea eliminării renale.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)
Medicamente care diminuă sau înlătură unele dintre Reprezentanți:
simptomele şi semnele inflamaţiei • ACID ACETILSALICILIC
• DICLOFENAC
Mecanism neselectiv: Inhibă cele două izoforme ale • KETOROLAC
ciclooxigenazei: • INDOMETACIN
• COX-1 (constitutivă) prezentă în majoritatea ţesuturilor • IBUPROFEN
- inhibarea conduce la apariţia efectelor secundare • NAPROXEN
nedorite
• COX-2 constitutivă în unele țesuturi și inductibilă în • KETOPROFEN
inflamație - conduce la apariţia efectelor • FENILBUTAZONA
antiinflamatoare benefice. • PIROXICAM

Prin inhibiţia neselectivă a COX-1, inhibă sinteza prostaglandinelor renale,

responsabile de efectul vasodilatator la acest nivel.
La nivel renal AINS produc:
- scăderea fluxului sanguin renal cu scăderea ratei filtrării glomerulare,
- retenție hidrosalină,
- hiperpotasemie,
- nefrită tubulo-interstițială acută,
- necroză papilară acută,
- nefropatie
 Citostatice - sindromul de liză tumorală
• Acest fenomen apare după o cură de citostatice, în cazul tumorilor solide de
dimensiuni mari sau a neoplasmelor hematologice (leucemie, limfom).
• Când celulele canceroase se descompun și mor, ele eliberează substanțe în
sânge. Datorită ritmului rapid de descompunere, rinichii nu pot elimina
aceste substanțe din sânge, rezultând:
• Hiperuricemie, acidul uric poate fi depus în articulații (provocând
simptome asemănătoare gutei) sau la nivel renal ( litiază renală);
• Hiperfosfatemie: poate produce afectare renală până la insuficiență
renală;
• Hiperkalemie Afectarea ritmului cardiac și modificări neurologice (slăbiciune,
• Hipocalcemie iritabilitate și confuzie)
 Antihipertensive care acționează la nivelul SRAA
1. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai enzimei de
conversie): captopril, enalapril, perindopril, fosinopril, ramipril, etc.

2. Antagoniștii receptorilor angiotensinei AT1 (blocanți ai receptorilor

angiotensinei: candesartan, telmisartan, valsartan, etc.

Produc hiperpotasemie
(prin scăderea secreţiei
de aldosteron).
 Interacțiuni
aliment-supliment alimentar-
medicament
Curs 7
 Medicamente care produc
tulburări metabolice
(hiperglicemie, dislipidemie,
hiperuricemie, obezitate)
1. Diuretice tiazide și înrudite;
2. Corticosteroizi;
3. Beta-blocante;
4. Antiphihotice;
5. Antidepresive.
1. Diuretice tiazide și înrudite
• Indicatii și reprezentanți (vezi curs 6)
• Efect hiperglicemiant:
•  potasiului seric prin reducerea reabsorbției tubulare
• Produc hiperaldosteronism (ca mecanism compensator pentru scăderea volemiei) - 
potasiului seric
•  potasiului seric duce la scăderea secreției de insulină și creșterea rezistenței la
insulină
• Aceste efecte pot fi reduse prin suplimentarea cu săruri de potasiu
• Efect hiperlipemiant:
• Cresc LDL-C, VLDL-C și TG, consecutiv creșterii rezistenței la insulină
• Efect hiperuricemiant:
• Creșterea acidului uric seric

Aceste efecte pot fi reduse prin utilizarea unor doze mai mici de diuretice
tiazidice.
 2. Corticosteroizi
• Indicatii și reprezentanți (vezi curs 6)
• Produc:
• Hiperglicemie - Cresc gluconeogeneza hepatică și rezistența la
insulină
Diabet cortizonic:
–Pot agrava și activa un diabet latent;
–Agravează diabetul manifest;
–Induc diabet de ”novo”, diabet cortizonic.

• Dislipidemie - Cresc LDL – C, VLDL-C, TG și HDL-c

Obezitate – cu redistribuirea caracteristică a ţesutului
adipos în jumătatea superioară a trunchiului
 3. Beta blocante (BB) Reprezentanți:
• METOPROLOL
• PROPRANOLOL
• Indicații (p.o.): • ATENOLOL
• HTA; • SOTALOL
• BETAXOLOL
• Angină pectorală; • CARVEDILOL*
• Aritmii cardiace. • LABETALOL*
• NEBIVOLOL*
• Produc : • CELIPROLOL*
• Dislipidemie –creșterea TG și scăderea HDL
• Hiperglicemie - creșterea rezistenței vasculară și
reducerea fluxului sanguin periferic.

BB cu efect vasodilatator (*) prezintă un profil de siguranţă mai favorabil decât

BB clasice
 Reprezentanți:
Antipsihotice • NEUROLEPTICE CLASICE
• CLORPROMAZINA
• Indicații : • TIORIDAZINA
• Schizofrenie; • ZUCLOPENTIXOL
• FLUPENTIXOL
• Tulburări paranoide; • HALOPERIDOL
• Psihoze ale vârstelor înaintate. • NEUROLEPTICE ATIPICE
• CLOZAPINA
• Produc: • SULPIRID
• Obezitate • RISPERIDONA
• OLANZAPINA
• Creștere în greutate marcată - 1-2 unități IMC • QUETIAPINA
(kg/m2) în primele 12 săptămâni de tratament; • ARIPIPRAZOL
• La copii efectul este mai crescut;
• Potențial crescut: clorpromazină, clozapină,
olanzapină;
• Potențial intermediar: risperidona, quetiapina.
• Hiperglicemie Dependent sau independent de apariția obezității
• Dislipidemie
Mecanism de acțiune
Antidepresive
Reprezentanți:
• Indicații : • INHIBITORI SELECTIVI AI
RECAPTĂRII SEROTONINEI (ISRS)
• Tulburări depresive • FLUOXETINA
• Tulburări bipolare • PAROXETINA
• FLUVOXAMINA
• Produc: • SERTRALINA
• CITALOPRAM
• Creștere în greutate, mecanism • ESCITALOPRAM
încă neelucidat încă. • ANTIDEPRESIVE TRICICLICE:
• AMITRIPTILINĂ
• Nu influențează metabolismul • IMIPRAMINĂ
lipidic și glucidic • DOXEPINĂ
Medicamente utilizate în tratamentul
obezității
I. Cu mecanism central
II. Cu mecanism periferic
 Medicamente cu mecanism central - anorexigene
• Anorexigenele = medicamente ce reduc pofta de mâncare, prin mecanism
central și utilizate în obezitate sub dietă restrictivă, hipocalorică, permit
scăderea progresivă a greutății.

Clasificare (în funcţie de mecanismul de acţiune):

• Stimulatoare ale eliberării dopaminei la nivel hipotalamic - deprimă centrul
foamei, scade senzația de foame
• grupul amfepramonei: amfepramona, fenmetrazina, sibutramina etc;
• Stimulatoare ale eliberării serotoninei la nivel hipotalamic - stimulează
centrul sațietății, crește senzația de sațietate
• grupul fenfluraminei: fenfluramina, dexfenfluramina.
 AMFEPRAMONA
• Efect anorexigen puternic (scade apetitul);
• Efecte secundare:
• Stimulare psihomotorie moderată: insomnie, iritabilitate,
tremor extremități, euforie
• Stimulare cardio-vasculară de tip simpatomimetic (HTA,
tahicardie)
• Potențial de farmacodependență psihică, cu risc de abuz.
Indicații:
• obezitate (IMC peste 30 kg/m2), în asociere cu regim igieno-dietetic și psihoterapie.
• cure de tratament de 4-12 săptămâni, urmate de pauze (pentru evitarea dezvoltării
toleranței și farmacodependenței).
Medicamente cu mecanism periferic
ORLISTAT
• Inhibă lipaza pancreatică și scade absorbția
lipidelor din intestinul subțire
• 120 mg x3 , înainte sau în timpul meselor (maxim
2 ani)
• Reacții adverse digestive: steatoree, durere
abdominală, diaree, incontinența fecalelor
Medicamente utilizate în tratamentul
diabetului zaharat
I. Substanțe naturale
II. Substanțe de sinteză
HGP – gluconeogeneză hepatică
 A. SUBSTANȚE NATURALE:
• INSULINA ȘI ANALOGI AI INSULINEI UMANE

Fcin: Nu se administrează oral, deoarece este degradată de acidul clorhidric din stomac;

În funcţie de latenţă şi durată insulinele se subclasifică în 3 categorii:

➢ Cu acțiune de scurtă durată (L=15 – 30 min.; D=6 – 8 h) - 2-4 adm. în 24 ore.
➢ Insulina umană;
➢ Insulina lispro:
➢ Insulina aspartum:
➢ Insulina glulizina
➢ Cu acțiune intermediară (L=1 – 2 h; D= 8 - 12 h) - 2 adm./zi, dimineaţa şi seara
➢ Insuline NPH – Neutral Protamin Hagedorn: se obţin prin legarea insulinei de protamină
➢ Cu acțiune prelungită (L= 2 – 3 h; D = 18 - 24 h); - 1 dată/zi
➢ Insulina glargin;
➢ Insulina detemir.

➢ INSULINE PREMIXATE - Insulinele NPH se pot folosi în amestecuri cu insulină umană sau analogi de insulină cu
acţiune rapidă. Combinația are o lantență scurtă și o durată lungă de acțiune
Indicații:
➢ Medicație de substituție în diabet zaharat insulinodependent, dar și la adulți în forme severe de diabet;
➢ Asociată cu antidiabetice orale în diabetul zaharat de tip II
B. SUBSTANȚE DE SINTEZĂ:

• SULFONILUREE – cresc eliberarea insulinei din pancreas și utilizarea glucozei în

țesuturi:
• GLIBENCLAMID (Maninil)
• GLIPIZID (Glucocontrol ) Pot induce o creștere ponderală de cca 2
• GLICLAZID (Diaprel ). kg, pe parcursul tratamentului.
• GLIQUIDON (Glurenorm )
• GLIMEPIRID (Amaryl )

• BIGUANIDE – cresc glicoliza anaerobă, inhibă neoglucogeneza; scad glicogenoliza,

cresc captarea glucozei în mușchi și în țesutul adipos
• METFORMIN (Siofor ) Scad greutatea la diabeticii obezi

• OZE – inhibitori ai alfa glucozidazei intestinale:

• ACARBOZA (Glucobay )

• GLITAZONE – scad rezistența la insulină în țesutul adipos, mușchi striați, ficat;

cresc transportul glucozei în mușchi și țesuturi
• PIOGLITAZON (Actos )
 B. SUBSTANȚE DE SINTEZĂ:
• GLIPTINE – inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4 (DPP4), enzimă care metabolizează incretinele,
hormoni intestinali cu rol hipoglicemiant
• SITAGLIPTIN (Januvia )
• VILDAGLIPTIN (Galvus )
• SAXAGLIPTIN (Onglyza )
• GLINIDE: - Stimulează eliberarea insulinei din pancreas
•REPAGLINID
•NATEGLINID (Starlix )
• INCRETINOMIMETICE – mecanism similar incretinelor, administrare subcutanată
•EXENATID (Byetta ) – x 2/zi
•LIXISENATID (Lyxumia )- x 1/zi
•LIRAGLUTID (Victoza ) - x 1/zi
•DULAGLUTID (Trulicity ) - x 1/săptămână
• GLIFOZINE - inhibiţori selectivi şi ireversibili ai cotransportului 2 de Na/glucoză (SGLT2) -
inhibă reabsorbția glucozei de la nivel renal
• DAPAGLIFOZIN (Forxiga )
Efecte benefice cardio-vasculare
• CANAGLIFLOZIN (Ivokana )
• EMPAGLIFLOZIN (Jardiance )
Medicamente utilizate în tratamentul
dislipidemiilor
Clasificarea dislipidemiilor
Clasificarea etiopatogenetică:
• Hiperlipidemii primare (genetice)
• Hiperlipidemii secundare
✓ de origine alimentară
✓ cauzate de alte boli
✓ induse de unele medicamente
Clasificare terapeutică:
• A. Hipercolesterolemie
• B. Hiperlipidemie combinată
• C. Hipertrigliceridemie
HIPOLIPEMIANTE – CLASIFICARE DUPĂ MECANISM DE
ACŢIUNE (medicamente autorizate în România)
1. INHIBITORI AI HMG CO A REDUCTAZA: STATINE
• SIMVASTATIN (Zocor , Simvacard , Vasilip )
• LOVASTATIN (Medostatin )
• FLUVASTATIN (Lescol )
• PRAVASTATIN (Pravator )
• ATORVASTATIN (Sortis )
• ROSUVASTATIN (Crestor )
2. STIMULATOARE ALE LIPOPROTEINLIPAZEI: FIBRAŢI
• FENOFIBRAT (Lipanthyl )
• BEZAFIBRAT
3. SUBSTANŢE CARE INHIBĂ ABSORBŢIA STEROLILOR VEGETALI:
EZETIMIB (Ezetrol )
STATINE

Mecanism de acțiune
• Scăderea marcată a colesterolului plasmatic prin scăderea sintezei hepatice
• Creşterea catabolismului LDL colesterol
• Reducerea LDL colesterol cu până la 55% (efect dependent de doză şi de statină);
• Scăderea TG
• Creşterea HDL colesterol
• Stabilizează placa de aterom, prevenind ruperea acesteia

Reacții adverse:
• Hepatotoxicitate cu creșt. transaminaze serice, reversibilă la întreruperea
tratamentului, trebuie monitorizare pe parcursul tratamentului.
• Miopatie (doză dependentă) ce poate evolua către rabdomioliză (când valoarea CPK
crește de 5x peste normal, se întrerupe administrarea.
 FIBRAȚI

Acțiuni:
• Scad nivelul plasmatic al TG (cu peste 30%) prin stimularea activității lipoproteinlipazei
(enzimă responsabilă de hidroliza TG din chilomicroni și VLDL)
• Scad modest colesterolul, LDL colest. și VLDL
• Cresc HDL cu 10 – 20%
Reacții adverse:
• Cresc moderat și tranzitoriu transaminazele , este necesară monitorizarea pe parcursul
tratamentului
• Tulburări musculare tip miozită sau rabdomioliză
• La asociere fibrați – statine, crește riscul rabdomiolozei !! Se monitorizează CPK