Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-Temperamentul și atașamentul
Unii cercetători s-au întrebat dacă relațiile de atașament sunt afectate de temperamentul
copilului, care, după cum am văzut, pot influența interacțiunile părinte-copil. De exemplu
copiii care tind sa fie mai iritabili le pot provoca mai mult stres părinților. De asemenea
părinții cu resurse economice, sociale sau psihologice limitate pot fi mai puțin sensibili față de
un copil iritabil. În timp, acest patern poate conduce la dezvoltarea unei relații de atașament
insecurizant.
-Consecințele atașamentului
Un răspuns este că acei copii care au un atașament securizant când sunt mici și la vârsta
preșcolară tind mai mult să dezvolte competențe sociale. Ei manifestă diferite comportamente
sociale adecvate pe tot parcursul copilăriei. De exemplu,sunt mai încrezători, dau dovadă de
mai multă empatie în relații cu alții,devin populari printre cei de vârsta lor și cooperează mai
mult cu adulții. Copiii care au avut un atașament insecurizant au mai puține șanse să dezvolte
un nivel înalt al competențelor sociale. Interesant este faptul că măcar un studiu a descoperit
că mamele copiilor cu atașament insecurizant nu prea știu să recunoască nivelul de
competență al copilului lor și să reacționeze adecvat.
Un raspuns pare să implice amintirile mamei privind experiențele din copilăriea sa.În
copilărie, oamenii dezvoltă ceea ce se numește model internalizat de funcționare a relațiilor
apropiate, Aceste modele interne de funcționare sunt scheme mentale pe care copii și le
formează ca rezultat al experiențelor repetate cu părinții lor sau cu alți adulți care îi îngrijesc.
Prin aceste experiențe repetate,copiii dezvoltă expectanțe în ceea ce privește relațiile,mai ales
referitor la disponibilitatea altor persoane și reacția lor față de nevoile copiilor, precum și
convingerea că merită sau nu ca alții să le ofere îngrijire și atenție. Aceste expectanțe
internalizate ghidează viitoarele alegeri în ceea ce privește relațiile cu prietenii,cu partenerii
de viață și cu copii pe care îi va avea.
Pentru a studia dacă modelele internalizate de funcționare ale părinților influențează modul
în care interacționează ei cu copiii lor și atașamentul subsecvent al acestora din urmă,
cercetătorii au utilizat un interviu semistructurat numit Interviul de Atașament al Adultului. În
cadrul acestui interviu, indivizilor li se cere se descrie relația cu părinții lor și să își
amintească și alte evenimente semnificative legate de atașamentul din trecut și din present.
Datele obținute cu ajutorul acestor interviuri sunt apoi folosite pentru a-i clasifica pe părinți în
funcție de patru stiluri de atașament, fiecare corespunzând unui tip de relație de atașament din
copilărie.
Cultura și atașamentul
Mai multe studii asupra atașamentului au fost realizate pe familii din Statele Unite. Van
IJzendoorn și Sagi au identificat patru întrebări la care trebuie să răspundem atunci când
analizăm acest aspect.
1)Mai întâi, copiii din toată lumea manifestă tipuri de atașament similare fată de părinții lor
sau față de adulții care au grijă de el?
Răspunsul la prima întrebare este un da hotărât. În toate societățile studiate până acum, s-a
descoperit că bebelușii dezvoltă relații de atașament importante cu persoanele care îi
îngrijesc.Mai mult, toți copiii manifestă aceleași tipare de atașament.
2)În familiile americane din clasa de mijloc cu risc scăzut, 60-70% dintre copii au un
atașament securizant, 10-15% atașament evitant, 15-20% ambivalenți iar 5-10% dezorganizat.
Este această distribuție caracteristică pentru toate societățile lumii?
Raspunsul este nu, reflectând poate normele culturale,valorile și stilurile diferite de creștere
a copiilor. De exemplu, s-a descoperit un procent mare de atașamente evitante la copiii din
nordul Germaniei. În Japonia s-a descoperit un procent de atașamente ambivalente. Această
descoperire poate reflecta faptul că bebelușii japonezi sunt rareori speriați de mamele lor,
făcând ca situația neobișnuită să fie extrem de stresată pentru ei.