Criza migranților-un risc pentru Europa

Aliona Gumenco, asistent universitar,

Catedra ,,Științe polițienești și socio-umane”
a Academiei ”Ștefen cel Mare” a MAI,
master în drept, doctorand

„Străinule ce baţi în poartă,

Să nu visezi mai bună soartă!”
(Mihai Haivas)
REZUMAT
Criza migranților este o provocare destul de mare pentru Europa. Numai în
ultimul an peste un milion de refugiați au pătruns în spaţiul Uniunii Europene, și
anume această situaţie generează dispute între statele membre UE. La fel în
interiorul Spaţiului Schengen se încearcă de a se lua niște măsuri radicale de
soluționare a acestei crize. Deoarece unele pesoane notorii afirmă că ,,menţinerea
spaţiului de liberă circulaţie Schengen este esenţială pentru prosperitatea
economică a zonei euro„ sau că ,,o eventuală suspendare a Spaţiului Schengen va
pune în pericol proiectul Uniunii Europene”. Totodată, reintroducerea controlului
la graniţa dintre unele țări, ceea ce cu unele țări deja există, ar putea fi începutul
sfârşitului pentru acordul Schengen, care garantează libertatea de mişcare a
persoanelor în 26 de state de pe acest continent.
Cuvinte-cheie: migrație, emigrant, imigrant, refugiat, spațiul Schengen.

SUMMARY
Migrants crisis is a big chanllenge for whole Europe. Only in the last year
more than one million refugees broke into the European Union area, and this
situation created many disputes between EU mambers states. Also into the
Schengen area are trying to take some radical measures to resolve this crisis.
Because some notorious people say that "maintaining the Schengen area of free
movement is essential for the economic prosperity of the euro area " or " that any
suspension of the Schengen area will endanger the EU project ". At the same time
reintroduceing border controls between some countries, which already exists

1
between some countries , it could be the beginning of the end for the Schengen
agreement , which guarantees freedom of movement of people in 26 countries on
this continent .
Key-woeds: migration, migrant , immigrant, refugee , Schengen area.

Introducere. Migraţia populaţiei este un fenomen ce a caracterizat

societatea din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Aşadar, ea are un profund
caracter istoric, manifestându-se în mod diferenţiat în spaţiu şi timp în funcţie de
factorii şi condiţiile concrete, specifice de la o etapă la alta şi dintr-un loc în altul.
Europa de astăzi se confruntă cu o criză a refugiaților asemănătoare cu cea
de după cel de-Al Doilea Război Mondial, numai că atunci oamenii care ajungeau
în vestul Europei împărtăşeau aceeaşi credinţă şi aceleaşi valori cu locuitorii
occidentali, aşa cum a fost cazul polonezilor forţaţi să plece în Ucraina de Stalin
sau, mai târziu, al francezilor nevoiţi să plece din Algeria.
Astăzi, migranţii vin în mare parte din Africa şi din Orientul Mijlociu.
Europa nu mai este așa de primitoare cu aceştia. Aceste mase de azilanţi nu sunt
încă binevenite cu adevărat, după cum arată certurile dintre state privind împărţirea
cotelor de solicitanţi de azil. Este un caz clasic de pasare a responsabilităţii de la
unul la celălalt al membrilor Uniunii Europene care vor să tranfere sarcina
vecinilor lor.
Materiale și metode aplicate. În prezentul articol au fost aplicate metode
analitice de cercetare a problemelor cu caracter socio-umanistic.
În acest context al pasării responsabilităţii de la o ţară la alta şi al neluării
unor măsuri concrete, Comisia Europeană a propus niște cote obligatorii de
refugiaţi pentru fiecare ţară. Preşedintele Comisiei Europene a declarat că pe lângă
cei 40000 de refugiaţi, pentru care europenii au deja un mecanism de relocare,
Europa propune un alt mecanism obligatoriu de relocare de urgenţă a încă 120000
de refugiaţi, ce vor fi redistribuiți din Grecia, Ungaria și Italia, pentru a ușura
povara acestor state. „Trebuie să existe cote deschise şi legale pentru a descuraja
traficul. Suntem un continent ce îmbătrâneşte. Migraţia trebuie să se schimbe dintr-

2
o problemă într-o resursă”, a spus Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei
Europene[1].
Germania şi Franţa urmează să accepte cele mai multe persoane – 31443 şi,
respectiv, 24031. Spania, Polonia şi Olanda sunt următoarele – cu 14931, 9287 şi,
respectiv, 7214 azilanţi, potrivit acestui sistem obligatoriu de cote, care are ca
criterii populaţia, economia, şomajul şi acceptarea în trecut a unor refugiaţi de
către statele membre.
Cauza acestei crize este declanșată de starea de haos în care o intrat o parte
din Orientul Mijlociu. Din cauza acestui război, civilii sunt primii care încearcă să
fugă din calea războiului și a sărăciei, iar cea mai apropiată destinație de salvare nu
este altcineva decît Uniunea Europeană, pentru că o văd ca pe o oază de pace şi
bunăstare, și mai ales Germania unde politicienii de aici le promit vieți mai bune și
dreptul de ședere chiar și după restabilirea păcii în țările lor. Azilul este foarte uşor
de obţinut în Germania. Conştientă de trecutul său nazist, Germania are cea mai
liberală lege a azilului din Europa. Odată ce aţi pus piciorul pe pământ german, aţi
fost acceptat. Prelucrarea actelor durează aproximativ 5 luni şi riscul de deportare
se apropie de zero. La asta se adaugă şi faptul că în Germania sunt 1,5 milioane de
locuri de muncă neocupate[2].
De asemenea, Germania este statul bunăstării pentru un azilant, el îi oferă
locuinţă gratuită, hrană, îmbrăcăminte, mobilier şi îngrijire medicală, dar şi 140 de
euro pe lună de persoană. După câteva luni o familie de patru persoane primeşte
aceeaşi sumă de bani ca şi o familie germană.
Această criză are impact asupra finanţelor Uniunii Europene, dar şi asupra
politicii, existând chiar riscul ieşirii din Uniunea Europeană a unor ţări deja
nehotărâte privind situaţia lor din cadrul blocului european, cum este cazul Marii
Britanii.
Nici nu este de mirare dacă ne gândim că în fiecare zi, în medie, aproximativ
3000 de persoane încearcă să îşi facă o viaţă mai bună în Europa. Actualul val de
emigrație nu este un incident punctual, ci începutul unui veritabil exod, deoarece
de la începutul anului și până în prezent aproximativ 500000 de migranți au ajuns

3
în Uniunea Europeană, iar majoritatea dintre ei au ajuns în Grecia, Ungaria și
Italia.
În acest context, tot mai mulţi împărtășesc părerea că liderii europeni sunt
depăşiţi de situaţie. Ce este cel mai îngrijorător e că par să nu aibă niciun plan.
Toate regulamentele şi politicile privind migraţia în vigoare în acest moment sunt
depăşite. În spaţiul de liberă circulaţie Schengen, au fost reintroduse temporar
controalele la graniţă, garduri şi ziduri noi sunt ridicate între state vecine şi
prietene pentru a opri valurile de migranţi. Tensiunea mocneşte la fiecare pas,
spiritele se încing între liderii europeni care se acuză reciproc că nu spun tot
adevărul.
Riscurile implicite ale primirii unui număr mare de imigranți în Europa ar
fi următoarele[3]:
1) Economic – primind un număr mare de oameni, trebuie să ne aducem
aminte că aceștia necesită locuințe, hrană, locuri de muncă (fiindcă mă îndoiesc că
se vor întoarce prea curând acasă). Toate acestea pun presiune pe economia unui
stat european și prea puține state sunt dispuse să-și asume această povară
umanitară, lucru vizibil în cazul Franței.
2) Politic și de securitate – pe plan politic și în cazul în care vorbim de
securitate apar alte riscuri, unele chiar derivate din cele economice. Nemulțumirea
generală a populației față de o posibilă destabilizare a economiei europene ori a
unui stat și blamul asupra imigranților pot trimite la puterea extrema dreaptă, și așa
în creștere în Occident. Deja unele state din spațiul Schengen, de exemplu
Germania și Cehia, au introdus temporar controale la granițele interne, ceea ce
ulterior ar putea duce chiar la destrămarea UE. Pe plan de securitate, se discută
despre riscul ca printre imigranți să se refugieze teroriști, membri ISIS sau al-
Qaeda, eventual Boko Haram, dar și musulmani radicali oarecare. În unele locuri
imigranții au scandat o lozincă a islamiștilor, ,,Allah e mare”, iar asta spune multe.
3) Social – cu această viziune pe termen lung îmi permit să intru în domeniul
unui risc social și, de ce nu, cultural, civilizațional. Angela Merkel declara că
proiectul multicultural a eșuat în Europa și vedem multe persoane, imigranți de

4
primă generație, ca și de a doua sau a treia, în special ultimele două cazuri, care nu
reușesc să se integreze, care încearcă, din contră, întărirea propriei identități și
dominația asupra altora. Musulmanii care doresc legea Sharia aplicată în Marea
Britanie, alții care se alătură ISIS (chiar europeni convertiți la islam). Ne putem
întreba pe bună dreptate dacă civilizația noastră, valorile noastre, lumea construită
de noi ar putea supraviețui unui adaos și mai mare de imigranți greu de întreținut,
care vor dezvolta frustrări, sau urmașii lor o vor face. Vorbim de culturi și
civilizații diferite, de o ciocnire a civilizațiilor. Până una alta, cei care vin acum
reușesc să stârnească deja furia unor cetățeni, cum au făcut, de exemplu, în
Ungaria.
Rezultate obținute. Adoptarea unei politici comune în materie de azil și
imigrație reprezintă o primă etapă necesară în rezolvarea acestei crize. A doua
etapă este implementarea unor politici de către actorii internaționali de a acționa în
modul cel mai serios pentru rezolvarea conflictelor care i-au făcut pe refugiați să-și
părăsească țara.
Fluxul de migranți ce vine în Europa este fără sfărșit, iar dacă Uniunea
Europeană nu-și va proteja frontierele, vor veni zeci de milioane, deoarece
acceptînd un număr mare de refugiați apare riscul ca și alții să fie încurajați să
vină, deci vom fi minoritari pe propriul nostru continent, a declarat Viktor
Orban[4].
Concluzii. În prezent, Europa încă se străduiește să găsească niște soluții la
ceea ce este una dintre cele mai mari crize cu care s-a confruntat în istoria recentă.
În caz contrar, criza se va agrava, cu reacții în lanț ale populației și guvernelor
naționale.
Bibliografie
1. . http://www.mediafax.ro/
2, http://www.agerpres.ro/
3 Sudițoiu Alexandru, Criza imigranților: dilema morală și nevoia unui
răspuns realist, 2015.
4. http://www.gandul.info/

5
6