Descrieți cavitatea orizontală și istmul unei cavități clasa a II-a după Ireland

 Cavitatea orizontală de retenţie:

Retenţia:
- pereţii laterali convergenţi spre ocluzal, cu o convergenţă adaptată convexităţii exterioare a
dintelui
- ! convergenţa accentuată poate submina feţele V, O şi/sau crestele marginale
- unghiuri dentinare interne rotunjite
- unghiuri cavo-suprafaţă de 900 (asigură concomitent o retenţieşi o rezistenţă optimă a
cavităţii)
- cavitățile pot să fie mai adânci spre distalşi lingual pt a crește retenția
Extensia preventivă:
- conturul cavităţii înglobează tot sistemul de fisuri şigropiţe ocolind cuspizii (contur extern
retentiv) Deci cavitea se întinde pe toată suprafaţaocluzală dintr-o creastă marginală în alta
marginile cavităţii sunt plasate pe pantele cuspizilor în zonele de autocurăţire
extinderea în suprafaţă a retenţieiocluzale se face de obicei până în creasta marginală opusă.
Rezistenţa:
- cuspizii foarte nesusţinuţi se îndepărtează
- cuspizii mai puţinnesusţinuţi se căptuşesc (CIS. FOZ)
- unghiurile cavo-suprafaţă de 900 (vezi fig 5)
- prepararea cavităţii respectând toate regulile (vezi la tipuri de cavităţi).
Finisare:
- marginile franjurate ale cavităţii se netezesc
- nu este necesară bizotarea din cauza orientării favorabile a prismelor de smalţ.

 Istm:
o lăţime: 1/3-1/2 din distanţaintercuspidiană V-O
o rotunjirea unghiului dintre peretele pulpar şiparapulpar (rezistenţă)
o adâncimea: adâncimea unei cavităţi superficiale (0,5 mm în dentină).

excepţii
o la M2 temporari inferiori care sunt dinţi mari se pot face retenţii
orizontale mai limitate în suprafaţă
o la M2 superiori se fac retenţii până la creasta oblică de smalţ
o la M1 inferiori se fac retenţii până la creasta transversală de smalţ