Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul “Finanțe și Bănci”

Lucru Individual
La disciplina “Analiza financiară a întreprinderii”

“Analiza fluxurilor de numerar în cadrul entității economice”

Autori: Opinca Aliona

Morari Diana

Verejan Daniela

Gherghelijiu Petru

Grupa FB1802

Verificat: : Angela Șestacovscaia

dr.conf.univ

Chișinău, 2020

1
 Cuprins

INTRODUCERE.....................................................................................................3

CAPITOLUL 1. Prezentarea și analizare fluxurilor de numerar.

1.1. Aspecte generale asupra fluxurilor de numerar……………………………….4

1.2. Metode utilizate la intocmirea fluxurilor de numerar………………………….7

1.3 Marimea optima de numerar si analiza fluxui prin metoda ratelor…………..11

CAPITOLUL 2. Expunerea și modificarea fluxului de numerar în cadrul

entităților.

2.1. Analiza fluxului de numerar in cadrul unei entități………………………….16

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………….……20

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………...21

2
 Introducere

Fluxul de numerar (sau fluxul de numerar terminologia anglo-saxon ) este de reconstrucție a

fluxurilor de numerar (diferența dintre veniturile totale și ieșiri de numerar) a unui companie sau
proiect pe parcursul perioadei de analiză. Flux de numerar reprezinta numerarul care este generat
pe o perioadă de timp de un activ, un grup de active sau de o întreprindere. Situaţia fluxurilor de
numerar este singura componentă a situaţiilor financiare care răspunde la problema solvabilităţii
entităţii şi a flexibilităţii financiare. Situaţia fluxurilor de numerar clasifică încasările şi plăţile în
numerar în activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare. Investitorii şi creditorii sunt
interesaţi de capacitatea entităţii de a gestiona fluxurile de numerar, de a obţine câştiguri viitoare
şi de a transforma beneficiile în disponibilităţi. Investitorii sunt urmăresc să fie remuneraţi prin
dividende pentru investiţia lor în companie, iar creditorii prin dobândă. Pe baza situaţiei
fluxurilor de numerar, ei evaluează deciziile managerilor.

Actualitatea temei: Fluxul de numerar arata miscarile de numerar dintr-o firma, intr-o anumita
perioada de timp, acesta fiind resortul care face afacerea sa mearga. O serie de firme dau
faliment deoarece nu se preocupa de managementul fluxului de numerar, astfel incat sa-si
asigure suficient cash pentru a-si onora obligatiile ajunse scadente.

Scopul lucrării: De a crea o viziune clară asupra conceptului de flux de numerar, a

identificării rolului lui, funcțiilor și trăsăturilor de bază, de a specifica metodele și tehnicile de
calcul si gestionare a acestui concept. De a analiza succinct cum decurge procesul de circulație a
banilor in cadrul entității economice din Republica Moldova.

Metodele de cercetare: În cadrul elaborării referatului m-am axat pe utilizarea manualelor in

limba romană . De asemenea am cercetat şi diferite surse de pe Internet.

Rolul practic al lucrării: Lucrarea este un exemplu eficient pentru exemplificarea pe scurt a
temei :” Analiza fluxului de numerar in cadrul entității economice”. Referatul dat răspunde la
întrebările: ce reprezintă termenul de flux de numerar?, descrie tipurile acestuia si modul de
manifestare in cadrul unei entități.

Cuvinte cheie: numerar, entitate, bani, profit, circulație, debit, credit, datorii, situație
financiară, gestionare, cheltuieli, credite.

3
1.1. Aspecte generale asupra fluxurilor de numerar

Situaţia fluxurilor de numerar este parte integrantă a situaţiilor sale financiare, pentru fiecare
perioada pentru care sunt prezentate situaţiile financiare. Fiind parte integrantă a situaţiilor
financiare, situaţia fluxurilor de numerar furnizează informaţii care permit utilizatorilor
evaluarea modificărilor in activele nete ale entităţii, structura sa financiară, inclusiv informaţii
referitoare la lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi capacitatea entităţii de a influenţa
valoarea şi momentul apariţiei fluxurilor de numerar.

Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere, adică banii la

Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere, adică banii la care
entitatea poate acea un acces imediat
Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care
sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ
de schimbare a valorii. In mod normal, investiţiile sunt considerate echivalente de numerar doar
când au o perioadă scurtă de scadenţă, de regulă trei luni sau chiar mai puţin. Prin urmare,
investiţiile de capital nu vor fi incluse in această categorie, cu excepţia cazului în care sunt, în
fondul lor economic, echivalente de numerar. Exemplul clasic este cel al acţiunilor preferenţiale
achiziţionate în cursul unei perioade scurte de timp înaintea scadenţei lor şi cu o dată de
răscumpărare specificată

De asemenea, trebuie să se ţină cont, că în anumite ţări, descoperirile de cont care sunt
rambursabile la vedere fac parte din gestiunea numerarului unei entităţi. Caracteristica acestor
aranjamente bancare este faptul că soldul bancar fluctuează între disponibil şi descoperit.

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente ale

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente ale acestuia.

Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor,

precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.

Fluxurile de numerar care provin din activităţile de exploatare constituie o parte

importantă a situaţiei fluxurilor de numerar, deoarece arata succesul sau insuccesul
înregistrat de aceste activităţi la generarea unor fluxuri suficiente pentru rambursarea
creditelor, plata dividendelor şi realizarea de noi investiţii fără ca entitatea să fie nevoită

4
să facă apel la surse externe de finanţare.
Exemplele includ:

• Încasările de numerar rezultate din vânzarea bunurilor şi prestarea

1. Încasările de numerar rezultate din vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor.
• Încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte
2. Încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte
venituri.
• Plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii.
• Încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurări pentru prime
şi daune.
• Plăţile în numerar sau restituirile de impozit pe profit, cu excepţia cazului
3. Plăţile în numerar sau restituirile de impozit pe profit, cu excepţia cazului în care sunt
identificate ca fiind specifice activităţii de investiţie şi finanţare.
• Încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate in scopuri

4. Încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate in scopuri de plasament

şi tranzacţionare.
5. Plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii.
6. Încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurări pentru prime si daune

Unele tranzacţii, spre exemplu, vânzarea unui element al mijloacelor fixe poate genera un
câştig sau o pierdere care este inclusă în profitul sau pierderea netă. Totuşi, astfel de fluxuri de
numerar sunt aferente activităţilor de investiţii şi, prin urmare, trebuie realocate în situaţia
fluxurilor de numerar.

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate pe termen

lung, precum şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Aceste
fluxuri sunt prezentate separat deoarece ele reprezintă cheltuieli efectuate cu resurse menite să
genereze venit şi fluxuri de numerar în viitor.

Exemplele includ:
• Plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi alte active corporale

5
 1. Plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi alte active corporale si necorporale
2. Încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi alte active corporale şi necorporale
3. Plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii şi interese în
asocierile în participaţiune.
4. Avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi, altele decât avansurile
şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară.
5. Încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte
părţi, altele decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară.
6. Plăţile şi încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni şi swap,
cu excepţia cazului în care sunt deţinute cu scopul de a efectua plasamente sau a le
tranzacţiona.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii si compozitiei
capitalurilor proprii si datoriilor entitatii economice.

Exemplele includ:

1. Veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital

2. Plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau răscumpăra
acţiunile entităţii.
3. Încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor,
datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi altor împrumuturi pe termen scurt
şi lung.
4. Rambursările în numerar a sumelor împrumutate.
5. Plăţile în numerar pentru diminuarea obligaţiilor aferente operaţiunilor de
5. Plăţile în numerar pentru diminuarea obligaţiilor aferente operaţiunilor de leasing
financiar.

Este important să se ţină cont de faptul că o singură tranzacţie poate genera fluxuri de numerar
care sunt incluse în secţiuni distincte din cadrul situaţiei fluxurilor de numerar. De exemplu,
atunci când rambursarea unui împrumut este alcătuită din elemente de capital şi dobândă,
elementul de dobândă poate fi clasificat ca o activitate de exploatare, iar elementul de capital
drept activitate de finanţare.

6
1.2. Metode utilizate la intocmirea fluxurilor de numerar

Pentru întocmirea situaţiei fluxurilor de numerar se permite utilizarea a doua metode: directă şi
indirectă.

Metoda directă: Pe baza acestei metode, sunt prezentate clasele majore de plăţi şi încasări brute
in numerar.

Metoda indirectă: Pe baza acestei metode, profitul sau pierderea netă este ajustată cu efectele
tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în
numerar din exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu
fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.

Ambele metode vor furniza aceleaşi cifre, dar metoda directa este preferata deoarece furnizează
mai multe informaţii despre entitate. Totuşi, această metodă este rar utilizată în practică,
deoarece aplicarea ei este mai dificilă şi solicită mai mult timp.

Raportarea fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare

Folosirea metodei directe implică fie utilizarea înregistrărilor contabile ale entităţii, fie ajustarea
vânzărilor, a costului vânzărilor şi a altor elemente din contul de profit şi pierdere cu

• Modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanţelor şi datoriilor din exploatare.

• Alte elemente de numerar.

• Alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de numerar din investiţii sau
finanţare .Folosirea metodei indirecte implică ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu
efectele

• Modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri, creanţe şi datoriile din exploatare

• Elementelor nemonetare, cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile

şi câştigurile în valută nerealizate, profiturile nerepartizate ale entităţilor asociate şi interesele
minoritare

7
 • Celorlalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxurile de numerar din investiţii şi
finanţare.

Raportarea fluxurilor de numerar din activităţile de investiţii şi finanţare

Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi de finanţare trebuie prezentate în cadrul

claselor majore de plăţi şi încasări brute în numerar apărute, cu excepţia anumitor fluxuri care
sunt prezentate pe o bază netă.

Exemplele includ:

1. Plăţile şi încasările în numerar efectuate în numele clienţilor, deoarece fluxurile nu reflectă

activitatea entităţii, respectiv
a. Acceptarea şi rambursarea depozitelor la vedere ale unei bănci
b. Fondurile deţinute pentru clienţi de către o societate de investiţii
c. Chiriile încasate în numele proprietarilor de proprietăţi imobiliare şi plătite acestora
2. Plăţile şi încasările în numerar pentru elementele pentru care rulajul este rapid, sumele sunt
mari, iar termenul de scadenţă este scurt, adică avansurile făcute pentru şi rambursarea
a. Valorilor principalului aferent clienţilor care folosesc cărţi de credit
b. Achiziţiei şi cedării de investiţii
c. Altor împrumuturi pe termen scurt, care au scadenţă de trei luni sau mai puţin

3. Fluxurile provenite din activitatea instituţiilor financiare

a. încasările şi plăţile de numerar pentru acceptarea şi rambursarea depozitelor cu o dată fixă
de scadenţă
b. Plasarea depozitelor la şi retragerea acestora de la alte instituţii financiare
c. Avansurile în numerar şi împrumuturile făcute clienţilor, precum şi rambursarea acestor
avansuri şi împrumuturi

Raportarea altor elemente:

• Fluxurile de numerar în valută se înregistrează în moneda de raportare prin aplicarea cursului

de schimb de la data fluxului de numerar asupra valorii în valută. Profitul şi pierderile
nerealizate care provin din variaţia cursurilor de schimb valutar nu sunt fluxuri de numerar,
totuşi efectul variaţiei este raportat pentru a reconcilia numerarul şi echivalentele de numerar la
începutul şi la sfârşitul perioadei.

8
 • Fluxurile de numerar din dobânzi şi dividende încasate sau plătite pot fi clasificate drept
fluxuri din exploatare, deoarece sunt incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete,
dar pot fi clasificate si drept fluxuri din finanţare si, respectiv, fin investiţie, deoarece ele
reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau a eficienţei investiţiilor. Dividendele
plătite pot fi clasificate drept fluxuri din finanţare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii
resurselor de finanţare, dar pot fi clasificate şi drept o componentă a fluxurilor din exploatare
pentru a ajuta utilizatorii să determine capacitatea unei entităţi de a plăti dividende din fluxurile
de numerar de exploatare.

• Impozitul pe profit este prezentat separat şi clasificat drept flux de numerar din activităţile
de exploatare, cu excepţia situaţiei în care poate fi alocat în mod specific activităţilor de
finanţare si investiţie. In timp ce cheltuielile cu impozitul pot fi alocate fără echivoc activităţilor
de investiţie şi finanţare, fluxurile de numerar aferente acestor impozite sunt greu de alocat şi
pot apărea într-o perioadă diferită de cea a fluxurilor de numerar aferente tranzacţiei de bază.
Prin urmare, impozitele plătite sunt clasificate, de obicei, drept fluxuri de numerar din activităţi
de exploatare. Totuşi, atunci când este posibilă identificarea fluxului de numerar din impozite şi
alocarea lui unei tranzacţii individuale care dă naştere unor fluxuri de numerar clasificate drept
activităţi de investiţie sau finanţare, fluxul de numerar din impozite va fi clasificat în mod
corespunzător ca activitate de investiţie sau finanţare. Atunci când fluxurile de numerar din
impozite sunt aferente mai multor clase de activităţi, este prezentată valoarea totală a
impozitelor plătite.

• Investiţiile în filiale, întreprinderi asociate şi asocieri în participaţiune sunt prezentate in

funcţie de modul în care au fost incluse în situaţiile financiare. Atunci când se prezintă o
investiţie într-o entitate asociată sau filială pe baza metodei punerii în echivalenţă sau a costului,
investitorul limitează informaţiile raportate în situaţia fluxurilor de numerar la acele fluxuri de
numerar generate între el şi entitatea în care s-a investit, de exemplu, la dividende şi avansuri. O
entitate care prezintă interesul său într-o entitate controlată în comun folosind consolidarea
proporţională, va include în situaţia consolidată a fluxurilor de numerar ponderea aferentă ei din
fluxurile de numerar ale entităţii controlate în comun, iar daca foloseşte metoda punerii în
echivalenţă va include în situaţia fluxurilor de numerar fluxurile de numerar generate de
investiţia sa în entitatea controlată în comun, precum şi repartizările şi alte vărsăminte sau
încasări apărute între aceasta şi entitatea controlată în comun.

• Fluxurile de numerar ce provin din achiziţionarea şi cedarea filialelor şi a altor unităţi de

afaceri sunt prezentate separat, drept activităţi de investiţie. Entităţile trebuie să prezinte,

9
cumulativ, în cursul perioadei fiecare dintre următoarele aspecte, atât în ceea ce priveşte
achiziţiile, cât şi înstrăinările filialelor sau ale altor unităţi de afaceri:

 contraprestaţia totală aferentă achiziţiei sau cedării;

 ponderea din contraprestaţia aferentă achiziţiei sau cedării, primită sub forma numerarului şi
a echivalentelor de numerar;

 valoarea numerarului sau a echivalentelor de numerar din filiala sau unitatea achiziţionată
sau cedată; şi

 valoarea, rezumată pe fiecare categorie principală, a activelor şi datoriilor din filiala sau
unitatea de afaceri care a fost achiziţionată sau cedată, altele decât numerarul şi echivalentele de
numerar.

• Tranzacţiile de natură investiţională şi de finanţare care nu necesită întrebuinţarea numerarului

sau a echivalentelor de numerar trebuie excluse din situaţia fluxului de numerar, fiind prezentate
în altă parte a situaţiilor financiare astfel încât să furnizeze toate informaţiile relevante cu privire
la aceste activităţi de investiţie şi finanţare.

Acest tip de tranzacţii se referă la:

o achiziţia de active fie prin asumarea directă a obligaţiilor aferente, fie prin
intermediul unui leasing financiar;
o achiziţionarea unei întreprinderi prin intermediul emiterii de acţiuni;
o convertirea datoriilor în capital.

10
1.3. Mărimea optimă de numerar și analiza fluxului prin metoda ratelor.

Entităţile mari, dinamice preferă să deţină active uşor lichide, rapid negociabile decât
numerar în casă sau în cont. Totuşi determinarea soldului minim de numerar care, pe de o parte,
ar asigura capacitatea de plată a entităţilor în cazul apariţiei unor dereglări în regimul încasărilor
sau ar face posibilă efectuarea unor plăţi neprevăzute (apariţia unor investiţii profitabile), pe de
altă parte, reprezintă o practică atât în cadrul economiilor dezvoltate, cât şi în a acelor aflate în
procesul de tranziţie.
Mărimea soldului optim de numerar pe care trebuie să-l deţină o întreprindere şi care ar
minimiza, pe de o parte, pierderile ce apar atunci când întreprinderea se confruntă cu
insuficienţă de numerar, pe de altă parte, se poate determina prin aplicarea modelelor: Baumol
şi Miller-Orr.
Modelul Baumol a fost elaborat în 1952, şi echilibrează costul de oportunitate
reprezentat de valoarea câştigurilor ce s-ar fi putut obţine dacă numerarul ar fi fost investit în
valori mobiliare pe termen scurt cu costurile de tranzacţie provenite fie din investiţii de numerar
în titluri de plasament, fie de vânzarea valorilor mobiliare pentru a intra în posesia numerarului
necesar pentru operarea afacerii. Determinarea soldului optim de numerar începe cu
identificarea costului pe care întreprinderile le suportă, atunci când achiziţionează numerarului
şi care pot fi legate de obţinerea unui împrumut sau realizarea valorii mobiliare. Acest model
echilibrează costul de oportunitate care apare ca urmare a deţinerii de numerar cu costul de
tranzacţie suportate atunci când se achită fondurile.
Modelul Miller-Orr a fost elaborat în 1966, ipoteza de la care porneşte acest model este
că întreprinderea face comenzi de numerar atunci când nivelul numerarului este zero. În cadrul
modelului se pune întrebarea: „ în ce mod întreprinderea trebuie să-şi gestioneze resursele de
numerar astfel încât să fie cunoscute soldurile zilnice de numerar „Adică aprovizionarea o
singură dată cu soldul optim de cash şi consumarea lui constantă, zi de zi, până la epuizare,
reconstruirea imediată a soldului optim ş.a.m.d. În realitate, nu se pot prevedea variaţiile zilnice
de cash-flow, acestea fiind caracterizate de o variabilitate aleatoare măsurabilă prin dispersie.
Modelul Miller-Orr are ca ipoteză aceea în care se consideră că media variaţiilor de cash-flow-
uri zilnice este zero, iar dispersia lor este pozitivă şi de mărime finită .

11
 Practic, modelul Miller-Orr îşi propune găsirea limitei superioare a variaţiei soldului de
cash şi care pentru fructificarea excedentului de lichidităţi. În determinarea acesteia se porneşte
de la o limită inferioară, prestabilită a fi zero sau puţin mai sus de zero şi de la depărtarea
normală până la limita superioară.
Testele de validitate a modelului au dat rezultate bune, dar numai pentru încasările şi
plăţile inpredictibile (vânzări, aprovizionări etc). Sunt plăţi însă cu caracter bine determinat atât
în privinţa volumului, cât şi a scadenţei: salariile, impozitele etc. Pentru acestea, ca şi pentru
încasările certe, previziunea se face în afara modelului Miller-Orr. Analiza situaţiei patrimoniale
şi financiare urmăreşte scopul de a face informaţia clară şi înţeleasă de către toate categoriile de
utilizatori interesaţi. Prin intermediul analizei financiare, se stabilesc punctele forte şi punctele
vulnerabile ale gestiunii financiare, având la bază anumite norme şi criterii, se dă o explicare a
cauzelor obţinerii unor rezultate nesatisfăcătoare şi se propun măsuri pentru îmbunătăţirea lor.
Soldul de numerar sporit poate duce la apariţia unei comenzi suplimentare de producţie;
acordarea rabaturilor comerciale pentru plata imediată a mărfurilor, totodată soldul de numerar
sporit poate duce la suportarea costurilor sub forma dobânzilor, care s-ar fi câştigat, dacă
fondurile n-ar fi fost blocate în contul curent.
Soldul de numerar mic poate duce la evitarea costului de oportunitate legat de blocarea
numerarului şi totodată la apariţia costurilor de comandă (costuri de decizie, de brokeraj,
funcţionale); sporirea cheltuielilor legate de vânzarea valorilor mobiliare; costuri ocazionate de
contractarea unui împrumut.
Utilizarea metodei ratelor în fluxurile bănești este folosită frecvent la întreprindere.
Particularitatea metodei constă în calcularea coeficienţilor financiari, care reflectă
diferite corelaţii între obţinerea şi utilizarea mijloacelor băneşti. Aceşti coeficienţi sunt multipli
şi variaţi, dar, în majoritatea cazurilor, caracterizează capacitatea întreprinderii de a satisface
unele sau altele nevoi prin mijloacele băneşti disponibile. În particular, utilizând această
metodă în cadrul analizei fluxului mijloacelor băneşti, pot fi calculaţi următorii coeficienţi.
Coeficientul (rata) suficienţei fluxului mijloacelor băneşti permite aprecierea capacităţi
întreprinderii de a-şi acoperi necesităţile creşterii potenţialului productiv şi plăţii dividendelor
prin autofinanţare (disponibilul bănesc obţinut în urma activităţii operaţionale). Calcularea
coeficientului în cauză se efectuează conform formulei:

12
 Pentru aplicarea acestei formule sporirea stocurilor de mărfuri şi materiale poate fi
determinată
în baza datelor Bilanţului contabil ca diferenţa dintre valoarea stocurilor la sfârşitul şi începutul
perioadei. De menţionat că în calcul se ia numai creşterea (majorarea) stocurilor. Restul părţilor
componente ale formulei pot fi găsite în Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti.
La aprecierea ratei de suficienţă a mijloacelor băneşti se iau în consideraţie următoarele
aspecte:
• Mărimea coeficientului egală cu sau mai mare decât 1 semnifică faptul că întreprinderea are
posibilitatea de a satisface nevoile menţionate în numitorul formulei de calcul fără finanţare din
exterior.
• La scăderea coeficientului sub nivelul unitar, se trage concluzia că sursele interne ale
mijloacelor
băneşti devin insuficiente pentru plata dividendelor şi dezvoltarea potenţialului întreprinderii.
• În cazul fluxului net negativ din activitatea operaţională se constată insuficienţa fluxurilor
mijloacelor băneşti indiferent de mărimea altor părţi ale formulei de calcul.
• Dacă mărimea numitorului formulei de calcul este nulă, adică întreprinderea nu foloseşte
miloacele băneşti pentru procurarea activelor pe termen lung, sporirea stocurilor şi plata
dividendelor, atunci se indică inutilitatea şi imposibilitatea calculării ratei de suficienţă a
mijloacelor băneşti.
Rata de acoperire a
datoriilor cu fluxul mijloacelor băneşti indică posibilitatea recuperării
sumelor datorate prin disponibilul bănesc obţinut în urma activităţii operaţionale. La calcularea
acestui
coeficient apelăm la următoarea relaţie:

După cum se observă din formula de calcul, la determinarea coeficientului în cauză fluxul
net generat în procesul activităţii operaţionale şi reflectat în Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti se compară cu suma datoriilor indicată în Bilanţul contabil. Inversarea rezultatului
calculării arată numărul perioadelor de activitate necesare întreprinderii pentru acumularea
mijloacelor băneşti suficiente pentru recuperarea datoriilor existente la o anumită dată.
Acest coeficient frecvent se foloseşte în practica occidentală pentru aprecierea credibilităţii
întreprinderii în special în cazul acordării creditelor pe termen lung. Rata de acoperire a
13
datoriilor cu fluxul mijloacelor băneşti se aplică şi pentru clasarea (rating-ul) obligaţiunilor
emitentului. Este evident că rata mai ridicată de acoperire a datoriilor permite clasarea
credibilităţii clientului bancar sau siguranţa investiţiilor în obligaţiunile emitentului la un nivel
mai înalt. Totodată, mărimea negativă a acestei rate (în cazul fluxului net negativ din activitatea
operaţională) indică riscul înalt de creditare şi investire.
Durata (perioada) achitării dividendelor anunţate indică numărul de zile în decursul
cărora întreprinderea poate achita dividendele anunţate în suma deplină fără finanţare din
exterior. În scopul
calculării acestui indicator se foloseşte relaţia:

Pentru aplicarea acestei formule suma dividendelor anunţate poate fi determinată pe baza
informaţiilor din Anexa la Bilanţul contabil ca produsul dintre mărimea dividendelor anunţate
(planificate pentru plata) pentru o acţiune ordinară şi numărul acţiunilor ordinare. În cazul lipsei
informaţiilor necesare în Anexa la Bilanţul contabil, în calitate de sursă informaţională serveşte
procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor cu privire la plata dividendelor.
Încasările băneşti operaţionale medii zilnice se calculează conform datelor Raportului privind
fluxul mijloacelor băneşti în felul următor: încasările băneşti din vânzări se adună cu alte încasări
operaţionale ale mijloacelor băneşti şi rezultatul se împarte la 360 zile.
Aprecierea duratei de achitare a dividendelor anunţate este importantă, în primul rând, pentru
proprietarii reali ai întreprinderii, pentru investitorii potenţiali, specialiştii pieţei de valori
mobiliare.
Rezultatul calculului se compară cu perioada stabilită de legislaţie în vigoare. De exemplu,
actualmente Legea privind societăţile pe acţiuni prevede că termenul de plată a dividendelor nu
poate fi mai mare de 3 luni de la data luării deciziei cu privire la plata lor. Aceasta, practic,
înseamnă că durata achitării dividendelor anunţate mai mare decât 90 zile indică incapacitatea
societăţii pe acţiuni de a plăti dividende fără finanţare din exterior. Dacă atragerea surselor
externe este puţin
probabilă, achitarea
dividendelor va fi stopată şi amânată.
Rata suficienţei activelor perfect lichide arată numărul de zile în decursul cărora
întreprinderea poate lucra, folosind exclusiv disponibilităţile băneşti absolut lichide fără
atragerea surselor de finanţare din exterior. Nivelul acestei rate se calculează cu ajutorul formulei

14
:

La aplicarea acestei formule în calculul se ia suma mijloacelor băneşti reflectată în activul

Bilanţului contabil. Plăţile băneşti operaţionale medii zilnice se determină conform datelor
Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti în felul următor: se adună toate tipurile de plăţi în
cadrul activităţii operaţionale şi rezultatul se împarte la 360 zile.
Pentru managerii întreprinderii această rată serveşte în calitate de instrument operaţional de
dirijare
a

activităţii curente, întrucât permite stabilirea momentului de apariţie a nevoii de finanţare

dinexterior.
Coeficientul reinvestirii mijloacelor băneşti reflectă cota mijloacelor băneşti, care au fost
obţinute în urma activităţii operaţionale şi reţinute (lăsate) la întreprindere în decursul perioadei,
din suma mijloacelor plasate pe termen lung în activele disponibile. Calcularea coeficientului în
cauză se efectuează conform formulei:

Părţile componente ale numărătorului formulei de calcul se determină pe baza Raportului

privind fluxul mijloacelor băneşti, iar ale numitorului - pe baza Bilanţului contabil.
În practica mondială nivelul reinvestirii în intervalul de 8-10% se consideră satisfăcător.

15
CAPITOLUL 2. Expunerea și modificarea fluxului de numerar în cadrul
entităților.

1.1. Analiza fluxului de numerar in cadrul unei entități.

Fluxul de numerar (sau fluxul de numerar terminologia anglo-saxon ) este de reconstrucție a

fluxurilor de numerar (diferența dintre veniturile totale și ieșiri de numerar) a unui companie sau
proiect pe parcursul perioadei de analiză. Fluxul de numerar poate fi calculat și pornind de la
modificările soldurilor bilanțului între două perioade de referință, dar, în practică, situația
veniturilor companiei este utilizată și pentru a ajuta la determinarea elementelor care o compun.
De exemplu, în loc să expunem modificări ale soldurilor între diferitele perioade ale unui fond de
amortizare (un cont de bilanț al activelor), este adesea mai ușor și mai imediat să se indice
valoarea amortizării (un cost al situației de venit).

Fluxul examinează variațiile numerice (intrări și ieșiri) care pot fi:

 de intrare, atunci vorbim de flux de numerar ;

 la ieșire, atunci vorbim de ieșire de numerar .

În contabilitate , documentul corporativ care este utilizat pentru detectarea și analiza

managementului corporativ este situația fluxului de numerar.

Fluxul de numerar operațional (FCFO) ( Flux de numerar gratuit din operațiuni ) , provenit din
managementul tipic al unei companii;

Fluxul de numerar pentru companie (FCFF) (Fluxul de numerar gratuit la firmă) (sau Fluxul de
numerar gratuit dezvăluit ) exprimă fluxul de numerar disponibil tuturor investitorilor (deținători
de obligațiuni și acționari) după ce compania a făcut toate investițiile necesar, și-a plătit
cheltuielile de funcționare și impozitele, dar înainte de a rambursa datoria.

Fluxul de numerar disponibil pentru acționari (FCFE) (Flux de numerar gratuit pentru capitaluri
proprii) care ia în considerare doar fluxurile de numerar datorate acționarilor, net de toate plățile
efectuate și primite și de către deținătorii de capitaluri de datorie.
16
Fluxul de numerar operațional este, așadar, elementul cheie cu care se separă managementul
companiei și finanțarea acesteia. De numerar Fluxul de operare este un concept foarte elaborat
dezvoltat de Wharton School și Școala de la Chicago și pentru care există o vastă literatură.

Fluxul a capitalului propriu sau a fluxului de numerar în capitalurile proprii este definită ca
totalul fluxurilor de numerar generate de companie către acționarii săi. Nu include majorari /
scăderi de capital, deoarece acționarii înșiși beneficiază de aceste operațiuni: efectul general este
zero (o majorare de capital presupune o despăgubire a acționarului, dar nu câștigă sau pierde
nimic, ci doar transformă o parte din averea sa [bani sau active în natură în funcție de tipul de
creștere] în acțiuni sau cote). Fluxul de numerar de operare este setul de fluxuri de numerar
(adică lichiditatea) generate numai de managementul tipic (sau operațional) și această a doua
definiție este cea mai semnificativă pentru studiul managementului corporativ. Setul de fluxuri
de numerar generate de managementul tipic (care este o indicație a lichidității corporative) este
important pentru a determina în ce măsură și modul în care centrele de costuri pot fi
remunerate .Numerarul in cadrul entității circulă in baza operațiunilor economice care au loc in
intreprindere.

Efectele economice ale operațiunilor sunt rezumate în contul de profit care, prin diferența
dintre costuri și venituri din care rezultă profitul pentru anul , explică creșterea (scăderea) pe care
capitalul acționarilor a avut-o ca urmare a gestiunii .

Pe de altă parte, citind situațiile financiare, nu este posibilă cunoașterea resurselor financiare
provenite în cursul anului și utilizarea acestora ( fluxuri de numerar ). Bilanțul nu indică în mod
clar schimbările care au avut loc în colectarea și utilizarea resurselor financiare și a cauzelor care
au condus la aceste schimbări.

Standardele internaționale de contabilitate , al căror obiectiv principal este de a

oferi informații utile investitorilor pentru luarea deciziilor, recunosc aceste limite și impun
situațiilor financiare întocmirea situației fluxurilor de numerar sau a acelui document potrivit
pentru a reprezenta dinamica financiară a unei companii . 

Situațiile financiare sunt utilizate pentru a ilustra dinamica financiară a companiei

prin evidențierea tendinței în timp a investițiilor (investițiilor) și a surselor utilizate (capitaluri
proprii, datorii) pentru acoperirea acestora, permițând o evaluare critică a politicii financiare
adoptate .

17
Prospectul de surse și utilizări este ușor de intuiție, oferind două părți opuse, construite de
comparație (variante) de elemente legate de active au fost ultimii doi ani (anul care tocmai sa
încheiat și din anul precedent).

Circulația numerarului în cadrul entității are loc după următoarea schemă:

Surse de lichiditate (venit Utilizările lichidității (rezultate

monetar) monetare)

Modificarea pasivelor (+) Modificarea pasivelor (-)

Modificarea activelor (-) Modificarea activelor (+)

Figura 1: Circulatia numerarului in entitate

Sursa [1]

Ex:Modificarea pasivului (+) : Mărire capital social contra plată, credit ipotecar;

Modificarea activelor (-) : scaderea imprumuturilor comerciale, scoaterea ipotecii de la un

imobil.

Modificarea pasivelor (-): rambursare rata credit ipotecar, scadere datorii comerciale ;

Modificarea activelor (+):cresterea numarul de marfuri in depozit , cumpararea unui imobil.

În stânga plasăm sursele de lichiditate (venit monetar), în dreapta utilizările lichidității (rezultate

monetare). Orice mișcare care generează o intrare de lichiditate în companie este înregistrată
ca sursă (+); orice mișcare care generează o ieșire de lichiditate în companie este înscrisă
ca angajare (-). Prin urmare, modificările negative ale activelor și modificările pozitive ale

18
pasivelor sunt incluse ca surse (+), deoarece acestea conduc la o creștere a resurselor monetare
ale companiei .

De exemplu, vânzarea unei proprietăți (scăderea activelor) implică un venit monetar rezultat

din cedarea acesteia; obținerea unui nou împrumut (creșterea datoriilor) atrage de asemenea
un venit monetar care poate fi utilizat de către companie pentru activitățile sale .

Situația fluxurilor de numerar este reglementată atât în standardele internaționale de contabilitate

, cât și în cea națională. Situația fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxuri de numerar
clasificându-le în activități operaționale, investiționale și financiare .

De unde să începi să cauți intrări și ieșiri de lichiditate ? Răspunsul este simplu. Analizând
zonele de management, este absolut clar că cel operațional ocupă un rol central. Este de fapt
adevăratul „motor” al companiei . În special, atenția trebuie să fie concentrată pe zona „actuală”
a managementului operațional . Aici, sunt colectate activitățile zilnice ale factorilor de consum
de cumpărare , transformându-i în obținerea produselor și, în final, vânzarea produselor obținute.
Aceste activități generează constant ieșiri și venituri monetare . Pentru a evalua condițiile de
echilibru financiaral managementului este esențial să se măsoare fluxul de numerar curent
operațional , adică să înțelegem dacă activitățile care animă „ ciclul operațional ” determină, în
ansamblu, un excedent de numerar sau o cerință monetară .

De fapt, la fel ca la nivel economic, managementul operațional actual este responsabil pentru
producerea de venituri, la nivel financiar, din acest domeniu de gestionare trebuie să vină
fondurile disponibile pentru a îndeplini diferitele angajamente de plată generate de celelalte
activități de management. companie sau, de exemplu, achiziția de noi fabrici, rambursarea
datoriilor financiare , plata dividendelor.

Activitatea de operare poate fi calculată cu metoda directă (puțin folosită în situațiile financiare,
foarte eficientă) sau cu metoda indirectă (foarte utilizată, mai puțin eficientă).

Metoda directă este cea mai simplă din punct de vedere conceptual, dar și mai eficientă din punct
de vedere expozițional. În standardele internaționale de contabilitate recomandă utilizarea
metodei directe , deoarece așa cum am citit același principiu " oferă informații care pot fi utile în
estimarea viitoarelor fluxuri de numerar care nu sunt disponibile folosind metoda indirectă.

Metoda indirectă derivă fluxul operațiunilor curente începând din profitul anului. Prin urmare,
este o reconciliere între venitul economic , calculat pe baza principiului de angajare și a fluxului
de numerar generat de operațiunile curente.Determinarea fluxului de numerar după impozite

19
evidențiază fluxurile de numerar produse de ciclul de operare pe care compania poate conta
efectiv pentru a satisface nevoile financiare ridicate de alte operațiuni de management, cum ar fi:
dezvoltarea propriilor sale active tehnice , achiziționează investiții de capitaluri proprii în alte
companii, achită dobânzi și rambursează datorii, plătește dividende acționarilor .

În concluzie, fluxul de numerar intr-o companie trebuie are un rol important in obtinerea
profitului net, iar gestionarea corectă a acestuia va contribui la o bună dezvoltare a companiei si
o creștere economică continuă.

Concluzie:

Bineînţeles că fluxul de numerar nu este util tuturor în egală măsură, dar fiecare persoană îl
poate aplica în situaţia sa concretă pentru a avea o evidenţă cât mai fidelă a circulaţiei banilor.

Fluxul de numerar reprezintă imaginea tuturor încasărilor şi plăţilor dintr-o perioadă, scoţând
în evidenţă posibilele decalaje care pot apărea în perioada respectivă. În felul acesta, utilizatorul
poate identifica în avans momentele când va duce lipsă de bani şi va putea încerca din timp să
obţină resursele necesare pentru a acoperi acele minusuri.

După părerea mea, fluxul de numerar este deosebit de important pentru cei care vor să
pornească o afacere. Pentru orice activitate aflată la început, primele luni sunt critice deoarece în
foarte multe cazuri încasările apar abia după 2-3 luni ,în timp ce costurile trebuie acoperite din
prima lună. Se creează astfel un decalaj între încasări şi plăţi, decalaj care poate fi fatal pentru
oricine nu dispune de suficiente resurse financiare încă de la început. Acest decalaj poate fi
depistat şi estimat încă de la început prin preconizarea fluxului de numerar.

Un alt caz aparte în care fluxul de numerar îşi dovedeşte utilitatea este cazul acelor activităţi
economice care utilizează în mod frecvent instrumentele de plată la termen (bilete la ordin, file
cec etc). Proasta gestionare a acestor instrumente poate duce la probleme mari în desfăşurarea
activităţii, în relaţiile cu furnizorii, băncile.

Nu în ultimul rând, însă, fluxul de numerar este important şi în gestiunea finanţelor personale.
Fiecare proprietar de locuinţă, maşină etc. are anumite venituri şi anumite plăţi de făcut. Un flux
de numerar săptămânal sau lunar bine întocmit şi actualizat în permanenţă poate scuti pe oricine
20
de neplăcerea de a uita sau de a se trezi în imposibilitatea să achite impozitul, întreţinerea sau
curentul.

 Fluxul de numerar ajută la programarea încasărilor şi plăţilor la termen. Prin modul cum este
conceput, el îi permite utilizatorului să identifice rapid perioadele când va dispune de lichidităţi
pentru a-şi programa plăţile în acele perioade. Poate mai important, însă, este faptul că pe fluxul
de numerar sunt evidenţiate toate încasările şi plăţile la termen, astfel încât utilizatorul să nu uite
vreuna dintre ele şi să aibă surprize neplăcute.

Fluxul de numerar este un instrument ce poate fi adaptat în funcţie de specificul activităţii. Se

pot genera fluxuri de numerar zilnice, săptămânale, lunare etc., în funcţie de frecvenţa încasărilor
şi plăţilor sau de relevanţa acestora.

Nu în ultimul rând, menționez faptul că fluxul de numerar este important fiindcă este un
instrument uşor de actualizat. Orice actualizare a unor sume duce automat la modificarea
previziunilor pe perioada următoare, permiţând astfel identificarea rapidă a problemelor ce pot
apărea în viitor,ce este foarte important pentru entitatea economică.

21
 BIBLIOGRAFIE

 ACTE LEGISLATIVE ȘI NORMATIVE

1. SNC “PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE”

 LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

2. ANALIZA FLUXULUI DE NUMERAR ÎN SCOPUL ASIGURĂRII

STABILITĂȚII FINANCIARE, Tatiana MANOLE, Maria CIUMAC

3. Analiza Rapoartelor Financiare, Pavel Rața p. 198-199

4. Situaţia fluxurilor de numerar, PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

 SURSE WEB

5. https://www.studocu.com/ro/document/academia-de-studii-economice-din-
bucuresti/analiza-performantelor-firmei/note-de-curs/analiza-fluxurilor-de-
trezorerie/2301928/view

6. http://www.asfim.org/il-rendiconto-finanziario-funzione-rappresentazione-e-
analisi-critica/

22
23