MANAGEMENTUL

PROIECTELOR DE INVESTIȚII
PUBLICE

Prof. univ. dr. Adriana GRIGORESCU

Dr. Răzvan Ion CHIȚESCU

2016 - 2017
 MODULUL I: INVESTIȚIILE
PUBLICE ȘI PROIECTUL
Noţiunea de investiţie este definită ca: „plasare de capitaluri de
către întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu
scopul obţinerii de profituri; “capital plasat ” sau „alocare (de
către stat) a unei sume şi a altor mijloace materiale pentru
crearea de noi fonduri fixe , pentru lărgirea, reutilarea şi
modernizarea celor existente; sumă alocată, fonduri alocate”
astfel aceasta este sinonimă cu alocare, plasare, dotare şi se regăseşte
sub forme similare în alte limbi de circulaţie internaţională: engleză –
investment, franceză – investissement, germană – investition,
kapitalanlage).

O altă definiţie oferă dicţionarul enciclopedic: „totalitatea cheltuielilor

care se fac pentru crearea de noi fonduri fixe, precum şi pentru
reconstruirea, lărgirea sau modernizarea celor existente”.Ambele
abordări fac referire la modul de utilizare a resurselor financiare disponibile la un moment dat.
 Investiţiile publice sunt definite astfel: ”Fondurile
alocate de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale
pentru realizarea unor obiective/lucrări de interes general pe
raza lor administrativ teritorială.”
Datorită complexităţii, rolului şi importanţei investiţiilor în dezvoltarea
economico-socială, noţiunea a fost interpretată sub diferite forme căpătând
diverse valenţe:
 economic - investiţia reprezintă totalitatea resurselor mobilizate,
necesare realizării acesteia, în scopul obţinerii unor rezultate economice
superioare în viitor.
 financiar – investiţia reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate
pentru crearea elementelor ce vor genera venituri suplimentare pe o
perioadă lungă de timp în viitor şi a căror recuperare se va face treptat
în cadrul aceleiaşi perioade.
 contabil – investiţia constă în totalitatea bunurilor mobile şi imobile,
corporale şi necorporale, achiziţionate sau produse pentru a rămâne în
aceeaşi formă şi care participă la mai multe cicluri de producţie.
 Tipologia investiţiilor (1)
După rolul pe care acestea îl vor avea ulterior, investiţiile publice pot fi:
 economice – sub forma unor proiecte în industrie, agricultură, turism, comerţ,
transporturi;
 sociale – sub formă de proiecte în sectorul public (servicii administrative,
urbanism, cultură etc.) şi respectiv în sfera serviciilor publice (sănătate, educaţie,
ordine publică, luminat etc.)

În funcţie de modul de finanţare, proiectele de investiţii publice pot fi:

 din surse proprii – din bugetul central sau bugetele locale, din disponibilităţile
întreprinderilor de stat – regii autonome sau societăţi comerciale;
 din surse atrase – din donaţii, sponsorizări, contribuţii ale cetăţenilor sau alte
venituri extrabugetare obţinute din diferite acţiuni ale instituţiilor publice,
finanţări nerambursabile (granturi) acordate de instituţii naţionale sau
internaţionale;
 din împrumuturi – credite bancare, fonduri de investiţii, emisiune de obligaţiuni
 Tipologia investiţiilor (2)

După natura obiectivului vizat prin realizarea investiţiei, acestea pot fi:
 de dezvoltare – acestea au ca scop extinderea capacităţii de
producţie a bunurilor sau serviciilor, de adăugare a unor câmpuri noi
de acţiune;
 de reabilitare – în cadrul acestui tip de proiecte de investiţii se are
în vedere refacerea infrastructurilor, a echipamentelor şi a altor
dotări destinate activităţii sectorului public şi a serviciilor publice,
fără a se obţine o mărire cantitativă a procesului desfăşurat anterior;
 de modernizare – acestea au ca obiectiv schimbarea tehnologiei sa
a organizării procesului, astfel încât să se obţină o creştere calitativă
a procesului sau serviciului public, adaptat la nivelul standardelor
internaţionale şi a cerinţelor cetăţenilor.
In funcţie de sursa de finanţare:
 proiecte interne(naţionale)
 din surse publice
 guvernamentale (ex: IT pentru şcoli), locale (ex: reabilitarea structurii de apă şi
canalizare)
 din surse private
 nonprofit (ex: burse de studii oferite de o fundaţie), generatoare de profit (ex:parc
industrial)
 proiecte internaţionale
 publice internaţionale – din fonduri ale organizaţiilor internaţionale pentru
sprijinirea reformelor sau dezvoltării din alte ţări (ex: fonduri de preaderare, fonduri
structurale etc.)
 publice guvernamentale – fonduri oferite de diferite guverne pentru rezolvarea
unor probleme comune sau sprijinirea reformelor din alte ţări (ex: proiectele USAID,
guvernul olandez etc.)
 mixte – fonduri comune
 guvernamentale şi private (din fonduri puse la dispoziţie de guvern şi firme sau
organizaţii private – ex: Centre Microsoft)
 naţionale şi internaţionale (acorduri între guverne şi organizaţii internaţionale de
a finanţa proiecte)
În funcţie de procedurile de atribuire a fondurilor:
 proiecte finanţate prin licitaţie,
 proiecte finanţate prin competiţie de proiecte,
 proiecte finanţate prin cereri în ordinea depunerii şi acceptării,
 prin prioritizare,
 prin acceptare

În funcţie de caracterul sectorului care beneficiază de rezultate:

 de afaceri ,
 economice,
 sociale,
 educaţionale,
 culturale,
 de mediu,
 de securitate
 Proiectul de investiţie publică -
definiţie, rol
 Demersul în care resursele umane, materiale şi financiare sunt
organizate într-un mod specific pentru realizarea unei lucrări
dintr-un domeniu de activitate, cu specificaţii date, cu restricţii de
cost şi timp, urmând un ciclu de viaţă standard pentru a realiza
schimbări benefice definite prin obiective cantitative şi calitative.
 Proiectul reprezintă un ansamblu de activităţi desfăşurate în
scopul rezolvării diferitelor probleme specifice, având o durată
prestabilită, beneficiind totodată de un buget necesar atingerii
scopului propus.
 Un proiect constă în asumarea realizării unei valori pe o temă
stabilită, completat de faptul că se desfăşoară într-un cadru de timp
determinat, cu restricţii de resurse (financiare, umane etc.) şi într-
un anumit context extern.
Proiectul de investiţii publice este instrumentul prin intermediul căruia devin operaţionale
elemente specifice din strategiile locale sau centrale, prin mobilizarea resurselor (financiare,
materiale, umane, informaţionale) publice, în scopul satisfacerii nevoilor comunităţii şi
cetăţeanului.

Proiectele de investiţii publice pot îndeplini roluri multiple, acestea rezultând şi din
varietatea pe care o pot cunoaşte acestea, dintre care cele mai frecvente sunt:
 de soluţionare a problemelor socio-economice cu care se confruntă comunităţile
locale;
 de ameliorare a situaţilor comunitare constatate dacă nu este posibilă o eradicare a
acesteia;
 de creare a unor centre pilot care să constituie modele pentru dezvoltări ulterioare;
 de creare a infrastructurii necesare cadrului instituţional al administraţiei publice
centrale şi locale să-şi exercite atribuţiile şi să ofere serviciile publice corespunzătoare;
 de concretizare a ideilor care pot conduce la întărirea valorilor democratice ale
comunităţii şi pot contribui la o dezvoltare durabilă socio-economică.

Sintetic rolul proiectelor de investiţii publice este acela de a rezolva o problemă a

comunităţii, foarte clar definită, într-o perioadă prestabilită de timp.
Obiectivele proiectelor de investiţii
publice
 Obiective de conţinut
 Ce trebuie realizat?
 Cum va fi realizat?
 La ce standard de calitate?
 Ce va rezolva? sau Care este utilitatea?
 Obiective de costuri
 Ce resurse financiare vor fi implicate?
 Ce resurse umane sunt necesare?
 Care sunt resursele materiale implicate?
 Obiective de timp
 În cât timp trebuie realizat proiectul (durata)?
 Care este data la care trebuie finalizat proiectul (data finalizării)?
 Care este programarea activităţilor şi dacă corespunde cu restricţiile de termene ?
MODULUL II: METODE ȘI MECANISME ÎN
PROIECTELE DE INVESTIȚII
caracteristicile proiectelor de investiţii publice:
 se ocupă de o problemă specifică;
 au un scop precis definit;
 au caracter de unicat;
 au un rezultat unic;
 creează valoare;
 constituie un instrument pentru schimbare;
 au o durata limitată (caracter temporar)de realizare;
 operează cu un buget limitat şi bine definit;
 au o echipă special constituită;
 răspundere aparţine unei entităţi (persoane);
 au un grad ridicat de incertitudine;
 operează într-un anumit context exterior.
 Caracteristici fundamentale:
 unicitatea –scopul (misiunea) unui proiect de investiţii publice este
nerepetativă. Unicitatea implică schimb de idei şi puncte de vedere,
abordare creativă a structurii şi designului şi înţelepciune.
 caracterul temporar –proiectele de investiţii publice au o durată
stabilită, cu o dată de începere şi o dată de finalizare fixe. Pe durata
proiectului sunt mobilizate resursele şi este formată echipa, care
este angajată pentru o durată determinată menită să asigure
realizarea proiectului. La încheierea acestuia echipa se dizolvă.
 incertitudinea –proiectele de investiţii publice au un pronunţat
caracter de noutate şi reprezintă asumarea misiunii în condiţiile
specifice. Cauzată de riscuri referitoare la lipsa de informaţii sau
nesiguranţa surselor, utilizarea unor tehnici/tehnologii/echipamente
noi netestate anterior, modificarea factorilor exteriori şi schimbarea
totală sau parţială a mediului, alţi factori de natură socială, politică,
economică, naturală.
În concluzie trebuie reţinute următoarele:
  Proiectul de investiţie publică este un ansamblu de
activităţi creatoare de valoare prin realizarea unui
scop specific de natură socio-economică.
  Proiectul de investiţie publică are un caracter
temporar, adică o durată limitată - începe la o dată fixă
şi se finalizează tot la o dată fixă.
  Proiectul de investiţie publică este obiectul acţiunii
unor factori de incertitudine şi/sau instabilitate
determinaţi de natura sa şi de mediul exterior.
  Rezultatul unui proiect de investiţie publică, obţinut
la finalizarea acestuia aduce noutate, inovare şi
schimbare în mediul său.
O persoană sau o entitate (cu sau fără personalitate juridică) care
poate câștiga sua pierde ceva ca urmare a realizării proiectului

Cei mai importanți stakeholders:

 Asociați
 Finanțatori, echipa proiectului
 Management (de top, de linie)
 Utilizatori
STAKEHOLDE
 Parteneri, colaboratori, competitori RS
 Creditori
 Furnizori, clienți
 Guvern, oficiali publici, politicieni
 Sindicate
 Media, cercetători
 Organizații religioase, grupuri interesate
 Ciclul de viaţă al proiectelor de
investiţii publice
Procesele care au loc în etapele specifice sunt următoarele:
 identificarea, analizarea şi selectarea necesităţilor care trebuiesc
rezolvate de către proiectul de investiţie publică;
 stabilirea scopului (misiunii) proiectului de investiţie publică şi a
obiectivelor acestuia;
 pregătirea proiectelor de investiţie publică (designul), evaluarea
acestora şi stabilirea acordurilor;
 realizarea propriu-zisă, monitorizarea, controlul şi raportarea;
 evaluarea rezultatelor şi a impactului;
 previzionarea modului de exploatare a investiţiei realizate (activul
fix).
 Ciclul de viaţă al proiectelor de
investiţii publice
Ciclul de viaţă al unui proiect de investiţie publică cuprinde următoarele etape:

 iniţiere – este etapa în care se identifică nevoia (problema) cetăţenilor sau

comunităţii şi se analizează oportunitatea susţinerii şi execuţiei proiectului de
investiţie publică;
 conceptualizare – este etapa în cadrul căreia se stabileşte scopul (misiunea)
proiectului de investiţie publică, obiectivul general şi obiectivele specifice;
 elaborare/dezvoltare – pe baza elementelor fundamentale stabilite anterior se
realizează planurile, detalierea obiectivelor cu activităţile ce trebuiesc
realizate, resursele care sunt necesare realizării proiectului, modul de mobilizare
a acestora, planificarea timpului de realizare a proiectului, nivelul bugetului
etc. Tot în cadrul acestei etape au loc evaluarea propunerii de investiţie şi decizia
de finanţare, precum şi stabilirea unor acorduri de colaborare pentru execuţia
proiectului de investiţie publică.
 realizare/execuţie – constituie etapa de transformare a ideii în
realitate, a documentaţiei şi planurilor acesteia în ceva real, palpabil.
Există tendinţa de a exacerba importanţa acestei etape deoarece ea
reprezintă concretizarea proiectului şi apariţia rezultatului acestuia.
Trebuie menţionat că această etapă poate fi foarte simplă dacă li s-a
acordat atenţia cuvenită etapelor anterioare şi foarte complicată dacă
acestea au fost tratate cu superficialitate. Ca durată are ponderea cea
mai mare în ciclul de viaţă al proiectului şi este caracterizată de o
intensitate mare a activităţii în cadrul proiectului de investiţie publică.

 încheierea execuţiei şi punere în exploatare – este momentul

finalizării proiectului de investiţie publică şi al finisării rezultatului
acestuia. Reprezintă momentul cel mai încărcat emoţional deoarece
este predat rezultatul către beneficiar şi evaluat modul de execuţie a
investiţiei, dar reprezintă şi momentul de dezmembrare a
infrastructurii care a permis realizarea proiectului.
 INIŢIERE

CONCEPTUALIZARE

DEZVOLTARE

ÎNCHEIERE
REALIZARE

EXECUŢIE

Nivel de activitate
C
B

t0 t1 t2 t3 t4 t5 timp

începerea încheierea
proiectului proiectului

Fig.3 Ciclul de viaţă al proiectului de investiţie publică reflectat în nivel de

activitate-timp
 Paşii procesului de derulare a proiectelor de investiţii publice

Identificarea nevoii/problemei specifice

Analiza oportunităţii PIP şi a resurselor disponibile

Formularea ideii PIP

Elaborarea documentaţiei pentru fundamentarea deciziei de

finanţare

Evaluarea documentaţiei proiectului de investiţie publică

E V A L U A R E
Luarea deciziei de finanţare şi alocarea fondurilor

M O N I T O R I Z A R E
Executarea PIP

C O N T R O L
Evaluarea rezultatelor PIP

Transferul rezultatului PIP

către unitatea de exploatare

Exploatarea PIP
Componentele proiectului de investiţie publică
 managementul proiectului
 resursele umane utilizate

În sistemul complex pe care realizarea unui proiect de investiţii

publice îl presupune componentele care intervin sunt:
beneficiarii proiectului
finanţatorii proiectului
autorităţile
echipa proiectului
managerul proiectului
alte persoane interesate
 Organizarea proiectelor de
investiţii
Managementul proiectelor cuprinde două aspecte
 conceptul de management, din punct de vederea structural
 metodă de management din punct de vedere operaţional
Managementul proiectelor (MP) reprezintă aplicarea conştientă a unui set
coerent de principii, reguli, cunoştinţe, metode, tehnici, instrumente utilizate
în planificarea, demararea, desfăşurarea şi finalizarea unui proiect.

Managementul proiectelor este un proces dinamic, care are loc în cadrul unui set de
constrângeri, care printr-o organizare şi utilizare corespunzătoare a resurselor, de o manieră
controlată şi structurată să permită realizarea clară a obiectivelor stabilite

Managementul proiectelor de investiţii publice reprezintă procesul structurat şi controlat de

utilizare a resurselor publice în vederea creării de active fixe, a căror utilizare/exploatare să
permită rezolvarea unei probleme sau nevoi a comunităţii sau cetăţenilor.
 Cerinţele fundamentale ale unui management al
proiectelor de investiţii publice modern şi performant
 eficienţă –raportul între rezultatele obţinute şi resursele utilizate pentru
obţinerea acestora. Utilizarea de proceduri, cunoştinţe şi mijloace în măsură
să minimizeze pierderile, risipa de resurse, lipsa de conţinut, nerealismul
acţiunilor, utilizarea informaţiilor despre piaţă şi mediul intern al organizaţiei,
analiza lanţurilor de distribuţie, combinaţii inedite de tehnologii, tehnici,
soluţii etc.
 eficacitate –raportul dintre rezultatul final al proiectului şi satisfacţia
produsă. Altfel spus, reprezintă raportul dintre rezultatele obţinute şi
rezultatele preconizate.
 profesionalism –utilizarea metodelor şi procedurilor adecvate, astfel încât să
fie respectate standardele de etică şi cele sociale. Respectarea legilor locale
şi internaţionale, a standardelor, practicilor general acceptate pentru
finanţarea, derularea proiectului şi îndeplinirea mandatului echipei proiectului.
O atenţie deosebită se acordă conflictelor de interese în scopul evitării lor
şi transparenţei procesului şi a gestionării fondurilor.
 Rolul managementului proiectului
de investiţii publice

 capacitatea de a transpune scopul în obiective

concrete, într-o structură de activităţi şi atribuţii concrete
menite să conducă la obţinerea rezultatului dorit;
 capacitatea de a asigura realizarea proiectului de
investiţii în condiţiile unei planificări, coordonări şi control
adecvate;
 capacitatea de a asigura la finalul proiectului de investiţie
transferarea acestuia către entitatea desemnată să-l
exploateze.
 Condiţionări
1 Satisfacerea cerinţelor 
beneficiarului şi
condiţiilor finanţatorului
2 Existenţa unei strategii 
de dezvoltare şi a unui
plan pe o perioadă de 3- 
5 ani.
3 Raportarea la cadrul de 
reglementări naţionale şi
internaţionale.
4 Valorificarea unor 
proiecte, studii, analize
anterioare.
5 Influenţa riscului.
Intervenţii ale managerului de proiect de investiţii
Contact permanent cu conducerea beneficiarului şi operarea unor modificări şi/sau
a completări solicitate;
 Ţinerea la zi a situaţiei financiare convenite cu instituţia finanţatoare;
 Cunoaşterea reglementărilor referitoare la fonduri publice, achiziţii publice etc.
Corelarea dintre strategiile situate la diferitele niveluri de organizare şi realizarea
unui echilibru temporar care să permită finalizarea proiectului de investiţii;
Menţinerea obiectivului investiţional în atenţia factorilor de decizie în contextul
actualizării conţinutului planului de investiţii al organizaţiei.
Respectarea cadrului de reglementări, mai ales, datorită corelării cu prevederile din
UE;
 Pentru finanţări internaţionale stabilirea de proceduri corespunzătoare cerinţelor
finanţatorului.
Integrarea proiectului în organizaţie presupune din partea managerilor folosirea
bazelor de date tehnologice (de specialitate) şi a celor de gestiune pentru a face
conexiuni şi cu alte materiale documentare existente.
 Operarea cu un volum corespunzător de informaţii şi vehicularea acestora în timp
real;
 Organizarea de reuniuni periodice ale echipei de proiect cu beneficiarul în vederea
luării (dacă este cazul) a unor decizii de corecţie.
Obiectivele proiectelor de investiţii publice

SMART adică:
 Specifice Măsurabile Aprobate Resurse determinate Timp determinat.

Atribute prezentate în continuare detaliat:

 să fie specifice domeniului şi locului (organizaţiei) pentru care se
realizează proiectul de investiţie publică şi să poată fi perceput în acelaşi
mod de toţi participanţii la proiect;
 să fie măsurabile cu ajutorul unor elemente de cuantificare referitoare
mai ales la termene, utilizarea resurselor, calitate etc.;
 să fie aprobate de către client, finanţator în colaborare cu executantul. În
acest sens se poartă adesea negocieri care să asigure o finalitate eficientă,
din toate punctele de vedere, a proiectului.
 să se înscrie într-o limită de resurse şi timp, condiţie esenţială pentru a
putea fi inclus în lista de priorităţi ale instituţiei publice.
 TQM
Oameni
Tehnologii utilizate
Bani
Indicatori de
Echipamente
performanţă
Conformităţi
Grafice de lucru
Utilizare economicoasă a Tm Integrarea în firmă
Productivitate Integrarea în mediul
economic şi de
afaceri
Integrarea în mediul
ambiant

MANAGEMENTUL PROIECTELOR

e
Armonizar
obiective

Integrarea
Timp
rezultate
sistem de lucru

SUCCES

Aşteptările participanţilor

Finanţatori– restituirea împrumuturilor

Acţionari- profitabilitate în timp
Firmă – cotă de piaţă mai mare, profit şi valoare
adăugată
Echipa de lucru–cîştiguri mari, condiţii de
MODULUL III: INSTRUMENTE ȘI TEHNICI DE
IMPLEMENTARE A PROIECTELOR DE INVESTIȚII PUBLICE

Analiza oportunităţii şi fezabilităţii:

 Este oportună realizarea acestei investiţii?
 Este fezabil acest proiect de investiţie?
 Pot fi utilizate fonduri publice pentru realizarea acestei investiţii?

Procesul de analiză a oportunităţii are în vedere evaluarea şi stabilirea gradului în

care obiectivele investiţionale propuse sunt:
 transformabile în proiecte de investiţii publice;
 expresia unei probleme de importanţă naţională, locală sau punctuală de interes public;
 soluţia cea mai bună de rezolvare a unei probleme de interes public;
 sincronizate cu necesităţile/nevoile identificate anterior;
 corelate cu priorităţile stabilite la nivel naţional, local;
 realizabile prin antrenarea diferitelor resurse disponibile.
„Poate un proiect funcţional acceptabil (Ce trebuie făcut?) să fie realizat cu o soluţie tehnică accesibilă (Cum trebuie făcut?) la un preţ acceptabil (Cu ce/cine va fi
realizat?) în contextul actual (În ce context se realizează?)”.
Specific proiectelor de investiţii publice este faptul că acestea trebuie să răspundă la o întrebare suplimentară: Este oportună utilizarea fondurilor publice pentru realizarea
acestei investiţii?

Ce?
trebuie
realizat
Cum? Cu ce/cine?
trebuie va fi
realizat realizat
În ce context?
se realizează
Obiectul analizei oportunităţii proiectului
Procesul de analiză a oportunităţii proiectului de investiţii publice va
trebui să surprindă următoarele aspecte:

 răspund proiectul de investiţie publică şi obiectivele propuse nevoii/problemei

care trebuie rezolvată ?
 este metoda propusă pentru realizarea proiectului de investiţie publică este
cea mai bună soluţie posibilă ?
 este metoda selectată cea mai potrivită scopului proiectului de investiţie
publică ?
 sunt bine stabilite şi cuantificare resursele materiale, financiare şi umane de
care are nevoie proiectul de investiţie pentru a fi realizat în condiţii optime ?
 este metoda selectată pentru realizarea proiectului de investiţie cea care
antrenează cele mai reduse resurse ?
 sunt resursele disponibile în concordanţă cu metoda selectată pentru
realizarea proiectului de investiţie ?
 va conduce varianata/metoda selectată la realizarea obiectivelor propuse ?
 va răspunde rezultatul proiectului de investiţie la rezolvarea problemei şi
schimbarea mediului iniţial care a generat-o ?
 STUDIUL DE FEZABILITATE

Definiţia studiului de fezabilitate a proiectului arată că acesta

reprezintă „o fază în care se urmăreşte demonstrarea faptului
că cerinţele clientului pot fi satisfăcute prin proiect,
realizându-se identificarea şi evaluarea opţiunilor de
realizare a proiectului”.

În cazul proiectelor de investiţii publice studiul de fezabilitate are

scopul de a descrie, din punct de vedere tehnic şi economic
opţiunile de realizare a obiectivului investiţional dorit.
Principalele condiţii şi criterii de a judeca studiul de fezabilitate se
referă la faptul dacă soluţiile care se întrevăd sunt:
 tehnic operaţionale şi
 economic realizabile (acceptabile).
 STUDIUL DE FEZABILITATE
Elemente cu caracter general despre studiile de fezabilitate :
 studiile de fezabilitate nu sunt preocupări de moment şi ele se înscriu în dinamica
schimbărilor fiecărei organizaţii/instituţii;
 studiile de fezabilitate joacă rol de integrator şi al altor aspecte care ţin de procese de
restructurare, retehnologizare, dotare. Aceste studii se sprijină pe alte studii preliminare cum
sunt: prognoza serviciilor publice oferite şi a tehnologiilor utilizate, studii de marketing
referitoare la nevoile şi cerinţele cetăţenilor, analize diagnostic etc.;
 studiile de fezabilitate se raportează la o anume organizaţie/instituţie, urmărind rezolvarea
eficientă a unei anume probleme cheie, dar investighează un cadru general;
 în unele situaţii, mai ales în cele complexe, acest studiu poate fi precedat de unul de
prefezabilitate, care, într-o manieră sintetică, să releve posibilităţile şi orientarea studiului de
fezabilitate propriu-zis;
 studiile de fezabilitate pornesc cu anume ipoteze şi se susţin pe premise cu privire la
perspectivele problemelor investigate;
 finalitatea studiilor de fezabilitate se materializează, cel mai adesea cu propunerea unei
strategii de dezvoltare pe termen mediu şi/sau lung cu menţionarea activităţilor de
realizat, a rezultatelor economice probabile, efortului necesar, etapizare şi dimensionarea
factorului de risc.
 Conţinutul cadru al studiului de fezabilitate:
 Date de identificare ale organizaţiei, respectiv:
 denumire, adresă, telefon, fax, e-mail; anul înfiinţării; numărul şi data înregistrării
oficiale (actul de constituire); banca şi numărul contului în bancă (IBAN); codul fiscal;
forma juridică; domenii de activitate de bază şi auxiliare; principalele produse, lucrări,
servicii conţinute în profilul de bază şi cel auxiliar; segmentul de piaţă acoperit;
capitalul social (dacă este cazul) surse de finanţare; suprafaţa de teren ocupată şi
forma de proprietate; scurt istoric al evoluţiei organizaţiei.
 Studii premergătoare privind prognoza produselor şi/sau serviciilor, a
tehnologiilor, marketingul previzional, ceea ce presupune:
 prognoza produselor şi/sau serviciilor publice (analiza posibilităţilor de acoperire
a cerinţelor cetăţenilor sau necesităţile comunitare, alternative privind menţinerea,
renunţarea la anumite obligaţii ale instituţiilor statului, creşterea cantitativă şi
calitativă a serviciilor publice etc.); prognoza tehnologiilor (performanţele dotărilor
şi tehnologiilor de utilizat, existenţa unor anumite resurse, pregătirea personalului,
rolul IT etc.); marketingul previzional (informaţii privind percepţia cetăţenilor,
oferta de servicii publice şi încadrarea acestora în standardele Uniunii Europene,
posibilităţi de parteneriate publice-private, posibilităţi de transferare către sectorul
privat a unor servicii publice (externalizarea), posibilităţi de susţinere ulterioară a
cheltuielilor curente etc.).
 Analiza diagnostic a stării actuale a organizaţiei care se va referi mai ales la:
 luarea în considerare a tuturor funcţiilor şi activităţilor organizaţiei
respective; interpretarea realizărilor perioadelor anterioare cu luarea în
considerare printre altele a următoarelor componente provenind de la
funcţiile specifice ale instituţiei sau organizaţiei.
 Variantele tehnice, tehnologice propuse pentru rezolvarea problemei aflate în
discuţie. Soluţii constructive şi/sau operaţionale care pot conduce la obţinerea
aceluiaşi rezultat final sau la rezultate care să permită acoperirea nevoii care a
stat la baza iniţierii proiectului investiţiei publice.  
 Analiza eficienţei variantelor studiate pentru determinarea celor mai
favorabile forme de utilizare a resurselor deţinute. Se doreşte argumentarea şi
justificarea modului în care se vor utiliza fondurile publice astfel încât gradul lor
de valorificare să fie cât mai bun.
 Analiza riscului şi senzitivităţii care cuprinde analiza incertitudinii, riscului şi
sensibilităţii variantelor la apariţia unor schimbări.
 Indicatori economici – selectarea indicatorilor care pot da o imagine asupra
rentabilităţii, eficienţei şi eficacităţii proiectului de investiţie, utilizarea şi
interpretarea indicatorilor economici stabiliţi şi formularea strategiei.
 Planificarea şi programarea
 Planul proiectului de investiţii publice reprezintă ansamblul planurilor menite
să ofere o imagine concretă a modului de transpunere în practică a proiectului.
 Planul strategic al proiectului de investiţie publică are ca scop precizarea
activităţilor care vor conduce la realizarea fiecărui obiectiv specific şi
rezultatele preconizate a fi obţinute la finalul fiecărei activităţi.

Activitatea de planificare se referă la un sistem de planuri:

 planificarea costurilor – are ca scop identificarea şi cuantificarea costurilor necesare
pentru realizarea proiectului de investiţie publică şi obţinerea rezultatelor (va fi detaliată
la capitolul bugetare);
 planificarea resurselor – determinarea resurselor umane, materiale şi tehnologice,
cantităţile necesare pentru realizarea proiectului de investiţie. Planificarea resurselor are
în vedere resursele disponibile şi/sau procurabile şi perioadele de timp când acestea sunt
disponibile sau optimizarea folosirii lor.
 planul jaloanelor – document sintetic care cuprinde momentele importante din
evoluţia proiectelor de investiţii, denumite jaloane şi datorită faptului că, de regulă, în
aceste momente se pot observa progrese semnificative;
 Planificarea şi programarea
 planul calendaristic – planificarea în timp a desfăşurării activităţilor proiectului de
investiţii, începerea, durata şi terminarea şi traversarea jaloanelor;
 planul de calitate – cuprinde standardele de calitate ce vor fi asigurate pentru
activităţile proiectului de investiţii;
 planul amplasării – dacă proiectul are ca obiect construcţii acesta se referă la poziţiile
construcţiilor pe suprafaţa destinată proiectului (situaţie de amplasament). În proiecte
care se desfăşoară în mai multe locaţii poate fi necesar un plan al amplasării centrelor
operaţionale ale proiectului şi a modului de legătură între acestea;
 planul anual al proiectului de investiţii – este plan parţial al unui proiect de investiţii
raportat la un an bugetar, important pentru decontările anuale ale proiectelor
ionvestiţionale multianuale, necesar pentru încheierea exerciţiilor financiare;
 planul proiectului – cuprinde toate activităţile proiectului şi resursele necesare, modul
de alocare a cestora şi rezultatele parţiale preconizate pe toată durata de desfăşurare a
proiectului de investiţie;
 planul strategic al proiectului.
  Elementele Indicatori de Resursele proiectului Ipoteze şi riscuri
proiectului performanţă potenţiale
Lo Obiectivele Indicatori urmăriţi a Raportarea obiectivului Necesitatea sau
gic generale ale fi atinşi din proiectului la resursele problema specifică de
a proiectului perspectiva existente sau care pot la care trebuie
ele obiectivului general fi mobilizate rezolvată prin
me realizarea proiectului
Obiectivele Indicatori urmăriţi a Eficacitatea şi eficienţa Condiţionări externe
nte
specifice ale fi atinşi din utilizării resurselor pe existente sau necesare
lor
proiectului perspectiva obiective specifice atingerii obiectivelor
pr
obiectivelor
oie
specifice
ctu
Activităţile Indicatori de Alocarea resurselor pe Riscuri probabile şi
lui
proiectului performanţă ai activităţi forme de rezolvare a
fiecărei activităţi acestora în procesul de
realizare a proiectului
Rezultatele Indicatori de Costuri totale Riscuri de posibil eşec
preconizate evaluare a parţial sau total al
rezultatelor proiectului
obţinute
 Indiferent care tip de grafic de planificare a activităţilor în timp este utilizat în procesul de realizare trebuie
urmate mai multe etape şi anume:
 identificarea fazelor – activităţile prevăzute a fi realizate în cadrul proiectului de investiţii sunt divizate în
arii specifice. Acestea trebuie să fie caracterizate de specificitate şi să urmeze o logică de succesiune şi/sau
dependenţă.
 data de începere a activităţii/fazei – este foarte important să se cunoască care dintre activităţi se pot
derula simultan şi care reclamă încheierea prealabilă a unei alte activităţi pentru a putea începe. Precum şi
posibilitatea începerii unor activităţi în timp ce altele sunt încă în derulare.
 estimarea duratei fiecărei componente – este necesară cunoaşterea duratei de realizarea a fiecărei
activităţi în număr de zile, luni etc. Este necesar să se aibă în vedere posibilităţile de depăşire a termenului
de încheiere a activităţii şi să se cunoască pentru ce perioadă se poate face aceasta.
 sincronizarea cu disponibilitatea echipei – după o prealabilă planificare se verifică dacă echipa sau
membrii acesteia care trebuie să realizeze activităţile sunt disponibili în perioadele propuse. În cazul
suprapunerii cu alte activităţi sau proiecte se încearcă repoziţionarea în timp astfel încât să nu fie afectată
structura logică a proiectului de investiţie.
 modificarea programului dacă este necesar – dacă apar situaţii în care membrii echipei susţin că
duratele alocate sunt nerealiste şi imposibil de respectat şi fac modificări în sensul extinderii acestora
păstrând însă echilibrul proiectului de investiţie.
 construirea graficului – având la dispoziţie toate informaţiile construirii graficului se procedează la
transpunerea acestuia în forma grafică definitivă.
 distribuirea graficului – graficul stabilit în forma sa definitivă este distribuit tuturor celor implicaţi în
realizarea acestuia şi devine un instrument de control al modului de desfăşurare al activităţilor din proiectul
de investiţie.
Finanţarea, bugetarea şi decontarea
 

Acestea coincid cu cele trei momente importante în derularea proiectului,

astfel:
 finanţarea este direct legată de aprobarea realizării proiectului de
investiţie şi deci de accesul la resurse, sursele din care vor proveni banii
necesari execuţiei proiectului de investiţie;
 bugetarea – reprezintă planificare resurselor proiectului de investiţie
astfel încât să asigure desfăşurarea activităţilor acestuia şi mobilizarea
tuturor resurselor necesare;
 decontarea – este procesul de validare şi acceptare a cheltuielilor
efectuate pe baza rezultatelor obţinute.
Formele prin care se face alocarea de fonduri în cadrul programelor de
finanţare sunt, în funcţie de modul în care sunt alocate sumele:
 prin licitaţie
 prin cereri de finanţare.
Formele prin intermediul cărora se pot încheia contractele de finanţare
sunt:
 notificarea
 contractarea directă
 negocierea.
 Evaluarea proiectelor de
 investiţii
Valoarea investiţiei (VI) – reprezintă suma totală necesară realizării proiectului de
investiţie publică. Acesta exprimă totalitatea fondurilor necesară pentru mobilizarea
resurselor implicate în executarea proiectului de investiţii şi obţinerea rezultatelor dorite.
 Efectele exploatării (EF) – reprezintă schimbarea pe care o introduce proiectul de investiţie
publică realizat în contextul iniţial. Creşterea de capacităţi de producţie sau servicii, protecţia
mediului, dezvoltare culturală, optimizarea proceselor, crearea de condiţii mai bune de viaţă
pentru cetăţenii din comunitatea respectivă etc.
 Durata de viaţă a investiţiei (T V) – o investiţie este realizată pentru a satisface nevoile pe
o durată de timp.
 Durata de amortizare (Ta) – durata de amortizare este stabilită prin lege şi reprezintă
intervalul de timp în cadrul căruia din rezultatele generate de către activul fix se recuperează
valoarea investiţiei.
 Durata de recuperare a investiţiei (T r) – pare a fi identică cu durata de amortizare însă,
este un indicator diferit deoarece acesta are in vedere intervalul de timp în care sunt
recuperate toate cheltuielile implicate în realizarea proiectului investiţional din rezultatele
exploatării.
 Veniturile din exploatare (Ve) – constituie modul de exprimare şi cuantificare a rezultatelor
obţinute pe baza utilizării investiţiei realizate
 Evaluarea proiectelor de

investiţii
Cheltuielile de exploatare (C ) – reprezintă nivelul cheltuielilor ce vor fi
e
necesare într-un ciclu de exploatare a investiţiei.
 Beneficiul rezultat din exploatare – reprezintă diferenţa dintre efortul pe
un ciclu de exploatare şi efectele corespunzătoare aceluiaşi ciclu.
 Fluxul de numerar (cash flow) – reprezintă soldul fluxurilor de numerar
apărute din realizarea şi exploatarea unui proiect de investiţie
 Coeficientul de eficienţă economică (EFec)– reprezintă raportul dintre
profitul/beneficiul anual rezultat din realizarea şi exploatarea proiectului şi
valoarea investiţiei
 Randamentul economic al investiţie (R ec) – vizează tot raportul intre
rezultate şi efort însă se concretizează în raportul dintre suma
profitului/banaficiului pe toată durata de exploatare şi valoarea investiţiei.
 Costul unui loc de muncă (Cns) – multe investiţii publice au caracter social
motiv pentru care evidenţierea costului de creare a unui loc de muncă poate
constitui un criteriu fundamental in selecţia proiectelor investiţionale
 Bugetarea
Rolul întocmirii bugetului este complex şi vizează mai multe aspecte astfel:
 stabilire a resurselor financiare necesare realizării proiectului de investiţie
publică,
 identificare a surselor care vor participa la finanţare,
 repartizarea resurselor financiare pe activităţi, formaţiuni de lucru, etc.;
 defalcarea veniturilor şi cheltuielilor pe categorii contabile sau de buget;
 planificarea veniturilor şi cheltuielilor pe durata proiectului de investiţie
publică.

Se poate aprecia bugetul din punct de vedere al conţinutului:

 situaţia necesarului de resurse financiare aferent fiecărei activităţi ce urmează
să fie efectuată;
 bugetul de venituri şi cheltuieli;
 fluxul de numerar (cash flow).
 Bugetarea
Din punct de vedere al categoriilor de cheltuieli trebuie reţinut că există trei mari
categorii:
 cheltuieli cu investiţiile
 cheltuieli curente (regie, deplasări)
 cheltuieli cu forţa de muncă.

Diagrama costurilor proiectului va cuprinde costurile totale şi defalcarea acestora pe

componente principale în funcţie de natura proiectului de investiţie publică ce trebuie
realizat:
 sursele proprii – alocări de la bugetul statului
 surse proprii atrase la bugetul instituţiei
 sponsorizări
 sume solicitate finanţatorilor naţionali sau internaţionali(granturi)
 credite
 împrumuturi publice.
 Evaluarea, controlul şi
monitorizarea
Evaluarea măsoară gradul în care au fost atinse obiectivele, apariţia
rezultatelor preconizate şi modul de utilizare a resurselor.

Procesul de evaluare a proiectelor de investiţii publice îmbracă trei forme

diferite:
 autoevaluarea
 evaluarea în vederea aprobării/finanţării
 evaluarea finală sau evaluarea rezultatelor

Evaluarea proiectelor în vederea aprobării/finanţării este procesul prin care

finanţatorul sau organismul de aprobare, în baza documentaţiei proiectului
de invetiţie, determină dacă această propunere răspunde cerinţelor.
Procesele de evaluare şi sistemele de criterii sunt construite pentru a
analiza, estima şi evidenţia anumite caracteristici definitorii ale proiectelor de
investiţii publice.

Criteriile de evaluare ce pot fi avute în vedere sunt:

 oportunitatea temei propuse pentru comunitate;
 obiectivele şi activităţile prevăzute a fi realizate;
 formele şi metodele propuse a fi utilizate;
 realismul planului operaţional;
 bugetul proiectului de investiţie;
 echipa de lucru;
 managementul proiectului;
 formele de raportare şi evaluare a rezultatelor propuse;
 rezultatele obţinute;
 impactul rezultatelor asupra mediului;
 beneficiile comunităţii faţă de efortul acesteia.
 Controlul
Controlul reprezintă activitatea de verificare (de regulă specializată) a modului de
respectare a procedurilor şi legislaţiei în vigoare, de către managementul proiectului de
investiţie, pentru tematica abordată.

Cele mai vizate componente ale controlului sunt:

 financiar-contabil – cu scopul de a se verifica dacă au fost respectate prevederile
legii şi metodologia specifică în modul de utilizare a resurselor financiare;
 calitatea – care are în vedere verificarea calităţii lucrărilor efectuate şi respectarea
standardelor de calitate ale proceselor sau alte prevederi aplicabile în acest sens;
 resursa umană – în scopul determinării modului de selecţie a acesteia, felul în care
aceasta răspunde solicitărilor proiectului, modul de utilizare a sa şi de ce nu, aspecte
legate de disciplina în muncă şi respectarea normelor de protecţia muncii sau
confidenţialitate, etc.;
 graficul activităţilor – de regulă are ca scop surprinderea necesarului suplimentar
de echipamente sau disponibilizarea acestora mai repede, fără însă a afecta
realizarea activităţilor proiectului.
 Monitorizarea
Monitorizarea reprezintă procesul continuu de verificare a proiectului de investiţie publică cu
scopul de a identifica în timp real posibile disfuncţionalităţi şi de a impune măsuri de regalare,
corectare, salvgardare, astfel încât să nu fie periclitată realizarea acestuia.
Instrumentele utilizate de către persoanele desemnate să efectueze monitorizări sunt folosite:
planuri
 planuri de acţiuni, operaţionale
 grafice de timp
 bugete
 grafice de mobilizare a resurselor
rapoarte
 raport iniţial
 rapoarte de evoluţie
 rapoarte tehnice
 rapoarte financiare
 raportul final.
 Raportarea
Rapoartele – reprezintă forma fizică pe care o vor îmbrăca informările privind stadiul de
realizare a proiectului la anumite momente şi la încheierea proiectului şi evidenţiază gradul de
atingere a rezultatelor preconizate.
Rapoartele care pot fi solicitate şi întocmite în cadrul unui proiect de investiţie, din punct de
vedere al momentului şi scopului realizări lor sunt:
 raportul iniţial – se realizează la începutul executării proiectului şi defineşte stadiul
începerii acestuia;
 rapoarte intermediare – se întocmesc pe parcursul realizării proiectului de investiţie şi
au diferite scopuri. Acestea pot fi la rândul lor:
 rapoarte de evoluţie – care trebuie să surprindă progresele înregistrate;
 rapoarte de stadiu – care evidenţiază stadiul proiectului la un anumit moment de timp din desfăşurarea acestuia;
 rapoarte de fază (etapă) – se întocmesc la încheierea unei faze sau etape din desfăşurarea proiectului de investiţie
şi marchează atingerea obiectivelor până la momentul respectiv.

 raportul final – se realizează la încheierea execuţiei proiectului de investiţie şi validează

rezultatele acestuia, adică obţinerea obiectivului investiţional propus.
 Toate proiectele de investiţii publice presupun elaborarea de rapoarte intermediare sau
finale. Numărul şi amploarea acestora este determinată de durata şi complexitatea
obiectivului investiţional. Ansamblul format din totalitatea rapoartelor poartă denumirea de
sistem de raportare.
 8. Obţinerea
rezultatelor şi
1. Acordul asupra încheierea
obiectivelor şi proiectului
ieşirilor
2. Planificarea
proiectului
proiectului

3.Obţinerea
acordului
7. Raportarea finanţatorului
stadiului şi a
modificărilor din
Bucla de control a
planuri 4. Comunicarea
proiectului
planului

DA

6. Analiza NU 5. Derularea
stadiului în activităţilor
cadrul echipei

CONTROL

Buclele de control ale proiectului

VĂ MULȚUMESC!