MOTTO:

,, Faptul că ai un pian nu te face pianist, dar naşterea

unui copil

sigur te face părinte.”

(Michael Levin)

1
 ARGUMENT

Am ales să efectuez această lucrare deoarece am observat

numărul mare de naşteri prin cezariană faţă de cele pe cale
naturală.
După cum afirmă şi şeful clinicii de Obstetrică şi Ginecologie
a spitalului Elias din Bucureşti, dr. Radu Vlădăreanu, numărul
naşterilor prin cezariană în România a crescut foarte mult în ultimii
5 ani:.
"Peste tot în ultimii cinci ani a fost înregistrată o creştere a
acestei incidenţe. Cred că ţine de schimbările care au avut loc în
societate. Mult mai multe femei găsesc mai confortabilă cezariana
decât travaliul naşterii vaginale", a explicat dr. Vlădăreanu, pentru
Mediafax.
Potrivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, în perioada 2005 –
2009 numărul operaţiilor de cezariană a crescut de la 47.255 pe an,
la 63.680 pe an.
În cazul naşterii normale se pare că riscurile mamei sunt mai
mici şi recuperarea după naştere mai uşoară şi mai rapidă decât în
cazul cezarienelor. De asemeni pot fi eliminate şi eventualele riscuri
pentru făt cum ar fi efectele anesteziei sau lezarea accidentala a
tegumentelor.
Am trecut şi eu prin această situaţie, aceea de a fi lauză, şi
prin această lucrare am dorit să îmi aprofundez cunoştinţele, să
cunosc mai bine nevoile lăuzei după naşterea vaginală şi să
dobândesc aptitudini practice corecte pentru îngrijirea acesteia.

1
 CUPRINS
Cap.I.Anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin….................pag.4.

I.1.a.Anatomia aparatului genital feminin...................................pag.4.

a.1.Organele genitale externe.................................................pag.4.

a.2.Organele genitale interne.................................................pag.5.

a.3.Organe anexe...................................................................pag.6.

I.1.b.Fiziologia aparatului genital feminin...................................pag.7.

I.2.Travaliul şi Naşterea................................................................pag.9.

I.3.Lăuzia fiziologică....................................................................pag.10.

I.4.Lăuzia patologică - infecţiile puerperale……….....................pag.18.

I.5.Lactaţia....................................................................................pag.24.

I.6.Ablactarea................................................................................pag.26.

I.7. Infecţiile sânului în lăuzie……………………………………..pag.27.

Cap.II.Educaţia pentru sănătate şi rolul asistentei medicale în

lăuzie………………………………………..……………………....pag.33.

II.1.Educaţia pentru sănătate a femeii.........................................pag.33.

II.2. Rolul asistentei medicale în lăuzia imediată.........................pag.35.

II.3. Rolul asistentei medicale în lăuzia fiziologică.......................pag.35.

Cap.III. Cazuri clinice..........................................................................pag.37.

Caz clinic nr. 1...........................................................................pag.37.

Caz clinic nr. 2...........................................................................pag.46.

Caz clinic nr. 3...........................................................................pag.56.

Concluzii................................................................................................pag.66.

Anexe

1
Bibliografie

Cap.I.1.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

I.1.a. ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe şi se
realizează prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul
fecundării gametului feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid).
Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească şi să se
dezvolte până ce fătul a devenit viabil şi este expulzat din uter prin actul
naşterii.
Organizarea morfofuncţională a sistemului reproducător la ambele sexe
este extrem de complexă, gonadele având atât funcţia de a produce gameţi
(ovule şi spermatozoizi) cât şi pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin
diferitele lor activităţi asupra organelor genitale şi asupra întregului organism,
asigură condiţii optime pentru reproducere.
Aparatul genital feminin este format din:
-o parte externă: - vulva;
-un grup de organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul,
trompele Faloppe (salpinge) şi ovarele,
-anexe ale aparatului genital : – glandele mamare.
Evoluţia şi starea morfologică a organelor genitale sunt în strânsă
interdependenţă cu starea hormonală, diferită în fiecare din perioadele de
dezvoltare.
a.1.Organele genitale externe :
Vulva – reprezintă deschiderea în afară a organelor genitale.
- este constituită din: - muntele lui Venus
- labiile mari
- labiile mici
- clitorisul
- himenul
- glandele Bertholin

1
 - glandele Skene
- bulbii vestibulari
- glandele anexe regionale
La nivelul vulvei se află şi orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu
glandele Skene.
a.2.Organele genitale interne (ANEXA NR. 1) sunt formate din:
- vaginul
- uterul -corp
-istm
-col (cervixul)
- trompe -porţiunea interstiţială
-porţiunea istmică
-porţiunea ampulară
-infundibulară sau pavilionară
-ovarele
Vaginul este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-
posterior. Vaginul are rol în copulaţie (depunerea spermatozoizilor) şi serveşte
drept canal – trecerea fătului şi anexele sale în timpul naşterii.
Uterul este organul în care nidează şi se dezvoltă produsul de concepţie
şi care produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în
regiunea pelviană, pe linia mediană şi prezintă raporturile anatomice:
anterior – cu vezica urinară
posterior – cu rectul
inferior – se continuă cu vaginul
superior – cu intestinul
lateral – cu ligamentele largi.

Uterul este un organ cavitar, care măsoară la nulipare 6,5 cm lungime,

iar la multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la bază şi 3
cm în porţiunea medie a colului şi un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.
Este format din trei porţiuni: corpul, istmul şi colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se
descriu două feţe şi două margini: faţa anterioară şi faţa posterioară
Istmul - continuă corpul uterin şi reprezintă o zonă retractilă a acestuia.

1
 Colul uterin- este mai îngust şi mai puţin voluminos decât corpul şi are
forma unui butoiaş cu două feţe convexe şi două margini groase şi rotunjite.
Vaginul se inseră pe col după o linie oblică ce urcă posterior, inserţia sa
divizând colul în porţiune supra şi subvaginală.
Mijloace de fixare şi susţinere.
Mijoacele de fixare şi susţinere ale organelor genitale feminine sunt
reprezentate de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
- ligamente largi
- ligamente rotunde
- ligamente utero-sacrate

Trompele uterine sau salpingele sunt cele două conducte musculo-

membranoase situate în partea superioară a ligamentelor largi. Ele se întind de
la coarnele uterine pană la faţa superioară a ovarelor.

La nivelul trompei are loc întâlnirea ovulului cu spermatozoizii şi

constituirea iniţială a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre
care variază, pe traiectul lor între 2 – 4 cm pană la 6 – 8 cm, în partea terminală.
Fiecare trompă prezintă 4 părţi:
- Partea interstiţială situată în grosimea peretelui uterin.
- Istmul care continuă partea internă şi are o lungime de 3 – 4 cm.
- Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatată.
- Pavilionul, porţiunea terminală, cu o formă de pâlnie care este dotată
cu câte 10 – 15 franjuri pe margine (fimbrii).
Ovarele sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuală feminină, cu
funcţie endocrină şi în acelaşi timp producătoare a ovulelor.
Sunt situate în cavitatea pelviană, pe peretele său posterior.
Au o formă ovoidală, cu diametru longitudinal de 3 cm, lăţimea de 2 cm
şi grosimea de 1 cm. Suprafaţa este netedă până la pubertate, iar după aceea
uşor neregulată. Faţa superioară a ovarelor este în raport anatomic cu pavilionul
trompei.
a.3.Organe anexe:
Glanda mamară este glanda pereche situată în regiunea antero-
posterioară a toracelui, lateral de stern, la nivelul spaţiului delimitat de coasta a
III-a şi a IV-a, anterior muşchiului pectoral şi dinţat. Poate prezenta anomalii
numerice în plus sau minus; anomalii de formă sau volum. Forma este

1
aproximativ a unei emisfere cu tendinţa spre conicizare sau aplatizare
discoidală, cu faţa plană spre torace, iar convexă liberă, centrată pe mamelon.

Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, înalţimea de 10 –12 cm şi

greutatea de aproximativ 150 – 200 grame.
Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25
mm, pigmentată şi cu 10 - 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). În centrul
areolei predomină mamelonul cilindric sau conic, rugos şi 10 – 12 orificii
galactofore.

I.1.b. FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Menstruaţia este consecinţa fenomenelor neuro-hormonale la femeie,

fiind reprezentată de o hemoragie asociată cu necroza superficială a mucoasei
uterine, care se produce ciclic, începând cu pubertatea şi sfârşind cu menopauza,
constituind expresia activităţii genitale feminine.

În realitate sunt mai multe cicluri, care converg şi se condiţionează

reciproc: ciclul hipotalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin şi endocrin,
ciclul uterin (endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar şi ciclul genital.

Ciclul endometrial:
Modificări ciclice ale endometrului. Mucoasa uterină este divizată în
două straturi cu caracteristici anatomice şi evolutive diferite: stratul profund sau
bazal, ce nu suferă nici o modificare de-a lungul ciclului menstrual, fiind format
din partea profundă a tubilor glandulari şi a corionului şi stratul superficial,
numit şi funcţional, care prezintă importante modificări în cursul ciclului
menstrual.

Ciclul uterin se poate împărţi în 3 faze: proliferativă, secretorie şi

menstruală.

Faza proliferativă. Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost

îngustate rectilinii, devin treptat hipotrofice, iar lumenul lor se lărgeşte. În
celule nu se mai găsesc nici mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele
sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influenţa mucoasei.

Faza secretorie (progesteronică sau pregravidică). În cea de-a 15 – 17-a

zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin dantelate,
glicogenul de deplasează spre partea apicală a celulei, pentru a excreta către
ziua a 25-a. În acest moment partea spicală a celulei se încarcă cu mucus.
Arterele spiralate se diferenţiază în zilele 25 – 27, tot acum stroma se
micşorează în grosime prin resorbţia edemului. Determinismul fazei secretorii
este: L.H. – progesteron – faza secretorie.

1
 Faza menstruală. Durează în medie 4 zile. Stratul superficial măsoară 8
– 10 cm în grosime şi se elimină. Menstruaţia apare ca un clivaj hemoragic al
mucoasei uterine, realizat prin jocul modificărilor vasculare.

Ciclul vaginului:
În mod normal mucoasa vaginală, la femei în plină activitate sexuală are
patru zone de celule care se modifică în cursul ciclului menstrual. Acestea sunt:
- zona superficială
- zona intermediară
- zona parabazală
- zona bazală

În timpul fazei estrogenice, epiteliul marginal creşte şi atinge maximum

de dezvoltare înainte de evoluţie. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de
asemenea şi cele din zona intermediară, care se stratifică şi cresc în volum.
Această creştere rezultă din dezvoltarea celulelor şi proliferarea lor.

Conţinutul celular în glicogen creşte în această fază. Spre sfârşitul fazei

estrogenice (avansată), straturile zonei superficiale se multiplică (conificare).

Ovulaţia se caracterizează prin debutul modificărilor regresive care se

manifestă prin oprirea dezvoltării epiteliului vaginal. Celulele se turtesc şi sunt
eliminate în placarde. Pe măsură ce faza estrogenică avansează, activitatea
epiteliului încetează, iar descuamarea lui se continuă.

Faza estrogenică se caracterizează printr-o proliferare a celulelor şi o

creştere a acidofilei şi a indicelui picnotic.

Faza progesteronică se caracterizează prin descuamarea celulelor care se

plicaturizează şi se elimină în cantitate foarte mare.

Ciclul mamar:
În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc
modificări morfofiziologice sub acţiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina şi
progesteronul. Foliculina, în prima fază a ciclului ovarian determină hiperplazia
ţesutului conjunctiv şi a canalelor galactofore. În faza a doua sub acţiunea
progesteronului are loc dezvoltarea ţesutului lobulo-alveolar.

În timpul sarcinii, sub acţiunea foliculinei, glandele mamare se măresc şi

sunt dureroase. La examinarea mamelonului chiar în primele luni, va apărea
colostrul. Mamelonul şi areola se pigmentează mai intens. De asemenea,
circulaţia devine mai intensă, venele superficiale se dilată şi devin foarte
evidente prin transpiraţia pielii, constituind reţeaua Haller.

1
 După naştere, se declanşează lactaţia, în ziua a 3-a – a 4-a datorită
începerii secreţiei de prolactină, precum şi datorită excitării mamelonului prin
actul suptului, intervenind şi o cale neuroflexă.

I.1.b. TRAVALIUL ŞI NAŞTEREA (ANEXA NR.2)

Naşterea normală sau eutocică - reprezintă expulzia fătului pe căi
naturale în prezentaţie craniană, longitudinală sau pelvină a unui făt care a ajuns
la termen.
Naşterea se desfăşoară de-a lungul unor fenomene succesive numite
,,perioade’’ sau ,,fazele’’ naşterii. Travaliul normal pentru primipare este de 8-
10 ore, iar la multipare este de 6-8 ore.
Travaliul propriu-zis este precedat de un pretravaliu ce prezintă
urmatoarele simptome:
-contracţii uterine dureroase, neregulate, mai ales noaptea;
-scade presiunea în etajul abdominal superior şi creşte în pelvis;
-eliminarea, uneori, a dopului gelatinos pătat de sânge;
-colul moale se scurtează şi devine permeabil la deget;

Travaliul propriu-zis începe odată cu apariţia contracţiilor uterine

dureroase, ce modifică colul. Semnele clinice ce anunţă începutul naşterii sunt:

-contracţiile uterine sistematizate, cu caracter progresiv şi cu modificări

ale colului uterin;

-eliminarea dopului gelatinos;

-bombarea membranelor ce solicită orificiul uterin;

Travaliul cuprinde patru perioade:

1. perioda întâi sau de dilataţie cervicală durează 8-10 ore la

primipare şi 6-8 ore la multipare.

Această perioadă nu trebuie să depăşească 11-12 ore; contracţiile

uterine dureroase, iniţial la 10-15 minute cresc progresiv în frecvenţă, durată şi
intensitate producând nelinişte, agitaţie, fiind greu de suportat pentru gravida
nevrotică sau fricoasă. În urma contracţiilor uterine dureroase, colul se înmoaie,
se scurtează, apoi se şterge, iar dopul gelatinos cu striuri sangvine se elimină.

1
 Marginile orificiului uterin se subţiază, se întind, iar dilataţia orificiului
creşte până la 10 cm formând dilataţia completă. Punga apelor bombează şi
membranele se rup la o dilataţie de 6-7 cm.

Membranele se pot rupe spontan sau artificial. Spontan se pot rupe

prematur, înainte ca gravida să intre în travaliu la o dilataţie a orificiului uterin
de 6 cm; artificial, membranele se rup de către medic la o dilataţie de peste 6
cm; după 6 ore de membrane rupte infecţia amniotică este probabilă, iar după
24 de ore este sigură. După ruperea spontană a membranelor, prezentaţia fătului
coboară, luând contact cu canalul segmentocervical, pe care îl destinde, iar ca
reflex se produce descărcarea unei noi cantităţi de oxitocină.

2. perioada a doua sau de expulzie a fătului durează 30-45 minute la

primipare şi 15-20 minute la multipare.

Începe o dată cu dilataţia completă, când prezentaţia este coborâtă pe

planşeul pelviperineal, cu sau fără ruptura membranelor; contracţiile uterine, la
2-3 minute, durând 40-50 secunde, devin mai puternice şi cu eficienţă mai
mare. După un timp ele se însoţesc şi de contracţii reflexe ale muşchiilor
abdominali şi diafragmei, apărând astfel contracţiile uterine expulzive.

Fătul este împins, prin canalul de naştere până la orificiul vulvar.

Presiunea exercitată pe planşeul pelviperineal induce reflexul de screamăt,
ducând la expulzia fătului în afara canalului de naştere.

3.perioada a treia sau de delivrenţă a placentei şi anexelor fetale

urmează la 15-20 de minute după expulzia fătului şi durează în medie 30-40 de
minute.

4.perioada a patra sau postpartum imediat cuprinde primele 4 ore

după naştere şi delivrenţă, când se consolidează hemostaza. Supravegherea
lăuzei este obligatorie.

Travaliul se încheie odată cu expulzia placentei şi consolidarea

hemostazei.
I.3. LÃUZIA FIZIOLOGICÃ
Lăuzia se defineşte ca perioada de timp în care are loc retrocedarea
modificărilor generale şi locale induse de starea de gestaţie, cu revenirea la
starea morfofiziologică premergătoare acesteia.

1
 Lăuzia debutează imediat după perioada a IV-a a naşterii şi se întinde pe
o perioadă de 5 - 8 săptămâni. Prelungirea acestei perioade apare la femeile care
alăptează şi la care instalarea primei menstruaţii apare după 6 - 7 luni sau mai
mult.
Involuţia modificărilor locale şi sistemice se realizează în trei etape:
1. Lăuzia imediată: cuprinde primele 24 ore după naştere mai puţin
primele 4 ore postpartum care reprezintă perioada a IV-a a naşterii. În această
perioadă persistă riscul complicaţiilor hemoragice, cauzele fiind cele cunoscute:
atonia uterină, resturi placentare, rupturi de părţi moi, tulburări de coagulare.
2. Lăuzia propriu zisă: (secundară) cuprinde zilele 2-12 după naştere. Pe
parcursul acestei etape are loc involuţia uterină, acesta devenind după 12 zile
organ pelvian. Tot acum are loc cicatrizarea patului placentar cu modificarea
caracterului lohiilor.
3. Lăuzia tardivă: (îndepărtată) între 13 zile şi 6 - 8 săptămâni. În acestă
perioadă are loc refacerea treptată a endometrului, astfel încât după 6-8
săptămâni reapar ciclurile menstruale (în absenţa alăptării).
Modificările organismului matern care apar în lăuzie afectează în grade
diferite sistemele materne.
A. Modificările metabolice
Modificările metabolice prezente în timpul sarcinii persistă şi în timpul
lăuziei şi regresează complet după trei luni.
Astfel, în lăuzie putem avea:
- hiperlipidemie;
- alterarea toleranţei la glucoză;
- hipercoagulabilitate;
- modificări ale funcţiei cardiace şi ale TA;
- modificări ale funcţiei renale.
Aceste modificări trebuie cunoscute şi interpretate ca patologice numai
dacă persistă mai mult de 3 luni de la naştere.
B. Modificările locale (genitale) în lăuzie:
a.Modificările organelor genitale externe
Vulva . În primele zile postpartum dispar edemele şi varicele vulvare,
reapare tonicitatea cu refacerea orificiului vulvar, dar persistă un grad de beanţă
a vulvei. Vaginul revine treptat la dimensiunile iniţiale, fisurile vaginale se

1
cicatrizează. După 2-3 săptămâni se refac şi pliurile şi columnele vaginale dar
mai puţin reliefate decât în antepartum.
Din punct de vedere microscopic, în primele 10 zile de lăuzie are loc o
regresie a epiteliului vaginului (datorită titrului estrogenic scăzut), acesta fiind
de tip atrofic, parabazal. Ulterior nivelurile de estrogeni cresc determinând
regenerarea mucoasei vaginale.
Perineul. La nivelul acestuia se produce refacerea şi cicatrizarea
leziunilor traumatice din timpul naşterii (rupturi spontane sau epiziotomii).
Inelul himenal. La acest nivel se produc rupturi profunde în timpul
naşterii, care prin cicatrizare vor duce la formarea carunculelor mirtiforme.
b. Modificările organelor genitale interne
Uterul. La acest nivel se produc fenomene de regresie în ceea ce priveşte
volumul, geutatea, consistenţa, structura, poziţia şi funcţia acestuia.
1.Modificări macroscopice ale uterului
Revenirea la dimensiunile iniţiale poartă denumirea de involuţie uterină.
Involuţia uterului se verifică prin raportarea înălţimii fundului uterin faţă de
cicatricea ombilicală. Dacă după naştere găsim fundul uterin la nivelul
ombilicului, scăderea acestuia se va face cu 1-1,5 cm/zi, astfel încât după ziua a
12-a uterul devine organ pelvian.
Există situaţii de falsă subinvoluţie uterină, în special în condiţiile unei
vezici urinare pline care elevează uterul.
Subinvoluţia uterină se poate întâlni în anumite situaţii fiziologice:
naşteri cu feţi macrosomi, gemelară, hidramnios, naşterile prin operaţie
cezariană sau patologie: resturi placentare infecţii uterine (endometrite),
asocierea sarcinii cu fibrom uterin.
Concomitent cu volumul scade şi greutatea uterului: de la 1000 gr. după
naştere, la 500 gr. prin ziua a 7-a, 300 gr. în ziua a 14-a ca la sfârşitul lăuziei să
cântărească 60-100 gr.
2. Modificări microscopice ale uterului
Involuţia miometrului se produce prin resorbţia edemului interstiţial şi
metapiazia conjunctivă a unora din fibrele musculare. În paralel are loc o
diminuare marcată a vascularizaţiei miometriale cu reducerea calibrului vaselor
şi dispariţia sinusurilor sangvine.
După naştere, prin eliminarea caducei, endometrul este reprezentat doar
de stratul profund (bazal) şi parţial de stratul spongios. Pornind de la acest
stadiu, endometrul suferă mai multe modificări pe parcursul lăuziei:

1
 -Faza de regresie - în primele 4-5 zile de lăuzie, în care se completează
eliminarea celulelor din stratul superficial al endometrului.
-Faza de cicatrizare - până în ziua a 25-a. În această perioadă are loc
reepitelizarea cavităţii uterine, fără determinism hormonal.
-Faza de proliferare - zilele 26-45 în care se reface endometrul sub
influenţa stimulului estrogenic.
- Faza de reluare a ciciului menstrual- între zilele 42-48 în condiţiile
lipsei alăptării. La femeile care alăptează endometrul rămâne în faza de
proliferare precoce şi menstruaţiile în general nu apar. Blocarea ciclurilor
menstruale la femeile care alăptează se datorează nivelurilor crescute de
prolactină.
Colul uterin. După naştere, colul uterin este şters şi dilatat de 10 cm,
fiind moale, edemaţiat cu mici rupturi la nivelul orificiului extern.
Refacerea colului uterin parcurge mai multe etape:
- canalul cervical se constituie imediat şi revine la lungimea normală
după 4 - 5 zile;
- orificiul intern se reface după 5-6 zile;
- orificiul extern se reface după 10 zile schimbându-şi însă forma din
circular (la nulipare) în fantă transversală (la femeia care a născut pe
cale vaginală).
Canalul cervical rămâne deschis, permiţând pătrunderea unui deget, în
primele 10 zile, asigurând în acest fel drenajul lohiilor. După 14 zile el este
practic închis.
C. Modificări generale în lăuzie:
După o naştere eutocică, lăuza prezintă o stare generală (fizică şi
psihică) bună. Pe parcursul lăuziei au loc modificări importante, în sens invers
faţă de cele din sarcină, ajungâdu-se după 6 săptămâni la parametrii morfologici
şi funcţionali preexistenţi sarcinii.
Sistemul cardiovascular. Imediat postpartum, volemia creşte datorită
resorbţiei edemelor, dispariţiei şuntului arterio-venos placentar şi pătrunderii în
circulaţie a sângelui din compartimentul uterin. În primele zile de lăuzie
volumul sanguin revine la valori normale.
Debitul cardiac şi presiunea venoasă centrală revine la normal în
aproximativ 2 săptămâni.

1
 Pulsul şi TA revine la normal în primele 2-3 zile.
Aparatul respirator. Modificările induse de sarcină dispar în primele 2
zile postpartum.
Aparatul digestiv. În general apetitul este bun, iar senzaţia de sete este
mai accentuată. Datorită persistenţei vagotoniei este posibilă prezenţa
constipaţiei. Frecvent apare o criză hemoroidală în primele zile postpartum.
Aparatul urinar. Primele zile de lăuzie se caracterizează prin poliurie.
Dilatările şi hipotonia căilor urinare retrocedează în aproximativ 4săptămâni. Pe
parcursul lăuziei pot să apară pierderi involuntare de urină.
Modificări hematologice. Datorită pierderilor de sânge din timpul
naşterii Hb şi Ht pot să scadă. Leucocitele rămân crescute 7-10 zile după care
revin la normal. În prima săptămână de lăuzie există o tendinţă la
hipercoaguabilitate.
Sistemul endocrin. Se produc modificări hormonale importante în
special a hormonilor specifici sarcinii:
- hormonul lactogen placentar dispare în primele 2-4 ore postpartum;
- estrogenii şi progesteronul scad în zilele 8-10;
- HCG(Human chorionic gonadotropin) scade în zilele 6-12;
- prolactina scade brusc după 12 zile dacă femeia nu alăptează.
Sistemul nervos. Lăuzia se caractenzează printr-o uşoară labilitate
neuro-psihică datorată, în special, dezechilibrelor hormonale induse de sarcină.
Sistemul musculo-articular. Laxitatea articulară dispare pe parcursul
lăuziei prin dispariţia relaxinei (hormon placentar). Planşeul pelvin îşi reia
tonicitatea şi rezistenţa. Rămâne însă un anumit grad de relaxare a hiatusului
genital şi o slăbire a diafragmului urogenital.
Peretele abdominal îşi reia tonicitatea persistând însă în majoritatea
cazurilor o diastază redusă a muşchilor drepţi abdominali. Relaxarea simfizelor
osoase de la nivelul centurii pelvine dispare în lăuzie.
Tegumentele. Hiperpigmentarea feţei (cloasma gravidică) şi a liniei albe
dispare treptat. Cicatrizarea vergeturilor le fac să ia culoare albă-sidefie.
Supravegherea clinică a lăuzei
Scopul urmăririi lăuzei constă în posibilitatea de a depista complicaţii
severe care pot apărea în această perioadă şi care pot pune în pericol viaţa lăuzei
şi de asemenea de a diagnostica modificări mai discrete, dar care, netratate pot

1
influenţa nefavorabil fertilitatea, sexualitatea sau echilibrul metabolic al acestor
femei.
Lăuzia imediată este de fapt a patra perioadă a naşterii, şi poate prezenta
complicaţii asemănătoare cu celelalte perioade ale naşterii. În această perioadă
lăuza rămâne în sala de naştere şi necesită următoarele îngrijiri:
- urmărirea TA şi a pulsului la 15 min.;
- urmărirea uterului care trebuie să fie contractat: globul de siguranţă al
lui Pinard;
- urmărirea cantităţii de sânge pierdut, care nu trebuie să depăşească în
abundenţă un ciclu normal.
Lăuzia propriu-zisă.
Lăuza rămâne spitalizată între 3-5 zile după o naştere necomplicată pe
căi naturale şi 5-7 zile după o naştere prin secţiune cezariană. În continuare,
urmărirea lăuzei are loc la domiciliu de către medicul de familie, urmând ca la 6
săptămâni de la naştere pacienta să se prezinte la un consult ginecologic de
bilanţ.
În timpul spitalizării se vor urmări următorii parametri:
- starea generală;
- curba termică;
- TA şi pulsul lăuzei;
- anomaliile de micţiune şi defecaţie;
- declanşarea secreţiei lactate;
- involuţia uterină;
- aspectul lohiilor;
- vindecarea plăgii perineale;
- edeme ale membrelor inferioare sau semne de alarmă pentru apariţia
unei tromboflebite profunde la nivelul membrelor inferioare;
- curba ponderală.
Starea generală a unei lăuze se ameliorează rapid după primele două ore
de la naştere. Lăuza trebuie încurajată să se mobilizeze precoce, să îşi asigure o
igienă adecvată a mâinilor, sânilor şi perineului şi să înceapă alăptarea.

1
 Curba termică a unei lăuze se menţine sub 37°C. Poate prezenta însă în
ziua 3-a, o ascensiune termică de până la 38° C, care durează mai puţin de 24
ore şi care dispare fără nici un tratament, sincronă cu declanşarea secreţiei
lactate: furia laptelui, care este considerat fiziologic.
Orice ascensiune termică peste 38° C, şi peste 24 de ore, mai ales dacă
persistă şi dacă prezintă ascensiuni vesperale trebuie să fie suspectă de un
proces infecţios şi trebuie atent investigată, ţinând seama şi de faptul că
reactivitatea lăuzei este modificată, şi că complicaţiile septice severe pot evolua
fără semne generale sugestive.
Tensiunea arterială şi pulsul trebuie urmărite de 2 ori/zi. Valori crescute
ale TA pot exista la paciente cu HIS ( hipertensiune indusă de sarcină), iar
valori crescute ale pulsului pot apărea ca prim semn al unei tromboflebite
profunde (puls căţărător Mahler).
Anomalii de micţiune şi defecaţie
1.Anomalii de micţiune - în primele zile postpartum apare poliuria
explicată de fenomenul de dezinhibiţie de sarcină. Tot în această perioadă pot să
existe dificultăţi de evacuare a vezicii urinare chiar cu apariţia globului vezical.
Acestea se datorează:
- edemului colului vezical;
- traumatismelor vezicii care este comprimată în timpul naşterii între
prezentaţie şi pereţii excavaţiei pelvine;
- afectării circulaţiei vezicale prin traumatismul nervilor ruşinoşi interni.
Atonia vezicală se rezolvă în general spontan sau prin măsuri naturale
(mobilizarea precoce, comprese calde locale). Rar este nevoie de sondaj vezical
sau administrarea de droguri ce stimulează contractilitatea vezicală (stricnina).
2.Anomalii de defecaţie. Datorită persistenţei stării de vagotonie lăuzele
sunt constipate. Prezenţa hemoroizilor favorizează de asemenea această stare. În
majoritatea cazurilor constipaţia se rezolvă prin măsuri simple: mobilizare
precoce, regim.
Involuţia uterină. După cum am arătat înălţimea fundului uterin scade cu
1-1,5 cm/zi (cu un lat de deget). Procesul de involuţie uterină se însoţeşte de
contracţii, percepute dureros de către lăuză, acestea purtând numele de "răsuri".
Contracţiile uterului în lăuzie sunt mai intense în timpul alăptării
datorită descărcării de ocitocină. Procesul se datorează prezenţei reflexului
mamo-uterin: stimularea mamelonului duce la descărcare de ocitocină. Aceasta
face ca alăptatul natural să aibă efecte benefice şi asupra mamei.

1
 Într-o involuţie normală uterul trebuie să fie de consistenţă fermă şi
nedureros la palpare. Uterul subinvoluat de consistenţă moale şi dureros la
palpare semnalează de obicei prezenţa unei infecţii uterine (endometrita).
Există situaţii de utere fals involuate:
- glob vezical care împinge cranial uterul;
- mari multipare;
- tumori (fibroame uterine);
- sarcini gemelare;
- naştere prin operaţie cezariană;
În toate aceste situaţii consistenţa şi sensibilitatea uterului sunt normale.
Administrarea în primele zile de lăuzie de preparate ocitocice sau
Ergomet favorizează o involuţie normală.
Lohiile reprezintă secreţiile organelor genitale pe întreaga perioadă a
lăuziei. Ele suferă modificări cantitative, calitative şi colorimetrice în diversele
etape ale lăuziei. În fapt, lohiile reprezintă sângele şi secreţiile rezultate din
procesele de vindecare ale plăgii placentare precum şi a leziunilor canalului de
naştere la care se adaugă resturi ale mucoasei deciduale, lichid amniotic, vernix
caseosa.
Cantitatea lohiilor este variabilă de la caz la caz, în medie fiind de 1000-
1500 ml pe întreaga durată a lăuziei. Scurgerile de lohii mai abundente după
actul suptului se datorează contracţiei uterului (reflexul mamo-uterin).
Lohiile au un miros fad în mod normal, lohiile fetide semnalând
prezenţa unei infecţii. Pe parcursul lăuziei cantitatea de lohii scade şi de
asemenea apar modificări ale aspectului acestora (scara lohiometrică):
- zilele 1-3 - lohiile sunt sangvinolente (lohii rubra);
- zilele 4-5 - serosangvinolente;
- zilele 6-10 - seroase (lohia fusca);
- zilele 10-21 - gălbui (lohii flavo);
- zilele 22-42 - alb lăptoasă, redusă cantitativ (lohia albă).
Uneori între zilele 20-25 ale lăuziei poate să apară o mică hemoragie cu
durată de 1-3 zile (mica menstruaţie). După 6 săptămâni de la naştere la femeile
care nu alăptează endometrul se reface şi reapar ciclurile menstruale.
Dacă alăptarea continuă şi după perioada lăuziei:

1
 - în 85% din cazuri persistă amenoreea;
- în 10% din cazuri apar menstruaţii neregulate;
- în 5% din cazuri apar menstruaţii neregulate cu cicluri ovulatorii.
În primele zile de lăuzie transpiraţia este foarte abundentă.
Evoluţia plăgii perineale trebuie să fie spre vindecare per primam, să fie
suplă, nedureroasă şi fără semne inflamatorii.
Plăgile perineale apar datorită rupturilor spontane sau a epizio/perineo-
tomiilor. Pentru a reface structurile perineale sunt necesare o corectă sutură a
leziunilor, asepsie şi antisepsie corespunzătoare, igienă locală. Igiena locală
constă în spălarea cu apă şi săpun a regiunii perineale după fiecare emisie de
scaun sau urină. În cazul hematoamelor perineale este necesar drenajul acestora.
Infectarea plăgilor perineale se recunoaşte prin apariţia locală a semnelor
celsiene (roşeaţă, tumefacţie, căldură locală etc.). Tratamentul constă în
scoaterea firelor de sutură şi toaletă cu soluţii dezinfectante şi antiseptice.
Dacă toţi parametrii sunt normali, apreciem lăuzia ca fiziologică,
obiectiv al urmăririi ulterioare fiind de a optimiza refacerea funcţiilor
reproductive şi psihologice ale pacientei.
Dacă parametrii de urmărire sunt anormali, trebuie să identificăm
complicaţia apărută şi să o tratăm adecvat.
I.4. LĂUZIA PATOLOGICĂ - INFECŢIILE PUERPERALE
Complicaţiile lăuziei sunt de trei tipuri:
- complicaţii hemoragice
- complicaţii infecţioase
- complicaţii tromboembolice
1.COMPLICAŢIILE HEMORAGICE, sunt datorate:
- resturilor cotiledonare placentare;
- atoniei uterine;
- rupturilor de părţi moi nedepistate şi nesuturate după naştere;
- tulburări de coagulare secundare unor sângerări masive la naştere;
- formei hemoragice a unei endometrite post-partum.
De obicei aceste complicaţii sunt mai rare în lăuzie, dar se diagnosti-
chează în prezenţa unor sângerări în cantitate superioară normalului, persis-
tenţei unor lohii sangvinolente peste 5 zile, apariţiei de cheaguri şi a anemiei.

1
 Tratamentul este etiologic, fiind identic cu cel al hemoragiilor
delivrenţei. De asemenea se administrează fier sau transfuzii de sânge şi masă
eritrocitară pentru corectarea anemiei.
2.COMPLICAŢIILE INFECŢIOASE pot afecta toate segmentele sferei
genitale. Uneori au o simptomatologie iniţial incompletă, dar dacă progresează
devin manifeste.
Lăuzele cu risc crescut de a face complicaţii infecţioase sunt:
- cele care au avut anemie sau infecţii urinare în timpul sarcinii;
- cele cu ruptură de membrane mai mult de 24 de ore înainte de
naştere;
- travaliu prelungit peste 6 ore după ruptura membranelor;
- gravidele care nasc prin secţiune cezariană;
- naşteri în context febril;
- cele care au necesitat manopere obstetricale sau endouterine la
naştere: aplicare de forceps, extragere manuală de placentă, control
uterin manual;
- pacientele care au avut cerclaj sau fibrom uterin.
Infecţia plăgii de epiziotomie se manifestă prin apariţia unei zone
eritematoase la nivelul acesteia, urmată de apariţia unor puncte de dehiscenţă a
plăgii, cu supuraţie localizată, sau de dezunirea completă a plăgii, cu zone
necrotice şi supurate.
Tratamentul constă în aseptizarea plăgii, urmată de sutură secundară sau
de cicatrizare per secundam.
Endometrita post-partum este datorată de obicei unei infecţii ascendente
pornite din flora cervico-vaginală, sau poate fi datorată unei inoculări
microbiene masive intrauterine. Infecţia se poate grefa pe un uter evacuat
complet sau pe resturi cotiledonare şi de membrane după o delivrenţă
incompletă. Punctul de plecare este situat la nivelul plăgii placentare, a deciduei
sau al plăgii operatorii în cazul naşterii prin secţiune cezariană.
Germenii incriminaţi sunt de obicei asocieri aerob-anaerobe, sau pot fi
determinate de streptococul hemolitic de grup A care a existat în stare de portaj
în secreţiile cervicale ale gravidei.

1
 Semnele clinice sunt reprezentate de subinvoluţia uterină, uterul fiind
mai mare decât ziua corespunzătoare de lăuzie, de consistenţă păstoasă, sensibil
iniţial la nivelul coarnelor uterine, apoi sensibilitatea putând deveni difuză.
Lohiile sunt modificate, iniţial putând fi în cantitate foarte redusă
(lohiometrie), datorită retenţiei în cavitatea uterină prin spasm al colului uterin,
apoi pot deveni mai abundente. Au aspect lucios şi miros fetid.
Lăuza devine febrilă, prezentând ascensiuni termice vesperale, 38-39
°C, astenică, cu alterarea progresivă a stării generale.
Dacă semnele clinice apar după 72 de ore de la naştere, infecţia este
datorată unei contaminări post-partum. Dacă ascensiunea termică apare până la
48 de ore de la naştere, infecţia a existat ante-partum, fie sub forma unei
corioamniotite, fie prin portajul unui streptococ de grup A.
Examinările paraclinice
Deoarece VSH-ul şi leucocitele sunt fiziologic crescute în sarcină,
acestea pot fi utile în diagnostic numai dacă valorile lor cresc la determinări
repetate la 24 de ore. Proteina C reactivă îşi păstrează valoarea diagnostică şi în
lăuzie. Se efectuează recoltarea de probe bacteriologice din endocol şi vagin,
rezultatele obţinute dirijând tratamentul.
Examenul ecografic permite evidenţierea resturilor cotiledonare sau a
lohiilor retenţionate intrauterin.
Tratamentul cuprinde un timp profilactic şi un timp terapeutic.
Tratamentul profilactic constă în:
- igiena genitală în sarcină, cu efectuarea unei examinări a secreţiei
vaginale în trimestrul I şi III, cu tratarea eventualelor infecţii existente şi
depistarea streptococului de grup A din secreţia cervicală;
- profilaxia anemiei materne în sarcină;
- evitarea prelungirii travaliului după ruperea membranelor;
- evitarea tuşeelor vaginale repetate şi nejustificate;
- evitarea traumatismului matern la naştere;
- igiena genitală corectă în lăuzie.
Tratamentul curativ constă în:
- tratament antibiotic cu spectru larg, asociat, parenteral;
- tratament cu substanţe uterotone de tip Ergomet sau Oxistin pentru
evacuarea cavităţii uterine;

1
 - în cazul existenţei resturilor cotiledonare intrauterine golirea cavităţii
uterine prin chiuretaj, efectuat după afebrilizarea lăuzei.
Dacă infecţia nu este tratată, evoluţia spontană este către complicaţii
loco-regionale şi generale.
Complicaţiile loco-regionale sunt :
- metrita parenchimatoasă - infecţia miometrului;
- celulita pelviană (parametrita) - infecţia ţesutului subpelviperitoneal;
- abcesele ligamentului larg;
- pelvi-peritonita;
- peritonita generalizată.
Simptomatologia acestor complicaţii în lăuzie poate fi atipică, în sensul
unor semne abdominale reduse ( Bloomberg negativ, sensibilitate abdominală
redusă, apărare absentă) în contrast cu severitatea infecţiei intraperitoneale,
datorată unei reactivităţi particulare a organismului lăuzei. De aceea, orice
infecţie puerperală localizată, care nu evoluează rapid către vindecare, sau la
care apar semne abdominale chiar minime trebuie suspectată de complicare.
Tratamentul acestor complicaţii poate necesita pe lângă un tratament antibiotic
agresiv şi intervenţii chirurgicale mutilante de tip histerectomie subtotală sau
totală.
Complicaţiile generale sunt :
- septicemia;
- şocul toxico-septic;
- asocierea unei tromboflebite pelviene.
În aceste situaţii apare alterarea severă a stării generale, fenomene de
insuficienţă pluriorganică, tulburări secundare de coagulare. Tratamentul
acestor stări necesită internarea pacientei în secţii de terapie intensivă,
corectarea tulburărilor hidroelectrolitice, metabolice, fluido-coagulante,
antibioterapie largă, terapii organice specifice şi tratament chirurgical de
eradicare a focarului septic primar.
3.COMPLICAŢIILE TROMBOEMBOLITICE:
Lăuzele cu risc crescut de a face complicaţii tromboembolitice sunt:
- gravidele cu vârsta > 35 de ani;
- gravidele cu varice;

1
 - gravidele cu antecedente trombo-embolice;
- gravidele cu cardiopatii trombo-embolice;
- cele cu patologii ale sarcinii care au necesitat o imobilizare la pat
prelungită;
- naşterea prin secţiune cezariană;
- hemoragii mari în perioada III-a şi a IV-a a naşterii;
- lăuzele cu complicaţii infecţioase.
Factorii favorizanţi ai apariţiei tromboflebitelor în lăuzie sunt:
a. hipercoagulabilitatea din sarcină şi lăuzie;
b. staza sangvină în vasele membrelor inferioare datorită compresiei de
către uterul gravid;
c. scăderea tonusului parietal venos datorită secreţiei crescute de
progesteron.
În lăuzie tromboflebitele se localizează cu precădere la nivelul venelor
gambelor, coapselor şi din micul bazin (iliace interne, externe, iliaca comună)
putând să se extindă chiar până la bifurcaţia venei cave. Riscul de embolie
pulmonară apare numai în tromboflebitele profunde, cele superficiale nefiind
supuse acestui risc.
Semnele clinice sunt dependente de sediul trombozei, manifestându-se
distal de aceasta.
Tromboflebitele profunde se manifestă prin:
- cianoză;
- creşterea în dimensiuni a gambei sau coapsei;
- creşterea temperaturii locale;
- sensibilitate spontană sau la palpare a traseului venos profund;
- durere gambieră la dorsiflexia plantei - semnul Homans;
- tahicardie - pulsul căţărător Mahler;
- în cazul unor tromboflebite pelviene, la tuşeul vaginal se poate palpa
un cordon îndurat pe unul din pereţii excavaţiei pelviene şi dacă este asociată
unei infecţii puerperale poate apărea o febră oscilantă, rezistentă la antibiotice.

1
 Diagnosticul paraclinic se bazează pe:
1. examinarea Doppler a sistemului venos, care poate confirma
tromboza, sediul şi extinderea obstrucţiei, consecinţele circulatorii şi tipul
trombului: aderent sau flotant în lumen;
2. determinarea produşilor de degradare a fibrinogenului PDF şi a D-
dimerilor;
3. bilanţ de coagulare : TQ, APTT şi nr. trombociţilor.
Tromboflebitele superficiale se manifestă prin apariţia unui edem,
eritem şi dureri la nivelul unor pachete varicoase superficiale.
A. Tratamentul tromboflebitelor profunde este profilactic şi curativ.
Tratamentul profilactic constă în:
- evitarea decubitului dorsal prelungit în decursul sarcinii;
- mobilizarea precoce după naştere a lăuzei;
- în situaţiile cu risc crescut efectuarea unui tratament profilactic cu
heparine cu greutate moleculară mică de tip Clexane 20mg/zi s.c. în doză unică
timp de 15 zile după naştere, uneori chiar înainte de naştere;
- purtarea de ciorapi elastici în sarcină şi la naştere, mai ales la gravidele
care nasc prin secţiune cezariană.
Tratamentul curativ al tromboflebitelor profunde în lăuzie necesită
imobilizarea la pat, cu drenaj decliv, şi efectuarea unei hipocoagularii eficace.
Tratamentul anticoagulant se efectuează cu:
1.Heparină clasică: un bolus iniţial de 5000 UI, urmată de 5000 UI la
fiecare 4 ore, atingând astfel o doză de 30.000 UI/zi. Pentru realizarea unor
nivele serice constant se preferă administrarea dozei pe cale i.v. cu seringa
automată. Se poate realiza o hipocoagulare eficace şi cu Clexane de 60 mg.,
administrată de 2 ori/zi. Aceste tratamente se întind pe o perioadă de 15 zile.
2. După această perioadă tratamentul se continuă cu antivitamina K
(trombostop, sintron) timp de 6 luni.
B. Tratamentul tromboflebitelor superficiale se efectuează cu unguente
antiinflamatoare aplicate local de tip Lioton, Hepatrombin, asociate cu
antiinflamatoare pe cale generală.
Complicaţia majoră, cu risc vital a tromboflebitei profunde este embolia
pulmonară. Aceasta poate apărea la lăuze cu tromboflebită profundă cunoscută
sau nu, şi se manifestă prin: senzaţia de moarte iminentă, junghi toracic,

1
dispnee, cianoză, tuse cu spută rozacee, insuficienţă cardiacă dreaptă până la
stop cardiac. La ascultaţia pulmonară apar raluri diseminate.
Paraclinic diagnosticul de embolie pulmonară poate fi confirmat de
scintigrama pulmonară de ventilaţie-perfuzie, de radiografia pulmonară, de
gazometria sangvină şi parametrii Astrup.
Tratamentul emboliei pulmonare este dificil şi nu totdeauna este
încununat de succes. Necesită administrarea de streptokinaza, heparină, oxigen,
bronhodilatatoare chiar protezare respiratorie.

Micile neplăceri ale lăuziei

1.contracţiiie uterine - răsurile - sunt determinate de contracţii ale
uterului în momentul alăptatului, prin eliberarea de ocitocină la stimularea
mamelonară. Au un rol pozitiv în involuţia uterină, dar dacă sunt neplăcute pot
fi tratate cu analgetice uzuale ;
2.tulburări de micţiune - pot apărea după naşteri laborioase, cu copii
macrosomi, după aplicaţii de forceps sau după intervenţii chirurgicale. Se pot
manifesta ca:
a. disurie - se efectuează o urocultură pentru a exclude o infecţie urinară;
b. retenţie acută de urină: se administrează antispastice, se sondează
repetat lăuza;
c. incontinenţa urinară : se va exclude existenţa unei fistule vezico
vaginale, se administrează anticolinergice specifice: Driptane 2xl/zi.
3.tulburări de defecaţie şi dureri hemoroidale. Se va evita constipaţia,
eforturile mari de defecaţie, se va asigura o igiena locală riguroasă. În cazul
apariţiei unor hemoroizi, se va face tratament local cu supozitoare: Hemorzon,
Ultraproct l/zi, sau creme locale: Hemorzon, Ultraproct, Lioton, Hepatrombin.
În caz de tromboză hemoroidală se face şi tratament pe cale generală cu
Detralex 5 x 1 cp./zi.
4.depresia post-natală, sau "baby-blues" apare în jurul zilei a 3-a după
naştere, atinge aprox. 60% din lăuze şi se manifestă prin astenie, lăuza plânge
uşor şi se îndoeşte de capacităţile ei de mamă. Aceste simptome trebuie să
regreseze spontan, dacă nu se poate declanşa o psihoză puerperală.
Psihoza puerperală se manifestă de obicei prin asocierea unei stări
depresive cu un delir centrat în jurul maternităţii şi a copilului care poate să

1
ducă la suicid sau la infanticid. De aceea mama trebuie separată de copil şi
tratată într-o secţie de psihiatrie.
I.5. LACTAŢIA
Termenul de lactaţie înglobează următoarele procese biologice:
- declanşarea secreţiei lactate;
- menţinerea secreţiei lactate;
- evacuarea glandei mamare.
Glandele mamare sunt organe complementare ale aparatului reproductiv
feminin, care au rolul de a secreta laptele.
Dezvoltarea glandei mamare şi instalarea secreţiei lactate sunt reglate de
sistemul nervos central, care controlează funcţia gonadotropă a hipofizei
anterioare. Staţia de control neurohormonală este hipotalamusul.
În intervelaţiile foarte complexe care duc la formarea laptelui se disting
3 procese, fiecare aflându-se sub dependenţa unui sistem hormonal:
1. Dezvoltarea glandei mamare în vederea alăptării - Mamogeneza.
2. Declanşarea secreţiei lactate după naştere - Lactogeneza.
3. Întreţinerea lactaţiei şi excreţia laptelui - Galactopoieza.
1. Mamogeneza
Glanda mamară este un organ hormonodependent a cărei evoluţie şi
funcţie începe în perioada neonatală, stagnează, apoi până la pubertate îşi atinge
maturitatea sa morfologică în graviditate. Creşterea ponderală a fiecărui sân în
sarcină atinge aproximativ 700 g.
Procesele de creştere şi dezvoltare a glandei mamare în sarcină şi
lactaţie au un determinism genetic şi inducţie hormonală.
Principalele glande endocrine care reglează dezvoltarea glandei mamare
sunt: - hipofiza anterioară;
- ovarele.
2.Lactogeneza
Cuprinde sinteza intracelulară a laptelui şi secreţia sa în canalele de
excreţie. Mecanismul de declanşare a lactaţiei, care are de obicei loc între zilele
2 - 4 postpartum este complex, iar procesul neuro-endocrin responsabil de
acesta nu este bine cunoscut.
Lactogeneza are la bază două mecanisme:- neuro - endocrin;

1
 - nervos.
* Determinismul neuro - endocrin
- clasic se consideră că scăderea bruscă a hormonilor placentari după naştere,
defrenează hipofiza anterioară, care începe să secrete prolactina;
- noile concepte neuro-endocrine arată că lactogeneza este un proces
complex. După dezvoltarea ţesutului mamar prolactina şi hormonii corticoizi
iniţiază şi menţin lactaţia. Acţiunea acestor hormoni este inhibată în cursul
sarcinii de către hormonii ovarieni.
- estrogenii în doze mici stimulează secreţia de prolactină prin efect direct
asupra hipofizei anterioare, sau prin inhibiţia centrilor hipotalamici, respon-
sabili de eliberarea factorilor inhibitori ai prolactinei;
-glucocorticoizii exercită un rol amplificativ al acţiunii lactogene a
prolactinei.
* Determinismul nervos - cuprinde o serie de mecanisme reflexe cu
punct de plecare uterin:
- dispariţia distensiei uterului eliberează hipofiza anterioară, prin intermediul
baroreceptorilor uterini;
- excitarea interoceptorilor canalului cervico - vaginal prin trecerea mobilului
fetal, influenţează hipofiza.
3. Galactopoieza
Reflexul de supt - este principalul factor responsabil de menţinere a
lactaţiei prin favorizarea eliberării de prolactină, ACTH, GH, ocitocină.
Ocitocina determină ejecţia rapidă a laptelui prin stimularea contractilităţii
celulelor mioepiteliale şi fibrelor musculare netede ale glandei mamare.
* Automatismul mamar - prin fenomenul de baroreglare (control prin
presiune) care face ca golirea sânilor să suscite direct activitatea secretorie a
epiteliului, iar umplerea lor oprirea secreţiei.
* Reglarea nervoasă a cortexului:
- stimulul psihic legat de vederea copilului sugar prin creşterea secreţiei
de ocitocină şi ACTH;
- deprimarea secreţiei de PIF (factorul de inhibare a prolactinei) de către
hipotalamus sub influenţa stressului sau a anumitor droguri: rezerpina,
clorpromazina, acetilcolina.
I.6. ABLACTAREA
Indicaţii:

1
 - Făt mort antepartum, intrapartum sau postpartum.
- Cauze materne care constituie contraindicaţii absolute ale alăptării:
- TBC recentă sau evoultivă;
- Boli infecţioase grave;
- Cardiopatii decompensate;
- Nefropatii;
- Anemii grave;
- Infecţii cutanate mamare;
- Ombilicarea completă a mameloanelor;
- Psihoze puerperale.
- Cauze personale estetice sau sociale.
Metode de bază ale ablactării
1. Hormonii
* Estrogenii - acţionează prin blocarea acţiunii prolactinei.
* Combinaţii estro - androgenice
* Combinaţii estro-progestative - pilulele anticoncepţionale.
2. Diureticele - care acţionează prin diminuarea rezervelor hidrice
necesare secreţiei lactate.
3. Antiprolactinice – ergocriptina primele 5 zile 9 mg/zi; următoarele 5
zile 6 mg/zi;
Metode auxiliare ale ablactării:
1. Evitarea punerii la sân a copilului.
2. Bandaj compresiv al sânilor.
3. Comprese reci.
4. Restricţie lichidiană.
I.7. AFECŢIUNILE SÂNULUI ÎN LĂUZIE
Complicaţiile sânului în lăuzie se grupează în două categorii şi anume
unele sunt tulburări de secreţie ale sânului şi unele complicaţii infecţioase la
care se mai adaugă congestia mamară şi ragadele.

1
 1. Tulburări de secreţie şi excreţie lactată
Hipogalactiile pot fi primare când există o lipsă a declanşării secreţiei
lactate şi secundare când se manifestă în a treia săptămână de alăptare.
Din punct de vedere al terapiei se poate încerca stimularea galacto-
poezei prin ingerarea de lichide - lapte, bere - puţin alcoolizată. Există şi unele
alimente care au reputaţia de a fi galactogoge (slănina). Dintre drogurile cu
acţiune galactogogă, vitaminoterapia cu B şi proteinele iodate par a fi cele mai
eficace. Nu trebuie să ne aşteptăm însă la miracole ci să reţinem că cel mai bun
stimulent este sugerea.
2. Tulburări de excreţie lactată
Tulburările de excreţie lactată realizează angorjarea mamară, adică
retenţia de lapte în unul sau mai mulţi acini.
Mecanismul cel mai frecvent se pare că constă într-o tulburare a
reflexului de evacuare posibil în legătură cu o conduită defectuoasă în alăptare.
Se cunoaşte că sub influenţa suptului se produce o descărcare de ocitocina care
face să se contracte în acelaşi timp muşchiul uterin, celulele mio-epiteliale ale
acinilor şi asigură în felul acesta evacuarea lor.
Aspectul clinic
Manifestarea caracteristică a angorjării mamare este tensiunea dureroasă
a sânilor, a unuia, sau al ambilor sâni, care este penibilă, localizată de multe ori
la un lob sau la cadranul supero-extern şi prelungirea lui axilară.
Se pot constata frecvent manifestări generale ca:
- cefalee, febră 38 -38,5° C fără a avea alte simptome de infecţie.
- suprafaţa sânului este întinsă, uneori deformată, cu o circulaţie
colaterală pronunţată, dar nu există nici edem şi nici roşeaţă. La palpare, unul
din lobi este sub tensiune faţă de restul glandei, alteori tot sânul este angorjat.
Nu trebuie să neglijăm angorjările mamare pentru că rezoluţia spontană,
este drept, se produce, dar glanda se poate infecta.
Conduita în formele precoce va tinde la scăderea edemului care rezultă
din stază şi apoi să favorizăm excreţia laptelui. Pentru a diminua edemul şi con-
gestia vom aplica pansamente umede şi calde, cataplasme cu antiflogistină şi
restricţia momentană de lichide. Se mai recomandă diuretice minore cum sunt
sărurile de potasiu, sau diuretice majore cum este Furantrilul. Acinii liberaţi se
pot evacua dar diureticele au inconvenientul că antrenează o hipogalactie
secundară.

1
 Medicamentele antiinflamatorii, atunci când congestia este foarte
intensă, cu sânul cald, destins, dureros se poate administra Fenilbutazona sau
Alfa-chemo-tripsina, care dau rezultate bune.
Angorjarea mamară tardivă este de cele mai multe ori o tulburare
cauzată de greşeli în tehnica alăptării şi ea poate fi evitată printr-o disciplinare a
alăptării cu supturi la intervale regulate şi mai ales evacuarea completă a
sânului.
*Ragadele
Sunt frecvente în cursul alăptării, mai ales la primipare, evoluţia lor este
benignă, dar necesită atenţie mare căci ele pot constitui punctul de plecare al
unor complicaţii serioase mai ales angorjarea mamară şi apoi infecţia cu
diferitele ei forme.
În practica zilnică ne apar unele circumstanţe care sunt determinate şi
anume: suptul viguros traumatizant sau supturi insuficiente prelungite care duc
la macerarea ţesuturilor. Supturile prea rapide pot fi o cauză de ragade pentru că
copilul adoarme şi macerează mamelonul.
Clinic, ragadele se demască prin dureri vii ca o arsură în afara alăptării
sau când se face toaleta mamelonului mai ales atunci când se foloseşte în acest
scop alcoolul. Ragadele se prezintă ca nisţe mici eroziuni lineare sau fisuri care
au sediul cu predilecţie în şanţul de la baza mamelonului. În forme mai
pronunţate întreg mamelonul este erodat, roşu, viu. Sub influenţa tratamentului
ele se cicatrizează în general rapid, neglijate ele se agravează, devin din ce în ce
mai durerose, împiedică alăptarea cu toată bunăvoinţa lăuzei, pot sângera în
timpul alăptării, provoacă apariţia melenei la noul născut (melena spuria), se
infectează, ele fiind porţi de intrare pentru diferiţii germeni.
Tratamentul va tinde la evitarea extinderii şi a infecţiei căci riscul de
limfangită şi abces al sânului este permanent.
Vom evita alăptarea pompând laptele. Mai bine este să sistăm alăptarea
din sânul bolnav şi să pompăm cu o pompă electrică bine reglată pentru a nu
produce depresiuni prea mari, care pot deschide şi adânci ragade care vor
sângera.

Măsurile de igienă sunt absolut necesare, care constau în ştergerea

mamelonului cu apă fiartă, apoi va fi acoperit cu comprese sterile.

Tratamentul profilactic este acela care are în vedere folosirea unui

amestec de glicerina alcool, care se recomandă încă de la finele sarcinii, dar
eficacitatea lui este îndoielnică.
Cel mai important este o foarte corectă disciplină a alăptării, ştergerea
îngrijită a sânului cu apă fiartă înainte de alăptat şi cu săpun acid, după alăptat,

1
uscând bine mamelonul pentru a evita maceraţia. În pauza dintre supturi se va
aplica un pansament steril. Să evităm supturile prelungite care depăşesc un sfert
de oră. Traumatizează şi favorizează infecţia.
3. Infecţiile mamare din lăuzie
Infecţiile glandei mamare constituie complicaţia cea mai mare a alăptării
şi ele se întâlnesc exclusiv în acestă împrejurare, căci atunci când apar în afara
acestei perioade sunt de fapt o consecinţă îndepărtată a alăptării.
Germenii obişnuiţi sunt: stafilococul alb sau auriu hemolitic,
streptococul, colibacilul şi enterococul.
Poarta de intrare a germenilor poate fi cutanată sau canaliculară:
- canaliculară, când germenul pătrunde în canalul galactofor dând o
galactoforită, dar infecţia nu se manifestă decât atunci când glanda este în
congestie de retenţie;
- cutanată este pe calea unei ragade, când infecţia se propagă cel mai
adesea direct în ţesutul subcutanat sau pe cale limfatică.
S-au invocat unele cauze favorizante ale abcesului de sân, modificări ale
terenului, slăbire, hipovitaminoze, diminuarea puterii antihistaminice a serului.
* Limfangita
Este cea mai frecventă infecţie cu debut brutal şi precoce în prima
săptămână, sau a doua de alăptare. Temperatura urcă la 40° C, frisoane, cefalee,
cu stare generală alterată, tensiune dureroasă a sânului, care iradiază spre
regiunea axilară. Apare o culoare limfangitică roşie, care începe la mamelon şi
se orientează spre axilă unde putem palpa unul sau mai mulţi ganglioni dureroşi.
Mai tipică, dar caracteristică este o limfangită în placard, care ocupă un
întreg versant al sânului.
În cazurile favorabile limfangita este de scurtă durată, durerea şi desenul
limfangitic, febra, dispar în 48 de ore şi totul intră în normal, dar supravegherea
este necesară, pentru că pot apare recidive. Unele forme sunt mai puţin
caracteristice fără roşeaţă, numai cu o senzaţie de arsură şi o zonă dureroasă la
palpare care se asociază cu frison şi hipertermie. În aceste cazuri este vorba de o
hipertermie profundă.
*Abcesul limfangitic sau abcesul promamar.
Este rar, şi evoluţia lui este spre abcedarea unei limfangite care se
traduce printr-o mică tumefacţie care devine roşie strălucitoare într-un cadran al
sânului. Fluctuaţia apare rapid şi este uşor de pus în evidenţă. Incizia aduce
repede vindecarea pentru că aceasta este o supuraţie numai subcutanată care nu
interesează parenchimul glandei mamare.

1
 * Abcesul tuberos al mamelonului
Se dezvoltă la nivelul unei glande sebacee a areolei şi ne apare ca o mică
ridicătură, dar care trebuie tratată cu grijă pentru că altfel poate fi puctul de
plecare a unei infecţii mai grave.
* Infecţiile glandulare sau mastitele
Interesează glanda mamară şi evoluţia lor se face în două stadii, din care
primul este rar şi este consecinţa evoluţiei şi localizării infecţiei la un lob
profund, neglijat, rău drenat către suprafaţă şi propagat spontan în ţesutul grăsos
retromamar.

*Flegmonul gangrenos al sânului

Este de asemenea excepţional, debutează în ziua a 10 - 12 din post
partum. Temperatura urcă la 40°C şi starea generală este profund alterată,
caracteristică unei infecţii cu stare toxică. Sânul este de volum mare în
întregime destins, dureros, roşu violaceu se acoperă repede cu flictene şi cu
placarde echimotice.
Diagnosticul
Prima problemă de diagnostic ce se pune este de a face relaţia stării
febrile cu o inflamaţie a sânului. Pentru aceasta examenul sânului trebuie să se
facă sistematic, precum şi tuşeul vaginal, recoltarea de secreţie şi examenul ei
bacteriologic, examenul urinei.
Infecţia mamară, o dată depistată, va trebui să recunoaştem forma
anatomo-clinică care nu este dificilă: limfangită, galactoforită. Este mai dificil
atunci când în faţa unei, tumefacţii mamare se constată o galactoforită şi este
greu să o diferenţiem de o angorjare mamară sau un abces al sânului.
Prognosticul matern al infecţiilor mamare este în general excelent, totuşi
unele forme recidivate şi trenante spontan sau printr-un tratament rău condus
printr-o antibioterapie neadecvată sau o incizie insuficientă poate să lase noduli
duri, scleroşi sau cicatrice retractile inestetice. Modificările pe care le lasă
aceste forme, împiedică orice tentativă de alăptare în viitor.
Consecinţele asupra noului născut pot fi de multe ori importante. Nou-
născutul pe care-l lăsăm la sân la începutul infecţiei mamare poate să se
infecteze (gastroenterită, piodermie, parotidită) deoarece, prin suspendarea
alăptării în condiţii şi medii defavorabile pot interveni complicaţii din partea
nutriţiei.
Tratamentul infecţiilor mamare

1
 *Tratamentul profilactic va tinde la împiedicarea apariţiei ragadelor şi
fisurilor, care după cum am văzut, constituie porţi de intrare pentru germeni.
- De asemenea trebuie evitată dezvoltarea şi contactul germenilor cu
mamelonul prin toaleta minuţioasă a mamelonului, spălarea mâinilor înainte de
alăptare, dezinfecţia cavităţii bucale şi nasului copilului, care am văzut că pot fi
contaminate în cursul travaliului din vaginul mamei.
- Este necesar să depistăm şi să tratăm pe toţi purtătorii de germeni şi în
special de stafilococi printre personalul de îngrijire care poate fi responsabil de
micile epidemii ce apar într-o maternitate.Trebuie evitată şi rezolvată angorjarea
mamară, care trece prin retenţie lactată şi congestia care o însoţeşte, poate
favoriza apariţia şi dezvoltarea unui abces.
* Tratamentul limfangitei trebuie să fie rezolvat în 48 de ore prin
tratament local, pansamente umede şi calde, sau din contră, pungă cu gheaţă
care este şi antialgică. Medicaţia antitermică, aspirina, are o acţiune favorabilă
asupra stării generale.
Copilul nu va fi pus la sân căci ragadele sunt infectate şi va trebui să
combatem angorjarea mamelei prin pompă electrică sau prin administrare de
ocitocice cu un sfert de oră înainte de alăptare. Laptele obţinut prin pompare,
teoretic, poate fi administrat copilului dacă la controlul bacteriologic el se
dovedeşte steril.
*Tratamentul mastitelor, galactoforitelor şi al abcesului sânului este
diferit. În stadiul de galactoforită este necesar, în primul rând, un tratament local
asemănător aceluia recomandat la limfangită, deci comprese calde sau o pungă
cu gheaţă, antiflogistină şi asocierea unui tratament general antibiotic care va
duce la o regresie completă.
Au fost încercate toate antibioticele, dar vom aplica pe acelea care sunt
eficace împotriva stafilococului: Penicilina, Ampicilina, Cloramfenicolul,
Tetraciclină - au avut mereu succese.
Tratamentul trebuie să fie cât mai precoce, în doză mare şi cu efect
imediat pentru că foarte repede se dezvoltă o scleroză ce formează o coajă în
jurul zonei afectate care nu mai este străbătută de antibiotice şi evoluţia se va
face spre supuraţie. În general, în cazul mastitelor cronice care nu se rezolvă
prin tratament medical, dar nu evoluează din cauza acestui tratament medical
către supuraţie clară, trebuie să ne orientăm spre incizie şi drenaj.
În stadiul supurativ numai incizia şi drenajul poate aduce vindecarea.
Vom drena atunci când abcesul este colectat, dar fluctuaţia este un semn
adeseori tardiv, de aceea vom acorda importanţă temperaturii oscilante,
insomniei.

1
 Antibioterapia după incizie şi drenaj este discutată şi se pare că trebuie
să o facem sistematic dar nici nu trebuie să renunţăm repede la ea, la cel mai
mic simptom febril care denotă o nouă infecţie.
Continuarea alăptării este de asemenea discutată. Dacă avem în vedere
inconvenientele, riscul deloc neglijabil de a infecta copilul, caracterul ei nu
totdeauna indispensabil într-o colectivitate evoluată se pare că este bine să
renunţăm.

CAP.II. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ŞI ROLUL ASISTENTEI

MEDICALE ÎN LĂUZIE
II.1.EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE A FEMEII
Educaţia pentru sănătate a lăuzei este strâns legată de bagajul de
cunostinţe acumulat pe parcursul vieţii până în momentul când a devenit mamă.
Sănătatea femeii are importarţă deosebită pentru îndeplinirea rolului său
social. Educaţia pentru sănătate începe de la vârste foarte tinere şi trebuie
adaptată fiecărei etape fiziologice din viaţa femeii .
Când femeia se hotărăşte să devină mamă, ea trebuie să consulte un
specialist şi acest lucru este foarte important când în familie există probleme de
ordin genetic sau alte boli cu transmitere ereditară şi acestea ar influeţa o lăuzie
normală .
Trebuie ştiut faptul că sarcina înainte de 18 ani sau după 35 de ani, la
femei care suferă de o boală pe care sarcina o poate agrava, ori la femei care au
născut patru copii, creşte riscurile din punct de vedere al sănătăţii şi recuperării
postpartum.
Femeile trebuiesc sfătuite şi învăţate că intervalul între două sarcini
trebuie să fie cuprins între doi şi patru ani, timp necesar pentru ca organismul
matern să se refacă fizic şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia .
Asistenta medicală poate fi un ajutor preţios pentru femeia preocupată
de transformările care se produc în organismul ei, ca sursă de informaţii,
sfătuitor şi sprijin emoţional, pe toată perioada sarcinii, naşterii şi lăuziei .
Condiţiile de viaţă şi igienă ale lăuziei
În lăuzie trebuie avute în vedere o serie de reguli de viaţă şi igienă.

1
 Regimul alimentar.
Meniul lăuziei trebuie să fie echilibrat, bogat în proteine, săruri minerale
şi vitamine. Plusul necesar pentru alăptare este de aproximativ 800 calorii/zi. În
primele zile de lăuzie regimul va fi în principal lacto-vegetarian.
Pe parcursul lactaţiei se vor evita.
- alimentele iritante: fasole, mazăre, varză murată, conservele, ciocolata;
- condimentele;
- toxicele: alcoolul, tutunul, cantităţile mari de cafea, medicamentele
care trec în lapte.
Acivitatea fizică a lăuzei - în trecut mobilizarea lăuzei se făcea tardiv, în
general după 20 de zile de lăuzie. În prezent se recomandă mobilizarea precoce
a lăuzei, în primele 12 ore după naştere.
Mobilizarea precoce are următoarele avantaje:
- previne boala tromboembolică;
- favorizează circulaţia uterină;
- favorizează evacuarea vezicii şi rectului;
- are un efect psihic pozitiv;
- asigură lăuzei posibilitatea de autoservire şi o mai bună igienă
personală.
Activitatea fizică uzuală necesară igienei personale şi îngrijirii nou-
născutului va fi completată cu gimnastică corespunzătoare stării de lăuzie.
Aceasta va fi învăţată încă din spital, unde pe cât posibil se va face sub
îndrumarea unor cadre cu pregătire specială.
Pentru refacerea şi întreţinerea musculaturii planşeului pelvian se
recomandă exerciţii de tipul curei Kepel. Acestea constau în 3-4 serii/zilnice, o
serie constând din 20-30 de contracţii succesive ale musculaturii pelvi-perineale
(eforturi de contenţie).
Igiena lăuzei .
Lăuza trebuie să-şi asigure o igienă riguroasă necesară atât pentru
evitarea infecţiei cât şi pentru protejarea nou-născutului. Printre regulile de bază
se numără igiena mâinilor, igiena alimentaţiei, spălarea sânilor înainte şi după
alăptare, igiena perineală (schimbarea frecventă a tampoanelor , spălarea cu apă
şi săpun după fiecare scaun).

1
 Activitatea sexuală .
Reluarea activităţii sexuale se va face după terminarea lăuziei. La 6-8
săptămâni de la naştere se va efectua un control. Cu această ocazie se vor
verifica: - starea generală a pacientei;
- prezenţa lactaţiei;
- involuţia uterului;
- vindecarea plăgii perineale.
Cu ocazia controlului se va sfătui pacienta asupra mijloacelor de
contracepţie. Contracepţia se poate asigura la pacientele care alăptează prin
mijloace de barieră (prezervativ, diafragm, spermicid), preparate progesteronice
etc. La pacientele care nu alăptează, pe lângă mijloacele amintite se pot utiliza
şi preparate estroprogestative orale.
II.2.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN LĂUZIA IMEDIATĂ (primele 4 ore )
Îngrijirea acordată lăuzei în primele 4 ore după naştere este esenţială
pentru evoluţia stării de sănătate a acesteia după naştere.
Asistenta medicală poate efectua autonom următoarele îngrijiri:
-efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi
formării globului de siguranţă;
- controlează sângerarea, anunţând medicul în cazul în care este
crescută, nu apare globul de siguranţă ;
- supraveghează faciesul şi comportamentul lăuzei;
- antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi;
- administrează ceai, limonadă, pentru a preveni deshidratarea şi a
favoriza lactaţia;
- controlează funcţiile vitale, depistează semnele şocului hipovolemic;
- transportă lăuza în salon .
II.3.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN LĂUZIA FIZIOLOGICĂ (primele 6
săptămâni după naştere)
Îngrijirile în această perioadă sunt date şi de asistenta din spital (primele
5-7 zile), dar şi de asistenta de la cabinetul medicului de familie (după
externarea din spital până la 6-8 săptămâni).

1
 Asistenta medicală acordă următoarele îngrijiri:
-explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea
infecţiilor puerperale;
- efectuează toaleta locală, schimbarea tampoanelor, observă lohiile
(aspect, miros, culoare, cantitate);
- observă aspectul plăgii perineale, anunţând medical în caz de
modificări;
- instruieşte gravida să se autoîngrijească;
- controlează involuţia uterină, devenind organ intrapelvin după 12 zile;
- măsoară temperatura, pulsul, TA, pentru depistarea eventualelor
complicaţii ( hemoragii, infecţii, tromboflebită )
- explică modul de instalare a secreţiei lactate, a ,, furiei laptelui “ care
poate fi insoţită de creşterea temperaturii până la 37,5°C;
- instruieşte lăuza să-şi spele mâinile şi sânii înainte şi după supt; să
evite prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor ;
- stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru a preveni complicaţiile;
- încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie ;
- atenţionează lăuza :
- să nu consume băuturi alcoolice, excitante (cafea, ciocolată,
cacao, ceai verde );
- să evite alimentele flatulente ;
- să nu consume alimente cu fibre în cazul leziunilor perineale
pentru evitarea efortului de defecaţie.
- efectuează sondaj vezical în caz de retenţie de urină în primele
ore după naştere;
- instruieşte lăuza la externare :
- să-şi menţină o bună igienă locală, să folosească tampoane
vulvare sterile;
- să evite raporturile sexuale şase-opt săptămâni;
- să nu ia medicamente fără recomandare medicală deoarece unele

1
 se elimină prin secreţia lactată.
-sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum şi în
plan emoţional, pentru a se adapta noului rol.

CAP.III. CAZURI CLINICE

CAZ CLINIC NR.1

Perioada 09.02.2011-14.02.2011

Culegerea datelor :
Nume : M.
Prenume : F.
Vârsta : 23 ani
Sex : F.
Ocupaţia : casnică
Religia : creştin-ortodoxă
Cetăţenie : română
Domiciliu : Ştefăneşti
Antecedente medicale: - heredo-colaterale: - nesemnificative
- personale - fiziologice: - menarhă la 14 ani,ciclu
menstrual neregulat.
- N=0 ; A=0
- patologice: - nesemnificative.

1
Istoricul bolii : Pacienta precizează că au aparut contracţii uterine dureroase la
interval de aproximativ 2 ore, moment în care a anunţat Serviciul de ambulanţă,
internându-se cu contracţii uterine dureroase la interval de o oră.
Diagnostic medical la internare: IG.0P Sarcină la termen , contracţii uterine
dureroase , anemie prin carenţă de fier
Motivele internării: contracţii uterine dureroase
Manifestări de dependenţă: - contractii uterine dureroase
- anemie prin carenţă de fier
- lohii sangvinolente
- constipaţie, disurie
-hipotonie şi involuţie uterină lentă
-perturbarea somnului
-comunicare dificilă,puditate
Examen clinic general:
- tegumente şi mucoase palide ,acoperite de transpiraţii reci
- sistem osteo-articular aparent integru
- sistem muscular –normoton
- sistem limfo-ganglionar-nepalpabil
- ap.respirator- dispnee
- ap. cardiovascular-T.A. 120/80 mmHg.
- ap.urogenital – C.U.D. prezente
Data internării:09.02.2011
Data externării:14.02.2011

1
EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulatie - lăuza prezintă dispnee,

tahicardie , T.A. 120/80 mmHg.
2. Nevoia de a bea şi a mânca – lăuza prezintă alimentaţie dezechilibrată
(carenţă de fier)

3. Nevoia de a elimina – C.U.D. prezente , disurie

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură – reticenţă în a încerca să

efctueze mişcări, prezintă ameţeli la schimbarea poziţiei orizontale în cea
verticală
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni –ore de somn insuficiente, slăbiciune,
oboseală, legate de stress şi C.U.D.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca – lăuza se îmbracă şi dezbracă
singură
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – lăuza
prezinta temperatura în limite normale
8. Nevoia de a menţine tegumentele şi mucoasele curate şi integre –
neglijarea însuşirii de cunoştinţe privind igiena intimă corectă
9. Nevoia de a evita pericolele - alterarea stării de sănătate legate de
anxietate, teamă
10. Nevoia de a comunica - perturbarea imaginii de sine ,comunicare
dificilă, puditate
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – lăuza este
de religie ortodoxă, respectând şi practicând valorile spirituale.

1
 12. Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza – lăuza este preocupată de
propriul copil
13. Nevoia de a se recreea –lăuza este vizitată de familie în prezenţa căreia
se simte bine
14. Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - ignoranţă legată de
cunoştinţe insuficiente

PLAN DE ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC NR.1

PERIOADA 09.02.2011-15.02.2011

Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii Evaluare

fundamen nursing
Autonome Delegate
tala
Nevoia Ritm Lăuza să Măsor la Recoltez 09.02.2011
de a respirator şi prezinte interval de 15 sânge Ameliorarea
respira şi puls respiraţia şi minute timp de pentru ritmului
a avea o modificat, pulsul în 2h pulsul, analize de respirator şi
bună manifestat limite tensiunea şi laborator, a pulsului
circulaţie prin dispnee, normale respiraţia şi o Adminis-
tahicardie notez în F.O. trez perfu-
zie cu ser
Încurajez
fiziologic +
pacienta să
oxitocin
respire rar şi
regulat să nu
intre în panică

Nevoia Constipaţie Reluarea Respectarea Efectuarea 09.02.2011

de a Prezenţa tranzitului regulilor de clismei Pacienta
elimina lohiilor intestinal în asepsie şi Administra intră în sala
serosangvino- maxim 48 antisepsie -rea de per- de naştere
lente de ore, Sustinere fuzie cu ser 10.02.2011
postpartum psihică şi fiziologic Lohii sero-
-prevenirea

1
 infecţiilor şiîncurajare, alternativ sanghinolent
a Urmarirea cu glucoză e în cantităţi
hemoragiei cantitativă a + ergomet moderate
postpartum lohiilor, Administra 11.02.2011
(urmărirea aplicarea de -rea de Reluarea
globului de pungă cu gheaţă ampicilină tranzitului
siguranţă şi pe abdomenul 1 gr. la 6 intestinal
tonusului lăuzei, ore pentru
14.02.2011
uterin) Explicarea prevenirea
Lohii sero-
importanţei unui infecţiilor
-reducerea sangvinolent
regim uşor postpartum
hemoragiei e în cantităţi
pentru reluarea
la cantitatea normale
tranzitului
normală în ,tranzit
intestinal
maxim48 de intestinal
ore fiziologic
Nevoia Anxietate, Lăuza să Susţinere Lăuza este
de a evita agitaţie , neli- aibă psihică, mai liniştită
pericolele nişte şi încredere în întelegere, şi
teamă, echipa explic colaborează
pacienta fiind medicală, să necesitatea cu echipa
--------------
la prima colaboreze menţinerii medicală
--
sarcină şi să nu mai calmului şi a
fie agitată colaborării cu
echipa medicală
Nevoia Lăuza Prezenţa Încurajarea Administra 09.05.2011
de a se prezintă lactaţiei alimentaţiei la rea de sol Obiectiv
alimenta dezechilibru sân a nou glucozată nerealizat
Echilibrarea
şi hidrata hidroelectro- născutului, + ser 10.05.2011
hidroelectro
litic explicarea fiziologic Lehuza pune
litică,
necesităţii unui Adminis- copilul la
Alimentaţie
Combaterea regim alimentar trarea de sân
dezechilibrată
anemiei adecvat, fără Ca. Reia
(carenţă de
alimente, fructe Gluconic + alimentaţia
fier)
şi legume care vit. C /i.v. orală cu ceai
fermentează, Adminis- + pâine
absenţa sucu- trarea de prajită
rilor şi băutu- Ferro 11.05.2011

1
 rilor acidulate gradumet 2 Lactaţia este
Reluarea cp/zi prezentă
alimentaţiei Lăuza este
orale echilibrată
postpartum hidroelectro-
litic
Nevoia Lăuza nu are Lăuza să-şi Explicarea 13.05.2011
de a fi cunoştinţe facă toaleta importanţei
Lăuza îsi
curat , suficiente singură , menţinerii unei
face toaleta
îngrijit pentru a-şi igiene intime
Să fie organelor
face singură adecvate pentru
prevenite genitale cu
toaleta a preveni infec-
eventualele ceai de
organelor ţiile postpartum -------------
infecţii muşeţel, îşi
genitale şi a Explicarea
postpartum face toaleta
sânilor importanţei
Să menţină sânilor
înainte şi toaletei sânilor
o igienă
după alaptare înainte şi după
adecvată a
alaptare
regiunii
peri-anale şi
a sânilor
Nevoia Lăuza se Lăuza să Ajut şi o susţin Lăuza a
de a se deplasează cu facă scurte să facă scurte înţeles
mişca si a dificultate plimbări plimbări importanţa
avea o datorită mişcării
Explic
bună durerilor şi
necesitatea
postură tulburărilor
plimbărilor
de echilibru
postpartum

1
 INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Investigaţii Rezultate Valori normale

Leucocite 6800/mm3 4.200 -8.000/mm3
Hematocrit 40,5% 41 ± 5 %
Trombocite 250.000 /mm3 1 50.000 -400.000/mm3
Fibrinogen 250 mg% 200-400mg%
Eritrocite 4,1mil/mm3 4,2 - 4,8 mil/mm3
Hemoglobină 9,9 g% 15±2g%
V.S.H. 18 mm/lh, 33 mm/2 h 2-13 mm/lh 12 -17 mm/2 h

Glicemie 95 mg% 80-120 mg%

Creatinină 0,65 mg% 0,6-l,20mg%
Trigliceride 650 mg % 600 - 800 mg %
Colesterol 2, 00 g %o 1,80-2,80g%o
Uree 0,21 g% 0,2-0,4g%
lonograma sanguină Na= 141 mEq/l Na=137-152mEq/l
Ca = 4,8 mEq/l Ca = 4,5 - 5,5 mEq/l Cl-
Cl = 99 mEq/l 94 -111 mEq/l
K = 4,9 mEq/l K = 3,8 -5,4 mEq/l
Factor Rh pozitiv
Grup sanguin 0 (I)
Examen urină P.H. 6,0
Urobilinogen-normal
Densitate 1015
Celule epiteliale

1
 TRATAMENT MEDICAMENTOS

Medicament Concentraţie Doza si calea Perioada

şi mod de de administrării
prezentare administrare
recomandată
Glucoză sol. 5% -flacon de -perfuzie i.v.-2 09.02.2011 –
500 ml. fl./zi 11.02.2011
Ser fiziologic 9%-flacon 500 -perfuzie i.v.-2 09.02.2011 –
ml fl./zi 11.02.2011
Oxitocin Fiole -1 ml In perfuzie1 09.02.2011
5 u.i./ml u.i./100ml
Ampicilină Flaon 1 gr 1 flacon la 6 ore 10.02.2011-
i.v. 15.02.2011
Ergomet Fiole 1fiola la 4 ore 10.02.2011-
0,2mg/1ml 11.02.2011
Ca. gluconic Fiole 10ml 1fiola/zi i.v. 10.02.2011-
15.02.2011
Vit. C. Fiole 5 ml 1 fiola/zi 10.02.2011-
15.02.2011
Ferro gradumet Compr.325mg. 2 compr./zi 10.02.2011-
15.02.2011

1
 EVALUARE FINALĂ

Pacienta M.F. in varstă de 23 ani ,cu domiciliul în Ştefăneşti, este adusă

cu salvarea în data de 09.02.20011 în Serviciul de urgenţă al Maternităţii
Botoşani cu simptomele : contractii uterine dureroase , membrane intacte.
Afost stabilit la internare diagnosticul de Sarcină la termen , contracţii
uterine dureroase. Anemie prin carenţa de fier .
Naşte normal la data de 09.02.2011,un făt viu , sex feminin , G=3000 gr.
,Scor Apgar 9 .
Delivrenţa naturală de placentă .
Perineu intact.
Ritm respirator şi circulator în limite normale
Lohii serosangvinolente în cantităţi normale, tranzit intestinal fiziologic
Alimentaţie naturală a nou-născutului
Evoluţia lehuziei este favorabilă .
Se externează cu diagnosticul : Lehuzie fiziologică
Recomandări: - igienă intimă , repaus sexual 40 zile
- continuarea alimentaţiei naturale a nou – născutului
- dispensarizare prin DMT-medic de familie

1
 CAZ CLINIC NR.2

Perioada 16.05.2011 – 21.05.2011

Culegerea datelor:
Nume: P.
Prenume: I.
Vârsta: 18 ani
Sex: F.
Ocupaţia: casnică
Religia: creştin-ortodoxă
Cetăţenie: romană
Domiciliu: Săveni
Antecedente medicale: - heredo - colaterale: - nesemnificative
- personale - fiziologice: - menarhă la 14 ani,ciclu
menstrual neregulat.
- N=0 ; A=0
- patologice: - nesemnificative.

Isoricul bolii : Pacienta precizează că au aparut contractii uterine dureroase la

interval de aproximativ 1 oră ,moment în care a anuntat
Serviciul de ambulanţă , internându-se cu contracţii uterine
dureroase la interval de o oră.
Diagnostic medical la internare: IG.0P Sarcină la termen, contractii uterine
dureroase, Anemie prin carenţă de fier
Motivele internării: contracţii uterine dureroase
Manifestari de dependenţă: - contracţii uterine dureroase
- anemie prin carenţă de fier
- delivrenţă naturală incompletă de placentă
urmată de control instrumentar uterin
- epiziotomie profilactică – rafie catgut

1
 - constipaţie
- nou născut eutrofic
Examen clinic general:
-tegumente şi mucoase palide ,acoperite de transpiraţii reci
-sistem osteo-articular aparent integru
-sistem muscular –normoton
-sistem limfo-ganglionar-nepalpabil
-ap.respirator- dispnee
-ap. cardiovascular-T.A. 120/80 mmHg.
-ap.urogenital – C.U.D. prezente
Data internării:16.05.2011
Data externării:21.05.2011

1
 EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulatie - lăuza prezintă dispnee,

tahicardie , T.A=110/80 mmHg
2. Nevoia de a bea şi a mânca – lăuza prezintă inapetenţă
3. Nevoia de a elimina – C.U.D. prezente , constipaţie
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură – reticenţă în a încerca să
efctueze mişcări, prezintă ameţeli la schimbarea poziţiei orizontale în cea
verticală
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni - ore de somn insuficiente, slăbiciune,
oboseală, legate de stress şi C.U.D.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca – lăuza se îmbracă şi dezbracă
singură
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – lăuza
prezinta temperature in limite normale
8. Nevoia de a menţine tegumentele şi mucoasele curate – neglijarea
însuşirii de cunoştinţe privind igiena intimă corectă
9. Nevoia de a evita pericolele - alterarea stării de sănătate legate de
anxietate teama
10. Nevoia de a comunica - perturbarea imaginii de sine, comunicare
dificilă, puditate nejustificată
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – lăuza este
de religie ortodoxă, respectând şi practicând valorile spirituale.
12. Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza – lăuza este preocupată de
propriul copil
13. Nevoia de a se recreea –lăuza este preocupata in timpul liber de lectura,
emisiuni tv.
14. Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - ignoranţă legată de
cunoştinţe insuficiente

1
 PLAN DE ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC NR.2

PERIOADA 16.05.2011- 21.05.2011

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

funda- de nursing
Autonome Delegate
mentală
Nevoia de Anxietate , Lăuza să Sustinere Lăuza este
a evita agitaţie , aibă psihică , mai
pericolele nelinişte şi încredere în înţelegere, liniştită,
teamă , echipa explic necesi- încearcă să
pacienta medicală, să tatea menţinerii suporte
--------------
fiind la colaboreze şi calmului şi a contracţi-ile
prima sar- să nu mai fie colaborării cu uterine,
cină, neîn- agitată echipa colaborea-
credere, medicală, explic ză cu
suportă cu beneficiile pe echipa
dificultate care le are medicală
durerea starea de linişte
post- şi calm asupra
epiziotomie, copilului,
tulburări de
echilibru
postpartum ,
tristeţe şi
plâns
Nevoia de Constipaţie Reluarea Respectarea Efectuarea 16.05.2011
a elimina Prezenţa tranzitului regulilor de clismei Pacienta
lohiilor intestinal , asepsie şi Administra intra în sala
serosangvi- prevenirea antisepsie rea de per- de naştere ,
nolente infecţiilor şi Susţinere fuzie cu ser naşte un făt
postpartum a hemoragiei psihică şi fiziologic viu sexF.
postpartum încurajare, alternativ Delivrenţa
urmărirea cu glucoză naturală

1
 Urmărirea cantitativă a + ergomet incompletă
involuţiei lohiilor, Adminis- de placentă
uterine aplicarea de trarea de fiind
pungă cu gheaţă oxacilină 1 urmată de
Reducerea
pe abdomenul gr. la 6 ore control
hemoragiei
lăuzei, + gentami- instrument-
la cantitatea
explicarea cină 1f la tal
normală
importanţei 12 ore 17.05.2011
unui regim uşor pentru Lohii
pentru reluarea prevenirea serosangvin
tranzitului infecţiilor olente în
intestinal , post- cantităţi
supraveghere şi partum mari
încurajare în 18.05.2011
ceea ce priveşte Lohii în
adresabilitatea cantităţi
la echipa moderate
medicală în Reluarea
cazul în care tranzitului
sesizeaza intestinal
schimbări în 20.05.2011
ceea ce priveşte Lohii
cantitatea, serosangvin
culoarea lohiilor olente în
cantităţi
normale,
tranzit
intestinal
fiziologic
Nevoia de Lăuza Echilibrarea Încurajarea Adminis- 16.05.201
a se prezintă hidro- alimentaţiei la trarea de Obiectiv
alimenta dezechi- electrolitică, sân a nou- sol gluco- nerealizat
şi hidrata libru născutului, zată + ser 17.05.2011
Prezenţa
hidroele- explicarea fiziologic Sâni
lactaţiei
ctrolitic necesităţii unui simetrici
Adminis-
Anemie Combaterea regim alimentar bilateral ,
trarea de
prin carenţă anemiei adecvat , fară lactaţie
Ca.
de fier alimente , fructe instalată
Gluconic +

1
 şi legume care vit. C /i.v.
Lăuza pune
fermentează, copilul la
Adminis-
absenţa sân
trarea de
sucurilor şi Reia
Venofer în
băuturilor alimentaţia
perfuzie
acidulate orală cu
i.v.
Reluarea ceai+ pâine
alimentaţiei prajită,în
orale urmatoa-
postpartum rele zile
continuă cu
supă
strecurată
Nevoia de Lăuza nu Lăuza să-şi Explicarea Urmăresc 16.05.2011
a fi curat are cunoş- facă toaleta importanţei evoluţia şi Obiectiv
şi îngrijit tinţe sufici- singură , menţinerii unei cicatricea nerealizat
ente pentru igiene intime postepi- 18.05.2011
Să fie
a-şi face adecvate , ziotomie Lăuza îşi
prevenite
singură pentru a pre- face toaleta
eventualele Îngrijesc
toaleta veni infecţiile organelor
infecţii plaga post-
organelor postpartum , genitale cu
postpartum, epizioto-
genitale şi a Riscurile unei ceai de
plaga post- mie
sânilor suprainfecţii muşeţel,
epiziotomie
înainte şi datorate este atentă
să se
după alăp- epiziotomiei la firele de
cicatrizeze
tare, este Explicarea la nivelul
panicată de importanţei plăgii, îşi
prezenţa toaletei sânilor face toale-
lohiilor, a inainte şi după ta sânilor
epiziotomiei alaptare înainte şi
profilactice după
alăptare
21.05.2011
Plaga
perineală
cicatrizată
postprimam
Nevoia de Lăuza Lăuza să Măsor pulsul şi Recoltez 16.05.2011

1
a respira prezintă prezinte respiraţia şi o sânge Ameliora-
şi a avea ritm respi- respiraţia şi notez în F.O. pentru rea ritmu-
o bună rator şi puls pulsul în Încurajez analize de lui respire-
circulaţie modificate, limite pacienta să laborator, tor şi a
(dispnee, normale respire rar şi pulsului,
Adminis-
tahicardie), regulat să nu înlaturarea
trez
accentuate intre în panică, stării de
perfuzie cu
si de Susţin psihic panică ,
ser
anxietate pacienta şi o colaborare
fiziologic +
liniştesc pentru favorabilă
oxitocin
a înlătura starea cu pacienta
de panică
Nevoia de Lăuza se Lăuza să Ajut şi o susţin Pacienta a
a se mişca deplasează facă scurte să facă scurte înteles
şi a avea cu dificul- plimbări , să plimbări important-
o bună tate datorită se deplaseze Explic -------------- ţa mişcării,
postură epizioto- susţinută necesitatea acceptă să
miei prin salon mişcării fie
profilactice, susţinută.
ameţelilor şi
durerilor
postpartum
şi refuză de
a face
mişcare

INVESTIGAŢII DE LABORATOR

1
Investigaţii Rezultate Valori normale
Leucocite 351.000/mm3 4.200 -8.000/mm3
Hematocrit 41% 41 ± 5 %
Trombocite 141.000 /mm3 1 50.000 -400.000/mm3
Fibrinogen 337 mg% 200-400mg%
Eritrocite 4,6mil/mm3 4,2 - 4,8 mil/mm3
Hemoglobină 8,7 g% 15±2g%
V.S.H. 12mm/lh 21mm/2 h 2-13 mm/lh 12 -17 mm/2 h

Glicemie 78,3 mg% 80-120 mg%

Creatinină 0,6 mg% 0,6-1,20mg%
Trigliceride 800 mg % 600 - 800 mg %
Colesterol 2, 30 g %o 1,80-2,80g%o
Uree 0,21 g% 0,2-0,4g%
lonograma sanguină Na= 138 mEq/l Na=137-152mEq/l
Ca = 4,6 mEq/l Ca = 4,5 - 5,5 mEq/l
Cl = 98 mEq/l K Cl- 94 -111 mEq/l
= 4,3 mEq/l K = 3,8 -5,4 mEq/l
Factor Rh pozitiv
Grup sanguin A (II)
Examen urină P.H. 6,0
Urobilinogen-normal
Densitate 1025
Celule epiteliale

TRATAMENT MEDICAMENTOS

1
Medicament Concentraţie Doza şi calea Perioada
şi mod de de administrare administrării
prezentare recomandată
Glucoza sol. 5% -flacon -perfuzie i.v.-2 16.05.2011 –
de 500 ml. fl./zi 18.05.2011
Ser fiziologic 9%-flacon -perfuzie i.v.-2 16.05.2011 –
500 ml fl./zi 21.05.2011
Oxitocin Fiole -1 ml în perfuzie1 16.05.2011
5 u.i./ml u.i./100ml
Oxacilina Flaon 1 gr 1 flacon la 6 ore 16.05.2011-
i.v. 21.05.2011
Ergomet Fiole 1fiola la 4 ore 16.05.2011-
0,2mg/1ml 18.05.2011
Ca. gluconic Fiole 10ml 1fiola/zi i.v. 16.05.2011-
21.05.2011
Vit. C. Fiole 5 ml 1 fiola/zi 16.05.2011-
21.05.2011
Gentamicina Fiole 1 fiola la 12ore 16.05.2011-
80mg/2ml 21.05.2011
Venofer Fiole 5ml20 2 fiole/zi in 16.05.2011-
mg/ml perfuzie iv 21.05.2011

1
 EVALUARE FINALĂ

Pacienta P.I. în varstă de 18 ani ,cu domiciliul în Săveni, este adusă cu

salvarea în data de 16.05.20011 în Serviciul de urgenţă al Materniţăţii
Botoşani cu simptomele: contracţii uterine dureroase ,membrane intacte.
A fost stabilit la internare diagnosticul de Sarcină la termen ,contracţii
uterine dureroase. Distocie de obstacol datorită unei rotaţii incomplete a capului
fătului. Anemie prin carenţă de fier .
Naşte natural la data de 16.05.2011, ora 10:50 un făt viu, sex feminin,
G=3480 gr. ,Scor Apgar 9 , travaliu dirijat.
Circulară strânsă de cordon
Delivrenţa naturală incompletă de placentă urmată de control
instrumental uterin .
Epiziotomie profilactică , plaga perineală cicatrizată perprimam.
Travaliul şi naşterea complicate de o circulară de cordon în jurul gâtului,
cu compresiune .
Ritmul respirator şicirculator este în limite normale

1
 Lohii serosangvinolente în cantităţi normale, tranzit intestinal fiziologic
Alimentaţie la sâna nou-născutului
Lăuza este echilibrată hidroelectrolitic
Plaga perineală cicatrizată perprimam
Evoluţia lăuziei este favorabilă sub tratament antibiotic.
Se externează cu diagnosticul de Lăuzie fiziologică
Recomandări:- igienă intimă ,repaus sexual 40 zile
- alimentaţie naturală a nou – născutului
- combaterea carenţei de fier
- dispensarizare prin DMT-medic de familie

CAZ CLINIC NR.3

Perioada 12.05.2011-19.05.2011
Culegerea datelor:
Nume: M.
Prenume: F.
Vârsta: 32 ani
Sex: F.
Ocupaţia: casnică
Religia: creştin-ortodoxă
Cetăţenie: română
Domiciliu: Mihălăşeni
Antecedente medicale: - heredo-colaterale: - nesemnificative
- personale - fiziologice: - menarhă la 14 ani,ciclu
menstrual neregulat.

1
 - N=4 ; A=0
- patologice: - nesemnificative.

Isoricul bolii : Pacienta precizează că au aparut contracţii uterine dureroase la

interval de aproximativ 2 ore,moment în care a anunţat Serviciul de ambulanţă ,
internându-se cu contracţii uterine dureroase
Diagnostic medical la internare: VG.IVP Sarcină la termen , contracţii uterine
dureroase,Infecţie nespecifică a tractului urinar în sarcină
Motivele internării: contracţii uterine dureroase
Manifestări de dependenţă: - contracţii uterine dureroase
-delivrenţă naturală de placentă
-ruptură perineu gr.I , rafie catgut. Plaga perineală
cicatrizată perprimam.
- constipaţie
-hemoragie postpartum
-hipotonie şi involuţie uterină lentă
-dispnee, tahicardie
-nou-născut eutrofic

Examen clinic general:

-tegumente şi mucoase palide, acoperite de transpiraţii reci
-sistem osteo-articular aparent integru
-sistem muscular –normoton
-sistem limfo-ganglionar-nepalpabil
-ap.respirator- dispnee
-ap. cardiovascular-T.A. 120/80 mmHg.
-ap.urogenital – C.U.D. prezente
Data internării:12.05.2011
Data externării:19.05.2011

1
 EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulatie - lăuza prezintă dispnee .

T.A=120/80mmHg

2.Nevoia de a bea şi a mânca – alimentaţie dezechilibrată, carenţă de fier

(nu are tratament cu Fe! ; e a treia pacienta cu anemie prin lipsa de Fe !!!)

3.Nevoia de a elimina – C.U.D. prezente , disurie, constipaţie

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - reticenţă în a încerca să

efctueze mişcări

5.Nevoia de a se odihni - ore de somn insuficiente, oboseală, legate de stres

şi C.U.D.
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca – lăuza se îmbracă şi dezbracă singură
7.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – bolnava
prezintă temperatura în limite normale
8.Nevoia de a menţine tegumentele curate – neglijarea însuşirii de
cunoştinţe privind igiena intimă corectă

1
 9.Nevoia de a evita pericolele - alterarea stării de sănătate legată de
anxietate, teamă
10.Nevoia de a comunica - perturbarea imaginii de sine ,comunicare
dificilă , puditate nejustificată
11.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – lăuza este
de religie ortodoxă, respectând şi practicând valorile spirituale.
12.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza – lăuza este preocupată de
propriul copil.
13.Nevoia de a se recreea –lăuza este vizitată de familie în prezenţa careia se
simte bine .
14.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - ignoranţă legată de
cunoştinţe insuficiente

PLAN DE ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC NR.3

PERIOADA 12.05.2011-19.05.2011

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

fundame de nursing
Autonome Delegate
ntală
Nevoia Ritm Lăuza să Măsor Recoltez 12.05.2011
de a respirator şi prezinte tensiunea , sânge pentru Ameliora-
respira şi puls respiraţia şi respiraţia şi analize de rea ritmu-lui
a avea o modificat, tensiunea pulsul şi o laborator, respire-tor
bună manifestat arterială şi notez în F.O. Administrez şi a
circula- prin dispnee, pulsul în Încurajez perfuzie cu tensiunii
ţie tahicardie limite pacienta să ser fiziologic arteriale
normale respire rar şi + ocitocin
regulat să nu
intre în panică

1
Nevoia Constipaţie Reluarea Susţinere Efectuarea 12.05.2011
de a Prezenţa tranzitului psihică şi clismei Pacienta
elimina lohiilor intestinal , încurajare, Administra- intră în sala
serosangvino- Prevenirea urmărirea rea de perfu- de naştere
lente infectiilor şi a cantitativă a zie cu ser Delivrenţă
postpartum, hemoragiei lohiilor, fiziologic naturală de
disurie postpartum , aplicarea de alternativ cu placentă,
Tratarea pungă cu glucoză + ruptură de
infecţiei gheaţă pe ergomet perineu
urinare din abdomenul Administra- 13.05.2011
timpul lehuzei, rea de ampi- formarea
sarcinii explicarea cilină 1 gr. la globului de
Urmărirea importanţei 6 ore + siguranţă
tonusului unui regim Metroniza- 14.05.2011
uterin şi uşor pentru dol 500mg/ Lohii
formarea reluarea 100 ml.,1/2 serosangvi-
globului de tranzitului fl. la 12 ore nolente în
siguranţă intestinal pentru preve- cantităţi
nirea moderate
infecţiilor 15.05.2011
postpartum Lohii în
cantităţi
moderate
Reluarea
tranzitului
intestinal
18.05.2011
Lohii
serosang-
vinolente în
cantităţi
normale,
tranzit
intestinal
fiziologic,
involuţie
uterină
favorabilă

1
Nevoia Lăuza Echilibrarea Încurajarea Administra- 12.05.2011
de a se prezintă hidroelectro- alimentaţiei la rea de sol Obiectiv
alimenta dezechilibru litică, sân a nou- glucozată + nerealizat
şi hidrata hidroelectro- reluarea născutului, ser fiziologic 13.05.2011
litic dat de alimentaţiei explicarea în primele Sâni
alimentaţie postpartum , beneficiilor două zile simetrici
inadecvată alimentaţie care le are bilateral ,
necesitatea de naturală a alimentaţia la lactaţie
a relua nou- sân , explica- instalată
alimentaţia şi născutului rea necesităţii Lăuza pune
hidratarea unui regim copilul la
postpartum alimentar sân , reia
adecvat, alimentaţia
absenţa orală cu
băuturilor ceai + pâine
acidulate, prajită,
expunerea iaurt, în
efectelor următoare-
negative pe le zile conti-
care le are nuă cu supă
asupra nou strecurată
-nscutului 17.05.2011
Nou
-născutul
este alimen-
tat natural,
lăuza se ali-
mentează şi
hidratează
fară ajutor
Nevoia Lăuza nu are Lăuza să-şi Ajut lăuza să Spălături 12.05.2011
de a fi cunoştinţe facă toaleta meargă la sala vaginale şi Obiectiv
curat şi suficiente în singură , să de tratamente vulvare cu nerealizat
îngrijit ceea ce înţeleagă pentru spălături soluţie de 14.05.2011
priveşte importanţa vaginale şi Septovag. Lăuza a
ruptura de acesteia, vulvare , explic înţeles
Urmăresc
perineu şi prevenirea importanţa importanţa
evoluţia şi
manifestă o infecţiilor toaletei igienei
cicatricea

1
 uşoară postpartum şi organelor rupturii de locale, îşi
ignoranţă a celor de genitale şi a perineu face singură
pentru a-şi vecinătate sânilor toaleta
face singură Să menţină o sânilor şi a
toaleta igienă regiunii
organelor adecvatăa peri-anale
genitale şi a regiunii pero-
sânilor îna- anale şi a
inte şi după sânilor
alăptare
Nevoia Anxietate , Lăuza să aibă Susţin psihic şi Pacienta
de a evita agitaţie , încredere în moral paci- suportă mai
perico- nelinişte şi echipa enta, o încura- usor durerea
lele nesiguranţă, medicală, să jez şi o asigur şi colabo-
suporta cu colaboreze , de sprijin, o rează cu
dificultate să nu mai fie lămuresc să echipa
durerea agitată, să colaboreze şi-i ---------------- medicală
postpartum colaboreze în explic bene-
timpul cât ficiile acesteia,
este în spital explic faptul că
starea de
agitaţie şi
nelinişte se
transmite de la
mamă la copil
Nevoia Deplasarea cu Lăuza să se Ajut şi o susţin Pacienta a
de a se dificultate deplaseze să facă scurte înteles
---------------
mişca şi a datorită singură plimbări importanţa
avea o durerilor în Explic mişcării, ac-
bună urma rupturii necesitatea ceptă să fie
postură de perineu mişcării susţinută.

1
 INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Investigaţii Rezultate Valori normale

Leucocite 6200/mm3 4.200 -8.000/mm3
Hematocrit 40% 41 ± 5 %
Trombocite 295.000 /mm3 1 50.000 -400.000/mm3
Fibrinogen 315 mg% 200-400mg%
Eritrocite 4,5mil/mm3 4,2 - 4,8 mil/mm3
Hemoglobina 10,9 g% 15±2g%
V.S.H. 15 mm/lh 30 mm/2 h 2-13 mm/lh 12 -17 mm/2 h

Glicemie 95 mg% 80-120 mg%

Creatinina 0,65 mg% 0,6-1,20mg%
Trigliceride 660 mg % 600 - 800 mg %

1
Colesterol 1,90 g %o 1,80-2,80g%o
Uree 0,27 g% 0,2-0,4g%
lonograma sanguină Na= 142 mEq/l Na=137-152mEq/l
Ca = 5,0 mEq/l Ca = 4,5 - 5,5 mEq/l
Cl = 99 mEq/l K Cl- 94 -111 mEq/l
= 4,9 mEq/l K = 3,8 -5,4 mEq/l
Factor Rh pozitiv
Grup sanguin B (III )
Examen urină Prezent cristale medicamentoase
Trichomonas-absent
Candida –absent
Grad de inflamaţie al vaginului-Gr.3
Epitelii, foarte rar, lactobacili, rari bacili gram negativ,
coci gram pozitiv, frecvente leucocite

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Medicament Concentraţie şi mod de Doza şi Perioada

prezentare calea de administrării
administrare
recomandată
Glucoză sol. 5% -flacon de 500 ml. -perfuzie i.v.- 12.05.2011-
2 fl./zi 13.05.2011
Ser 9%-flacon 500 ml -perfuzie i.v.- 12.05.2011-
fiziologic 2 fl./zi 15.05.2011
Oxitocin Fiole -1 ml 5 u.i./ml In perfuzie1 12.05.2011
u.i./100ml
Ampicilină Flaon 1 gr 1 flacon la 6 12.05.2011-
ore i.v. 19.05.2011
Ergomet Fiole 0,2mg/1ml 1fiola la 4 ore 12.05.2011-
13.05.2011

1
Septovag Plicuri Dilutie 12.05.2011-
1/1000 19.05.5011
Metronidazol Sol.perfuzabilă 1/2flacon la 12.05.2011-
500mg./100 ml 12 ore 19.05.2011

1
 EVALUARE FINALĂ

Pacienta M.F. în varstă de 32 ani, cu domiciliul în Mihălăşeni, este

adusă cu salvarea în data de 12.05.20011 în Serviciul de urgenţă al Maternităţii
Botoşani cu simptomele: contracţii uterine dureroase, membrane intacte.
A fost stabilit la internare diagnosticul de Sarcină la termen ,contracţii
uterine dureroase. Infecţie nespecifică a tractului urinar în sarcină.
Naşte spontan la data de 12.05.2011,ora 13:40 un făt viu, sex masculin,
Gr.3440 gr., Scor Apgar 9,
Delivrenţă naturală de placentă ,
Ruptură perineu Gr.I –rafie-catgut .Plaga perineală cicatrizată
perprimam
Ritm respirator şi circulator în limite normale.
Lohii serosangvinolente înlimite normale, involuţie uterină favorabilă.
Lăuza este echilibrată hidroelectrolitic
Alimentaţia la sân a nou-născutului
Evoluţia lăuziei este favorabilă.
Se externează cu diagnosticul de Lehuzie fiziologică
Recomandări: - igienă intimă ,repaus sexual 40 zile
- alimentaţie naturală a nou – născutului
- dispensarizare prin DMT-medic de familie

1
 CONCLUZII
Lăuzia după o naştere fară intervenţii medicale poate avea
multe beneficii.
Următoarele sunt doar câteva:
- mai puţină durere postnatală
- recuperare fizică mai rapidă
- creşterea încrederii în tine ca rezultat al naşterii
- contactul cu bebeluşul este mult mai mare
- reduce probabilitatea depresiei post-natale
- un bebeluş mult mai liniştit
- o experienţă de alăptat mult mai uşoară
Am întâmpinat unele mici dificultăţi în găsirea materialului
didactic, dar cu ajutorul doamnei profesoare coordonator am reuşit
să adun tot ce aveam nevoie ca să îmi finalizez studiul pentru
lucrarea de diplomă.

Am mai întâmpinat probleme de comunicare cu pacientele

care nu aveau suficiente cunoştinţe în ceea ce priveşte o igienă
intimă corespunzătoare pe parcursul perioadei de lăuzie şi am
ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie, la îngrijire, tratament şi
educaţie pentru sănătate.
Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o înţelegere şi
cunoaştere a fiinţei umane şi a modului în care se pot iniţia şi
întreţine relaţii interpersonale cooperante, bazate pe respect între
membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.
Am aflat multe lucruri şi, mai ales, am dobândit aptitudini
practice care îmi vor fi de un real ajutor într-o viitoare carieră ca
asistentă medicală la un cabinet de medic de familie sau, de ce nu,
într-o maternitate, dar şi în viaţa de zi cu zi.

1
ANEXA NR.1

ORGANELE GENITALE INTERNE

1
ANEXA NR. 2

1
ANEXA NR. 3

SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE

Sondajul vezical reprezintă introducerea unei sonde sau cateter prin uretra în
vezica urinară, realizandu-se o comunicare instrumentală între interiorul vezicii şi
mediul extern.

Scop:

 explorator: - recoltarea unor probe sterile de urină pentru examene de laborator;

- introducerea unor substanţe de contrast;

- depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii
urinare;
- monitorizarea diurezei
 terapeutic: - evacuarea conţinutului vezicii urinare (în retenţie acută de urină şi
incontinenţă urinară , hematurie)
- executarea unor procedee terapeutice prin sondă ( spălaturi vezicale,

introducerea unor substanţe medicamentoase- citostatice)

ETAPE:

1. Pregătirea materialelor: sonda ( Foley, Nelaton), mănuşi, muşama, aleză,

seringi, vas colector, materiale pentru toaleta organelor genitale externe, taviţă renală,
paravan, ulei de parafină steril, ser fiziologic;

2. Pregătirea pacientei:

~ psihică: - se anunţa pacienta şi i se explică necesitatea tehnicii

~ fizică :- se izolează patul cu paravan;

- se protejază patul cu muşama şi aleza

- se aşează pacienta în decubit dorsal cu genunchii flectaţi

apoi se aşează un bazinet sub regiunea sacrată a pacientei şi se

1
 efectuează toaleta organelor genitale externe dinspre simfiza
pubiană înspre anus

- se îndepărtează bazinetul
- se aşează taviţa renală între coapsele
pacientei

3. Efectuarea tehnicii
Observaţie: Sondajul vezical este un act medical delicat care necesită condiţii de
perfectă asepsie atât a pacientei şi instrumentelor, cât şi a mâinilor celui care o
execută.

- asistenta îmbracă manuşi sterile;

- îndepărtează cu mâna stângă labile mari şi mici evidenţiindu-se meatul urinar;

-se plasează un tampon steril la intrarea în vagin apoi se dezinfectează meatul

urinar cu câteva tampoane îmbibate în soluţie dezinfectantă dinspre uretră spre anus
(nu invers, ştergerea în sens invers aduce microbi din regiunea anală spre uretră)

-se lubrifieaza sonda cu ulei de parafină steril şi se introduce sonda în uretră 4-5
cm paralel cu înaintarea sondei extremitatea distală a acesteia va fi coborâtă printr-o
mişcare în forma de arc;

-primele picături se lasă să cadă în taviţă apoi se recoltează urina de laborator

-dacă s-a introdus sonda Foley se umflă balonaşul cu ser fiziologic

-se adaptează punga colectoare de urină

4. Extragerea sondei se realizează efectuând manoperele în ordinea inversă

introducerii

5. Îngrijirea pacientei după tehnica:

- se efectuează toaleta regiunii vulvare

- se îmbracă şi aşează pacienta comod în pat

1
 - se supraveghează pacienta
6. Reorganizarea locului de muncă

Complicaţii:

 imediate: - lezarea traumatică a mucoaselor ureterale, se impune întreruperea

imediată a tehnicii
- crearea unei căi false prin forţarea sondei, se previne prin efectuarea
sondajului cu blândeţe şi răbdare fără să se forţeze înaintarea
sondei.
- astuparea sondei în cursul evacuării vezicii, se destupă prin
insuflare de aer sau injectare a câţiva ml de soluţie dezinfectantă
 tardive: - infecţioase prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi
instrumente nesterile

1
ANEXA NR. 4
EFECTUAREA CLISMEI

Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide în
intestinul gros (prin anus în rect şi colon)
Scop:
 evacuator
- evacuarea conţinutului intestinului gros
- pregătirea pacientului pentru examinări (rectoscopie, irigoscopie)
- intervenţii chirurgicale asupra rectului
 terapeutic
- introducerea de medicamente
- alimentarea sau hidratarea pacientului
Clasificare după efect:
- clisme evacuatoare
- clisme terapeutice
- clisme alimentare
- clisme baritate
Pregătirea materialelor:
- de protecţie: paravan, muşama, aleză, învelitoare
- sterile: canulă rectală, casoletă cu comprese, pară de cauciuc pentru copii
- nesterile: stativ pentru irigator, irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m
lungime şi 10 mm diametru, tăviţă renală, bazinet, apă caldă la 35-37°C (500-1000
ml), sare (1 linguriţă la 1 litru de apă), ulei (4 linguri la 1 litru de apă), glicerină (40gr la
500 ml) sau săpun (1 linguriţă rasă la 1 litru de apă).
- medicamente: soluţii medicamentoase în cantitatea şi concentraţia cerută
de medic
- substanţă lubrifiantă ( vaselină )
Pregătirea pacientului:
*Psihic: se anunţă şi i se explică tehnica, se respectă pudoarea

1
 *Fizic:
- se izolează patul cu paravanul şi se protejează cu muşama şi aleză
- se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie:
- decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate
- decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat
- genupectorală
-se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoare

CLISMA EVACUATOARE

Execuţie
a) Clisma evacuatoare simplă:
- se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul
- se verificătemperatura apei sau a soluţiei medicamentoase
- se umple irigatorul
- se evacuează aerul şi prima coloană de apă
- se lubrifiază canula cu o compresă de tifon
- se fixează irigatorul pe stativ
- asistenta se spală pe mîini şi se dezinfectează
- îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă
- introduce canula prin anus în rect ( cu mâna dreaptă) perpendicular pe
faţa subiacentă, cu vârful îndreptat înainte în direcţia vezicii urinare
- după ce vârful canulei a trecut prin sfincter se ridică extremitatea externă
şi se îndreaptă vârful în axa ampulei rectale
- se introduce canula 10 – 12 cm
- se deschide robinetul sau pensa şi se reglează viteza de scurgere a apei
prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm deasupra patului pacientului
- pacientul este rugat să respire adânc, să-şi relaxeze musculatura
abdominală, săreţină soluţia 10- 15 minute

1
 - se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul
tubului de scurgere
- se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală
- pacientul este adus în poziţie de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal
pentru a uşura pătrunderea apei la o adâncime mai mare
- se captează scaunul la pat sau la toaletă
b) Clisma înaltă:
- se procedează la fel ca la clisma evacuatoare simplă
- se introduce o canulă flexibilă la 30-40 cm în colon
- se ridică irigalorul la 1,5 m pentru a reliza o presiune mai mare a apei
- temperatura apei va fi mai scăzută (15-16°C)

1
 BIBLIOGRAFIE

1. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI—COMPENDIU ; AUTORI :

CEZAR TH. NICULESCU, RADU CARENACIU, BOGDAN VOICULESCU,
CARMEN SILVASTRU, CRISTIAN NITA; EDITURA CORINT 2009

2. DICŢIONAR DE OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE; AUTORI : DR.

STELIAN PANĂ JR. ,DR. STELIAN PANĂ; EDITURA UNIVERS
ENCICLOPEDIC - 1995

3. GINECOLOGIE; AUTORI : CRÂNGU IONESCU , VIRGILIU

ANCAR; EDITURA NATIONAL—2008

4. GHID DE NURSING CU TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI

CORESPUNZATOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE; AUTOR :
LUCREŢIA TITIRCĂ ; EDITURA VIAŢA MEDICALĂ ROMANEASCĂ –
2008

5. ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENŢILOR DE CĂTRE

ASISTENŢII MEDICALI – sub redacţia LUCREŢIA TITIRCĂ , EDITURA
VIAŢA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ - 2008

6. OBSTETRICĂ; AUTORI : CRANGU IONESCU , VIRGILIU ANCAR;

EDITURA NATIONAL—2008

7. OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE ;AUTOR: NITESCU VASILE ;

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ-2010

8. OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE VOL I ; AUTOR: FLORIN

STAMAŢIAN , EDITURA ECHINOX

9. TRATAT DE NURSING- ÎNGRIJIREA OMULUI SANATOS ŞI

BOLNAV ; AUTOR: CRIN MARCEAN; EDITURA MEDICALĂ - 2010

In ordine alfabetica dupa numele de familie a primului autor! . apoi

titlu, editura, oras, an

75