STIINTELE

COMPORTAMENTULUI

Sef lucrari Ligia Piros

 COMPORTAMENTUL

PROCESE
Latura MENTALE
interna =>
intentia • Temperament
(reversibila)
• Caracter
• Aptitudini
motorii

Latura Totalitatea – faptelor

externa => ACTIUNE = – actelor sensibile
actele COMPORTAMENT
– reactiilor
(ireversibile) non-verbale
Caracteristici – observabil
– relativa specificitate, stereotip
– socializare accentuata
PSIHICUL

receptare
 Ψ = Sistem informational de
raspuns

la stimuliiraportarea
permite din mediulinformatiei
natural si la
social ce
mediul
extern dar si la sine (autoreglarea)
INSTANTELE SI PROCESELE Ψ

Instantele Ψ Procesele Ψ


 Cognitive – evaluarea
Temperament
Energetica – lat.  Motivational-
aspirationale –
 Atitudini (caracter) –
incitarea
lat. relationala
 Afective –
 Aptitudini – lat. aprobare/dezaprobare
instrumentala  Decizional-volitionale –
decizia
 INSTANTELE SI PROCESELE Ψ

Instantele Ψ moduleaza

1. Punerea in act a
intentiilor/
impulsurilor
COMPORTAMENTUL individului
2. Angajeaza intregul
persoanei
Instiga/ prepara

Procesele Ψ
COMPONENTE

Motivatii
Procese interne
Aspiratii
(biologice + sociale)

COMPORTAMENT
Indicatii
Ordine Procese externe
Constrangeri (predominant sociale)
EXTERIORIZAREA

 Exteriorizarea comportamentului
 Schitat
 EMG

Gesturi discrete
 Manifest
 Verbal
 Motor

(vezi exteriorizarea furiei/surprizei

un grad de ireversibilitate)
VALOAREA SOCIALA (ROLUL)

 Comunicarea = val. max sociala a comportamentului

 Comunicarea depinde de
 Sinceritate
+ alte trasaturi de personalitate
 Consecventa

Se manifesta in:
 Statutul social

 Rolul social
 Durata:
 Zilnic
 Pe termen lung
 Caracter:
 Stereotip
 Variabil
TIPURI DE COMPORTAMENT

simpatie
In raport cu societatea:
sinceritate

 Comportamente prosociale compasiune

generozitate
cooperare
minciuna – inselatorie - furt
insensibilitate-rautate
agresivitate - violenta
 Comportamente antisociale
zgarcenie
izolare
ostilitate
acte delictuale
TIPURI DE COMPORTAMENTE

 Conflicte de rol/statut
 Ex. Doctor/Prieten

Ex. Doctor/Director
 Trasaturi cardinale de personalitate derivate din
comportamente specifice (vezi LP – PF-16)
COMPORTAMENTE LEGATE DE SANATATE

 Pulsiuni biologice vs. reglementari/presiuni sociale

 Instantele freudiene ale personalitatii
 Sine

Eu
 Supraeu
 Principiul placerii vs. principiul realitatii
VALOARE PENTRU SANATATE

 Valoarea pt sanatate a instinctelor freudiene:

 Alimentatie
 Sexualitate


Miscare
 Noutate

in cazul in care sunt echilibrate

COMPORTAMENTELE
INSTINCTUALE
 Neglijare/reprimare/exacerbare
 Alimentatie
 Obezitate
 Anorexie
 Sexualitate

TDS
 Nevroze
 Miscare
 Sedentarism -> patologie asociata
 Exces viteza -> accidente/deces
 Noutate (v.zoo-cusca)
 Subsolicitare -> ↓imunitatea
 Suprasolicitare -> F.R diversi
COMPORTAMENTE DE RISC

1. Exacerbare comp. instinctuale (v.ant)

2. Comp. induse de stresul psihic
3. Comp. generate de presiunea profesionala
4. Comp. distorsionate in familie
5. Non-comunicarea
COMPORTAMENTE INDUSE DE
S.P
 ACUT
 Violenta (agresiune externa)
 Autoagresiune
 Sucht/addiction – alcool, droguri
 CRONIC
 Fumat
 Alcool
 Droguri
 ↓Miscarea
 Somn redus
COMPORTAMENTE GENERATE DE PROFESIE

• 4 tipuri de sefi ierarhici +

 Tipul A colaboratorii lenesi

Cauze • cei 3 “dead”: deadlines,

deadends, deadlocks

 Sindromul Burn-Out • monotonie

• ↓posibilitatii decizionale
COMPORTAMENTE DISTORSIONATE IN FAMILIE

 Neintelegeri cu partenerul de viata

 Probleme cu copiii
 Dificultati materiale
 Dificultati sexuale
 Tendinte centrifuge
 Infidelitate sexuala
STRESUL
Este răspunsul nespecific al organismului la solicitările
externe.
 Eustres – care este un stres pozitiv (bucurii
mari, emoţii pozitive), care solicită optimal
posibilităţile adaptative ale individului, sau
chiar le dezvoltă.

 Distres – este stresul negativ. Apare în

condiţiile în care expunerea la stres este
prelungită şi răspunsul adaptativ este blocat.
Induce tulburări de adaptare.
Stresul devine distres atunci când:
 este prelungit sau frecvent;

 refacerea necesară după expunerea la stres

este diminuată;
 duce la apariţia unor tulburări psiho-somatice
(boli de adaptare).
Factori stresanţi:
 Zgomotul – poate declanşa modificarea nivelului de
adrenalină, transpiraţie abundentă, hipertensiune. Efecte:
scade acurateţea lecturii, creşte timpul de reacţie, creşte
agresivitatea.
 Înghesuiala – poate determina creşterea agresivităţii
 Evenimentele de viaţă (moartea unei fiinţe apropiate,
divorţ, căsătorie, graviditate) – pot determina schimbări
majore în stilul de viaţă al persoanei şi astfel pot fi factori
de stres.
 Stresul ocupaţional – Desfăşurată în condiţii
corespunzătoare, munca este un factor antistres. Munca cu
mare responsabilitate, cu risc crescut, poate genera stres.
Reacţia la stres:

 modificarea nivelului neurotransmiţătorilor: creşte

adrenalina şi noradrenalina (se secreta la nivelul


medulosuprarenalei).
modificarea parametrilor sistemului nervos:
supraactivarea simpaticului
Reacţia la stres are 3 faze:
 reacţia de alarmă (RA) – cuprinde o fază de şoc (cu
depresia sistemului nervos, hipotensiune) cu o
tulburare sistemică bruscă, urmată de contraşoc


fenomen
stadiul dederezistenţă
apărare(SR) – individul elaborează
mijloace de adaptare, apărare.
 stadiul de epuizare (SE) – adaptarea nu mai poate
fi menţinută
La nivel psihic, răspunsul la stres trece prin
următoarele faze:
 ţipătul „Oh!”
 Negarea „Nu, nu se poate! Nu pote fi adevărat!”
 tulburarea echilibrului psihic – faza gândurilor


„negre”
apărarea antistres – psihoterapie, prieteni
 rezolvarea
Mecanisme de apărare:
 Raţionalizarea – este mecanismul prin care individul
caută justificări plauzibile, logice pentru
comportamentele sale impulsive, neadecvate.
Subiectul caută scuze pentru acţiunile sale.

Proiecţia subiectul De
sale trăiri–negative. atribuie altei în
exemplu, persoane propriile
momentul
despărţirii unui cuplu, fiecare din parteneri încearcă
să-l facă vinovat pe celălalt, încearcă să-i atribuie
celuilalt greşelile proprii.
 Intelectualizarea – constă în disocierea reacţiei
intelectuale la stres de cea emoţională. Un bolnav
la care i s-a pus diagnosticul de cancer caută să
parcurgă toată literatura de specialitate în
legătură cu boala sa, marginalizând astfel reacţia
emoţională la boală. El vorbeşte detaşat de boala
sa pe care o priveşte dintr-o perspectivă ştiinţifică.
Este adaptativă.
 Represia – înlăturarea din conştiinţă a unor idei
sau simţăminte inacceptabile. De exemplu peste
unele întâmplări dureroase se aşterne amnezia
totală.
 Reacţia inversă – subiectul îşi dezvoltă subconştient
o reacţie opusă primului impuls ale cărui consecinţe
ar fi nedorite. De exmplu, mama unui copil nedorit
se poate simţi vinovată şi va deveni
supraindulgentă şi protectoare faţă de el pentru
a-l asigura
asigura de dragostea
pe sine că poate fisao ori
mamăpentru a se
bună.
 Mijloace psihocomportamentale – sport, drumeţii,
plimbări, excursii, joging. Efectele practicării
sportului sunt contrare celor generate de sress:
eliminarea excesului de adrenalină, îmbunătăţirea
circulaţiei şi a oxigenării, sporirea rezistenţei
organismului la agenţi patogeni.
DEPRINDERILE SENZORIO-
MOTORII
În activitatea omului putem identifica:
 activităţi conduse voluntar şi conştient
 activităţi care se desfăşoară ca de la sine, fără
un control prea detaliat - deprinderi.
Definiţie:
 Deprinderile sunt componente automatizate ale
activităţii, conştient elaborate, consolidate prin
exerciţiu, dar desfăşurate fără un control conştient
permanent.
 Definitoriu pentru deprindere este automatizarea
secundară, faptul că a fost iniţial acţiune conştientă
dar apoi s-a transformat progresiv, graţie
exerciţiului, dobândind stabilitate, viteză, precizie,
dexteritate.
 Dacă în faza iniţială, controlul conştiinţei se aplică
asupra detaliilor acţiunii, în faza de automatizare
atenţia se deplasează de la detalii asupra
ansamblului.
Exemple de deprinderi:
 mersul,
 apucarea şi manevrarea simplă a obiectelor,
 scrisul,

desenarea,
 schimbarea vitezelor în timpul conducerii
automobilului, etc

Toate acestea se desfăşoară automatizat.

 Deprinderile nu sunt inconştiente, ele se desfăşoară
într-o zonă a subconştientului, dar pot fi foarte uşor
trecute sub control conştient.
Etapele formării deprinderilor
1. Etapa familiarizării cu acţiunea în care se realizează
instruirea verbală (ce mişcări se fac şi în ce succesiune –
explicaţiile trebuie să fie clare, concise) şi demonstrarea
model de către profesor a acelei deprinderi.
Demonstrarea modelului acţiunii împletită cu instruirea
verbală este foarte necesară – fac să crească cu 40%
rapiditatea formării deprinderilor. Tot acum elevii pot
face o primă încercare sau pot asista la ceea ce face
profesorul sau altcineva din grup, această urmărire
constituind un prilej de formare a reprezentării generale
asupra succesiunii actelor cuprinse în structura acelei
deprinderi.
2. Etapa învăţării analitice – când deprinderile
complexe se fragmentează în unităţi mai mici
care se învaţă pe rând. Este o etapă cu multe
stângăcii, erori, atenţia este concentrată
asupra unei operaţii, eroarea fiind maximă la
celelalte. Consumul de timp şi de efort este
mare pentru fiecare excuţie în parte.
3. Etapa organizării şi sistematizării – se constată o
bună execuţie a părţilor acţiunii. Se încearcă o
îmbinare într-o structură unitară cu eliminarea
greşelilor. Consumul de timp şi de efort este
mare şi este centrat pe realizarea legăturilor.
4. Etapa sintetizării şi automatizării – acţiunea se
desfăşoară cu fluenţă, solicitarea atenţiei
scade treptat, controlul conştient nu se mai face
pe detalii, ci se face în ansamblu. Erorile dispar
iar timpul de execuţie este apropiat de cel
cerut.
5. Etapa perfecţionării – se ating toţi parametrii
ceruţi: viteză, corectitudine, precizie.
 În cazul deprinderilor apare o anticipare
perceptivă,un decalaj util între informaţie şi
reacţia propriu-zisă.


înDeavans
exemplu,
faţă la
dedactilografele
mână, apare unantrenate
decalaj ochii
oculosunt
-
manual care înlesneşte fluenţa actului şi menţinerea
vitezei.
 Tot aşa, în citirea orală obişnuită se relevă un
decalaj oculo-verbal ce se dezvoltă odată cu
exerciţiul; ochiul „fuge” înaintea pronunţiei verbale
cu 5 cuvinte.
Conceptul de personalitate

Fiecare individ are particularităţile sale

intelectuale, afective şi conative (cu referire la
voinţă şi temperament), al căror ansamblu
determină personalitatea.
Personalitatea integrează:
 Organismul individual
 Structurile psihice umane
 Relaţiile sociale în care omul este prins
 Mijloacele culturale de care dispune
Fiecare OM:
 e ca toţi oamenii
 e ca un grup restrâns de oameni (istorie, tradiţie –


personalitate de bază)
E ca numeni altul.

 Orice om are o natură umană, o personalitate de

bază şi o personalitate individuală.
 Personalitatea este o calitate particulară pe care
individul o dobândeşte la un moment dat al
dezvoltării sale, şi anume în cursul adolescenţei
avansate (la 25 de ani).
 Procesul de formare a personalităţii este îndelungat
şi complex şi se întinde de la naştere până la 25 de
ani. Acesta este bazat pe interacţiunea elementelor
ereditare şi a factorilor externi şi de mediu –
personalitatea nu este nici înnăscută nici
dobândită.
 TEMPERAMENT

APTITUDINI CARACTER
Temperamentul
Oamenii sunt foarte diferiţi unii faţă de alţii:

 Hiperactivi dispun de o energie inepuizabilă, rezistă

la solicitări maxime şi continue
 Hipoactivi, lenţi, fără vlagă, obosesc sau se deprimă
uşor.

 Impulsivi, nestăpâniţi
 Calmi, nu se înfurie cu uşurinţă.
Galenus şi Hypocrates
Există 4 temperamente
de bază, în funcţie de
predominanţa


humorilor
Sângele organice:
 Limfa
 Bila galbenă
 Bila neagră
 SÂNGELE

Faţă destinsă,
surâzătoare, fericită,
satisfăcută, optimistă

Temperament SANGVIN
 LIMFA

Faţa va avea trăsături rotunjite,

va fi letargică, apatică,
persoana va fi lentă,
răbdătoare

Temperament FLEGMATIC
 BILA GALBENĂ

Faţă rigidă, cu proeminenţa

oaselor frunţii, acadelor,
nasului. Persoanele sunt
violente, pasionale, impulsive.

temperament COLERIC
 BILA NEAGRĂ

Faţă zveltă, delicată, ochii plecaţi,

gura amară. Comportamental:
interiorizare, autoanaliză,
concentrare

Temperament MELANCOLIC
Erns Kretschmer – 1922 – a stabilit 4 tipuri
constituţionale
 Picnic

Leptosom (astenic)
 Atletic
 Displastic
PICNIC
LEPTOSOM
Expansiunea cavităţilor
viscerale, tendinţa de a Dezvoltat mai
acumula grăsime, mult în lungime în
statură mijlocie, faţă toate segmentele
moale şi largă, torace corpului: faţă,
bombat, extremităţi gât, trunchi,
extremităţi.
scurte
ATLETIC
Dezvoltare a scheletului
osos, a musculaturii.
DISPLASTIC
Partea de sus a
corpului este dezvoltată Cu malformaţii
în lărgime, gât lung, congenitale
umeri şi trunchi în
formă de trapez
 Gustav Yung

Extrovertit I Introvertit

Persoana cu mulţi Se îndepărtează de

prieteni, îi place să obiecte pentru a se
discute, caută senzaţii concentra asupra
intense, acţionează psihicului propriu, are
Ambivert
sub impulsul tendinţă de izolare, de
momentului, îi plac închidere în sine. Este
activităţile practice, retras, liniştit,
sportul. Sunt sociabili, introspectiv, îi plac mai
Varianta
comunicativi, uşor mult cărţile decât
intermediară
oamenii, este distant şi
adaptabili, vioi şi
rezervat cu excepţia
expresivi.
prietenilor intimi
•Reactivitate motorie accentuată
•energic, nereţinut, impulsiv
•nestăpânire de sine, agitaţie, uneori
agresivitate.
•Procesele afective sunt intense,
•fire deschisă,

•plăcerea de a opune rezistenţă,

•tendinţă spre dominare,
•incapabil să desfăşoare munci de
migală,
•înclinaţie spre exagerare.
•sunt extravertiţi, foarte
comunicativi.
•hiperreactiv pe plan motor,
tempo rapid în activitate,
•emoţii intense, dar sentimente
superficiale,
•abundenţa expresiei verbale,
•adaptabilitate,
•decizie rapidă,
•fire deschisă, comunicativă,
•angajare uşoară în activitate,
•capacitate de lucru îndelungată,
•îşi menţine rezistenţa şi
echilibrul psihic în situaţii
dificile.
•calm,
•tempoul activităţii este lent,
• echilibru emoţional,
• sentimente durabile,
• lentoare în mişcări şi limbaj,
•răbdare, toleranţă,
• capacitate de muncă
migăloasă şi îndelungată,
• cugetat în tot ceea ce face.
•hipoton,
•capacitate de muncă redusă în
condiţii de suprasolicitare,
• sensibilitate ridicată,
•puternic afectat de insuccese,

•momente
nepregătit
maipentru
grele luptă în
ale vieţii,
•sentimente de durată,
•capabil de munci de fineţe şi
acţiuni de migală cu preţul
epuizării mai rapide,
•dificultăţi de adaptare,
•închidere în sine, introvertit.
Nici un temperament un este privilegiat.
Fiecare prezintă calităţi dar şi însuşiri negative:
 colericul se remarcă prin activism, dar uneori şi prin
agresivitate;
 sangvinicul se impune prin dinamism dar
impresionzaza neplăcut prin afectivitatea
superficială;
 flegmaticul se remarcă prin cumpătare dar devine
supărător prin lentoare;
 melancolicul este capabil de trăiri afective profunde
dar în situaţii dificile se închide în sine.
 În practică, tipurile temperamentale pure se întâlnesc
rar, sau chiar deloc; este vorba de temperamente
combinate în care sunt mai acentuate trăsăturile unui


anumit tip. de temperament sunt modificabile prin
Trăsăturile
autoeducaţie. Prin exerciţiu treptat şi tenace se pot
învinge sau corecta anumite deficienţe.
Personalităţi:
 Colerici: I. L. Caragiale, L. Rebreanu
 Sangvinici: V. Alecsandri, G. Coşbuc
 Flegmatici: M. Sadoveanu
 Melancolici: M. Eminescu, L. Blaga.
Aptitudinile
 Definiţie

 Aptitudinea este o însuţire psihică care asigură

succesul, reuşita într-o anumită activitate.

Prezenţa unei aptitudini este indicată de uşurinţa cu
care sunt învăţate cunoştinţele şi deprinderile dintr-
un anumit domeniu.
 Termeni:

 apt pentru; inapt pentru;

 aptitudine; inaptitudine;
 capacitate; incapacitate.

Termenul negativ – inaptitudine – nu este absolut,

acesta este relativ deoarece semnifică posibilităţi
minime de a acţiona într-un anumit fel.
talentul

 Forma calitativ superioara de manifestare a

aptitudinilor complexe.
 Se deosebeste de aptitudine prin gradul inalt de
dezvoltare a aptitudinilor si mai ales prin imbinarea
lor corespunzatoare, ceea ce face posibila creatia
de valori noi si srcinale.
geniul

 Forma cea mai înalta de dezvoltare a aptitudinilor

care se manifesta într-o activitate de importanţă
istorică pentru viaţa societătii, pentru progresul
cunoaşterii umane,
conducând ştiinţei,
la o puternic tehnicii, culturii,
ă srcinalitate.
Clasificarea aptitudinilor
 simple – se sprijină pe un tip omogen de funcţionare:
acuitatea vizuală, sensibilitatea tactilă, olfactivă,
simţul ritmului.

Complexe care apar
elementare,– simple. ca o reuniune
De axemplu, de aptitudini
aptitudinea
muzicală presupune acuitate auditivă, auz absolut,
simţ al ritmului, auz muzical, memorie şi fantezii
muzicale.
 Aptitudinile complexe

 speciale– care mijlocesc reuşita într-un anumit

domeniu, cum ar fi muzica, arta plastică, sportul.
 generale – sunt utile în toate domeniile de activitate,

sau în cele mai

observaţie, caremulte
dacădin ele.bine
este De dezvoltat
exemplu, spiritul
ajută înde
toate activităţile, la fel capacitatea de a memora
exact şi de a reproduce fidel. Cea mai importantă şi
mai autentic generală aptitudine este inteligenţa.
Aptitudinile generale nu pot înlocui aptitudinile
speciale, ci doar le pot compensa într-o anumită
măsură.
Aptitudini speciale
Aptitudinea didactică
 înţeleger e şi exprimare verbală
 raţionament deductiv (tipic pentru procesul de predare)
 o bună memorie (a reţine chipurile elevilor)
 capacitatea de ordonare a informaţiei (progresia logică a expunerii)
 fluenţa ideilor

srcinalitate
 dexteritate manuală
 a cunoaşte şi a înţele ge elevul, psihologia lui
 spirit de observaţie
 atenţie distributivă pentru a avea simultan sub control mai multe
lucruri
 aptitudini organizatorice – profesorul lucreaza cu un colectiv de elevi
care trebuie să fie organizat, profesorul trebuie să-şi organizeze lecţia,
încadrarea în timp a predării materialului.
 Limbaj clar
Aptitudinea la matematică
 se conturează pe la 14-16 ani
 capacitatea de a prescurta, condensa un
raţionament

flexibilitatea gândirii
o problemă dată, – găsirea
trecerea maidemultor
rapidă la soluţii la
raţionamentul direct la cel invers
 capacitatea de simbolizare, de utilizare a notaţiilor
Aptitudinea pentru desen şi pictură

 să fixeze rapid, precis şi durabil imaginile vizuale

ale obiectelor
 apreciază corect abaterile liniilor de la verticală
sau orizontală
 apreciază şi reproduc corect proporţiile obiectelor.
Aptitudinea muzicală
 - interes şi înclinaţie deosebită pentru muzică
 - ureche muzicală,
 - simţul ritmului
 - fredonează melodii
 - învaţă cu uşurinţă cântecele auzite
CARACTERUL
 se deduce din modelul propriu unei persoane de a
se comporta în activitate şi în relaţiile sociale.
 se defineşte prin valorile după care subiectul se
călăuzeşte
lumea şi cu şipropria
prin raporturile
lui fiinţă. pe care le întreţine cu
 constă în faptele de conduită şi relaţiile cu ceilalţi,
adică poziţia pe care o ia subiectul faţă de sine şi
societate – atitudinea.
Trăsături pozitive de caracter
 sinceritatea,
 cinstea,
 spiritul de colectiv,

altruismul,
 spiritul de răspundere,
 sârguinţa,
 conştiinciozitatea,
 spiritul de iniţiativă,
 exigenţa în activitate.
Trăsături negative de caracter:
 MINCIUNA
 este o afirmaţie falsă cu scopul de a induce în
eroare, producând prejudiciu de ordin moral sau
material altuia şi aducând beneficiu autorului ei.

După Piaget, copiluldeoarece
un pseudomincinos la 6 -7trăieşte
mic, pânăacesta ani este
într-
o lume proprie, combinaţie de real cu imaginar.
Până la această vârstă copilul îşi poate
manifesta imaginaţia prin fabulaţie, care nu
trebuie confundată cu minciuna. Ridică semne de
întrebare atunci când acest joc devine obişnuinţă
şi aduce avantaje copilului.
 CAPRICIUL
 este un defect al voinţei şi caracterului care se
exprimă prin refuzul ascultării de cei mari (părinţi,
bunici). Se întâlneşte mai frecvent la copiii mici, la
copilul unic, la cei crescuţi de rude (mai ales de
bunici). Printre cauze se numără: răsfăţul, alintarea,
satisfacerea tuturor dorinţelor. Capriciul se manifestă
prin ţipete, izbucniri afective, plâns, uneori mimat,
cuvinte urâte, etc.
 ÎNCĂPĂŢÂNAREA
 constă în opoziţia individului faţă de voinţa altora,
dorinţa de a nu face aşa cum i se cere, cum este
sfătuit eu!”
vreau sau rugat. Motivarea“De
dar întrebarea invocată
ce” nu este “Aşaun
are nici
răspuns, ceea ce indică tendinţa individualistă de a
impune cu orice preţ propriul punct de vedere.
Tipuri de pacienti
Tipuri de pacienţi
 Pacient dependent
 Pacient solicitant controlat
 Pacient dramatic

Pacient suspicios
 Pacient neajutorat, suferind
 Pacient superior
 Pacient introvert
 Pacient antisocial
1. Pacientul dependent
Trăsături:
- Toleranţă scăzută la frustrare

- Frică de abandon

- Pretenţii excesive pentru orice amănunt

- Nevoie crescută de atenţie.

Reacţiile personalului medical la pacientul dependent:
 Enervare
 Plictiseală
 Evitare

Intervenţia optimă:
-
Acordarea de atenţie
despre persoana prin discuţii zilnice de câteva minute
pacientului.
- Impunerea unor limite în cererea pacientului prin explicarea
suportivă a rolului fiecărui cadru medical.
2. Pacientul solicitant controlat
Trăsături
 Persoană autodisciplinată, foarte ordonată
 Are expectanţe deosebite de la sine şi de la ceilalţi
 Este rigid şi inflexibil
 Îl deranjează dezorganizarea şi dezordinea din jur
 Nu are spontaneitate în discuţie
 Raţionează tot ce i se întâmplă
 Aparent este lipsit de emoţii
 Pune foarte multe întrebări despre boală şi tratament
 Vrea cele mai mici detalii
 Frecvent nu acceptă tratamentul până nu i se explică ce i se
va întâmla
Reacţia personalului medical:
 Stres
 Exasperare

Intervenţie optimă:
 Răbdare
 Oferirea tuturor informaţiilor pe care pacientul le cere
 Comentariile pacientului să nu fie luate drept afronturi
3. Pacientul dramatic
Trăsături:
 Are răspunsuri emoţionale exagerate la stres
 Explică totul prin emoţii

Este dramatic în conversaţie
 Orice explicaţie medicală îi creşte anxietatea
 Frecvent uită indicaţiile medicale
 Captivează atenţia prin implicare emoţională în tot ceea ce
face
Reacţia personalului medical:
 Senzaţie de manipulare
 Senzaţie de implicare personală prea mare
 Evitarea pacientului

Intervenţia optimă:
 Să nu i se ofere explicaţii medicale
 Să se verifice înţelegerea indicaţiilor
 Echilibru în relaţia cu pacientul
4. Pacientul suspicios
 Se simte vulnerabil în faţa stresului
 Încredere scăzută în cei din jur
 Permanent este nemulţumit şi reproşează ceva

Are senzaţia că nu are cel mai bun medic, diagnostic
şi tratament
Reacţia personalului medical:
 Frustrare
 Supărare
 Furie

Intervenţia optimă:
 Ascultarea reproşurilor şi nemulţumirilor fără exprimarea


unei opiniide
Atitudine pro sausunt
tipul contra
aici, te ascult, te înţeleg
 Oferirea unor explicaţii pentru a nu considera anumite acte
medicale drept reavoinţă
 Evitarea conversaţiilor despre emoţiile pacientului
5. Pacientul neajutorat, suferind
 Suferinţă care necesită atenţie şi iubire
 Aşteaptă ca cei din jur să-i observe suferinţa şi să intervină
 Este nepăsător în ceea ce priveşte boala, este neglijent faţă


de propria
Îi face persoană
plăcere să se sacrifice pentru ceilalţi
 Tace când suferă ca să nu deranjeze
 Îi face plăcere să-şi relateze suferinţa ca să impresioneze
 Nu doreşte să fie vindecat
Reacţia personalului medical:
 Manipulare prin neoferire de informaţii sau prin exagerare
 Evitare

Intervenţia optimă:



Să i se arate că există cineva căruia îi pasă
Încurajare
 Intervenţia familiei şi a prietenilor
 Să i se arate simpatie
 Să i se explice pericolul netratării bolii
6. Pacientul superior
 Se consideră foarte important, superior
 I se pare că boala îi diminuă superioritatea
 Neagă calităţile personalului medical
Reacţia personalului medical:
 Frustrare
 Furie
 Conflicte

Intervenţia optimă:
 Reacţie pozitivă la pretenţii
 Prezenţa unei persoane cu calificare mai mare să-l asigure
că cei din jur îl vor trata corespunzător
7. Pacientul introvert
 Nu ştie sau nu poate să-şi exprime emoţiile
 Nu colaborează şi nu oferă informaţii despre boală
 Tot timpul e singur şi apatic
Reacţia personalului medical:
 Mânie pentru că pacientul nu se lasă atins şi
consultat
 Senzaţie de neputinţă

Intervenţie optimă:
 Să fie lăsat să-şi petreacă timpul în singurătate
 Nu i se oferă atenţie excesivă şi explicaţii multiple
8. Pacientul antisocial
 Este impulsiv
 Toleranţă scăzută la frustrare
 Sunt persoane tinere dependente de alcool, droguri,


medicamente
Iniţial încearcă să cucerească prin oferirea informaţiilor care
îi avantajează
 Încalcă regulile şi programul spitalului
 Încearcă învrăjbirea cadrelor medicale
 Nu-şi recunoaşte faptele
Reacţia personalului medical:
 Conflicte
 Mânie
 Tendinţa de a pedepsi pacientul

Intervenţia optimă:
 Explicare foarte fermă a regulilor de la început
 Uneori este necesară prezenţa unei figuri autoritare pentru
ca pacientul să se poată conforma regulilor spitalului.
 Pe baza srcinii sale, din latinescul “persona” care se
referă la măştile utilizate de actori, putem spune că
termenul de personalitate se referă la aspectele
exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane, impresia pe
care aceasta o lasă altora.

 Termenul de personalitate reprezintă ansamlul

trăsăturilor psihice ale unui individ, un “macrosistem al
invarianţilor informaţionali şi operaţionali, ce se exprimă
constant în conduită şi sunt definitorii sau caracteristici
pentru subiect”( Paul Popescu-Neveanu « Dicţionar de
Psihologie »).
 Tulburările de personalitate r eprezintă un sumum de
experienţe interioare, modele de relaţionare, comportamente
adânc înrădăcinate, persistente, care sunt cotate de către
societatea din car e provine individul ca deviante.
Deşi comportamentul deviat este marcat, se poate constata
şi afectarea altor domenii ale psihismului:

 Cogniţii

Afectivitate (intensitate extremă, labilitate)
 Funcţionalitate interpersonală defectuoasă
 Scăderea pragului perceptiv
 Se poate vorbi despre tulburări de personalitate (psihopatii)
doar după formarea pers onalităţii, după vâr sta de 18 ani.

 Tulburările de pesonalitate constituie variaţii extreme ale

trăsăturilor de pesonalitate.

 Psihopatiile nu repr ezintă maladii psihice, ci tulburări ale

interacţiunilor interumane.
 Statisticile americane apreciază pr evalenţa psihopatiilor la
5-15%, cu o preponder enţă a personalităţii antisociale de
5,8%.

Bărbaţii Femeile

Antisociale
Histrionice
Schizoide
Dependente
Anancaste
 Grupa A: - tulb. de pers. paranoidă
- tulb. de pers. schizoidă ciudaţi, excentrici
- tulb. de pers. schizotipală
 Grupa B: - tulb. de pers. antisocială dramatici,

- tulb. de pers. histrionică instabili

- tulb. de pers. narcisică capricioşi
- tulb. de pers. emoţional-instabilă
 Grupa C: - tulb. de pers. evitantă
- tulb. de pers. dependentă
- tulb. de pers. obsesiv-compulsivă (anancastă)
- tulb. de pers. fără altă specificare

fricoşi
CAUZE:
 -determinism genetic pentru tulburarea de personalitate de
tip paranoid;
 - istoric familia l de schizof renie si tulburare deliranta ;
 - posibil un compor tament invatat: cop ii expusi la manie,
furie din partea adultului, care determina un mod de a gandi
paranoic, ca modalitate de a face fata stresului, gandire care
mai tarziu grefe aza personalitatea individului;
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

 Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca

motivele lor sunt interpretate ca r auvoitoare, incepand
devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de
contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din
urmatoarele:
 Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza,
il ranesc sau isi bat joc de el
 Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea
sau increderea partenerilor sau asociatiilor
 Retinerea de a aface confidente celorlalti datorit a temerii ca
informatiile vor fi folosite malitios impotriva sa
 Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoar e in
remarci sau evenimente benigne
 Permanent ranchiunos, este neier tator cu insultele, injuriile
sau amenintarile
 Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru
sa fie evident altora si reactioneaza suparat sau
contraataca
 Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea
partenerului de viata.
 Personalitatea fanatică – care luptă pen tru un ideal cu
îndârjire;

 Personalitatea cverulatorie – se implică cu îndârjire pentru

restabilirea adevărului.
Trăsătura caracteristică
 Neîncrederea şi
suspiciunea faţă de
ceilalţi şi motivele lor.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii

Paranoida Interpretare “nu pot avea Spontaneitate Interpretare

încredere în ceilalţi”,
Proiecţie Proiecţie
“cei amabili mă
trişează”, “toţi îmi vor
răul”, “nu trebuie să
cred în nimeni”
COMPLICATII:
 Retragere sociala extrema
 Potential violent
TRATAMENT: foarte dificil din cauza suspiciozitatii.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie de grup si terapie de familie – terapie cognitiva;
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie, starile
delirante-(SSRI- fluoxetina- si antipsihotice in doze mici).
PROCNOSTIC: cronicizare
PREVENTIE: pana nu se cunoaste clar cauza, tulburarea de personalitate
paranoida, nu poate fi prevenita
CAUZE:
 - familia nu comunica afectiv cu copilul, stimuli emotionali minimali inca
din primul an de viata;
 - au un grad inalt de formalitate,
 - comunicare interfami liala distanta si imperso nala;
 - persoanele cu tulburare de personalitate schizoida imita stilul de relatii
interpersonale modelate in familie;
 - comunicarea lor este v aga si fragment ata, parand pentr u anturaj,
confuza, ei considerandu-se neantelesi.

PREVALENTA: 1% din populatie

CRITERII DE DIAGNOSTIC:


Un patternde
restransa pervaziv de detasare
exprimare dein
a emotiilor relatiile sociale
relatiile si o gama
interpersonale
incepand in perioada de adult tanar si prezinta intr-o
varietate de contexte indicata de 4 sau mai multe in
urmatoarele:
 Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate
incluzand si aceea de a fi parte a unei familii
 Aproape intotdeauna alege activitati solitare

 Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale

cu o alta persoana
 Putine sau nici o activitate nu le face placere
 Nu are prieteni sau confidenti
 Par indiferenti la rugaminti sau critica
 Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate
aplatizata
Trăsătura caracteristică
 Detaşarea de relaţiile
sociale şi expresivitate
emoţională redusă în
situaţii interpersonale.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizoid Izolarea “dacă îi las pe ceilalţi să Intimitate Autonomie
devină prea apropiaţi, Reciprocitate
Izolare
viaţa mea va fi
insuportabilă”, “eu nu
sunt ca ceilalţi”, “am
nevoie să fiu lăsat în
pace”
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si
devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de medi u.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie cognitiv- compor tamentala; Terapie de grup; Terapie de familie; Terapie
de cuplu.

TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depr esie. Nu exista inca
nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate
schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia ar
putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil ca
pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de srcine, masura pr eventiva poate
consta in cultivarea mediului de baza si stimu larea emotionala.
CAUZE
 - comunicare parentala con fuza, distanta emotional si formala.
 - modelarea relatiilor la distanta;
 - umiliti in mod regulat de c atre parint i, frati, colegi, etc;
 - lipsa de incredere in relatii le create in tim pul copilariei;
 - stima de sine scazuta, sentimentul ca sunt incapabili de a avea
relatii interpersonale semnificative;
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

 Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat de

discomfort acut si capacitate redusa pentru relatii apropiate ca si
distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati
comportamentale, incepand in perioada de adult tanar si prezent
intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai
multe din urmatoarele:
 Idei de r eferinta excluzand delirul
 Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza
comportamentul si nu sunt potrivite cu normele culturale
(clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie,
preocupari sau fantezii bizare)
 Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii
corporale
 Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala,
metaforica, supraelaborata, stereotipa)
 Suspiciune sau ideatie paranoida
 Afect inadecvat sau redus
 Compor tament sau aparenta excentrica, ciudata sau

neobisnuita
 Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat
rudele de gradul I
 Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu
familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoide
decat cu judecati negative despre sine.
 Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de
dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei tulburari psihotice.

 Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofr eniei, adauga

“premorbid”
Trăsătura caracteristică
 Deficite sociale şi
interpersonale,
disconfort şi
capacitate redusă de a
stabili relaţii
apropiate, distorsiuni
cognitive şi
perceptuale,
excentricităţi
comportamentale
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizotipal Neîncredere “lucrurile şi lumea nu Conformitate Evitare socială
sunt ce par a fi”
Excentricitat Gândire logică Gândire magică
e
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si
devzvoltarea sensibilitatii la contactele r elationale si de mediu.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie; Terapie de
cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista inca nici o
substanta cu care sa poata fi tra tata tulburarea de personalitate schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a r elatiilor sociale, psihoterapia ar putea
avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil ca pacientul sa
recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de srcine, masura preventiva poate consta in
cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala.
 Cauzele tulburarii de personalitate de tip antisocial nu sunt
cunoscute, dar se pare ca un rol il au:
 factorii genetici.
 istoricul familial (unul din parinti antisocial)
 copii abuzati fizic sau sexual
 IQ scazut
 deprivarea materna in primii cinci ani de viata

 Mamele copiilor cu tulburare de personalitate de tip antisocial sunt

adesea alcoolice si au tendinte impulsive.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:


Pattern
celorlaltipervaziv
aparandde
dedesconsiderare si violare
la 15 ani, indicate de celaputin
drepturilor
3 sau
mai multe din urmatoarele:
 Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin
executarea repetata a actelor antisociale
 Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de
imprumut
 Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica
 Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate
 Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti
 Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau
de a-si achita obligatiile financiare
 Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare
(ranirea, tratarea proasta sau furtul de la ceilalti).
 Individul are cel putin 18 ani.
 Exista evidenta a tulburarilor de compor tament inainte de 15 ani

Compor tamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul
schizofreniei sau episodului maniacal.
 Tulburarea de personalitate de tip antisocial apare la 3% din
barbati si 1% din femei.
 In penitenciare pr evalenta tulburarii de personalitate de tip
antisocial poate atinge 75%.
 Desi personalitatea de tip antisocial nu poate fi diagnosticata
inaintea varstei de 18 ani, indicatorii la copil sunt considerati a fi
enurezisul nocturn, cruzimea fata de animale si piromania.
Trăsătura caracteristică
 Desconsiderarea şi
încălcarea drepturilor
celorlalţi.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Antisocial Atacul “eu sunt cel mai Empatie Agresivitate
important”, “oamenii
Reciprocitate Exploatare
există pentru a fi
trişaţi” Asertivitate
TRATAMENT: programele de tratament cu rezultate pentru persoanele cu tulburare de
personalitate antisociala, sunt cele aplicate in centrele r ezidentiale stucturate, mediu
in care acestea nu pot victimiza alti indivizi si unde comportamentul lor se poate
imbunatati.
PSIHOTERAPIE:

Terapie individuala, aplicand tehnici de modificare a comportamentului, bazata pe
incredere. Din pacate aceste abordari sunt rareori eficiente.
PROCNOSTIC: evolutie cronica, moar te timpurie da torata accidentelor, inchisoare,
omucidere, sinucidere
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de srcine, masura preventiva poate consta in
programe de educatie pentru parinti, programe menite sa reduca abuzul asupra
copilului, programe de mentorat.
 CAUZE:
 Fiziologice: modificarea cantitativa si calitativa a neuromediatorilor (
noradrenalina) care duce la o reactie emotionala extrema atunci cand
individul este respins.
 Tulburari in dezvoltare: dezaprobare in relatia mama – copil precoce;
copilarie traumatizanta, dezvoltarea unor mecanisme de aparare pentru a
face fata conflictelor si a reduce anxietatea.
 Modele biopsihosociale: indivizii cu tulburare histrionica, au invatat ca
atragand a tentia asupra lor, pot obtine orice de la ceilalti.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si nevoia de a fi in

atentie, incluzand nevoia excesiva de aprobare si seductivitatea
inadecvata, de obicei cu debut in perioada de adult si pre zent intr- o
varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din
urmatoarele:
 Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este in
centrul atentiei

Relatiile
erotizatacu ceilalti sunt caracterizate prin conduita
inadecvata
 Labilitate emotionala
 Tipul de comunicare este excesiv de impr esionabil si
lipsit de detalii
 Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia
 Autodramatizare, teatrabilitate si exagerarea expresiei
emotionale
 Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau de
circumstante)
 Considera relatiile mai intime decat sunt.
 Femeile histrionice sunt descrise ca egoiste, centra te pe sine, auto-
indulgente si foarte dependente de altii. Sunt instabile emotional si
se agata de altii in contextul unor rela tii imature. Adesea aceste
femei se supraidentifica cu alte persoane si isi proiecteaza intentiile
nerealiste si fantastice asupra altora.
 Patologia se agraveaza odata cu cr estere a nivelului de intimita te in
rela tie. De multe ori femeile cu personalita te histrionica sunt foarte
furioase, in mod inadecvat. Uneori au un comport ament aparent
suicidar, incercand sa ii manipuleze pe ceilalti.
 Barbatii histrionici au identitate difuza, re latii problematice si
lipsa de control a impulsurilor. Au tendinte antisociale si
inclinatia de a exploata simptome fizice. Acesti barbati sunt
imaturi emotional, dramatici si superficiali.

 Atat femeile cat si barbatii cu tulburare de personalitate de

tip histrionic au un comporta ment dezinhibat.
 Persoanale cu aceasta tulburare pot avea succes social si la locul
de munca. Dar histrionismul afecteaza re latiile sociale si personale,
ca si capacitatea persoanei de a gestiona pierderile si esecurile. De
obicei responsabilitatea esecului este atribuita altora. Aceste
persoane isi pot schimba frecvent locul de munca deoarece sunt
usor de plictisit si au probleme in gestionarea frustrarii.

 In general aceste persoane ajung la tra tament pentru depresie

atunci cand se termina o re latie.
Trăsătura caracteristică
 Afectivitate excesivă şi
comportamente de
a tragere.
celorlalţi a atenţiei
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Histrionic Teatralismul “trebuie să Controlul Impulsivitate
impresionez, să atrag
Organizarea Expresivitate
atenţia, să fiu
considerat important” Planificarea
TRATAMENT:
PSIHOTERAPIE: terapia psihanalitica – pacientii devin constienti de propriile sentimente
 Terapia cognitiv comportamentala – reduce gandurile disfunctionale, identifica
gandurile automate, reduce comportamentele teatrale
 Terapia de grup – tehnici de psihodrama – imbunatatirea relatiilor interpersonale
 Terapia de familie
 MEDICAMENTE: pentru depresia asociata tulburarii de personalitate, cu mare grija la
abuz
PROCNOSTIC: mari consumatori de servicii medicale, din pacate nu accepta usor
psihoterapia.
PREVENTIE: recunoasterea precoce a tulburarii si educarea familiei, programe menite sa
instruiasca cadrele medicale, in special cu privire la trasaturile de caracter durabile
ala persoanelor histrionice.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:


Pattern pervazivnevoia
comportament), de grandoare (in fantezii
de admiratie sau
si lipsa dein
empatie, incepand devreme la adultul tanar s i
prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este
indicata de 5 sau mai multe din urmatoarele:
 Are un sens grandios al auto importantei (ex: isi
exagereaza achizitiile sau talentele, asteapta sa fie
recunoscut ca superior etc.)
 Preocuparea cu fantezii despre succes nelimitat,
putere, stralucire, frumusete sau iubire ideala
 Crede ca este special sau unic si de aceea nu poate fi
decat in compania unor persoana speciale
 Cere admiratie excesiva
 Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie tratat
special)
 Exploateaza relatiile interpersonale
 Lipsa empatiei

 Este invidios si crede ca si ceilalti sunt invidiosi

 Are atitudine aroganta, dispretuitoare.

Prevalenta in popultia generala este 1%, din care 50-

75% barbati.
 Cauzele exacte ale tulburarii de personalita te de tip narcisist sunt
necunoscute, dar exista o serie de factori etiologici posibili:
• Temperament suprasensibil
• Educatie inadecvata din partea parintilor
• Valorizarea de catre parinti ca mijloc de reglare a
propriei stime de sine
• Admirat ia excesiva neechilibrata de feedback rea list
• Ingrijire defectuoasa parentala
• Laudele excesive
• Invatarea comporta mentului manipulativ de la parinti
Trăsătura caracteristică
 Nevoia de a fi admirat şi
lipsa de empatiei.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Narcisic Supraestimar “sunt minunat”, “sunt Separarea Supraevaluarea
ea cel mai bun”, “trebuie
Identificarea Competitivitatea
să fiu apreciat de
unui grup de
ceilalţi”
apartenenţă
 Cuprinde două tipuri:

1. Tipul impulsiv
2. Tipul border-line

 au în comun tendinţa de a reacţiona prin

impulsiuni, fără să poată lua în considerare
eventualele consecinţe.
 Acte intempestive
 Explozii de furie şi violenţă
 Slab control al impulsiunilor
 Stare afectivă schimbătoare.
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor

interpersonale, imaginii de sine si afectelor insotita de
impulsivitate incepand din perioada de adult tanar si
manifestata prin cel putin 5 din urmatoarele:
 Efort uri reale de a evita abandonul real sau imaginar
 Un pat tern de relat ii interpersonale instabile si intense
caracterizate prin alternarea intre extreme de
idealizare si devalorizare
 Tulburari de identitate: imaginea si sensul sinelui
marcat instabile
 Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential
daunatoare
 Comportam ent suicidar recurent, automutilari
 Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a
dispozitiei (disforie episodica intensa, iritabilitate,
anxietate cu durata de ore pana la zile)
 Sentimente cronice de “gol” interior
 Furie inadecvat a, sau dificultat e in a-si controla furia
 Ideatie paranoida tranzitorie legata de stres sau
simptome disociative severe
 In general aceasta tulburare de personalitate se asociaza cu:
 sentimente de distruger e sau auto- distrugere,
 sentimente extreme in general, sentimente de

fragmentare sau lipsa de identitate

 sentimente de victimizare.

 De multe ori se asociaza cu depre sia si anxietatea.

 Tulburarea de personalitate de tip border line coexista frecvent
cu tulburarea bipolara, din acest motiv diag nosticul putand fi
destul de complica t.

 Ambele dia gnostice implica, simptome re feritoare la variatiile

de dispozitie emotionala. In tulburarea borderline
comport amentul labil este in general datorat unor stresori
externi sau intrapsihici si dureaza secunde, minute, ore sau
zile.

 In general tulburarea bipolara se insoteste mai frecvent de

tulburari de somn si de apetit.
 Unele studii arata ca tulburarea de personalitate de tip
borderline apare pe baza unui spectru bipolar.
 De asemenea, tulburarea de personalitate de tip borderline
coexista adesea cu alte tulburari si anume:
 - Tulburari de anxietate
 - Depresia
 - Tulburari de comport ament alimentar, inclusiv
anorexia si bulimia
 - Tulburarile somatoforme
 - Tulburarile disociative
 - Abuzul de diverse substante
 Tulburarea de personalitate de tip borderline apare datorita
unei combinatii de factori, incluzand:
 copilaria traumatica (abuz, neglijare sau
separare in copilarie, de tip verbal, fizic sau sexual);
 temperamentul vulnerabil
 evenimente stresante din timpul maturizarii in perioada
de adolescent sau adult.

 Tulburarea de personalitate de tip borderline este influentata

genetic.
 Conform unor cercetatori tulburarea de personalitate de tip
borderline ar fi de fapt o forma par ticulara de sindrom de
stres postraumatic.

 Neurotransmitatorii implicati in tulburare a de personalitate

de tip borderline includ serotonina, norepinefrina si
acetilcolina, GABA si glutamatul. In tulburarea de tip
borderline exista o activitate crescuta a amigdalei si a
zonelor cortica le prefrontale.
Trăsătura caracteristică
 Instabilitate în relaţiile
interpersonale, imagine de
sine, afectivitate şi
impulsivitate accentuate.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Borderline Ambivalenţa “sunt incompetent”, Deprinderi Consum de alcool
“sunt nerealizat şi sociale
Relaţii instabile
neimportant”, “toată Rezolvare de
lumea mă va abandona” probleme Automutilare
Comunicare
 Tulburarea de personalitate de tip evitant sau anxios este o
tulburare caracterizata de inhibitie sociala, sentimente de
inadecvare, sensibilitat e extrema la evaluarile negative si
evitarea interactiunilor sociale. Persoanele care au o

tulburare de personalitate de tip evitant se considera

inadecvati din punct de vedere social si evita interactiunile
sociale de teama de a fi ridiculizati, umiliti sau de a fi
neplacuti. In mod tipic aceste persoane sunt singuratice si au
sentimentul ca sunt alienati de societate.
 Criteriile diagnostice:

 Evitarea ocupatiilor si activitatilor care implica contactul

interpersonal semnificativ, de teama criticilor, lipsei de
aprobare sau rejectiei.
 Nu doreste sa se implice in relatii de teama ca celorlalti
nu le va place de el.
 Nu se angajeaza in relatii intime pentru ca se teme ca
va fi ridiculizat sau respins.
 Este preocupat de critici si respingere in situatiile
sociale.
 De obicei persoanele cu personalitate de tip evitant isi
monitorizeaza foart e atent reactiile interne atunci cand sunt
implica ti in interactiuni sociale. Din aceasta monitorizare re zulta
o tensiune extre ma, care duce la ezitari in vorbire si astfel multe
asemenea persoane devin taciturne. Sunt atat de pre ocupate de
sine incat este dificil sa vorbeasca coere nt.
 Tulburarea de personalitate de tip evitant se asociaza frecvent
cu tulburarile de anxietate, re spectiv 10-50% din persoanele cu
atacuri de panica au si o asemenea tulburare de personalitate,
ca si 45-56% din cei cu anxietate generalizata.
 Cauza tulburarii de personalitate de tip evitant nu este clar
definita si poate fi influentata de:
 o combinatie de factori sociali, genetici si biologici
 factori temperamentali mosteniti
 tulburarile de anxietate in copilarie si adolescenta
 experiente dureroase in copilarie datorita criticilor si
rejectiei din partea parintilor.
Trăsătura c aracteristică
 Inhibiţie socială,
sentiment de inadecvare,
hipersensibilitate la
evaluări negative.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Evitanta Evitarea “mi s-ar putea întâmpla Asertivitatea Evitare
ceva rău”, “cei din jur
Inhibiţie
m-ar putea răni”
Retragere
socială
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi

luat in grija, care duce la comportament
submisiv si frica de separare car e incepe
devreme in perioada de adult si este pr ezenta
intr -o varietate de contexte asa cum este indicat
de 5 din urmatoarele:
 Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si
sfaturi de la ceilalti
 Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea
pentru majoritatea ariilor vietii lui
 Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi

lasati fara supo r t

 Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita lipsei
de incredere in capacitatile personale)
 Face lucruri excesive pentru a mentine supor tul
celorlalti
 Se simte incomfor tabil sau lipsit de ajutor cand este
singru din cauza fricii exagerate ca nu se va descurca
 Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit
(este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-si
poarte singur de grija).
Trăsătura c aracteristică
 Nevoia excesivă de
protecţie ce duce la
comportamente
submisive, dependente şi
teamă de abandon.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Dependenta Ataşamentul “nu pot face nimic Autonomia Nevoia de
singur”, “nu pot reuşi susţinere
singur”
Ataşamentul
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern per vaziv de preocupare cu ordinea,

perfectionismul, controlul mental si interpersonal
pe seama deschiderii si eficientei incepand
devreme in perioada de adult si pr ezenta intr -o
varietate de contexte indicate sau de 4 (sau mai
multe) din:
 Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine, organizatii
sau scheme pana in punctul in care scopul major al
activitatii este pierdut
 Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea
sarcinilor
 Excesiv devotat muncii si productivita tii
 Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de
etica, moralitate si valori
 Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare
 Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane decat
in conditiile in care este sigur ca acestia le efectueaza
exact in acelasi mod
 Zgarciti
 Rigizi si incapatanati.
Trăsătura c aracteristică
 Preocuparea legată de
ordine, perfecţionism,
control mental şi
interpersonal,
flexibilităţii, în dauna
deschiderii, eficienţei.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Obsesiv- Perfecţionis “erorile sunt Spontaneitatea Control excesiv
compulsiva mul catastrofale”,
Superficialita- Responsabilita-
“trebuie să fac totul
tea te asumată
perfect”
 Este o categorie diagnostică reziduală, care nu
întruneşte criteriile pentru încadrare într -o
anumită tulburare de personalitate specifică
 Împrumută elemente din mai multe tulburări de
personalitate.
 Tulburări de personalitate or ganice (care sur vin
după trauma tisme cra niocerebrale, tumori, AVC);
 Modificări durabile de personalitate după
experienţe traumatice;
 Retard mental;
 Tulburări psihotice, schizofrenie.
 Psihopatiile încep să se contureze în copilărie,


adolescenţă
Se manifestă la maturitate.
 Evoluţia este cronică cu fluctuaţii.
 Psihopatiile nu se vindecă
 Farmacoterapia: este simptomatică – atenuatori ai
comportamentelor deviante. (Carbamazepină, săruri
de Litiu)
 Psihoterapia: este foarte greu de aplicat deoarece
psihopaţii sunt foarte greu motivabili; ei nu întrevăd
disfuncţionalităţile comportamentului lor.