Concluzii

Arsurile și îngrijirea lor figurează în picturi rupestre vechi de peste 3,500 de ani.
Papirusul Smith, un document egiptean care datează din 1500 i.e.n., descrie
tratamente cu miere și un balsam pe bază de rășină.De-a lungul timpului s-au folosit
alte tratamente: frunze de ceai (în China,anul 600 i.e.n.),untură de porc și oțet,
tratament folosit de Hipocrate în anul 400 i.e.n., vin și mir, tratament folosit de Celsus
și atestat în anul 100 e.n.
Termenul de “arsură” desemnează o leziune a pielii, cauzată de căldură, iar în
unele cazuri leziunea se referă și la țesuturile subcutanate.Cauzele sunt în principal:
focul, lichidele fierbinți, substanțele chimice și electricitatea (electrocutările).
Arsurile pot fi clasificate, în funcție de gravitatea lor, în arsuri de gradul I, II sau III.
Primele sunt mai blânde și implică stratul superficial al pielii, cauzând dilatarea
capilară.Acest tip de arsură se vindecă de obicei în mod spontan, în 5 până la 7 zile,
fără a lăsa cicatrici.
Arsurile de gradul II afectează straturile superficiale și profunde ale pielii; cele cu
leziuni mai superficiale se vindecă în decurs de 10 până la 15 zile fără a lăsă
cicatrici, în timp ce vindecarea celor mai profunde este mai lentă, și pot rămâne urme
de cicatrici.
Arsurile de gradul III dăunează în cele din urmă stratului subcutanat, rezultând
necroză tisulară și formarea de pete negre și cruste.Aceste arsuri lasă de obicei
cicatrici vizibile.
Gravitatea arsurii depinde și de cât este de extinsă zona.Arsurile sunt localizate la
suprafața corpului și apar la mai puțin de 20% la adulți și la 12-15% la copii.
În timp ce arsurile întinse pot fi fatale, tratamentele dezvoltate începând din 1960
au îmbunătățit substanțial rezultatele, în special la copii și la adulții tineri.
În 2004, 11  milioane de arsuri au necesitat tratament medical la nivel mondial și s-
au produs 300,000 de decese. Astfel, arsurile se află pe locul 4 în clasamentul
cauzelor leziunilor, după accidentele de mașină, căzături și violență. 
Circa 90% din arsuri se produc în țările în curs de dezvoltare.Acest fapt a fost
atribuit în parte suprapopulării și în parte gătitului în condiții nesigure.În total, aproape
60% din arsurile care provoacă decesul se produc în Asia de Sud-Est.
Din anii ’80 până în 2004, în numeroase țări a scăzut atât rata arsurilor fatale, cât și
a arsurilor în general.

35
 Bibliografie

1. ”Medicină internă’’ , A.Moga , I. Bruckner , Editura Didactică şi Pedagogică ,

Bucureşti , 2005
2. “Tehnica îngrijirii bolnavului” , Carol Mozes , Ed.Medicală, Bucureşti , 2007
3. ’’Anatomia omului ‘’ , G. S. Drăgoi , Reprografia Universităţii din Craiova,1996
4. “Principiile Medicinei Interne “ , Harrison , Ed. Teora.
5. ’’Breviar de semiologie medicală ‘’ , Vintilă V. Mihailescu , Editura Scrisul
Românesc , Craiova , 2000
6. “Anatomia şi fiziologia omului”,Teodorescu Exarcu, Ed Didactică şi
Pedagogică, 1998
7. “Arsurile – clinică, fizioterapie, tratament”, Agrippa Ionescu, V. Rădulescu, A
Vasiliu ,1980
8. “Urgenţe medico chirurgicale “ , L. Titircă, Ed Viaţa Medicală, 2000
9. “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali” , L.Titircă, M
Zamfir, Ed Viaţa românească, 2007
10. “Manual de chirurgie şi specialităţi înrudite “ , Popa Florin, Sorin Oprescu
,Monica Pop , Chiru Florian , Ed.Carol Davila ,Bucureşti ,2004
11. www.sfatulmedicului.ro

36