UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE

AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
ȘCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

REFERAT

INFLUENȚA UNOR FACTORI AGROTEHNOLOGICI ASUPRA UNOR

CARACTERE AGROPRODUCTIVE LA DOVLEAC

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. dr. APAHIDEAN MARIA

DOCTORAND
ING. TODEA VIOREL

CLUJ-NAPOCA
2020
 CUPRINS

INDRODUCERE.............................................................................................................................................1
PARTEA I – STATIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII............................................................................................2
PART I – PRESENT STATE OF KNOWLEDGE..................................................................................................2
PARTEA A 2-A – OBIECTIVELE PE CARE LE-AM STABILIT..............................................................................6
PART 2 - THE OBJECTIVES I HAVE ESTABLISHED..........................................................................................6
PARTEA A 3-A METODELE DE CERCETARE PE CARE DORIM SĂ LE UTILIZĂM...............................................6
PART 3 RESEARCH METHODS WE WANT TO USE........................................................................................6
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................................7
 INDRODUCERE

Cucurbita care provine din latină pentru dovleac este o plantă erbacee anuală aparțințând
genului Cucurbita originar din Mesoamerica.În intreaga lume sunt cultivate cinci specii pentru
fructele lor comestibile si anume: generic numite dovleci, dovleacul mexican (Cucurbita
argyrosperma), dovleacul de forma turtită (Cucurbita maxima), dovleacul de Siam sau dovleacul
cu semințe negre (Cucurbita ficifolia), plăcintarul Butternut (Cucurbita moschata), dovleacul
comun cu coajă portocalie folosit de Halloween (Cucurbita Pepo).Toate aceste specii provin de
pe continental Sud-American.Speciile ancestral din genul Cucurbita au fost prezente în America
înainte de sosirea oamenilor.Centrul de origine se presupune a fi sudul Mexicului, care se
răspândește spre sud prin ceea ce este cunoscut acum ca Mesoamerica, în America de Sud și spre
Nord până în present, în sud-vestul Statelor Unite.
Din punct de vedere nutritiv dovlecelul crud de vară conține 94 % apă, 3 % carbohidrați
și 1 % proteine, cu un conținut neglijabil de grăsimi.In 100 de grame dovlecelul brut furnizează
16 calorii și este bogat în vitamina C (20 % din valoarea zilnică), moderat în vitamina B6 și
riboflavină 12-17 %.Semințele de dovleac conțin vitamina E, proteine brute, vitamina B și mai
multe minerale dietetice.De asemenea sunt prezente în semințele de dovleac uleiuri nesaturate și
saturate, acizi grași palmitici, oleici și linoleici precum și carotenoizi.
Cu mult înainte de contactul European, Cucurbita a fost o sursă majoră de hrană pentru
popoarele native ale Americii, iar specia a devenit un aliment important pentru coloniștii
europeni, inclusiv pelerinii.

1
 PARTEA I – STATIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

PART I – PRESENT STATE OF KNOWLEDGE

Dovleacul comestibil sau bostanul, se cultivă la noi în țară pe suprafețe restrânse și mai
ales ca si cultură secundară intercalată în cultura de porumb.Cu toate că este originar din
America latină, în China producția de dovleac comestibil reprezintă 29 % din producția mondială
de dovleac, urmată de India cu 19 %, restul tărilor situându-se sub 10 %.La noi în țară
sortimentul de dovleac este destul de sărac, fiind cultivate mai ales varietăți ale speciei Cucurbita
maxima.Cei mai mulți dintre cei care cultivă bostani de plăcinte încep cu parcele mai mici și se
extind pe măsură ce își formează o clientelă și cererea crește.O mare importanță o au soiurile de
dovleac pe care le aleg, cel mai ușor de comercializat fiind dovleacul plăcintar, urmat aproape de
dovleacii de tip american, cautați pentru petrecerile de la finele lunii octombrie, de Haloween.În
alte țări se cultivă dovleci și din alte varietăți cum ar fi: Cucurbita ficifolia, Cucurbita pepo,
Cucurbita argyosperma, Cucurbita moschata.Partea comestibilă o constituie fructul, iar unele
varietăți semințele reprezintă partea cea mai valoroasă.Datorită conținutului mare de carotenoizi,
dar și de vitamine liposolubile (cele care se dizolvă în grăsimi), uleiul de semințe de dovleac este
un ingredient care previne o sumedenie de afecțiuni, dar este de mare ajutor și în tratarea unor
boli.Pulpa de dovleac este puțin calorică, constituie o sursă de vitamina A, este bogată în
antioxidanți și fibre, stimulează tranzitul intestinal.
O porție de piure de dovleac, de exemplu, conține mai mult de 200 % din aportul zilnic
necesar de vitamina A recomandat de specialiști, vitamină care ajută la îmbunătățirea vederii, în
special în cazul persoanelor care au probleme cu vederea în întuneric sau lumină slabă.Dovleacul
este, de asemenea bogat în carotenoide, compușii care îi conferă culoarea portocalie inclusiv
beta-caroten, pe care organismul îl transformă tot intr-un tip de vitamina A, oferind o protecție în
plus organismului.Fructele pot fi variabile în mărime, culoare, forma si greutate.Contin o coajă
moderat grea, cărnoasă, comestibilă si o cavitate centrală de semințe.Fructele se consumă la
maturitate fiziologică.Fructul poate fi consumat în diverse rețete culinare cum ar fi supa,
piureuri, gemuri, și plăcinte în intreaga lume.
Compușii manifestă activitate antioxidantă, astfel odată cu pătrunderea acestora în
organismul uman se transformă în retinol-forma activă a vitaminei A. Din cele peste 600 tipuri
de carotenoizi cu activitate provitaminică, cea mai mare parte este reprezentată de α și β
carotenoizi. Se cunoaște faptul că β-carotenul are activitate provitaminică a vitaminei A în
valoare de 100 %, iar α-caroteni au activitate provitaminică în proporție de 50 %. (Impactul
tratamentului termic asupra carotenoidelor din dovleac.

2
 Este o plantă anuală, monoică cu o rădăcină pivotantă, puternic dezvoltată, ajungând pana
la 2, 3 metri profunzime avand majoritatea rădăcinilor secundare răspândite în stratul de sol până
la 50 centimetri adâncime.Tulpina dovleacului crește sub formă de vrej, având o lungime
cuprinsă intre 3 și 5 metri, acoperită cu perișori aspri, este goală în interior.Masa foliară este
mare, pețiolată, cu diametru de 15-40 centimetri, acoperită cu perișori aspri.Florile sunt
unisexuate, mari, diametrul corolei poate ajunge la unele soiuri până la 20 centimetri în diametru,
cu o culoare galbenă, cu polenizare alogamă, entomofilă.Florile mascule se deschid de obicei
înaintea celor female fapt care asigură cantități suficiente de polen.Pedunculul este scurt, îngroșat
la bază.Semințele sunt mari, aplatizate, de culoare albă sau galben-maronie.Facultatea
germinativă a acestora putându-se păstra 5-6 ani de zile.
Cucurbita maxima este o specie termofilă dar mai puțin pretențios față de temperatură,
comparativ cu pepenii și castraveții.Sămânța începe să germineze la o temperatură de 12-13
grade Celsius însă plantele sunt distruse la 0 grade Celsius.Cucurbita maxima are un sistem
radicular puternic, plantele rezistând la secetă chiar dacă consumul de apă este ridicat, din cauza
suprafeței foliare mari prin care planta pierde cantități considerabile de apă.Preferă solurile
profunde, afânate, bogate în humus.
Semințele de bostan germinează la aproximativ 5-7 zile de la însămânțare.Plantele
formează un sistem extensiv de rădăcini fibroase.Tulpinile pot atinge o lungime mai mare de 20
metri, dar de obicei nu depășesc 5 metri.Înflorirea incepe la 35-60 zile de la germinare și este
mai mult sai mai puțin continuă.Raportul dintre florile masculine și feminine este de aproximativ
20:1.Acest raport este influențat de condițiile de creștere, zilele lungi și temperaturile ridicate
care pot favoriza exprimarea sexului masculin.Fructele se maturizează la 30-40 zile de la
polenizare.Unul sau două fructe se dezvoltă pe tulpină.Perioada de recoltare a fructelor se poate
întinde de la 2-6 luni de la însămânșare.Temperaturile medii optime zilnice pentru creștere sunt
de 18-27 grade Celsius.Cucurbita maxima este mai tolerant la temperaturi scăzute decât
Cucurbita moschata, dar mai puțin tolerant la temperaturi ridicate.Este aproape insensibil la
fotoperioadă și tolerează oarecum umbrirea.Cucurbita maxima este mai degrabă tolerant la
secetă, necesitând relativ puțină apă și este sensibilă la îngheț și la apă.Poti fi produși pe tot
parcursul anului, în zonele fără îngheț, deși umiditatea excesivă în timpul sezonului polios
stimulează dezvoltarea bolilor fungice și bacteriene care provoacă cariile frunzelor, ofilirea și
putregaiul fructelor.Cucurbita maxima nu este foarte pretențios in ceea ce privește structura și
textura solului.Pot fi cultivate aproape pe orice sol bine drenat cu o reacție neutră sau ușor acidă,
un pH cuprins între 5,5-6,8.Cultura va crește pe un sol rezonabil fertile, dar se descurcă foarte
bine pe soluri bogate în materie organică.Cucurbita maxima este cultivată din semințe.În scop de
cercetare științifică poate fi cultivat din butași.Dovleacul este adesea cultivat în grădinile de
casă.Se cultivă foarte bine pe materie organic și este adesea întâlnit pe mormane de deșeuri, pe
dealuri și petele fertile din camp și din jurul gospodăriilor.În zonele urbane, este plantată în
gradinile din curte amestecate cu porumb, în camp, este de obicei intercultural cu cereal precum
porumbul și sorgul.O distanță comună de plantare este de 2 metri pe 2 metri, ceea ce dă o
populație de plante de 2500 plante/Ha.În 200 de grame avem undeva la 1000 de semințe,
necesarul de semințe la Ha este de 2-3 Kg.Mulți fermieri folosesc o mai mare cantitate de
semințe, până la 7 Kg/Ha.Plantele fiind ramificate și târâtoare, densitatea optimă de plantare este

3
flexibilă, variind de la 600-4000 plante/Ha.O plantare densă vine cu un beneficiu, acela de
suprimare a buruienilor.
Recolta răspunde bine la gunoiul de grajd mai exact, mranița.În funcție de fertilitatea
solului, se recomandă următoarea aplicare și anume, 50-100 Kg/Ha Azot, 20-40 Kg/Ha Fosfor
respectiv 40-80 Kg/Ha Potasiu, în faza vegetativă.Se poate utiliza un complex NPK 20-20-20, de
exemplu.Irigarea trebuie aplicată în condiții de uscare, de exemplu, saptămânal 50 mm.
La fel ca orice altă cultură, Cucurbita maxima poate fi atacat de multe boli și
dăunători.Bolile și dăunătorii sunt asemănători cu cei ai Cucurbita moschata, dar sunt posibil mai
grave în condiții de umiditate.Mucegaiul (Pseudosperonospora cubensis), devine adesea o boală
devastatoare în condiții de umiditate ridicată a aerului.Începe pe frunzele mai vechi cu pete
unghiulare verzi palide.Suprafața inferioară devine acoperită cu un strat slab, purpuriu și întrega
frunză moare.Controlul bolilor se poate exercita printr-o distanțare largă, o bună drenare și aerare
și prin rotația culturilor.Mucegaiul praf sau făinarea (Erysiphe cichoracearum), poate deveni
severă sub umiditate scăzută.Partea superioară a frunzelor este acoperită de un praf albicios,
frunzele devin galbuie apoi mor.Altenarioza (Alternaria cucumerina), este o boală fungică care
defoliează și omoară plantele în câteva săptămâni.Această ciupercă provoacă, de asemenea
putregaiul fructelor.Simptomele, mici pete necrotice rotunde albicioase, mai târziu cu cercuri
concentric, apar pe frunzele mai vechi iar ele devin cenușii sau galbene și se usucă.Pentru un bun
control se utilizează semințe sănătoase, se îndepărtează resturile vegetale și se efectuează rotirea
culturilor.Fuzarioza ( Fusarium oxysporum), provoacă îngălbenirea frunzelor urmată de ofilirea
tulpinilor sau a întregii plante.Poate fi controlată folosind semințe sănătoase și evitând
fertilizarea excesivă cu Azot.Antracnoza (Colletotrichum lagenarium) este o boală distructivă la
nivel mondial.Provoacă defolierea și leziunile fructelor.Exista alte câteva boli precum scabia
( Clasdoporium cucumerinum), provocând mici pete pe toate părțile plantelor și putregaiul umed
(Chonephora cucurbitarum), care provoacă putregaiul fructelor.Exista de asemenea și câteva
virusuri care pot afecta cultura de Cucurbita maxima dintre care enumeram, virusul mozaicului
de castraveți (CMV), virusul locului inelelor de papaya (PRSV-W), virusul buclei de squash
(SLCV), virusul mozaicului pepenelui verde (WMV-2) și mozaicul galben de dovleac virus
(ZYMV). Acești viruși apar adesea în combinație. Acestea sunt răspândite prin infecții mecanice
și insecte (în principal afide, fluture albă și fleacuri), și probabil unele prin semințe. Dăunătorii
de insecte sunt rareori grave. Cu toate acestea, este important să ținem sub control afidele,
fluturele alb și fleacurile, pentru a evita răspândirea bolilor de virus. Whitefly (de exemplu,
Bemisia spp.) Poate provoca pagube. Gandacii Epilachna care se hranesc cu frunze pot fi
daunatori plantelor tinere. O cocarină (Henosepilachna elaterii) este raportată ca un dăunător
major pentru dovleci din Sudan. Acarienii păianjen (Tetranychus spp.) Pot provoca pagube.
Fructele de dovleac sunt culese aproape sau complet la maturitate, la 4-6 săptămâni de la
înflorire și sunt recoltate în mai multe runde până când cultura nu se mai produce, la 90-120 de
zile de la plantare.
Producția depinde în mare măsură de cultivare și de condițiile de creștere. Numărul de
fructe mature recoltate pe plantă este redus, iar greutatea fructelor individuale, în principal în
funcție de cultivare, variază mult de la 1–50 kg. În condiții de gestionare extinsă a intrărilor,

4
randamentul este scăzut, în jur de 5 t / ha. Cu o grijă bună, un randament de 15 t / ha este
rezonabil, iar cu cultivare îmbunătățită este posibil un randament de 30 t / ha. Culesul excesiv al
frunzelor și lăstarilor tineri reduce randamentul fructelor. Producția semințelor este variabilă,
posibil 300–500 kg / ha. Dacă este cultivată pentru semințe, se recomandă izolarea între
câmpurile diferitelor specii Cucurbita, nu numai din motive de puritate, ci și pentru a obține
randamente maxime, deoarece polenul altor specii poate provoca reducerea fructelor sau fructele
partenocarpice.
Cucurbita maxima este polenizată încrucișată, dar auto-compatibilă, consangvinizarea
provocând pierderi mici de vigoare. A fost observat un grad considerabil de heterozitate a liniilor
consangvinizate. Polenizarea manuală a florilor mari este ușoară. Companiile de semințe sunt
mai puțin interesate de cultivarea cu polenizare deschisă, deoarece fermierii își pot produce cu
ușurință propriile semințe.
Ca legumă polivalentă Cucurbita maxima aduce o contribuție valoroasă la resursele
alimentare din întreaga lume.Pe lângă dezvoltarea de culturi îmbunătățite pentru fructe, trebuie
acordată atenție potențialului frunzelor și semințelor.

5
 PARTEA A 2-A – OBIECTIVELE PE CARE LE-AM STABILIT

PART 2 - THE OBJECTIVES I HAVE ESTABLISHED

Obiectivul general îl constituie stabilirea unor elemente tehnologice care să

îmbunătățească parametrii cantitativi și calitativi, precum și posibilitățile prezenței pe piață cu un
sortiment diversificat , cu soiuri ce au perioade îndelungate de păstrare.
Exista numeroase soiuri care pot contribui obiectivelor propuse prin testarea unor
parametri.Numeroase soiuri se pot utiliza în câmpul experimental si anume Justynka, Atlantic
Giant, Otylia, Uchiki Kuri, Bambino, Rouge vifEtampes, Butternut, Giant squash Golias,
Waltham Butternut, Flat White Boer, Tudor care este un soi autohton din portofoliul celor de la
Agrosel (Hektar).

PARTEA A 3-A METODELE DE CERCETARE PE CARE DORIM SĂ LE

UTILIZĂM

PART 3 RESEARCH METHODS WE WANT TO USE

Principiile de protocol sunt urmatoarele:

1. Micocultură comparativă de concurs, cu mai multe soiuri.
2. Înfiinîțarea culturii în două zone diferite din județul Bihor.
3. Stabilirea perioadei optime de păstrare pentru fiecare soi.

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Mohammed a. Alfawaz, 2004, Chemical Composition and Oil Characteristics of

Pumpkin (Cucurbita maxima) Seed Kernels, (Res. Bult., No. (129), Food Sci. &
Agric. Res. Center, King Saud Univ., pp. (5-18)
2. A.POPESCU, I CEREVATÎ – 2019- repository.utm.md
3. http://www.rasfoiesc.com/business/agricultura/Dovleacul-comestibil-
Cucurbita49.php
4. Chigumira Ngwerume, F., 2000. Survey of literature on mandate vegetable species of
the SADC Plant Genetic Resources Centre, Lusaka Zambia, occurring in Zimbabwe.
Regional Vegetable Crop Working Group Report, May 2000. pp. 98–99.)( Bates,
D.M., Robinson, R.W. & Jeffrey, C. (Editors), 1990. Biology and utilization of the
Cucurbitaceae. Cornell University Press, New York, United States. 485 pp.)