03 Acta Mvsei Porolissensis III 1979 Zalau PDF

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.
ro
MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTĂ ZALĂU
ACTA
MVSEI POROLISSENSIS
ZALĂU 1979
www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
COMITETUL DE REDACŢIE
EUGEN CHIRILA redactor respo11.1abil

IOAN CHIOREANU
VASILE LUCACEL
NICOLAE GUDEA - secretar de redacţie
R.ăspunderea pentru articole şi calitatea rezumatelor în limbi străine revine in întregime

autorilor.
„ACTA MUSEI POROLISSENSIS"

ANUARUL MUZEULUI DE ISTORIE
ŞI ARTA DIN ZALAU
Orice corespondenţă se va adresa: Toute correspondencc sera envoycc a l'adresse:

Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău Muzeul de Istorie şi Artă
4700 Zalău. str. Pieţii nr. 9 4700 Zalău. str. Pieţii lll'. 9
tel. 996/12223 ROMÂNIA
SUMAR
2050 de ani de la făurirea primului stat

unitar şi independent din istoria românilor :
statul dac condus de regele Burebista
(2050 Jahre von der Entstehung des ersten einheit-
lichen und unabhăngigen Staates in der Geschichte 7
Rumăniens: der dakische Staat Burebistas)
EPOCA DACICĂ
ALEXANDRU V. MATEI Repertoriul de aşezări şi descoperiri dacice

pe teritoriul judeţului Sălaj . . . . . . 11
(Verzeichnis der dakischer Siedlungen und Funde im
Kreis Sălaj) . . . . . . • . • . . . . . . . . . 40
SvA LAK6 Repertoriul topoarelor de aramă din
judeţul Sălaj . . . . . . . . . . . . . 41
(Verzeichnis der Kupferăxte von dem Kreis Sli.laj) 48
GEORGE MARINESCU Depozitul de bronzuri de la Ciceu-
Corabia . . . . . . . . . . . . . . . . 51
(Der Bronzehort von Ciceu-Corabia) . . . . 57
EUGEN CHIRILĂ Tezaurul de monete dace de la Vişea.
IOAN CHIFOR Contribuţii la studiul emisiunilor mone-
tare ale dacilor napocenses . . . . . . . 59
(Der dakische Miinzhort von Vişea. Beitrăge zur Stu-
dium der Miinzprăgungen der daci napocenses) 76
EUGEN CHIRILĂ - Monete divizionare dace din Dacia intra-
MIRCEA BARBU carpatică . . . . . . . . . . . . . . . 81
(D akische Scheidemiinzen im innerkarpatischen Da-
kien) . . . . . . . . . · · · · · · · · · · · · · 85
EUGEN CHIRILĂ - O monetă dacică inedită din judeţul
ALEXANDRU V. MATEI Sălaj . . . . . . . . . . . . . . . . 87
(An unpublished dacian coin from the Sălaj district) 88
EUGEN CHIRILĂ - Tezaurul de la Petrindu. Contribuţii la
VASILE L UCĂCEL cronologia tetradrachmelor thasiene de tip
Dionysos-Herakles . . . . . . . . . . . 89
(Der Miinzhort von Petrindu. Beitrăge zur Chronologie
der thasischen Tetradrachmen von Typ Dionysos-He-
rakles) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4
ION HORAŢIU CRIŞAN Statul dac centralizat şi independent con-

dus de Burebista . . . . . . . . . . . 103
(Der erste zentralisierte und unabhăngige Staat unter
der Fiihrung Burebistas) . . . . . . . . . . . • 119
EPOCA ROMAN A
ALEXANDRU V. MATEI Repertoriul descoperirilor şi aşezărilor de

EVA LAK6 epocă romană pe teritoriul judeţului
Sălaj . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
(Verzeichnis der r1lmerzeitlichen Funde im Kreis
Sălaj) . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . 136
EUGEN CHIRILĂ Descoperiri monetare antice în Transil-
VASILE LUCĂCEL vania (XIV) . . . . . . . . . . . . . . 137
(Antike Mtinzfunde in Siebenbtirgen (XIV)) . . . . 138
EUGEN CHIRILĂ - Descoperiri monetare antice la Porolis-
NICOLAE GUDEA sum . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
(Discoveries of ancient coins at Porolissum) . . . . 140
EUGEN CHIRILĂ - Descoperiri monetare antice şi bizantine
IOAN CHIFOR la Gherla ............. . 141
(Some ancient and byzantine coins discovered at
Gherla) . . . . . . . . . . . . . . 143
EUGEN CHIRILĂ Două monete romane inedite din Dacia
IOAN CHIFOR 145
(Two unpublished roman coins from Dacia) 147
NICOLAE GUDEA Castrul roman de la Inlăceni. Încercare
de monografie . . . . . . . . . . . . 149
(Das R1lmerlager von Inlăceni. Versuch einer Mono-
graphie) . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . 270
ION HORAŢIU CRIŞAN Fibule romane în colecţiile Muzeului de
Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca 275
(R1lmische Fibeln in den Sammlungen des Histori-
schen Museums in Klausenburg/Cluj-Napoca) 319
NICOLAE GUDEA - Fibule romane în Muzeul de Istorie şi
VASILE LUCĂCEL Artă din Zalău (I) . . . . . . . . . . 321
(R1lmische Fibeln im Muzeum for Geschichte und
Kunst von Zalău. I.) . . . . . . . . . . • . . • 378
CONSTANTIN POP Cîteva consideraţii privind monumentele
figurate de la Ulpia Traiana Sarmizege-
tusa . . . . . . . . . . . . . . . . . 379
(Quelques considerations concernant Ies monuments
figures de Ulpia Traiana Sarmizegetusa1 . . . . . . 385
RADU ARDEVAN - Botâr Imre şi colecţia sa de antichităţi
ADRIAN ~DREI RUSU 387
(Botar Imre and his collection of antiquities) . . . 408
AMALIA LANDES Propuneri pentru o reconstituire a castru-
lui roman de la Buciumi(I) . . . . . . 411
(Attempts to reconstitute the roman fort at Buciu-
mi. I) . . . . • • . . . . . • . . . • . . • . . 425
5
PAUL GEOROCEANU - Fauna din castrele şi aşezările romane

MARIN GEOROCEANU -din Transilvania. I. Fauna din castrul
CLAUDIU LISOVSCHI - roman de la Bologa (jud. Cluj) . . . . . 4ZJ
(La faune des castra et des villages romaines de
Transylvanie. I. La faune de castrum de Bologa) . 447
E:VA LAK6 - Despre o gemă gnostică cu inscripţie din
NICOLAE GUDEA Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău 449
(Inscription on a gnostic gem in the Museul de
Istorie si Artă of Zalău) . . . . . . . . . . . . 450
IUDIT A WINKLER - Aşezarea dacică, daco-romană şi prefeu-
MIHAI BLĂJAN dală de la Copşa Mică (jud. Sibiu) 451
(Die dakische, rilmische und friihmittelalteriche Sied-
lung von Copşa Mică (Kreis Sibiu) . . . . . . . . 471
EPOCA POSTAURELIANĂ
ALEXANDRU V. MATEI Repertoriul de aşezări şi descoperiri apar-

ţinînd secolelor IV-IX e.n. pe teritoriul
judeţului Sălaj . . . . . . . . . . . . 475
(Verzeichnis der Siedlungen und Funde aus dem
4. -9. Jh. im Kreis Sălaj) . . . . . . . . . . . . 513
NICOLAE GUDEA Vasul cu inscripţie şi simboluri creştine
de la Moigrad. Contribuţii la istoria
crestinismului daco-roman . . . . . . . 515
(Eu{ Gefass mit Christlicher Inschrift aus Moigrad.
Beitrăge
zur Geschichte des Christentums in Dakien
nach Aurelians Abzug) . . . . . . . . . . . . . . 523
EUGEN CHIRILĂ Tezaurul monetar de la Gherla secolul IV
NICOLAE GUDEA - e.n. 525
IOAN CHIFOR
(Der ::IIiinzhort von Gherla, 4. Jahrhundert u.Z.) . . 531
CORNELIU GAIU Descoperiri din epoca migraţiilor în nord-
estul Transilvaniei . . . . . . . . . . 535
(Funde aus der Zeit der Volkerwanderung aus dem
nord-osten Siebenbiirgens) . . . . . . . . . . . . 543
GRIGORE BELDEANU Sălajul pe treptele istoriei poporului ro-
mân . . . . . . . . . . . . . . . . . 545
(Le Sălaj sur Ies coordinations de l'histoire rou-
maine) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 559
MIRCEA MUŞAT Poporul român - istorie multimilenară 561
(Le peuple roumain - histoire milenaire) . . . . 593
VASILE LUCĂCEL Raport despre activitatea Muzeului de
Istorie şi Artă din Zalău . . . . . . . . 595
(Report on the activity of the Muzeul de Istorie
şi Artăof Zalău in 1978) . . . . .
Lista abrevierilor bibliografice . . . . . 598
Abkiirzungen
2050 DE ANI DE LA FAURIREA PRIMULUI STAT UNITAR
ŞIINDEPENDENT DIN ISTORIA ROMANILOR: STATUL DAC
CONDUS DE REGELE BUREBISTA
Volumul de faţă al revistei Acta Musei Porolissensis este închinat ma-

relui eveniment politic care va fi sărbătorit de poporul nostru În anul 1980:
aniversarea a 2050 de ani de la constituirea statului condus de Burebista,
primul stat unitar şi independent care a existat pe teritoriul locuit azi de ro-
mâni. Realizarea acestui act politic acum 2050 de ani are o profundă sem-
nificaţie pentru că, aşa cum spune N. Iorga, „este vorba de un popor care
prin strămoşii săi are rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mîndria
şi aceasta este puterea noastră". M amentul Burebista i-a adus pe geto-daci
În conştiinţa Europei. Regele dac a creat cel mai puternic stat din afara ho-
tarelor statului roman în Europa şi nu este deloc întîmplător că multe din-
tre popoarele europene îşi revendică participarea la istoria glorioasă a da-
cilor.
Departe de a se limita doar la comemorarea momentului istoric ca atare,
această manifestare a declanşat o adevărată întrecere în istoriografia noas-
tră, un interes sporit pentru istoria noastră şi mai ales pentru momentele
cheie, fundamentale, ale acestei istorii.
De aceea studiile din acest volum sînt dedicate exclusiv unuia dintre
aspectele importante, fundamentale ale istoriei noastre, formarea poporului
român şi a limbii sale. Multe din studii sînt legate de zona Sălajului, pentru
că populaţia acestui străvechi teritoriu românesc a contribuit din antichitate
la realizarea acestui proces istoric.
Principiul după care am conceput şi organizat acest volum şi am coor-
donat studiile pe care le cuprinde este acela izvorît dintr-unul din documen-
tele de bază ale Partidului nostru şi anume „Programul P.C.R. de făurire a
societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre
comunism". ln program se subliniază că: „O importanţă deosebită (pentru
istoria poporului român) a avut organizarea statală thraco-dacică în perioada
regatului lui Burebista şi Decebal. . .. Cucerirea Daciei şi transformarea ei
în provincie a Imperiului roman . .. au dus la împletirea celor două civili-
zaţii, au determinat o nouă înflorire economică şi socială a acestor melea-
guri, şi-au pus amprenta asupra întregii evoluţii ulterioare a societăţii din
arest spaţiu geografic". Aceste fraze sintetizează lapidar întreaga filosofie a
procesului istoric petrecut pe meleagurile vechii Dacii.
8
Am plecat de la ideea că cercetarea şi scoaterea pe primul plan a ele-

mentelor structurale ale istoriei perioadei de formare a poporului român,
pentru un teritoriu dat, limitat de graniţe naturale, geografice şi istorice cum
este Sălajul, poate constitui un aspect al activităţii generale a istoriografiei ro-
mâneşti. Diviziunea materialului din 'lJolum corespunde etapelor mari de for-
mare a poporului român; de aceea am împărţit volumul în trei părţi care se
succed dialectic şi care tind să acopere cele trei etape cronologice ale proce-
sului de formare a poporului român. Prima parte este dedicată epocii Daciei
libere; cea de a doua se ocupă de provincia Dacia; cea de a treia este închinată
epocii postaureliene, pînă la data apariţiei şi menţionării primelor formaţii sta-
tale româno-slave în această zonă a ţării. Dar studiile nu se limitează exclusiv la
teritoriul Sălajului; nu am pierdut din vedere că el este doar o parte a Româ-
niei, aşa că În volumul de faţă şi-au găsit loc şi studii care abordează pro-
bleme importante ale istoriografiei noastre, din epocile amintite, pe baza
materialelor semnificative provenind din toată Dacia. Materialul din volumul
de faţă reflectă din plin aceste idei, iar rezultatele corespund intenţiilor cu
care s-a pornit la drum.
Repertoriul aşezărilor şi descoperirilor din epoca thraco-dacică, analiza
descoperirilor şi tezaurelor monetare dace sau de epocă dacică arată că în
Sălaj, şi în general în nordul Transilvaniei istorice, dacii au constituit înce-
pînd cu secolul V I î.e.n. populaţia de bază. Ei au dezvoltat aici o civilizaţie
proprie, tipică, integrată însă În cea general dacică, fiind o componentă a ei.
Aşezările lor deschise sau fortificate s-au dezvoltat aşa că unele din ele au
devenit davae, ca de pildă Şimleu! Silvaniei, Porolissum, care au concentrat
în zona lor o intensă activitate economică şi socială, sprijinită de o forţă mi-
litară corespunzătoare. Apariţia şi circulaţia unor manete cu caractere speci-
fice În zona dacilor napocenses arată că ei atinseseră un înalt grad de dezvol-
ta1 e politică, economică şi socială. /naltul nivel de dezvoltare economică şi
socială a grupurilor de daci din zona Sălaiului ca şi integrarea lor absolută în
cursul general al istoriei economice a Daciei este demonstrat de tezaurul de la
Petrindu, primul de acest fel de pe teritoriul Sălajului. Studiile În legătură
cu epoca dacică dau încă odată o lovitură vechii afirmaţii, căzută parţial în
demetudine, că romanii au găsit aici o ţară slab locuită cu nivel inferior de
ci~·ilizaţie. Dimpotrivă cuceritorii romani veniţi aici în anul 106 e.n. găsesc
în Dacia o populaţie numeroasă, posedînd o civilizaţie proprie, iar aceasta
va constitui tot timpul elementul de bază al populaţiei în toată Dacia şi cu
dnsebire din Dacia Porolissensis.
Teritoriul patriei noastre mici Silvania (Sălajul) a fost o zonă de hotar
în timpul Imperiului, una din cele mai bine şi mai puternic organizate hotare.
Organizarea militară, administraţia, prezenţa coloniştilor, apariţia şi dezvol-
tar1•a unor aşezări noi, organizarea economică superioară, recrutarea autohto-
nilor în armată au fost factorii care au determinat transformarea structurii
vfrţii tradiţionale dace şi schimbarea ei în una de tip roman. Castrele,
amwta şi recrutarea în unităţile militare au avut aici un rol hotărîtor în
procesul de romanizare a dacilor. Aceste influenţe şi transformări se mani-
jeJtă nu numai asupra dacilor din cadrul provinciei, ci ele îi afectează şi pe
9
cei din afara ei. Un rol deosebit a jucat vechiul Porolissum, important cen-
tru militar şi economic, ca factor de difuzare a romanităţii în afara graniţelor
provinciei propriu-zise.
Populaţia dacică s-a integrat În procesul de romanizare, proces fără opri-
re, cum l-a numit Fr. Engels. Urmele dacilor în epoca romană au fost desco-
perite în toate castrele din zonă, în aşezările civile şi chiar În oraşe. Materia-
lele dacice au apărut la toate nivelele stratigrafice identificate arheologic, de
la cel mai de jos, datînd din epoca cuceririi, pînă la cel mai de sus, datînd
din ultimele decenii ale stăpînirii romane. Toate descoperirile arată că dacii
au rămas pe locurile lor vechi, aşa cum o dovedesc între altele şi numele dace
ca: Porolissum, Napoca, Potaissa, Samus, constatare esenţială pentru problema
procesului de formare a poporului român. Cu toată puternica influenţă ro-
mană, cu toată romanizarea, dacii îşi afirmă viguros prezenţa în epoca ro-
mană. Pe lîngă menţinerea unor toponime, dezvoltarea unor localităţi ro-
mane pe locul celor dace, şi preluarea unor forme de ceramică dacică de către
romani sînt dovezi ale prezenţei şi contribuţiei dace la procesul de simbioză
daco-romană. Termenul de simbioză nu este o expresie fără acoperire, ci o
realitate incontestabilă în favoarea căreia se acumulează noi şi noi dovezi.
Romanizarea a fost un proces care şi-a urmat constant şi sigur cursul în pro-
vincia Dacia. Drumul acestui proces a fost deschis încă Înainte de cucerire,
datorită excepţionalei receptivităţi a dacilor care au ştiut să preia forme
superioare de cultură materială şi spirituală, păstrîndu-şi însă identitatea is-
torică. Cucerirea romană, cu cortegiul ei de transformări profunde, mai ales
pe plan economic şi social, a dus la cel mai înalt grad toate aspectele acestui
proces. Chiar dacă nu cunoaştem În amănunt toate datele şi aspectele interne
ale procesului de romanizare pentru Dacia (lucru datorat mai ales stadiu-
lui încă insuficient al cercetărilor şi puţinelor publicaţii) fiecare dintre aceste
aspecte este prezent Într-o formă sau alta în provincia Dacia, indicînd ana-
logii concludente cu celelalte provincii ale Imperiului roman pentru care sta-
diul de cercetare este mai avansat.
Că romanizarea a fost un proces firesc şi ireversibil ne-o dovedeşte în-
săşi istoria acestui teritoriu după anul 275 e.n. Lucrările care se referă la
această epocă sînt mai puţine, dar pentru o anumită perioadă de timp (în spe-
cial secolul IV e.n.) şi pentru anumite probleme ele prezintă o pondere deo-
sebită. Tezaurul de la Gherla şi vasul cu inscripţie şi simboluri creştine de
La Moi grad figurează printre cele mai importante dovezi ale continuităţii
daco-romane din istoriografia noastră. Asociate la descoperirile mai vechi, dar
mereu mai multe, de manete şi obiecte romane din secolul IV e.n., la dovezile
de continuitate a aşezărilor, a riturilor de înmormîntare şi a limbii ca atare,
datele noi permit nu numai susţinerea ipotezelor istoric valabile existente pînă
acum, ci deschid calea unor puncte de vedere noi În aceste probleme. Este
acum un fapt cîştigat, incontestabil că viaţa de tip roman nu s-a oprit în
Dacia la 275 e.n. că populaţia romanizată, latinofonă, a rămas mai departe
pe locurile ei de baştină (Moigrad, Gherla, Cluj, Gilău, Buciumi, Bologa, etc.)
unde a continuat să locuiască să producă, să facă comerţ, să se înmormînteze
şi, În general, să folosească toate accesoriile vieţii de tip roman, uneori În
10
forme proprii, mai modeste. Se dezvăluie astfel faptul, cu totul nou, că această
populaţie a păstrat o organizare şi structură socială de tip roman, ceea ce a
făcut ca ea să fie deschisă şi accesibilă unor fenomene sociale şi spirituale care
se manifestă şi în cadrul societăţii din Imperiu, cum a fost creştinismul. Vasul
cu inscripţie şi simboluri creştine de la Moigrad este o dovadă a naşterii şi
dezvoltării creştinismului daco-roman pe baze proprii şi în strÎT?să legătură
cu romanitatea vestică. Că acest lucru a fost o realitate viguroasă în secolul
IV e.n. ne-o dovedesc descoperirile mai tîrzii cu caracter creştin databile în
secolul VI e.n. (Moigrad, Dej), care confirmă nu numai o continuitate de
populaţie, ci şi menţinerea religiei ei. Şi dacă muza Klio nu şi-a dezvăluit
încă toate tainele pentru secolele care au urmat provinciei Dacia, există o
justificată speranţă că cercetările care vor urma vor aduce tot mai multă
lumină pentru această epocă atît de importantă a istoriei noastre.
Trăim un moment de legitimă mîndrie cînd la această sărbătoare a po-
porului nostru revista Acta Musei Porolissensis îşi aduce contribuţia la cu-
noaşterea şi lămurirea unor fenomene dintr-o epocă atît de importantă a isto-
riei noastre.
Ne îndeplinim deasemenea o plăcută îndatorire, cînd, la încheierea aces-
tor rînduri, aducem mulţumiri Comitetului judeţean Sălaj al P.C.R., care
a înţeles şi sprijinit dorinţa noastră de a fi prezenţi la marea sărbătoare cu
contribuţii vrednice de importanţa ei.
COMITETUL DE REDACŢIE
EPOCA DACICĂ
REPERTORIUL DE AŞEZARI ŞI DESCOPERIRI DACICE

PE TERITORIUL JUDEŢULUI SALAJ
Descoperirile de vestigii arheologice aparţinînd civilizaţiei dacice, efectuate de-a lun-

gul anilor în localităţile judeţului Sălaj, au scos în evidenţă intensitatea cu care această
zonă a fost locuită de populaţia băştinaşă.
O mare parte a descoperirilor efectuate, izolat, prin sondaje, sau prin cercetări arheo-
logice sistematice, au fost publicate în diferitele reviste de specialitate. Cercetările de supra-
faţă şi cercetările arheologice sistematice, făcute în ultimii ani dle colectivul Muzeul de
Istorie şi Artă din Zalău, au reuşit să identifice noi puncte de unde a fost recaltat un bogat
material arheologic aparţinînd civilizaţiei dacice vechi şi clasice.
Lucrarea de faţă încearcă să prezinte unitar întreg materialul dacic cunoscut ca des-
coperit pe teritoriul judeţului Sălaj, făcînd referiri, atît la descoperiri cunoscute doar din
însemnările literare, cît mai ales la materialele publicate în revistele de specialitate. Materia-
lele arheologice inedite de la Şimleu-Silvaniei ca şi din alte părţi aflate în colecţiile muzeu-
lui din Zalău, sînt mai amănunţit prezentate. Repenorizarea materialelor se face pe loca-
lităţile dle descoperire, care sînt prezentate în ordinea alfabetică. Planşele anexate încearcă
prezentarea cronologică a materialelor arheologice.
1. DOBA MARE, corn. Dobrin, jud. Sălaj
In anul 1958 În hotarul „Gogyon" al satului Doba Mare a fost descoperită o monedă
dacică de argint. (nr. inv. 1522.)
2. GALPlIA, corn. Bălan, jud. Sălaj
In hotarul satu1111i Gălpîia la cca. 1 km S-E de sat, în punctul numit „Pustaa a fost
descoperită în anul 1970 o monedă dacică schifată. (nr. inv. 37/1975)-0
3. HOROATU CRASNEI, corn. Horoatu Crasnei, jud. Sălaj.
In malul rîului Crasna ce trece prin sat a fost găsită o rîşniţă dacică care a intrat
în colecţiile Muzeului de Istorie şi Artă Zalău. (nr. inv. 254/1975).
4. MARCA, corn. Marca, jud. Sălaj.
a). De la Marca provine un tezaur de piese de argint din care se mai păstrează
la Viena o brăţară de argint cu cap de şarpe şi o cană dle arginti.
b). La V de sat pe malul rîului Barcău se află un muncel împădurit cunoscut de lo-
calnici sub numele de „Cetate•, care are în topografia locului o poziţie dominantă. Legătura
sa cu celelalte culmi se face printr-o şa îngustă care a fost fortificată cu două şanţuri şi
două valuri de pămînt, restul pantelor fiind abrupte, spre S şi E, chiar prăpăstioase, cu
ţancuri greu de escaladat.
Platoul central a fost fortificat de jur împrejur cu o palisadă de lemn, in partea
de N a platoului panta dealului a fost amenajată obţinîndu-se trei iterase probabil întărite
şi ele cu palisade. Locuirea dacică din această cetate se datează în limitele sec. II î.e.n.-I
e.n.2 •
Cetatea dacică de la Marca din punctul „Cetatea, închide zona de acces dinspre
cîmpia de V spre depresiunea "Şimleului, barînd trecerea spre zona Măgurii Şimleului intens
locuită de daci în această epocă.
, .00/J.9 1'1tf1'E
2 6iv'ti:,,
' ., J Hl/11/J-.lfl/ Cl'1f.!Ncl
+
„. . . \ . . . -.. . . ,
. . \,).
\ ...... .„., .,.„ „„.
( ~
l'frl11C,,_
/"f-.11'/ll
„ ·-·"" \, .~. ·-·-..· . ...,. _,. \.._.....
..,r.,.' „
I
·-..
/
\, ...;
I
(I,
. ...._ .r·-...
. .
.J
"'.I
' •
I
'·
'I
l"ffJc.JC/t'I .OEJW
/"fll!{l/J
~ J .
\ 8 11/JIC/U-.O
~ ·~'
. f) . 9 /'lt/,r!f-Li(f
~!
.·1,:
Ol
z&C /
I
.-·') ·- fO (}/ITELEC
fi /'"fTl'lllr'lJl/
./ 4 i"'\.J·
ll. l"'IJ/1 T!
L\.
'.
\
r·-
.)
. I) li 0!1.ftttf{I
~ ~
·~,„, . .,
<:-r·..J
~
f4 J tl'IIU Ş.ifC
I t.f J/Nl""cT1'V ffLl1tlŞ(J(.I//
·-·-. l'lc4 ·) 16 JTTflf!-

'""·
,..
~-""' ·-..21J • • •..;,-
.-·r· 17 ST!Î'l,I
; .......... l. ~ /"· 21 .> 18 ,JT1/,C1l/
1
\ .,
\ l
lll~ .~ '
·.... "\
_._.;
. 19 .Y!!'ft.Elll. -J/L YlfA'fc/
., . . . . -'".„/'-
I
1&•,.....-".J °'·' L.O
ZI
Tt/.U
u1u;upv
\..-._,·
O Cefâ(L ll YIJJt/11ELE
e "1.rezor/ ZJ
Z4
VIÎ1~,?LT
v/J/YIJDCll/
6 Tezaure
u z,f.uu
O JJesc(}pen~; izolate Z6 bliiil
z7 bltJ;fIY
PI. I. - Harta cu descoperiri dacice pe teriotoriul jud. S4laj.
Rt!pt!rtoriul dt! dt!scopt!Tiri din t!poca dacică 13
Bibliografie:
1. Saken urui Kenner, Die Samlungen, 1876, p. 337, nr. 75; D. Popescu, Dacia, 7-8,
1937-1940, p. 200; Roska, Rep.; p. 171.
2. Vezi Monografia arheologică: S. Dumitraşcu - V. Lucăcel, Ct!tatt!a dacică dt! la
Marca, Zalău, 1974, p. 3-37 cu planşme aferente.
5. MARIN, com. Crasna, jud. Sălaj

La cca. 1.300 m spre V de centrul satului Marin, se află dealul numit „Dîmbul Lăcu
ţului•. De pe vîrful acestui deal au fost culese cîteva fragmente ceramice şi bucăţi de chir
picii. Fragmentele ceramice, lucrate cu mina şi ornamentate cu brîu alveolar şi un fragment
de fructieră lucrat la roată dintr-o pastă fină cenuşie nisipoasă, aparţin civilizaţiei dacice
clasice. '
Bibliografie:
1. Punct inedit, periegheză Ştefan Simoc. (nr. inv. 7/1972).
6. MESE!-;>'EN/l DE SUS, com. Meseşenii de Jos, jud. Sălaj

La cca. 500 m E de la băile de la Meseşeni în locul numit „Osoiul Măcăului•, în
ripa drumului al.li fost găsite mai multe fragmente ceramice preistorice precum şi fragmente
aparţinînd epocii !arene dacice, un fragment din buza unei fructiere lucrată la roată din-
tr-o pa.stă fină de culoare cărămizie.
Bibliografii!:
1. Fragm~ntcle ceramice au fost donate Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău în anul
1954 de către locuitorul Ţurcaş Simion din Meseşenii de s::i~, nr. 37.
7. MIRŞID, corn. Mirşid, jud. Sălaj

a). Pe d'ealul Poguior situat la cca. 3 km S de sat s-a descoperit o brăţară plurispiralică
de argmt 1• Atît tipul de piesă cit şi aspectul general şi elementele decorative ştanţate, în-
scriu această brăţară în marea familie a podoabelor dacice2 •
Dealul Poguior este situat inu-o poziţie dominantă chiar deasupra porţiunii celei mai
înguste a cunoscutelor „Porţi Meseşene". ln anul 1976 în zona centrală a urmelor de for-
tificaţie de pe dealul Poguior au fost efectuate două secţiuni lungi de verificare 3• Spre
S-E şi V pantele dealului sînt foarte abrupte, inaccesibile practic, spre N şi E zona a fost
terasată iniţial, dar reamenajarea teraselor în epoca romană a distrus stratul dacic de locuire
al zonei, fragmentele ceramice dacice apărînd la baza noii terasări în zona de sud a ce-
tăţii.
In mijlocul fortificaţiei dacice în epoca romană a fost construit un turn circular de
supraveghere a zonei de uecere prin porţile meseşene. Romanii au folosit parţial vechile
fortificaţii de pămînt ale acestei cetăţi dacice, dar ulterior ei le-au 11.ărgi~astfel că în pre-
zent ruinele de pe Poguior prezintă două incinte de pămînt în mijl~Cii un turn roman.
Pe baza brăţării dacice de argint şi a materialului ceramic dacic descoperit cu
ocazia celor două secţiuni de control efectuate în anul 1976, se poate conchide că În vîr-
ful Poguior a existat o cetăţuie dacică 4 , al cărei rost preponderent militar nu-l putem
nega. Rolul ei era de a supraveghea singura zonă de trecere dinspre V spre E (Silvania spre
Transilvania). Merită semnalat faptul că de pe Poguior spre Măgura Moigradului există o
vizibilitate perfectă, între aceste două puncte fiirui o distanţă de cca. 4 km În linie
dreaptă.
b). In Muzeul de istorie din Aiud (nr. inv. 4838) se păstrează, provenind d'in Mirşid,
un fragment din buza unei fructiere cenuşii, lucrată cu roata, de tip clasic5.
14 AL. V. MATEI
c). ln satul Mirşid cu ocazia săpării fundaţiei unei case cu mai mulţi ani în urmă
~au descoperit mai multe fragmente ceramice şi un vas întreg6• Fragmentele ajunse în co-
lecţia muzeului din Zalău 7 aparţin unor vase lucrate cu roata din pastă fină cenuşie şi că
rămizie care după factură şi aspect aparţin civhlizaţiei dacice clasice.
Bibliografie:
1. G. Finaly în Arch Ert, 24, 1904, p. 9-15; Roska, Rep., p. 26.

2. L. Mărghitan, Tezaure de argint dacice de pe cuprinsul jud. Sălaj, în Acta MP.
1, 1977, p. 15.
3. Săpătura a fost executată în colaborare cu N. Gudea cercetător de la Institutul
de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca.
4. Trebuie menţionat că pe lingă fragmentele dacice şi romane, au fost descoperite
~i fragmente ceramice preistorice atestînd intensa locuire a zonei.
5. I. H. Crişan, C&amica geto-dacică, Bucureşti, 1969, p. 267.
6. Vasul a fost dus la Cluj.
7. Nr. inv. 439-477.
8. MOIGRAD, corn. Mirşid, jud. Sălaj

a). ln anul 1855 a fost găsit un tezaur de podoabe din argint compus din trei fibule,
un lanţ de 70 cm lungime, o verigă de bronz şi alte piese mai mici de bronz (?)I.
b). „In anul 1907, au fost găsite aproape 1000 monede Dyrrhachium, ApoHoni.a şi
didra.<;hmecde.la.Korkyra" 2• :ic~,_,,~'"• - „ , ' · ·.. 1·„ •. ,( ..
· ·(:).' In' ~~ul 1950 pe "'&~iul „Citera• a fost descoperită ·o monedă dacică de arginta.
Tot de la Porolissum. au ajuns în colecţiile muzeului din Zalău încă două monede dace de
argint 4• ~. · · ' ·
d). ln partea de S-E a satului Moigrad este situat dealul „Măgura•, deal de origine
vulcanică, o masă masivă de piatră care este exploatată în prezent de o carieră situată
pe versantul de S-V a\ dealului. Pe platoul dealului Măgura au fost efectuate cercetări arheo-
logice sistematice în anii 1958-1959, de către un colectiv de cercetători condus de prof.
M. Macrea.
La marginea de E a platoului au fost descoperite 55 gropi în formă dle butoi, 21 vetre
de foc, 3 gropi ovale mai adinci, 11 platforme cu fragmente ceramice, chirpici şi resturi de
bucătărie, precum şi 3 monede: o drahmă din Dyrrhachium, un denar roman republi.can (70
î.e.n.) şi de un denar al lui Augustu5 ~) .. 1.s, 1 ~.' \'.'!>
Cercetările arheologice întreprinse aici'~a'.1t· stabilit· că vestigiile arheologice descoperite
aparţin unei necropole dacice de incineraţie cu morminte în gropi cilindrice, datînd din sec.
II i.e.n.-1 e.n. 5 •
Bibliografie:
1. I. Marţian, Urme din războaiele dacilor cu romanii, Cluj, 1921 ..., fig. 3; ~QG,
15, 1876, p. 324; Arch Ert, 22, 1902, p. 433; Roska, Rep., p. 185:, 1'.I'>\; „ 1 1 .~- r ~~~'-''".
~·. Arch .. Er'-' 25,_ 1;os,_ p. 434; I. Marţian, Urme ..., p. 7; V. Pîrvan Getica, p. 551
sqq., fig. 389. „ ~ L ~ ·' ;; ~ ~: · c . t t"""""" 1.·.
3. E. chirilă ri colab., Descoperiri monetare antice în Transilvania, în Acta MN.,
3, 1966, p. 421, nr. 2, fig. 1, nr. 2, piesa a făcut parte din colecţia S. Papiriu-Pop din
Buciumi.
4. O monedă a fost descoperită cu mulţi aru m urma m zona Pomet-Citera, nr. inv.
657. O altă monedă CC. 5/1973 a fost donată de A. V. Matei pe atunci student al Facul-
tăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii din Cluj-Napoca.
5. M. Macrea şi M. Rusu, în Pacia N.S., 4, 1916, p. 201-229; Materiale, 7, 1961,
p. 362-371; Materiale 8, 1962, p. 482-492.
Repertoriul de descoperiri din epoca dacică 15
9. NUŞFALAU, corn. Nuşfalău, jud. Sălaj.

La locul numit „Lapiş• la începutul secolului nostru s-a descoperit un vas cenuşiu
lucrat la roată, care după descrierea lui I. F. Fetzerl pare a fi dacic din faza clasică 2 •
Bibliografie:
1. I. F. Fetzer, în Arch Ert, 30, 1910, p. 70.

2. I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, p. 267. .li ,,.;t . ~,~.l \
. .,.,..--t ,,
10. ORTELEC, oraş Zalău, jud. Sălaj ~.,.6.
In punctul numit „La bolovani", situat la confluenţa hotarelor administrative ale co-
munei Crişeni şi hotarele satului Ortelec (aparţinător oraşului Zalău)· s-au descoperit mai
multe fragmente ceramice care după pastă şi aspect aparţin civilizaţiei dacice din perioada
clasicăl.
Locul se a.flă mărginit
spre S şi E de două mici văi iar spre N de linia ferată Zalău
Mirşid-Jibou. Spre V la cca. 150 m se află cantonul CFR Gîrcei. Fragmentele ceramice au
fost culese de la suprafaţa arăturii de pe o zonă de cca. 150 X 250 m.
,„. .i
Bibliografie:
1. Punct inedit, periegheză A. V. Matei.
11. PETRINDU, corn. Cuzăplac, jud. Sălaj

In anul 1972 în hotarul „Chenderoaia• situat în partea de N, N-V a satului a fost
descoperit un tezaur de monede de argint. Tezaurul era compus din mai multe monede,
din care au fost recuperate un număr de 25 piese, 24 thasiene şi o imitaţie a tetradrahmelor
Macedoniei 11. Monedele se păstrează în coleqiile Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău.
Bibliografie:
1. E. Chirilă - V. Lucăcel, Tezaurul de monede thasiene de la Petrindu, (jud. Sălaj),

în Acta MP. 1, 1977, p. 63-66.
12. PORŢI, corn. Marca, jud. Sălaj

In hotarul satului numit ,,Kăre" a fost culeasă de la suprafaţă ceramică dacică lucrată
cu mîna şi la roată. Cîteva fragmente ceramice se păstrează în colecţiile Muzeului de Istorie
şi Artă din Zalău. (nr. inv. CC. 401 1976).
13. ROMAN AŞI, corn. Românaşi, jud. Sălaj

Din hotarul satului Românaşi provine o monedă da.cică de argintl care s-a păstrat în
coleqia S. Papiriu-Pop din Buciuţni. (nr. inv. 1525).
,•
14. SARMAŞAG, corn. Sănnăşag, jud. Sălaj -·
In jurul anului 1941 a fost descoperit la Sănnăşag un tezaur de podoabe dacice din
argint .. O parte .din aceste pi~se ~u ajuns în. cole.c~iil~ Muzc:ului Naţional Maghiar din Buda-
pesta, iar restul m Muzeul de 1stone al Trans1lvaru.e1 dm Cl~-Napocal.
Din tezaur fac parte; două brăţări simple, două brăţări cu capetele înfăşu~ate, alta cu
capetele terminate în butoni con.ici şi două brăţări cu extremităţi libere ornamentate cu ca-
pete de animale stilizate, o brăţară spirală incompletă, trei fibule, un pandantiv - cui şi
a.Jte patru fragmente de sînnă din argint ce nu dau posibilitatea determinării cu precizie a
obiectelor de la cai;ţo provin.
Intregul tezaur prin piesele pe care le conţine datează din sec. I i.e.n.-1 e.n.
16 AL. V. MATEI
Bibliografie:
1. I. Glodariu, Tezaurul dacic de la Sărmăşag, În ActaMN., 5, 1968, p. 409-418.
15. SJMPETRU-ALMAŞULV!, corn. Hida, jud. Sălaj

In hotarul satului numit „Gura Corbului" a fost descoperită
o rîşniţă dacică, care a
intrat în coleqiile Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău în anul 1978 (pi. XVl/1).
Bibliografie:
1. Piesa a fost donată Muzeului din Zalău de prof. Pop Mariana.
16. ST ANA, com. Almaş, jud. Sălaj

a). Spre S de satul Stana, pe partea vestică a unei pante de deal aplecată spre S de
locul numit „Fellegvar", la 250-300 m distanţă de ultimele case ale satului, pe arătură se
găsesc numeroase fragmente ceramice şi chirpici. Printre fragmentele ceramice, culese de la su-
prafaţa terenului de dr. St. Ferenczi şi care azi se păstrează în colecţiile Muzeuilui de Istorie
al Transilvaniei din Cluj-Napoca, se află şi fragmente ceramice hallstattiene finale, cen~iu
închise, cu butoni proeminenţi, mult asemănătoare celor de la Dezmir şi Moreşti precum
şi fragmente ceramice asemănătoare cu materialul dacic timpuriu (sec. III-II î.e.n.) de la
Moreşti 1 •
b). Ceramică dacică de tip clasic, printre care şi ceşti dacice, provenite tot de pe te-
ritoriul satului, se păstrează în colecţia Drăgănescu (Stana) 2.
Bibliografie:
1. St. Ferenczi, Contribuţii la problema limesului de vest al Daciei (partea a II-a) În

Acta MN., 10, 1973, p. 554.
2. I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, p. 275.
17. ST!NA, oraş Zalău, jud. Sălaj

In hotarul satului Stîna a fost descoperit probabil în jurul anului 1960 un tezaur de
monede dacice de argint, care s-au împrăştiat în sat şi din care prin diverşi deţinători de
astfel de piese, au ajuns în colecţiile muzeului din Zalău un număr de 4 monede dacice de
argint de tipul Crişeni-Berchieşl.
Bibliografie:
1. E. Chirilă'. şi colab., Descoperiri monetare antice în Transilvania, în Acta MN., 2,

1965, p. 647, nr. 2; Idem, în Acta MN., 7, 1970, p. 507, nr. 1-2-3.
18. ST!RCIU, corn. Horoatu-Crasnei, jud. Sălaj

La cca. 3 km S, S-E de sat aproape de mlll!IJtele Meseş, se află dealul cunoscut de
localnici sub numele de „Cetăţea". Dealul este bine fortificat natural, în partea de E el
terminîndu-se cu o ripă foarte adîncă, spre S, S-V pantele sînt relativ abrupte greu de urcat.
Pantele dnspre partea de nord, nord-vest sînt amenajate în două terase de unde s-a cules mult
material ceramic dacic 1• Materialul ceramic descoperit aparţine epocii dlacice: ceramica neagră'.
de tradiţie hallstattiană, fragmente de ceşti dacice cu torţi, cioburi de la vase - borcan or-
namentate cu brîuri alveolare şi striuri, bucăţi de picioare de la fructiere cenuşii lucrate la
roată, fragmente de chiupuri, jetoane (pi. XII). Locuirea dacică din acest punct se datează
în limita sec. II î.e.n.-I e.n.2.
Dealul „Cetăţea" este amplasat, în faţa trecătorii pe care mica vale a Ragului o face
În muntele Meseş formînd un drum de care ce a fost folosit ca loc de trecere în evul me-
diu şi perioada modernă. Spre E peste muntele Meseş, se ,află amplasat castrul roman de la
Buciumi care păzea (bara), în altă epocă bineînţeles, aceiaşi trecătoare, dar din sens opus
cetăţii dacice de pe dealul „Cetăţea" de la Stîrciu.
Bibliografie:
1. S. Dumitraşcu, V. La.căcel, Cetatea dacică de la Marca, 1974, p. 25.

2. In vara anului 1969 a fost efectuat pe promotoriul dealului „Cetătea" un sondaj
arheologic de către prof. E. Chirilă şi V. Lucăce!.
19. ŞI MLEU-SILV AN I El, oraş Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj

Re?ertoriile arheologice mai vechi 1 amintesc o serie de vestigii arheologice; piese cera-
mice, podoabe precum şi descoperiri monetare izolate aflate în zona oraşului Şimleu-Silvaniei.
a). La începutul secolului nostru sînt amintite ca descoperite într-o vie de pe dealul
„Măgura" „72 bucăţi monede de argint, apollonia, dyrrhachium şi drachme. Unele sînt numai
copii"'~.
b). „lntr-o colecţie particulară din oraşul Şimleu se găsesc monede barbare din ar-
gint"3.
c). Din colecţia S. Papiriu-Pop din Buciumi, în prezent achiziţionată de Muzeul de
Istorie şi Artă din Zalău, fac parte şi 4 monede dyrrhachiene de argint precum şi 7 monede
republicane romane'. Piesele au fost cumpărate de către coleqionar d'e la un bijutier din
Şimleu-Silvaniei în anul 1912'5.
d). In anii 1945-1946-1947, locuitorul Bede Iosif din oraşul Şimleu, cu ocazia de-
frişării şi rigolării unui teren pentru plantatul viei pe unul din versantele dealului Măgura,
a descoperit mai multe vestigii arheologice. Piesele descoperite cu această ocazie au fost vîn-
dute Muzeului de Istorie din Sfîntu-Gheorghe, ele fiind publicate în anul 19516. Printre pie-
sele arheologice publicate; ceramică lucrată cu mina şi la roată, fusaiole, piese de fier, vîr-
furi de suliţe, fragmente de rîşniţe, 3 fibule de bronz, o brăţară de bronz, un torq~s din
argint, 4 brăţări de argint, o brăţară de argint fragmentară, fac parte şi 33 monede de argint
republicane romane.
Plnă în prezent nu s-a putut stabili punctul din Măgură unde au fost descoperite aces-
te piese, punct unde în anul 1949, M. Moga a efectuat un sondaj arheologic stabilind că „nu
ne găsim în faţa unei aşezări, ci numai a unei locuinţe izolate, înconjurată de două mor-
minte şi două gropi"7.
In literatura de specialitate descoperirile arheologice8 amintite mai sus au fost atribuite
unei locuiri dacice datate în sec. I î.e.n.-1 e.n., fără a se putea srabili cu precizie dacă
aparţin unei aşezări, unei necropole de incineraţie în gropi sau este vorba şi -de înmormîn-
tări în tumuli9. . ·
Cu ocazia unor periegheze arheologice, întreprinse în anul 1975 pe Măgura Şimleului,
a fost identificat locuitorul din Şimleu care a vîndut piesele Muzeudui din Sf. Gheorghe, el
indicînd apoi locul de unde a cules materialele arheologice în anii 1945-1947. Vîrful res-
pectiv al Măgurii se numeşte „Kiskeselyii" (Uliul ce mic) şi este situat la cca. 500 m S-V
de vîrful~ 6bservator" coca 596. Din relatări:le descoperitorului rezultă că o parte din piesele
ajunse la Sf. Gheorghe au fost descoperite la mică adîncime cca. 0,20-0,25 m, iar restul
materialelor au fost găsite în cele cca. 5-7 gropi identificate şi golite cu ocazia rigolării te-
renului. Podoabele dacice de argint nu au fost găsite într-un singur loc, ci separat, ele ne-
forrnînd un tezaur propri~zis. Monedele romane, în total cca. 50 bucăţi10 , au fost culese pri-
măvara de la suprafaţa terenului cînd apa ploilor a spălat pămîntul aruncat din gropi, cu-
răţind monedele de oxid, ele fiind astfel observate.
în anul 1975 Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău a achiziţionat mai multe piese des-
coperite în această zonă; 11 ; O cană Întreagă lucrată cu mîna (pl. nr. V), două fibule dacice
de bronz (pl. VI, 1-2), un fragment de rîşniţă, o cute de piatră, un cîrlig (undiţă?) de
fier precum şi mai multe fragmente ceramice de la vase lucrate cu roata şi cu mîna, ornamen-
tate cu butoni şi brîu alveolar, fructiere lucrate cu mina dintr-o pastă' neagră 11Lstruită şi din
pastă cafenie fină lucrate la roată.
In anul 1978 Muzeul de Istorie şi Artă a întreprins o cercetare arheologică, pe Măgura
Şimleului, vîrful „Uliul cel mic", efectuînd În această zonă 6 secţiuni de verificare.
18 AL. V. MATEI
Primele trei secţiuni au fost trasate la cca. 10 m V în imediata apropiere a secţiunii

efectuate în anul 1949 de M. Moga. In capătul nordic al acestor secţiuni au fost descoperite
rolativ grupate 4 gropi circulare nearse cu diametrul de cca. 0,40-0,60 m, ele adîncindu-sc
pînă la cca. 0,60-0,80 m, intrînd cca. 0,20-0,30 m în stî111ca locală. Din aceste gropi au
fost culese fragmente ceramice dacice lucrate cu mina şi la roată, numeroase oase de animale
şi puţine oase umane arse repartizate mai ales spre fundul gropii. Considerăm aceste gropi
ca gropi de morminte dacice de incineraţie. La cca. 4 m S-E de aceste gropi au fost identi-
ficate două urme de pari de la o locuinţă distrusă. La cca. 20 m S de gropi în S. I. a apărut
o vatră d~ lut bine făţuită, cu d = cca. 0,60 m, care aparţinea unei locuinţe distruse. Trebuie
menţionat aici că panta pe care au fost efectuate aceste descoperiri are o înclinaţie de cca.
30-33°, zona fiind în prezent împădurită cu saldmi. Datorită înclinaţiei accentuate a
pantei, apa ploilor a spălat practic urmele de locuire, stratul de cultură fiind doar de 0,15-
0,20 m grosim~ •. -.
Secţiunea S. IV, a fost trasată, la cca. 16 m V de S. I, seqionînd zona unde în anul
1946 au fost culese cele 50 monede romane. ln zona m: 9-1 O din S. IV la adîncimea de
0,30-0,35 m au fost descoperite 3 mono&: romane republicane de argint12 (pi. VIII):
1. L. Mussidius - T. F. Lo~us, Roma, 42 î.e.n. (Crawford, nr. 494</43 a).

2. Augustus, Spania (monetărie neprecizată, Colonia Patricia?), 19-16 (sau 15?) î.c.n.
(BMC, I, p. 67, nr. 383). ,; ,.
3. T. Carisius, Roma, 46 î.e.n. (Crawford, nr. 464/2).
Virful „Uliul cel mic" face legătura cu platoul central al Măgurii - cota 596, printr-o
şa Împădurită care are lăţimea de cca. 2-3 m, restul pantelor fiind foarte accentuate, zona
este bine apărată natural iar expunerea în tot timpul zilei razelor soarelui a versantului de
S-E pe care au fost efectuate toate descoperirile au făcut ca această zonă să fie intens lo-
cuită de daci, mai ales ~atorită fortificaţiei naturale excelente a locului care făcea inaccesibil
acest punct unui duşman, apărarea fiind extrem de uşor de efectuat.
· In concluzie în punctul „Uliul cel mic" de pe Măgura Şimleului a existat o mica
aşezare dacică, în aceeaşi zonă fiind dlescoperite şi morminte de inciperaţie în groapă. Nu
există tumuli în acest punct. · ' · ' · ·
Potrivit materialelor arheologice descoperite locuirea dacică din acest punct se poate
data în limitele sfîrşitului sec. II î.e.n. - fructiere lucrate cu mina dintr-o pastă neagră
lustruită la (pi. VII, 3) - şi sfî.r.şitul sec. I e.n., fibulele tîrzii de tip trompetă cu picior aju-
ratu, locuirea întrerup:ndu-se probabil la sosirea romanilor în acea.stă zonă.
e). In anul 1949 M. Moga a efctuat 5 sondaje arheologice lîngă punctul trigonometric
cu cota 596 de pe Măgură vîrful „La Observator", stabilind că „aici materialul ceramic aflat,
aparţine aceleiaşi .perioade dacice semnalată mai sus, dar şi barbariei respectiv epocii bron-
zului" 15.
Cu ocazia unor periegheze arheologice şi efectuarea unei seqiuni de verificare, în anul
1978, pe platoul central al Măgurii în punctul „La Observator", au fost descoperite frag-
mente ceramice dacice lucrate cu mîna şi la roată care se datează în limita sec. II î.e.n.-I
e.n.1 6 • Această zonă centrală a dealuilui Măgura formată din mai mul~:-platouri parţiaţ ame-
najate de mina omului, a fost intens locuită mai ales În perioada dacică 1 \· • · · · · ' f.1 .
,.. In anul 1964 cu ocazia unor munci agricole efectuate_ pe UQPl din platourile din punctul
„La Observator", a fost descoperit un tezaur monetar <\·lle ~Către· l ţărani·· din sa.tttl ~
teleclB. Tezaurul a fost descoperit la cca. 0,30 m adîncimelşi se compunea din cca. 100 monede
de argint Dyrrhachium-Apolonia. Monedele au fost găsite într-un vas cu gura largă
lucrat dintr-o pastă nu prea fină de culoare neagră. V asul a fost distrus, iar monedele au
fost împrăştiate pe b copiii d'in sat, fiind recuperate 30 monedele de către medicul I. Şipoş
din. Zală!L~are le pam·.ează în colecţia sa. . ·
f). Cu ocazia perieghezelor arheologice efectuate pe Măgură, pe platourile din punctul
numit „Copacii legii«, au fost descoperite mai multe fragmente ceramice care după pastă şi
aspect aparţin civilizaţiei dacice atestînd locuirea şi a acestei zone în perioada dacică.
g). In colecţiile muzeului Jcolar a.I Liceului „Simion Bărnuţiu" din Şimleu se păstrează
mai multe fragmente ceramice acice culese de pe Măgura Şimleului, majoritatea din punctul
numit „Cetate" sau „Varhegy". Cercetărae arheologice de .-,iUF.afaţă efectuate în anii 1969-
1970 de S. Dumitraşcu2° au identificat în acest punct o ~e dacică datată în sec. II î.e.n.
- începutul sec. II e.n. „în ce priveşte atribuirea emică, peremtorie după factura ceramicii,
'·
6 7
PI. II. - Zalău „Valea ltiiţii" ceran1iui />ruiudui:ică, sec. I'. IV î.e.n.
urmele de~ „Cetate sînt dovada autentică a unei intense şi destul de îndelungate locuiri
0
°"
dacice• 21.t)
h). rn toamna anului 1976 a fost săpată o groapă pentru canalizare în curtea lui
I. Tulbure de pe strada Cetăţii din oraşul Şimleu-Siilvaniei. Cu această ocazie au fost d\:sco-
perite mai multe vestigii arheologice'.' 2 : fragmente ceramice, oase de animale, bucăţi de chirpic.
Groapa respectivă a deranjat un strat antic, de locuir:, straţ şare avea în acel loc cca.
0,65 m grosime. „ .< • - · • · ' ·
Fragmentele cera~ice dacice aparţin unor vase lucrate cu mîn.a şi la roată; vase bor-
can, ceşti, vase mai mari cu buza oblică ornamentate cu butoni şi brîu alveolar. Merită sem-
nalat un vas mare parţial întregibil, lucrat cu mîna, ornamentat cu butoni mici situaţi sub
buza vasului şi brîu alveolar (pi. X, 1). Materialul arheologic descoperit se datează în sec.
I î.e.n.-1 e.n.
i). Cu ocazia unor lucrări edilitare efectua:e pentru modernizarea reţelei de canalizare
în zona străzii Andrei Mureşanu din Şimleu, au fost culese23 din şanţul săpat de excavator,
?1ai multe fragmente ce~amice carf ~upă, pastă ş,i as~ct aparţin . civilizaţiei daci<;e sec. I
· · 1
1
1.e.n.-I e.n. · . ,1
·'
Aceste două puncte cu vestigii descoperite pe teritoriul oraşului Şimleu, aparţin f"'eba-
bi.l- -1mCi aşezăriidacice nMi mari CMe se întin<le1t pe vatra actuală a părţii de N-NE a
oraşului Şimleu la poalele dealului Măgura.
Vestigiile arheologice aparţinînd civilizaţiei dacice, care au fost descoperite în zona
dealului Măgura şi a oraşului Şimleu-Silvaniei/'fttestă din plin intensitatea cu care această
zonă a fost locuită de populaţia băştinaşă dacică, dovedind prezenţa aici a unui puternic
centru politic-economic-militar al dacilor în zona de N-V a Daciei antice.
Bibliogr,i/ie:
1. Roska Marton, Thesaurus Antiquitatum Transilvanicarum, I. Praehistorica,, Cluj,

1942, p. 274-275.
2. NumKăzl, 7, 1908, p. 113-115; B. Mitrea, în EDR., 10, 1945, p. 90, nota nr. 6.
3. N umKăzl, 14, 1915, p. 81, este vorba probabil de monede dacice de argint.
4. Aceste monede nr. inv. 1534-1537; 1539-1545, împreună cu întreaga colecţie au
fost achiziţionate de către Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău.
5. Nu este exclus ca o parte din aceste piese să facă parte din tezaurul descoperit
la începutul sec. XX Într-o vie de pe Măgura (vezi nota nr. 3).
6. Z. Szekely, Tezaurul dacic de la Şimleu Silvaniei, în Materiale şi cercetări de istorie
veche, Bucureşti, 1951, p. 45-49.
7. M. Mega şi colab., Traiul populaţiei daco-romane şi barbare la graniţa de vest a
Daciei, În SC/V, 1, 1950, p. 131-135.
8. Z. Szekely, op. cit„ p. 45-49; I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, p. 172, D. Pre-
tase, Riturile funerare la daci şi daco-romani, Bucureşti, 1971, p. 48; S. Dumitraşcu şi I. Că
buz, Descoperiri arheologice la Şimleu Silvaniei, în Lucrări Ştiinţifice, Oradea, 1971, p. 28 sq.
9. D. Pretase, op. cit., p. 66.
10. 33 bucăţi au fost vîndute Muzeului dîn Sf. Gheorghe, 6 vîndute la Baia Mare, 6
bucăţi au ajuns în colecţia medicului I. Sipoş din Zalău, 3 bucăţi vîndute la Cluj, 2 vîndute
la Carei. Considerăm aceste monede ca făcînd parte dintr-un tezaur (depozit) ascuns într-o
groapă. Menţionăm că ar fi interesant să se facă o analiză metalografică pentru brăţările'
de argint şi monede, credem că ar da rezu,ltate neaşteptate, „' „. · -.'' · ·• ·1
11. Nr. inv. 5-14/1975. Aceste piese au fost descoperite cu ocazia lucrărilor de între-
ţinere a viţei de vie tot de către Bede Iosif din Şimleu, str. Independenţei, nr. 9.
12. CC. 274-275-276/1978.ş Piesele au fost determinate de prof. E. Chirilă cercetă
tor principal de la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, căruia îi mulţumesc
mult şi cu această ocazie. Secţiunea S. IV a surprins urmele şanţU~ilor (lentile de pămînt
negru) efectuate pentru plantatu! viei, această zonă fiind total răvăşită. lntr-o astfel de len-
rirlă de pămînt negru scos din gropi au fost găsite şi cele 3 monede care fac parte din tezau-
rul descoperit în anul 1946. Restul terenului este acoperit de pădure făcînd prattic imposi-
bilă efectuarea unei cercetări mai amănunţite a zonei.
13. I. H. Cri.şan, op. cit., p. 131.
20 AL. V. MATEI
14. H. ]. Eggers, Zur absoluten Chronologic der romischen kaiserzeit im freien Ger-
maniem, în ]RGZM 2, 1955, p. 200, fibule tip 15 a. I. Kovrig, Die Hauptypen der Kai-
serzeitlichen Fibeln in Pannonien, în Diss. Pann; II, 4, 1937, p. 116-119, Taf. V/40;
4j40 a.
15. M. Mega, op. cit., p. 132.
16. Materialele arheologice se află în colecţia muzeului din Zalău, nr. inv. 182/1976.
In primăvara anului 1979 vor fi efectuate cen:etări arheologice sistematice în acest punct al
:Măgurii.
17. De aici au fost culese şi fragmente ceramice aparţinînd culturii Otomani, frag-
mente ceramice aparţinînd culturii Gava, precum şi fragmente ceramice prefeudale.
18. Tezaurul a fost descoperit de către 3 ţărani care curăţau terenul respectiv pentru
a planta cartofi, 2 ţărani erau din Giunelec, cătunul „Pe Berc": Ardelean Vasile şi Răcean
Dumitru, iar al treilea Sabău Dumitru era din satu Scoruşa, nr. 7.
19. 30 budţi în colecţia medicului I. Şipoş din Zalău, un număr de fiese a ajuns în
Muzeul din Oradea, iar 11 bucăţi în colecţiile Cabinetului Numismatic a Institutului de
Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, vezi: E. Chirilă, Descoperiri monetare antice în
Transilvania, în ActaMN., 2, 1965, p. 646. .
20. S. Dumitraşcu şi I. Căbuz, op. cit., p. 28-30. „ „: ,\,. _ ·~ . ...J
21. Idem, P.· 29. ·

22. Vestigiile au fost culese de pionierul Tulbure Adrian care a donat apoi aceste
piese Muzeului d~ Istorie şi Artă din Zalău. '' " \ ' " \:
23. Vestigiile au fost rnlese de ~ Pop Horia Dionisiu din oraşul Şimleu care le
0
păstrează ,în ~oleqia sa istorică. . . . ·; ' V ';4·
1''3!" .,,
' 20.TbSA, corn. Sîg, jud. Silaj ;,
ln hotarul satului Tusa, în apropierea păstravanc1 situată pe V alea Beretăului se află
· un muncel împădurit cunoscut sub numele de „Cetate". Muncelul face parte integrantă din
culmile de dealuri împădurite care formează lanţul munţilor Plopiş. Poziţia naturală a acestui
dea.I este foarte favorabilă pentru amplasarea unei cetăţi pe platoul din vîrf, care are trei
pante foarte abrupte greu accesibile. Legă tura cu restul' culmilor se face printr-o şa relativ
îngustă care a fost fortificată artificial cu mai multe şanţuri şi valuri de apărare 1 . Nu au
fost descoperite fragmente ceramice. După tipul de fortificaţie înclinăm să atribuim această
cetate populaţiei băştina~e dacice.
Bibliografie:
1. Punct inedit, periegheză V. Lucăcel, Vezi şi S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Cetatea da-

cică de la Marca, Zalău, 1974, p. 30.
21. UGRUŢIU, corn. Dragu, jud. Sălaj

Punctul se află la N de satul Ugruţiu, unde se deschide o mică vale, în partea de mij-
loc a acestui cotlon de vale, puţin la V de partea de hotar numită „Urtelec" pe malul sudic
al micii văi a Ugruţiului; aici se riclică o colină de formă cvasiregulară, izolată, avînd un
plan elipsoidal cunoscută cu numele de „Cetăţeauă". De pe arătură s-au cules fragmente ce-
ramice, dintre care o bună parte poate fi considerată, pe baza tipurilor dl: vase şi a pastei
clin care au fost lucrate, ca aparţinînd ceramicii dacice timpurii sec. III-II î.e.n.
Materialul ceramic este mult asemănător cu ceramica descoperită la Stana. ln pasta
vaselor este amestecat praf de grafitl.
Bibliografie:
1. Ştefan Ferenczi, în ActaMN, 10, 1973, p. 549.
22. VADURELE, corn. Năpradea, jud. Sălaj

In colecţia Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău se păstrează mai multe vemg11 arheo-
logice d ~scoperite în diferite puncte din hotarul satului Vădurele; fragmente ceramice desco-
perite în punctul „Fundătura"; fragmente de chirpici din punctul numit „Pu!l"ceaua• şi un

topor de aramă din punctul „Curături"'·
Fragmentele ceramice sînt lucrate cu mîna şi cu roata, cele lucrate cu mîna conţin în
pastă pietricele, fragmentele lucrate la roată aparţin unor vase mari (fructiere) lucrate din-
tr-o pastă fină de culoare cenuşie cu aspect săpunos. Aceste fragmente ceramice aparţin ci-
vilizaţiei dacice clasice.
Bibliografie:
1. Fragmentele ceramice şi chirpicul au nr. inv. CC. 129-130/1963, toporul de aramă

are nr. inv. 1221.
23. VIRŞOLŢ, corn. Vîrşolţ, jud. Sălaj

Lucrările de amenajare a cursului rîului Crasna în aval de barajul construit pe acest
rîu, au deranjat la cca. 400 m nord-vest de baraj, un strat antic de locuire. Stratul de lo-
cuire apare pe o porţiune de cca. 20-30 m în malul de est al rîului Crasna şi are cca.
0,50-0,60 m grosime. Stratul este de culoare neagră pigmentat cu bucăţi mici şi mijlocii de
chirpici, bucăţi de cărbune, oase mici fragmentare şi sporadice fragn..!nte ceramice.
Fragmentele ceramice de culoare roşiatică sînt lucrate cu mîna dintr-o pastă relativ
grosolană care conţine cioburi pisate. După factură şi aspect aceste: fragmente ceramice sînt
foarte asemănătoare cu materialele dacice timpurii sec. V-IV î.e.n. descoperite la Zălau -
Valea Miţii, apaqinînd aceleiaşi perioade.
Bibliografie:
1. Punct inedit, periegheză Al. V. Matei.
24. VO/VODENI, corn. Dragu, jud. Sălaj

ln hotarul satului Voivodeni punctul numit „Horhaje• la cca. 4 km S-SE de sat,
Între cele două ramificaţii ale drumului vicinal ce duce spre cătunul Codreni, a fost desco-
perit în anul 1964 un tezaur monetar.
Tezaurul se compune din 209 monede dyrrhachiene de argint şi imitaţii ale lorl. Mo-
nedele au fost depozitate într-ll'II vas care s-a spart recuperîndu-se doar cîteva fragmente
din el. Monedele au fost achiziţionate pentru Cabinetul de Numismatică al Institutului de
Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca.
Bibliografie:
1. E. Chirilă, Tezaurul de monede Dyrrhachiene de la Voivodeni, În Apulum, 7{1,

1968, p. 123-144.
25. ZALAU, oraş Zalău, jud. Sălaj

a). ln urmă cu mai mulţi ani în zona cătunului „Valea Mîţii• aparţmator oraşului
Zalău s-a descoperit o monedă dacică de argint care se păstrează în colecţiile Muzeului din
Zală ul.
b). ln oraşul Zalău, În grădina casei de pe strada Gheorghe Lazăr, nr. 2 a fost desco-
perită în anul 1964 o monedă dacică de argint care se păstrează în colecţiile Muzeului de
Istorie şi Artă din Zalău2.
c). In partea de V a ora.şului Zalău, pe lunca Văii Mîţii şi la confluenţa acesteia cu
Valea Zalăului, se întinde noua platformă industrială a oraşului Zalău. Cu prilejul a.mena-
jării şi îndreptării cursului Văii Mîţii au fost deranjate, de săpăturile efectuate cu această
ocazie În anul 1976, urmele unor locuiri antice. In malul vestic, nou săpat al Văii Mîţii
22 AL. V. MATEI
în imediata apropiere a Centralei electro-termice (CET), se puteau observa stratigrafic mai

multe urme a unor bordeie (locuinţe) ce apăreau ca nişte pete de pămînt negru şi pigmenta-
te cu fragmente chirpici, cărbune şi sporadice fragmente ceramice 3 • Datorită unei alunecări
de teren, un astfel de boidlei s-a „rupt• conţinutul său Împrăştiindu-se pe malul văii. Din
acest bordei (?) au fost culese cîteva fragmente ceramice de la vase de diferite mărimi. In
dărîrnătură s-au putut observa şi urmele unei vetre de foc, cu urme de cărbune. Nu au putut
fi stabilite forma şi dimensiunile acestui bordei.
Fragmentele ceramice culese din această zonă, sînt lucrate cu mîna dintr-o pastă rela-
tiv grosolană de culoare roşiatică, care conţine ca degresant cioburi pisate. Aceste fragmente
aparţin unor vase mari şi mijlocii de tip „clopot" (pi. I) cu profilul drept şi buza neevazată.
Ca elemente de decor .~ar apucătoarele „aripioarele• aşezate imedfiat sub buză sau pe par-
tea superioară a vaselon,!·
Potrivit analogiilor cu tipurile ceramice dacice aparţinînd fazei I - veche (sec. V-IV
î'.e.n.) 4 şi fragmentele ceramice descoperite aici se datează în această epocă.
d). In partea de N-V a oraşului Zalău pe lunca Văii Mîţii au început lucrările pen-
tru construirea obiectivelor ce vor definitiva conturul noii platforme industriale a oraşului
Zalău. Lucrările de amenajare a zonei luntii la SE de Laminorul de ţevi au deranjat un
strat antic de locuire5 aflat pe prima terasă a Văii, terasă total excavată ulterior, zona fiind
adusă la cota O (zero).
In acest punct cunoscut sub denumirea „Tăneiul lui Wmkler" a fost efectuată o săpă
niră de salvare, care a dovedit, prin vestigiile arheologice descoperite, locuirea zonei în
epoca neolitică (cultura Tisa II), la sfîrşitul epocii bronzului, la sfîrşitul epocii Latene -
daci sec. II î.e.n. - I e.n., precum şi daci de epocă romană sec. II-III e.n. Tot aici a apă
rut urmele unei locuinţe rectangulare cu pietrar şi o groapă cu o ceaşcă şi un vas mic lucrat
cu mîna, vestigii care se datează la sfîrşitul sec. III - sec. IV e.n. 6 •
Materialele arheologice dacice aparţin unor vase lucrate cu mîna ornamentate cu bu-
toni crestaţi, brîu alveolar şi cu streaţiuni verticale, fragmentele de la vasele lucrate cu roata
aparţin unor străchini şi castroane cenuşii roşiatice, lucrate dintr-o pastă fină precum şi de
la fructiere lucrate dintr-o pastă fină cenuşie. Aceste vestigii se datează în sec. II î.e.n.
- I e.n.
Bibliografie:
I. E. Chirilă şi colab., Descoperiri monetare antice în Transilvania, În ActaMN.,

2, 1965, p. 647, nr. 3; V. Lucăcel, Catalogul colecţiei de monede antice, Zalău, 1968, p. 5,
nr. 3.
2. E. Chirilă, op. cit., nr. 4; V. Lucăcel, op. cit., nr. 4.
3. Punct inedit; periegheză A. V. Matei.
4. I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, p. 64-99, fig. 22; 24.
5. Punct inedit; periegheză A. V. Matei.
6. A. V. Matei, Rezultatele săpăturilor de salvare de la Zalău „Valea Miţii•, comuni-
care susţinută la Sesiunea de rapoarte şi comunicări arheologice, Bucureşti, 1978.
26. ZALHA, corn. Zalha, jud. Sălaj

Ia hotarul satului Zalha se află un pinten de deal cu acces doar dinspre sud, restul
pantelor fiind extrem de abrupte. De pe platoul şi pantele dealului „Burzuor" au fost culese
mai multe fragmente ceramice apaqinînd epocilor: hallstattiană, dacică şi prefeudalăl. In
coleeţia Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău se păstrează mai multe pachete cu fragmente
ceramice culese de pe platoul dealului „Burzuor"2. Fragmentele ceramice sînt focrate cu mîna
şi cu roata. De la vase lucrate cu mîna se păstrează: fragmente ornamentate cu brîu alveo-
lar de la vase borcan, torţi de la ceşti dacice, iar d'e la vase lucrate cu roata se păstrează
un fund inelar de la un vas de mărime mijlocie precum şi o buză de la o fructieră cenuşie.
Aceste vestigii arheologice, dovedesc locuirea platoului dealului „Burzuor" în epoca dacică
sec. II î.e.n.-I e.n., zonă foarte bine fortificată natural, şi artificial3, indicînd prezenţa aici
a unei mici cetăţui dacice.
Repertoriul de descoperiri di11 epoca dacică 23
Bibliografie:
1. Gh. Lazarovici, Cercetări arheologice în Sălaj, în ActaMP. 1, 1977, p. 38.

2. Cercetări de suprafaţă efectuate de Ştefan Simoc precum şi de I. Mureşan învăţător
din localitatea Za Iha.
3. Accesul din partea sudică spre platou este barat de un şanţ cu un val care are
miezul de piatră, cf. Gh. Lazarovici, op. cit., p. 38.
27. ZAUAN, corn. Ip, jud. Sălaj

Cercetările arheologice sistematice, efectuate în anii 1975-1976 pe locul numit „Dîlma
Cimitirului" de pe teritoriul satului Zăuan, au scos la lumină, pe lîngă vestigiile aparţinînd
epocii neolitice cultura Crişl şi trei morminte de incineraţie. Ritul de înmormîntare folosit
la mormintele nr. 1 şi 3 este cel al incineraţiei cu depunerea oaselor umane arse în groapă
lîngă inventarul ceramic depus ca ofrandă în mormînt, potrivit ritului specific celţilor. Aceste
morminte sînt atribuite celţilor. Mormîntul nr. 2 foloseşte ritul de înmormîntare specific
populaţiei băştinaşe dacice, incineraţia cu depunerea resturilor umane arse Într-o urnă aco-
perită cu un capac perforat avînd aşa-zisa „gură a sufletului".
ln fiecare din cele trei morminte descoperite la Zăuan s-a găsit cite un vas lucrat cu
mina în maniera tipic hallstattiană, depus ca ofrandă în groapă. .
Aceste vase (pi. II-III) după analogiile pe care le au în mormintele populaţiei băşti
naşe şi pe baza inventare~or mormintelor în care au fost descoperite ·Se <latează în sec.
III î.e.n.2.
Bibliografie:
1. E. Lak6, Piese de cult di11 aşezarea neolitică de la Zăuan, jud. Sălaj, în ActaMP.
1, 1977, p. 41-47.
2. A. V. Matei, Trei morminte din sec. /I[ i.e.n., în ActaMP., 2, 1978, p. 29-39.
Amplasarea şi comasarea descoperirilor dacice pe anumite zone a terito-

riului actualului judeţ Sălaj, duce spre interesante concluzii de ordin istoric.
în totalitate sînt cunoscute un număr de 27 de localităţi de pe cuprinsul ju-
deţului Sălaj în hotarele cărora au fost identificate un punct sau mai multe
puncte unde au fost descoperite vestigii aparţinînd civilizaţiei dacice. Sînt
cunoscute un număr de 7 cetăţi dacice, 13 puncte cu aşezări dacice şi mai mul-
te puncte unde au fost descoperite tezaure de podoabe şi monede dacice.
Geografic teritoriul judeţului Sălaj este Împărţit În mai multe zone dis-
tincte care formează mici entităţi bine conturate. Zona de S cuprinde văile
Agrijului, Almaşului iar spre E valea Someşului, iar zona de N-V cuprinde
Depresiunea Silvaniei, teritoriu situat Între cele două ramuri finale ale Mun-
ţilor Apuseni, Între culmile Munţilor Meseş şi Plopiş.
Depresiunea Silvaniei apare ca o zonă colinară brăzdată de mai multe
cursuri de apă care îşi au izvoarele în Munţii Meseşului sau Plopişului şi care
curg spre Cîmpia Tisei. Limitele Depresiunii Silvaniei: spre V se opresc pe
dealurile din zona Marca, Porţi spre Suplac; spre S este mărginită de Munţii
Meseş, spre S-V de zona Munţilor Plopişului, iar spre N-E de zona dea-
lurilor care formează Culmea Sălajuluil.
1 T. Morariu, V. Sorocovschi, /udeţul Sălaj, Bucureşti, 1972, p. 26.
AL. V. MATEI
24
Pl. III. - Zăuan „Dîlma Cimitirului" vas lucrat cu mina, sec. III. î.e.n.
' ~;, .
In acest spaţiu al Depresiunii Silvaniei sînt repartizate şi 6 din cele 7

cetăţi cunoscute pînă În prezent pe teritoriul judeţului Sălaj. Geografic cetă
ţile sînt amplasaite în puncrele de trecere pe graniţa acestei zone (Pl. I).
Cetatea de la Marca oprea intrarea dinspre V în Depresiunea Silvaniei, ce-
tatea de la Stîrciu bara vechea trecere dinspre Valea Agrijului spre Crasna -
Şimleu prin trecătoarea formată În Munţii Meseş de mica vale a Ragului, for-
tificaţia de la Tusa supraveghea zona de trecere peste Munţii Plopişului spre
Repertoriul de descoperiri di11 epoca dacică 25
Ciucea - Valea Crişului, aceasta fiind o trecere de creastă. Principala trecere

dinspre Depresiunea Silvaniei spre Transilvania „Porţile Meseşului" din zona
9r~e~7c-~rsic!_-Moigr~d era s~b controlul fortific)lţiei de pe Poguior şi a
~I de pe Magura Mo1gradulm2.,....:_ u1-' · 1.1 (i„ '· ( ~\".
1n centrul Depresiunii Silvaniei ale cărei intrări sînt păzite de cetăţile
sus amintite, se află complexul de fortificaţii şi locuiri dacice situate pe im-
pozanta Măgură a Şimleului. Pe Măgură pînă în prezent sînt cunoscute 6
puncte de unde au fost descoperite materiale dacice, În trei din aceste puncte
au fost efectuate cercetări arheologice sistematice sau sondaje de verificare,
iar celelalte puncte sînt cunoscute din periegheze sau descoperiri Întîmplătoare
(descoperirile din oraşul Şimleu).
Platourile centrale ale Măgurii, multe din ele amenajate artificial, pe care
se constată o intensă locuire dacică, sînt apărate dinspre S de cetăţuia din
punctul „Cetate", dinspre vest apărarea era asigurată de ~natural for-
tificat de pe vîrful „Uliul cel mic/iar platourile centrale din partea de sud
erau apărate de fortificaţia din punctul „La observator" cota 596. Nu este
exclus ca cetăţuia din vîrful „Cetate", situată pe una din ramificaţiile dealu-
lui Măgura ce coboară pînă În oraş, să constituie şi o cetate de refugiu pentru
locuitorii întinsei aşezări identificate la poalele ei, În zona de N-E a ora-
şului· Şimleu. Locuirile dacice sesizate pe platourile centrale ale Măgurii cu-
prind aşezări legate Între ele, plawurile terasate fiind parţial amenajate de
mîna omului. Fortificaţia din punctul „La observator" cota 596, este practic
distrusă de săpăturile căutătorilor de comori care au efectuat intense săpături
mai ales În această zonă.
Sistemul de apărare al zonei centrale al Măgurii este bazat spre S şi
S-V de fortificaţiile amintite mai sus. Spre N şi E pe Măgură nu au fost
Încă identificate puncte fortificate. Nu este exclus ca În această zonă unde
pantele dealului sînt relativ destul de accentuate să nu fi fost necesar construi-
rea unor puncte fortificate, Cercetările arheologice viitoare vor aduce lămu-
riri în această-problemă. .
Măgura Şimleului, prin forma sa masivă cu platourile centrale situate pe
vîrf unde existau bune condiţii de locuit (izvoare, zone pentru păşunat şi
chiar terenuri pentru cultivat), bine apărată natural datorită pantelor foarte
accentuate, cu puncte fortificate situate pe dealurile mai mici laterale care
fac corp comun cu masivul central avînd legătura între ele asigurată pe În-
gustele cre>te sau şei ale dealului, toate acestea formează un complex unitar
foarte bine închegat de aşezări dacice. Prin poziţia dominantă pe care o are
În centrul Depresiunii Silvaniei, complexul de fortificaţii dacice de pe Măgura
Şimleului constituie ~·un centru politic-economic-militar al unui trib sau
uniuni de triburi dacice. Descoperirile arheologice de pe Măgură şi din îm-
prejuri!11i atestă foarte clar intensitatea l~cuirii. daci.c_e de ai.ci c~r7 e~te un
puternic argument pentru amplasarea Dac1dan1 la Şimleu Silvamf!T.a. :::-,._,, ""'"ce:.
2 Merită semnalat faptul că în fiecare loc de trecere care şi astăzi este ·~it şi pe
unde trec drumuri, se află cite o cetăţuie dacică. Pentru descrierea geografică a zonei de
tr~vezi: Vintilă Mihăilescu, Porţile Transilvaniei, în Crisia, 1971, p. 9-14.
\ ;...;,,yPentru ueastă localizare vezi S. Dumitraşcu, Dacidava?, în Crisia, 1971, p. 40-46,
cu toată bibliografia citată.
N
°"
>
r
~
.,..,.,.,,..,~r~~~·-; 3:
~
f t!!
t\, ~,;.
2.
PI. IV. - Zăuan „Dtlma Cimitirului' străchini lu- PI. V. - Şimleu Silvaniei „Uliul cel Mic", ulcicd dacicd
crate cu mina, sec. III. t.e.n. lucrată cu mtna.
5
Pl. VI. - Şimleu Silvaniei „Uliul cel Mic": 1-2 fibule de bronz; 3-6 ceramictl dacici.
2
PI. VII. - Şimleu Silvaniei „Uliul cel Mic":

1- 2 Fructiere lucrate la roată
3 - Fragment de fructieră neagră lustruită lucrată cu mtna.
4 - Fragment de vas borcan lucrat cu mina.
2 3
PI. VIII. - Şimleu Silvaniei „Uliul cel Mic":

1 - Vedere parţială a S. IV.
2- 4 ]v!onede romane de argint.
JO AL. V. MATEI
6 7
PI. IX. - Şimleu Silvaniei „La Observator". Ceramică dacică.
PI. X. - Şimleu Silvaniei, str. Cetăţii.

1 - V as mare lucrat cu mîna
2- 3 Fragmente ceramice dacice lucrate cu mina.
32 AL. V. MATEI
2 3
PI. XI. - Moigrad „Măgura".
1- Vedere a dealului „ Măgura" luată de pe terasa sanctuarelor de la Porolissum.
2-3 - Planul şi profilul gropii de mormînt nr. 55 de pe l\Jăgură.
4
3
6
PI. XII. - Sttrciu „Cetate". Ceramică daciciJ.
3 · Acta Musei Porolissensis
34 AL. V. MATEI
PI. XIII. - Zalha „Burzuor". Ceramică dacică.
L E G E N O A C!!J fU t.r.ll
D rL1.rouL culru
m TU(" AISl"UP1
r:ZJ SlrlTUIU ii r'.J72 (S« tnmfl l?il) aE C„ 1ttJ'•( Ol lOC.UIN U.
ml 'ii~!. Of Piwl;,r A,C,C {cu11t11rwf •'} ~Z• O MlC':.\·.t.1,.
~;;;:Jmr (A ~e)
.
I o J 'li t5
•tbr==n'
10111
~
.t'l. XIV.
1 - Schiţă de plan a cetăţii dacice de la Marca (după S. Dumitraşcu V. Lucăcel, „Cetatea
dacică de la Marca", Zalău, 1975, pl. I.).
2 - Moneda dacică descoperită la Gălpîia.
AL. V. MATEI
36
Pl. XV. - Zaldu „ Valea Mi/ii". Ceramică dacică.
PI. XVI.
1- Rîşniţă dacică de la Sînpetru Almaşului.
2 - Rîşniţă dacică de la Horoatu Crasnei.
38 AL. V. MATEI
tările arheologice sistematice pe care Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău

urmează să le efectueze pe platourile centrale terasate ale Măgurii vor aduce
sperăm noi argumente În favoarea acestei deocamdată ipoteze de lucru.
Principala poartă de trecere dinspre Depresiunea Silvaniei spre Podişul
Transilvaniei În zona Silvaniei o constituie „Poarta Meseşană". Trecătoarea
este situată pe mica vale a Ortelecului care, În urma unui fenomen de captare
a apelor sale de rîul Agrij, fenomen petrecut Într-o îndepărtată eră glaciară,
şi-a schimbat cursul curgînd spre E tăind. practic Munţii Meseşului şi formînd
aici o trecătoare de vale uşor accesibilă. Punctul cel mai îngust al acestei tre-
cători îl constituie locul numit „La Strîmturi", situat Între vîrfurile Măgu
riţa şi Poguior. In această porţiune trecătoarea are cca. 100-150 m lăţime,
versantele dealurilor fiind În acest loc foarte accentuate. Mica fortificaţie da-
cică de pe Poguior avea rolul de-a supraveghea această zonă critică a „Por-
ţilor Meseşului". Legătura vizuală spre Măgura Moigradului este perfectă, dis-
tanţa ce le separă fiind doar de cca. 4 km. în centrul zonei de trecere a Por-
ţilor Meseşului este situată Măgura Moigradului, pe al cărui platou a fost
identificată o importantă necropolă dacică. · . . ' ·
Măgura Moigradului este un masiv pietros de origine vulcanică care are
o formă circulară cu toate pantele foarte abrupte. Platoul central cu dimen-
siunile de cca. 350X150 m era un loc ideal pentru o aşezare, fortificaţia na-
turală excelentă a dealului îl făcea practic inaw;sibil unui duşman. Săpă
turile arheologice efectuate În anii 1958-1959 au'i<:ercetat o mică parte a pla-
toului În zona de est, unde au fost sesizate gropile de morminte. Considerăm
că o parte a descoperirilor efectuate cu această ocazie aparţin aşezării dacice
contemporane cu necropola situată pe acelaşi platou. Nu credem că dacii fo-
loseau acest loc doar pentru înmormîntări, condiţiile naturale excelente pe
care le oferea Măgura credem că au constituit motivul principal pentru a o
folosi ca a5ezare întărită sau măcar ca loc de refugiu pentru vremuri tul-
buri. Identificarea localiîătii Porolissum pomenită de Ptolemeu 4, cu aşezarea
dacică de pe Măgură ., p'e' 'tJa.za descoperirilor arheologice de aici este credem
concludentă. Cercetările arheologice mai vechi sau recente efectuate În mu-
nicipiul roman Porolissum 5 nu au surprins urmele unor straturi de locuire care
să aparţină unei aşezări dacice 6 • La cca. 2 km S-E de „Măgura Moigradului"
pe dealul „Citera", care străjuieşte spre E zona de trecere spre valea Jacului,
a fost identificată o fortificaţie rectangulară de pămînt 7 cu şanţ şi val. Nu a
fost descoperit nici un material arheologic care să ajute la datarea fortifica-
ţ1e1. Unii cercetători înclină să o_ atribuie civilizaţiei dacice 8 • Prin urmare
' Ptolemeu, III, 8, 6.

5 C. Daicoviciu, RE, XXII/1, 1953 col. 265-270; M. Macrea şi colab. în Materiale,
7, 1961, p. 361 sqq., dime, în Materiale, 8, 1963, p. 485 sqq; M. Macrea, Viaţa în Dacia
romană, Bucureşti, 1969; T.I.R. L 34, 1968, Budapest, 92-93.
6 Pe Citera sub nivelul roman au fost descoperite fragmente ceramice dacice vezi M.
Macrea şi colab., Materiale, 7, 1961, p. 375.
7 Ibidem. Fortificaţia de pămint.
B N. Gudea, Cîteva obseTVaţii În legătură cu trupele din Dacia de nord şi cu armata

Daciei Porolissensis, în Acta MP., 1, 1977, p. 121. Sistemul de fortificaţie pare să sprijine
această atribuire. De aici provine o monedă dacică de argint.
aşezarea antica preromană Porolissum este identificată cu aşezarea dacică din

punctul excelent fortificat natural „Măgura Moigradului". Nu este exclus ca
fortificaţia de pămînt de pe „Citera" să aibă rolul de supraveghere a zonei
de intrare dinspre est (Transilvania) În „Porţile Meseşului", iar aşezarea de pe
„Măgură" să fie cetatea, punctul de bază, care constituia centrul apărării tre-
cătorii, centru care dirija operaţiunile pentru fortificaţiile de pe Poguior şi
probabil Citera.
ln general a serie de descoperiri arheologice dacice converg, gravitează;
spre zona MoigraduJui .. Astfel sînt desc-0peririle·-Oe monede dacice de· argiiit 1
ck. la Stînă, Românaşi, Zalău, Gălpîia, Doba Mare precum şi aşezările de la
Mirşid, Ortelec şi Zalău.
Nu este exclus ca pe Măgura Moigradului să fi existat un centru econo-
mic militar al cărui rol principal era de a supraveghea şi controla această im-
portantă arteră de circulaţie care se va dovedi atît de uzitată din antichitate
şi pînă În prezent. Dacă din punct de vedere politic fortificaţiile dacice din
zona Moigrad-Mirşid-Orteiec formau un centru tribal independent, sau
erau sub directa conducere a presupusului centru de la Şimleu Silvaniei, În
stadiul actual al cercetărilor este foarte greu de dat un răspuns. Descoperirile
arheologice viitoare coroborate cu izvoarele literare vor aduce sperăm lămuriri
şi În acest sens.
Marea majoritate a descoperirilor dacice cuprinse în acest repertoriu se
datează În perioada clasică a civilizaţiei dacice sec. II î.e.n.-I e.n. Nu lip-
sesc nici descoperirile mai vechi aparţinînd sec. V-IV î.e.n., Zalău, Vîrşolţ
sau sec. III î.e.n. Ugruţiu, Stana, Zăuan.
Descoperirile arheologice efectuate la Zalău în zona luncii Văii Mîţii,
oferă un exemplu clar de locuire a populaţiei dacice În aceeaşi vatră Începînd
din sec. V-IV î.e.n. pînă în sec. IV e.n.9.
Pînă În prezent se cunosc foarte puţine descoperiri scitice şi celtice pe
teritoriul judeţului Sălaj. Se pare că zona dealurilor Sălajului a fost intens lo-
cuită de daci, care au reuşit să se opună penetraţiei triburilor scitice şi apoi
celtice. Pe Întreaga suprafaţă a judeţului Sălaj este cunoscută o singură des-
coperire scitică 10 şi un singur punct sigurll cu materiale celtice, necropola de
la Zăuan. În cadrul necropolei de la Zăuan se pot observa foarte bine puter-
nicele influenţe pe care băştinaşii daci le-au avut asupra celţilor, putîndu-se
observa În ritul folosit la mormîntul nr. 2, un moment al modului de asimi-
lare al noilor veniţi în masa populaţiei băştinaşe 12 •
Locuirea din vechile cetăţi şi aşezări dacice se termina odată cu înche-
ierea războaielor dacice, cînd fortificaţiile sînt distruse de către romani iar
9 Al. V. Matei, Descoperiri dacice la Zalău, în curs de elaborare.

10 Al. V. Matei, Akinakes-ul de bronz de la Firminiş, în Acta MN, 14, 1977, p. 62-72.
11 Roska, Rep, p. 274, aminteşte ca descoperite de la Şimleu în punctul „Varhegy"
„vase romane şi celtice", probabil este vorba de ceramică dacică fină lucrată cu roata. Pen-
tru necropola de la Zăuan vezi: Al. V. Matei, Trei morminte din sec. III î.e.n. descoperite
la Zăuan, jud. Sălaj, în ActaMP, 2, 1978, p. 29-39.
12 Al. V. Matei, op. cit., p. 35 sq.
AL. V. MATEI
40
populaţia mutată în zonele de cîmpie mai uşor de supravegheatt3. Populaţia

dacică continuă să locuiască această zonă şi în epoca romană (sec. 11-111 e.n.),
dovada prezenţei lor o constituie aşezările dacilor liberi descoperite mai ales
în apropierea vechilor cetăţi şi locuiri dacice clasice 14 •
ALEXANDRU V. MATEI
VERZEICHNIS DER DAKISCHEN SIEDLUNGEN UND FUNDE IM KREIS SALA]
(Z u s a m m e n f a s s u n g)
Xltere un<l neuere Bodenforschungen stellten eine Zehl von 27 Orten im Raume des
Kreises Sălaj fest, in deren Gebiet ein oder mehrere Punkte gefunden wurden, wo Spuren
der dakischen Kultur ans Licht kamen. Man kennt nunmehr sieben dakische Burgen, lJ
Fun<lstellen mit dakischen Siedlungen und noch andere, wo dakische Schmuck-und Miinzhorte
gehoben wurden.
Im ganzen gesehen erbringen alle Entdeckungen einen neuen Beweis fiir den einheitlichen
Charakter cler dakischen Kultur, da die Funde von Sălaj sehr nahe Entsprechungen zu allen
derartigen Funden in jeder beliebigen, von Dakern im Altertwn bewohnten Zone aufweisen.
Die Anlage dakischer Burgen an dCn Dbergăngen zur Niederung von Şimleu, mit cler
strategisch-militărischen Rolle, den Zugang zum Minelpunkt cler Niederung, cler Măgura Şim
leului, zu sperren un<l zu kontrollieren, weiters die sta.rke dakische Besiedlung innerhalb clei
Befestigungssystems und in den Zivilniederlassungen auf cler Măgura lăBt an den Bestand eines
măchtigen politischen Zentrums, eines Stammes oder einer Stammesvereinigung in dieser Zone
denken.
Im Gebiet der Meseş-Pforten bestand eine dichte Besiedlung durch die Daker; clas Zen-
irum des Siedlungraumes lag auf cler Măgura Moigradului. Dorthin gravitieren zahlreiche
dakische Funde. Moglich, daB es auf cler Măgura Moigradului einen militarisch-wirtschaftli-
chen Mittelpunkt gab, dessen Hauptzweck es war, diese wichtige Verkehrsader, nămlich die
Meseş-Pforte, zu schiitzen und zu bewachen.
Die groBe Mehrzahl der dakischen Funde dieses Ven.eichnisses stammen aus cler kla!r-
sischen Periode cler dakischen Ku<ltur, 2. Jh. v.u.Z. - 1. Jh. u.Z. Es fehlen aber auch ăltere
Funde nicht, so aus dem 5. - 4. jh. v.u.Z. in Zalău, Vîrşolţ oder aus dem 3. Jh. v.u.Z.
in Ugruţiu, Stana, Zăuan.
S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Cetatea dacică de la Marca, Zalău, 1974, p. 30 sq.

13
Al. V. Matei, Repertoriul de aşezări şi descoperiri aparţinînd dacilor liberi (sec.
14
//-/V e.n.) de pe teritoriul judeţului Sălai, .fu curs de elaborare. )._
'..î\'\~ )_I -J
REPERTORIUL TOPOARELOR DE ARAMA DIN JUDEŢUL SALAJ
In coleqia Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău se găse sc 7 topoare de aramă, des-
coperite toate ocazional, nu prin săpături arheologice sistematice şi ajunse în posesia muzeului
prin achiziţii sau donaţii. Din a~eastă cauză observaţiile stratigrafice lips;sc Îngreunînd atri-
buirea lor unei rnlturi sau .altei.a. In consecinţă articolul de faţă nu are caracter de studiu
analitic ci de repertoriu al tuturor topoarelor de aramă descoperite pînă în prezent pe teri-
toriul judeţului Sălaj (Pl. 1).
..,
I
,_ - ...... _, ___ .,,,--'-"~
. '-,
11.c;ro ~ \
._.1
,.. _ -
1"
.l
-~
l ,,.
< "\ ~,). . ,\ I
J
..... _
........ ___ 1 ,.. -...
'
I
I
"
\..-"'"""-'
I
V
\ „--
I I
Pl. I H arta localităţilor unde s-au descoperit topoare de aramă

E. LAKO
42
1. Topor ciocan de aramă (nr. inv. 1220)1 A fost descoperit la Răstolţu Mare în anul
1963, la locul numit „Calea Oilor". Piesa provine din colecţia lui Silviu Papiriu Pop din
Buciumi2.
Piesa are un l?rofiil longitudinal puţin curbat spre ceafă. Colţurile cefei sînt rotunjite
•ar marginea de mmănuşare are tormă circulară, toarte puţin ingroşată. Tăişul este
vertical şi prezintă din antichitate ştirbituri accentuate prin utilizare. Pe alocuri se vede
metalul de culoarea roşiatică specifică. Patina piesei este verzuie. Suprafaţa prezintă numeroase
lovituri de la prelucrare. Dimensiunile toporului sînt: L 10,6 cm., I maximă = 3,2, cm;
l tăişului 2 cm., grosimea 1,9 cm., d gaurei de înmănuşare = 1,7-1,8 cm.; gr. 0,230 kg.
(PI. Il/1).
După forma şi caracteristicile ei, piesa se încadrează în categoria topoarelor de aramă,
tip Ploi'nik 3 •
2. f'opor ciocan de aramă (nr. inv. 1222) 4 Descoperit la Răstolţu Mare în anul 1970,
la locul numit „Valea Milii".
Muchiile longitudinale ale piesei sînt rotunjite adunîndu-se spre vîrf, unde corpul
este mai gros pentru a forma tăişul transversal care este subţire şi semicircular. Ceafa este
rotunjită, gaura de înmănuşare circulară. In zona găurii de înmănuşare piesa este mai subţire
prezentînd o uşoară adîncire în partea din spate a orificiului. Pe părţile opuse tăişului piesa
prezintă asperităţi rămase de la turnare. Are culoare brun-roşiatică şi luciul metalic specific.
Dimensiuni'.e toporului sînt: L=ll,5 cm., im=4 cm., la tăişuJui=2 cm.; gros.=2,2 cm.,
d găurii de înmănuşare = 3,2-3,3 cm., gr. = 0,300 kg. (PI. 11/2).
Piesa se încadrează tot în categoria topoarelor de aramă de tip Plocnik5 .
3. Topor ciocan de aramă (nr. inv. C.C. 10/1976). Descoperit în jurui comunei Agrij,
În condiţii necunoscute.
Muchiile lon~tudinale ale piesei sînt rotunjite, adunîndu-se spre vîrf. Tăişul este trans-
versal şi păstrează ştirbituri din antichitate. Ceafa este rotunjită iar gaura de înmănuşare este
circulară, cu marginea puţin îngroşată. Pe partea inferioară a piesei pe avers şi pe revers -
se pot observa linii mici tăiate care - probabil - nu au fost făcute în antichitate. Pe alo-
curi se vede metalul de culoare roşiatică. Patina piesei - cîtă se mai păstrează - este ver-
zuie. Dimensiunile sînt: L = 12,7 cm., Im = 3,8 cm.; I tăişului = 3,5 cm.; gros. = 1,6 cm.,
d găurii de înmănuşare = 2,4 cm.; gr. = 0,450 kg. (PI: 11/3).
Piesa se încadrează în categoria topoarelor de aramă tip Ploenik6.
4. Topor ciocan de aramă (nr. inv. 1223) 7 • Provine din comuna Buciumi. Locul exac1
al descoperirii nu se cunoaşte.
Muchiile longitudinale sînt rotunjite. Spre vîrf grosimea piesei se măreşte, reliefînd
părţile laterale pentru a forma tăişul transversal. Tăişul păstrează ştirbituri din antichitate
şi este tocit prin utilizare. Partea piesei cu gaura de înmănuşare de formă ovală este mai
lăţită şi aplatizată în secţiune. In jurul găurii de înmănuşare se profilează un manşon nere-
gulat, accentuat mai mult în partea superioară. Pe ambele laturi ale piesei se găsesc linii
scurte tăiate după turnare, care pornesc de la gaura de înmănuşare în direcţia dreaptă şi
stîngă. Presupunem că erau semne de proprietar. Ceafa piesei este aproape plată fiind rotun-
jită numai la colţuri. Pe corpul piesei se observă mai multe adîncituri neregulate, provenind
de la ciocănirile din timpul procesului de prelucrare. Se păstrează patina verzuie. Dimen-
siunile toporului sînt: L = 14 cm.; 1 maximă 6,7 cm.; I tăişului 3,1 cm., gros. = 3,5 cm.;
d găurii de înmănuşare = 3,4-3,7 cm., gr. = 1,050 kg. (PI. 11/4).
Piesa se încadrează în categoria topoarelor de aramă tip CotigletB.
1 Piesa a fost publicată de A. Vulpe Die Axte und Beile in Rumanien, II, 1975, Miin-
chen, p. 20, nr. 18, pi. 2/18.
2 Toată colecţia de arheologie a lui Silviu Papiriu Pop· din Buciumi (jud. Sălaj) a
intrat în posesia Muzeului dle Istorie şi Artă din Zalău în anii 1966, 197..4, 1977.
3 A. Vulpe, în SC/V, 2, 1973, p. 223 şi urm., fig. 2/1; Roska, Rep., p. 155, fig. 178.
4 Provine tot din colecţia lui Silviu Papiriu Pop din Buciumi.
5 A. Vulpe, op. cit., II, p. 20, pi. 2.
6 Idem.
7 Piesa a fost publicată de A. Vulpe, în op. cit., p. 21, nr. 19, pi. 2/19. Provine tot
din colecţia lui Silviu Papiriu Pop, Buciumi.
8 Roska, Rep., p. 296, fig. 355.
PI. 11 Topoare de aramă; 1-2. Răstolţu Mare; 3. Agrij; 4. Buciumi
44 E. LAKO
5. Topor de aramă cu braţele În cruce (nr. inv. C.C. 1/1977). A fost găsit la Nadişul
Român, pe vîrful dealului „Noţig". Condiţiile de descoperire nu se cunosc.
Lungimea braţelor este proporţională. Contururile piesei sînt destul de bine definite,
şi tăişw-ile ascuţ~te. Tăişul mai scurt este uzat păstrînd Ştirbituri în urma
utilizării, iar tăişul mai lung este puţin arcuit şi mai accentuat rotunjit la un colţ. Gaura
de înmănuşare este circulară cu un manşon puţin profilat. Patina piesei este verzuie neuni-
formă. Pe alocuri se vede metalul cu culoarea roşiatică specifică. Pe tot corpul piesei se gă
sesc asperităţi rămase de la turnare. Pe o latură 1 toporului se păstrează urme de zgîrieturi
făcute de descoperitor. Dimensiunile toporului sînt: L = 18 cm.; Im = 4,9 cm.; l tăişurilor
= 3,2 cm. şi 3 cm.; gros. la gaura de înmănuşare = 2,5 cm.; d găurii de înmănuşare =
3,5 cm.; gr. = 0,600 kg. (PI. III/1).
Toporul cu braţele m cruce aparţine la tipul Jaszladany, varianta Tîrnăviţae.
6. Fragment topor de aramă (nr. inv. 1221). Piesa a fost descoperită la Vădurele în
vara anului 1963, la locul numit „Curături".
Muchiile fragmentului sînt rotunjite adunîndu-se spre vîrf pentru a forma tăişul care
este arcuit, aproape semicircular, cu urme de folosire. Gaura de înmănuşare este ruptă din
antichitate. După partea păstrată presupunem că era circulară cu un manşon bine profilat.
Pe alocuri se păstrează patina verzuie, iar În unele părţi se observă culoarea roşiatică cu
luciul specific metalului. Suprafaţa piesei prezintă asperităţi provenite de la turnarea în ti-
par. Dimensiunile fragmentului: L= 11,5 cm.; Im = 4,8 cm.; I tăişului = 3,3 cm.; gros.
= 3,4 cm.; d găurii de Înmănuşare = 2,6 cm.; gr. = 0,450 kg. (PI. 111/2).
Toporul fragmentar aparţine, probabil la tipul Jaszladany10.
7. Topor de aramă (nr. inv. C.C. 18/1975). Piesa a fost descoperită fa Şa.sa în luna
mai 1975, la locul numit „Comoriţa", situat la. intrarea în sat.
Muchiile piesei sînt rotunjite adunîndu-se spre tăiş care este semicircular, mai accen-
tuat pe partea stingă. Muchia piesei pe partea stingă este curbată pînă la gaura de înmănu
şare, unde se formează o a&ncitură, iar în partea dreaptă muchia este puţi.n oblică pînă la
manşonul găurii de Înmănuşare, care este foarte accentuat şi ştirbit de utilizare. Gaura de
înmănuşare merge paralel cu tăişul toporului şi are forma circulară. Ceafa piesei este rotun-
jită. Suprafaţa piesei prezintă asperităţi. Se păstrează patina verzuie. Pe alocuri se vede me-
ta:lul cu culoarea specifică. Dimensiunile piesei: L = 10 cm.; 1 tăişului = 4,6 cm.; I ce-
fei = 3,6 cm.; gros. la gura de înmănuşare = 3,6 cm.; d gaura de înmănuşa.re = 2,5 cm.;
gr. = 0,500 kg. (PI!. 111/3 ).
După forma şi caracteristicile ei, piesa aparţine tipului Fajszll.
Pentru ca repertoriul nostru privind topoarele de aramă să fie cit mai complet, men-
ţionăm şi descoperirHe făcute înainte de înfiinţarea muzeului din Zalău (1951), cunoscute
doar în literatura de specialitate.
8. Topor de aramă, descoperit în comuna Ip, la locul numit ,,Pincedomb" (Dîlma cu
pivniţe). După desenul piesei publicat de M. Roskal2 se poate deidluce că piesa avea forma
p11ţin arcuită, muchiiJe rotunjire şi un singur tăiş vertical, cu urme de folosire. Gaura de
înmănuşare transversală era circulară, cu un manşon destul de bine profilat, dar uzat. Se
poate urmări o dungă aproximativ dreaptă, pornită de la gaura de Înmănuşare şi continuată
pe toată lungimea braţului cu muchie, care este mai scurt decît cel cu tăişul. Probabil pro-
vine de la turnare. Suprafaţa piesei prezintă asperi taţi.
Dimensiunile aproximative după desen: L = 20 cm.; 1 = 5,4 cm.; d găurii de înmă
nuşare = 3 cm. (PI. IV /1 ).
Piesa face parte din categoria topoarelor cu braţele în cruce, de tip Mezokeresztes 13 •
Toporul se află în colecţia Institutului de Arheologie din Debreţin (R. P. Ungară), sub
nr. inv. R. 286.
9 A. Vulpe, op. cit. p. 37. Idem, în SC/V, 1964, nr. 4, p. 457 şi urm. fig. 3/5-6;
Roska, Rep., p. 270, fig. 323, nr. 1; T. Bader, în Apulum, 11, 1973, p. 703-708, fig. 1;
I. Andriţoiu în Sargetia, 8, 1971, p. 37-43.
10 A. Vulpe, op. cit., p. 37; T. Bader, idem; I. Andriţoiu, idem.
li A. Vulpe, op. cit., I, 1970, p. 28, pi. 3, fig. 38; Roska, Rep., p. 30, fig. 25, nr. 2;
p. 153, fig. 176; p. 245, fig. 304, nr. 3.
12 Roska, RetJ., p. 111-112, fig. 134.
ia Ştefan DănD!ă, în SC/V, 18, 1967, p. 497-499, fig. 1; M. Roska, în Kâzlemenyek,
2, 1942, C:J.uj, p. 38-39, fig. 35.
s
PI. III Topoare de a11amă: 1. Nadişul Român. 1. Vădurde. J. Şas11
(
f I' ,.
. ;.·
/
· ''.~ '
. ·.'·„'!. .,
·' . ~ ·-r
' 'f°."
··lt. ~· ·
.·„
1i1<, :•
. . ;~
.
•„
';f,f ,, i,..
!~~~+ " ~~;~~· , , .r. -.,;'J
„..,)\ .. , de aramă:„_1.,
Pl.,IV Top04"'e
>~- ~ .r. , '•· Ip. 'j. UgTllf.i11. 1 J.. Voivodeni. 4. .Ce~#a
1·•, ! • -·
\ Repertoriul topoarelor de aramă 47
I
9. iV:>Por de aramă cu braţele în cruce descoperit la Romita pe la sfîrşitul secolului tre-
cut, in c~iţii necunoscute. Descrierea piesei o cunoaştem numai din literatura de specialita-
te14. L totalii = 36 cm.; Braţul cel de sus avea I = 9 cm, cel de jos l = 23 cm, iar gaura
de înmănuş~e avea d = 4 cm. cu un manşon destul de accentuat pe ambele laturi. Braţul
cel lung cu tăiş este tocit, păstrînd urme de folosire. Corpul piesei era acoperit cu patină
verzuie. \
Piesa se încadrează în grupa topoarelor tip Mezokeresztes1 5•
10. Topor de aramă cu braţele în cruce. A fost descoperit în jurul anului 1890 la
Lupoaia şi a ajuns în coleqi.a lui L. Szikszay din Zalău16 • Braţele toporului sînt aproape la
fel de lungi. L totală = 21 cm.; d găurii de înmănuşare prevăzută cu manşon ;::: 3,5 cm.
gros. cea mai mare = 4 cm. Urmele de turn.a.re se pot observa pe ambele laturi. O parte din
suprafaţa toporului era acoperită cu patină verzuie.
11. ln colecţia Muzeului de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca la nr. inv. 177 şi
241 sînt notate două topoare da aramă descoperite la Ugruţiu.
a). Tîrnăcop de aramă (donat Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca
de doamna Wesselenyi în aprilie sau mai 1876), cu nr. inv. 177, este uşor arcuit, laturile
sînt bine profilate iar în zona găurii de înmănu.şare se adună spre vîrf. Braţul scurt se ter-
mină plat, iar braţul cel lung se termină în tăiş aproape semicircular. Manşonul găurii de
înmănuşare este alungit. In partea superioară şi inferioară a găurii de înmănuşare sînt pla-
sate cîte 3 mici adîncituri circulare. L totală = 31 cm; gr. = 2,5 kg (PI. IV/2).
Piesa se încadrează în grupa topoarelor de aramă tip Mezokeresztes1 7 •
b). Topor de aramă cu braţele în cruce (nr. inv. 241). L totală = 25 cm. Descrierea
piesei n-o putem da pentru că şi literatura de specialitate18 se rezumă la datele mai sus
menţionate.
12. Repertoriul lui M. Roski vorbeşte despre o daltă (?) de aramă descoperită la Ilean-
da, care ar fi în co!ecţia Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, inventariată
la nr. 16510.
13. La Nuşfalău a fost descoperit un topor de aramă, despre care literarura de speciali-
tate nu oferă nici un fel de alte date.
14. Topor de aramă cu braţele în cruce. A fost descoperit în anul 1898 la Meseşenii
de Jos, ajungînd în coleqia judelui suprem Nagy Domokos. Piesa avea I tota'lă = 24 cm;
l tăişului = 4,5 cm; 1 în zona găurii de înmănuşare = 6 cm; gros. generală = 2 cm;
d găurii de înmănuşare = 3,5 cm; gr. = 1,40 kg20 .
15. La Şimleu-Silvaniei au fost descoperite la sfîrşitul secolului trecut două topoare de
aramă. Descrierea mai amănunţită n-o putem da, fiindcă şi literatura de specialitate vorbeşte
foarte puţin despre forma lor21.
a). Unu.I dintr.: ele a fost găsit pe Măgura Şimleului împreună cu fragmentele de ce-
ramică22.
14 Arch Ert, 17, 1897, p. 356-359; M. Petri, Szilagy varmegye monographiaja, I,
1901, ~· 30-31; Roska, Rep., p. 239.

1 FI. Gavrilescu, A. Vulpe, în SC/V, 22, 1971, nr. 4, p. 651-654; M. Roska, în Koz-
lemenyek, 2, 1942, p. 49-50.
16 Roska, Rep„ p. 83; Arch Ert 17, 1897, p. 356-359. O parte din colecţia lui
L. Szikszay a ajuns În posesia Liceului din Zalău, iar după înfiinţarea Muzeului de Istorie
şi Artă colecţia a trecut În patrimoniul acestuia, dar toporul de aramă nu era între piesele
preluate.
17 Erd Muz, 3, 1876, p. 106 şi 180; OTTE, 12, 1887, p. 301; M. Roska, în Kozle-
menyek, 2, 1942, p. 56, fig .. 10; Roska,. Rep. p. 294, fig. 353; FI. Gavrilescu, A. Vulpe, în
SC/V, 22, 1971, p. 651-654, M. Roska, m Arch Ert, 87, 1960, nr. 2, p. 205.
18 Gooss C.ronik p. 59; Erd Muz, 3, p. 106. şi 180; OTTE, 12, 1887, p. 301; M. Ros-
ka, în Kozlemenyek, 2, 1942, Cluj, p. 56; Roska, Rep., p. 294.
19 Roska, Rep., p. 194; Szolnok-Doboka va11megye rrnmografiaja, Dces. I, 1900, p. 121.
2o Arch Ert, 33, 1913, p. 313; Roska, Rep., p. 273.
21 M. Petri, op. cit. I, 1901, p. 30; Roska, Rep., p. 152; Idem, Kozlemenyek, 2, 1942,
p. 41.
22 Arch Ert, 16, 1896, D. 60-63; 17, 1897, p. 339; 18, 1898, p. 418-421; 21, 1901,
p. 55; 33, 1913, p. 313; OTTE, 12, 1887, p. 304-305; I. Marţian, Repertoriu arheologic
E. LAKO
48
.
b). Al doilea - cu braţele în cruce - a fost descoperit la locul numit ;,Varhegy•
(Dealul Cetăţii), în jurul anilor 1880. L totală = 22,5 cm, iar gr. = 0,75 kg23.
16. ln colecţia judelui suprem Nagy Domokos exista la sfîrşitul secolului trecut un
tîrnăcop de aramă descoperit la Giurtelecu Şimleului. Forma găurii de înmănuşare era alun-
gită şi puţin ad'încită în corpul piesei2•.
17. Topor de aramă cu braţele în cruce, descoperit în condiţii necunoscute la Uileacu
Şimleului. Braţul inferior cu tăişul păstrează urmele de folosire. L totală = 22,5 cm; 1 în
dreptul găurii de înmănu,şare = 5 cm25.
După cunoştinţele noastre piesa se află în colecţia Muzeului Naţional Maghiar din
Budapesta.
18. Topor ciocan de aramă, descoperit la Voivodeni în condiţii necunoscute. Literatura
de specialitate 26 ne dă o descriere foarte sumară a piesei, amintind totodată că se afla în
proprietate privată.
După desenul piesei se vecie că toporul avea muchii rotunjite, un tăiş transversal care
păstrează urme de folosire, fiind foarte tacit. Partea unde este gaura de înmănU1Şare de formă
aproape circulară, este mai lată. Ceafa este plată, rotunjită numai la colţuri. Dintre dimen-
siunile toporului cunoaştem numai L totală = 15,5 cm (PI. IV;3). Pentru piesa de la Voi-
vodeni găsim o analogie foarte apropiată chiar în repertoriul de faţă (PI. II{4) pe baza căreia
o putem încadra piesa în categoria topoarelor ciocan de aramă, tip Cotiglet27 •
19. Verificînd muzeele şcolare şi colţurile muzeistice din judeţul Sălaj a f05t depistat
un fragment de topor de aramă la şcoala generală din Halmăşd .. Piesa a fost descoperită
la Cerîşa în anul 1976 de către elevul Vlaicu Dumitru, în grădina casei sale.
Fragmentul păstrează o parte din braţul cu tăiş al toporului. Tăişul este tacit prin
utilizare, avînd forma semicirculară. Muchiile sînt rotunjite. Din gaura de înmănuşare nu s-a
păstrat nimic. Fragmentul păstrează asperităţi de la turnare. Aie patina verzuie. Lp = 6,1 cm;
1 tăişului = 3,4 cm; gros. în pUJl.Ctul de rupere a piesei = 2,1 cm (PI. 1Vif4).
Publicînd aceste descoperiri ocazionale sperăm să contribuim la îmbogăţirea cunoştin
ţelO!' privind perioada de trecere de la epoca neolitică la epoca bronzului, în judeţu.I Sălaj
perioadă mai puţin cercetată şi cunoscută pînă În prezent. ln coroborare cu alte lucrări de
acest gen28 sau - în cazuri mai fericite - cu studii bazate pe cercetări arheologice sistema-
tice29 sperăm că repertori~ nostru va contribui la întregirea cunoştinţelor privind epoca ara-
mei în N-V Romaniei.
EVA LAKO
VER2EICHNIS DER KUPFERAXTE VON DEM KREIS SALAJ
(Z u s a m m e n f .a s ·s u n g)
ln der Sammlung des Mu.seums fiir Geschichte und Kunst aus Zalău befirulen sich 7
gekaufte ader gestiftete Kupferaxte, die alle gelegentlich, nicht durch sistematische archaolo-
gische Ausgrabungen, entdeckt wurden. Deswegen fehlen die stratigraphischen Beobachrungen,
pentru Aideal, nr. 669, II, nr. 663; Arch Kozl, 4, 1865, p. 169; V, p. 31; Roska, Rep.,
p. 274. .
23 Jurnalul M.N.M. din anu.I 1889 nr. 55; M. Petri, op .cit., I, 1901, p. 33; Arch Ert,
33, 1913, p. 307; Roska, Rep., p. 274; Idem, în Kozlemenyek, 2, 1942, Cluj, p. S3.
24 Arch Ert, 21, 1901, p. 55-56; Roska, în Kozlemenyek, 2, 1942, Cluj, p. 51.
25 Jurnalul M.N.M. din anul 1889, nr. 23; M. Petră, op. cit„ I, 1901, p. 30; Roska,
Rep., p. 249; M. Roska, în Kozlemenyek, 2, p. 51.

26 M. Roska, în Kozlemenyek, 2, 1942, p. 57, fig. 56; Roska Rep., p. 296, fig. 355.
21 A. Vulpe, op cit., II, 1975, p. 21, pi. 2/19.
28
T. Bader, în Apulum, tl, 1973, p. 703-708.
29 K. Kacs6, în St. Corn. Satu Mare, 1969, p. 49-55.
Repertoriul topoarelor de aramă 49
was die atienmg dieser Axte sehr erschwert. Darum ist dieser Anikel kein analytisches
Studium, spndem ein Verzeichnis aller Kupferăxte, die im Kreis Sălaj (Rumanien) entd.ecki
worden sine\.
Die 7 \Kupferăxte, d~ sich im MU5Cum fiir Geschichte und· Kunst aus Za:lău befinden,
wurden in R~stolţu Mare (zwei Stiick), neben dem Dorf Agrij (1 Stiick), in Buciumi (1 Stiick),
in Nadişuil Român (1 Stilck) in Vădurele (1 Stiick) und Şasa (1 Stiick) entdeckt. Sie gehoren
verschiedenen Typen an: 3 Stiicke von Typus Plo~nik, 1 Stiick vom Typus Cocliget, 1 Stiick
vom Typus Jaszladăny, 1 Stiick der Variante Tîrnăviţa des Typus Jaszladany, 1 Stiick vom
Typus Fajsz.
Damit unser Verzeichnis rn0glichst vollstăndig sei, erwăhnen wir auch die vor der
Griindung des zalauer Museums gemachten Funden, die nur in der Fachliteratur behandelt
wurden. Wir erwăhnen hier die Funde von Ip, Romita, Lupoaia, Lllipoaia, Ugruţiu (2 Stiick),
Ileandia, Nu~falău, Meseşenii de Jos, Şimleu! Silvaniei (2 Stiick), Giurtelecu Şimleufoi, Uileacu
Şimleului undi Voivodeni. Von den 13 Kupferăxten konnten nur 4 Typen naher bestimmt
werden: die Kupferăxte von Ip, Romita und Ugruţiu, welche dem Typus Merokeresztes
angehoren, wăhrend die Axt von Voivodeni dem Typus Cotiglet angehărt.
\
\
\
\
\
DEPOZITUL DE BRONZURI DE LA CICEU-CORABIA
ln pnmavara anului 1968 cu prilejul executării arăturilor În punctul

„Măgura" situat în partea de N a satului Ciceu~Corabia, corn. P. Rareş;
jud. Bistriţa-Năsăud a fost descoperit Întîmplător un mic depozit de bron-
zuri. Depozitul se afla depus, la mică adîncime, într-un vas de lut 1 care a fost
tăiat în două de fierul plugului cu care ocazie piesele de bronz ce se aflau
în partea superioară a vasului au fost Împrăştiate pe o suprafaţă de circa
8-10 m2. Obiectele de bronz au fost culese de locuitorul Sigartău Gavrila,
iar fragmentele ceramice rămase pe loc s-au pierdut .. Date fiind condiţiile de
descoperire, depozitul a intrat în mai multe colecţii şi anume: mai multe obi-
ecte au rămas în posesia descoperitorului, alte piese au fost cedate de către
descoperitor colecţiei Şcolii Generale din Ciceu-Corabia de unde, ulterior,
cîteva au ajuns În coleqia Liceului nr. 1 din Jibou 2 • ln sfîrşit, o parte din
obiectele rămase la descoperitor au fost achiziţionate În 1968 de către Şt.
Dănilă pentru muzeul din Bistriţa; restul obiectelor au fost achiziţionate de
mine În 197 4 pentru acelaşi muzeu.
În octombrie 1974 însoţit de descoperitor şi de colegul Corneliu Gaiu
am executat un sondaj de verificare la locul descoperirii şi o cercetare de
suprafaţă a zonei în care a apărut depozitul. Am constatat cu acest prilej
că vasul cu obiectele de bronz a fost ascuns Într-o mare aşezare hallstattiană
fortificată3 care, după ceramica culeasă, poate fi considerată contemporană cu
depozitul. Sondajul n-a dus la descoperirea de noi obiecte de bronz sau a
unor fragmente ceramice despre care să avem certitudinea că au făcut parte
din vasul în care fusese depus depozitul.
1 Informaţiile privind' locul şi condiţiile descoperirii ni le-a furnizat Gavrilă Sigartău,
descoperitornl depozitului. Descoperirea a mai fost menţionată de Şt. Ferenczi în File de

Istorie, l, 1971, p. 76 şi de G. Marinescu-Şt. Dănilă, în File de Istorie, 3, 1974, p. 77, nr. 9.
2 In 1970 un celt Întreg, unul fragmentar şi un lanţ fragmentar au fost duse, din co-
lecţia şcolară Ciceu-Corabia, de către o elevă şi cedate profesorului de istorie Ion Ivănescu
organizatorul unei colecţii şcolare la Liceul nr. 1 din Jibou. Ulterior I. Ivănescu a dese-
nat cele 3 piese pentru dr. Mircea Rusu care, cu cunoscuta-i amabalitate, ne-a cedat aceste
desene pentru publicare. Ambilor le aducem mulţumiri şi pe această cale.
3
Referiri la această aşezare fortificată au fost făcute de J. K.adar în Szolnok-Doboka
varmegye monografiaja, II, Dej, 1900, p. 441 şi, mai amplu şi maâ documentat, de Şt. Fe-
renczi, În File de Istorie, 1, p. 76 sqq. Primele săpături arheologice de amploare - a fos1
seqionat valul şi a fost sondară aşezarea - au fost făcute în 1976 şi 1977 de către Valentin
Vasiliev şi Corneliu Gaiu (vezi şi Dacia N.S., 21, 1977, pp. 360-361, nr. 28~
52 G. MARINESCU
Aşa cum am mai arătat, depozitul a fost Împărţit după descoperire fapt
ce a îngreunat atît identificarea tuturor pieselor cît şi publicarea sa. Deşi nu
sîntem absolut siguri că toate piesele pe care le conţinea vasul la descoperire
au fost identificate şi desenate, apreciem totuşi că, în linii mari, depozitul era
compus din materialele pe care le prezentăm şi că doar eventuale piese mă
runte se mai pot afla încă În posesia unor colecţionari.
Aşadar depozitul avea În componenţă următoarele piese:
1. Celt (pi. I, 1) cu gura dreaptă, îngroşată şi decorată cu 3 linii paralele în relief.

Pe feţele late celtul este decorat cu 3 linii paralele orizontale şi 3 linii verticale. Toarta ma-
sivă, biconvexă mai păstrează urma ciotului de turna.re. Patină nobilă, maronie. Dimensiuni:
L = 11 cm; adîncimea golului =6,3 cm; gr. = 335 g. Mz. Bistriţa, inv. 4169.
2. Celt (pl. I, 2) cu gura dreaptă şi uşor Îngroşată, tăişul lăţit şi arcuit. Corpul oval
în seqiune transversală este decorat cu o linie orizontală din care pornesc dlouă linii în semi-
cerc. Două nervuri laterale urmăresc marginile celtului pînă la tăiş. Patină nobilă, maronie.
Dimensiuni: L = 9,3 cm; adîncimea golului = 4,3 cm; gr. 136 g. Mz. Bistriţa,
inv. 4168.
3. Celt (pi. I, 4) similar, cu decor de linii orizontale sau plasate unghiular. Patină
nobilă, maronie. Dimensiuni: L = 8,2 cm; adîncimea golului = 5,6 cm; gr. = 100 g. Co-
leqia şcolară Ciceu-Mihă.ieşti.
4. Celt (pi. I, 3) cu gura dreaptă şi Îngroşată, corpul oval cu decor geometric forma~
din linii fin reliefate. Dimensiuni: L = 10,8 cm; Colecţia Liceului nr. 1 Jibou. 5. Celt
(pi. I, 6) de acelaşi cip, fragmentar. Col. Lic. nr-. 1 Jibou. 6-9. Patru celturi (pl. I, 5,
7-9) fragmentare, rupte din vechime, de tipul celor cu gura dreaptă şi îngroşată, cu corpul
oval şi decorat cu linii orizontale sau verticale fin reliefate. Patină verzui-maronie. Colecţia
şcdl.a.ră Ciceu-Corabi.a.. 10. O seceră (pi. I, 10) cu buton, cu lama îngustă, corpul arcu.it şi
Întărit pe margine cu o nervură bine reliefată. Dimensiuni: L pe coardă = 12,6 cm; Mz.
Bistriţa, inv. 4173. 11-17. Şapte seceri (pi. I, 11-17) fragmentare de tipul celor cu buton
(poate cu excepţia celei de la pi. I, 17), cu corpul a.reuit şi cu lama întări tă de una sau
două nervuri. Coleqiia şcolară Ci.ceu-Corabia. 18. Lama unui cuţit? (pl. I, 18) cu un singur
tăiş şi cu vîrful îndreptat în sus. Colecţia şcolară Ciceu-Corabia. 19. Un cuţit fragmentar
(pi. I, 19) de tipul celor cu l.imbă la miner. Mz. Bistriţa, inv. 7432. 20. O daltă improvi-
zată din vechime (pl. II, 1) dintr-o toartă torsionată de vas. Dimensiuni: L = 12,2 cm;
Mz. Bistriţa, inv. 4172. 21. O dăltiţă (pi. II, 2) cu gaura de înmănuşare ovală şi gura uşor
îngroşată. Dimensiuni: L = 9 cm. Mz. Bistriţa. inv. 4170. 22. O daltă (pi. II, 3) cu capă
tul superior rupt din vechime. Mz. Bistriţa, inv. 4171. 23. Un fragment de platoşă'? (pl.
II, 4) de tablă masivă de bronz bogat decorată. Mz. Bistriţa, inv. 7431. 24. Un fragment
de coif? (pi. II, 11) din tablă decorată cu linii fin incizate. Colecţia şcolară Ciceu-Corabia.
25-26. Două fragmente (pi. II, 5) ce provin probabil din aceeaşi lance ruptă di~ .vechime.
Colecţia şcolară Ciceu-Corabia. 27-28. Două fragmente de lanţ (zăbală?) cu verigile apla-
tizate şi puternic uzate dlatorită unei îndelungate folosiri. Un lanţ (pl. II, 6) se află în mu-
zeul Bistriţa (inv. 7431) celălalt (pi. II, 7) se păstrează în colecţia Lic. nr. 1 din ~ibou.
29-30. Două verigi (pi. II, 8-9) ce au putut servi ca accesorii ale zăbalelor. Colecţia şc.
Ciceu-Corahia. 31. Un ac (pi. II, 10), cu capul rupt, decorat la partea superioară. Colecţia
şcolară Ciceu-Corabia. 32. O brăţară fragmentară (pi. II, 12), de secţiune plan-convexă bogat
ornamentată cu benzi incizate dispuse „în brăduţ•. Coleqia şcolară Ciceu-Corabia. 33. O
brăţară întreagă (pi. II, 13) de secţiune rotundă, neglijent decorată cu liniuţe incizate. Mz.
Bistriţa, inv. 7433. 34-36. Trei fragmente de bară torsionată (cdli::re?, torţi de vase?) dintre
care două (pi. II, 15-16) se află în coleqia şcolară Ciceu-Corabia, iar unul (pi. II, 17) În
4 Precizarea o datorăm tor 'lm'lbilităţii lui M. R1..,u.
Depozitul de bronzuri de la Ciceu-Corabia 53
10
PI. I. - Depozi~ d4 lwonzufi de la Cicsu-Cofabia ( Bfonzehorl) ; Scafa : 1/2
G. MARINESCU
54
, . .„.
:•.
i
·.
I
"·
f·' •
_i_ -
. .
.·~·.
I ;
'\WI .
o;
9
14
-~
„, 4
-
~-
;© ' 20
19
\ 18
·.
'
Pl. II. - Depozitul de lwonzuri de la Ciceu-Corabia ( Bronzehort) ; Scara : 1/2
Mz. Bistriţa, inv. 12.987. 37. Un nasture de bronz în formă de calotă (pl. II, 14). Mz.
Bistriţa, inv. 7434. 38-42. Cinci fragmente (pl. II, 18-22) ce au făcut parte din piese
diferite (coliere?, wrţi?, brăţări? etc.). Toate fragmentele sînt. rupte din vechime. Colecţia
scalară Ciceu-Corabia.
INCADRARE CRONOLOGICA ŞI TIPOLOGICA
Din prezentarea de mai sus a reieşit faptul că depozitul nu depăşea greu-

tatea de 2,5-3 Kg încadrîndu-se astfel în categoria depozitelor mici de
bronzuri. Compoziţia eterogenă a depozitului, În care piesele noi sînt asociate
cu piese scoase din uz şi strînse pentru a fi returnate, ne dovedeşte că acest
mic „tezaur" a aparţinut unui singur individ, probabil un meşter bronzier
ambulant.
În ce priveşte datarea, se poate spune că piesele componente ale depozi-
tului au numeroase analogii în depozitele de bronzuri transilvănene datate În
Ha B1 -B 2 • Astfel celturile, atît cele întregi cît şi cele fragmentare apar, atît
ca tip cît şi ca decor, În numeroase descoperiri din care cităm doar cîteva:
Brăduţ, Cluj-Napoca II, Cetea, Giurgiova, Josani, Pianu de Sus, Suatu, Spăl
naca I, Sîmbăta Nouă, Hida etc. 5 •
Secerile cu buton apar frecvent în depozitele de la sfîrşitul epocii bronzu-
lui şi începutul Hallstattului şi de aceea sînt mai puţin utile în datare. Pre-
cizăm Însă că seceri similare apar cel mai tîrziu În depozitele de Ha B1, fapt
ce trebuie luat în considerare în datarea Întregului depozit mai ales că aceste
seceri erau, toate, ieşite din uz la data ascunderii depozitului.
Cuţitul fragmentar de tipul celor cu limbă la mîner (pl. II, 19) are, de
asemenea, unele analogii În depozitele de Ha A 2 de la Căpuşu de Cîmpie şi
Variaş 7 şi o excelentă analogie în depozitul de Ha B1 de la Corneşti 8 • Ţinînd
seama de aceste analogii, de faptul că acest tip de cuţit nu apare în depozitele
de Ha B2 ca şi de constatarea că la data a5cunderii cuţitul era ieşit din uz
credem că şi această piesă se poate data cel mai tîrziu în Ha B1 •
Dălţile sînt şi ele piese atipice avînd analogii, ce merg uneori pînă la
identitate, în depozitele de bronzuri datate din Bronz D pînă În Ha B2 • în ce
priveşte dalta confeqionată prin transformarea şi adaptarea barei torsionate,
presupunem că aceasta a servit provizoriu meşterului turnător şi de aceea este
firesc ca piesa să nu aibă analogii În depozitele de bronzuri cunoscute pînă În
prezent.
5 Pentru toate a.ceste descoperiri cităm excelenta lucrare a lui M. Petrescu-Dîmboviţa,

Depozitele de bronzuri din România, Bucureşti, 1977, unde este citată şi bibliografia mai
veche .. „ pl. 302/2; pi. 303, 14 şi pi. 304, 1-2; pl. 307, 14; pl. 309, 3-8; pl. 314, 1;
pi. 322, 7-16; pl. 326, 3-7; pi. 341, 9-10; pl. 348, 9, 14 er.c.
6 Sălard, Şpălnaca, Tăuteu sau Vărd. Pentru toate vezi M. Petrescu-Dîmboviţa, Depo-
zitele .. „ pl. 316, 5-6; pi. 326, 11-15; pi. 330, 1-2; pl. 332, 18-20.
; ibid. pl. 286, 10 şi pi. 293, 8.
B ibid. pi. 306, 2.
56 G. MARINESCU
Vîrful de lance, în forma Întregită de noi, are analogii atît în depozitele

de Ha B1 cît şi În cele de Ha B29 •
Cele două zăbale (pi. II, 6-7) nu au, ca formă, analogii apropiate în
depozitele de bronzuri din România, dar se aseamănă în ceea ce priveşte ma-
niera de execuţie cu barele laterale ale celor două psalii găsite în depozitul
de la Belin datat în Ha B1 10 • Zăbalele de la Ciceu-Corabia, a căror datare este
asigurată chiar dacă n-au analogii apropiate în depozitele de bronzuri, se
constituie, alături de psaliile de la Belin, ca o verigă intermediară între des-
coperirile de piese de harnaşament mai vechi datate în Bronz nu (Lozna, Stu-
pini etc) sau în Ha A 112 (Uioara, Ungureni etc.) şi cele mai recente datate în
Ha Bp (Vetiş).
Fragmentele de bară torsionată (pi. II, 1, 15-17) ce provin din torţi
de vase, poate din coliere, deşi se regăsesc şi în depozite mai timpurii 14 au
cele mai multe analogii în depozitele de Ha B2 fapt ce trebuie avut în vedere
la datarea Întregului depozitI5.
Fragmentul de brăţară (pi. II, 12) de seqiune plan-convexă, cu faţa vi-
zibilă bogat ornamentată nu are analogii în depozitele de Ha B2 dar se regă
seşte frecvent în cele de Ha B1 1 6 •
1n sfîrşit, fragmentul bogat ornamentat (pi. II, 4) pe care îl considerăm
ca făcînd parte dintr-o platoşă, nu are analogii în descoperirile de bronzuri
din România. Dacă presupunerea că făcea parte dintr-o platoşă este bună -
fapt pentru care pledează bogata şi minuţioasa decorare ca şi grosimea tablei
de bronz - atunci acest fragment era plasat undeva în zona centurii luptă
torului după cum pare să sugereze marginea arcuită a fragmentului păstrat.
Aşa după cum s-a văzut şi din analiza detaliată a pieselor componente,
depozitul are piese a căror datare în Ha B1 sau în Ha B2 este sigură, dar şi
piese care se pot data atît în Ha B1 cît şi în Ha B2 • Ţinînd seama de aceste
considerente şi de faptul că anwnite piese se aflau în stare fragmentară la
data ascunderii, credem că depozitul trebuie datat în Ha B1 -B 2 (sec. X-IX
î.e.n.). 1ntr-o datare mai nuanţată am putea spune că depozitul, care cuprinde
multe piese ce au fost folosite sau acumulate în Ha B1, a fost ascuns, dintr-un
motiv sau altul, în Ha B2 •
GEORGE MARINESCU
9
ibid. pi. 303, 10; pi. 314, 18; pi. 315, 1-2; pi. 328, 9; pi. 348, 5; pi\. 350, 4 etc.
10 ibid. pi. 301, 1-2.
11 ibid. pi. 52, 5-8; pi. 65, 5.
12 ibid. pi. 246, 7-8, 21; etc.; pi. 273, 8-12 şi pi. 274, 1.
13 ibid. pi. 362, 6-12.
14 ibid. pl. 258, 8, 12-15 etc.
15 ibid. pl. 344, 1 (Buru); pi. 345, 10 (Dupuş); pl. 352, 10 şi pl. 353, 1-3 (Sîngeorgiu
de Pădure).
16 ibid. pi. 331, 2-2a şi 3-3a (Tăuteu); pi. 317, 10-lOa, 11-lla (Sălard) etc.
DER BRONZEHORT VON CICEU-CORABIA
Der Bronzehort von Ciceu-Corabia (Kreis Bistriţa-Năsăud) wurde im Fnihjar 1968 im

Bereich einer ausgedehnten befestigten Ha B-Siedlung durch Zufall gefunden. Der Hort war
in einem Tongefăs vergraben worden, das nach der Auffindung verloren ging. Der aus Tiil-
lenbeilen, Sichelbruchstikken, Meilldln, dem Bruchsti.ick ein.es Brustpanzers? (Taf. II/4 ), zwei
Fragmenten von GebiBstangen (Taf. II/6-7), einem Bruchstiick von einem Helm? (Taf.
11/11) u.a. bestehende Hort wurde in Ha B1-B2 (10.-9. Jh. y.u.Z.) datiert.
TEZAURUL DE MONETE DACE DE LA VIŞEA
(Contribuţii la studiul emisiunilor monetare ale dacilor napocenses)
Tezaurul de care ne ocupăm 1 , păstrat În Muzeul de Istorie al T ransil-

vaniei, a fost descoperit În vara anului 1968, cu ocazia unor lucrări agricole,
pe coasta de deal numită „La Bostani", situată la aproximativ 2,5 km SSE
de satul Vişea2 (corn. Jucu, jud. Cluj) şi la aproximativ 2 km de satul Bărăi.
Cele 133 de piese de argint care constituie tezauruP fuseseră depozitate În-
tr-un vas de lut distrus Însă de către descoperitori, din care nu s-a putut re-
cupera nici un fragment.
Monetele tezaurului se împart În două grupe bine distincte, cuprinzînd,
respectiv, 29 şi 104 piese. Cele două grupe prezintă, la rîndul lor, variante.
GRUPA I (nr. 1-29)
Grupa I cuprinde, după cum s-a amintit, 29 piese. Ele reprezintă faze de
evoluţie ale tipului Crişeni-Berchieş4. Elemente ale aversului, dar, mai ales ale
reversului, nu lasă nici o îndoială În această privinţă. Cele 29 de piese ale
1 Abreviaţiuni (Abkiirzungen)
POK = K. Pink, Die Miinzpragung der Ostkelten und ihrer Nachbarn, Braun-
schweig, 1974 (retipărire).
OTA R. Gobl, Ostkeltischer Typen-Aulas, Braunschweig, 1973.
Dess Grof Dessewffy Mikl6s Barbar Penzei, I-IV, Budapest; 1910-1915.
Forrer R. Forrer, Keltische Numismatik der Rhein- und Donaulande, I, Graz,
1968.
Ali D. F. Allen, Celtic Coins în the Roya! Coin Cabinet, Stockholm, în
Nordisk Numismatisk Arsskrift, 1972, p. 5-26.
MGD. C. Preda, Monetele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.
Şilindia E. C:hirilă şi colab., Der Miinzhort von Şilindia, Oradea, 1972.
A Stanţa aversului (Aversstempel)
R Stanţa reversului (Rcversstempel)
G Greutatea în grame (Gewicht in Gramm)
D Diametrul în milimetri (Durchmesser in Millimetern)
a axa. Cifra indică poziţia axei reversului pe cadranul unui ceas (Achse.
die Ziffer zeigt die Srellung cler Reversachse zum Avers auf dem
Uhrziifferblatt an).
2 O scurtă menţiune a descoperirii fa E. Chirilă şi colab., Acta MN, 7, 1970, p. 507.
Fotografiile sînt mărite odată şi jumătate.

3
Există o acceptabilă certitudine că tezaurul a fost achiziţionat integral.
4
E. Chir~lă, Der dakische Miinzschatz von Crişeni-Berchieş, în Dacia, N.S., 9, 1965, p.
185-200.
60 E. CHIRILĂ - I. CHIFOR
~ I năt.rimi
peste IOOOm
% Uber IOOON. Seehohe
Fig. 1. Harta localităţilor menţionate în articol. 1. Vişea; 2. Crişeni-Berchieş' 3. Tonciu;

4. Şilindia 5. Cluj; 6. BistriJa
grupei I se Împart în patru variante, numerotate de la A la D, care, din

punct de vedere stilistic se succed cronologic, chiar dacă, uneori, interferenţa
stanţelor de avers cu cele de revers, face necesare unele precizări în ce pri-
veşte datarea pieselor înseşi. Acest lucru este cu deosebire valabil pentru va-
Tezaurul monetar de la Vişea 61
rianta B (vezi mai jos) la care un revers mai tirziu (sau mai uzat?) decît cel
al variantei D se asociază cu un avers mai vechi şi pentru grupa C, la care
piesa nr. 16 (vezi mai jos) prezintă un revers care, stilistic, este mai recent
decît cel al grupei D.
Varianta A (nr. 1-3)
Varianta A numără trei piese. Ea derivă direct din tipul Crişeni-Ber

chieş, de la care păstrează toate elementele stilistice, în afara lupului din faţa
calului reprezentat pe revers. E posibil ca piesa nr. 17 (vezi mai jos) să păs
treze într-o formă rudimentară o reminiscenţă a acestui lup. Chipul de pe
avers, derivat poate din grupa IV (nr. 20-82) a tipului Crişeni-Berchieş
are trăsăturile mai simplificate, mai grosolane, cu nasul foarte lung, iar tipul
reversului este mult schematizat. Varianta A este analoagă, dar nu identică,
mai ales În ce priveşte aversul 5 , cu piesa POK, pi. VII, 141 şi OTA, pi. 13,
140 /1. Cele trei piese ale variantei A combină o stanţă pentru avers (în di-
ferite stadii de uzură) cu două stanţe de revers.
I. A= 1 R = 1 G = 13,80 D = 24 a = 1
2. A= 1 R=l G = 13,65 D = 23 a= 11
3. A= 1 R=2 G = 13,90 D = 22 a= 10
Stanţa de avers a piesei nr. 3 este mult mai uzată decît la cele două
piese precedente.
Varianta B (nr. 4)
Varianta B cuprinde o singură piesă. Analogiile stilistice dintre aversul

variantelor A şi B ar putea rezulta din faptul că stanţele celor două variante
au fost lucrate de acelaşi meşter. Reversul variantei B este însă mult simplifi-
cat, călăreţul dispărînd cu totul. E adevărat că stanţa de revers a variantei B
este Într-o foarte avansată stare de uzură şi, din cauză că stanţa a fost apli-
cată pe discul monetei mult spre dreapta, e greu de precizat dacă dispariţia
călăreţului se datoreşte uzurii stanţei sau unei extreme schematizări. În ulti-
ma ipoteză, reversul, mai recent ca evoluţie, ar plasa piesa ca atare după emi-
siunile variantelor C-D. Descoperirea mai multor piese aparţinînd variantei
B ar putea da un răspuns precis la această Întrebare. Este posibilă apariţia
unor piese care să asocieze aversul acestei grupe cu un revers mai puţin uzat
sau mai puţin schematizat. Varianta B prezintă analogii evidente cu tipul
POK, pl. VII, 145 şi OTA, pl. 13, 145/2.
4. A=l G=14,55 D=22 a=11
5 Pentru revers analogie perfectă cu OT A, pi. 52, nr. 141/1.
E. CHIRILĂ - I. CHIFOR
62
Varianta C (nr. 5-16)
Varianta C cuprinde 12 piese. La imaginea de pe avers trăsăturile feţei

sînt mai puţin masive, mai mici, decît la variantele A-B. Evident, stanţa
aversului este lucrată În alt stil, de o altă mînă decît cea care a executat va-
riantele precedente. Tendinţa de miniaturizare şi simplificare este cu deose-
bire evidentă la revers, unde partea superioară a călăreţului este redusă la
cîteva linii şi puncte. într-adevăr există un contrast prea mare Între relieful
puternic al calului şi liniile sumare ale reprezentării călăreţului. Această ex-
plică, de altfel, dispariţia aproape totală, pe măsură ce stanţa se uzează, a
părţii superioare a călăreţului pe unele din manetele acestei variante, În timp
ce calul rămîne perfect vizibil. Un stadiu interesant de schematizare a repre-
zentării călăreţului este realizat la piesa nr. 16, unde partea superioară a
corpului acestuia este redată printr-un ansamblu de linii şi puncte iar picio-
rul devine mult mai lung. Varianta C prezintă analogii În ce priveşte aver-
sul pieselor nr. 5-15 cu tipul POK, pl. VII, 144 şi OTA, pl. 13, 144/1, iar
În ce priveşte reversul piesei nr. 16 cu tipul POK, pl. XIX, 354 şi identi-
tate (?) cu OTA, pl. 30, 353/2. Aversul piesei nr. 16, mai bine păstrat decît
cel al pieselor menţionate din POK şi OTA, care sînt foarte şterse, arată ana-
logii evidente cu cel al pieselor 5-15 ale grupei C, În special cu cel al piesei
nr. 7. Varianta C combină trei stanţe de avers cu trei stanţe de revers. După
cum s-a mai spus, stanţa de revers nr. 3, aparţinînd piesei nr. 16, reprezintă
o inovaţie în ce priveşte înfăţişarea călăreţului, care nu se mai încadrează
în imaginea tradiţională moştenită de la piesele tipului Crişeni-Berchieş. Stan-
ţele nr. 1-2, atît cele de avers cît şi cele de revers, sînt foarte uzate, ceea ce
arată că ele au servit la baterea unui număr de piese mult mai mare decît
cel existent În tezaur.
5. A= 1 R=l G = 14,18 D = 22 a= 2
6. A= 1 R=l G = 14,38 D = 23 a= 1
7. A= 2 R=2 G = 14,00 D = 22 a= 12
8. A= 2 R=2 G= 14,12 D = 23 a = 1
9. A= 2 R = 2 G = 14,20 D = 21 a= 3
10. A= 2 R = 2 G = 13,75 D = 22 a= 2
11. A= 2 R=2 G = 14,20 D = 21 a= li
12. A= 2 R = 2 G = 14,00 D = 22 a = 1
13. A= 2 R=2 G = 14,05 D = 21 a= 11
14. A= 2 R = 2 G = 14,20 D = 22 a= 10
15. A= 2 R = 2 G = 14,05 D = 20 a= 12
16. A= 3 R=3 G = 14,30 D = 22 a= 2
Varianta D (nr. 17-29)
Varianta D cuprinde 13 piese. Ea marchează etapa finală de evoluţie a

aversului la piesele grupei I din tezaur. Aversul pare a deriva din grupa III
(nr. 7-19) a tipului Crişeni-Berchieş. Varianta D nu-şi găseşte analogii În
POK sau OTA şi, după cît ştim, poate fi considerată ca absolut inedită.
E posibil însă ca, din punct de vedere stilistic, să fi fost vag influenţată
de tipul OTA, pi. 13, 140/3. ln cadrul variantei se îmbină două stanţe de
avers cu două de revers. In timp ce stanţa de revers nr. 1 pare a aparţine ex-
clusiv variantei D, stanţa de revers nr. 2 este identică cu stanţa de revers nr. 2
a variantei C, Într-o stare de şi mai accentuată uzură decît la varianta C.
Acest fapt stabileşte suficient de bine poziţia cronologică a emisiunilor vari-
antei D. La piesa nr. 17 (cu stanţa de revers nr. 1) În faţa calului se află un
element ce reprezintă poate o reminiscenţă îndepărtată a lupului de pe piesele
din tezaurul de la Crişeni-Berchieş. Stadiul de tranziţie spre forma În care
el apare pe piesa nr. 17 pare a fi reprezentat de reversul tipului OTA, pi.
13, nr. 140/2.
17. A = 1 R=l G = 14,55 D = 22 a= li
18. A= 1 R=l G = 14,05 D = 22 a= 12
19. A= 1 R=l G = 14,25 D = 23 a= 12
20. A= 1 R=I G=? D = 21 a= 11
21. A= 1 R=2 G = 14,25 D = 22 a= 10
22. A= 1 R = 2 G = 14,15 D = 21 a= 2
23. A= 1 R=2 G = 14,20 D = 21 a= 11
24. A= 1 R=2 G = 13,80 D = 20 a= 12
25. A= 1 R=2 G = 14,10 D = 20 a= 11
26. A= 1 R=2 G = 14,42 D = 22 a = I
27. A= I R=2 G = 14,20 D = 22 a = I
28. A= I R=2 G = 14,30 D = 22 a= 12
29. A= 2 R=2 G = 14,15 D = 22 a= 12
Piesa nr. 20. a fost secţionată de descoperitori.
GRUPA II (nr. 30-133)
Grupa II numără 104 piese care aparţin tipului numit de Pink „călăreţ
cu litera B" (B - Reiter) 6 , după ornamentul în formă de B care împodo-
beşte panaşul călăreţului de pe revers. In literatura noastră numismatică acest
tip este cunoscut ca tipul Tonciu 7 , după localitatea de unde provine cea mai
semnificativă descoperire de asemenea monete: un tezaur de cca. 160 piese 8 ,
urmat acum de cel de la Vişea cu 104 piese. Grupa II este mult mai nume-
roasă, mai unitară şi, evident, mai recentă decît grupa I, de care se deosebeşte
de altfel, şi prin calitatea mult inferioară a metalului şi, în unele cazuri prin
tehnica de execuţie, legată şi ea de calitatea acestuia (vezi mai jos). Toate
piesele acestei grupe sînt mai uşoare decît cele ale grupei I. Cele 104 piese
se împart în două variante: A-B, care se deosebesc prin gradul de stilizare.
Varianta A (nr. 30-132)
Varianta A cuprinde 103 piese, care îmbină trei stanţe de avers cu trei
stanţede revers. Piesele emise cu primele două stanţe de avers (nr. 30-131)
G POK, p. 78-79.
1 MGD, p. 104. sqq.
e MGD, p. 104-105, cu nota 311.
64 E. CHIRILA - I. CHIFOR
prezintă analogii în ce priveşte aversul cu OTA, pi. 27, nr. 308/1, iar cele
emise cu stanţa de avers nr. 3, analogii cu OTA, pi. 27, nr. 308/3. în ce
priveşte reversul, toate cele trei stanţe de revers ale variantei A sînt analoage
cu tipul OTA, pi. 27, nr. 308/1-2.
A=l R = 1
30. G = 11,75 D = 23 a= 12
31. G = 12,00 D = 25 a= 12
32. G = 11,70 D = 24 a= 12
33. G = 12,05 D = 26 a= 12
34. G = 12,22 D = 24 a= 12
35. G = 12,22 D = 24 a= 12
36. G = 12,10 D = 25 a= 11
37. G = 12,20 D = 24 a= 11
38. G = 11,85 D = 24 a= 11
39. G = 11,45 D = 25 a= 12
40. G = 11,60 D = 25 a= 2
41. G = 12,05 D = 25 a= 11
42. G = 11,85 D = 24 a= 11
43. G = 11,95 D = 25 a= 12
44. G = 12,05 D = 25 a= 1
45. G = 11,45 D = 25 a= 12
46. G = 11,60 D = 25 a= 2
47. G = 11,90 D = 25 a= 2
48. G = 12,25 D = 24 a= 12
49. G = 11,95 D = 24 a= 12
50. G = 11,20 D = 25 a= 11
51. G=ll,90 D = 24 a= 12
52. G = 11,40 D = 25 a= 2,30
53. G = 11,40 D = 24 a= 11
54. G = 11,70 D = 25 a= 2
55. G= 12,15 D = 25 a= 1
56. G = 12,10 D = 25 a= 12
57. G = 11,50 D = 25 a= 12
58. G = 12,15 D = 24 a= 1
59. G = 12,15 D = 24 a= 12
60. G = 11,95 D = 24 a= 12
61. G = 12,30 D = 24 a= 12
62. G = 12,42 D = 24 a= 2
63. G = 11,90 D = 25 a= 12
64. G = 12,05 D = 23 a= 2
65. G = 12,05 D = 25 a= 1
66. G = 12,00 D = 24 a= 1
67. G = 12,30 D = 25 . a= 12
68. G = 11,85 D = 24 a= 2
69. G = 11,60 D = 25 a= 1
70. G=ll,95 D = 24 a= 11
71. G = 12,30 D = 25 a= 12
72. G = 11,70 D = 24 a= 12
73. G = 12,50 D = 24 a= 1
74. G = 11,60 D = 24 a= 11
75. G = 11,85 D = 24 a= 1
76. G = 11,95 D = 24 a= 11
77. G = 11,95 D = 24 a= 1
78. G = 12,45 D = 25 a= 2
79. G = 11,70 D = 25 a= 12
80. G = 12,00 D = 24 a= 1
81. G = 11,60 D = 25 a= li
82. G = 11,95 D = 24 a= 3
83. G = 11,50 D = 23 a= 2
84. G = 11,85 D = 24 a= 2
85. G = 12,35 D = 24 a= 12
86. G = 11,70 D = 24 a= 12
87. G = 11,90 D = 24 a= 12
88. G = 11,80 D = 24 a= li
89. G = 11,95 D = 24 a= 12
90. G = 12,40 D = 24 a= 12
91. G=ll,85 D = 25 a= 10
92. G = 12,10 D = 25 a = 1
93. G = 11,75 D = 24 a= 12
94. G = 11,90 D = 25 a= 12
95. G = 12,75 D = 25 a= 12
96. G = 12,15 D = 25 a= 12
97. G = 12,15 D = 24 a= 12
98. G = 12,05 D = 25 a = 1
99. G = 12,05 D = 25 a = 1
100. G = 12,10 D = 25 a= 12
101. G = 11,75 D = 25 a= 2
102. G = 11,45 D = 25 a= 12
103. G = 12,70 D = 25 a= 12
104. G = 11,40 D = 25 a= 12
105. G = 11,80 D = 25 a= 2
106. G = 11,95 D = 25 a = 1
107. G = 11,75 D = 24 a = 1
108. G = 11,60 D = 23 a= 12
109. G = ll,95 D = 25 a= 12
llO. G = 11,90 D = 25 a = 1
li 1. G = 12,00 D = 25 a = 1
112. G = 11,95 D = 24 a= 12
ll3. G = ll,95 D = 25 a= 12
ll4. G = ll,35 D = 26 a = 1
ll5. G = 13,05 D = 24 a = 1
ll6. G = ll,30 D = 25 a= 3
ll7. G = 11,50 D = 25 a= 2
ll8. G = 12,15 D = 25 a= 12
119. G = 12,20 D = 25 a= 2
120. G = ll,70 D = 25 a= 12
121. G = 11,95 D = 25 a= 12
122. G = 12,00 D = 23 a= 12
123. G = ? D = 25 a= 12
124. G = ? D = 25 a = 1
125. G = ? D = 24 a= 2
126. G = ? D = 24 a= 3
Piesele nr. 123-126 au fost secţionate de către descoperitori.

R=2
127. G = 11,60 D = 24 a= 12
128. G = 11,40 D = 24 a= 12
129. G = ll,70 D = 25 a= 2
130. G = ll,80 D = 25 a= 3
131. G = ll,70 D = 23 a= 2
A=3 R = 3
132. G = 12,00 D = 25 a= 2
5 - Acta Musei Porolissensis III
Varianta B (nr. 133)
Varianta B este reprezentată printr-o singură piesă. Atît imaginea de pe

avers cît şi cea de pe revers marchează un pas înainte în procesul de stilizare
caracteristic emisiunilor monetare de tip Tonciu. A versul piesei din tezaur
este identic cu OTA, pi. 27, nr. 308/4, care, la rîndul lui, pare a descinde din
tipul OTA, pi. 27, nr. 308/2. Aversul piesei POK, pi. XVI, nr. 308, nu este
destul de clar pentru a se putea preciza dacă piesa din tezaur este identică
sau numai analoagă cu el. Reversul piesei nr. 133 prezintă analogii cu rever-
sul pesei amintite din POK şi cu cel al piesei 308 1 4 din OTA: litera B este
desprinsă cu totul de panaşul călăreţului. La piesa de la Vişea însă şirul de
puncte de sub picioarele calului este dublu.
133. A = 1 R = 1 G = 11,40 D = 25 a= 12
Grupa I se dovedeşte a fi deosebit de complexă. Ea prezintă, după cum

s-a mai spus, faze tîrzii, barbarizate, ale emisiunilor de tip Crişeni-Berchieş.
Între aceste faze, toate fără lup în faţa calului 9 , şi tipul iniţial Crişcni-Iler
chieş se interpune o emisiune tot fără lup, dar de excelentă execuţie, din seria
reprezentată de piesa nr. 723 din tezaurul de la Şilindia. Aversul acesteia
din urmă ar putea reprezenta şi prototipul mai îndepărtat al aversului vari-
antei B din grupa I a tezaurului de la Vişea. Pe de altă parte există Încă emi-
siuni Înrudite stilistic şi, probabil, contemporane cu varianta A a grupei I din
tezaur care par să mai păstreze Într-o formă proprie lupul 10 • Toate acestea
arată cit de complicată este evoluţia tipului Crişeni-Berchieş şi, implicit, cît
de intensă este activitatea atelierului din care provin aceste emisiuni. Vari-
antele A-D ale grupei I se succed cronologic 11 • ln această ordine de idei
este deosebit de concludent faptul că piesele variantelor C-D ale grupei I
sînt mai numeroase decît cele ale variantelor A-B, ceea ce arată că ele cir-
culau în număr mare În zonă la data acumulării tezaurului, tocmai pentru că
erau mai recent emise, În timp ce seriile A-B se aflau În număr mai mic în
circulaţie ca urmare a difuzării lor pe o arie mai vastă, din cauză că erau
mai vechi, sau [useseră deja tezaurizate. Succesiunea cronologică a variante-
lor C-D este clar demonstrată de folosirea unei stanţe comune de revers
(nr. 2), care, la varianta D se afla Într-o stare de uzură mult mai avansată
decît la varianta C. Piesa nr. 16 ca atare poate fi mai recentă decît cele ale
variantei D pentru că, În cadrul activităţii atelierului, care nu lucra neîn-
trerupt, poate să se fi folosit o stanţă mai veche de avers a variantei C îm-
preună cu cea nouă de revers a piesei 16. Succesiunea cronologică a variantelor
C-D În totaiitatea lor este însă evidentă, ca şi apartenenţa lor la emisiunile
aceluiaşi atelier monetar. Aversul piesei nr. 16 se încadrează tipologic În tipul
9 O excepţie poate fi piesa nr. 17.

10 OT A, pi. D, nr. 140/2.
11 Diferenţa de greutate Între variantele A-B, ceva mai uşoare decît variantele
C-D, nu contrazice succesiunea cronologică propusă de noi. Evoluţia stilistică a celor patru
variante ale grupei I este elementul esenţial pentru stabilirea cronologiei.
de avers comun variantei C din grupa I, ceea ce implică În chip evident apar-
tenenţa piesei la emisiunile monetare ale acestei variante, chiar dacă reversul
piesei reprezintă o inovaţie. De altfel evoluţia aversului şi reversului de la va-
rianta A spre varianta C a grupei I (inclusiv piesa nr. 16) apare limpede
În succesiunea de piese derivate din tipul Crişeni - Berchieş prezentată de
OTA 12 , ceea ce confirmă că piesa amintită este emisă şi ea În acelaşi atelier
cu piesele grupei I. E adevărat că Pink 1 3 plasează locul de origine al emisiu-
nilor POK, nr. 353-354 si OTA, 353/1-2 (emisiuni În care se încadrează
!:'i piesa nr. 16) la V de Tisa, dar această atribuire este la fel de greşită ca
şi plasarea locului de emitere al pieselor de tip Crişeni - Berchieş la vărsa
rea Savei În Dunăre 1 4, cînd el se află de fapt În zona Clujului. Rămîne de
văzut dacă nu cumva Pink nu stabileşte o legătură artificială, nereală, Între
piesele de tipul POK, nr. 353-354, analoage piesei nr. 16 şi emisiunile POK,
nr. 356-358 (OTA, nr. 353/6-7) desi acesta din urmă ar putea fi influen-
ţate de emisiunile tîrzii de tip Crişeni-Berchieş reprezentate prin piesa nr. 16
de la Vişea.
Toate piesele grupei I au o caracteristică comună: calitatea excepţională
a argintului şi compoziţia luiis, fapt ce pledează convingător, pe lîngă crite-
riile stilistice discutate, pentru provenienţa lor din acelaşi atelier, extrem
de activ, după cum arată nu numai starea de uzură a stanţelor cu care s-au
emis piesele din tezaur, ci şi numeroasele variante prezente În POK şi OTA,
amintite mai sus, atelier care a emis şi tipul iniţial Crişeni - Berchieş. Pie-
sele grupei I permit urmărirea aproape pas cu pas a evoluţiei unui tip mone-
tar În cadrul atelierului de unde provin aceste piese.
în comparaţie cu grupa I, grupa II se înfăţişează mai puţin complexă
şi mai unitară. După cum s-a mai spus, grupa a II-a are două variante, A
şi B, care se succed cronologic. Faptul că singura piesă a variantei B (nr. 133)
este evident mult mai stilizată decît cele ale variantei A, reprezintă un cri-
teriu suficient pentru stabilirea raportului cronologic Între cele două variante.
Proporţia pieselor din varianta A (103 piese) faţă de una singură a variantei
B pare a indica un real decalaj cronologic Între cele două variante, În sensul
că emisiunile aparţinînd variantei B îşi fac apariţia la o dată cînd stanţele
variantei A începuseră să se uzeze ca urmare a unei intense şi îndelungate În-
trebuinţări!G. Este deci evident că cele două variante nu reprezintă În nici un
caz emisiuni paralele. Apariţia variantei B pare a marca şi data Îngropării
tezaurului, altfel ar fi fost de aşteptat ca Într-un tezaur acumulat În apro-
12 OT A, pi. 52, nr. 141, 144/2, 354/3. Reamintim că piesa nr. 16 prezintă analogii
cu POK, pi. XIX, nr. 354 şi pare a avea revers identic cu cel al piesei OTA, pi. 30, nr.
35\'2.
ta POK, p. 61.
14 POK, p. 39.
15 E. Stoicovici, în ActaMN, 12, 1975, p. 93. Piesa nr. 20 a fost seqionata ş1 a permis
obţinerea de date privind argintul care conţine urme d~ aur coloidail, specific, pare-se, ar-
gintului din Transilvania. Vezi E. Stoicovici - FI. Stoicovici, În ActaMN, 9, 1972, p. 375.
16 La multe din piesele variantei A din grupa II stanţele, în special cele de avers,
prezintă evidente semne de uzură. E probabil că varianta B a acestei grupe să reprezinte
prima fază de stilizare a tipului iniţial Tonciu, din care face parte varianta A.
68 E. CHIRILĂ - I. CHll:'UR
pierea sau În zona imediată a atelierului din care provin piesele grupei II
(vezi mai jos) să fi fost prezente mai multe piese din varianta B. În această
ordine de idei, tezaurul de la Vişea pare a fi mai vechi din punct de vedere
stilistic şi mai omogen decît cel de la Tonciu şi îngropat cu mult înaintea
acestuia, pentru că În tezaurul de la Tonciu sînt prezente nu mai puţin de
12 variante ale tipului Tonciu, unele Într-un foarte înaintat grad de stilizare
şi, de ce n-am spune-o, de barbarizare 17 . Numărul mare de variante ca şi
gradul de barbarizare al pieselor de la Tonciu este legat de evoluţia în timp
a emisiunilor de acest tip, ceea ce implică desigur o datare mai tîrzie şi o
Îngropare la o dată mai tîrzie decît în cazul tezaurului de la Vişea.
Piesele grupei II au o greutate net inferioară celor ale grupei I: la va-
rianta A greutatea lor oscilează Între o minimă de 11,20 g (piesa nr. 50) şi
o maximă de 13,05 g (piesa nr. 115), cu o greutate medie de +12 g. Sin-
gura piesă, a variantei B cîntăreşte 11,40 g, situîndu-se deci alături de piesele
cu cea mai mică greutate ale variantei A.
Piesele grupei II se deosebesc de cele ale grupei precedente şi prin calita-
tea metalului. În timp ce la grupa I argintul este de o excepţională calitate,
la grupa II se constată o deosebire radicală: manetele grupei II se îmyart În
două categorii: piese din argint inferior (60D/0 argint + 400;0 arama) 18 sau
piese suberate, constînd deci dintr-un miez de aramă îmbrăcat în foiţă de
argint, groasă de 0,01-3,00 mm. Compoziţia acestei foiţe este tot 60% ar-
gint + 40% aramă 19 . Adeziunea foiţei de argint la miezul de aramă s-a ob-
ţinut prin forjare la cald 20 • Aceste date au fost obţinute prin secţionarea a pa-
tru piese: nr. 123-126. Piesele nr. 123-124 sînt lucrate integral din aliaj de
compoziţia amintită, în timp ce piesele nr. 125-126 au miez de aramă. As-
pectul exterior al pieselor permite doar să se aprecieze calitatea inferioară a
argintului, nu şi În ce categorie se Încadrează piesele, deci dacă au sau nu
miez de aramă. Oscilaţiile mari în greutatea pieselor grupei II ar putea fi În
legătură cu apartenenţa la una din cele două categorii: piese de aliaj inferior
sau piese cu miez de aramă. Evident, nu s-a putut sacrifica un număr mai
mare de piese, pentru a se lămuri raportul dintre greutatea pieselor grupei II
şi categoria căreia îi aparţin.
La piesele cu miez de aramă, acesta nu se află întotdeauna exact În cen-
trul discului monetei, ci poate fi mult deplasat lateral.
Piesele din tezaurul de la Vişea reprezintă, după cît ştim, cele mai
vechi piese suberate dace, databile Înainte de anul 170 î.e.n. (vezi mai jos).
Existenţa unor monete dace suberate, dar de excelentă execuţie artistică şi
tehnică, în Transilvania este În măsură să explice mai bine motivul şi să da-
teze apariţia uzului de a aplica tăieturi mai mult sau mai puţin adînci pe mo-
netele dace21, uz ce pare a-şi face apariţia În Transilvania pe la Începutul se-
17 MGD, p. 105.
18 E. Stoicovici, în ActaMN, 12, 1975, p. 93.
19 Idem.
20 Ibidem.
21 O discuţie asupra problemei inciziunilor pe monetele dace în MGD, p. 392-396.
Autorul înclină să atribuie aceste incizii necesităţilor de verificare a piesei.
colului II î.e.n.: la tezaurul de la Şilindia nu mai puţin de 84 de piese pre-

zintă asemenea tăieturi, multe din ele atît pe avers cît şi pe revers, iar În
frecvente cazuri cîte două tăieturi 22 . Şi În Transilvania, dar mai ales în afara
ei, la numeroase piese, În special la cele de tip Huşi - Vovrieşti23, se aplică
tăieturi profunde, care străbat monetele dintr-o parte Într-alta. În lumina da-
telor oferite de tezaurul de la Vişea este clar că uzul de a aplica tăieturi
pe manetele dace din Transilvania este determinat de apariţia unor piese dace
suberate, iar aplicarea mai multor tăieturi profunde care străbat maneta
poate fi În legătură cu faptul amintit mai sus că miezul de aramă al manetei
fiind deplasat lateral, este nevoie de mai multe inciziuni adînci pentru a se
verifica dacă moneta are sau nu un asemenea miez, deci dacă este sau nu
su berată.
De altfel practica inciziunilor pe manete nu se limitează la teritoriul
Daciei, ci se regăseşte şi În Germania 24, reprezentînd în ambele cazuri un sis-
tem primitiv, dar eficient de a verifica metalul monetei.
Revenind la Transilvania, se pare că practica inciziunilor pe manete nu
se generalizează aici, mai ales În N, Înainte de începutul secolului II î.e.n.:
nici În tezaurul de la Crişeni - Berchieş, nici În cel de la Vişea nu se găsesc
manete cu inciziuni. Acestea Însă apar pe manetele tezaurului de la Şilindia,
Îngropat pe la 170 î.e.n.; la acesta însă o parte din monetele cu inciziuni pro-
vin din Banat şi e greu de precizat cînd şi unde s-au făcut inciziunile de pe
aceste piese şi dacă ele nu reflectă o practică deja existentă În această zonă.
S-ar părea că inciziunile nu se fac În zona atelierului de unde provine emi-
siunea respectivă:; acolo piesele sînt acceptate ca atare, fără a fi verificate.
La S de Carpaţi uzul inciziunilor pe monete apare mult mai devreme, pe
piese emise de Filip II. Alexandru III şi succesorii săi imediaţi. Printre te-
tradrahmele greceşti şi elenistice emise În atelierele oficiale, în special cele ale
lui Alexandru III, se găsesc piese suberate25: e sigur că şi tracii din sudul
Dunării şi geţii din nordul marelui fluviu s-au văzut încă la sfîrşitul seco-
lului IV şi la începutul secolului III î.e.n. În situaţia de a fi siliţi să verifice
prin inciziuni tetradrahmele de argint venit din S, fără a mai vorbi de imi-
taţiile executate În sudul Dunării. Pe la mijlocul secolului II î.e.n. obiceiul este
general şi la S şi la N de Carpaţi: numeroase tetradrahme ale Macedoniei
Prima şi thasiene poartă cîte o incizie pe avers sau pe revers sau pe ambele
feţe.
1n cazul pieselor de la Vişea se pune o Întrebare: manetele suberate din
tezaur reflectă o necesitate, o lipsă de argint ca atare, sau ele reprezintă o
formă de a valorifica o excepţională îndemînare tehnică În lucrarea meta-
lului, cîştigată În decursul timpului?
În cazul tetradrahmelor lui Alexandru III se pare că este vorba de o
fraudă oficială, bazată pe stăpînirea unei tehnici superioare de prelucrare
a metalului şi nu de o lipsă de argint, avînd În vedere imensa cantitate de
22 Piesele nr. 9, 10, 31, 278, 636, 650, 670, 711.

23 MGD, p. 113.
24 E. Grohne, în Germania, 15, 1931, p. 74-75.
25 MGD, p. 392; de asemeni în tezaurul de la Valea Mare, jud. Vîlcea.
70 E. CHIRILĂ - I. CHIFOR
metal preţios provenind din tezaurele Persiei, cantitate care este monetizată
din iniţiativa regelui macedonean 26 • De altfel la aceste piese argintul care
acoperă miezul de aramă este de calitate superioară.
La tezaurul de la Vişea se pare că este vorba de lipsă de argint, pentru
că, alături de piesele suberate, există piese lucrate integral dintr-un aliaj în
care argintul reprezintă, după cum s-a mai spus, abia 60D/0 • învelişul de ar-
gint al pieselor suberate prezintă şi el aceeaşi compoziţie. La ambele categorii
de piese scăderea În calitatea argintului este perfect vizibilă. S-ar părea că
În acest caz primele simptome ale fenomenului numit criza de argint în Tran-
silvania21, care va duce, În cele din urmă, la apariţia monetelor suberate (dar
cu pojghiţă foarte subţire de argint) sau din aliaj de argint cu totul inferior,
emise în vestul Transilvaniei şi În zona judeţului Hunedoara, monete care mar-
chează sfîrşitul emisiunilor monetare dace în Transilvania~B. Apariţia acestui
fenomen la emisiunile atelierului de unde provin atît piesele de tip Crişeni
Berchieş cît şi cele de tip Tonciu (vezi mai jos) se manifestă izbitor tocmai În
diferenţa de calitate a metalului grupei I şi grupei II din tezaurul de la
Vi şea.
Există şi alte deosebiri Între monetele celor două grupe. În timp ce dis-
cul monetelor grupei I este mai gros, avînd o formă ce sugerează un glob
aplatizat şi este obţinut prin turnare, discul monetelor grupei II este mai plat
şi mai subţire, lucru care se datoreşte procesului de forjare la cald a foilor de
argint pe miezul de aramă la piesele suberate. Numai după ce a fost astfel
pregătit discul este trimis la batere, spre a deveni monetă În sensul propriu
al cuvîntului. Aceeaşi formă o are şi discul monetelor grupei II lucrate din
aliaj de argint cu aramă, probabil pentru a nu se deosebi de piesele suberate.
La grupa II dă de gîndit şi poziţia constantă a axei reversului faţă de
cea aversului la foarte numeroase piese. Acest lucru este cu deosebire vizibil
la monetele nr. 30-126, lucrate cu stanţele de avers şi revers nr. 1; la aces-
tea indicele de poziţie 2 !l se prezintă astfel:
Indice 12 ll IO 3 2,30 2
Numărul de
piese 45 12 3 15 20
2B H. Bengtson, Griechische Geschichte, Miinchen, 1969, p. 363, cu notele 1-2; P.
R. Franke - H. Hirmer, Die Griechische Miinze, Miinchen, 1964, p. 16.

27 !n legătură cu apariţia fenomenului, cauzele lui şi terminologia vezi E. Chirilă -
V. Lucăcel, Ein dakischer Miinzhort aus Nordwestsiebenbiirgen, Cluj, 1970, p. 9. Şilindia,
p. 72.
28 E. Chirilă şi colab., Tezaurul de monede dace de la Feniş, Oradea, 1967, p. 38; E.
Chirilă - V. Lucăcel, op. cit., p. 9.

~!J Indicele de poziţie este cifra care indică poziţia axei reversului faţă de cea a aver-
sU!lui pe cadranul unui ceas. Vezi nota 1.
r ezaurul monetar de la Vişea 71
Deci, la un număr de 97 de piese există grupuri de 45, 20, 15 şi 12

piese cu acelaşi indice 298 • Numărul mare de piese cu poziţie constantă a axei
reversului faţă de avers pare a sugera folosirea unor stanţe fixe, ceea ce im-
plică o tehnică avansată de batere, care se reflectă, de altfel, şi în executarea
pieselor suberate prin metoda amintită. Acest lucru indică, fireşte, un progres
remarcabil În baterea manetei şi În tehnologia prelucrării argintului, În gene-
ral. Progresul tehnologic se manifestă limpede şi În contrastul privind exe-
cuţia tehnică a discului celor două grupe de monete din tezaur. El explică
şi excelenta calitate a reprezentării de pe piesele de început ale tipului Ton-
ciu30, care, sub raport artistic continuă tradiţia tipului Crişeni-Berchieş. Fi-
reşte, excelenta calitate a reprezentării de pe piesele de Început ale tipului
Tonciu se datoreşte şi remarcabilei măiestrii artistice a meşterului gravor 31
care egalează, dacă nu întrece, pe cea a meşterului care a realizat stanţele
tipului Crişeni-Berchieş. Este cazul să amintim că strînsa Înrudire stilistică
Între piesele tezaurului de la Crişeni - Berchieş, pe de o parte, ca şi identi-
tatea de stil dintre piesele iniţiale ale tipului Tonciu arată că fiecare dintre
cele două emisiuni a fost lucrată de cîte un singur meşter, În ambele cazuri
deosebit de înzestrat. Din cele două emisiuni amintite derivă un număr de
variante tîrzii:J 2 care ne arată fazele procesului de degenerare a unui tip ini-
ţial, datorită copierilor succesive.
Revenind la problema tehnicii de lucru a monetelor grupei II, se pare
că la Începutul secolului II î.e.n. (vezi mai jos) asistăm la un remarcabil
progres tehnic În metalurgie În general şi În prelucrarea argintului În special.
Apariţia primelor serii de bijuterii dace de argint în secolul II î.e.n. 33 , poate
chiar În primele decenii ale acestui secol, care vor constitui pînă la sfîrşitul
statului dac una din cele mai reprezentative creaţii artistice ale dacilor 5i do-
2!l.i După cum rezultă din tabel, în seria de piese ammute (nr. 30-126) exista şapte
ind1ci de poziţie. Dacă acceptăm concluziile ce rezultă din numărul de piese cu acelaşi
indice, şi anume folosirea unor stanţe fixe, aceasta implică faptul că stanţele au fost fixate
de şapte ori, probabil după o anumită U7.ură a sistemulu1i de fixare. Evident, existenţ:t a
cîte unui exemplar cu indicele 1O, respectiv 2,30, şi a trei exemplare cu indicele 3, nu în-
seamnă că s-au emis numai atîtea piese cu stanţele fixate în această poziţie. Aceste piese
cu indicele 10, 2,30 şi 3 par a fi cele mai recent emise cu stanţa nr. 1 şi ajunse în tezaur,
lucru confirmat şi de starea de uzură a stanţei. Numărul mic de piese emise cu stanţele
nr. 2 (nr. 127-131) şi nr. 3 (nr. 132) nu oferă date suficient de concludente, deşi indicele
pieselor nr. 127-131 pare a sugera şi el folosirea unor stanţe fixe. Sistemul numeric de
notare a poziţiei axelor reversului şi aversului ,mai precis şi mai maniabil decît cel al indi-
cării prin săgeţi, îşi dovedejte cu acea.stă ocazie valoarea. La fel se dovede~re extrem de
importantă urmărirea stanţelor şi a tuturor datelor tehnice pe care le oferă maneta. Vezi în
acest sens ŞiJindia, p. 66, cu nota 1.
30 Or A, pi. 27, nr. 30S, 1-3, la care se adaugă varianta A a grupei II din tezaurul
de la Vişea.
JI Diferenţa de timp dintre tipul Crişeni-Berchieş şi tipul iniţial Tonciu (vezi nota 30)
nu permite atribuirea ambelor emisiuni aceluiaşi gravor. Intre ele se interpune cel puţin grupa
I din tezaur, dacă nu şi seriile or A. nr. 140 '1-3.
32 Din tipul Crişeni-Berchieş derivă orA, pi. 13, nr. 140/1-3 şi grupa I din tezaur;
din tipul iniţial Tonciu derivă OTA, pi. 27, nr. 308/4-6 şi MGD, pi. XIX, nr. 5-9.
33 K. Horedt, în Dacia, N.S. 17, 1973, p. 127 sqq; p. 131.
72
vada posedării unei excepţionale tehnici de orfevrerie, trebuie pusă În legătură

cu acest progres tehnic În prelucrarea argintului.
Asocierea celor două grupe de piese în tezaurul de la Vişea nu este în-
tîmplătoare: ambele provin din acelaşi atelier, situat undeva nu departe
de Cluj, atelier care a emis, Între altele, şi piesele din tezaurul de la Crişeni
Berchieş şi cele din tezaurul de la Tonciu34.
Dacă provenienţa grupei I a tezaurului de la Vişea din atelierul amin-
tit este evidentă şi susţinută nu numai de locul de descoperire al tezaurului, ci
şi de Înrudirea pieselor cu tipul Crişeni-Berchieş şi de directa lor descendenţă
din acest tip, Încadrarea grupei II la emisiunile acestui atelier se loveşte în
aparenţă de anumite dificultăţi, dintre care cea mai importantă este de ordin
geografic. După cum s-a mai spus, descoperirea celui mai mare tezaur de piese
de tip Tonciu a avut loc În localitatea eponimă, tezaurul numărînd vreo 160
de piese. Să nu uităm Însă că în acest tezaur erau prezente nu mai puţin de
12 variante ale acestui tip, unele Într-un stadiu Înaintat de barbarizare, ceea
ce implică În mod necesar o evoluţie mai îndelungată a tipului iniţial3 5 şi,
tot În mod necesar, o difuziune pe un spaţiu mai întins3 6 • Dar, din cele 104
piese ale grupei II din tezaurul de la Vişea, 103 aparţin tipului iniţial Ton-
ciu. Prezenţa masivă a unui mare număr de piese de acelaşi tip În tezaurul de
la Vişea conferă acestei grupe caracterul specific al unui stoc de piese din
aceeaşi emisiune, acumulate în zona atelierului din care provin, la puţin
timp după emitere şi îngropate la puţin timp după acumulare, lucru confir-
mat de excepţionala stare de conservare a pieselor grupei II37. Acest fapt dă
o deosebită pondere criteriilor de ordin stilistic ce arată o strînsă Înrudire În-
tre tipul Crişeni-Berchieş şi primele emisiuni de tip Tonciu38.
După cum s-a arătat mai sus, excelenta calitate artistică a acestor prime
emisiuni de tip T onciu, prezente în grupa II a tezaurului de la Vişea, care
contrastează puternic cu cea a pieselor grupei I, nu mai poate fi considerată
ca obieqie majoră nici tipologic, nici cronologic. Provenienţa celor două grupe
din tezaur, ca şi a tuturor emisiunilor de tip Tonciu, din acelaşi atelier poate
fi considerată ca dovedită, pe baza unor criterii atÎt stilistice cît şi geografice.
Descoperirea celor două tezaure, cel de la Crişeni-Berchieş şi cel de la Vişea
nu departe de Cluj, deci de antica Napoca, arată că piesele lor sÎnt emise În-
tr-un atelier monetar situat în zonă şi aparţinÎnd prin urmare tribului sau
uniunii de triburi a dacilor napocenses. Cele două descoperiri majore amin-
tite, fiecare cu un număr mare de piese strîns grupate şi tipologic şi crono-
logic, constituie o foarte importantă indicaţie în legătură cu aşezarea geogra-
34 Pe baza unor criterii stilistice şi regionale MGD, p. 104-108 stabileşte o legătură
între cele două tezaure.

as Vezi nota 30.
36 Această difuziune teritorială nu este excesivă: Tonciu se află la aproximativ 50 km
în linie dreaptă de Vişea şi cam la aceeaşi distanţă de Crişeni-Berchieş.

37 Acelaşi lucru este valabil şi pentru tezaurul de la Crişeni-Berchi.eş.
38 Aceste criterii sînt discutate în MGD, p. 106. O comparaţie între aversul pieselor
tezaurului de la Crişeni-Berchieş (vezi nota 4) (la care se adaugă OT A, pi. 12, nr. 129/1-5)
cu OT A, pi. 27, nr. 308/1-3 (la nre se adaugă varianta A a grupei II de la Vişea) este
concludentă.
fică a atelierului şi, implicit, cu uniunea de triburi dace pentru care emite:
dacii napocenses. Atelierul pare a fi fost foarte activ: el şi-a desfăşurat acti-
vitatea pe o perioadă care se Întinde cel puţin de la Începutul secolului II
î.e.n. pînă pe la mijlocul acestui secol. Primele emisiuni care i se pot atribui
cu raţională certitudine sînt cele de tipul Crişeni-Berchieş, care cuprind Însă
un număr mult mai mare de piese şi o serie mai numeroasă de variante decît
cele prezente în tezaurul de la Crişeni-Berchieş39, dar care formează un tot
foarte unitar din punct de vedere tehnic şi stilistic. Din ele se dezvoltă o serie
de emisiuni 40 , dintre care unele preced pe cele din grupa I a tezaurului de
la Vişea sau sînt contemporane cu ele 41 . Din tipul Crişeni-Berchieş derivă
evident, şi piesele grupei I a tezaurului de la Vişea. Rămîne să se precizeze
locul pe care-l ocupă în evoluţia tipului Crişeni-Berchieş şi În cadrul emisiu-
nilor atelierului piesele OTA, nr. 149/5 şi piesele nr. 723-724 din tezaurul
de la Şilindia, piesa nr. 722 din acelaşi tezaur (al cărei revers pare a repre-
zenta prototipul pentru emisiunile mai tîrzii, pe care POK4 2 le numeşte „cu
cifra 8 culcat"), precum şi piesele POK 170=0TA, 170/1. De asemeni ră
mîne de cercetat dacă există o legătură directă Între emisiunile iniţiale Cri-
şeni-Berchieş şi tipul OTA, 177-178, legătură care a fost sugerată de ase-
mănarea izbitoare a reversului celor două emisiuni 43 . La data cînd tipul iniţial
Crişeni-Berchieş începe să degenereze ca urmare a copierilor repetate, îşi fac
apariţia seriile de început ale tipului Tonciu44, de bună execuţie artistică, dar
din metal inferior sau suberate, urmate de o serie cu evidentă stilizare a
imaginii, În special la avers, dar derivînd evident din tipul iniţial Tonciu 45 .
Jn Jn legătură cu tezaurul de la Crişeni-Berchieş vezi nota 4; pentru emisiunile înca-

drîndu-se în acest tip vezi Forrer, I, p. 151, cu pi. XXXI, 289, 280; Dess, I, 265; III, 775;
IV, 1199, 1200, 1201, 1202; POK, 129, 130 (Referinţa din POK p. 117 în sensul că POK,
130 = Dess, 775 este greşită); OT A, 129/1-5; Ali. pi. I, 7; MGD, pi. XVII, nr. 1. Piesele
Forrer, 280, Dess, 265, 775, 1200, 1202; OT A, 129/5, Ali, I, 7 şi MGD sînt variante ce nu
figurează în tezaurul de la Crişeni-Berchieş. In legătură cu aceste variante vezi MGD, p. 98.
Numărul de variante indicat aici este însă exagerat; el se bazează pe confuzia Între stanţe şi
variante.
40
Emisiunile OT A, pi. 52, S I, 141/1 (=Dess, III, 800); OT A 140/1 (=Dess, 266);
OT A, 140/2 ( =Dess, 267); OT A, 140/3; All, I, 8 (identică cu OT A, 140/2). Este mai
mult decît evident că seria reprezentată prin OT A, 140/2 şi All, I, 8 derivă din piesa Ali,
I, 7, care aparţine emisiunilor iniţiale ale tipului Crişeni-Berchieş. Piesa Forrer, 280 repre-
zintă şi ea un tip de tranziţie spre OT A, 1401 2, şi Ali, I, 8. Evoluţia tipului Crişeni-Berchieş
este continuată de emisiunile OTA, 1441 1 (=POK, 144 = Dess, I, 276), POK, 140-141;
OT A, 145,'2 ( =POK, 145) şi de OT A, 353/2 ( =Dess, I, 276 = POK, 354) şi, poate, Dess,
IV, 1185.
41 Referinţele la POK şi OT A în legătură cu piesele grupei I a tezaurului de fa
Vişea permit să se precizeze - în linii mari - locul lor în cadrul dezvoltării tipului ini-
ţial Crişeni-Berchieş.
42 Mit liegendem Achter, POK, p. 40.
43 OT A, p. 24; OT A, 177 = POK, 177.
44 Dess, I, 268, 270; OT A, 308/1-2; 308/3 ( = Dess, 269); Silindia, nr. 721; All, I, 10;
Vişea, Nr. 30-132.

45 Forrer, pi. XXXI, 290; Dess, I, 272-273; POK, 308, 310; OT A, 308/4, 308/5
(=POK, 309 = Dess, 274); 308/6 (=Dess, 271); Vişea, 133.
La em1S1uniie amintite s-ar mai putea adăuga, după cum s-a spus mai sus,
unele piese barbarizate, din seria numită „cu 8 culcat" din păcate fără loc de
descoperire~ 6 , cu o singură excepţie4î. Aceste emisiuni au discul lat48, iar pe
revers sub picioarele calului un ornament În formă de 8 culcat. Prototipul
lor, cel puţin În ce priveşte reversul, pare a fi piesa nr. 722 din tezaurul de
la Şilindia. Atît barbarizarea imaginii de pe avers şi revers, cît şi discul lat
le-ar putea data spre mijlocul secolului II î.e.n., cînd În Transilvania apar
tetradrahmele dace cu discul lat. Dacă la unele din acestea, imitaţii ale tetra-
drahmelor Macedoniei prima, discul lat se datoreşte influenţei tetradrahme-
lor amintite venite din sud, e posibil ca la seriile anterioare, cum e cazul la
cele cu „8 culcat" dimensiunile mai mari ale discului să se datoreze influenţei
monetelor elenistice, care au şi ele diametrul considerabil mai mare şi sînt
mai plate decît tetradrahmele lui Filip II şi Alexandru III. Rămîne să se
precizeze care din emisiunile tîrzii, barbarizate. derivă direct din tipul Crişeni
Berchieş şi sînt emise În atelierul de care ne ocupăm şi care din ele au apărut
doar sub influenţa acestor emisiuni.
Din atelierul dacilor napocenses provin şi primele manete divizionare
dace din Transilvania49 , emisiuni de tipul drahmei, reprezentînd deci o pă
trime din piesele de tipul tetradrahmei 30 . Se pare că şi drahmele dace din
acest atelier urmează o evoluţie asemănătoare, deci paralelă, cu a tetradrah-
melor. Este evident deci că piesa OTA, 131/1 este mai recentă, mai barbari-
zată în ce priveşte aversul, decît piesele OTA, 131/2-3. Aceasta sugerează
emisiuni paralele de tetradrahme şi drahme şi, mai ales, emisiuni constante
de drahme. Frapantele asemănări stilistice Între seriile de drahme şi tetra-
drahme din atelierul de care ne ocupăm nu pot fi nici Întîmplătoare nici da-
torate doar influenţei tetradrahmelor acestui atelier asupra emisiunilor altor
ateliere.
Excelenta execuţie tehnică a pieselor iniţiale Crişeni-Berchieş arată că
ele se incadrează în perioada de maximă înflorire şi activitate a atelierelor
monetare dace din Transilvania de la începutul secolului II, aproximativ Între
46 Forrer, pl. XXXI, nr. 291; Dess, I, 261, 263 (=OTA, 149/4); poate Dess, IV,
1206-1207; POK, 147; OTA, 149/2 (=POK, 149 = Dess, I, 264), POK, 150, 152, 154,
155 (=Dess, 1207); OTA, 149/3; 149/4 (=Dess, I, 263); OTA, 151/6 (=POK, 151). Vezi
şi grupajul de piese din MGD, pi. XVII.
47 Dess, I, 263 = OT A, 149/4, descoperită la Bistriţa.
48 Mai a.les OT A, 149/2 şi 149/4.
4 9 Vezi E. Chirilă - M. Barbu, Manete divizionare dace din Dacia intracarpatică, În
ActaMP, 3, 1979, p. 81 sqq.
:-,o Ele sînt reprezentate prin emisiunile POK, 131-132; 134-135; or A, 131/2-3;
134/1 (=Dess, III, 769); 133/1 (=POK, 133); 135/2; AU, I, 10.
De remarcat că piesa OT A, 134/1 prezintă analogii evidente cu tetradrahma, Or A,
149/5. MGD, p. 99-100 vorbeşte de manete divizionare de tip Crişeni-Berchieş, fără a 1e
atribui însă atelierului care emite tetradrahmele de acest tip.
Materialul prezentat în notele 39-40, 44-46, 50, precum şi referinţele bibliografice nu
au pretenţia de a fi exhaustive. Lucrarea de faţă reprezintă doar un prim pas în studiul unui
material monetar provenit din atelierul dacilor napocenses, care se cuvine tratat amănun
ţit pe baza unei documentări substa.nţwe, într-o lucrare de ansamblu. Cercetări noi şi, mai
ales, descoperiri noi, vor fi de natură să aducă precizări şi îndreptări articolului de faţă.
anii 200-190 Î.e.n. 51 • La data aceasta emisiunile monetare dace din T ran-
silvania par a se fi eliberat de influenţele stilistice greceşti (litere, monograme,
simboluri), creindu-şi un stil propriu, independent, care-şi găseşte expresie în
emisiunile de tip Crişeni-Berchieş. În această ordine de idei se cere precizat
că apariţia tipului iniţial Tonciu, ceva mai tîrziu decît cel iniţial Crişeni
Berchieş, poate fi plasată pe la + 180 î.e.n. şi că apariţia primelor drahme
dace precedă pe cea a apariţiei tipului iniţial Tonciu52 , putîndu-se data pe la
190 î.e.n. Pe baza datelor oferite de tezaurele de la Crişeni-Berchieş, Vişea şi
Tonciu se poate preciza de asemeni că aceste tezaure au fost îngropate în or-
dinea amintită, data îngropării tezaurului de la Tonciu putîndu-se plasa apro-
ximativ pe la + 170 î.e.n. şi fiind, oricum, ulterioară îngropării tezaurului de
la Vişea.
Intensa activitate a atelierului dacilor napocenses arată că la această
dată dacii trecuseră la o economie monetară, care avea nevoie şi de mon~tă
divizionară pentru necesităţi de comerţ local. Numeroasele emisiuni monetare
ale atelierului, varietatea lor precum 5i cantitatea apreciabilă de monete din
tezaurele cunoscute pînă acum 53 , la care se adaugă un mare număr de piese
din cabinete numismatice din Europa şi din coleqii particulare, fac dovada
acestei intense activităţi şi indică un remarcabil potenţial economic al dacilor
napocenses, legată În mod necesar de o puternică forţă politică şi militară,
bine organizată, cele trei aspecte menţionate fiind În strînsă dependenţă unul
de altul. Acest lucru nu este valabil numai pentru N-V Transilvaniei: te-
zaurul de la Şilindia, În vestul Transilvaniei, cu cele peste 11 kg de argint
monetizat, exprimă limpede acelaşi lucru5 4, şi arată că este vorba de un f eno-
men general în Transilvania. Dacă potenţialul economic ridicat reflectă o
remarcabilă prosperitate (ea se va manifesta şi mai tîrziu În continuare În
vestul şi nord-vestul Transilvaniei În numeroasele tezaure monetare sau de
bijuterii de argint asociate cu monete) ce se exprimă prin activitatea unui
atelier monetar cu produqie mare şi de durată, emiţînd şi monetă divizionară,
forţa politică şi militară este În mod necesar legată de existenţa unei formaţii
politico-militare de tipul uniunii de triburi, care include unele forme de or-
ganizare superioară, cu aspecte de centralizare. Una dintre acestea este exis-
tenţa unui atelier monetar, care emite masiv şi constant monetă pentru ne-
cesităţile de comerţ intern, şi poate şi extern, ale uniunii de triburi. Toate
aceste fapte duc la concluzia că marile uniuni de triburi dace, de care amin-
teşte Ptolemeu, există deja la sfîrşitul secolului III şi Începutul secolului II
î.e.n. 55. O astfel de formaţie politică este cea a dacilor napocenses, căreia îi
51 Şilindia, p. 71.
52
Se pare că primele exemplare de drahme din a.::est atelier sînt contemporane cu
tipul iniţial Crişeni-Berchieş.
5J Tonciu, cu 160 monete, reprezentînd aproximativ peste 2 kg de argint; Crişeni-Ber
chieş cu 82 de piese şi peste 1 kg de argint; Vişea cu 133 piese şi minimum 1 kg de ar-
gint. Tezaurele amintite nu reprezintă decît o cotă minimă din producţia atelierului. Intensa
produqie de monede şi a.cumularea acestor tezaure corespund în mod necesar nu numai unei
intell5C activităţi de schimb, ci şi uru:i accentuate diferenţieri de status social.
aparţin atît atelierul de care ne ocupăm cît şi emisiunile pe care le-am trecut
În revistă, ambele făcînd dovada unei remarcabile dezvoltări economice şi
tehnice, cu adînci implicaţii sociale.
Astfel studiul emisiunilor monetare amintite şi a. contextului ~n c:ire se
includ ne permite să pătrundem în complicata şi puţin cunoscuta 1stone po-
litică, economică şi socială a Daciei la Începutul secolului II Î.e.n. În stadiul
actual al cunoştinţelor noastre, în lipsa unor izvoare literare şi a relativei in-
suficienţe În documentarea arheoJogică, cercetarea numismatică îşi dovedeşte
încă o dată posibilităţile, aşa cum a făcut-o şi pentru alte epoci ale istoriei
patriei noastre.
EUGEN CHIRILA - IOAN CHIFOR
DER DAKISCHE MONZHOR T VON VIŞEA

(Beitrage zum Studium der Miinzpragungen der daci napocenses)
Der Artikel handelt von einem aus 133 d'akischen Silbermiinzen besrehenden Hort, cler
in Vişea nahe bei Cluj-Napoca enndeckt wurde. Die Miinzen befanden sich in einem Ton-
geflifi, clas von den Findern zerstort wurde. Der Hort wird im Historischen Museum Tran-
ssilvaniens in Cluj-Napoca aufbewahrt. Die 133 Hortrniinzen zerfallen in zwei Gruppen,
die ihrerseits wieder Varianten aufweisen. Fiir jede Gruppe urui Variante legen <lie Verfasser
eine vnLlstăndige Miinzliste vor, in cler Avers -urui Reversstempel, Gewicht, Durchmesser und
die Stel!ung cler Reversachse angegeben sioo (siehe die Abkiirzungen von Anm. 1). Die I.
Gruppe (Nr. 1-29) stellt Entwicklungsphasen des Typs Crişeni-Berchieş dar (siehe Anrn. 4).
Sie umfafit vier, von A-D bezeichnete Varianten, die zeidich aufeinander fo!gen. Die
Variante A (Nr. 1-3) leitet sich unmittelbar von Typ Crişeni-Berchieş ab, von dem sie
al!e Merkmale mit Ausnahme des Wolfes vor dem Pferd vom Revers beibehalten hat. Moglich,
daJ3 Stiick Nr. 17 noch den Wolf in kaum erkennbarer Form zeigt. Der Avers cler A-Va-
riante zeigt Entsprechungen zu POK, Nr. 141 und OTA, 140/1, cler Revers hingegen zu
OTA, Tii. 52, Nr. 141/1. Die Variante B (Nr. 4) hat Analogien zu POK nr. 145 und OTA
Nr. 145/2. Weil cler Reversstempel stark nach rechts verschoben war, so dafi er nur teil-
weise auf dem SchrotLing abgedruckt ist, lăBt es sich nicht genaer bestimmen, ob clas Ver-
schwinden des Reite• ~ cler Abnutzung des Stempels oder einer au&rstcn Schematisierung zu-
zuschreiben ist. Variante C (Nr. 5-16), zeigt fiir den Avers cler Stiicke Nr. 5-15 Entspre-
chungen zu POK Nr. 144 und OTA Nr. 144/1, fiir den Revers von Nr. 16 hingegen zu
POK Nr. 354. Dieser Revers scheint gleich OTA Nr. 353/2 zu sein. Die Avers und Revers-
sternpe! Nr. 1-2 sind sehr abgenutzt, was auf starken Gebraiuch hinweiist. Die Variante D
(nr. 17-29) bezeic:rnet die Endstufe cler Entwicklung cler Miinzen von Gruppe I. Sie ist
unveroffenthcht. Der Reversstempel Nr. 2 cler Variante D ist identisch dem Reversstempel
Nr. 2 dler Variante C, doch in einem fortgeschrittenen Stadium cler Abnutzung. Stiick Nr.
20 wurde entzweigeschnitten.
Die II. Gruppe (Nr. 30-133) unfaBt 104 Miinzen vom sogenannten B-Reiter-Typ
(siehe Anm. 6) cler auch aJ.s Typ Tonciu bekannt ist (siehe Anm. 7). Aus dem Orte Tonciu
sta.m.rnt ein Hort von 160 Miinzen, die verschiedene Entwicklungspha:sen dieses Typs auf-
weisen. Die II. Gruppe hat zwei Varianten, A und B. Variante A (Nr. 30-132) gehort zur
Serie de anfăng'!ichen Stiicke des Typs Tonciu, die durch die Typen OTA Nr. 308/1-3
reprăsentien werden; dazu kornrnt jetzt noch die Variante A. Diese Variante verkniipft
drei Avers- mit drei Reversstempeln. Die Stiicke Nr. 30-131 zeigen augenscheinliche Ent-
sprechungen zu OTA Nr. 308/1, das Stiick Nr. 132 aber zu OTA Nr. 308/3. Der Revers
cler Miinzen aus cler A-Variante hat Analogien zu dem Revers cler Stiicke OTA Nr. 308/1-2.
Variante B (Nr. 133) zeigt einen Beginn von Stilisierung. Ihr Avers ist gleich OTA Nr.
308/4, cler seinerseits sich von OTA Nr. 308,2 ableitet. Der Revers cler Miinze hat Entspre-
chungen zu POK Nr. 308 und OTA Nr. 308/4. Bei dem Stiick von Vişea ist aber die
Perlenreihe unter den Pferdehufen doppelt.
Die I. Gruppe ist auBerst komplex. Sie stellt Phasen dar, die vom urspriinglichen
Typ Crişeni-Berchieş abgeleitet sind, (siehe Anm. 4), doch ohne den Wolf vor dem Pferd
auf dem Revers. Zwischen diese Ph:?sien und den un.s,priinglichen Crişeni-Berchieş-Typ schatJtev
sich eine Serie ohne Wolf, Nr. 723 aus dem Hort von Şilindia ein. Die Varianten A-D
cler I. Gruppe folgen einander chronologi·sch. Die Varianten C-D treten zahlreicher aus ah
die Varianten A-B, weil sie spater sin<l1 und în gr613erer Anzahl zur Zeit cler Hortung des
Schatzes în Umlauf waren. Bei den Varianten C-D ist die chronologische Folge auch da-
durch bestătigt, daJ3 bei cler Variante D ein Reversstempel cler Variante C, jedoch în fort-
geschrittenerem Sta.diurn cler Abnutzung verwendet wird. Der Avers cler Miinze Nr. 16 fiigt
sich typenmăllig în die Variante C ein, wăhrend cler Revers eine Neuerung damellt (siehe
Anm. 12). POK (siehe Anm. 13) verweist den Ursprungsort cler Prăgungen POK 353-354
(= OTA 353/1-2, in die sich Miinze Nr. 16 eingliedert) în die Gegend westlich cler TheiB,
doch ist dies ebenso falsch wie die Behauptung, cler Typ Crişeni-Berchieş ~tamme aus dem
Gebiet cler Savemiindung în die Donau (sie he Anm. 14 ), wahrend er tatsăchlich aus cler
Gegend von Cluj stammt. Alle Stiicke cler I. Gruppe sind aus au13ergewohn.lich gutem Sil-
ber angefenigt, das in Siebenbiirgen gewonnen wurde (siehe An.rn. 15). Die Abnutzung cler
Stempel von Gruppe I weist auf eine rege Tatigkeit cler Werkstatt hin.
Die II. Gruppe umfal3t zwei Varianten, A-B, in cronologischer Aufeinanderfolge. Die
grolk Miinzzahl der Variante A (103 Stiick) gegeniiber einem einzigen Stiick cler Variante
B lieBe auf einen ziemlich groBen zeitlichen Abstand zwischen den beiden Varianten schlie-
13en. Das Erscheinen der Variante B bezeichnet auch den Zeitpunkt cler Vergrabung des Hor-
tes. Sie stellt die erste Phase cler Schematisierung des urspriinglichen Typs Tonciu dar. Der
Hon von Vişea ist vom stilistischen Gesichtspunkt ălter und gleichartiger als cler von Ton-
ciu ll!l1d wurde vor diesem vergraben. Der Hon von Tonciu umfaBt 12, vom urspriinglichen
Typ abgeleitete Varianten manche davon sehr stilisiert (siehe Anm. 17). Die grol3e Anzahl
von Varianten und ihre Stilisierung entspricht einer Entwicklung auf Zeit, was eine spătere
Datierung und eine spătere Vergrabung als die des Hortes von Vişea miteinschlieBt. Die Miin-
zen der II. Gruppe haben ein deutlich niedrigeres Gewicht als clle cler I. Gruppe: bei Va-
ri.ante A sc:1wankt clas Gewicht zwischen einem Minimum von 11,20 g (Stiick Nr. 50) und
einem (Maximum ivon 13,05' g (Stiick Nr. 115), mit einem Durchschnitt von ±12 g. Die
Miinzen cler II. Gruppe unterscheiden sich von denen cler I. Gruppe auch durch die Qua-
lităt des Metalls und durch die technische Ausfiihrung. Sie zetfa:llen în zwei Gattungen.
Miinzen aus einer minderwertigen Silberlegierung (600/o Silber + 40D/0 Kupfer) (siehe Anm
19) und planierte Stiicke mit einem Kupferkern, cler mit einer Silberfolie von 0,01-3,00 mm
iiberzogen ist. Die Zusammensetzung dieser Folie besteht ebenfallts aus 600/o Silber + 400/o
Kupfer. Das Haften cler Silberfolie an dem Kupferken wurde durch Schmieden unter Hit-
zeemwirkung erzielt (siehe Anm. 20). Diese Angaben erhielt man durch Untersuchung vier
zerschnittener Miinzen (Nr. 123-126). Die zwei ersten sind aus cler obgenannten Legierung
gefertigt, clic beiden leczteren sind plattiert. Die groBen Gewichtsschwankungen bei den Miin-
zen cler II. Gruppe hăngen wohl damit zusammen, dal3 sie entweder plattiert oder aus minder-
wettiger Legierung sind. Das Aussehen cler Miinzen lăl3t keine Schliisse z,u, wekher Gattung
sie angehoren. Bei den plattierten Stiicken kann cler Kupferkern seitlich weit verschoben sein.
Die plattierten Stiicke des Hortes von Vişea sind die i:iltesten bis jetzt bekannten dakischen
plattierten Mi.inzen. Das Vorhandensein dakischer plattierter Miinzen von sonst ausgezeichne-
ter kiinstlerischer und technischer Ausfiihrung in Siebenbiirgen ermoglicht es, das Erscheinen
der Einhiebe in dakische Miinzen zu erklăren und zu datieren. Im Lichte der vom Hort aus
Vişea gebotenen Daten ist dieses Ph:inomen eine Folge des Erscheinens der planierten da-
kischen Miinzen; die zahlreichen Einhiebe, die manche Miinze von einer Seite zur anderen
durchschneiden, măgen is Zusammenhang stehen mit der Tatsache, daB bei manchmal vor-
kommender seitlicher Verschiebung cler Kerns, zur Priifung cler Miinze mehrere Einhiebe not-
wendig waren. Die Anwendung cler Einhiebe beschrankt sich nicht auf Dakien; sie kommt
auch in Germanien vor (sie e Anm. 24). In Nordwestsiebenbiirgen verallgemeinert sich cler
Gebrauch cler Einhiebe nicht von Beginn des 2. Jhs, v.u.Z. Im Banat und in Westsieben-
78
blirgen erscheint er schon friiher. Slidlich der Karparen taucht er noch frliher auf, vermutlich
zu Beginn 3. Jhs., denn hellenistische Mlinzen, die bis hierher kamen und aus offiziellen
Werkstănen stammten, sind manchmal plattiert (siehe Anm. 25). Um die Mitte db 2. Jhs.
ist die Anwendung der Einhiebe in ganz Dakien allgemein verbreitet. Die plattierten und
die aus minderwertigen Silber angefertigten Mlinzen aus dem Hort von, Vişea scheinen die
ersten Anzeichen eines Phcinomens zu sein, das die Silberkrise in Siebenblirgen genannt wird
(zum Auftreten dieses Phănomens, seinen Grlinden und der Terminologie, siehe Anm. 27)
und das am Ende db 2. Jhs. zum Erscheinen der Mlinzen vom westsiebenblirgischen und
vom Hunedoara Typ aus ganz minderwertiger Legierung (50/o Silber) und in der Folge zum
Aufhiiren der dakischen Silberprăgungen liberhaupt fiihrt. Der Beginn dieses Phănomens
spiegelt sicht deutlich in der Verschiedenheit der Glite des Metalls in den Gruppen I und II
des Hortes von Vişea wider.
Die Miinzen der I. Gruppe haben einen dicken Schrotling, der an eine abgeplattete
Kugel erinnert. Er entstand durch GuG. Die Miinzen als solche sind aber gewiG geprăgt. Der
Schrotling der II. Gn~ppe ist f!acher und etwas dlinner. Bei der II Gruppe muil man sich
auch liber die gleichbleibende Stellung der Reversa.chse zu der des Averses bei sehr vielen
Miinzen Gedanken machen. Dies ist besonders ersichtlich bei den Stlicken Nr. 30-126, die
mit den Avers-. und Reverssrempeln Nr. I geprăgt sind. Bei ihnen zeigt sich folgende
Achsenstellung:
Achsenstellung 12 li 10 3 2,30 2
Stlickzahl 45 12 3 15 20
Demnach gibt es bei einer Zahl von 97 Stlicken Gruppen von 45, 20, 15 und 12 Miin-
zen mit der gleichen AschsensteLlung. Die deuret auf die Verwendung von fixen Srempeln bei
der Mlinzprăgung hin, demnach auf eine fortgeschrittens Prăgetechnik, die auch bei der An-
fertigung der plattierten Mlinzen in Erscheinung tritt.
Bei dieser Gelegenheit kann man feststellen, daG das System der Aufzeichnung fiir die
Stellung der Achse des Reverses zum Avers durch Ziffem und nicht durch Pfeile prăziser
und handlicher ist, so dall es zur E!!langung und 13earbeitung schllissiger statistischer Dater
verwendet werden kann.
Die obgenannten Beobachtungen zur Mlinzprăgetechnik zeigen einen beachtlichen Fort-
schritt in cler Technologie der Metallverarbeitung, insbesondere des Silbers. Es scheint im
librigen, dafi zu Beginn des 2. Jhs. v.u.Z. ein bemerkenswerter Aufschwung der Metalltechnik
in Dakien stauhatte. Das Auftreten der ersten dakischen Silberschmuckserien zu Beginn des 2.
Jlis. v.u.Z. muG ebenfalls mit diesem technischen Fortschritt bei der Silberverarbeitu.ng in
Zusammenhang gebracht werden.
Die Vergeseillschaftung der zwei Mlinzgruppen im Hort von Y.işea ha.t ihren Grund
darin, daB sie aus der gleichen Werkstatt stammen; dort wurden die Mlinzen der Horte
von Crişeni-Berchieş, von Vişea und von Tonciu geprăgt.
Die Prăgestăne gehorre den Stămmen der daci napocenses an und lag im Gebiet des
antiken Napoca. Die Horte vom Crişeni-Berchieş und Vişea mit ihren Serien einheitlicher und
chronologisch eng gruppierter Prăgungen erbringen einen wichtigen Hinweis aruf dte geogra-
phische Lage der Werkstatt. Diese scheint ihre Tătigkeit liber cine Zeitspanne ausgelibt
zu haben, die wenigstens vom Beginn des 2. Jhs. v.l.l.Z. bis su seiner Mitte reicht. Die ersten
Prăgungen, die man ihr mit Sicherheit zuweisen kann, sind die vom Typ Crişeni-Berchieş,
die aber eine viel grofiere .Anzahl von Varianten umfassen, als diejenigen des namengebenden
Hortes (siehe Anm. 39); <loch bilden sie ein einheitliches Ganzes. Daraus entwickelt sind
eine Serie von Prăgungen (siehe Anm. 40), von denen einige den Ausgaben der I. Gruppe
des Hones von Vişea vorausgehen ader mit ihnen gleichzeitig sind. Vorbehailten bleibt noch
die genaue .Angabe des Platzes, den die Prăgungen OTA 14915, weiters die Stlicke Nr. 723-
724 und 722 aus dem Hort von Şilindia, sowie die Ausgaben POK 170 (=OTA 170/1), die
ebenfalls in der hier behandelten Miinzstătre geprăgt wurden, in der Entwicklung des Typs
Crişeni-Berchieş einnehmen. Es scheint, dall der Revers von Nr. 722 aus dem Hort von Si-
lindia das Vorbild fiir die Prăgungen „mit liegendem Achter" darstellt (siehe Anm. 42). Auch
bleibt noch die Frage offen, ob es zwischen dem Typ Crişeni-Berchieş und dem Typ OT A
177-178 eine Verbindung gibt, die nămlich durch die auffallende Ăhnlichkeit der Averse
suggeriert wurde (siehe Anm. 43). Zu dem Zeitpunkt, da der urspriingliche Typ Crişeni-Ber
chie~ zu degenerieren beginnt, erscheint die erste Serie der sehr gut ausgefiihrten Prăgungen
vom Typ Tonciu (siehe Anm. 44), gefolgt von einer Serie stilisierter Miinzen dieses Typs
(siehe Anm. 45). Zu den in den Anm. 40, 43, 44, 45 genannten Prăgungen aus dieser
Werkstatt konnte noch die Serie „mit liegendem Achter" ohne Fundort (siehe Anm. 46),
auBer einer einzigen Ausnahme (siehe Anm. 47) beigefiigt werden. Diese Serie wurde gegen die
Mitte des 2. Jhs. v.u.Z. angesetzt, da in Siebenbiirgen die dakischen Tetradrachmen mit
breitem Schrotling in Erscheinung treten, vermutlich unter dem Einflufi der hellenistischen
Tetradrachmen. Es miifite noch genau festgestellt werden, welche der in Anm. 46 genannten
Prăgungen aus der Miinzstătte der napocensischen Daker kommen und welche nur von den
Ausgaben dieser Werkstatt beeinflullt sind. Aus der Werkstatt der napocensischen Daker
stammen auch die ersten Scheidemiinzen in Siebenbiirgen vom Typ dier Drachme (siehe die
Anm. 49-50). Diese Drachmen verfolgen eine zu den Tetradrachmen der Werkstatt parallele
Entwicklung. So ist das Stiick OTA 131/1 spăter als die Stiicke OTA 131 2-3. Die Aus-
gabe des urspriinglichen Crişeni-Berchieş-Typs fălit in die Periode der hochsten Bliite und
regsten Tătigkeit der dakischen Miinzst.itten in Siebenbiirgen (fiir den Typ Crişeni-Berchieş
200-190 v.u.Z.). Das Auftreten des urspriinglichen Typs Tonciu (siehe Anm. 44) kann
um +180 v.u.Z. datiert werden. Di.e ersten dakischen Drachmen erscheinen um 190 v.u.Z.
Di.e Horte von Crişeni-eBrchieş, Vişea und Tonciu wurden in der angegeb~nen Reihenfolge ver-
graben, der von Tonciu um ± 170 v.u.Z.
Die rege Tătigkeit der von den Napocenser Dakern betriebenen Werkstatt erweist, daJl
zu Beginn des 2. Jhs. v.u.Z. die Daker in Siebenbiirgen zu einer Ge1dwinschaft iibergegan-
gen waren, die auch Scheidemiinzen filr den Bedarf des ortlichen Handels benotigte. Die
zahlreichen Mi.inzprăgungen dieser Werkstatt (von denen nur einer geringfiigige, durch die
Horte von Crişeni-Berchieş, Vişea und Tonciu, sowie durch viele Stiicke aus Miinzkabinetten
und Privatsammlungen dargestellte Quote auf uns kam) beweisen eine bemerkenswerte oko-
nornische Macht, die ihrerseits auch politische und militărische Stărke beinhaltet, denn die
drei genannten. Aspekte sind eng voneinander abhăngig. Das gleiche Bild zeigt fiir den
Westen Siebenbiirgens der Hon von Şilindia mit seinen 11 kg gemiinzten Silbers. Diese Pros-
perităt der Daker erhălt sich in Siebenbiirgen durch das ganze 2. Jh. v.u.z. hindurch und
zeigt sich în den vielen Miinzhorten sowie in den aus Silberschmuck und Miinzen zusammen-
gesetzten Schătzcn. Die wirtschaftliche, palitische und militărische Stărke der napocensischen
Daker erweist, daJl sie zu Beginn des 2. Jhs. v.u.z., wenn nicht schon friiher, eine Stam-
mesvereinigung mit hoherer Organisation geschaffen hatten, die auch eine Form von zentra-
lisierter Leitung voraussetzt. Ein Aspekt dieser Organisation ist auch da.s Bestehen einer
Miinzstătte der Stammesvereinigung. Es scl:eint demnach, daJ3 die groJlen dakischen Stam-
mesvereimgungen, die Ptolemaeus viei spăter erwăhnt, am Ende des 3. und zu B~ginn des
2. Jhs. v.u.Z. bereits bestanden haben (siehe auch Anm. 55). Die intensive Miinzprăgung wie
auch die Hortung entspricht nicht nur einem regen Handel sondern auch stark betonten
Verschi[.d'enheiten der geselllschaftlichen Stellung im Rahmen der Starnmesvereinigung. Die
Untersuchung des Hortes von Vişea und der mit ihm zusammenhăngenden Fragen ermoglich-
ten einen Einblick in die politische, okonomische und soziale Geschichte Dakiens am Beginn
des 2. Jhs. v.u.Z.
Die Nummer auf die Tafel entspricht der Ordnungsnummer der Liste der Miinzen.
Fiir Abkiirzungen siehe Anm. 1.
t
5
Pl. I. Numărul de ordine de pe planşe corespunde cu numărul de ordine al pieselol' din te1au„.
6
16
17
Pl. II. NumăYul de oYdine de pe planşe C<Wespunde cu număml de ordine al pieselOY din
uzaut'.
21
29
30
130
PI. III. Numărul de ordine de pe planşe conspunde cu numărul df ordine al pieselor din
tezaur.
132
133
PI. IV. Numărul de ordine de pe planşe corespunde cu numărul de urdine al pieselor din
tezaur.
MONETE DIVIZIONARE DACE DIN DACIA INTRACARPATICA
O istorie economică şi socială a Daciei preromane reprezintă un vechi

deziderat al istoriografiei noastre naţionale. Dar, în lipsa unui material ar-
heologic complet, rezultat din săpături de amploare la numeroase aşezări dace,
În lipsa izvoarelor literare care să ne documenteze amănunţit asupra istoriei
economice a Daciei şi asupra relaţiilor sociale din Dacia preromană, se im-
pune vaiorificarea la maximum a informaţiilor rezultînd din materialul arheo-
logic existent. în cadrul acestui material credem că studierea atentă a manete-
lor, atît sub forma de descoperiri izolate cît şi de tezaure monetare, este
susceptibilă să ofere informaţii importante asupra acestei istorii economico-
sociale a Daciei despre care am amintit. Dacă asupra monetei dace În general
există la ora actuală un număr apreciabil de studii, unele de amploare, pre-
cum şi o lucrare de ansamblu 1 , problema monetelor divizionare dace şi a
semnificaţiei lor economico-sociale s-a bucurat de, comparativ, mai puţină
atenţie 2 şi credem că o cercetare a acestui aspect al monetăriei dace, precum
şi a semnificaţiei sale este utilă. Articolul de faţă se limitează la Dacia in-
tracarpatică şi la concluziile care rezultă din cercetarea materialului desco-
perit aici, pentru că această parte a Daciei oferă un material suficient de
bogat care să permită unele concluzii de ordin economic şi social.
Evident, moneta divizionară dacică este, după cum rezultă din însăşi
noţiunea ca atare, un submultiplu al monetei dace de bază, al aşa numitei
tetradrahme dace. Pînă acum se cunosc din Dacia intracarpatică descoperiri
de monete divizionare de ordinul hemidrahmei şi drahmei 3 • Cele două nomi-
nale amintite, mai puţin numeroase aici decît la S de Carpaţi, unde ele vin
din sudul Dunării4, au putut ajunge În circulaţie În Dacia intracarpatică fie
ca emisiuni din ateliere locale, fie În cadrul schimburilor cu teritoriile celtice
sau cu teritoriile dace de la sud de Carpaţi. În ultimele două cazuri nu era
1 C. Preda, Manetele geto-dacilor, Bucureşti, 1973.

2 C. Secăşanu, Manete dace divizionare, în CNA, 17, 1943, p. 166; I. Winkler, Drahma
şi hemidrahma în sistemul monetar al daco-geţilor, în ActaMN, 3, 1966, p. 75 sqq.; în legă
tură cu semnificaţia lor economică şi socială vezi E. Chirilă - V. Lucăcel, Ein dakischer
Miinzhort aus Nordwestsiebenburgen, Cluj, 1970, p. 8, sqq.
3 O listă a acestor descoperiri la I. Winkler, art. cit., p. 79, sqq; la acestea se adiaugă
patru drahme de tip Macedonia Prima publicate de E. Chirilă - V. Ludicei, op. cit., p. 6.
4
De exemplu două tezaure, unul din jud. Hfov, altul din jud. Vlaşca, însumează, res-
pectiv 75 şi 70 drahme, I. Winkler, art. cit., p. 81 cu notele 41-42. Originea sud-dună
reană a drahmelor din aceste două tezaure este în afară de orice discuţie: vezi C. Preda,
op. cit., p. 380.
E. CHIRILĂ - M. BARBU
82
absolut necesar ca ele să fie fost acceptate ca monete divizionare propriu-zise5,

ci ca metal preţios în sine şi prezenţa lor n-ar constitui deci un argument
concludent pentru necesitatea de monetă divizionară În Dacia intracarpatică.
Pentru a defini o astfel de monetă ca fiind dacică, nu este de ajuns ca ea să
fie descoperită în Dacia 6 , ci trebuie să existe o rezonabilă certitudine că ea
provine dintr-un atelier monetar dacic şi se află Într-un raport de submul-
tiplu faţă de tetradrahma dacică. Numai dovada că dacii Înşişi au emis
monete divizionare în Dacia intracarpatică ne poate da certitudinea că În
viaţa economică a acestei părţi a Daciei preromane se simţea nevoia unei ast-
fel de monete şi poate permite concluzii În legătură cu existenţa unei econo-
mii monetare suficient de avansate ca să aibă nevoie şi de monetă mai mică
decît masivele tetradrahme de argint pentru schimbul comercial intern. În
Dacia intracarpatică există asemenea dovezi pentru emisiuni de tipul drahmei.
Poate că este bine să facem aici o precizare: am folosit termenul de te-
tradrahmă şi drahmă dacică. Termenul este strict convenţional; nu ştim cum
numeau dacii aceste monete, iar terminologia amintită este utilizată doar prin
analogie cu nominalele greceşti, aproximativ echivalente sau asemănătoare•.
Apariţia primelor drahme dace În T ransilvania 8 are loc În jurul anilor
190 Î.e.n. Într-un moment În care emisiunile monetare din Dacia intracarpa-
tică se află la apogeu, atît sub raport cantitativ cît şi calitativ. Primele emi-
siuni de drahme sînt reprezentate prin piese avînd asemănări pînă la identi-
tate În ce priveşte reversul cu seria de tetradrahme de tip Crişeni-Berchieş 9 ,
emise pe la această dată, sau cu aversul celor din tezaurul de la Vişea 10 şi
5 Maneta de argint oferă a.desea în Dacia materia primă pentru podoabele de argint
d'<ILe; vezi În acest sens C. Preda, SCIV, 8, 1957, p. 113-122; N. Chidioşan, în Acta MP,
1, 1977, p. 69, cu nota 23; p. 71. Tot aşa maneta de aur este frecvent folosită în lumea
barbară ca materie primă pentru podoabe: I. Werner, Beitrăge zur Archăologie des Attila
Reiches, Miinchen, 1956, p. 86; D. Prota.se, în Dacia, N.S. 4, 1960, p. 574; E. Kolnikova. în
Slovenska Numizmatika, 1, 1970, p. 22, cu norele 40-42. Este deci o caracteristică a mo-
nerei de metal preţios de a fi acceptată peste tot pentru valoarea ei intrinsecă, indiferent de
felul cum va fi folosită ulterior, indiferent de faptul dacă ea are sau nu vreo legătură cu
sistemul monetar local. La multe secole după epoca de care ne ocupăm găsim tezaurizate în
Transilvania secolului XVI-XVII sau în Oltenia, alături de monete de argint sau de aur
locale sau care circulă uzual în zonă, piese cu 200-300 de ani mai vechi sau provenind
de la mari depărtări (inclusiv taleri spanioli dlin America Centrală sau Mexic). Faptul că
moneta este de metal preţios o face să fie universal acceptată.
6 Acest lucru este, de altfel, vail.abil şi pentru tetradrahmele „barbare" care circulă în
Dacia şi care nu sînt toate emise în mod necesar aici. Vezi E. Chirilă şi colab., Der Munz-
hort von Şilindia, Oradea, 1972, p. 67.
7 Emisiunile monetare dace, în special tetradrahmele, ar putea avea la bază un sistem
ponderal local.
6 K. Pink, Die Munzprăgung der Ostkelten, Budapest, 1939, nr. 131-135, 137, 142 şi
316-317.
9 K. Pink, op. cit., nr. 131-135; la acestea se adaugă o piesă publicată de D. F.
Allen, Celtic coins in the Roya[ Coin Cabinet, Stockholm, în Nordisk Numismatisk Arsskrift,
1972, p. 10, nr. 9 şi, de asemeni, piesele din R. Gobl; Ostkeltischer Typenatlas, Braunschweig,
1973, nr. 131/2-3; nr. 134/1 şi, poate, 131/1. Aceasta din urmă pare a fi mai tîrzie decît cele
două precedente.
° 1
K. Pink, op. cit., nr. 134-135, 142.
Manete divizionare dace 83
prm unele" ce prezintă analogii cu piese 12 din tezaurul de la Tulgheş. Deşi

la nici una din ele nu se cunoaşte locul şi condiţiile descoperirii, se poate ac-
cepta cu certitudine, în cazul primelor două tipuri, că ele provin din atelierul
dacilor napocenses, unde se emit tetradrahmele din tezaurele de la Crişeni
Berchieş, Vişea şi Tonciu 13 , iar în cazul celui de al treilea tip, că ele provin
din atelierul unde au fost emise majoritatea pieselor' -din tezaurul de la Tul-
gheş. Asemănarea lor cu seriile de tetradrahme amintite constituie şi criteriul
datării lor şi atriburii atelierului respectiv. Ele sînt urmate, spre mijlocul seco-
lului II Î.e.n. de o serie de drahme din ali~ inferiorl 30 • După anul 150 î.e.n.
pătrund În Dacia intracarpatică în cantitaţi masive tetradrahmele Macedo-
niei Prima. În Transilvania ele sînt imitate sub forma a două nominale: te-
tradrahme cu greutatea medie de 1 J,50 g şi drahme, reprezentînd fireşte o
pătrime din greutatea tetradrahmelor amintite. Un tezaur cuprinzînd ambele
nominale 14 demonstrează limpede că ambele emisiuni provin din acelaşi ate-
lier monetar situat În vestul Transilvaniei. Ambele nominale, tetradrahme şi
drahme, evident contemporane şi databile pe la 140-130 î.e.n., reprezintă ul-
timele emisiuni monetare dace de argint bun din Transilvania. Aproximativ
după anul 130 î.e.n. emisiunile monetare dace din Transilvania, reprezenta-
te prin aşa numitele tipuri vest-transilvan şi Hunedoara 15 suferă un profund
regres din toate punctele de vedere: greutatea pieselor devine extrem de in-
constantă, oscilînd Între 11 şi 8 g (deci mult sub media iniţială de 13,50-
14,00 a tetradrahmelor dace de argint bun), dar coborînd uneori şi sub 6 g.
Calitatea metalului este şi ea variabilă şi scade considerabil: uneori manetele
conţin sub 50;0 ar,!!::n sau sînt slab suberate. Teoretic aceste piese sînt tetra-
drahme, dar este evident că ele nu mai au nimic cu masivele tetradrahme dace
de argint bun, aşa cum se mai emiteau Încă Înainte de jumătatea secolului
II Î.e.n. Emisiunile de tip vest-transilvan şi Hunedoara se Încheie pe la sfîr-
şitul secolului II î.e.n., dată care marchează Încetarea emisiunilor monetare dace
din Transilvania şi, poate şi din Dacia În general. Alături de emisiunile vest-
transilvane şi Hunedoara de tipul tetradrahmei, se mai cunoaşte din Transil-
vania o singură drahmă contemporană cu emisiunile de tip Hunedoara: ea face
parte din tezaurul de la Cugir 16 şi pare a fi fost emisă în acelaşi atelier mo-
netar de unde provin piesele din tezaurul de la Răduleşti. Cu aceasta am În-
cheiat lista manetelor divizionare de tipul drahmei În Transilvania, dar nu
şi problema monetelor divizionare în sine. Am amintit mai sus caracteristicele
11 K. Pink, op. cit., nr. 316-317.

12 Idem, nr. 315.
13
E. Chirilă - M. Barbu, Sistemul monetar dacic în Transilvania, în Ziridava, 10,
1978, p. 63; E. Chirilă - I. Chifor Tezaurul de mo~te dace de la Visea, în Acta MP,
3, 1979, p. 59 sqq. K. Pink, op. cit., nr. 329.
13a K. Pink, op. cit., nr. 329.
14 E. Chirilă - V. Lucăcel, op. cit.
15 Numite astfel după singurele ateliere care mai funcţionează în Transilvania la această
dată; rămîne în discuţie atelierul din care provin piesele tezaurului de la Petelea, care s-ar
putea afla tot în zona Hunedoara, d 1ar existenţa unui atelier monetar în răsătritul Transilva-
niei nu se poate exclude cu totul.
16 C. Preda, op. cit., p. 306.
84 E. CHIRILA - M. BARBU
monetelor dace tîrzii de tip vest-transilvan şi Hunedoara: greutate scăzută

şi inconstantă şi metal de calitate cu totul inferioară sau variabilă. Simultan
cu ele circulă În toată Dacia, inclusiv în vestul Transilvaniei şi regiunea Hu-
nedoara, tetradrahmele Macedoniei Prima şi, apoi, cele thasiene. Ambele au
greutatea medie de 16,80 g şi sînt din argint de calitate ireproşabilă. Evident
că piesele vest-transilvane şi Hunedoara nu puteau fi acceptate într-o tran-
zacţie comercială la paritate cu tetradrahmele Macedoniei Prima sau cu cele
thasiene. Ele se aflau cu siguranţă faţă de acestea în situaţia unei monete divi-
zionare. Aceasta explică de ce, după 130-120 î.e.n., nu se mai emit în
Transilvania monete divizionare de tipul drahmei. Tocmai monetele dace tîr-
zii de tip vest-transilvan şi Hunedoara, cu greutatea inconstantă şi din aliaj
inferior, servesc ca monetă divizionară în comerţul local. E greu de precizat
În ce raport fracţional se aflau aceste piese de greutate şi calitate variabilă
faţă de tetradrahmele Macedoniei Prima şi cele thasiene. A vînd un uz strict
local, aria lor de răspîndire, în special a tezaurelor, delimitează teritoriul
puterii politice care le emite. În opoziţie cu ele, tetradrahmele Macedoniei
Prima şi ale insulei Thasos circulă pe tot teritoriul dacic.
S-a afirmat la Începutul articolului că cercetarea monetelor divizionare
dace permite concluzii cu implicaţii În istoria economico-socială a Daciei pre-
romane. Apariţia primelor monete dace, tetradrahmele, are loc pe la mijlo-
cul secolului III î.e.n. sau ceva mai Înainte, În vestul Daciei, În condiţii În
care viaţa economică a Daciei se încadra într-o economie monetară În care
necesarul de monetă pentru schimbul comercial intern era acoperit de masi-
vele tetradrahme dace de argint. Această economie monetară se dezvoltă
destul de rapid pentru ca, pe la 190 î.e.n., să fie nevoie de monetă divizio-
nară, deci de monetă măruntă, pentru un activ comerţ local. Această nece-
sitate este atestată Încă odată, deosebit de clar, după mijlocul secofolui II
î.e.n. de emisiunile de drahme de tip Macedonia Prima şi apoi de foarte
numeroasele emisiuni de piese vest-transilvane şi Hunedoara, care, după cum
s-a mai spus, joacă rolul unor monete divizionare faţă de tetradrahmele Ma-
cedonia Prima şi cele thasiene.
Emisiunile vest-transilvane şi Hunedoara, de greutate variabilă şi din
aliaj inferior, circulă simultan cu frumoasele tetradrahme Macedonia Prima
şi thasiene. Acest lucru este atestat de prezenţa a numeroase tezaure de mo-
nete Macedonia Prima şi thasiene În vestul Transilvaniei şi regiunea Hunedoa-
ra. Tot acolo se concentrează şi cele vreo 15 tezaure monetare formate nu-
mai din piese vest-transilvane sau Hunedoara, unele de proporţii destul de
mari. Dar nici unul din aceste 15 tezaure nu conţine măcar o piesă Macedo-
nia Prima sau thasiană. Singura explicaţie este că tezaurizarea de piese de
mică valoare, ca cele de tip vest-transilvan sau Hunedoara, are un substrat
socia], a~a cum are şi tezaurizarea pieselor mult mai valoroase Macedonia
Prima ~i Thasos. Tezaurele de monete de mică valoare aparţin deci unor
oameni puţin înstăriţi, în timp ce celelalte aparţin unor oameni cu stare
şi cu a poziţie socială superioară. Prin analogie dă de gîndit de ase-
menea faptul că în cetăţile din Munţii Orăştiei, la Grădiştea Muncelu-
lui, la C)ste5ti, nu apar tezaure d~ monete tip Hunedoara şi, duoă cît stim.
Manete divizionare dace 85
şi manetele izolate de acest tip sînt foarte rare, doar două 17 • In schimb a1c1
apar în cantităţi mari, ca piese izolate sau ca tezaure, monete thasiene, dyrr-
hachiene şi, mai tîrziu, denari republicani. Toate aceste piese Însă sînt din ar-
gint bun şi, ca atare, mai valoroase decît piesele de tip Hunedoara. Este deci
evident că stăpînitorii cetăţii de la Costeşti şi de la Grădiştea Muncelului
acumulează numai monetă de valoare mare, tocmai ca o consecinţă a unui
status social superior. În acelaşi timp ei nu utilizează monetă de mică valoare
pentru tranzacţii comerciale mărunte, pentru că ei nu fac asemenea tran-
zaqii. Ei primesc proviziile şi alte lucruri necesare pentru traiul zilnic pe altă
cale decît prin cumpărare.
Faptele amintite ne vorbesc deci clar despre forme de diferenţiere socială
În Dacia intracarpatică ce se cer cercetate şi urmărite. Credem că e deplin
justificată afirmaţia ca
cercetarea atentă a emisiunilor monetare dace din Da-
cia intracarpatică precum şi din Dacia În general poate aduce o contribuţie
esenţială la istoria economică şi socială a Daciei preromane.
EUGEN CHIRILA - MIRCEA BARBU
DAKISCHE SCHEIDEMONZEN IM INNERKARPATISCHEN DAKIEN
(Z u sa mm e n fa s s u n g)
Der Artikel behanddlt das Problem der dakischen Scheidemiinzen im innerkarpatiochen

Dakien und ihre okonomiisch-soziale Bedeutung. Obwohl in diesem Teii Dakiens Drachmen
und Hemidrachmen gefunden wurden (siehe Anm. 3), steht es nur fiir einige Funde vom
Drachmentyp fest, da13 sie aus d'akischen Werkstatten stamrnen. Die ersten dakischen Drach-
men erscheinen auf dem Gebiet Transsilvaniens um 190 v.u.Z. (siehe die Anm. 8-12) und
stammen aus der Miinzwerkstatt der daci Napocemes (siehe die Anm. 9-11) ocler aus
derjenigen Werkstatt, C:;e den Hauptteil der Miinzen des Hortes von Tulgheş und Medieşul
Aurit prăgte (siehe Anm. 12; 13 a). Eine zweite Drachmenserie - Nachahmungen der Ma-
cedonia Prima Tetradrachmen (siehe Anm. 14) - werden zwischen 140-130 v.u.Z. dlatiert
un.ci kommen aus einer westtranssilvanischen Werkstatt. Na.eh 130 v.u.Z. wunfe die Drachme
aus dem Hon von Cugir angesetzt (siehe Anm. 16). Nach diesem Zeitpunkt werden keine
Drachmen mehr geprăgt; die Miinzprăgungen vom westtranssilvanischen und vom Hunedoara-
Typ werden aber bis zu En.de des 2. Jhs. v.u.Z. fortgesetzt. Wenn sie, theoretisch, zwar Tetra-
dra.chmen sind so haben sie <loch bloB ein Gewicht, das zwischen 11-8 g schwankt und
manchma! sogar unter 6 g sinkt; das Metal! enthă:lt Silber in verschiedenen Mengen, oft
kaum 5''/0 • G!eichzeitig sind aber in ganz Transsilvanien, also auch in seinem Westteil und im
Gebiet von Hunedoara, die Tetradrachmen der Macedonia Prima und von der Insel Thasos,
mit einem mittleren Gewicht von 16,80 g und aus gutem Silber, im Umlauf. Im Vergleich
zu diesen haben die Miinzen vom westtranssiJvanischen und vom Hun.edoara-Typ, im ortlichen
H andel die Rolle von Scheidemiinzen.
Das Erscheinen der ersten dakischen Drachmen steht mit dem Fortschreiten der Miinz-
winschaft im innerkarpatischen Dakien in Verbindung und mit dem Bedarf eines regen ort-
lichen Han.dels, der kleine Miinzen benotigte.
Die 15, bis jetzt bekannten Horte mit westtranssilvanischen und Hunedoara-Mtinzen
entha.lten keine Prăgungen der Macedonia Prima und von Thasos, obgleich im Westen Trans-
silvaniens und im Gebiet von Hunedoara zahlreiche Horte mit Macedonia Prima - und
17 idem, p. )02.
E. CHIRILĂ - M. BARBU
86
Thasos-Miinzen gefunden wurden. Dies weist auf zwei verschiedene Arten der Hortung hin,
was verschiedenen Stănden der Gesellschaft entspricht. Vermutlich hăngt damit auch die
Tatsache zusammen, dal3 in den daki~hen Burgen von Grădiştea Muncelului und Costeşti
nnr Prăgungen von Thasos und Dyrrhachium sowie romische Denare, alsa nur Miinzen aus
gutem Silber, ans Licht kommen.
Die Untersuchung der dakischen Scheidemiinze, wie auch der dakischen Miinze im all-
gemeinen, vermag einen wichtigen Beitrag zur Wirtschafts - und Gesellschaftsgeschichte des
vorromischen Dakien zu liefern.
O MONETA DACICA INEDITA DIN JUDEŢUL SALAJ
Maneta dacică de care ne ocupăm 1 , păstrata m Muzeul de Istorie şi Artă

din Zalău, a fost descoperită în toamna anului 1975 În satul Gălpîia (corn.
Bălan, jud. Sălaj), pe locul numit „Pustă". Ea este lucrată din argint de ca-
litate inferioară (cca. 500/0 ). În ce priveşte tipul aversului şi reversului, aces-
tea sînt cele obişnuite la manetele dace: un cap uman spre dreapta, Încunu-
nat cu lauri, pe avers şi un călăreţ spre stînga, pe revers. în cazul de faţă
imaginile sînt extrem de schematizate. Acest lucru este cu deosebire valabil
pentru revers, unde călăreţul este înlocuit prin două şiruri de puncte, alter-
nînd cu cîte o linie curbă. Picioarele calului lipsesc, iar trei triunghiuri masi-
ve sugerează copitele. În faţa calului un ornament în formă de X. Piesa este
uşor scyphată. Datele tehnice ale manetei sînt: 0=27; G=7,70; a=ll. (vezi
şi p. 34, pi. XIV, 1).
Piesa se Încadrează în tipul general al emisiunilor din grupa II a tezau-
rului de la Medieşu Auri& <;Ue sînt foarte unitare din punct de vedere sti-
listic şi provin, evident, din acelaşi atelier. -.,Moneta de la Gălpîia se deosebeş
te de aceste emisiuni prin două elemente: diametrul mai mar&:> al discului
uşor scyphat şi prin ornamentul În formă de X din faţa calului. Ambele per-
mit ca piesa să fie considerată drept o variantă inedită a emisiunilor amintite.
Care este origina ornamentului? El poate fi regăsit şi pe alte emisiuni4, În di-
ferite forme şi ocupînd poziţii diferite În cîmpul reversului, dar singurele emi-
--------:·~, ( . .r .. , rt, L -.. _ . • • (.,.
1 In legătură cu abreviaţiile vezi E. Chirilă - I. Chifor, Tezaurul de manete dace de

la Vişea, în Acta MP, 3, 1979, p. 59 sqq (For abbreviations used, see E. Chiri1ă - I. Chifor,
The dacian coin hoard from Vişea, in ActaMP, 3, 1979, p. 59 sqq.)
2 In legătură cu tezaurul vezi datele din MGD, p. 289 sqq, cu notele 788-789. In
legătură cu tipul pieselor ca atare vezi reproducerile de la: Dess, I, 443-447; III, 807, IV,
1232-1234; POK, 326-328; 330 ( =Dess, 1232); 331 ( =Dess, 1234); OT A, 326/1-3; 330 /4
(=POK, 330); 330/5 (=Dess, 445); 331/1 (=POK, 331). Piesele Dess, 443-444 sînt de la
Medieşu Aurit; dintre cele publicate de Dessewffy în Num Koz/, 14, 1915, p. 12-14, nr.
5-8, nr. 5 = Dess, 1232 iar nr. 8 = Dess, 1234; 'cele 45 de piese din tezaurul de la Me-
dieşu Aurit sînt reproduse de I. Winkler, în Tezaure monetare din judeţul Satu Mare, Ora:
dea, 1968, p. 5-14. Vezi de asemeni E. Chirilă şi colab., în ActaMN, 2, 1965, p. 647 ş1
3, 1966, p. 422; T. Bader, Descoperiri monetare în Cîmpia Someşană, Baia Mare, 1967;
All, II, 16-19; piesele nr. 16, 18-19 sînt cu diametru mare, comparabil cu al piesei Dess,
1234. Vezi de asemeni grupajul de piese din MGD, pl. LIX, nr. 5-12.
3 Cu excepţia piesei OTA, 331/1 (=Dess 1234) şi a pieselor All, 16, 18-19, care au
toate diametru mare.
4 POK, 16, 34, 108-111, 162, 212, 432-433.
E. CHJRILA- AL. V. MATEI
88
siuni de la care ar fi putut fi împrumutat5 se află În afara ariei de circulaţie

a tipului de manete de care ne ocupăm. Dar, În N-V Transilvaniei, care este
aria de origină 6 a acestor piese, circulaseră intens emisiunil~e tip Crişeni
Berchieş7. La una din variantele tipului iniţial Crişeni-Berchie~botul larg des-
chis al lupului de pe revers formează un X de proporţii mari, În timp ce cor-
pul animalului însuşi aproape că nu mai este vizibil. Acest semn e~tţ: Întru
totul asemănător ca formă, poziţie şi mărime cu ornamentul ce apare pe piesa
de la Gălpîia şi s-ar putea ca el să fi fost preluat de la emisiunea monetară
amintită, în cadrul ~ocesului de simplificare şi schematizare a imaginii, care
caracterizează evolu ia manetelor dace tîrzii. Preluarea acestui element orna-
mental a fost consi crabii uşurată de faptul că cele două emisiuni monetare
aparţin nord-vestului Transilvaniei.
Diametrul mare al piesei de la Gălpîia, forma scyphată şi calitatea infe-
rioară a aliajului o datează spre mijlocul secolului II î.e.n. aşa cum se da-
tează şi piesele Ali, II, 16, 18-19 şi piesa Dess, IV, 1234 (=POK, 331 =
OT A, 3 31 /1 )9 • Aceasta din urmă pare a fi cea mai recentă din seria acestor
emisiuni tîrzii fiind. precedată în timp de piesa de la Gălpîia şi de cele trei
menţionate mai sus.,'Ce}e cinci 1„pie'se' amintite reprezintă deci, în totalitatea lot,
faz«fa. ceb mai tîrzi{ de evoluţie cunoscute pînă acum ale emisiunilor mone-
tare dace din grupa II a tezaurului de la Medieşu Aurit, aparţinînd nord-
vestului Transilvaniei.
EUGEN CHIRILA - ALEXANDRU V. MATEI
AN UNPUBLISHED DACIAN COIN FROM THE SALAJ DISTRICT
(Su mm ar y)
The paper deals with a dacian coin, found in the Gălpîia village, Sălaj district (see
f. n. 1). The coin is kept in the Mu.sewn of Zalău. The type as such belongs to the Northern
Transsylvania and' is mainly represented by issues in rhe hoard of Medieşu Aurit (see f. n.
2). It differs by ~ts larger, somewhat scyphate Han and by X shaped ornament, on the re-
verse. The ornament was adopted' under the intluence of the daician issue represented by
the coin Dess, III, 775, belonging to the Crişeni-Berchieş type (see f.n. 7). The coin of
Gălpîia is of low alloy of silver. This coin, together with OTA, 333/1 and Al!, II, 16,
18-19, represent late variants dated toward rhe middle of the second1 century B.C. of th
issues present in the hoard of Medieşu Aurit (see f.n. 2). Key to plate: the coin (1 x; 2 x).
See p. 34; plate XIV, 2.
5 POK, 162 sau 212.

r. Aceasta .:ste nord-vestul Transilvaniei; MGD, p. 290.
1 Vezi E. C:hirilă - I. Chifor, Tezaurul de monete dace de la Vişea, În Acta MP,
3, J..979, p. 59 sqq.
'1\:s Dess, El, 775.
9In legătură cu datarea piesei Dess, 1234 vezi MGD, p. 290. Aceeaşi lucrare, p. 293,
datează în totalitatea lor piesele grupei II a tezaurului de la Medieşu Aurit către mijlo-
cul secolului II î.e.n. Evident şi piesele AU, 16, 18-19, par să fie contemporane cu Dess,
IV, 1234 şi cu piesa de la Gălpîia.
PI. I. M oneta dacicei de la Gălpîia : Ix ; :::x.
TEZAURUL DE LA PETRINDU
(Contribuţii la cronologia tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos-Herakles)
Tezaurul de care ne ocupăm, păstrat În Muzeul de Istorie şi Artă din

Zalău, a fost descoperit în anul 1972, cu ocazia aratului, În satul Petrindu 1,
corn. Almaş, jud. Sălaj, pe locul numit „Chenderoaia", la 500-600 m N-NE
de sat.
Din tezaur au fost recuperate 25 de tetradrahme de argint, dintre care
una este o imitaţie după emisiunile Macedoniei Prima, iar 24 sînt tetradrahme
de Thasos de tipul D-H şi imitaţii ale acestora. Lista pieselor tezaurului
este următoarea 2 :
I. Macedonia Prima (imitaţie)
I. A= 1 R=l D = 35 G = 16,67 a= 9
Piesa prezintă două inc1z1uni, una pe avers, alta pe revers.
1 O scurtă prezentare şi încadrare istorică a tezaurului la E. Chirilă - V. Lucăcel, în

ActaMP, 1, 1977, p. 63-66.
2 Abreviaţiuni (Abkiirzungen).
TezSînpetru E. Chirilă - I. Pop, Tezaurul monetar de la Sinpetru, în Apu-

lum, 7/1, 1968, p. 145 sqq.
TezBelciugatele C. Ştirbu - C. Petolescu, Un tezaur de monete thasiene des-
coperit la Belciugatele, În SCN 6, 1975, p. 189 sqq.
TezBucureşti M. Cojocărescu, Tezaurul de monete greceşti descoperit pe teri-
toriul municipiului Bucureşti, m SCN:, 6, 1975, p. 195 sqq.
Căprioru E. Chirilă - G. Mihăescu, Der Munzhort von Căprioru, Tîrgo-
vişte, 1969.
OTA R. (',Obl, Ostkeltischer Typen-Atlas, Braunschweig, 1973.
Gui de Guide de Thasos, Paris, 1968.
IGCH M. Thompson - O. Morkholm - C. M. Kraay, An lnventory
of Greek Coin Hoards, New-York, 1973.
MN Museum Notes, New-York.
A Stanţa aversului (Aversstempel)
R Stanţa reversului (Reversstempel)
G Greutatea în grame (Gewicht în Gramm)
D Diametrul în milimetri (Durchmesser in MiLlimetern).
a axa. Cifra indică poziţia axei reversului pe cadranul unui ceas
(Achse. Die Ziffer zeigt die Stellung der Reversachse zum Avers
auf dem Uhrzifferblatt an).
D-H Dionysos-Herakles.
90 E. CHIRILA - V. LUCACEL
li. Tetradrahme thasiene2 •
2. A= I R= 1 D = 31 G = 16,78 a= 11
3. A= 2 R= 2 D = 32-34 G = 16,57 a= 10
4. A= 3 R= 3 D = 31 G = 15,20 a= 12
5. A= 3 R= 4 D = 31 G = 16,78 a= 11,30
6. A= 3 R= 5 D = 33 G= 16,88 a= li
7. A= 4 R= 6 D = 30 G = 16,82 a= 12
8. A= 5 R= 7 D = 30 G = 15,98 a= 11,30
9. A= 5 R= 8 D = 33 G = 16,80 a= li
IO. A= 5 R= 9 F = 31 G = 16,72 a= 12
11. A= 6 R = 10 D = 31 G= 16,77 a= 11,30
12. A= 7 R = 11 D = 32 G = 16,28 a= 12
13. A= 7 R =li D = 31 G = 16,33 a= 12
III. Imitaţii după tetradrahme thasiene 2 h

14. A= 1 R= I D = 31 G = 16,85 a= li
15. A= 2 R= 2 D = 31 G = 16,80 a= 12
16. A= 3 R= 3 D = 31 G = 16,95 a= li
17. A= 4 R= 4 D = 32 G = 16,47 a= 10
18. A= 5 R= 5 D = 31 G = 16,78 a= 10
19. A= 6 R= 6 D = 33 G = 16,77 a= li
20. A= 7 R= 7 D = 35 G = 16,92 a= ll,30
21. A = 8 R= 7 D = 32 G = 16,65 a= li
22. A= 9 R= 8 D = 34 G = 16,68 a= li
23. A= 10 R= 9 D = 34 G= 16,85 a= 12
24. A= li R =IO D = 31 G = 16,72 a= 11
25. A= 11 R =li D = 32 G= 16,50 a= li
După cum s-a mai spus, piesa nr. 1 este o imitaţie după tetradrahmele
Macedoniei Prima cu bustul zeiţei Artemis, din seria cu fulger, care au cir-
culat intens în Peninsula Balcanică, unde au fost frecvent imitate. Modelul
pentru imaginea de pe avers a imitaţiei pare a fi fost tipul reprezentat prin
piesele nr. 11-12 din tezaurul de la Căprioru3; în timp ce modelul iniţial
al aversului a suferit transformări care abia mai permit identificarea, mai ales
cu ajutorul elementelor de coafură, reversul, inclusiv monograma şi legenda,
este remarcabil de bine reprodus. Acelaşi lucru se Întîmplă adesea şi cu imi-
taţiile tetradrahmelor thasiene, la care, de multe ori, tipul şi legenda rever-
sului sînt remarcabil de bine executate, În timp ce aversul suferă alterări
profunde.
io La piesele origina;le s-au folooit deci şapte stanţe de aver.; şi 11 de revers. Cele
şapte stanţe de avers corespund un.ui număr echilavent de nipuri portrenisrice. Pi.esele nr.
4-6 au stanţa de avers comună; nr. 8-10 au şi ele stanţă de aver.; comună; nr. 12-13
au stanţa de avers şi revers comună.
~ll La imitaţii s-au folosit deci 11 stanţe de avers şi 11 stanţe de revers. Cele 11 stanţe
de avers corespund unui număr echivalent de tipuri portretistice. Piesele nr. 20-21 au stan.-
ţa de revers comună. Deci ele provin din acelaşi atelier, deşi tipul portretistic al aversului
diferă. Piesele nr. 24-25 au stanţă de avers comună. Ele provin din acelaşi atelier.
3 Căprioru, p. 24 ~i pi. II, 11-12.
Tezaurul de la Petri11du 91
Emisiunile Macedoniei Prima au pătruns şi circulat În mare număr la nord

de Dunăre 4 , dar aici n-au fost imitate direct 5 • ln schimb, În Dacia Intracar-
patică, ele au determinat apariţia a două nominale, tetradrahme şi drahme,
puternic influenţate de tetradrahmele amintite, dar care nu reprezintă imi-
taţii nemijlocite, ci un compromis Între tradiţia locală dacică, adînc înrădăci
nată şi influenţa tetradrahmelor Macedoniei Prima 6 • Forma specifică a dis-
cului piesei nr. 1, cu dunga vizibilă pe margine, arată că acesta a fost exe-
cutat prin turnare.
Restul pieselor din tezaur sînt tetradrahme thasiene originale (nr. 2-13)
sau imitaţii ale acestora, În diferite stadii de barbarizare, dar încă foarte
aproape de original. (nr. 14-25). După cum se ştie, tetradrahmele insulei
Thasos de tipul D-H poartă pe avers capul lui Dionysos, Încununat cu ie-
deră, spre dreapta, iar pe revers imaginea lui Hercule nud, spre stînga, spri-
jinindu-se În măciucă şi purtînd peste braţul stîng şi pe umăr pielea leului din
Nemeea. Tipul reversului este Încadrat pe trei laturi de legenda: Herakleous
Soteros Thasion. In cîmpul reversului, Între măciucă şi corpul lui Hercule,
se află o siglă, reprezentînd, aşa cum este obiceiul În lumea elenistică, mono-
grama magistratului monetar.
Piesele originale din tezaurul de la Petrindu aparţin emisiunilor cu mo-
nograma nr. 9 (vezi fig. 1), iar imitaţiile sînt după piese purtînd această mo-
nogramă. Tetradrahmele cu monograma nr. 9 alături de cele cu monograma
nr. 7 se încadrează În cea mai bogată şi mai variată (în ce priveşte tipurile
portretistice ale aversului) emisiune de tetradrahme ale insulei. Ele s-au bu-
curat de o excepţională răspîndire în nordul Peninsulei Balcanice şi în Dacia.
Un mare număr de imitaţii, reprezentînd diferite stadii de barbarizare, a fost
executat după ele În Thracia 7 • Originalele cu această monogramă şi imitaţiile
lor din primul stadiu 8 , cu legendă lizibilă sau încă bine păstrată şi cu mono-
grama mai mult sau mai puţin corectă derivînd din nr. 9 sau 7, care repre-
4
In legărură cu circulaţ~a tetradrahmelor Macedoniei Prima în Dacia vez: Căprioru,
p. 32-40; I. Glodariu Dacia11 trade with the hellenistic alld roman world, Oxford, 1976,
p. 222 sqq (în seria BAR); în legămră numai cu tezaurele vezi /GCH, p. 62 sqq; de a.se-
meni I. Bogdan - Cătăniciu, În SCN, 6, 1975, p. 184, cu nota 19; în legătură cu reper-
toriile anterioare vezi Căprioru, p. 32, cu nota 82.
5 Căprioru, p. 41.
6 Căprioru, p. 41; E. Chirilă - V. Lucăcel, Ein dakischer Munzhort aus Nordwestsie-
benbiirgen, Cluj, 1970; E. Chirilă - M. Barbu, Moneu divizionare dace în Dacia intrncar-
patică, în Acta MP, J, 1979, p. 81 sqq.
7 In acest sens OT A, pi. 46-51 permite o excelentă privire de ansamblu asupra pro-
cesului de barbarizare a imaginii şi legendei pe imitaţii, confirmînd faptu:! că majoritatea

absolută a acestor imitaţii - poate cu excepţia pieselor de pe pi. 46, Klasse II, nr. 3 şi
Klasse III, nr. 2 - derivă din emisiuni cu monograma nr. 9 (şi nr. 7?). Ne întrebăm însă
dacă în cadrul acestui ansamblu Klasse II nu trebuia să preceadă Klasse I. În legătură cu
circulaţia monetelor thasiene (şi ale Macedoniei Prima) în Thracia vezi JGCH, nr. 73 sqq; de
asemeni I. Bogdan - Cătăniciu, în SCN, IV, 1975, p. 184, cu nota 20.
8
Imitaţiile foarte barbarizate, cu modificări profunde ale tipului de avers şi revers
şi cu legendă greşită, i•lizibilă sau transformată În şiruri de puncte, pătrund În cantităţi infi-
nit mai mici în Dacia subcarpatică şi şi mai puţi.ne peste Carpaţi. Ele sînt foarte tîrzii, emise
la o dată cînd comerţul Daciei se orienta.se spre Ita1lia iar denarul era moneta predominantă
şi universal acceptată în Dacia.
E. CHIRILĂ - V. LUCĂCEL
92
zintă majoritatea imitaţiilor9 pătrund În cantităţi foarte mari În Dacia şi

reprezintă majoritatea absolută a tetradrahmelor thasiene sau a imitaţiilor
lor descoperite atît sub formă de tezaure cît şi ca piese izolate 10.
Impărţirea făcută de noi În ce priveşte piesele nr. 2-25, În piese ori-
ginale şi imitaţii, a avut la bază următoarele criterii: la piesele originale,
pentru avers, execuţia bună, caracterizată prin ceea ce am numi puritatea li-
niilor, trăsături bine conturate, redate prin linii clare. Astfel execuţia ire-
proşabilă a aversului pieselor nr. 4-6, 8-10, 11, de exemplu, exclude orice
dubiu asupra încadrării lor ca piese originale, chiar dacă pe reversul piesei
nr. 6 monograma este puţin vizibilă ca urmare a uzurii stanţei. Simplul
fapt că aversul pieselor nr. 2-3 este ceva mai şters ca urmare a uzurii ştan
ţei, ele aparţinînd pare-se unor emisiuni ceva mai vechiu decît celelalte origi-
nale din tezaur, nu pune la îndoială Încadrarea lor. Pe de altă parte este
ma: mult decît evident că un tip de avers cu trăsăturile celui de pe aversul
pie~;ei nr. 17 n-a ieşit de sub dalta unui gravor grec dintr-un atelier orăşenesc.
La aversul originalelor se asociază un revers cu litere regulate şi monogramă
clară.
După cum s-a mai spus, imitaţiile de tetradrahme din tezaur aparţin pri-
melor serii, care nu prezintă, comparativ, alterări esenţiale ale tipului origi-
nal. La unele din ele (nr. 14-16, 18) aversul este Încă bine lucrat, foarte
apr.)ape de original, deosebindu-se doar printr-o anumită neclaritate, rigidi-
tate, În redarea trăsăturilor feţei, elemente la care se adaugă o tendinţă de
schematizare a figurii sau coafurii. Reversul imitaţiilor este caracterizat, în
gen~ral, prin folosirea excesivă 12 a literelor Împodobite sau chiar formate ex-
clmiv din globule În legendă (nr. 14, 16-18, 20-21) şi mai ales în mono-
gramă13. Pe de altă parte, la aceste imitaţii timpurii un avers evident barba-
rizat se poate asocia cu un revers cu legendă ireproşabilă şi cu monogramă
COrt'.Ctă. Acest lucru vizibil de altfel şi la imitaţiile după piesele Macedoniei
9 Monogramele de formă N sau X, care nu apar decît pe imitaţii. Pe altele monogra-

ma dispare cu totul.
10 In legătură rn circulaţia tetradrahmelor thasiene şi a imita1iifor lor în Dacia vezi
Căprioru, p. 34-40; I. Glodariu, op. cit., p. 225 sqq; în legătură cu tezaurele !GCH, p. 73
sqq; I. Bogdan - Cătăniciu, În SCN, 6, 1975, p. 184, cu nota 20. Referitor la repertoriile
anterioare vezi Căprioru, p. 32, cu nota 82. Situaţia descoperirilor de manete thasiene se cere
adusă la zi. Un excelent serviciu îl fac în acest sens notele referitoare la descoperirile
monetare antice publicate Î'll revista Dacia NS, care sintetizează date apărute în revistele di'll
ţară şi informatii personale. Aceeaşi observaţie este valabilă şi în legătură cu nota 4.
11 Ele par a reprezenta faze mai vechi şi stan\e mai uzate ale emisiunilor cu mono-
grama nr. 9.
12 Insistăm asupra t~rmenului excesiv, pentru că şi la emisiuni care sînt cu absolută
certitudine originale şi nu imitaţii se folosesc asemenea globule cu caracter decorativ. Vezi
de exemplu GuiJe, pi. IV, 51-52; OT A, pi. 3, Thasos, 1-4. Pe ole altă parte tot piese din
OT A, pi. 46 sqq, passim, arată că folosirea excesivă a elememului ornamenta.J amintit repre-
zintă un criteriu sigur de apreciere în ce priveşte barbarizarea legendei. La un moment dat
literele ajung să se desicompună în şiruri de globule, care înconjoară pe trei laturi sau in-
tegral tipul reversult1i.
13 Aceasta va aduce, în cele din urmă, la transformări care, În cazul emisiunilor cu mo-
nogramele nr. 7 şi 9, nu mai permit să se precizeze de care din rele două monograme este
YOrba şi la apariţia „monogramelor" N sau X sau la dispariţia monogramei.
Tezaurul de la Petrindu 93
Prima şi în deosebi la piesa nr. 1 din tezaur. Pentru a Încadra o piesă ca

originală sau imitaţie trebuie deci luate În considerare atît aversul cît şi re-
versul. În multe cazuri deosebirea Între original şi imitaţie rămîne încă labilă
şi supusă cauţiunii, pînă cînd o cercetare amplă, avînd la bază un reperto-
riu al tuturor tipurilor portretistice ale pieselor thasiene cu legendă corectă 14 ,
asociat cu un studiu temeinic al stanţelor, va putea rezolva problema 15 •
Această cercetare presupune În chip necesar o informare mai bună decît
cea actuală în legătură cu datarea apariţiei tipului de tetradrahme D-H, cu
evoluţia lui şi cu succesiunea monogramelor de magistraţi monetari. În toate
aceste domenii stadiul actual de cunoaştere este încă departe de a fi satisfă
cător, lucru care se reflectă În varietatea de opinii în legătură cu data apari-
ţiei primelor emisiuni de tetradrahme thasiene de tipul amintit 16 • Tendinţa
care se manifestă mai recent este de a data primele emisiuni de acest tip În
prima jumătate 17 a secolului II Î.e.n. Între 180-168 şi de a plasa cea mai
intensă activitate a atelierului insulei Thasos la Începutul secolului I î.e.n.,
ea fiind reprezentată în special de piesele cu monogramele nr. 7, 9 şi 11, da-
tate În a doua decadă a secolului I î.e.n. 18 • Emiterea de tetradrahme ar Înceta
pe la mijlocul secolului rrn. O activitate care se eşalonează pe o perioadă
atît de lungă presupune în mod firesc existenţa unui mare număr de ma-
gistraţi monetari, deci a unui număr corespunzător de monograme, şi a unei
evoluţii bine marcate În reprezentarea tipului de avers şi a coafurii, elemente
legate În mod necesar de moda timpului şi, în ultima analiză, de stilul perso-
nal al gravorilor care s-au succedat la monetărie 20 • Într-adevăr trebuie să exis-
H Evident, nu vor fi incluse aici piesele cu greşeli de ortografie în legendă, cu litere

barbarizare, etc.
15 Emisiunile cele mai numeroase sînt cele cu monogramele nr. 7 şi 9, din care derivă
cel mai mare număr de imitaţii. ln cadrul acestor emisiuni există numeroase identităţi de
stanţe la imitaţiile cimpurii (TezSînpetru, p. 156; fezBelciugatele, p. 191-192; TezBucureşti,
p. 197) vizibile şi În tezaurul de la Petrindu, nr. 20-21 şi 24-25. Aceasta pare să arate
că imitaţiile timpurii (şi poate şi celelalte foarte barbarizate) provin dintr-un număr relativ
mic de ateliere din Thracia, aparţinînd aceloraşi formaţii politice trace care au emis monetă
şi Înainte de a imita piesele thasiene. Aceste formaţii politice cu ateliere monetare proprii nu
pot fi prea numeroase şi există o posibilitate ca emisiunile să fie identificate şi grupate pe
ateliere. In legătură cu emisiunile monetare trace vezi Y. Youroukova, Coim of the ancient
thracians, Oxford, 1976 (în seria BAR), in specia!! p. 32-39, referitoare la emisiunile din
secolul II şi cele thasiene.
lG O prezentare a acestor opinii în Tez Sînpetru, p. 157-159, cu notele 11-36; Căpri
oru, p. 30-31 cu notele 71-77.
17 M. Thompson, În MN, 11, 1965, p. 79-80, cu note 5; idem, MN, 12, 1966,
p. 60-61, cu notele 4-5; Guide, p. 189-190. Datarea propusă de M. Thompson pare a

oscila între 180-168; Guide pare a accepta mai ferm data de 180. E posibil însă ca data de
168 să fie mai aproape ae reaiitate.
18 G. Kaţarova, New data about the dating of tetradrachms of the island of Thasos
from the second coinage period and of thracian tetradrachms /rom the 1 st century BC, în
lzvestia na Arheologiceskia Institut, Sofia, 27, 1964, p. 131 sqq, consideră emisiunile cu
monogramele nr. 6-7, 9, 11 ca fiind legate de primul război al lui Sulla împotriva lui
Mithridate, între 89-85.
19 După jumătatea secolului I î.e.n. în insulă nu se emit decît manete de bronz.
Guide, p. 191.
~ 0 Vezi în acest sens paralelismul care există Între monogramele magistraţilor mone-
tari şi evoluţia tipului de coafură la tetradrahmele Macedoniei Prima. Căprioru, p. 8 sqq.
94
te o anumită legătură Între monograme şi stilul emisiunilor, ambele fiind

determinate de succesiunea În timp a magistraţilor monetari şi a gravorilor.
Dar, În pofida numărului mare de descoperiri de tetradrahme de tipul
D-H, singure sau asociate cu alte emisiuni, numărul de monograme de mo-
netari cunoscut pînă acum 21 nu depăşeşte 11, fiind surprinzător de mic faţă
de perioada pe care se Înşiruie emisiunile amintite. Monogramele sînt pre-
zentate În fig. 1. Succesiunea lor reprezintă o Încercare de cronologie rela-
tivă, pe baza materialului accesibil sub formă de piese ca atare sau sub for-
mă de fotografii.
Monograma nr. 1 este cea a primelor tetradrahme de tip D-H, datate
după cum s-a mai spus Între 180-168 Î.e.n. Excepţionala frumuseţe a ima-
ginii de pe avers, pe care discul larg al monetei o pune În valoare 22 , execuţia
îngrijită a reversului, claritatea literelor şi finisajul discului manetei ca ata-
re23, conferă acestor piese caracterul unei emisiuni festive.
Monograma nr. 2 este greu de Încadrat. Piesa pe care figurează 2 4 are
diametrul mai mic, abia 30 mm, stilul reprezentării de pe avers este deosebit
de cel al pieselor precedente. Linia curbă de sub monogramă, care are În mod
necesar o semnificaţie, ca şi elementele amintite mai sus sugerează altă emi-
siune şi altă Încadrare cronologică, mai tîrzie decît cea o monogramei nr. 1.
Monograma nr. 3 ne este cunoscută după o piesă originală 2 5, după o imi-
taţie26 şi o menţiune la Kaţarova21.
Monograma nr. 4 ne este cunoscută printr-o singură piesă 28 , iar nr. 5 prin-
tr-un mic număr de piese29.
Monograma nr. 6 ne este cunoscută prin două exemplare descoperite în
Dacia, un exemplar din tezaurul de la Popina (Bulgaria); acesta din urmă
are pe avers monograma nr. 12 (vezi fig. 1)1°.
Marea masă a emisiunilor de tetradrahme thasiene de tip D-H este
reprezentată prin piese cu monogramele nr. 7 şi, mai ales, nr. 9. O pnvire
asupra descoperirilor monetare~ 1 confirmă acest lucru, cu deosebire pentru
Dacia şi nu credem necesar să insistăm asupra acestui fapt.
21 Vezi fig. 1. Monogramele figurează în succesiunea cronologică pe care am încen:at

s-o stabilim. Nu am inclus în a.cest numit de 11 monogramele nr. 8 A-B şi nr. 12, care nu
sînt monograme de monetari. Monograma nr. 12 apare numai pe avers.
22
Exemplarele cunoscute de noi ,prezentînd acelaşi tip portretiistic, au toate un dia-
metru de 35 mm, deci mai mare decît media emisiunilor ulterioare. Aceste exemplare sînt
MN, 11, 1965, pi. 18 A; MN, 12, 1966, pi. 24, nr. 21; Guide, pi. IV, nr. 51; OTA, pi. 3,
Thasos I, nr. 1. Piesa din Guide este reprodusă în lucrarea de fată pe planşa VI, nr. 1.
~ 3 M. Thompson, în MN, 12, 1966, p. 79, cu nota 5.
2~ Tez Bucureşti, p. 195, cu pi. VI, nr. 44.
23
Tez Bucureşti, p. 195, pi. VI, nr. 42 (greşit numerotată 41).
2G OT A, pi. 46, Klasse II, nr. 3.
27 Kaţarova, art. cit., p. 143, 151.
28 C. Preda, în SC/V, 17, 1966, p. 372, fig. 3, nr. 4.
~n C. Moisil, în Balcania, 7, 19H, p. 12, probabil cîteva piese; Tez Belciugatele, p. 190,
pi. 5, nr. 25 cu o singură piesă.
30
C. Secăşeanu, În SCN, 1, 1957, p. 37, pi. III, nr. 19; Tez Bucureşti, pi. IV, nr. 32;
Kaţarova, art. cit., p. 143, 151 şi pi. V.
31
Proporţia acestor piese este covîrşitoare în multe tezaure din Dacia; alteori ele sînt
compuse exclusiv din aceste piese. Vezi nota 10 şi 7.
Monogramele nr. 8 A-B apar pe puţine piese, foarte Îngrijit lucrate şi

foarte unitare ca stiP 2 • Ele nu sînt monograme de magistraţi monetari (vezi
mai jos). La reversul cu monograma nr. 8 A se asociază un avers cu mono-
grama nr. 12, acesta din urmă reprezentînd iniţiala pentru Amphaxitis 33 •
A versul unei piese thasiene din tezaurul de la Popina cu monograma nr. 6
şi cel al piesei cu monograma nr. 8 A pe revers şi nr. 12 pe avers sînt lucrate
cu aceeaşi stanţă, ceea ce arată că sînt contemporane34.
Monograma nr. 10 ne este cunoscută după două piese35 • Locul ei după
monograma nr. 9 este justificat de tipul de coafură al imaginii aversului pie-
selor (vezi mai jos). E posibil ca ea să fie contemporană cu sfîrşitul emisiu-
nilor cu monograma nr. 9.
Piesele cu monograma nr. 11 sînt relativ puţine3 6 • Împreună cu piesele
purtînd monograma nr. 13, ele reprezintă cele mai recente tetradrahme tha-
siene. Locul monogramei nr. 11 după nr. 9-10 este asigurat de faptul că o
piesă cu această m~mogramă şi una cu monograma nr. 9 au aversul lucrat
cu aceeaşi stanţă 37 . Tipul de coafură al acestui avers al piesei cu monograma
nr. 11 este cel caracteristic stadiului final al coafurii pieselor cu monograma
nr. 9 (vezi mai jos). Restul pieselor cu monograma nr. 11 prezintă un tip
portretistic nou, caracterizat prin faţă prelungă şi avînd un tip nou de coa-
fură (vezi mai jos).
Piesele cu monograma nr. 13 nu sînt emisiuni barbarizate, cum s-a cre-
zut~3, ci emisiuni originale, contemporane cu cele cu monograma nr. 11 şi,
ca ~i acestea, urmează imediat după cele cu monograma nr. 9. Identitatea
dintre stanţa de avers a unei piese cu monograma nr. 13 de la British Muse-
um3u şi a unei piese cu monograma nr. 9 din acelaşi muzeu4° fac dovada
succesiunii directe de la monograma nr. 9 la nr. 13. În descoperirile din Da-
32
Pentru monograma nr. 8 A vezi Guide, pl. IV, nr. 52 şi Kaţarova, op. cit„ pi. IV;
piesa din Guide poartă pe avers monograma nr. 12; această piesă este reprod'usă În lucra-
rea de ia(i pe planşa VI, nr. 2; pentru monograma nr. 8 B vezi Kaprova, art. cit„ pi. IV.
33 Kap.rova, ,1rt. cit., p. 140.
34
Idem, art. cit., p. 140, le datează între 88-86 î.e.n.
3:' C. Preda, În SC/V, 17, 1966, p. 372, iig. 3, nr. 2; Tez Bucureşti, pi. VI, nr. 41.
JU Pentru monograma nr. 11 vezi C. Moisil, în Balcania, 7, 1944, p. 13, cu pi. II,
nr. 1; I. Dimian, În SC/V, 6, 1955, p. 305; C. Preda, în SCN, 3, 1960, p. 468, nr. li;
B. Mitrea, În SC/V, 18, 1967, p. 193-194; I. Mitrea în SC/V A, 23, 1972, p. 644, nr. 8
(imitaţie); OT A, pi. 3, Thasos I, nr. 2; Tez Bucureşti, pi. VI, nr. 43; C. Petolescu, in Cer-
cetări 11umismatice, I, 1978, p. 7, pi. I/5-6 Kaţarova, art. cit„ pi. V (piesa din tezaurul
de la Gradeşniţa) şi pi. II, nr. 20-22. Piesa de la Gradeşniţa are încă tipul de coafură
caracteristic pentru stad1ul final al pieselor cu monograma nr. 9. Pe restul pieselor cunc"cute
cu monograma nr. 11 apare un nou tip portretistic, cu coafură caracteristică, formînd un
grup foarte unitar. ln legătură cu tipul portretistic şi coafura vezi OT A, pi. 3, Th,zsos
I, nr. 2.
3
7
Kaţarova, art. cit., p. 141.
36 Idem, art. cit„ p. 136.
3
u B. V. Head, Historia Numorum, Oxford, 1911, p. 266, fig. 164.
•° Ch. Se!tman, Greek Coim, p!. LI, nr. 7; A Guide to the pri11cipal co111s of the
Greeks, London, 1959, pi. 46, nr. 3.
96
cia 41 sînt menţionate emisiuni cu monograme nr. 13, dar În multe cazuri este
vorba de piese barbarizate, la care nu este sigur dacă litera H reprezintă re-
almente monograma nr. 13, sau rezultă din deformarea monogramelor nr.
6-7 sau nr. 9.
Cu aceasta am trecut În revistă monogramele de pe emisiunile de tetra-
drahme thasiene de tip D-H cunoscute pînă acum.
Evident, succesiunii de monograme care se înşiruie pe +100 de ani 42 , îi
corespunde o evoluţie În ce priveşte stilul emisiunilor, evoluţie care se referă
mai ales la imaginea aversului şi la coafura sa. În linii mari şi În limita ma-
terialului care ne-a fost accesibil, această evoluţie se poate rezuma la tranziţia
de la chipul senin şi echilibrat, cu coafură sobră de pe aversul pieselor cu
monograma nr. 1, spre figurile masive, cu trăsături accentuate şi cu coafură
complicată, aproape că am zice barocă, coafură care predomină pe imaginile
emisiunilor cu monograma nr. 9. O fază nouă de evoluţie pare a fi marcată
şi în ce priveşte stilul imaginii de pe avers de piesele cu monograma nr. 11
şi 13. La piesele cu monograma nr. 11 apare un tip de imagine a aversului
cu trăsături ale feţei prelungi şi cu o coafură caracterizată printr-o torsadă
masivă 4 3. Imaginea de pe aversul piesei cu monograma nr. 13, deşi Înrudită
stilistic şi în ce priveşte coafura cu nr. 11, se caracterizează prin graţia aproa-
pe f emenină a chipului.
Se pare că odată cu monogramele nr. 4-5 apar imaginile de avers cu
cap masiv; ele par să se asocieze iniţial cu tipul de coafură la care părul des-
crie o curbă largă coborînd de pe frunte pe tîmple 44 • Monogramele nr. 6-9
sînt asociate cu coafura Încărcată, complicată, a cărei fază finală pare să
fie reprezentată de tipul de coafură ce apare şi pe piesele nr. 8-11 din te-
zaurul de la Petrindu. La acestea părul, care coboară aproape vertical de pe
frunte pe tîmple, formează un unghi drept În punctul În care se îndreaptă
spre ceafă. Piesele cu monograma nr. 10 pe care le cunoaştem sînt asociate
numai cu acest tip de coafură, ceea ce justifică locul lor după emisiunile cu
monograma nr. 9 şi înainte de cele cu monogramele nr. 11 şi 13. De altfel
una din piesele cu monograma nr. 11, care Încheie seria pieselor thasiene are
un avers cu coafură de acest tip (Yezi nota 36) ceea ce confirmă locul emi-
siunilor cu monograma nr. 11 în seria cronologiei tetradrahmelor thasiene 45 •
Cronologia absolută a monogramelor este evident Încă mai dificilă decît
cca relativă. Se cunoaşte data emiterii pieselor cu monograma nr. 1. în legă
tură cu data apariţiei tipului de emisiuni cu coafură complicată cu monogra-
mele nr. 6-10, un punct de reper îl constituie emisiunile cu monogramele
nr. 8 A-B, pentru care această coafură este caracteristică. Monograma nr. 8
41 C. Moisil, în Balcania, 7, 1944, p. 12. 16-18; I. Dimian, în SC/V, 6, 1955, p. 305;

C. Secăşeanu,în SCN, 1, 1957, p. 37, nr. 20 (barbarizată); O. Iliescu, în SCN, l, 1957,
p. 461; Tez Belciugatele, pi. V, nr. 24; Tez Bucureşti, pi. V, nr. 38.
42 Vezi notele 17-19.
43 Cu excepţia piesei de la Gradeşniţa (vezi nota 36); pentru tipul de coafură vezi
OTA, pi. 3, Thasos I, nr. 2.
41 Pentru tipul de coafură vezi OT A, pi. 3, Thasos I, nr. 4.
4; Monogr:i.mele N, X sau W sînt forme barbarizate ale monogramelor nr. 7 şi 9.
Vezi Kaţarova, art. cit., p. 136-137.
T
Dl
1
Dl
'-./
2
2 3
fZP
l
I
H-P
5
M
6
M
7
s\R BA
.....
S\A M ~ ~
Ba 9 10 11 J
H
* 12
-
13
Fig. 1. Monogramele de pe tetradrachmele thasiene de tip Dionysos-Herakles
2
5
Pl. I. Numărul de pe planşe corespunde cu numărul de ordine din lista manetelor
7
10
PI. II. Numărul de pe planşe corespunde cu numărul de ordine din lista manetelor
13
Pl. III. Numărul de pe planşe corespunde cu numărul de ordine din lista manetelor
16
11
18
19
20
PI. IV. Numărul de pe pla11şe corespunde cu numărul de ordine din lista manetelor
21
22
23
24
25
PI. V. Numărul de pe planşe corespunde cu numărul de ordini: din lista manetelor
2
PI. VI. I. Piesă cu mnnograma 11r. 1 (după Guide, pi. 4, nr. 51) ;2. Piesă cu monograma
nr. 8 A şi nr. 12 (după Guide, pi. 4, nr. 52}
A-B reprezintă iniţialele lui Q. Bruttius Sura, legatus pro quaestore al lui
C. Sentius Saturninus4 6 În Macedonia Între 93-86 î.e.n.
Există o acceptabilă probabilitate ca emisiunile cu monogramele nr. 4-5,
care stilistic fac tranziţia spre emisiunile cu monogramele nr. 6-10, să fie
foarte aproape În timp de acestea şi să se dateze la sfîrşitul secolului II sau
începutul secolului I î.e.n. Grupul de emisiuni cu monogramele nr. 6-11, 13
se datează În a doua decadă a secolului I î.e.n. 47 , fiind legate de contribu-
ţiile în bani pe care insula urmează să le verse lui Sulla în cursul războiului
Împotriva lui Mithridates, regele Pontului. Între 88-63 î.e.n. republica ro-
mană trece printr-o gravă criză financiară. Sulla nu dispune de bani pentru
războiul cu Mithridate şi, spre a se procura fondurile necesare pentru Începe-
rea aqiunilor militare, sînt vîndute tezaurele templelor din Italia. În Grecia
Sulla confiscă tezaurele de la Epidaur, Olympia şi Delphi4B. Thasos în cali-
tate de aliat l-a sprijinit pe generalul roman şi a contribuit cu mari sume
de bani la fondurile de război. Aceasta explică atît proporţiile mari ale emi-
siunilor cu monograma nr. 9 cît şi apariţia emisiunilor nr. 6-11, 13 În ge-
neral. Senatul îşi manifestă gratitudinea pentru acest sprijin acordînd insulei
însemnate privilegii În 80 î.e.n. şi restituindu-i teritoriile pe care le stăpînise
pe continent49.
Emisiunile de tetradrahme thasiene de t!_pul D-H se Înşiruie deci Între
1801168 î.e.n. şi 80 î.e.n. Cele cunoscute pîna acum poartă 11 tipuri de mo-
nograme de monetari, ceea ce este foarte puţin faţă de intervalul cuprins
Între datele amintite. Acest fapt sugerează că atelierul insulei nu emite constant
ci cunoaşte intervale de inactivitate. în linii mari emisiunile de tetradrahme
thasiene de tipul D-H s-ar Împărţi În trei grupe mari: cele cu monogramele
nr. 1-3, databile În secolul II î.e.n.; cele cu monogramele nr. 4-5 databile
la sfîrşitul secolului II şi Începutul secolului I î.e.n.; cele cu monogramele nr.
6-11, 13 care reprezintă un grup datat În a doua decadă a secolului I,
Între 90-+80 î.e.n. Faptul că emisiunile cu monogramele nr. 10-11, 13 par
a fi paralele, ultimele două fiind legate prin stanţe de avers de emisiunile
cu monograma nr. 9, ne face să ne Întrebăm dacă nu cumva emisiunile cu mo-
nogramele nr. 6-7 şi 9-10 nu reprezintă şi ele un grup de emisiuni paralele,
conduse de monetari diferiţi, În cadrul organizării monetăriei. Rămîne să se
precizeze mai bine care este semnificaţia apariţiei monogramelor nr. 8 A-B
şi 12 pe monetele insulei şi de ce, în cadrul emisiunilor reprezentate prin
grupul de monograme nr. 6-7, 9-10, emisiunile cu monograma nr. 9 sînt
cele mai abundente.
4S T.R.S. Broughton, The magistrates of the Roman Republic, II, New-York, 1952,
p. 50, 538; Guide, p. 190, cu nota 2.
47 Pentru datarea emisiunilor cu monogramele nr. 6-9 şi 11 vezi Kaţarova, art. cit.,
p. 142. lnculrarea cronologică a monogramelor nr. 10 şi 13 ne aparţine.

48 ln legătură cu criza financiară o prezentare amănunţită la M. Crawford, Roman
Republican Coinage, II, Cambridge, 1974, p. 637.
•9 Guide, p. D-14; în legătură cu aceste teritorii vezi H. Danov. Tracia antică,
Bucureşti, 1976, p. 220 sqq.
7 - Acta Musei Porolissensis III.
98 E. CHIRILĂ - V. LUCĂCEL
După cum s-a mai spus piesele thasiene şi imitaţiile lor, în special cele
cu monogramele nr. 7 şi 9 au circulat intens în Dacia50 , reprezentînd un as-
pect caracteristic al circulaţiei monetare la nord de Dunăre, în Dacia51 •
Tezaurul de la Petrindu este primul de acest fel descoperit În judeţul
Sălaj şi acest lucru era oarecum scadent: puternicele centre dace de la Poro-
lissum, Şimleu şi Marca, numeroasele aşezări dace răspîndite pe tot terito-
riul Sălajului se Încadrează şi ele În cursul general al istoriei economice a
Daciei la această dată.
Toate piesele din tezaur poartă cel puţin o incizie. La data penetraţiei
lor În Dacia uzul inciziunilor era universal răspîndit şi în Peninsula Balca-
nică şi În Dacia 52 , dar faptul că piesa nr. 1 este suberată, avînd un miez de
bronz acoperit cu o foaie groasă de argint de bună calitate, aduce un argu-
ment În plus în favoarea părerii că aceste inciziuni au ca scop verificarea ca-
lităţii manetei, cu atît mai mult cu cît aspectul ei exterior este ireproşabil şi
nu permite să se prespună că piesa ar fi suberată. Am constatat acest lucru
doar din cauză că piesa a fost ruptă accidental În două. Piesa nr. 11 este
originală. E posibil ca şi alte piese originale, În special din cele cu monograma
nr. 9 să fie suberate, lucru explicabil dacă se are în vedere enorma contri-
buţie de război pe care trebuie s-o plătească insula şi care, Împreună cu acuta
nevoie de bani de care suferă dictatorul roman, constituie motivul folosirii
acestui procedeu.
Cu aceasta ne încheiem consideraţiile asupra tezaurului de la Petrindu,
care ne-a dat posibilitatea să prezentăm o Încercare de cronologie a emisiuni-
lor de tetradrahme thasiene de tip D-H, să punem În circuitul ştiinţific un
tezaur de asemenea piese aparţinmd dacilor care au trăit În secolul I î.e.n.
pe teritoriul Sălajului de astăzi şi să-l Încadrăm sumar În contextul său
istoric.
EUGEN CHIRILA - VASILE LUCACEL
DER MONZHORT VON PETRINDU

(Beitriige zur Chro11ologie der thasischen Tetradrachmen von Typ Dionysos - Herakles)
Der Artikel behanidelt einen Hore von 2S silbernen Tetradrachmen, die 1972 im Dorfe
Petrindu, Kreis Sălaj gefunden wurden. Der im Museum fiir Geschichte und Kunst von Za-
lău aufbewahrte Hore umfafit eine Nachahmung nach den Tetradrachmen der Macedonia
5o Vezi notele 10, 15.

51 Datarea propusă de ..;.aţarova pentru tetradrahmele cu monogramele nr. 6-9, 11 se
dovedeşte valabilă şi temeinic argumentată. Ea pune însă o problemă interesantă În legătură
cu compoziţia tezaurelor mixte constînd din tetrahme Macedonia Prima şi thasiene. Această
compoziţie pare a sugera un aflux constant de tetradrahme Macedonia Prima spre Dacia
pînă în primele decade ale secolului I î.e.n., cînd tetradrahmele thasiene (în absolută majo-
ritate cele cu monograma nr. 9) şi imitaţiile lor din prima fază continuă fenomenul de pe
netraţie al monerei din sudul Dunării ~pre Dacia.
52 Jn legătură cu inciziile pe monetele care circulă în Dacia vezi E. Chirilă - I. Chifor,
Tezaurul de manete dace de la Vişea, în Acta MP. 3, 1979, p. 59 sqq.
Prima (Nr. 1), 12 thas.ische Original Tetradrachmen vom Typ Dionysos-Heracles (Nr. 2-13)
und 11 auf der Balkanhalbinsel (in Thrakien) geprăgte Na.chahmungen dieser Miinzen (Nr.
14-25). Die Verfasser legen eine vo11.stăndige Miinzliste samt allen technischen Daten vor
(s.iehe Anm. 2). Die Tetradra.chmen der Macedonia Prima hatten einen regen Umlauf im
Norden der Balkanha.lbinseJ. (siehe Anm. 7), wo sie auch nachgeahmt wurden. Stiick Nr. 1
ist eine derartige Nachahmung. lhr Vorbild war der auf den Miinzen Nr. 11-12 des Hor-
tes von Căprioru (siehe Anm. 3) dargestellte Typus. Die Tetradrachmen der Macedonia
Prima zirkulierten auch in Dakien viei (siehe Anm. 4), wo sie aber nicht unmittelbar nach-
geahmt wurden, sondern das Erschei.nen zweier Nomina1Le, der Tetradra.chme urui Dra.chme
zur Folgen hatten, in denen sich gleicherweise die Einfliisse der Macedonia Prima-Ausgaben,
wie auch die ortliche dakisohe Uberliefemng widerspiegeln (siehe Anm. 6).
Die thas.ischen Originale aus dem Hon von Petrindu gehoren zu den Ausgaben mit
dem Monograma Nr. 9 (siehe Abb. \), die zusammen mit den Ausgaben mit Monogramm
Nr. 7 d~e reichsten Tetradrachmen-Prăgungen der fosei und zugleich die auf der Baikan-
halbinsel und im Norden der Donau am meisten verbreiteten Miinzen darstellen. Auf der
Balkan 1ialbinsel (in Thrakien) wurden sie hăufig nachgeahmt. Die thasischen Prăgungen mit
dem Monogramm Nr. 7 und ganz besonders die mit dem Monogramm Nr. 9 wie auch ihre
friihen Nachahmungen mit korrekter Umschrift dringen in groBen Mengen in Dakien ein
und stellen die absolute Mehrheit der thasischen Tetradrachmen, seien es Originale seien es
Nachahmungen, die in Dakien in Honen oder als Einzelfunde ans Licht kamen (zum Um-
lauf der thasischen Miinzen in Dakien siehe Anm. 10). Die Ausgaben thasischer Tetradrach-
men mit anderen Monogrammen sind in Dakien entweder sehr selten oder sie erscheinen hier
iiberhaupt nicht.
Bei Einteilung der thasischen Prăgungen in Originale und in Nachahmungen wurden
folgende Merkmale in Betracht gezogen: fiir die Originale die gute Ausfiihrung des Averses
mit klaren, gut ausgeprăgten Ziigen. Als Beispiele seien insbesondere die Stiicke Nr. 4-6,
8-10, 11 genannt. Der Revers zeigt klare Buchstaben fiir Umschnift und Monogramm. Bei
einigen Stiicken sind die Buchstaben mit ganz wenig Kiigekhen verz.iert.
Die Nachahmungen der ersten Phaes weisen nicht im.mer starke Ănderungen des Oriigi-
nalmodells auf. Bei einigen erscheint der Avers noch recht deutlich. Bei anderen sind die
Ziige verschwommen, mit Neigung zu Schematisierung. Der Revers zeichnet sich durch uber-
triebeue Verwendung, sowohl bei der Umschrift als auch beim Monogramm, von Buchstaben
aus. die mit Kiigelchen verziert oder d-araus geformt sind. OTA, Taf. 46 ff. zeigt, daB clie
iibertriebene Yerwendung der Kiigekhen ein Merkma.1 fiir die Barbarisierung der Miinzen
darstellt; dies fiihn endlich zu einer Auflosung der Buchstaben in Reihen von Kiigelchen.
Manchma\ aber kommt, es vor, daB ein barbarisierter Avers und ein Revers mit korrekten
Buchstaben ztusammentreffen (dies gilt auch fiir das deuttkh barbarisierte Stiick Nr. 1).
Die Unterscheidung zwischen Originalen und' friihen Nachahmungen wird noch in vielen
făllen un.sicher bleiben, bis nicht ein vollstăndiges Corpus cler thasi9::hen Miinzen mit kor-
rekter Umschr~ft verwiklicht ist. Was die Gleichbeit der Stempel fiir die Nachahmungen
des Hortes angeht - eine Gleichheit, die auch bei friihen Nachahmungen in anderen Hor-
ten erscheint (siehe Anm. 15) - so erweist sie, daB die Nachahmungen aus verhaltnismăBig
wenigen Werkstătten Thrakiens stammen, clie den gleioehen politischen Formationen zugehorten,
dii: schon Miinzen geprăgt hatten, bevor sie die thasbscben Stiicke nachahmten.
UbCT die Datierung der thasischen Prăgungen gab es verschiedene Meinungen (siehe
Anm. 16). Neuerdings werden die ersten Pragungen vom Typ D-H zwischen 180-168
v.u.Z. angesetzt (siehe Anm. 17); die regste Tăcigkeit der Miinzstăl(te von Thasos findet
aber zu Beginn des 1. Jhs. v.u.Z. statt (siehe Anm. 18), da die Tetradrachmen mit den Mo-
nogrammen Nr. 6, 7, 9, 10, 11 und 13 geprăgt werden (siehe Anm. 18). Diese Ausgaben
grollen Umfangs werden mit den ries.igen Ge\dkonuibutionen in Zusammenhang gebracht,
die von der lnsel Thasos dem Sulla wahrend des Krieges gegen Mithridates ausgezahlt wur-
den. Man glaubt, daB die Ausgaben von Tetradrachmen vom Typ Dionysos-Herakles um
die Mitte des 1. Jhs. v.u.Z. aufhoren, doch wăre es moglich, daB dies schon friiher ge-
schah (siehe Anm. 19).
Eine Miinzpragung, die sich iiber wenigstens ± 100 Jahre ermeckt (180/168 bis etwa 80
v.u.Z.) setzt cine ··gro6e Anzahl von Monogrammen der Miinzmeister und eine ausgcpragte
Entwickluni."-dc~ -Averspild~s, sowie seiner Frisur voraus, Merkmale, die an die Mode der
Zeit und ifCll personlicqen ',Stil der aufeinanderfolgenden Stempelschneider aus cler Miinzstătte
E. CHIRILĂ- V. LUCĂCEL
100
gebunden sind. Trotz alledem kennt man bis jetzt nur 11 Monogramme von Miinzmeistern
(siehe Abb. 1 mit den Monogrammen von Revers; Monogramm Nr. 12 erscheint nur auf dem
Avers und ist kein Monogramm eines behordlichen Miinzmeisters). Die in vorliegender Arbeit
gezeigte Aufeinanderfolge der Monogramme stellt einen ersten Versuch fiir eine relative
Chronologie :mfgrund des Materials, dar, clas uns entweder als Miinzen oder als Miinzfoto-
grafien zugănglich war. Die Anmerkungen fiir die Monogramme geben die Veroffentlichung
an, wo sich clas betreffende Miinzmaterial befindet oder wo darauf hingewiesen wird.
Monogramm Nr. 1 erscheint auf den ersten thasischen Prăgungen des Typs D-H
(siehe Anm. 22-23 ). Die Schonheit und vollendete Ausfiihrung verleiht ihnen den Charakter
von Festausgaben. Monogramm Nr. 2 ist spăter als Monogramm Nr. 1. Das einzige Stiick
mit diesem Monogramm, dlas wir kennen (siehe Anm. 24), hat einen kleineren Durchmesser
und einen ganz anderen Stil als die Prăgungen mit Monogramm Nr. 1. Monogramm Nr. 3
ist uns_ von ei.ne OriginaJmii.nze und einer Nachahmung bekannt :siehe Anm. 25-26). Das
Monogramm Nr. 4 konnen wir nach oinem einzigen Stiick (siehe ,\nm. 28), Nr. 5 hingegen
nach einer ldeinen Anzahl von Mii.nzen (siehe Anm. 29). Monogramm Nr. 6 ist uns durch
zwei Exemplare aus Dakien UJ11d ein Exemplar aus Tnrakien bekannt, clas letztere trăgt auf
dem Avers clas Monogramm Nr. 12 (siehe A.nm. 30). Das Stiick ist zeitgleich mit den
Prăgungen, die clas Monogramm Nr. 8 A-B tragen (siehe Anm. 34). Die grofie Masse
cler thasischen Tetradrachmen vom Typ D-H ist aus Prăgungen mit dem Monogramm
Nr. 7 und insbesondere mit dem Monogramm Nr. 9 gebildet. Monogramm Nr. 8 A erscheinE
auf einem einzigen Exemplar (Guide, Taf. IV, Nr. 52), das auf dem Avers clas Monogramm
Nr. 12 trăgt. Mit dem Monogramm 8 B gi.bt es nur wenige Exemplare (fiir die Monogramme
Nr. 8 A-B siehe Anm. 32. Weder diese noch clas Monogramm Nr. 12 sind Miinzmeister-
Monogramme). Monogramm Nr. 10 ist uns auf zwei Exemplaren bekannt (siehe Anm. 35).
Sein Platz nach Monogramm Nr. 9 ist durch den Frisurentyp der beiden Stiicke sichergestellt.
Die Ausgaben mit diesem Monogramm konnten mit den letzten Serien des Monogramms Nr.
9 gleichzeitig sein. Das Monogramm Nr. 11 stellt (zusammen mit Nr. 13) die letzten bekann-
ten Monogramme auf thasischen Tetradrachmen dar. (fiir Nr. 11 siehe Anm. 36). Der Avers
eines Stiicks mit diesem Monogramm hat den Aversstempel gemeinsam mit einer Miinze,
die d'as Monogramm Nr. 9 trăgt (siehe Anm. 37). Das Monogramm Nr. 13 kennen wir von
einem einzigen Stiick (siehe Anm. 39), das den Aversstempel gemeinsam mit einem Stiick
mit Monograrnm Nr. 9 hat (siehe Anm. 40), was .einen Hinweis auf ihre Zei.tstellung gibt.
Die Frisur und das Antlitz auf dem Avers cler Miinze mit Monogramm Nr. 13 stehen vom
stilistischen Gesichtspunkt in enger Verbindung mit denen auf den Prăgungen mit Mono-
gramm Nr. 11. Der Monogrammfolge entspricht eine Entwicklung des Stils urui der Frisur
des Aversbildes. Diese Entwicklung lăllt sich zusammenfassen in dem Ubergang vom heiteren
und ausgeglichenen Gesichtsausdruck und einer einfacheren Frisur vom Avers der Miinzen
mit Monogramm Nr. 1 zu den massigen H3.uptem mit komplizierter Frisur, die auf den
Prăgungen mit den Monogrammen Nr. 9-10 vorherrschen; es ist dies eine Frisur, deren
Endphase durch diejenige vom Avers der Miinzen Nr. 8-11 aus dem Hort von Petrindu
dargestellt wi.rd, wo clas Haar von cler Stirn senkrecht gegen die Sclrlăfe und dann in rech-
tem Winkel gegen den Nacken ~eht. Din Monogramme Nr. 11 und 13 bringen ein.en neuen
Frisurentyp mit ein.es charaktermischen dicken Flechte im Nacken (siehe Anm. 43). Es
scheint,- daJ3 zugleich mit den Monogrammen Nr. 4-5 .auf dem Avers die Miinzbilder mit
massigem Haupt erscheinen, die aber urspri.inglich cine Frisur zeigen, wo das Haar in einer
groficn Welle von der Stirn zur Schlăfe und nachher zum Nacken geht (siehe Anm. 44). Die
ă.lteste Monogrammgruppe wird von Nr. 1-3 gebildet. Man kennt nunmchr das Datum
cler Ausgaben mit dem Monogramm Nr. 1, 180/168; die Monogramme 2-3 werden in clas
2. Jh. datiert. Die Gruppe von Ausgaben mit dem Monogramrnen Nr. 6-11, 13, werden
in das zweite Jahrzehnt des 1. Jhs. v.u.Z., zwischen 90 - ±80 da.ticrt. Einen Anhaltspunkt
bieten die Prăgungen mit dem Monogramm Nr. 8 A-B, das die Anfangsbuchstaben des Q.
Bruttius Sura, legatus proquaestore des C. Sentius Saturninus darstellt (sihe Anm. 46). Die
Gruppe cler Prăgungen mit dcn Monogrammen Nr. 4-5 ist an das Ende des 2. und den
Beginn des 1. Jhs. v.u.Z. anzusetzen, sie macht vom stilistischen Gesichtspunkt den Ober-
gang zu denn Ausgaben miit den Monogrammen Nr. 6-10. Die Prăgungen mit den Mono-
grammen Nr. 11 und 13, die auf diejenigen mit Monogramm Nr. 9 folgcn, s.ind um
±80 v.u.Z. dat.ierbar. Die Gruppe der Pragungen mit den Monogrammen Nr. 6-11, 13
(und besonders die mit Monogramm Nr. 9), datiert zwischen 90-80 v.u.Z., stellt die un-
T aaurul de la Petrindu 101
geheueren Geldkontributionen dar, die Thasos dem Sulla fiir den Krieg gegen Mithridates
auszahlt. Zu Beginn des Krieges befindet sich Italien in einer schweren Finanzkrise und Sulla
sieht sich gezwungen, die Tempelschătze aus ltalien und dann auch aus Griechenland (Epi-
daurus, Olympia, Delphi) zu beschlăgnahmen, wn sich dlie fiir den Krieg ni:itigen Summen
zu verschaffen (siehe Anm. 48). Fiir die gebotene Hilfe verleiht der romi11Che Senat der Insel
wichtige Privilegien und erstattet ihr die Gebiete auf dem Festland wieder (siehe Anm. 49).
Stiick Nr. 11 (entzweigebrochen) ist plattiert. Der Bronzekern ist mit einer dicken Silber-
folie bedeckt. Die Miinze ist ein Original, stammt also aus der behi:irdlichen Werkstatt. Der
Umstand, da13 sie platien ist, mag mit den ungeheuren Krie~kosten im Zusammenhang
stehen, welche die Miinzmeister zu dieser Mallnahme zwangen. Aufgrund des plattierten
Stiicks lăllt sich auch der Zweck der Einhiebe erk!lăren, die auf fast a"1en in Dakien zirku-
lierenden thasischen Miinzen auftreten (fiir die Einhiebe siehe Anm. 52). Alic Hortmiinzen von
Petrindu haben einen, zwei oder drei Einhiebe. Die thasischen Miinzen und ihre Nachahmun-
gen aus der ersten Phase hatten einen regen Umlauf in Dakien, und stellen einen wesentli-
chen Aspekt des Miinzumlaufs nordlich der Donau dar. Die sehr barbarisierten Nachah-
mungen hingegen kommen în bedeutend kleineren Quantitaten nach Dakien. Sie ki:innen frii-
hestens um die Mine des 1. Jhs. v.u.Z. datiert werden, als der riimische Denar die vorherr-
1chende Miinze im Geldumlauf Dakiens geworden war.
Abb. 1. zeigt die Monogramme Nr. 1-13.
Die Tafeln 1-V umfassen die Hortmiinzen von Petrindu.
Taf. VI 1. Miinze mit Monograrnm Nr. 1 (nach Guide, Taf, IV„ Nr. 51).
Taf. VI 2. Miinze mit Monogramm Nr. 8 A und Nr. 12 (nach Guide, Taf. IV, Nr. 52).
Fiir die Abkiirzungen siehe Arun. 2
STATUL DAC CENTRALIZAT ŞI INDEPENDENT
CONDUS DE BUREBISTA *
ln îndelungata istorie a geto-dacilor (ramura de nord a tracilor) care

începe cel puţin din al Ii-lea mileniu î.e.n. un moment deosebit de important
l-a constituit, prin implicaţiile sale majore, Întemeierea statului.
Societatea daco-getică, în mersul ei ascendent spre civilizaţie cunoaşte
o dezvoltare deosebită, intră Într-un ritm rapid de dezvoltare încă din seco-
lul al IV-iea î.e.n. datorită trecerii la ceea ce arheologii numesc epoca La-
tene (a doua vîrstă a fierului) a cărei generalizare constituie premiza funda-
mentală a trecerii la o formă de organizare politică superioară.
Procesul de formare a Latene-ului geto-dacic se va încheia pe la sfîr-
şitul sec. al Ii-lea î.e.n. cînd se va trece definitiv la faza de apogeu a culturii
materiale şi spirituale a geto-dacilor şi cînd se poate vorbi cu adevărat de o
generalizare a uneltelor de fier. Saltul calitativ de excepţională importanţa
pe care l-au făcut geto-dacii prin trecerea la Latene a fost pregătit de nume-
roasele legături intervenite Între ei şi grecii din Pontul Euxin Începute încă
din sec. al VI-lea î.e.n. Nu se poate spune însă că grecii au determinat ne-
mijlocit trecerea daco-geţilor la epoca Latene, tot aşa cum n-au putut-o face
nici celţii instalaţi pe pămîntul Daciei Încă din sec. al IV-iea î.e.n. şi care
erau purtătorii unei civilizaţii superioare de tip Latene.
Civilizaţia geto-dacilor este tributară, într-o oarecare măsură, altor ci-
vilizaţii, fără însă ca aceasta să-i ştirbească din originalitate, din măreţia ei.
La sfîrşitul sec. al Ii-lea î.e.n. ea este deplin formată şi unitar răspîndită
pe întreaga arie de locuire a geto-dacilor înscriindu-se printre cele mai remar-
cabile culturi de la periferia lumii greco-romane.
Nenumăratele descoperiri făcute În spaţiul intra sau extracarpatic ne do-
vedesc că, începînd din sec. al Ii-lea î.e.n. şi mai cu seamă din a doua ju-
mătate, fierul a fost folosit din abundenţa. Se cunosc astăzi numeroase
cuptoare pentru redus minereu de fier situate În diferite zone ale lumii daco-
getice şi mai ales în acele regiuni care sînt bogate în minereu de fier. Despre
stadiul avansat la care ajunseseră meşterii fierari geto-daci ne stau mărturie
nenumărate unelte de produqie răspîndite din abundenţa În toate aşezările
din sec. al Ii-lea ori din prima jumătate a veacului următor reprezentînd
o gamă variată de forme, cu Întrebuinţări În nenumărate domenii de acti-
* Intr-o formă puţin modificată prezenta lucrare a fost publicată în voi. România.
File de istorie, II, Bucureşti, 1977 în limbile: franceză, germană, engleză, rusă şi spaniolă.
I. H. CRIŞAN
104
vitate: agricultură, meşteşuguri, arme, la care se adaugă obiecte de fier cu

Întrebuinţări diverse.
Tot pe parcursul sec. al II-iea î.e.n. se va generaliza lucrarea ceramicii
la roată, iar meşteşugul olăritului va lua o deosebită dezvoltare.
Dezvoltarea rapidă a forţelor de produqie va aduce cu sine o sporire
considerabilă a populaţiei, fapt ce se evidenţiază În mod deosebit prin stu-
diul comparativ al hărţilor de răspîndire a vestigiilor daco-getice din secolele
anterioare cu cele de la sfîrşitul sec. al II-iea şi de la Începutul celui următor.
ln afară de creşterea numerică a aşezărilor, acum se Înregistrează şi o
Înmulţire considerabilă a acelor aglomerări de tip proto-urban pe care geto-
dacii le numesc În limba lor dava iar grecii le spun „polis" (oraş). Pe lîngă
produsele atelierelor locale, În asemenea aşezări se desfăceau diverse mărfuri
străine venite, mai ales, din lumea greco-romană. Davele mai erau În acelaşi
timp centre militare, politice şi religioase ale unor triburi sau uniuni de tri-
buri, constituind Începuturi de oraşe, a căror funqionalitate reală o îndepli-
neau.
Marea bogăţie de materiale, descoperite în aşezările de tip dava, diver-
sitatea lor extraordinară, mai ales Începînd cu epoca lui Burebista sînt dovezi
grăitoare ale unei remarcabile prosperităţi a aşezării În care s-au găsit şi, În
acelaşi timp, ne dau dreptul să afirmăm că, cel puţin din primele decenii ale
ultimului secol din era veche, stadiul primitiv sătesc a fost de multă vreme
depăşit.
O altă caracteristică definitorie a Latene-ului o constituie înmulţirea im-
porturilor şi intensificarea legăturilor comerciale. Pentru sec. al II-iea î.e.n.
şi pentru cel următor În toată lumea daco-getică se constată o înmulţire can-
titativă şi calitativă a importurilor venite din lumea elenistică şi din ce În ce
mai insistent din cea romană.
Dovada limpe'de a unei intense produqii de mărfuri şi a intensificării
legăturilor comerciale Întreţinute de societatea geto-dacică ne este oferită de
circulaţia monetară. Dezvoltarea forţelor de producţie va aduce după sine
sporirea surplusului de produse care vor fi destinate „pieţii" interne şi ex-
terne. lncepînd, În special, din a doua jumătate a sec. II şi în primele decenii
a veacului următor se constată o intensificare deosebită a circulaţiei monetare,
atît în ce priveşte moneda proprie cît şi cea străină. Monedele emise În pro-
vincia romană Macedonia Prima, În insula Thasos sau În oraşele Dyrrhachium
(azi Durres în Albania) şi Apollonia (tot în Albania), ambele pe coasta de
est a Mării Adriatice sînt deosebit de numeroase, indicînd orientarea schim-
burilor comerciale efectuate de către geto-daci. Cu privire la moneda pro-
prie se constată o reducere a tipurilor şi o substanţială creştere cantitativă,
circumscriindu-se zone clare de circulaţie.
Analiza tuturor descoperirilor de monede daco-getice dovedeşte că, În a
doua jumătate a sec. II î.e.n. se conturează patru zone distincte de monede,
fiecare cu particularităţile sale. Acestea reyrezintă emisiuni ale unor puter-
nice uniuni de triburi, ştiut fiind faptul ca monedele geto-dacice serveau ca
mijloc de schimb pe teritoriul unui trib ori a unei uniuni de triburi.
Toate cele arătate pînă acum converg În a dovedi o rapidă şi eferves-
centă dezvoltare economică, pe toate coordonatele şi pe întinderea tuturor
Statul dac condus de Burebista 105
teritoriilor locuite de daco-geţi începînd, mai cu seamă, din a doua jumătate

a sec. II î.e.n. Dezvoltarea deosebită pe care o cunosc forţele de produqie,
produqia de mărfuri, schimbul, vor aduce cu sine, în acelaşi ritm modificări
substanţiale în domeniul relaţiilor de produqie. Cea mai însemnată dintre
acestea o constituie, fără îndoială, lichidarea în acelaşi ritm a vechilor relaţii
de produqie, o divizare din ce În ce mai strînsă a societăţii geto-dacice În
două mari clase antagoniste, pe de o parte bogaţi-exploatatori iar pe de altă
parte săraci şi exploataţi, dependenţi de primii. Intre bogaţi şi săraci va fi
purtată o luptă de neîmpăcat care va împinge societatea geto-dacică spre o
organizare politică superioară: cea statală. Comuna primitivă, a căreia destră
mare începuse Încă pe parcursul epocii bronzului, se află acum În plină des-
compunere. S-au petrecut, fără îndoială, numeroase prefaceri de ordin social
În sînul comunităţii gentilice ce îşi găsesc explicaţia În dezvoltarea forţelor
de produqie. Cele două mari diviziuni ale muncii ce au separat, mai întîi
pe agricultori de cei care se ocupau cu creşterea vitelor şi apoi, pe meşteşu
gari de agricultori, sînt realităţi ce s-au petrecut, cu siguranţă, mult înainte.
Toate acestea ne sînt cu prisosinţă dovedite de nenumărate descoperiri arheo-
logice.
Societatea geto-dacică de la sfîrşitul sec. al II-lea î.e.n. şi de la Înce-
putul celui următor era deja de multă vreme şi profund stratificată. Izvoarele
literare îi pomenesc pe tarabostes ori pilleati care sînt marii nobili şi pe ca-
pillati sau comati ce reprezintă pătura intermediară Între oamenii de rînd şi
marea nobilime. Pentru a Încheia lista privilegiaţilor care alcătuiau clasa su-
prapusă va trebui să adăugăm preoţimea ierarhizată şi puternică, cu influenţă
deosebită În desfăşurarea Întregii vieţi avîndu-1 În frunte pe marele preot.
Documentelor arheologice vin deci să li se adauge cele de ordin literar
care ne atestă la geto-daci încă din sec. I î.e.n. existenţa unei nobilimi bogate
şi stratificate. Ei constituiau, fără îndoială, clasa dominantă şi exploatatoare
căreia îi era aservită, Într-un fel sau altul, masa oamenilor de rînd.
Despre masa producătorilor de bunuri materiale, de:pre agricultorii ce
lucrau pămîntul În comun ori sub forma micii proprietaţi private, despre
pastori, meşteşugari, negustori ori minieri, izvoarele literare nu ne spun nimic.
Deşi izvoarele scrise nu ne-o atestă putem totuşi presupune că şi În masa
producătorilor de bunuri se vor fi produs diferenţieri, avîndu-i În vedere pe
meşteşugari, negustori şi alţii. Toţi cei despre care am vorbit pînă acum sînt,
În ultimă instanţă, oameni liberi, chiar aserviţi fiind, În proporţii diferite,
nobilimii. Despre existenţa sclavilor la daco-geţi avem doar două vagi men-
ţionări în izvoarele antice care nu ne autorizează să susţinem existenţa unui
sclavaj la daco-geţi, înainte de a fi incluşi, o parte din ei, În hotarele Îm-
părăţiei romane.
Cele arătate socotim a constitui suficiente temeiuri pentru formularea ur-
mătoarelor concluzii: societatea daco-getică de pe vremea lui Burebista era
profund stratificată în două mari clase: bogaţi şi săraci, fără să fie vorba
Însă de oameni liberi şi de sclavi. Bogaţii îi vor exploata pe cei săraci şi Între
ei se va fi dus o înverşunată luptă. În continuă învrăjbire trebuie să fi fost
nobilimea, luînd ca analogie societatea celtică. Iată deci că societatea geto-
I. H. CRIŞAN
106
dacică îndeplinea toate condiţiile pentru a trece la o formă politică superioară

de organizare: cea statală, eveniment ce se va Întîmpla pe timpul lui Bure-
bista. Pe el izvoarele literare ni-l arată domnind deja la anul 82 î.e.n. De la
Strabon aflăm că: „Burebista, bărbat get, luînd conducerea neamului său, a
ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfîrşitele războaie şi Într-atît i-a înălţat
prin exerciţiu militar, cumpătare şi ascultare de legi aşa încît În puţini ani
a făurit un mare stat şi a supus geţilor cea mai mare parte dintre populaţiile
vecine; ba a ajuns să fie temut şi chiar de romani, pentru că trecea lstru
(Dunărea) fără frică prădînd Tracia pînă în Macedonia şi Iliria, iar pe cel-
ţii cei ce se amestecară cu tracii şi cu ilirii i-a pustiit cu totul, iar pe boii de
sub conducerea lui Critasiros, precum şi pe taurisci i-a nimicit cu desăvîrşire".
Acelaşi autor ne spune că Burebista „a sfîrşit prin a fi răsturnat de nişte
răsculaţi, Înainte ca romanii să fi pornit o armată împotriva lui", eveniment
petrecut, după toate probabilităţile, în anul 44 î.e.n. cînd va fi suprimat şi
marele său rival de la Roma, cel care se pregătea să pornească Împotriva lui.
Domnia lui Burebista a durat, aşadar mai bine de trei decenii şi a fost deo-
sebit de rodnică.
Dintr-un decret săpat pe o lespede de marmură emis În cinstea lui Acor-
nion, cetăţean de vază al oraşului grecesc Donysopolis (Balcicul de azi), deţi
nător al unor înalte demnităţi la curtea lui Burebista aflăm că acesta „a ajuns
cel dintîi şi cel mai mare dintre regii din Trac ia şi a stăpînit tot teritoriul
de dincoace de fluviu (de Dunăre) şi de dincolo". Texte şi inscripţii ni-l arată
pe Burebista ca stăpîn al tuturor cetăţilor greceşti de pe ţărmul de vest al
Mării Negre, de la Olbia, oraş situat la gura Bugului (azi Porutino în URSS)
pînă la Apollonia, pe ţărmul de sud al actualului golf Burgas (azi Sozopol
În Bulgaria).
Opera cea mai de seamă a lui Burebista, care i-a uimit pe contemporani
a fost, fără îndoială, unificarea tuturor seminţiilor geto-dace. Uimirea se
legitimează prin timpul scurt În care a fost realizată această măreaţă în-
făptuire ce venea să Împlinească c, profeţie făcută cu patru secole mai de-
vreme de către Herodot care spunea despre neamul tracilor că „dacă ar avea
un singur cîrmuitor sau dacă tracii s-ar Înţelege Între ei, ar fi de nebiruit
şi cu mult mai puternic decît toate neamurile". lată că unirea doar a tracilor
de nord, a geto-dacilor sub sceptrul lui Burebista i-a făcut pe aceştia, aşa cum
prevăzuse marele istoric din Halicarnas, de nebiruit.
Unificarea geto-dacilor a fost înlesnită de existenţa unor mari uniuni de
triburi, a unor formaţiuni politice bine Închegate, ce îşi aveau monedă pro-
prie a cărei arie de răspîndire delimitează şi teritoriile lor. In fruntea acestora
se găsea o aristocraţie bogată şi puternică. Cu siguranţă că vîrfurile nobili-
mii geto-dacice se vor fi opus acţiunii de unificare intreprinsă de Burebista.
Marea lui operă, cuprindea laolaltă a tuturor seminţiilor geto-dacice a fost
posi&ilă şi datorită unor Împrejurări externe favorabile. Roma aspira din
ce în ce mai evident şi mai insistent la dominaţia Întregii lumi şi era antre-
nată În lupta cu Mithridates al VI-lea Eupator, rege al Pontului şi al Bospo-
rului care reuşise să alcătuiască o puternică coaliţie antiromană şi stătea ast-
fel În calea politicii de expansiune a Romei de atunci care avea drept
obiectiv supunerea bogatelor şi prosperelor state elenistice din Asia făurite

pe ruinele imperiului lui Alexandru cel Mare. La acesta se adaugă gravele
frămîntări sociale de la Roma care s-au manifestat atît de violent În prima
jumătate a sec. I î.e.n.
Procesul de unificare săvîrşit de Burebista îşi găseşte explicaţia În dez-
voltarea internă a societăţii geto-dacice care ajunsese la un stadiu ce reclama
înlocuirea vechilor forme ale comunei primitive la care se adaugă calităţile
excepţionale cu care a fost înzestrat unificatorul. După moartea acestuia ma-
rea lui stăpînire se va dezmembra dar va supravieţui cealaltă epocală reali-
zare şi anume trecerea la o nouă orînduire care era impusă de dezvoltarea
forţelor de producţie interne.
După ce a reuşit să unifice triburile geto-dacice, după ce le-a impus dis-
ciplină şi ascultare de legi Burebista a Început marile sale războaie purtîndu-i
pe geto-daci din vi~torie În victorie, pe culmile cele mai ameţitoare ale glo-
riei, în urma cărora daco-geţii, În frunte cu marele lor rege, vor ajunge
stăpînii unui vast teritoriu ce se Întindea de la Carpaţii nordici, Dunărea
mijlocie şi Balcani, iar pe litoralul Mării Negre de la Olbia la Apollonia. În-
treg acest spaţiu intra În aria de formare şi de locuire a geto-dacilor, a acestor
traci din nord. În perimetrul lor pătrunseseră În decursul vremii diferite
neamuri străine.
Cu ajutorul descoperirilor arheologice şi menţionările unor scriitori an-
ti.ci, contemporani ori de mai tîrziu, se pot stabili limitele de locuire ale
geto-dacilor, şi, implicit, ale stăpînirii lui Burebista. Populaţiile străine pa-
trunse pe teritoriul Daciei Burebista le-a supus.
Cercetările făcute de arheologii slovaci, mai cu seamă, În ultimele trei
decenii au dovedit că spaţiul Slovaciei era locuit de populaţii tracice cel puţin
din sec. VII-VI î.e.n. Numeroase descoperiri de materiale dacice, printre
care se Înscriu şi monedele dacice, dovedesc locuirea acestora şi În sec. III-II
î.e.n. cînd vor pătrunde aici triburile celtice cu care vor convieţui. Izvoarele
literare (Caesar şi Strabon) vin să confirme pe cele arheologice fixînd hota-
rele între germani şi geţi pe Dunărea mijlocie şi Pădurea Hercinică. Prin
Pădurea Hercinică autorii antici Înţelegeau un Întins spaţiu ce cuprindea Car-
paţii nordici şi Carpaţii Mici din Slovacia de sud-vest pînă la rîul Marus
(Morava).
În spaţiul Slovaciei locuiau triburile dacice: racatriai şi racatai. Izvoa-
rele literare ne menţionează localităţi cum sînt: Carpis, Singone ori Dacidava.
Continuitatea de locuire daco-getică pe teritoriul de azi al Slovaciei, alături
de alte seminţii, În primul rînd celtice, poate fi urmărită, În stadiul actual
al cercetărilor, şi după moartea lui Burebista, pînă spre sfîrşitul sec. III şi
începutul sec. al IV-lea e.n.
Zona dintre Tisa şi Dunăre era locuită de triburi daco-getice, după cum
au dovedit-o descoperirile făcute de către arheologii maghiari. Aici vor pă
trunde triburi celtice şi mai tîrziu, pe timpul Împăratului Tiberius, sarmaţii
iazigi. Toţi aceştia vor convieţui cu autohtonii geto-daci. Întregul spaţiul va
fi inclus, cu siguranţă, În stăpînirea lui Burebista. Locuirea dacică va depăşi
spre vest limita Dunării. Vestigii aparţinînd culturii lor materiale se vor în-
I. H. CRIŞAN
108
tîlni şi pe teritoriul Pannoniei, Austriei, în Moravia şi chiar În Silezia cen-

trală. Este vorba însă de pătrunderi etnice sporadice care nu ne îndreptăţesc
presupunerea că hotarele stăpînirii lui Burebista s-ar fi întins pînă acolo.
Să urmărim spre sud limitele de locuire ale geto-dacilor şi hotarele stă
pînirii lui Burebista. De la Strabon ştim că au fost învinşi scordiscii de neam
celtic ce trăiau amestecaţi cu iliri şi traci, fără să ne spună însă cît anume
din teritoriul lor a fost ocupat de armatele marelui rege. Iată de ce fixarea
fruntariilor stăpînirii lui Burebista În această zonă este foarte dificilă.
Pe teritoriul Iugoslaviei de astăzi s-au făcut numeroase descoperiri de
vestigii daco-getice, fie întîmplător, fie pe calea săpăturilor sistematice. Ele
pot fi Împărţite În două mari grupe pe criterii de ordin geografic şi anume:
unele care s-au găsit la nordul Dunării, În special pe teritoriul Banatului
Iugoslav şi o a doua, formată din materiale descoperite pe teritoriul Serbiei
şi al Macedoniei. ln ambele cazuri merită a fi subliniat faptul că este vorba
atît de piese izolate, cît şi de complexe arheologice dezvelite pe calea săpă
turilor sistematice. Din Banatul iugoslav se cunosc numeroase aşezări printre
care şi centre importante cum este, de ex. cel de la Zidovar. Toate acestea
dovedesc o intensă locuire a geto-dacilor În spaţiul Banatului iugoslav care
a fost şi el inclus Între hotarele stăpînirii lui Burebista.
Semnificaţia istorică a vestigiilor dacice, printre care podoabe ori cera-
mică de uz comun, descoperite În Serbia sau Macedonia actuală este mai
greu de stabilit. Cea mai plauzibilă pare a fi ipoteza după care ar fi vorba
de infiltrări de populaţie geto-dacică, fără să reprezinte urme lăsate de armata
lui Burebista despre care ştim că a ajuns În Macedonia. Pe baza lor nu se
poate Însă fixa teritoriul pînă unde s-a întins stăpînirea lui Burebista.
Dacă pentru nord-vestul Peninsulei Balcanice situaţia nu este deloc lim-
pede, În sensul că locuirea daco-getică În această zonă pare a fi sporadică
iar încluderea Între fruntariile lui Burebista problematică, nu acelaşi lucru îl
putem spune şi cu privire la zona de nord-est. Aici, Între Dunărea răsăriteană
şi Munţii Balcani (Haemus) locuirea geto-dacică este foarte veche fiind men-
ţionată de primele documente literare care vorbesc despre ei şi atestată de
descoperirile arheologice făcute de către cercetătorii bulgari sau, pentru Do-
brogea, de cei români.
Între Dunăre şi Balcani etnicul de bază îl formau neamurile tracice pe
care autorii antici îi cunosc sub numele generic de geţi şi moesi, Împărţiţi În
numeroase triburi: crobizii, tribalii, dardanii etc. La sud de Munţii Balcani
triburile tracice au cunoscut în diferite perioade unificări sub conducerea re-
gilor odrişi. Aceştia încercau ori de cîte ori Împrejurările o îngăduiau să su-
pună celelalte triburi tracice. Uneori dominaţia politică a odrişilor ajungea
pînă la Dunăre. în vremea lui Burebista ne sînt menţionaţi doi principi traci.
Nu ştim care deţinea supremaţia politică asupra teritoriului dintre Balcani
şi Dunăre. Oricui ar fi aparţinut, este sigur că Burebista o va înlătura şi va
include acest teritoriu Între hotarele stăpînirii sale. Mărturie În acest sens
ne stă textul inscripţiei În cinstea lui Acornion În care Burebista ne este ară
tat limpede şi fără echivoc ca: „stăpînind tot teritoriul de dincoace de flu-
viu (Dunărea) şi de dincolo". Decretul În cinstea lui Acornion a fost emis
la Dionysopolis şi de acolo trebuie judecată orientarea. înseamnă că Burebista

a stăpînit toată zona din sudul Dunării pînă cel puţin la Munţii Balcani.
Să nu uităm că Apollonia a fost şi ea supusă de Burebista.
Ne-au mai rămas de discutat hotarele de E şi N-E ale stăpînirii lui
Burebista. Întreg litoralul Mării Negre, Începînd de la Apollonia şi pînă la
Olbia a fost cu siguranţă inclus Între fruntariile acesteia. Pe cît ·de certă este
această graniţă, atît de nesigură este linia hotarelor burebistene îndată ce
părăsim ţărmul mării.
Am arătat că spre N-V graniţele daco-geţilor se întindeau pînă la Car-
paţii nordici, cuprinzînd spaţiul de azi al Slovaciei şi o parte din Ucraina
carpatică. Se pare că locuirea daco-geţilor Încă din această vreme, se extindea
şi dincolo de Carpaţi, prin Polonia şi Galiţia, în nord-vestul R. S. S. Ucraina.
în această zonă „sub rîul Tyras (Nistru) lîngă Dacia", Ptolemeu menţio
nează o dava: Clepidava. La est de Carpaţi, În această zonă din regiunea
superioară a Nistrului sînt de localizat, cu destulă probabilitate costobocii.
Aceştia locuiau atît la vest cît şi la est de Carpaţii Păduroşi, iar părerile În-
văţaţilor moderni cu privire la etnicul şi localizarea lor sînt Împărţite. Cert
rămîne un fapt şi anume că, În această zonă există o cultură materială cunos-
cută sub numele de cultura Lipiţa care aparţine, fără îndoială, unei populaţii
daco-getice, fapt dovedit, printre altele, de ceramică Întru totul identică cu
cea din marile staţiuni daco-getice de pe teritoriul României. Numeroase
descoperiri aparţinînd culturii Lipiţa (morminte sau aşezări) se datează din
sec. I î.e.n. pînă În sec. III e.n. Purtătorii culturii Lipiţa sînt identificaţi de
marea majoritate a cercetătorilor, cu costobocii pomeniţi de izvoarele antice
şi de inscripţii.
ln ce măsură daco-geţii de pe Nistru! superior au fost şi ei ataşaţi celor-
lalte seminţii unite de Burebista şi în acest fel stăpînirea lui să se fi extins
pînă În aceste regiuni, n-o putem preciza cu destulă siguranţă. Includerea
costobocilor intra şi extra carpatici în fruntariile marei stăpîniri a lui Bu-
rebista, ni se pare a fi fost o realitate, deşi izvoarele literare nu ne-o spun.
Spaţiul cuprins Între Siret şi Nistru, din cele mai vechi tipuri, face
parte din aşa numita vatră străveche şi permanentă de locuire a geto-dacilor.
Ei pot fi urmăriţi aici, pe calea descoperirilor arheologice, printre care locul
de frunte îl deţine, ca de obicei, ceramica daco-getică specifică, încă din sec.
VI-V î.e.n. Daco-geţii sînt autohtonii acestor meleaguri În care vor pătrunde
mai întîi sciţii, apoi pe la anul 200 î.e.n. bastarnii şi, mai tîrziu, sarmaţii.
D:::spre locuirea dacilor în spaţiul dintre Prut şi Nistru ne stau mărturie
şi textele antice. Dar, ceramica tipică şi specific daco-getică nu se opreşte
la malurile Tyrasului (Nistru). Ea s-a descoperit pînă departe la Olbia şi
chiar mai spre est, În aşezări de pe malul Bugului ajungînd pînă în regiunea
inferi',)ară a Niprului. In aceste regiuni estice ceramica daco-getică se deo-
sebe te substanţial de cea bine cunoscută În aşezările ce fac parte din ana
permanenta u locuire a geto-dacilor, chiar dacă unele forme, printr!' care
şi c a ·tc·i "ic:l 1J~Îţe ceşti corespund.
I. H. CRIŞAN
110
Prezenţa populaţiei daco-getice la est de Tyras este apoi dovedită de

numeroase inscripţii găsite În oraşe greceşti, În textul cărora pot fi citite des-
tule antroponime sigur dacice.
Dionisus Periegetul, autor din sec. al Ii-lea e.n. Într-o lucrare ce are
ca subiect descrierea pămîntului ne spune că În regiunea de la nord de Istru
(Dunăre) şi pînă la lacul Meotic (Marea Azov) locuiau numeroase triburi:
germani, sarmaţi, geţi şi bastarni. Autorul a folosit izvoare mai vechi şi situa-
tia pe cace ne-o prezintă este anterioară vremii cînd a trăit, fapt pe care
ni-l dovedesc descoperirile epigrafice şi arheologice făcute, În special, În ul-
tima vreme de către cercetătorii sovietici.
Aşadar, la E de Nistru şi pînă În regiunea inferioară a Niprului îi gă
sim pc daco-geţi trăind Împreună cu alte neamuri. Pătrunderea lor aici este
anterioară epocii lui Burebista. Undeva În acest spaţiu trebuiesc căutate lo-
calităţile dacice Setidava şi Susudava menţionate de Ptolemeu. În spaţiul de
la nordul Mării Negre, cuprins Între Nistru şi Niprul inferior, ei se vor men-
ţine pînă tîrziu, după cum o dovedesc descoperirile arheologice, sau cele
epigrafice pentru zona oraşelor greceşti. Cît anume din acest vast teritoriu
a fost inclus de Burebista în stăpînirea sa este foarte greu de precizat. Un
lucru rămîne doar sigur şi anume că Olbia, situată pe limanul Bugului a fost
cucerită de oştile lui Burebista. Descoperirile de materiale dacice, printre care
figurează şi opaiţele lucrate cu mîna găsite la Olbia sau În aşezări cum este
cea de la Kozîrka, pe malul drept al Bugului nu pot fi legate de aeţiunile
militare Întreprinse de Burebista pe aceste meleaguri. Ele nu puteau fi transpor-
tate de armată, ci reprezintă produse ale populaţiei daco-getice ce trăia aici
În amestec cu alte neamuri.
Pe unde vor fi trecut, la E de Tyras, hotarele stăpînirii daco-getice În
fruntea căreia se găsea gloriosul rege Burebista, în actualul stadiu al cercetă
rilor, n-o putem preciza. Nu este exclus ca oştile cc au cucerit Olbia să fi
înaintat pînă pe malurile Niprului, respingîndu-i şi alungindu-i pe sarmaţii
ce încercau să pătrundă spre vest. Dacă o zonă mai largă dintre Tyras şi
Hypanis (Bug) ori numai o fîşie îngustă din apropierea ţărmului Pontului
Euxin, au fost incluse Între hotarele stăpînirii lui Burebista, n-o putem spune.
De necontestat rămîne doar faptul că înfloritorul oraş al borystheniţilor, 01-
bia, a intrat În această stăpînire.
Va trebui să vedem acum dacă această Întinsă stăpînire, acest regat a
fost sau nu un stat. În cazul nostru, fenomenul pe care îl avem în vedere este,
fără îndoială, instituţional, aparţinînd suprastructurii şi a fost generat de
bază în anumite condiţii specifice. Va trebui deci, să ţinem seamă de exis-
tenţa unei acumulări şi să vedem în ce măsură regatul lui Burebista a reuşit
să depăşească fazele finale de organizare ale comunei primitive, acea fază a
democraţiei militare şi să se transforme Într-o formă politică superioară de
organizare, adică În stat.
Despre Burebista ştim că era rege, ne-o spun ră·spicat atît textele literare
cît şi titlul, ca atare, gravat pe lespedea de marmură de la Balcic, În epi-
grafa lui Acornion. Ba mai mult, el este „cel dintîi şi cel mai mare dintre
regii din Tracia". Dar, rege era şi Dromichaites În sec. al IV-lea î.e.n. despre
care ştim că s-a luptat cu Lisimach, diadohul macedonean al Traciei pe care

l-a făcut prizonier după ce În prealabil aceeaşi soartă a avut-o şi Agathocles,
fiul acestuia. Din relatarea evenimentelor făcută de către Diodor din Sicilia
rezultă limpede faptul că nu se făcuse Încă trecerea de la democraţie militară:
decizia a aparţinut poporului Înarmat, organ suprem de conducere şi nu re-
gelui. Este vorba de o etapă premergătoare şi necesară în apariţia oricărei
forme de stat.
Rege este numit apoi, de exemplu şi Rhemaxos pe la anul 200 î.e.n. Este
ştiut că titlul de rege (rex În textele de limbă latină şi basileos În cele gre-
ceşti) era dat de către scriitorii antici acelor şefi de uniuni tribale ce ajunse-
seră în acea fază de sfîrşit a comunei primitive care se numeşte democraţia
militară. Regi existau şi la germanii din vremea lui Cezar deşi, este limpede
că ei erau Încă departe de a fi depăşit cadrele orînduirii primitive şi de a-şi
fi însuşit o civilizaţie a fierului de tip Latene. Asemenea titluri se dădeau în
perioada eroică din istoria Greciei ori regească din cea a Romei, acelor coman-
danţi militari care reuşiseră să pună mîna pe putere şi să exercite o adevărată
autoritate regească. Uneori această putere era transmisă ereditar. „Cuvîntul
basileia - spune Fr. Engels - pe care scriitorii greci îl Întrebuinţează pen-
tru aşa numita regalitate homerică (deoarece caracteristica ei de căpetenie este
conducerea armatei), avînd alături sfatul şi adunarea poporului, Înseamnă nu-
mai democraţie militară".
Cu privire la regii geţilor Dion Chrisostomos - prin Iordanes - ne in-
formează că aceştia erau aleşi din rîndurile marilor nobili, dintre acei pileaţi
sau tarabostes cum s-au numit ei mai Înainte. Tot dintre aceştia, aflăm din
aceeaşi sursă, era ales şi marele preot.
Despre Burebista ştim că a unificat Întregul neam daco-getic, că a cu-
cerit şi a inclus În stăpînirea sa cetăţile greceşti de pe ţărmul de vest al Mă
rii Negre, că a s~bjugat seminţiile celtice pătrunse în spaţiul de vest al
Daciei - pe boii şi pe taurisci - şi pe scordişti. Burebista va subjuga tri-
burile bastarnilor - germanici ce se făcuseră stăpîni pe o parte a teritoriilor
dacice de est. El a devenit astfel stăpînul unui enorm spaţiu, fapt ce l-a de-
terminat pe Strabon să vorbească despre un „imperiu". Cum putea fi cîrmuită
o arie atît de vastă?
Răspunsul ni-l dă chiar Fr. Engels. „Marea Întindere a Împărăţiei - ne
spune el cu privire la regatul francilor - nu putea fi cîrmuită cu mijloacele
vechii orînduiri gentilice; sfatul conducătorilor, chiar dacă n-ar fi dispărut
de mult n-ar mai fi putut să se adune şi fu curînd înlocuit cu anturajul
permanent al regelui, vechea adunare a poporului rămasă numai de formă
ajunse .„şi ea, din ce În ce mai mult, o simplă adunare a şefilor inferiori ai
armatei .
Marea întindere peste care stăpînea Burebista: de la Dunărea mijlocie la
Olbia şi de la Carpaţii nordici la Munţii Balcani, este o realitate pe care con-
cură în a ne-o dovedi izvoarele literare, epigrafice şi arheologice. Stăpînirea
peste alte neamuri: celţi, bastarni, greci este şi ea o realitate tot atît de vie
şi de necontestat. Nu mai este o ipoteză concluzia ce se impune cu necesitate
de la sine: un asemenea vast teritoriu nu putea fi cîrmuit cu instituţiile vechii
I. H. CRIŞAN
112
orînduiri gentilice, c1 numai pe calea unei organizaţii politice superioare, pe

calea unui stat.
La capătul celor spuse se cuvine formulată concluzia că Burebista este
cel care a Întemeiat statul geto-dac, prima formaţiune politică de tip supe-
rior din istoria tracilor de nord, din istoria geto-dacilor. Va trebui, În conti-
nuare, să vedem care a fost forma acestui stat şi funcţiunile interne şi externe
pe care le îndeplinea. Pentru determinarea acestora va trebui mai Întîi să
vedem, în măsura pe care ne-o Îngăduie puţinele documente ajunse pînă la
noi, care au fost instituţiile statului daco-get.
Prima şi cea mai importantă instituţie a fost, fără îndoială, armata.
Aceasta trebuie să fi fost de proporţii foarte diferite în timp de pace, faţă
de cea pe care regii daco-geţi o puteau mobiliza în timp de război.
De la Strabon aflăm că oastea lui Burebista numără pînă la 200.000 de
oameni, cifră care pare a fi mai curînd modestă decît exagerată, ce corespunde
unei populaţii apreciată a fi În jur de un milion. Cifra respectivă este dove-
dită de descoperirile făcute, mai cu seamă în ultimele trei decenii pe Întreg
spaţiul geto-dacic care se dovedeşte a fi fost intens locuit. Numărul aşezărilor
se înmulţeşte considerabil, în special Începînd cu cel de al doilea secol î.e.n.
Tot din această vreme s-a putut stabili existenţa a numeroase aşezări bogate
cu un mare număr de populaţie.
Dacă ţinem cont de enorma suprafaţă a regatului lui Burebista, pe de
o parte, iar pe de altă parte de numărul mare al populaţiei care se constată
pe cale arheologică vom ajunge la concluzia că cifra de ostaşi menţionată de
către Strabon nu reprezintă Întregul popor înarmat, specific decoraţiei mili-
tare, ci o armată recrutată pe baza altor criterii. Este vorba despre obliga-
tivitatea de a furniza luptători ori de cîte ori se cerea, impusă obştilor săteşti
de către puterea centrală, în cadrul tributului.
O armată ce număra 200.000 de luptători, disciplinată şi vitează îi dădea
comandantului ci siguranţă şi conştiinţa de mare putere. Ea este În măsură
să justifice atitudinea de mare suveran a lui Burebista care îşi permite să se
amestece în conflictele interne ale Romei, cea mai mare putere a lumii an-
tice de atunci. El va susţine pe Pompeius care În luptă cu Cezar Încearcă să
dobîndească puterea supremă în statul roman.
La regii geto-daci, Începînd cu Burebista se depăşise, cu siguranţă, demo-
craţia militară cînd vîrfuri ale aristocraţiei tribale, În caz de război, deţineau
puteri excepţionale. Asemenea putere era limitată la o anumită perioadă de
timp, revocabilă şi, lucrul esenţial, era sub controlul comunităţii, a adunării
poporului Înarmat, în cazul lui Dromichaites. Organele politice ale comunei
primitive au fost înlocuite În timpul lui Burebista cu siguranţă de puterea
regală şi a anturajului regelui, acea curte compusă din diferiţi dregători pe
care îi găsim menţionaţi În izvoarele literare atît pe vremea lui Burebista cît
şi a urmaşilor săi.
Astfel, În inscripţia care-l cinsteşte pe Acornion se spune că acesta era
„În cea dintîi şi cea mai mare prietenie pe lîngă Burebista, că îl sfătuia pe
rege în ce priveşte chestiunile cele mai importante" şi că el a fost „trimis
de regele Burebista ca ambasador la Co. Pompeius".
Demnitatea de „cea dintîi şi cea mai mare prietenie" o Întîlnim la sfet-

mc1 de la curţile monarhilor elenistici ce stăpîneau peste statele formate în
urma prăbuşirii imperiului lui Alexandru cel Mare. Titlul aulic obţinut de
Acornion de Ia Burebista atestă existenţa unor dregători, a unei curţi regale,
inspirată după modelul statelor elenistice. Amănuntele cu privire la curtea
regelui Burebista, a anturajului său, ne lipsesc şi nu putem şti în ce măsură
ea era comparabilă ca organizare, protocol şi fast cu cele ale regilor ele-
nistici. Greci de vază au fost folosiţi în funcţii de consilieri militari şi poli-
tici şi de puterea centrală a statului odris din sec. V-IV î.e.n.
Dintre dregătoriile existente la curtea lui Burebista documentele ne atestă
doar puţine şi ne grăbim să spunem că unele au fost menţionate pentru regii
daci de mai tîrziu, dar existenţa lor se cuvine postulată şi pe vremea Înte-
meietorului statului daco-get.
Despre Deceneu ştim că Burebista îi acordase putere aproape regală ceea
ce ar echivala cu titlul de vicerege. În această demnitate îi vom Întîlni mai
tîrziu, după relatarea lui Dio Cassius, pe Vezina „care deţinea al doilea loc
după Decebal". Acornion era Învestit de Burebista cu două dregătorii: cea de
consilier regal şi de ambasador. De la Criton (printr-un fragment păstrat În
lexiconul Sudas) aflăm că pe vremea lui Decebal „unii erau puşi peste cei
care muncesc pămîntul cu boii, alţii - dintre cei din jurul regelui - erau
rînduiţi să se îngrijească de fortificaţii". Iată documentat acel anturaj al re-
gilor despre care vorbeşte Fr. Engels În legătură cu apariţia statului la franci.
Din cel al regilor daco-geţi făceau deci parte comandanţii unor cetăţi (desi-
gur a ceior mai importante, pentru că numărul lor era foarte ma.re), alături cu
alţi demnitari militari, comandanţi de oşti ce deţineau posturile de condu-
cere.
Alături de militari, foarte probabil covîrşitori din punct de vedere nu-
meric, din curtea regilor geto-daci făceau parte şi numeroşi dregători civili.
Dintre aceştia ne sînt menţionaţi cei puşi peste agricultură ce îşi găsesc bune
analogii la alte popoare. La sumerieni, de ex., instituţia se numea „nubada"
şi era organul care îndrylinea toate funcţiile legate de îndrumarea şi contro-
lul muncii În agricultura. Celor învestiţi cu această demnitate le revenea rolul
de a strînge impozitele În natură din domeniul agricol şi de a se Îngriji de
construirea hambarelor.
Existenţa dregătorilor puşi peste agricultură ne este atestată În acelaşi
timp şi instituirea unor impozite În natură, deosebit de importante în această
ramură de bază, covîrşitor majoritară şi dominantă În economia daco-getică.
Impozitele erau instituite şi la celţii din vremea lui Burebista, după cum o
aflăm din textul lui Cezar. El ne spune şi cine erau scutiţi de impozite: marii
nobili şi preoţii. Druizii (preoţii la celţi care au foarte multe asemănări cu
cei ai geto-dacilor) sînt scutiţi de a lua parte la război şi nu plătesc impozite.
Din anturajul regelui făceau parte ocupînd, desigur Înalte dregătorii membrii
de gen masculin ai familiei regale. Dio Cassius ne menţionează pe Diegis, fra-
tele regelui Decebal.
Pe lîngă demnitarii militari şi civili din anturajul ,curtea, regilor daco-
geţi făceau parte şi preoţii în frunte cu cel care deţinea funcţia supremă, cea
8 -· Acta Musei Porolissensis III
I. H. CRIŞAN
114
de mare preot. Lui Deceneu Burebista i-a acordat „o putere aproape regală".
Preoţimea, ;n frunte cu mareic preot a jucat un rol important în desfăşurarea
întregii vieţi a daco-geţilor şi în cea de unificare realizată de Burebista.
La geto-daci ne sînt menţionaţi şi judecători. La ei, ca şi la celţi de alt-
fel, puterea judecătorească o deţineau preoţii .. Despre Comosicus urmaşul la
domnie a lui Deceneu, rege şi mare preot, ştim că: „Împărţea poporului drep-
tate ca ultimă instanţă", după cum ne relatează Iordanes. Existenţa unui ju-
decător ca ultimă instanţă implică cu necesitate alţii În ierarhie inferioară.
Aceştia trebuie să fi fost şi ei preoţi, luînd ca analogie pe celţi.
Existenţa legilor ne este menţionată în textul lui Strabon care vorbeşte
de modalitatea prin care Burebista i-a îndreptat pe geţi „prin exerciţii şi
cumpătare şi ascultare de legi". Iordanes vorbeşte despre transcrierea. legilor
după care Deceneu i-ar fi Învăţat pe geţi să trăiască conform legilor naturii
şi_ care s-ar fi păstrat pînă În vremea lui (sec. VI e.n.) sub numele de bela-
gmes.
Aşadar, pe vremea lui Burebista şi a regilor care i-au urmat, armata nu
mai coincidea nemijlocit cu Întreaga populaţie, au fost instituite impozitele
şi s-au creiat organe ale puterii centrale de stat puse În slujba regelui şi a
clasei dominante. Avem deci, tot dreptul să susţinem că formaţiunea politică
Întemeiată de Burebista a fost un stat chiar dacă izvoarele literare nu ne men-
ţionează cu destulă claritate un aparat specializat de constrîngere sau de
administraţie. Puţinele documente scrise care ne stau la îndemînă nu sînt În
măsură să ne precizeze În deajuns de clar forma statului geto-dac Întemeiat
de Burebista şi continuat apoi pînă la cucerirea romană. Este Însă neîndoiel-
nic faptul că acesta se deosebea esenţial de statele sclavagiste din lumea greco-
romană şi îşi găseşte analogii relative în lumea „barbară" a Europei, chiar În
lumea tracică. Este vorba despre statul Întemeiat de regii odrişilor şi cunoscut
sub numele de regatul odris. Despre acesta învăţaţii care l-au studiat îl defi-
nesc ca un stat de tip „teritorial" În sensul că trăsătura lui esenţială ar consti-
tui-o stăpînirea asupra unui vast teritoriu. Şi Într-un caz şi În celălalt ne
găsim În prezenţa unor state Începătoare În care se vor fi păstrat Încă multe
dintre trăsăturile orînduirii gentilice dar, au fost Întrunite condiţiunile esen-
ţiale ale unei forme politice superioare de organizare, cele ale unui stat.
Baza economiei statului ordis cît şi a celui geto-dac o formează agricul-
tura practicată în cadrul obştilor săteşti. De fiecare dată aparatul administra-
tiv şi forţa de constrîngere sînt Încă la Începutul lor. Semnificativ ni se pare
şi faptul că În ambele cazuri nu se cunoaşte o capitală. Există Însă mai multe
centre importante ce îndeplineau, În cea mai mare parte, funqiile oraşelor din
lumea mediteraneană şi corespund acelor oppida din lumea celtică, dovedind
că s-a depăşit faza rurală şi s-a trecut la o viaţă cvaziorăşenească.
O altă trăsătură comună pentru cele două state: cel odris şi cel daco-ge-
tic îl constituie caracterul lor militar la care se adaugă Împrumuturile luate
din lumea grecească sau elenistică În domeniul organizării de stat şi al admi-
nistraţiei, concretizat prin folosirea unor greci de vază.
Multe şi esenţiale asemănări există între statul geto-dac şi despoţiile
orientale. Acestea se evidenţiază pregnant prin comparaţie cu funcţiile statului
Statul daic condus de BuTebista 115
geto-dac. Statelor „asiatice" le-au fost stabilite trei funqii esenţiale şi anu-
me: în domeniul finanţelor, instituirea impozitelor ce constituie jefuirea in-
ternă, apoi muncile obşteşti şi, a treia; puterea de războaie care reprezintă
jefuirea externă. Impozitele În statul geto-dac se plăteau în natură În cadrul
tributului. Un tribut oneros a fost impus cetăţilor greceşti din Pontul Stîng
de către Burebista. O inscripţie descoperită la Histria vorbeşte de secătuirea
averilor Întregii cetăţi. Din tribut mai făcea parte şi obligaţia de a furniza
oşteni pentru numeroasele războaie purtate de Burebista. Aşa se explică efec-
tivul mare al armatei sale ce numără pînă la 200.000 de luptători.
Pe plan intern ne-a mai rămas de discutat cel de al treilea aspect: mun-
cile obşteşti, prestate tot În cadrul tributului. Pentru acestea ne stau măr
turie de netăgăduit cetăţile durate în piatră şi, în special, marele complex din
Munţii Orăştiei constituit Într-un adevărat sistem. Cantitatea de muncă ce
s-a învestit la construirea complexului amintit trebuie să fi fost colosală,
luînd drept criterii dimensiunile şi monumentalitatea lui ce nu-şi găseşte mă
car asemănări în Întreaga Europă rămasă În afara graniţelor statelor sclavagis-
te. Asemenea gigantice construeţii, numite, pe drept cuvînt de unii învăţaţi, ci-
clopice şi comparate cu piramidele egiptene nu se Întîlnesc nici la tracii me-
ridionali, nici la celţi, iberi, germani sau alte neamuri pe toată durata isto-
riei lor. Numai folosirea muncilor obşteşti, obligatorii În cadrul tributului, de
pe cuprinsul vastei stăpîniri a lui Burebista este În măsură să explice con-
struirea Într-un timp relativ scurt a vastului sistem de fortificaţii din Mun-
ţii Orăştiei. Aici o zonă de aproximativ 200 km 2 este întărită cu ziduri
de piatră ce se ridicau la 4-5 m înălţime şi 2-4 m lăţime fără să lipsească
Însă nici porţiuni unde uriaşele ziduri atingeau 8-10 m sau chiar mai mult,
cum sînt cele de la Grădiştea Muncelului. Asemenea construcţii nu se puteau
realiza prin resursele de care ar fi putut dispune un trib sau o uniune de
triburi oricît de mare să fi fost ea şi nici prin munca forţată a sclavilor. Nu-
mai un stat de tipul celui Întemeiat de Burebista era capabil să mobilizeze
forţele umane şi materiale necesare unor atari înfăptuiri.
O altă funcţie internă a statului daco-getic este legată de produqie. Odată
cu Întemeierea statului lui Burebista Începe cea mai strălucită perioadă din
istoria daco-geţilor, manifestată deosebit de fecund pe toate coordonatele şi
perfect sezizabilă prin nenumăratele săpături şi descoperiri făcute În tot spa-
ţiul de locuire daco-getic.
Nu vom intra aici În analiza, fie ea chiar fugitivă, a nivelului pe care
l-a atins dezvoltarea societăţii daco-getice În aspectele ei esenţiale: civilizaţia
materială şi spirituală. Vom spune doar că peste tot în Dacia Începînd cu
domnia lui Burebista şi pînă la cucerirea romană se desfăşoară o intensă ac-
tivitate, concretizată printr-o diversificare şi dezvoltare deosebită a meşteşu
gurilor, o vie activitate de schimb şi edilitară. Producţia de mărfuri se inten-
sifică şi implicit schimburile, pe plan intern ori cu lumea din afară care va
cunoaşte o deosebită dezvoltare. Pentru toate acestea era nevoie de un in-
strument de schimb, de monedă. Emisiunile locale, expresie a autonomii şe
filor de triburi au Încetat odată cu întemeierea statului centralizat al lui
Burebista iar moneda romană ce ajungea În Dacia nu era suficientă pentru o
I. H. CRIŞAN
116
atît de intensă activitate internă şi externă şi de aceea daco-geţii vor bate ei

Înşişi denari romani. în legătură cu comerţul se constată o orientare, începînd
cu sec. I î.e.n., din ce în ce mai intensă spre teritoriile romane de vest. Ne-
gustorii romani care cutreieră Dacia de la un capăt la altul vor veni de pe
ţărmul răsăritean al Mării Adriatice din Dyrrhachium şi Apollonia sau din
Italia de nord. Alături de ei îşi vor desfăşura pe mai departe activitatea ne-
gustorii greci la care se vor fi adăugat şi cei autohtoni.
Comercianţii străini vor aduce În Dacia mai ales produse de lux desti-
nate aristocraţiei şi vor duce cu ei produse agricole şi vite. înfloritorul comerţ
existent Începînd cu vremea lui Burebista, atît intern cît şi cu lumea greco-
romană face şi el dovada unei bune stări, a unei producţii agricole şi meşte
şugăreşti dezvoltate, capabilă să asigure comerţul cu străinii şi cerinţele in-
terne din ce În ce sporite şi mai exigente.
Activitatea edilitară cunoaşte şi ea o înflorire deosebită În epoca sta-
tului. Cetăţi noi vin să se adauge celor mai vechi. Valurile de pămînt sînt
înlocuite cu ziduri de piatră, după model grecesc. Se vor înălţa monumentele
sanctuare cum sînt cele din centrul religios dela Grădiştea Muncelului sau
edificiile publice şi private din alte aşezări importante. ln cadrul funcţiilor
statelor „asitice" se înscriu războaiele ce îndeplinesc jefuirea externă. Războa
iele purtate de Burebista în urma cărora s-a constituit marea sa stapînire a
dus şi la jefuirea populaţiilor supuse. De la celţi ştim că s-au luat tezaure
de monede de aur şi argint, la care se vor fi adăugate alte bunuri ce nu mai
pot fi astăzi depistate pe cale arheologică, singurul izvor ce ne stă la înde-
mînă. Dion Chrysostomos deplînge trista soartă a Olbiei care a fost devastată
de oştile lui Burebista şi În bună parte distrusă în aşa fel încît nici după un
secol şi jumătate nu se va putea reface. Strabon ne menţionează limpede răz
boaiele de pradă pe care Burebista le-a intreprins În posesiunile romane din
sudul Peninsulei Balcanice. Pe lîngă această funcţie, pe plan extern, statul
geto-dac a avut rolul de reglementare şi de stabilire a unor relaţii cu alte state
şi apoi, rolul cel mai important acela de apărare a teritoriilor Împotriva cuce-
ritorilor străini.
Despre Acornion ştim că Burebista l-a trimis în misiune diplomatică la
Pompeius. Mandatul încredinţat de rege ambasadorului său era cu siguranţă
acela ca, În schimbul ajutorului militar oferit, să fie recunoscut statul pe care
îl Întemeiase Burebista.
Un rol deosebit de important pe plan extern îl va juca statul daco-get pe
vremea războaielor de cucerire ale Daciei de către romani cînd a fost orga-
nizată şi condusă îndîrjita luptă pentru apărarea ţării şi a fiinţei poporului
daco-get.
Din cele arătate se desprinde concluzia că multe dintre caracteristicile
statului daco-getic, cele mai importante, se regăsesc la statele care au făcut
parte din aşa numitul mod de producţie „asiatic" căruia îi corespunde şi o
orînduire socială ce poartă acelaşi nume.
în societatea daco-getică de pe vremea lui Burebista şi pînă la cucerirea
romană munca servilă n-a avut un rol cît de cît semnificativ în producţie,
deşi sclavi, de tip patriarhal trebuie să fi existat, iar direqia de de„.voltare
nu era îndreptată spre o orînduire sclavagistă. Există toate temeiurile asigu-

rate pentru a susţine că În Dacia sclavagismul s-a suprapus peste o realitate
dacică nesclavagistă. Forma de proprietate comunitară În agricultură s-a men-
ţinut şi după cucerirea Daciei, coexistînd cu latifundiile romane.
Fără îndoială, orînduirea sclavagistă era superioară celei a comunei pri-
mitive. De asemenea este limpede că societatea daco-getică din vremea lui
Burebista depăşise orînduirea gentilică. Ea era deja o societate Împărţită în
clase, cu un stat, fără a fi Însă sclavagistă. Trebuie deci să fi existat o altă
odnduire socială În stare să asigure dezvoltarea pe mai departe a forţelor şi
relaţiilor de produqie intervenite În Dacia. O asemenea orînduire a fost aceea
pe care clasicii marxismului o numesc mod de producţie „asiatic" sau „orien-
tal" asupra căreia, În ultima vreme discuţiile sînt din ce În ce mai numeroase
şi numărul acelora care susţin existenţa unei asemenea orînduiri, În continuă
creştere.
Insuşirea conceptului de orînduire socială „asiatică" sau „tributală" ne va

scuti de a depăşi evidenţele şi de a preconiza rămînerea geto-dacilor din epoca
lui Burebista şi Decebal În cadrele orînduirii comunei primitive, ori de a
forţa aceleaşi evidenţe în a susţine o orînduire socială sclavagistă, fie ea „În-
cepătoare" de tip „neclasic" etc.
Se ştie azi că orînduirea socială la care ne referim nu se limitează la
Asia, ci cuprinde un spaţiu cu mult mai vast, În care se includ Africa, Ame-
rica de sud şi Europa, deci nu poate fi vorba despre un mod de producţie
specific Asiei, iar tributul, cea de a doua denumire, nu este propriu numai
acestei orînduiri. Relaţia de tribut, În forme diverse, va continua şi În alte
orînduiri. Pînă se va ajunge la un consens cu privire la terminologie ne-am
oprit la cea oarecum consacrată de orînduire socială „asiatică". In esenţă ea
se caracterizează prin: existenţa contradiqiilor fundamentale dintre comunită
ţile aservite şi clasa dominantă În Întregul său, prin proprietatea comună asu-
pra pămîntului, de o proprietate a statului ori a puterii supreme, coexistînd cu
proprietatea privată, prin regim de stat despotic şi prin caracterul sporadic al
sclavajului. Orînduirea „asiatică" nu constituie o treaptă intermediară Între
comuna primitivă şi sclavagist ori feudalism, o fază de trecere, ci este o
orînduire de-sine-stătătoare ce se defineşte prin existenţa claselor sociale, a
contradicţiilor şi implicit, a antagonismelor dintre ele.
După toate cele spuse nu ne mai rămîne decît să formulăm concluzia,
conform căreia orînduirea socială a daco-geţilor începînd cu epoca lui Bu-
rebista şi pînă la cucerirea romană nu era sclavagistă, nu aparţine orînduirii
comunei primitive, ci celei cunoscută sub numele de „asiatică", fiind caracte-
rizată prin existenţa claselor sociale, ca urmare a dezvoltării forţelor de pro-
ducţie, dualitatea proprietăţii: comunitară (cu dublu aspect) şi privată, prin
existenţa statului cu cele trei funcţiuni ale sale (impozite, războaie şi muncă
obştească) şi, în sfîrşit, prin caracterul sporadic al sclavajului.
Statul geto-dac Întemeiat de Burebista în prima jumătate a sec. I î.e.n.
a fost prima formaţiune politică de tip superior din istoria daco-geţilor.
Aceasta va cunoaşte multiple modificări de-a lungul veacurilor, Înscriind
I. H. CRIŞAN
118
perioade de progres şi de regres şi după creerea, prm contopirea dacilor cu

romanii a poporului român.
Poporul român reprezintă romanitatea orientală altoită pe substratul et-
nic geto-dac. El a avut întotdeauna conştiinţa unităţii sale la baza căreia stă
milenara sa vieţuire pe aceste meleaguri, comunitatea de civilizaţie, de limbă
care l-au însufleţit în nenumăratele lupte purtate pentru înfăptuirea dreptăţii
naţionale şi sociale. Unul dintre cele mai măreţe idealuri ale românilor a fost
cel al cuceririi independenţei de stat, înfăptuit în urmă cu un veac şi apoi cel
al desăvîrşirii statului unitar român.
Organizarea politică superioară, cea statală, apărută În sec. I Î.e.n. va
suferi nenumărate transformări, va înfrunta vicisitudini de tot felul, dar se
menţine de-a lungul a peste două milenii, ajungînd astăzi la cea mai Înaltă
formă pe care a cunoscut-o vreodată: statul socialist.
JON HORAŢIU CRIŞAN
BIBLIOGRAFIE
M. Babeş, Puncte de vedere relative la o istorie a Daciei preromane, în SC/V, 25,

1974, p. 217-244.
I. Bianu, Sensuri universale şi diferenţe specifice în filozofia Oriemului antic, Bucu-
reşti, 1967.
A. Bodor, Contribuţii la problema agriculturii în Dacia î11ainte de cucerirea romană.
Problema obştilor la daci, în SC/V, 7, 1956; p. 253-266; 8, 1957, p. 137-148.
C. Borgeanu, Eseu despre progres, Bucureşti, 1969.
J. Chesenaux, Ou est la discussion sur le mod de production asiatique?, în La Pensee,
1965, nr. 122, p. 40-59.
J. Chesenaux, Recents travaux marxistes sur le mod de production asiatique, în La
Pensee, 1964, nr. 114, p. 67-73.
M. Chiţescu, Les debuts de la f ormation etatique de Bure bis ta d' apres les donnees nu-
mismatiques, în Dacia, N.S. 19, 1975, p. 249-254.
M. Constantinescu. Schiţa unei teorii marxiste a formaţiunii social-economice tributale,
Bucureşti, 1974.
M. Constantinescu, Modul de producţie tributal şi orînduirea tributală, în Probleme eco-
nomice, noiembrie, 1972.
I. H. Crişan, Burebista şi epoca sa, ed. a II-a, Bocureşti, 1977.
C. Daicoviciu, Dacii din Munţii Orăştiei şi începuturile statului sclavagist dac, în SCS
Cluj, I, 1950, fasc. 2.
C. Daicoviciu, Apariţia şi formarea relaţiilor sclavagiste în Dacia, în Ist. Rom., I,
1960, p. 255-338.
H. Dairnviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972.
H. Danov, Tracia antică, Bucureşti, 1976.
M. Gaudelier, Les ecrites de Marx et Engels sur le mode de production asiatique, în
La Pensee, 1964, nr. 114, p. 56-66.
I. Glodariu, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974.
V. I. Lenin, Opere complete, I, Bucureşti, 1963, p. 161 şi urm.
M. Macrea, Procesul separării oraşului de sat la daci, în Studii şi referate privind isto-
ria României, I, Bucureşti, 1954, p. 119-146.
K. Marx, Forme premergătoare producţiei capitaliste, Bucureşti, 1956, p. 8-10.
K. Marx, Contribuţii la critica economiei politice, Bucureşti, 1960.
K. Marx, Fr. Engels, Ideologia germană, în Opere, III, Bucureşti, 1958, p. 28 şi urm_
K. Marx, şi Fr. Engels, Opere, XIX, Bucureşti, 1964, p. 412 şi urm.

I. Natansohn, N. Simion, Despre existenţa aşa-numitului „mod de producţie asiatic•,
în Revista de filozofie, 13, 2, 1966, p. 228-238.
V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926.
D. M. Pippidi, Contribuţii la istoria veche a României, ed. a II-a, Bucureşti, 1967,
p. 519 şi urm.
C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureştii, 1973.
J. Suret Cana:le, Premieres societes de classes et mode de production asiatique, în Re-
a
cherches internationales la lumiere de marxisme, 1967, nr. 57-58, p. 6 şi urm.
F. Tiikei, Az Azsiai termelesi m0d kerdesehez, Budapest, 1965.
M. A. Vitkin, - Ter-Acopian, Po stra11iţa jurnala „La Pensee", în Voprost filosofii,
nr. 3, 1965, p. 172-176.
St. Voicu, Rezonanţa actuală a unei teze privind trecutul Zndepărtat, În Era Socialistă,
1973, 15, p. 32-37.
R. Vulpe, Getul Burebista conducător al Zntregului neam geto-dac, în Studii şi comu-
nicări, Piteşti, 1968.
D. T. Zlatkovskaia, Asupra problemei apariţiei statelor la traci, în volumul Primul Con-
gres de studii balcanice, Sofia, 26 aug.-1 sept. 1966. Comunicările delegaţiei sovietice, Moo-
cova, 1966, p. 1-14.
DER ERSTE ZENTRALISIERTE UND UNABHXNGIGE STAAT UNTER

DER FUHRUNG BUREBIST AS
(Z u sa rn m e n fa s s u n g)
Der Aufsatz wurde unter dem Titel: Die dakische Zivilization zur Zeit der Herrschaft
des grossen Kănigs Burebista in dem Ba.nd Rumanien, Blătter der Geschichte, Bd. 2, Buka-
rest, 1977, S. 31--57, veriifentlicht.
EPOCA ROMANĂ
REPERTORIUL DESCOPERIRILOR ŞI AŞEZARILOR DE EPOCA

ROMANA PE TERITORIUL JUDEŢULUI SALAJ
Săpăturile arheologice efectuate în ultimii 20 de ani pe teritoriul judeţu

lui Sălaj s-au axat mai ales pe cercetarea fortificaţiilor romane din zonă
precum şi a sistemului defensiv roman limes-ul de pe Meseş. Prezenta lucrare
încearcă să prezinte toate punctele din hotarele judeţului Sălaj unde au fost
descoperite vestigii romane, prezentînd aici doar descoperirile efectuate pe
teritoriul din S-E judeţului care corespunde provinciei Dacia.
Repertorizarea punctelor se face pe localităţile de descoperire, care sînt
prezentate în ordine alfabetică. ln prezentarea descoperirilor s-a urmărit mai
ales indicarea precisă a locului de descoperire (toponimia actuală), indicînd
bibliografia mai recentă care face referiri mai ales la condiţiile descoperirii
(cercetare de suprafaţă, săpături, descoperire izolată, etc.).
1. AGRT/, corn. Agrij

La cca. 1 km. N-V de sat, în locul denumit „Valea Caroanţa" au fost descoperite
multe fragmente ceramice, ţigle, o inscripţie precum şi diferite sculpturi în piatră. Aceste
vestigii aparţin probabil unei aşezări romane.
Bibliografie:
Tudor, Oraşe, p. 252
2. ALMAŞ, corn. Almaş
In hotarul satului Almaş la locul numit „Sanţ" a fost descoperit în anul 1851 un
miliarium 1 , care atestă refacerea pe timpul lui Maximmus Thrax şi a fiului său în anul 236
a drumului de legătură de pe Valea Almaşului între castrul de la Sutoru şi castrul de la
Bologa, fiind o ramificaţie secundară· a drumului imperial Napoca-Porolissum2.
Bibliografie:
1. CIL, III, 8060.

2. Daicoviciu, Dacica, p. 397 sqq; M. Ma.crea, Viaţa în Dacia roma11ă, Bucureşti, 1969,
p. 146; Tudor, Oraşe, p. 234.
....N
N
I
t9Cl1iJ
e'
I'\
\...""l·,_„, llt.11rlŞ
. ~ ""' -· \. .
'·,_ r \ . r. /""\ .,,
.,_ '· ·-._. „

\ .!" !J/UtJi
\
~~~--- ~\
·-·-· I '> _.,.
,.'J L -
.)
6 !Jt/C1(/l'fÎ
~
../ \ ") --------- i-/
·..... . J·" -, __ .____ .j__ _ it cv~,;n;1c
. IJ ,(}Et. Cit/
„ f.>. . \
l~ DIM~t./
,' "'..; I& t;l'/1/}<70
2P .JEtJtJClJ
...... I ,..>
"" (
t:f6
....„.-·
r· ... .i Zf /'10 1CIJ,f.f)
:c:
."".' Z7 /)/JTCLec
a:
„ >
ri ~4 l"E1"/JIHlCl
(""'
·~·'-·
4tJ
o
r:-.r--...;
'-„.,_ ~9 '17011.i111ş1
°"·"'"" siuif.JL<11 -I
>-i
tn
1.... 14 JJ" ro
,/ '
l""'
r o ,....\"" J& /11JttiTt1 >
:-:
.'7 Jri111tş o
~/. -~--
:;,
J4 SÎl'ICllNV .IL!hlŞllLlli
,, ~ .ll. t.~
'- ,'
.......
J7 l::. ~ f:l41
'·J\ ./\ Ou
. l
J
·- ~--
·-· I 40 ~!Îtl'Cll7il-ll/f;l[(IL UÎ
41 J<7i1'1VŞENÎ
. . ,.. ..,,,,
(. ...... 4Z JTÎ!Y.tl
O Ccnlru
lt.7 JVTtJ!"J
O lf,ye~are
~' 7ir1Ju
0 8Ur61/J
f& ZÎl'"f/JtJ/J .
/::, ZJcsco,Pc-r/rc ;et)!atâ
Fig. 1 Harta judeţului Sălaj cu răspîndirea aşezărilor şi descoperirilor de epocă romană
Repertoriul de descoperiri din epoca romană 123
3. BIRSAUL MARE, corn. Gîlgău
In hotarele satului se afla dealul „Cetăţea• pe care au fost identificate urmele unui
turn roman.
4. BOGDANA, corn. Buciumi
In punctele „Salhiger" ş1 „Arsură• se află urmele unor turnuri romane.
5. BREBI, corn. Creaca
ln hotarul satului numit „La Şcoală" se află cele două burgus-uri care împreună cu
valul din zonă fac parte din sistemul de apărare a oraşului roman Porolissoum.
6. BUCIUMI, corn. Buciumi
a). în punctele „La Poiană" şi „Padină" din hotarul satului se află urmele unor turnuri
romane.
b). Castrul roman de la Buciumi este menţionat şi descris mai în amănunţime, cu preci-
zări de ordin topografic, în anul 1864 de către K. Torma'.
In cadrul sistemului de fortificaţii din zona nord-veroi.că a limes-ului, castrul roman
de la Buciumi oct'l?ă un rol important fiind situat în faµ trecătm1ii pe care mica vale a
Ragului o face în muntele Meseş. Castrul este aşezat la N de sat Între valea Lupului şi valea
Mihăiesei. Platoul pe care este aşezat castrul se numeşte „Gradişte• şi coboară într-o pantă
destul de lină spre sud-est, spre S-V panta este mai accentuată, iar spre N-E se pierde.
Colţurile castrului sînt orientate pe direcţia punctelor cardinale principale. Lanura de N-V
nu se mai distinge pe teren, decît în foarte mică măsură datorită lucrărilor agricole şi alu-
viunilor aduse de ape care a;u umplut şanţul casm1lui. Zidul de incintă mai ales pe la-
turile de E şi S a fost scos în cea mai mare parte de localnici.
Cercetările arheologice în castrul roman de la Buciumi au început în anul 1963 şi au
continuat pînă În anul 1976 cu un colectiv compus din cercetători de la Institutul ele Istorie
şi Arheologie din CJuj-Napoca şi din muzeografi de la Muzeul de Istorie şi Artă Za.tău.
Rezultatele cercetărilor au fost materializate într-o complexă şi documentată mono-
grafie arheologică a acestui important centru militar2.
Cercetările executate pentru determinarea elementelor de fortificaţie precum şi a unelor
obiective din interiorul ca:strului au arătat că Î·n construcţia castrului sînt două faze. Castru.I.
de pămînt cu dimensiunile de 150X 128 m. a fost construit în jurul anilor 110 e.n. şi avea
un val de pămînt galben, lutos, bine bătut. Castrul de piatră cu dimensiunile de 167x 134 m.
a fost construit la sfîrşitul sec. II începutul sec. III. e.n. In castru au fost descoperite cără
mizi şi ţigle cu ştampilele unităţilor cohors I Augusta şi cohors ll Nervia Brittonum.
Au fost dezvelite şi cercetate integral toate cele 4 colţuri ale castrului, identificînd tur-
nuri numai la colţurile de N, E şi S. Pe latura de S-E au fost dezvelite 2 turnuri de curtină
de formă patrată, situate de o parte şi de alta a porţii pretoria. Au fost identificate şi dez-
velite cele 4 porţi ale castrului.Trei porţi sînt flancate de bastioane cu ieşinduri semicir-
culare, iar poarta praetoria are bastione dreptunghiulare. Poqile praetoria şi decumana erau
aeşzate aproximativ la mijlocul laturilor scurte ale castrului, porţile principale de pe la-
turile lungi sînt aşezate asimetric. Deschiderea porţaor era împărţită în două culoare apro-
ximativ egale de către un pinten format dintr-un zid gros.
Porţile principale erau legate de drumul via principalis care împărţea suprafaţa castru-
lui în două părţi inegale. Lungimea drumului este de 144 m. iar lăţimea 7,20 m. Via prae-
toria este lungă de 60 m. şi are lăiimea de 6,30 m. Nu a fost idennificat drumul Între poarta
decumana şi pretoriu.
In praetentura care cuprinde cca. 1/3 din castru au fost identificate .6 barăci aşezate
cite 3 de o parte şi de alta a via-ei praetoria. Lungimea barăcilor este aceeaşi de 50,50 m.
iar lăţimea este de 9 m. la barăcile nr. 1, 3, 4, şi 6 şi de 18-20 m. la barăcile nr. 2 şi 5.
Pe latura de S-E a castrului au fost identificate 2 clădiri dispuse în stînga şi în dreapta
porţii pretoria.
AL. V. MATEI-E. LAKO
124
ln centrul castrului se află aşezată clădirea comandamentului (principia) care are o for-
mă rectangulară cu dimensiunile de 32 X 26 m. şi zidurile de 0,80 m. grosime. Intrarea în
pretoriu se află pe latura de S-E şi are lăţimea de 3,70 m. Pe latura din spate a pre-
toriului se întindeau mai muilte încăperi prevăzute cu instalaţie de încălzire. In faţa încăpe
rilor se află peristilul care a fost acoperit şi nepavat, avînd lungimea dl: 24 m. iar lăţi
mea de 8,25 m. ln faţa peristiluilui, încadrate de încăperile laterale se afla curtea (atrium)
cu dimensiunile de 16,20X 15,50 m. pavată cu lespezi mari de piatră calcaroasă. La V de
pretoriu au fost identificate 2 construqii cu mai multe încăperi construite în mai multe faze.
Din interiorul încăperilor şi din jurul clădirii nr. 3 a apărut o mare cantitate de tuburi de
apeduct din lut ars, ace de păr şi obiecte de podoabă, clădirea era prevăzută cu hypocaustum,
ea a fost identificată ca fiind baia castrului.
întreg material arheologic descoperit în timpul săpăturilor se păstrează În coleqiile
Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău.
Cercetările arheologice au dezvelit castru'! aproape în Întregime ducînd la cunoaşterea
amănunţită a Wturor elementelor sale componente, castrul de la Buciumi devenind cea mai
cunoscută fortificaţie romană În literatura de specialitate din ţara noastră.
c). Pe platoul din partea de N-E a castrului spre S-E coborînd spre sat se Întinde
aşezarea civilă a castrului. ArăturiJe ad'înci precum şi săpărurille pentru fundaţiile caselor
scot la lumină vestigii arheologice romane: ceramică, monede, ţigle, cărămizi 3 •
d). K. Torma afirmă că la S-E de castru, pe locuii numit „Fîntîniţa Benţii• se aflau
ruinele unei băi romane 4 • Astăzi în zonă nu se află decît un izvor sărac. Jn panta platoului
se pot observa urme de locuire, resturi de ziduri şi vestigii arheologice.
Bibliografie:
!. K. Torma, Adalfk eszakenyugoti Dacia fold es helyiratahoz {în MTA, XI, 1864),
p. 39.
2. E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, C. Pop, Castrul roman de la Buci11mi, Cluj, 1972,
p. 5-150 cu planşele aferente.
3. E. Chirilă şi colab., op. cit., p. 9.
4. K. Torma, op. cit., p. 11.
7. CAPILN A, corn. Gîlgău
ln hotarul satului Căpîlna cercetările efectuate de prof. Ştefan Ferenczi au identificat

urmele unor turnuri romane în punctele: „Homoriţa•, „Casa Popii•, „Cărămidă", „Dealul
lui Golaş", „Hotroapă" şi „Casa Uriaşilor".
8. CIGLEAN, corn. Creaca
Jn punctele „Dealul Cigleanului" şi „Vîrful Cigleanudui• au fost identificate unor tur-

nun romane.
9. CLIŢ, corn. Băbeni
In punctele „Faţa Chicerii" din hotarul satului au fost identificate urmele unui turn
roman.
10. CORMENIS, corn. Lozna
In punctele „Faţa Prisecii", „Ripa Malului•, „Dealul Huancelor• din hotarul satului
au fost identificate urmele unor turnuri romane
11. CREACA, corn. Creaca
a). ln punctul „Deafol Mare" din hotarul satului au fost identificate urmele unui
turn roman.·
b). ln punctllle „Piatra Lată", şi „Ţicla" se extrăgea în epoca romană piatra necesară
pentru monumentele din oraşul Porolissurnt.
Bibliografie:
1. Tudor, Oraşe, p. 250-251.
12. CUZAPLAC, corn. Cuzăplac
ln secolul trecut la est de sat au fost descoperite zidării romane, ţigle şi cărămizi
ştarnpilate 1 • VC9tigii1e pot aparţine unei aşezări romane rurale.
Bibliografie:
1. K. Torrna, A limes-dacicus felso resze, Budapest, 1880, p. 29.
13. DELENI, corn. Dobrin
Din hotarul satului Deleni se cunoaşte ca descoperită în secolul uecut o linguriţă de

argint aurit cu inscripţia ALSE.
Bibliografie:
1. CIL, III, 1639.
14. DRAGU, corn. Dragu
a) La cca. 4 km. S de sat, pe locul numit „Pusta Micr, au fost identificate construcţii,
cărămizi, ţigle, ceramică, monede şio staruie de piauă a lui Jupiter. Vestigiile indică prezenţa
În acest loc a unei aşezări rornane 1 •
b) La cca. 1 km. N-E de sat în punctul „Zăpodia de piatră• au fost descoperite frag-
mente ceramice romane şi un vultur sculptat în piatră 2 •
c) ln hotarul „Ţibenea" în punctul „Dîrnbul Ţibenii•, pc malul stîng al văii Dragului,
la cca. 50 rn. de liziera pădurii, în vara anului 1977 cu ocazia lucrărilor agricole a fost desco-
perit un perete de aedicula, care reprezintă o familie de colonişti romani 3 •
Bibliografie:
1. Tudor, Oraşe, p. 235.

2. Ibidem.
3. Piesă inedită în colecţiile Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău.
15. F ALCUŞA, corn. Poiana Blenchii
In punctele „Muchia Poienii Lupului• şi „Tîgla Fă.lcuşii• au fost Klentificate urmele unor
turnuri romane.
16. G!RBOU, corn. Gîrbou
a). In secoJul trecut În hotarul numit „Cornu Măcicaşului" au fost gasttc monede ro-
mane imperiale, aparţinînd împăraţilor de la Vespasianus la Septirnius Severusl.
b). In hotarul numit „Între văi" în secolul trecut a fost de9e0pcrit un fragment de
monument funerar rornan2.
AL. V. MATEI - E. LAKO
126
c). In partea de S a sarului au fost cercer.ate în anul 1913 ruinele unei clădiri romane
ce avea unele încăperi prevăzute cu hypocaustum 3 • Acea.sta clădire se presupune că era o
casa de locuit a unui proprier.ar înstărit, o villa rustica~.
Bibliografie:
1. Szolnok-Doboka varmegye monographiaja, Des, II, 1900, p. 347-349.

2. Ibidem.
3. A. Buclai, În DolgCluj, 1914, p. 45-62.
4. I. Mitrofan, Villae rusticae în Dacia superioară I, în ActaMN, 10, 1913, p. 14<!.
17. HUREZU, corn. Horoatu Crasnei
Jn punctul „Şanţ" din hotarul satului au fost identificate urmele unm turn roman.
18. HUT A, corn. Buciumi
In punctele „Dealul Cozmii", „Dealul Mare•, „Arsura• din hot:lrul satului au fost
identificate urmele unor turnuri romane.
19. ILEANDA, corn. Ileanda
Jn punctele „Coama Pietrar" ş1 „La Casoi" au fost identificate urmele unor turnuri
romane.
20. /EBUCU, corn. Almaş
Din punctul „Suseni" de pe teritoriul satului, în secolul trecut au fost descoperite zi-
duri romane, un relief sculptat cu trei bărbaţi şi un fragment de inscripţie (CIL., III, 7648).
Vestigiile aparţin probabil unei aşezări rurale romane.
Bibliografie:
1. Tudor, Ora1e, p. 234.
21. //BOU, oraş Jibou
Jn punctul „Dea.Iul Dumbrava" din hotarul oraşului au fost identificate urmele unui
turn roman.
22. LOZNA, corn. Lozna
ln punctul „Hurmaturip" au fost identificate urmele unui turn roman.
23. MESEŞENI/ DE SUS, corn. Meseşenii de Jos
In punctele „Coasta Lata" şi „Osoiul Ciontului" au fost identificate urmele unor tur-
nuri romane.
24. MIRŞID, corn. Mirşid
ln punctul „Poguior" situat la sud de sat se afla urmele unui turn roman circular
Bibliografie:
1. Al. V. Matei, Repertoriul descoperirilor dacice, s.v. Mirşid-Poguior, În Act..i MP, 3,

1979, p. 13-14.
25. MO/GRAD, corn. Mirşid
. a). In punctele „La Poiană", „Dealul Ferigii•, „Măgura Moigradului" au fost identi-
ficate urmele unor turnuri romane care împreună cu valurile din această zonă (pe o porţiu
ne şi val dublu) fac parte din sisllemul de apărare a oraşului roman Poroliss1f11.
b). Ruinele vestigiilor romane din hotarul s:uului Moigrad au intrat în atenţia amato-
rilor de antichităţi încă din secolul trecut, ele trezind interesul arheologLlor care la începutul
secolului nostru aw efectuat primele săpături sistematice în această zonă!.
In anii 1938-1939 cercetările au fost conduse de către prof. C. Daicoviciu2, în anul
1943 în zonă a activat un colectiv condus de Al. Radnc)ti 3 , în anul 1949 M. Moga4 a cer-
cetat anumite zone ale castrului de pe Pomet iar cercetările arheologice sistematice din anii
1958-1959 conduse de prof. M. Macrea au reuşit să aducă d'ate noi şi amănunţite cu pri-
vire la întreaga zonă a municipiului roman Porolissum 0•
Vestigiile romane se Întind în hotarele satelor: Moigrad, Jac, Ortelec şi Brebi. Limes-ul
cu valul dublu, terasa sactuarelor, valul oraşului, lan.vile exterioare de N-E şi V ale
castrului se întind pe teritoriul satului Moigrad. Castrul mare de pe Pomet, castrul de pe Ci-
iera, terasa pailestrelor, amfiteatrul, necropola de pe Ursoieş, o parte a oraşului propriu-zis
se află pe teritoriul satului Jac, fortificaţia (burgus-ul) cu valul respectiv) din zona „La
Strîmturi" a Por1ilor Meseşului se află în hotarul satului Ortelec, valul cu şanţ şi cele două
burgus-uri de la nord de oraş se întind în hotarele satului Brebi 6 • Toate aceste vestigii au
intrat în literatura de specialitate ca aparţinînd municipiului roman Porolissum localizat
În mare pe teritoriul satului Moigrad.
Cercetările mai vechi s-au axat în general pe cercet:irea celor două fortificaţii: castrul
de pe Pomet şi cel de pe Citera. Nu s-a ajuns încă să fie cunoscute multe lucruri despre
aceste fortificaţii.
Castrul mare de pe Pomet are dimensiunile de 294 X 266 m. Cercetările din anul 1959
au stabilit că acest castru a avut şi o fază ide pămînt7 • Nu se cunoaşte data precisă a
ridicării fazei de piatră a castru!ui 8 . Cercetările arheologice începute la Porolissum în anul
1977 au dezvelit trei din porţile castrului, o parte a unui pretoriu central, un turn de colţ
şi unul de curtină precum şi o porţiune din drumul principal a castrului şi a fost seeţionat
şi Ull'mărit traseul zidului de incintă pe laturile de est şi nord~.
Castrul de piatră de pe Citera are dimensiunile de 101,tOx66,65 m. Aici a fost sur-
prinsă faza de pămînt a castrului. Nu se cunoaşte cu precizie data construirii fazei de piatră
şi data abandonării acestui castrulD.
Oraşul propriu-zis se întinde pe terasele din jurul castrului de pe Pomet, coborînd mai
ales la S-E spre satu1! Jac şi Valea Jacului, unde pe arăturile proaspete se pot observa urme
de ziduri, mortar, ţigle, cărămizi de la clădirile oraşului.
Legătura castrului de pe Pomet cu restul oraşului era asigurată de o reţea de drumuri
lucrate din dale masive de piatră fasonată. Drumul roman de pe terasa sanctuarelor are
4,50-5,25 m. lă\ime el fiind surprins la intrarea în toate cele trei porţi cercetate pînă în
prezent. Pe latura de S-E spre satul Jac a fost identificat traseul drumului ce ducea prin
oraş spre sud-vest făcînd legătura cu castrul de la Romita - acesta fiind drumul imperial
Napoca-Porolissumll. De-a lungul drumiilui ce înconjura latura de nord-est şi vest a castrului
de pe Pomet au fost identificate de cercetările din anii 1908-1914 şi 1958 - o serie de clă
diri civile (i115u!ae )1~.
Terasa palestrelor, amfiteatrul şi necropola oraşului au fost identificate şi cercetate par-
ţial cu ocazia săpăturilor din anii 1958-195913 • Săpăturile arheologice din anii 1977-1978
au dezvelit în Întregime zona templului cunoscut încă din prima parte a sec. XX ca apar-
ţinînd zeului Liber Pater, apoi refăcut de trupa de arcaşi palmyreni şi închinat zeului ori-
ental BaaJI'.
AL. V. MATEI-E. LAKO
128
Aşezarea civilă ce se înfiripa-se în jurul celor două castre se dezvoltă mai ales după ri-
dicarea sa la prima formă de organizare orăşănească devenind - municipium - în timpul
împăratului Septimius Severus' 5 • Perioada de maximă dezvoltare a oraşului se află în prima
jumătate a sec. III e.n„ multe din edificiile publice fiind refăcute sau construite acum. Un
eveniment important în viaţa oraşului îl constituie vizita împăratului Caracalla la Porolissum
în anul 214 e.n. care se ocupă cu întărirea fortificaţiilor oraşului şi ale limes-ului meseşan' 6 •
Pe lingă importanta funcţie mi.lirară de apărare a graniţei de nord-vest a Daciei, mu-
nicipiul roman Porolissum a fost un puternic centru economic al Daciei Porolissensis. Atelierele
oraşuluil7 fumizau produse care circulau şi spre N şi V în teritoriile dacilor liberilB.
Cercetările arheologice de lungă durată începute la Porolissum în anul 1977 doresc să
reliefeze mai ales rolul economic principal care l-a avut municipiul pentru penetrarea civi-
lizaţiei romane provinciale nu numai în zona rurală a oraşului cît mai ales În teritoriile
dacice rămase neocupate de către romani.
Bibliografie:
1. Bogata coleqie de antichităţi romane: monede, geme, fibule, podoabe mărunte de

bronz, statuete, monumente romane a familiei contelui Wesselenyi-Teleki din Jibou a fost al-
cătuită cu piesele descoperite de-a lungul vremii în această zonă. O parte din colecţie a
fost donată În anul 1958 Muzeului de istorie şi artă d'in Zalău. Primele săpături sistematice
au fost efectuate între anii 1908-1914 de către A. Buclai vezi: Era. Muz„ 25, 1908, p. 260,
337-348; Erd. Muz„ 26. 1909, p. 26-34; Dolg. Clu;, 2, 1911, p. 70-105; Dolg. Clu;, 5,
1914, p. 67-94; Dolg. Clu;, 6, 1915, p. 51-111.
2. C. Daicoviciu, în Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 323 şi urm.; idem, în RE, XXII, 1953
s.v. Porolissum.
3. Locul cercetărilor din anuJ 1943 a fost identificat cu ajutorul sătenilor din Moigrad
care au participat la săpăturile efectuate la porţile şi în pretoriul castrului mare de pe Pomet
precum şi În zona de vest a terasei saccuarelor.
4. M. Moga, în: SC/V, 1, 1950, p. 01-135.
5. M. Macrea şi colab„ în: Materiale, 7, 1961, p. 361 şi urm.; idem, în Materiale, 8,
1962, p. 485-504.
6. In legătură cu sistemul de fortificaţie a oraşului Porolissum vezi: M. Macrea, op. cit„
cu toată bibliografia citată acolo. Pînă În prezent nu se cunoştea de eKistenţa burgus-ului de
la Ortelec „Fîntîna Suşigului" care închidea zona „La Strîmturi" oprind orice încercare de
trecere dinsp.re V spre Porolissum. Aceasta constituia prima linie de apărare a oraşului, urmînd
linia valului dublu şi apoi fortificaţiile castrului mare de pe Pomet.
7. M. Macrea, în Materiale, 8, 1962, p. 492.
8. M. Macrea, În SC/V, VIII, 1957, p. 222 şi urm. cu toată bibliografia citată acolo.
9. Cercetările sînt efectuate de un colectiv condus de prof. E. Chirilă cercetător princi-
pal la Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca din care fac parte: N. Gudea cerce-
tător la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, V. Lucăcel şi Al. V. Matei de
la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău; vezi: Rezultatele cercetărilor de la Porolissum, comu-
nicări susţinute la cea de-a XII şi XIII-a Sesiune de rapoarte şi comunicări arheologice, de la
Bucureşti 1978, respectiv Or3dea 1979.
10. M. Macrea, în Materiale, 7, 1961, p. 372 sq.
11. Daicoviciu, Dacica, p. 224-229.
12. Vezi nota nr. 1.
13. M. Macrea, în Materiale, 7, 1961, p. 370 sqq şi 8, 1962, p. 495-498.
14. Al. V. Matei, Cercetările arheologice de pe terasa sactuarelor de la Porolissum,
comunicare la cea de-a XII-a Sesiune de rapoarte şi comunicări arheologice, Bucureşti, 1978.
15. C. Daicoviciu, în: RE, XII, 1953, s.v. Porolissum.
16. M. Macrea, în SC/V, 8, 1957, p. 215-253.
17. C. Pop, Porolissum important centru artistic al Daciei, În ActaMP, 1, 1977,
p. 123-129; I.. Marinescu, Comideraţii privind arta funerară din Dacia Porolissensis, în
ActaMP, 1, 1977, p. 129; L. Ţeposu Marinescu, E. Lak6, Catalogul colecţiei de geme ro-
mane, Cluj, 1973, p. 18; Al. V. Matei, O statuet4 reprezentînd pe Apis descoperită la Po-
rolissum, în ActaMP, 1, 1977, p. 147-151; C. Pop, Al. V. Matei, Bronzuri romane figurate
în Muzeul de istorie şi artă din Zalău, în Acta MP, 2, 1978, p. 77-85.
18. Descoperirile de ceramică şi alte obiecte romane înafara graniţelor provinciei la:
Panic, Al. V. Matei, Cercetările arheologice de la Panic; comunicare la a XII-a Sesiune de
rapoarte şi comunicări arheologice, Bucureşti, 1978; Badon, Al. V. Matei, Cercetări inedite;
Şimleu Silvaniei, I. F. Fetzer, ArchErt, 19, 1899, p. 263; Corund, T. Bâder în Sargetia,
11-12, 1974-1975, p. 270; I. Winkler - I. Ivănescu, Imitaţii de denari la Porolissum, în
ActaMP, 2, 1978, p. 92; D. Protase şi T. Bâder, Tezaure monetare din judeţul Satu Mare,
1968, p. 37-38; Gh. Lazin, în StCom Satu Mare, 1, 1969, p. 111-119.
26. NEGRENI, corn Ileanda
Pe marginea de N-V a terasei „Podireu • ş1 în punctul „Poiana lui Arbore" se află

urmele unui turn roman.
27. ORTELEC, oraş Zalău
a). De pe teritoriul hotarelor „Cetate" şi „Măguriţa" unde se află urmele unor turnuri
romane, au fost culese fragmente ceramice şi cărămizi romane.
b). De pe teritoriul satului care se situează pe graniţa /rovinciei Dacia, provine dintr-o
descoperire izolată din anul 1962 o piesă de bronz reprezentîn un signum romani.
c). In punctul numit „La Strîrnturi" zona cea mai îngustă a Porţilor Meseşului la est
de sat în locul numit „Fîntîna Suşigului" a fost identificat un burgus roman de formă rectan-
gulară cu dimensiunile de cca. 65 X 50 m. Din colţul de V al fortificaţiei urcă spre „Măguriţa"
un val de pămînt care a putut fi urmărit pe cca. 250-300 m2 •
Bibliografie:
1. C. Pop, - V. Lucăcel, Un signum roman descoperit la Zalău, în ActaMP, 1, 1977,

p. 78-81.
2. Punct inedit, periegheză Al. V. Matei.
28. PETR/NZEL, corn. Almaş
In valea care curge pe lîngă sat, în secolul trecut, s-a descoperit un fragment mai mare
de la o statuie de piatră reprezentînd o femeie.
Bibliografie:
V. Russu, Dacia Porolisense, Bucureşti, 1890, s.v. Petrinzel.
29. POARTA SALA] ULUI, corn. Românaşi
Tn punctul numit „Drumul lui Traian• din hotarul satului apar bucăţi mari de piatră
care sînt considerate ca aparţinînd drumului roman imperial Napoca-Porolissum care trece
prin acest punct.
30. POIC, corn. Buciumi
Pe „Dealul lui Gyuri", situat deasupra pasului Poic, se află urmele unui turn roman.
31. PON!ŢA, corn. Cizer
Pe „Dealul Paicului" se află urmele unui turn roman.
130 AL. V. MATEI - E. LAKO
32. PRELUCJ, corn. Lozna
In punctele „Hornicior" şi „VoJm• se află urmele unor turnuri romane.
33. PRIA, corn. Cizer
Pe dealul „Măgura Prici" se află urmele unui turn roman.
34. ROGNA, corn. Ileanda
La N de sat pe malul stîng al Someşului în punctul „Lt Bontauă" se află urmele unui
turn roman.
35. ROMANAŞI, corn. Românaşi
a). Castrul roman este situat la S-V de sat pe platoul numit de localnici „Cetate",
între Valea Seacă şi Valea Ciumărnei în dreptul ultimelor case de pe drumul Românaşi-Pău
şa la cca. 400 m. nord de acest drum şi la cca. 300 m. S-V de şoseaua Cluj-Zalău.
Conturul castrului se distinge clar pe teren, el fiind bine marcat de şanţul şi valul de
apărare care sînt păstrate pe trei laturi, excepţie făcînd latura de E unde şanţul lipseşte panta
fiind destul de abruptă. Forma castrului este puţin romboidală datorită configuraţiei terenu-
lui şi este orientat cu laturile lungi pe direqia E-V 1•
Din literatura de specialitate sînt cunoscute cîteva descoperiri din zona castrului de
la Românaşi şi anume: două monumente funerare cu inscripţi.i 2 , cărămizi, ţigle, mortar, frag-
mente ceramice, o gemă 3 şi monede. Stampilele de pe cărămizi şi ţigle atestă staţionarea în
acest castru a cohortei I Hispanorum 4 şi a cohortei VI Thracum5 •
Cercetările arheologice efectuate în toamna anului 1959 au identificat urmele a două
faze de construcţie a castrului: una de pămînt şi apoi una cu zid de piatră care se supra-
pune castrului de pămînt. Castrul avea dimensiunile ode 158,50 X 130 m. Cercetările arheo-
logice au surprins toate elementele de fortificaţie specifice castrelor romane din piatră6 • Ma-
terialele arheologice descoperite se găsesc în coleqiile Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău.
b). ln imediata apropiere a castrului au existat construcţii cu urme de locuire intensă
care au fost distruse odată cu castrul de piatră. La S de castru spre Valea Agrijului se În-
tindea aşezarea civilă a castrului. In arătura proaspătă se pot observa urmele construcţiilor ce
aparţineau aşezării 7 •
Bibliografie:
1. M. Macrea, în SC/V, 8, 1957, p. 220 şi urm.

2. CIL, III, 8040-8041.
3. M.I.T. Cluj-Napoca, 4666.
4. CIL, III, 8074, 24.
5. CIL, III, 6283, 18.
6. Jurnalul de săpătură, în arhiva Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău; M. Macrea
şi colab„ în Materiale, 8, 1962, p. 499 sq.
7. Periegheză arheologică A. V. Matei.
36. ROMIT A, corn Românaşi
a). Castrul roman de la Romita se găseşte pe malul drept al văii Agrijului între satele
Romita şi Brusturi, în imediata apropiere a grajdurilor C.A.P. Brusturi şi este situat pe lunca
Văii Agrijului. In arătura proaspătă se poat! observa foarte bine conturul castrului care are
o formă dreptunghiulară cu latu;ile lungi orientate pe direcţia nord-vest şi cu dimensiunile
măsurate cu pasul de cca. 230X 185 m 1 • ln acest punct nu au fost efectuate săpături arheo-
logice. Din această zonă au fost descoperite mai multe vestigii romane, inscripţii 2 , cărămizi
cu ştampile care atestă prezenţa aici a cohortei li Britam1ica 3 •
b). La cca. 100-150 m. N-V de castru chiar pe malul acrual al Văii Agrijulu.i a
fost identificată baia castrului'. Cercetările arheologice efectuate între anii 1970-1974 în
această zonă au dus la dezvelirea unei clădiri cu plan rectangular prevăzută cu hypocaustum,
cu camere de baie, bazine pentru apă caldă, rece, vestiare. Au fost descoperite un mare nu-
măr de fragmente de tuburi pentru conducte, obiecte de toaletă, fragmente de vase mici ·&
sticlă, recipiente pentru parfumuri şi unguente. Tot aici au fost descoperite peste 70 monede
romane precum şi obiecte de podoabă.
c). La N, N-V de castru pe ambele maluri ale Văii Agcijului se întinde aşezarea ci-
vilă a castrului care a fost identificată prin descoperirea de fragmente ceramice provinciale,
ţigle, cărămizi, un epitaf al unui centurion al coh. I Batavorum miliaria5• In profilele ma-
lurilor rîului Agrij lîngă satul Brusturi se observă urmele unor locuinţe, care aparţin aşe
zării civile, din care au fost culese fragmente ceramice provinciale.
In biserica din satul Romi ta în altar, ca picior al prestolului, este folosită o inscripţie
romană închinată lui Jupiter Dolichenus, zeul Baal de către Ser ... inus Ter ... (?), foarte
probabil un militar din castru de la Romita6 •
Biblia grafie:
1. Raport de teren, în a.rhiva Muzeului de Istorie şi Artă Za.tău; Tudor, p. 254-255;

Rep. Arh., s.v. Romita; I. I. Russu, în A/SC, 4, 1941-1944, p. 229.
2. Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 322.
3. CIL, III, 8074, 11.
4. Documentaţia de săpătură se află în arhiva Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău.
5. CIL, III, 839 (MIT. Cluj-Napoca); CIL, III, 7643.
6. I. I. Russu, în: ActaMN, 5, 1968, p. 457 sq.
37. SF ARAŞ, corn. Almaş
In secolul trecut în hotarul satului a fost descoperit un leu funerar.
Bibliografie:
V. Russu, Dacia Porolisense, Bucureşti, 1890, s.v. Sfăraş
38. SlNCRA!U ALMAŞULU!, corn. Zimbor

De pe teritoriul satului provine dintr-o descoperire întîmplătoare un leu funerar.
Bibliografie:
Piesă inedită În Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău.
39. SINGEORZU DE MESEŞ, corn. Buciumi
In punctele „Dealul Boului" şi „Măguriţa" au fost identificate urmele unor turnuri

romane.
40. S!MPETRU ALMAŞULUl, corn. Hida
In punctul numit „Gura Corbului" situat la cca. 2 km. N-E de sat au fost descope-
rite multe fragmente ceramice provinciale romane. In malul rupt al văii ce mărgineşte spre V
zona respectivă se poate observa urma stratului de cultură căruia îi aparţin vestigiile des-
coperite.
In aceeaşi zonă În urmă cu mai mulţi ani au fost descoperite cîteva monede romane
care s-au pierdut. Considerăm că aceste vestigii aparţin u.nei aşezări civile.
132 AL. V. MATEI-E. LAKO
Bibliografie:
Aşezare ino::lită. Periegheză Al. V. Matei.
41. ŞOJMUSENI, corn. Letca
în punctul „La Cărămidă" se află urmele unui burgus (?) roman.
Bibliografie:
Al. V. Matei, în Acta MP, 3, 1979, p. 485-486 s.v. Şoimuşeni.
42. STINA, oraş Zalău
a). Pe teritoriul satului au fost descoperite două monede romane imperiale. O piesă
se păstrează
în coleqiile Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău (lnv. C.C. 29/1958).
b). ln punctul numit „Brindei", cu ocazia muncilor agricole, În toamna anului 1971
a fost descoperit un vîrf de lance romană (inv. C.C. 125/1971).
43. STIRCIU, corn. Horoatu Crasnei
ln punctele „La Frapsin'", „Dealul Secuiului" au fost identificate urmele unor turnuri
romane.
44. SURDUC, corn. Surduc
Pe terasa de deasupra „Văii Hrăii'" şi în punctul numit „Podinucu deasupra tunărului'"

se află urmele unor turnuri romane.
45. SUTORU, corn. Zimbor
a). Castrul roman de la Sutaru este aşezat în hotarul numit „Gura Căpuşului pe Şes",
la V de sat în stînga Văii Almaşului. Vestigiile acestui castru au fost distruse de construcţia
drumului Sutoru-Huedin în anul 1873, de o inundaţie a Văii Almaşului în anul 18791, pre-
cum şi de lucrările mai recente pentru modernizarea şoselei Sutoru-Huedin.
De pe teritoriul castrului provin mai multe inscripţii 2 , fragmente ceramice, caram1z1 şi
ţigle ştampilate 3 , care atestă prezenţa în castrul de la Sutaru a unui Numerus Maurorum Opta-
tianensium. Nu au fost efectuate cercetări arheologice sistematice în castru sau în aşezare.
b). ln hotarul situat la S de biserica veche de lemn din satul Zimbor, au fost desco-
perite la începutul secolului nostru, o inscripţie şi o aed.iculă funerară4 • Probabil că aici
era cimitirul aşezării militare .şi civile identificată în zona de N - N-E a castrului
roman.
c). La biserica din Sutaru în dreapta porţii de intrare este încastrat în zid un leu fu-
nerar. ln curtea bisericii în parcul amenajat aici se află un fragment de stelă funerară cu
medalion avînd în partea superioară reprezentaţi doi lei funerari adosaţi. Piesel.e au fost
descoperite în zona castrului de la Sutoru.
Bibliografie:
1. K. Torma, A limes dacicus felso resze, p. 28-29.

2. E. Panaitescu, în ACMIT, 1930 (1932), p. 86; I. I. Russu, în: ActaMN, 5, 1968,
p. 459 sq.
3. CIL, III, 1633=8074; în legătură cu localizarea Optatianei la Sutoru şi identifica-

rea trupei de aici vezi: I. I. Russu, în SC/V, 23, 1972, p. 75-76; Daicoviciu, Dacica, p.
226-229 cu toată bibliografia citată acolo.
46. TI H AU, corn. Surduc
a). In punctele Cota 391 de la sud de Tihău şi „Dealul Taraboilor• se află urmele unor
turnuri romane.
b). Castrul roman de la Tihău se află pe platoul cunoscut de localnici cu numele de
„Grădişte" sau „Cetate", platou situat în stînga Someşului, înainte de confluenţa acestuia cu
Valea Almaşului şi la cca. 120 m. în stînga şoselei Jibou-Surduc-Ileanda-Dej. Platoul are o
poziţie dominantă asupra zonei din jur prin poziţia sa strategică deosebită care îi permite
supravegherea Văii Someşului din zona cotiturii de la Jibou, cu bună vizibilitate spre Valea
Almaşului şi spre Gîrbou.
Cercetările arheologice efectuate aici În anul 1958 au surprins elementele de fortifi-
caţie ale castrului, dezvelind parţial o clădire din interiorul castrului, clădire cu absidă ce
era prevăzută cu in.stc;ilaţie de hypocaustum. Castrul este orientat cu laturile lungi pe direcţia
N-V /S-E, dimensiunile exacte fiind de 144X 129 m., măsurate de Ia feţele exterioare ale
zidului de incintă!. Cercetările au surprins doar faza de piatră a castrului înconjurat de un
şanţ larg de 4,50 m., adînc de 2 m., avînd o hermă lată de 1,80 m. Nu se cunoaşte data
exactă a construirii castrului. Se pare că a fost construit în sec. II e.n. de o vexilaţie a le-
giunii XIII Gemina potrivit unei inscripţii2 descoperite în anul 1958 la poarta de N-V
a castrului. In castrul de la Tihău potrivit ştampilelor descoperite aici este atestată şi co-
hon I Cannanefatium3.
c). Aşezarea civilă a castrului este situată la S de castru în imediata apropiere, Într-o
zonă unde arăturile adînci scot la iveală diferite vestigii arheologice (ceramică, monede, frag-
mente de monumente) care aparţin locuinţelor aşezării.
Bibliografie:
1. M. Macrea şi colab., în Materiale, 7, 1961, p. 384-386.

2. Idem, op. cit., p. 385.
3. I. I. Russu, în: Dacia N.S., 1, 1957, p. 361; în legătură cu această trupă· cu biblio-
grafia mai veche despre castru vezi: V. Wollmann - Gh. Bot, Despre castrul şi garnizoana
romană de la Tihău, în: /n memoriam Constantini Daicoviciu, Guj, 1974, p. 429-439.
47. TREZNEA, corn. Agrij
In punctele „Coasta Ciungii", „Vîrful Ciungii" şi „Gura Tedişului" au fost identifi-

cate urmele unor turnuri romane.
48. ZIMBOR, corn. Zimbor
Cu ocazia lucrărilor de săpare a fundaţiilor unui bloc de locuinţe în centrul satului,

a fost descoperită o monedă romană imperială de argint.
Bibliografie:
Piesa se păstrează în coleqiile Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău, (inv. C.C.
2/1977).
49. ZALAU, oraş Zalău
In punctele „Vîrful Tedişului•, „Sub Păstaie", „Vîrful Păstăii", „Măgura Stînii",

„Sub Măgura Stînii", „Sub Druia• şi în punctul „Dintre Druia" şi „Poiană" au fost identi-
ficate urmele unor turnuri romane.
134 AL. V. MATEI - E. LAKO
Teritoriul actualului judeţ Sălaj este împărţit în două de graniţele pro-

vinciei Dacia. Partea de S-E cuprinde teritoriul cucerit de romani şi apar-
ţinător provinciei Dacia. Partea de N-V a judeţului cuprinde teritoriile da-
cice rămase libere după organizarea provinciei Dacia În anul 106 e.n.
Graniţa provinciei Dacia pe teritoriul judeţului Sălaj a fost organizată
pe culmea munţilor Meseş şi În nordul Someşului urmînd aici spre E o linie
aproximativ paralelă cu Valea Someşului. Prima linie a limes-ului o formau
turnurile de supraveghere 1 care aveau vizibilitate Între ele şi ţineau legătura
cu castrele din spate pe care le deserveau. Linia de turnuri de pe Meseş din-
tre Bologa şi Tihău este cea mai cunoscută 2 , cercetările mai recente au efectuat
şi săpături de verificare În aceste puncte 3 • Linia de turnuri din nordul So-
meşului de la Tihău - Soimuşeni - Căpîlna este puţin cunoscută, cercetările
rămînînd În stadiul observaţiilor de suprafaţă4. ln spatele acestei linii de tur-
nuri şi burgus-uri În punctele strategice deosebite sînt amplasate cele 7 castre
cunoscute pînă În prezent: Tihău care barează Valea Someşului şi intrarea
În Valea Almaşului; Moigrad - Pomet - Citera care Împreună cu fortifica-
ţiile oraşului Porolissum barează Porţile Meseşului; Romita şi Românaşi în-
chid Valea Agrijului; iar castrul de la Buciumi barează trecătoarea din Meseş
de pe Valea Ragului. Castrul de la Sutaru apare ca un castru de interior. ln
acest mod era organizată apărarea graniţelor de nord-vest a provinciei Da-
cia, aşa zisul limes dacicus~.
De pe teritoriul provinciei Dacia cuprins În graniţele jud. Sălaj sînt cu-
noscute un număr de 23 de localităţi (exceptînd turnurile romane) în hota-
rele cărora au fost identificate un punct sau mai multe puncte de unde au fost
descoperite vestigii romane. Aşezările civile se comasează mai ales în zona
Văii Almaşului la o distanţă mai mare În spatele limes-ului meseşan, urmă
rind mai ales traseele drumului imperial Napoca - Porolissum şi a drumu-
rilor secundare de legătură. Au fost identificate puţine aşezări rurale, lucru
datorat credem în primul rînd lipsei cercetărilor sistematice, a perieghezelor
arheologice în această zonă. Merită semnalat faptul că În această zonă de la
S-E de Meseş lipsesc şi aşezările dacice clasice, în zona Văii Almaşului în
care apar aşezări, descoperiri dacice se comasează şi aşezărilor romane rurale
cunoscute pînă în prezent. Legătura dintre aceste două situaţii topografice ni
se pare foarte concludentă. Din zona castrului de la Sutaru a apărut o in-
scripţie romană6 în care apar nume traco-dacice Denzi, Prisosta. ln aşeza
rea romană de la Sînpetru Almaşului printre fragmentele ceramice provin-
ciale descoperite aici apar şi cîteva fragmente dacice de epocă romană. Mi-
liariul de la Almaş purta inscripţia ce specifica distanţa dintre Resculum
(Bologa) şi o aşezare băştinaşă după nume - Vicus Anartorum (?)7, aşezare
localizată la Almaş în zona de unde a fost descoperit miliarium-ul. Pe baza
acestor date înclinăm să credem că zona Văii Almaşului a fost intens locuită
de daci în epoca romană, iar amplasarea aici a castrului roman de la Sutoru
(Optatiana), pe lîngă rolul strategic pe care trebuia să îl deţină în sistemul
de apărare a Daciei, a fost impusă de necesitatea menţinerii sub control mi-
litar a acestei zone locuită de populaţia băştinaşă 8 •
Săpăturile arheologice din anul 1978 efectuate În castrul de pe Pomet

Porolissum, au descoperit În straturile de cultură romane fragmente ce-
ramice dacice lucrate cu mina şi ornamentate cu brîu crestat, atestînd pre-
zenţa populaţiei băştinaşe în castru9 •
Cercetările arheologice sistematice pe care Muzeul de Istorie şi Artă din
Zalău preconizează să le întreprindă în viitorii ani în zona văilor Agriju-
lui şi Almaşului 10 , vor aduce credem un plus de informaţii mai ales despre
viaţa rurală ce pulsa aici în nord-vestul Daciei Porolissensis.
ALEXANDRU V. MATEI - EV A LAKO
BIBLIOGRAFIE
1. Pe harta anexată nu au fost incluse punctele cu turnuri datorită greutăţii d'e a le

vedea pe un spaţiu restrîns, linia întreruptă marchează în general linia turnurilor, care con-
stiwie graniţa propriu-z.Îfiă a provinciei.
2. St. Ferenczi, în Dacia N.S., 11, 1967, p. 143-163 cu toată bibliografia citată
acolo.
3. N. Gudea a seqionat turnurile romane de la Bologa pînă în hotarul oraşului Za-
lău; la o parte din aceste cercetări a participat şi Al. V. Matei.
4. St. Ferenczi, Cu privire la apărarea hotarului de nord al provinciei Dacia, În St.
Com.SatuMare, 1, 1969, p. 91-110. Rezultatele cercetărilor efectuate de prof. St. Fe-
rem:zi în zona Tihău - Căpilna nu au fost publicate, pentru turnurile din această zonă am
. folosit ca sursă „Lista rezervaţiilor arheologice, monumentelor arhitectonice, istorice, memo-
riale şi de artă plastică din judeţul Sălaj", Direcţia patrimoniului cultural naţional, Bucu-
reşti, 1976. Perieghezele efectuate în anul 1974 de Al. V. Matei în această zonă au iden-
tificat o parte din punctele cuprinse ulterior în lista rezervaţiilor arheologice.
5. C. Daicoviciu, Dacica. ln jurul unor probleme din Dacia romană //. Există un
„Limes Dacicus" în Munţii Meseşului?, în A/SC, 2, 1933-1935, p. 255-2;6, 303-304.
Daico„,iciu, Dacica, p. 249; St. Ferenczi, Cercetări şi rezultate noi pe limesul Daciei intra-
carpatic, în Apulum, 11, p. 191-215; Idem, în Dacia N.S., 18, 1974, p. 129; N. Gudea,
limesul Daciei romane de la Traianus (106) la Aurelianus (275), în ActaMP, 1, 1977, p.
97-113 cu toată bibliografia citată acolo. ln legătură cu trupele romane care au staţionat
în castrele din această zonă vezi: N. Gudea, Cîuva observaţii în legătură cu trupele din
Dacia de nord şi armata Daciei Porolissensis, în ActaMP, 1, 1977, p. 115-122, cu toată bi-
bliografia citată acolo; Idem, Descoperiri arheologice mai vechi sau mai noi la Porolissum,
în ActaMP, 2, 1978, p. 65-75.
6. E. Panaitescu, în ACMIT, 1930-1931 (1932), p. 86; I. I. Russu, în: ActaMN,
4, 1967, p. 90, 92.
7. Daicoviciu, Dacica, p. 397 sqq; M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, p. 146 .
.8. Pentru compararea aşezărilor romane şi a aşezărilor dacice clasice pe Valea Almaşu
lui, vezi harta anexată şi harta de la: Repertoriul aşezărilor şi descoperirilor dacice de pe teri-
toriul jud. Sălaj - în acest volum.
9. Intensa locuire dacică a zonei dinaintea cuceririi romane, preluarea numelui aşe
zării dacice pentru aşezare romană de aici sînt argumente puternice pentru continuarea lo-
cuirii populaţiei băştinaşe în această zonă şi în perioada romană. In legătură cu prezenţa
ceramicii dacice în castrele romane vezi: N. Gudea, în: ActaMN, 6, 1969, p. 503-508;
Idem, în SCIV, 21, 1970, p. 299-312, cu întreaga bibliografie referitoare la această pro-
blemă.
1O. Sînt planificate cercetări arheologice la Sînpetru Almaşului şi Dragu.
AL. V. MATEI- E. LAKO
136
VERZEICHNIS DER Rt>MERZEITLICHEN FUNDE IM KREIS SALAJ
Die archăologische Forschung der letzten 30 Jahre im Kr. Sălaj war hauptsachlich auf
die Untersuchung der hierortigen romischen Befestigungen, sowie auf das Verteidigungssys-
tem, den Limes auf den Meseş-Bergen gerichtet.
Das Gebiet des Kreises Sălaj ist von den Grenzen der Provinz Dakien zweigeteilt; der
si.idostliche Teil umfaBt clas von den R0mern eroberte Gebiet, cler nordwestliche hingegen die
dakischen, nach cler Eroberung cler Provinz im J. 106 freigebliebenen Gebiete. Der eigentliche
Limes wird von einer Reihe auf den Spitzen cler Meseş-Berge von Bologa bis Tihău am
Someş gclegenen Wachtti.irmen gebildet. Von hier geht die Reihe cler Wachtti.irme auf das
rechte Someş-Ufer i.iber und verlăuft weiter nach Osten.
Im Ri.icken dieser Linie von Ti.irmen und burgi liegen die sieben bis jetzt bekannten
Romerlager: Tihău, wodurch clas Someş-Tal gesperrt wurde, Moigrad - Pomet und Citera
als Sperre fi.ir die Meseş-Pforte, Romita und Românaşi, die clas Agriş-Tal sperren, sowie
Buciumi, clas den Obergang vom Meseş i.iber das Ragu-Tal absperrt. Das Lager von Sutaru
erscheint als ein Militarlager des lnnern.
Auf dem Gebiet des Kreises Sălaj kennt man 23 Ortschaften, wo cine oder mehrere
Fundstellen rămischer Oberreste festgestellt wurden. Die Zivilniederlassungen haufen sich be-
scmders in der Gegend des Almaş-Tales in groBerer Entfernung von den Befestigungen des
Meseş-Limes, hauptsachlich lăngs cler Trasse der kaiserlichen RămerstraBe Napoca-Porolissum
und an den sekundăren VerbindungestraBen.
DESCOPERIRI MONETARE ANTICE IN TRANSILVANIA (XIV~
Articolul prezintă 36 de descoperiri monetare izolate din localităţi din

Transilvania. Piesele se păstrează în colecţii particulare, fiindu-ne prezentate
spre determinare de posesori. Lista localităţilor şi descoperirilor este urmă
toarea1:
Ardud, jud. Satu Mare
1. Constantius II. AE 3; Siscia, 351-354; LRBC, II, 1218.
Baia Mare, jud. Maramureş
2. M. Vargunteius. Denar, Roma, 130. Crawford, 257, 1. G 3,85.
Băiuţ, jud. Maramureş
3. Dyrrhachium. Drahmă. M, 144. G - 2,80.
Bătarci, jud. Satu Mare
4. Constantius II. AE 2; Sirmium, 351-354. LRBC, II, 1594.
Cadea, corn. Săcuieni, jud. Bihor
5. Septimius Sever. Denar, 198-200. RIC, IV, 1, 122. G = 2,20.
6. Probus. Antoninian foarte uzat.
Călineşti, jud. Maramureş
7. Antoninus Pius. Denar suberat, foarte rău păstrat. G = 2,60.
Ciuleşti, corn. Spinuş, jud. Bihor
8. Constantius II. AE 3; Siscia, 355-361. LRBC, II, 1234.
Cizer, jud. Sălaj
9. Dyrrhachium. Drahmă. M, 144. G = 3,23.
Cluj, cartierul Mănăştur
10. L. Iulius Bursio. Denar, Roma, 85. Crawford, 352, 1 a. G = 3,75.
Coroieni, jud. Maramureş
12. Filip Arabul. Sestertius cu COL VIM, foarte uzat.
Dealul Mare, corn. Vălişoara, jud. Hunedoara.
Dej, jud. Cluj
IAbrevieri (Abkiirzungen)
M A. Maier, Die SiJberprăigung von Apo1lonia und Dyrrhachium, în
Numismatische Zeitschrift, NS, 1908, p. 1 sqq.
Crawford M. H. Crawford, Roman Republican Coinage, I-II, Cambridge, 1974.
RIC The Roman Imperial Coinage (voi. III; London, 1930; IV, 1, Lon-
don, 1936).
BMC H. Mattingly, Coin~ of the Roman Empire in the British Museum,
III, London, 1963.
LRBC P. V. Hil! - ]. P. C. Kent - R. A. G. Carson, Late Roman
Bronze Coinage, I-II, London, 1965.
AE 2 = Piesă de bronz de modul 2.
AE 3 Piesă de bronz de modul 3.
E. CHIRILA - V. LUCACEL
138
14. L. Caesius. Denar, Roma, 112-111. Crawford, 298, l. G = 3,30.

Dulcele, com. Gurahonţ, jud. Arad.
15. Iulia Domna. Sestertius, Roma, 196-209. RIC, IV, l, 859. G = 26,00.
16. Elagabal. Denar suberat foarte rău păstrat.
17. Constantin II. Bronz, Thessalonica, 330-335. LRBC, I, 835.
Gherla, jud. Cluj
18. M. Aburius M. f. Geminu~. Denar, Roma, 132. Crawford, 250, l. G =
3,70.
Ha/meu, jud. Satu Mare
19. Septimiu Sever. Denar, Roma, 196. RIC, IV, 1, 736. G = 2,30.
H odod, jud. Satu Mare.
20. Constantius II. AE 3; Siscia, 351-354. LRBC, II, 1219.
loa11iş, com. Finiş, jud. Bihor.
21. Constantius II. AE 3; Siscia, 351-354. Cf. LRBC, II, dar. B.
Măgeşti, jud. Bihor.
22. Traian. Dupondius rău păstrat.
Pălatca, jud. Cluj.
23. Caracalla. Denar suberat, Roma, 196-198. RIC, IV, 1, 10. G = 2,20.
24. Iulia Domna. Sestertius, Roma, 196-211. RIC, IV, 1, 865. G = 26,00.
Pecica, jud. Araocl.
25. L. Flaminius Cilo. Denar, Roma, 109-108. Crawford, 302, 1. G = 3,20.
Plopiş, jud. Sălaj.
Poiana, com. Tăuteu, jud. Bihor.
27. Hadrian. As foarte uzat.
Sarmiugetusa, jud. Hunedoara.
28. Commodus. Sestertius, Roma, 186. RIC, III, p. 419, nr. 401. G 25,40.
Sic, jud. Cluj.
29. L. Rubrius Dossenus. Denar, Roma, 87. Crawford, 348, 1.
Simeria, jud. Hunedoara.
30. Hadrian. Denar, Roma., 118. BMC, III, p. 1250, nr. 84. G = 2,30.
31. Valentinian. AE 3; Siscia, 364-367. LRBC, II, 1298.
Suatu, jud. Cluj.
32. Septimius Sever. Denar, Roma, 204-206. RIC, IV, 1, 189. G =
2,20.
Tirnăveni, jud. Mureş
34. Q. Fabius Labeo. Denar, Roma., 124. Crawford, 273, 1. G = 3,30.
Vetiş, jud. Satu Mare
Zalha, jud. Sălaj
EUGEN CHIRILA - V AS/LE LUCACEL
ANTIKE MONZFUNDE IN Slţ:BENBORGEN (XIV)
Es werden 36 Einzelfunden aus Siebenbiirgen veroffentlicht. Die Miinzen wurden im

Rahmen der Fundorte chronologisch eingeordnet. Die 36 Einzelfunden befinden sich in Pri-
vatsammlungen. Die Munzen nr. 6, 7, 12, 16, 22, 27 sind sc:hlecht erha.lten. Fiir Abkiirzun-
gen sehe Anm. 1.
DESCOPERIRI MONETARE ANTICE LA POROLISSUM
Articolul prezintă un număr de 29 manete antice descoperite izolat pe

teritoriul anticului Porolissum. Piesele nr. 1-3, 6-8, 10-11, 13-18, 20-26
se păstrează în Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău. Ele provin din colecţia
prof. L. Ghergariu. Restul pieselor ne-au fost prezentate spre determinare de
persoane particulare, cu ocazia săpăturilor de la Porolissum din 1977. Lista
manetelor este următoarea: 1
1. As din prima jumătate a secolului I, foarte rău păstrat.
2. Vespasianus. Denar suberat hibrid. Pentru avers: BMC, II, p. 8, nr. 48; pentru revers
cf. BMC, II, p. 102, nr. 487.
3. Domitianus. Denar, Roma 91. BMC. III, p. 336, nr. 183. G = 2,90.
4. Traianus. Denar, Roma, 103-111. BMC, III, p. 58, nr. 185. G = 2,92.
5. Traianus. Denar, Roma, 103-111. BMC, III, p. 63, nr. 231. G = 2,98.
6. Traianus. D~ondius, Roma, 104-111. BMC, III, p. 193, nr. 914, G = 9,15.
7. Traianus. As, Roma, 101-102. BMC, III, p. 158. Piesa nu are număr de ordine; locul
ei pe pagină este marcat doar cu asterisc. G = 10,65.
8. Hadrian. Dupondius, Roma, 119-138. BMC, III, p. 447. Piesa nu are număr de ordine;
locul ei pe pagină este marcat cu +. G = 11,45.
9. Antoninus Pius. Denar, Roma, 145-146. BMC, IV, p. 75, nr. 514. G = 3,05.
10. Antoninus Pius. Denar, Roma, 157-158. BMC, IV, p. 132, nr. 901. G = 2,70.
11. Faustina Senior. Denar, Roma, după 141. BMC, IV, p. 54; piesa nu are număr de ordine;
locul ci pe pagină este marcat cu asterisc. G = 2,60.
12. Faustina Senior. Denar, Roma, după 147. BMC, IV, p. 58, nr. 400. G = 2,65.
13. Faustina Senior. Denar, Roma, după 147. BMC, IV, p. 62, nr. 444. G = 2,35.
14. Commodus. Denar suberat, Roma, 175-176. BMC, IV, p. 478, nr. 642. G =2,20.
15. Commodus. Denar, Roma, 177-178. BMC, IV, p. 503, nr. 779. G =
2,45.
16. Septimius Severus. Denar, Roma, 197. BMC, V, p. 53, nr. 218. G = 1,65.
17. Septimius Severus. Denar, Roma, 197. BMC, V, p. 53, nr. 218. G = 2,37.
18. Septimius Severus. Denar de potin, Roma, 201-210. BMC, V, p. 217, nr. 330. G = 2,60.
19. Septimius Severus. Denar de potin, Roma, 206. BMC, V, p. 252, nr. 489. G =2,56.
20. Caracalla sau Geta. Denar de potin, fragmentar.
21. Caracalla. Bronz colonia+-rău păstrat. G = 9,10.
1 Abreviaţiuni (Abbreviations)
BMC Coins of the Roman Empire in the British Museum (H. Matingly,
voi. II-III, London, 1966; voi. IV, London, 1968; H. Mattingly -
R.A.G. Carson - Ph. V. Hill, voi. V, London, 1975; R.A.G. Carson,
voi. VI, London, 1976).
RlC H. Mattingly - E. A. Sydenham - C. V. H. Sutherland, The Ro-
man Imperial Coinage, London, 1972.
LRBC Late Roman Bronze Coinage A. D. 324-498, voi. I (P. V. Hill -
J. P. C. Kent) - II (R.A.G. Carson - J.P.C. Kent), London, 1960.
E. CHIRILĂ - N. GUDEA
140
22. Severus Alexander. Denar, Roma, 223. BMC, VI, p. 122, nr. 93. G = 1,85.
23. Severus Alexander. Denar de potin, Roma, 232. BMC, VI, p. 198, nr. 833. G = 2,48.
24. Barbia Orbiana. Denar suberat, Roma, 225. BMC, VI, p. 142, nr. 290. G 2,62.
25. Gordianus III. Antoninian, Roma, 241-243. RIC, IV, 3, p. 25, nr. 87. G 4,15.
26. Gordian III. Antoninian, Roma, 241-243. RIC, IV, 3, p. 25, nr. 93. G = 5,45.
27. Constantin I. Bronz foarte uzat, 330-335. Pentru tip şi datare cf. L, I, 742.
28. Constantin I. Bronz, 335-337. Cf. LRBC, I, 1025. dar H.
29. Constantius II. AE 3, Siscia, 351-354. Cf. LRBC, II, 1218, dar B.
EUGEN CHIRILA - NICOLAE GUDEA
DISCOVERIES OF ANCIENT COINS AT POROLISSUM
(Su mm ar y)
The paper deals with 29 stray finds from the roman site at Porolissum m Northern
'franssylvania. Coins nr. 1, 21, 27 are worn. For abbreviations see f.n. 1.
DESCOPERIRI MONETARE ANTICE ŞI BIZANTINE LA GHERLA
Cele 33 de monete de care ne ocupăm au fost descoperite pe locul „Sub

coastă", situat la aproximativ 2 km spre nord de centrul oraşului Gherla,
lîngă urmele drumului roman, cu ocazia lucrărilor de construcţie a grajduri-
lor Gospodăriei Agricole de Stat, În anul 1976. Monetele se păstrează În
Muzeul de Istorie din Gherla. Lista lor este următoarea: 1
1. Claudius I. As rău păstrat.
2. As rău păstrat. Prima jumătate a secolului I e.n.
3. Domitian. As, Roma, 85. BMC, II, p. 375, nr. 358. G = 6,45.
4. Traian. Sestertius, Roma, 115-116. BMC, III, 1026. G = 20,60.
5. Traian. Sestenius, Roma, 116-117. BMC, III, 1046. G = 18,75.
6. Traian. Dupondius, Roma, 115-116. BMC, III, 1029. G = 10,10.
7. Hadrian. Sestertius, Roma, 118. BMC, III, 1132. G = 22,70.
8. Hadrian. Sestertius rău păstrat. G = 22,23.
9. Hadrian. As rău păstrat din seria COS III. G = 5,95.
10. Antonius Pius. As, Roma, 148-149. BMC, IV, nr. 1835. G = 10,03.
11. Faustina Senior. Sestertius, Roma, 141-145. B.M.C. IV, nr. 1484. G = 22,00.
12. Fausrina Senior. As, Roma, după 141. BMC, IV, p. 252 (piesa nu are nr. de ordine, c1
este marcată doar la pagina respectivă cu semnul + ). G = 6,64.
13. Faustina Senior. As, Roma, după 141. Cf. BMC, IV, nr. 1549, dar sestertius. Piesa fi-
gurează însă la Strack, III, nr. 1251. G = 9,40.
14. Faustina Iunior. Dupondius, Roma, 161-176. BMC, IV, 985. G = 7,28.
15. As rău păstrat. Secolul II e.n.
16. Severus Alexander. Bronz, Odessos. Pick, 11/1, p. 569, nr. 2309. G = 6,65.
17. Septimius Severus. Bronz colonial rău păstrat, fragmentar.
18. Gordian III. Sestertius, Roma, 241-243. RIC, IV, 3, p. 49, nr. 305. G = 21,20.
I Abreviaţiuni (Abreviations).
Pick B. Pick, Die antiken Miinzen von Dacien u. Moesien, II/1, Berlin,
1"10.
Strack = P. L. Strack, Untersuchungen zur Romischen Reichsprăgu~: des zwei-
un /ahrhunderts III, Stuttgart, 1937.
BMC H. Mattingly, Coins of the Roman Empire in the British Museum,
London (voi. II-III, 1966; IV, 1968).
RIC The Roman Imperial Coinage.
LRBC Late Roman Bronze Coinage, 324-498 (Part I by P. V. Hill -
]. P. C. Kent; Part II by R. A. G. Carson - J. P. C. Kent), London,
1965.
Wroth W. Wroth, Imperial Byzamine Coins in the British Museum, Chi<:ago,
Argonaut, 1966 (retipărire).
AE 3 Piesă de bronz de modul 3.
142
19. Gordian III. Bronz colonial emis la Adrianopol. G = 8,79.

20. Aurelian. Antoninian, Cyzic. RIC, V, 1, p. 302, nr. 347; În exergă B. G = 1,95.
21. Diocletian. Follis, Heracleea, cca. 297-298. RIC, VI, p. 532, nr. 21; În cîmp H-S
(stigma). G = 2,80.
22. Constantin I. Bronz, Nicomedia, 330-335. LRBC, I, 1116.
23. Constantius II. AE 3, Roma, 352-354. Cf. LRBC, li, 680, dar Z.
24. Constantius II. AE 3, Aquileia, 355-36:J. LRBC, II, 943.
25. Constantius II. Bronz, Thessalonica, 324-330. Cf. LRBC, I, 817, dar E.
26. Constantius II. AE 3, Cyzic, 355-361. Cf. LRBC, II, 2498.
27. Anastasius (491-518). Dekanummia, Constantinopol; în cîmpul reversului B. Wroth, p.
5, nr. 133. G = 7,95.
28. Theodora (1055-1056). Bronz, Constantinopol, Cf. Wroth, p. 507, nr. 6 şi p. 508, nr.
11. G = 8,20.
29. Alexios I (1081-1118). Nomisma, Constantinopol. Bilion. Wroth, p. 543, nr. 22.
30. Alexios III Angelos (1195-1203). Bronz, Constantinopol. Wroth, p. 604, nr. 31 sau 35.
31. Alexios III Angelos. Bronz, Constantinopol. Cf. Wroth, p. 606, nr. 43.
32-33. Mihail VIII Paleologos (1261-1282). Bronz, Constantinopol. Cf. Wroth, p. 612,
nr. 11.
Piesele prezentate în articolul de faţă, atît cele romane cît şi cele romane
tîrzii, fac parte dintr-un valoros şi concludent material arheologic, monete2
şi obiecte de bronz 3 , descoperit la Gherla4 şi în Împrejurimi şi publicat în ul-
timul timp. Dacă prezenţa materialului arheologic În general şi a celui numis-
matic din timpul stăpînirii romane În Dacia se înscrie În seria descoperirilor
curente, fireşti, Într-o zonă În care se afla un castru roman şi în care pulsa
o intensă viaţă romană, descoperirile monetare de la sfîrşitul secolului III şi
din secolul IV au o semnificaţie mai adîncă, legată de una din problemele
de bază ale istoriei noastre: continuitatea daco-romană. Într-adevăr, descope-
rirea unui material monetar care se înşiruie din secolul II e.n. pînă în seco-
lul VI pe acelaşi loc atestă permanenţa unei populaţii locale În aşezarea ro-
mană. În această ordine de idei este deosebit de semnificativă prezenţa piesei
de la Anastasius (nr. 27), care pare a atesta o locuire neîntreruptă pînă la
începutul secolului VI. Materialul monetar din secolul IV recent apărut con-
firmă la rîndul lui deosebita importanţă a tezaurului din secolul IV descoperit
lîngă castrul din Gherla5 şi arată că prezenţa lui nu este un fenomen izolat,
ci se inscrie în aspectul general al unei intense circulaţii monetare atestate
de materialul din ce în ce mai numeros descoperit nu numai în Banat6 , ci şi
2 E. Chirilă - I. Chifor, Descoperiri monetare antice în Transilvania (XI) În St.

Corn. Sibiu, 19, 1975, p. 45 sqq; E. Chirilă - I. Chifor, Descoperiri monetare antice în
Transilvania (XII) în Acta MP, II, 1978, p. 53-sqq.
3 N. Gudea - I. Chifor, Cîteva descoperiri arheologice la Gherla, în Acta MP, li,
1978, p. 63 sqq.
4 Materialul din Gherla la care se referă notele 2-3 provine din zona castrului roman.
5 Vezi E. Chirilă - N. Gudea, - I. Chifor, Tezaurul monetar de la Gherla, sec. IV,
în Acta MP 3, 1979, p. 525 sqq.
6 E. Chirilă - N. Gudea - I. Stratan, Drei Munzhorte des 4. ]ahrhunderts aus dem
Banat, Lugoj, 1974.
Descoperiri monetare la Gherla 143
în Transilvania 7 • El atestă de asemeni existenţa unei noi zone arheologice im-

portante în apropierea oraşului Gherla. Rămîne să se precizeze semnificaţia
materialului monetar bizantin tîrziu În cadrul acestei zone.
EUGEN CH!RILA - IOAN CH!FOR
SOME ANCIENT AND BYZANTINE COINS DISCOVERED AT GHERLA
(Su mm ar y)
The paper deals with 33 ancient und byzantine coins discovered in a newly identified
roman site in the neighbourhood of Gherla, along the former roman road. The coins nr. 1-19
belong to the numismatic finds, usua1 in a roman site in Dacia. Far more significant are the
coins nr. 20-27: they are connected with the continuity of the daco-roman population in
the roman settlement after 271, the year when the roman army and administration left Dacia.
Not far away from the site, near the former roman camp, a hoard of 83 coins of the
founh century was discovered (publishoo in the present volume). Both finds belong to the
more arui more numerous finds of founh century coins in the former roman sites in
Transylvania (see e. g. foot notes 2 and 7) and in Banat (see foot note 6). The significance
of the late byzantine finds (coins nr. 28-33) is yet to be assesed. The coins are kept in
the museum of the town Ghe11la. Foot note 1 gives the abrevations used in the paper,
Key to plate: coins nr. 16, 19, 21, 27, 28.
7 In această ordine de idei se poate menţiona materialul monetar din secolul IV des-
coperit recent în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca. Vezi E. Chirilă - I. Chifor, art. cit„
în ActaMP, 2, 1978, p. 53-54.
16
19
21
27
28
PI. I. Piesele nr. 16, 19, 21, 27, 28. din articol.
DOUA MONETE ROMANE INEDITE DIN DACIA
In cele ce urmează prezentăm doi denari imperiali romani, unul de la

Vespasian, altul de la Severus Alexander, descoperiţi, primul la Porolissumt,
celălalt la Iclod, jud. Cluj. Cel dintîi se păstrează În Muzeul de Istorie şi
Artă din Zalău, al doilea În Muzeul de Istorie din Gherla. Iată descrierea
lor2 :
1. Denar suberat. Av. IMP CAES VES-P AVG PM. Bustul împăratului,
cu lauri, spre dreapta.
Rv. COS/IIII. Vultur, din faţă, cu capul spre stînga, pe o bază de co-
loană împodobită cu ghirlande. G = 2,60; D = 20; a = 6.
Pentru avers vezi BMC, p. 8, nr. 48. Atît legenda cît şi tipul aversului
sînt cele uzuale; legenda şi tipul reversului combină elemente disparate: le-
genda COS IIII apare pe denarii lui Domitianus3 , asociată cu vulturul de-
scris mai sus, dar avînd capul spre dreapta. Pe denarii lui Vespasianus vul-
turul apare cu capul spre stînga, dar alături de legenda COS Vll4. Legenda
aversului aparţine denarilor din anii 70-71 emişi la Roma 5 , În timp ce vul-
turul este un tip de revers ce apare abia În 76 pe denarii din această mone-
tărie6, piesa din anul 75 fiind dubioasă 7 • Denarul de care ne ocupăm este
deci emis după 76 e.n. El este suberat, deci un fals, pentru că, după ce titlul
argintului denarilor fusese redus la 85D/0 de către Vespasian 8 , monetăriile im-
periale nu emit denari suberaţi. La aceştia din urmă combinarea aversului cu
1 Vezi E. Chirilă - N. Gudea, Descoperiri monetare antice la PoroliHum, în Acta MP,

3, 1979, p. 119-140.
2 Abreviaţiuni (Abbreviations)
BMC Coim of the Roman Empire in the British Museum (voi. II by H.

Mattingly, London, 1966; voi. VI, by R. A. G. Carson, London, 1976).
RIC H. Mattingly - E. A. Sydenham - C. H. V. Sutherland, The Roman
Imperial Coinage, voi. IV, 2, London, 1968.
a == axa reversului, (Axis; the figure indicates the position of the axis of
the reverse on the dial of a watch).
a BMC, II, p. 102, nr. 487.
4 BMC, II, p. 34, nr. 179.
5 BMC, II, p. 8 sqq.
6 BMC, II, p. 34, nr. 179-80.
7 BMC, II, p. 30.
8 V. Picozzi, La monetazione imperiale romana, Roma, 1966, p. 11.
146
un revers incompatibil este frecventă şi denarul de care ne ocupăm se Înscrie

În numeroasele piese hibride, neoficiale, emise pe timpul lui Vespasianus.
De altfel şi greutatea monetei (2,60 g) este mult sub media emisiunilor impe-
riale contemporane9 • Calitatea foarte bună a execuţiei ca şi cea a argintului
ce acoperă miezul de metal nepreţios îl deosebeşte de imitaţiile executate la
Porolissum 10 , care au frecvente greşeli în legendă.
2. Denar suberat. Av. IMP C M AVR SEV ALEXAND AVG. Bustul
Împăratului, cu lauri, drapat, spre dreapta.
Rev. PIETAS NVG. Pietas, În picioare, din faţă, cu capul spre stînga,
pune tămîie cu mîna dreaptă pe un altar aprins, iar cu stînga ţine o cutie;
peste braţul stîng un fald al îmbrăcăminţii. Evident, NVG este forma greşită
pentru AVG. G = 3,12; D = 16-20; a= 11.
În ce priveşte legenda şi tipul aversului şi reversului, ele derivă din emi-
siunile unui atelier imperial orientalu, poate Antiohia sau Emesa 12 , din anul
223. în acest sens este deosebit de concludent stilul imaginii de pe avers, care
prezintă remarcabile analogii cu denarii BMC, VI, p. 215, nr. 1024; p. 217,
nr. 1055 şi p. 218, nr. 1062 (pi. 32), mai ales În ce priveşte tratarea părului,
gîtul subţire şi drapajul.
Tipul reversului reproduce pe cel al denarilor cu legenda PIETAS A VG 13 .
Stilul este însă mai greoi, mai stîngaci, lucru care se vede mai ales în desenul
tipului de revers. Greşeala din legenda reversului, NVG În loc de AVG, ple-
dează pentru un fals executat tot în Orient. Acolo, chiar În monetăriile ofi-
ciale, apar greşeli de limbă: AVENITAS în loc de AEQVITAS14.
Denarul de la Iclod, este, după cît ştim, inedit. Este adevărat că se mai
cunoaşte o piesă asemănătoare, dar nu identică, cu legenda PIETAS NVC 15 ,
ceea ce pare să indice un număr mai mare de imitaţii ale originalului, venite
din Orient şi intrate în circulaţia monetară din Dacia.
De pe teritoriul comunei Iclod se mai cunosc monete romane 16 indicînd
o aşezare romană; de altfel regiunea din jurul oraşului Gherla, unde se află
un castru roman, pare a fi fost intens locuită În epoca romană.
EUGEN CHIRILA - IOAN CHIFOR
o In anul 76 greutatea medie a denarului este 3,19 g. Vezi D. R. Walker, The met:To-
logy of the roman silver coinage, I, Oxford, 1976, p. 90, În seria BAR.
1o I. Wink.!er - I. lvănescu, în Acta MP, I, 1977, p. 83 sqq.
11 Vezi BMC, VI, p. 218, nr. 1057-1060; pi. 32.
12 BMC, VI, p. 84.
13 BMC, VI, nr. 1057-1060; pi. 32, nr. 1059.
14 BMC, VI, p. 217, nr. 1049.
15 RIC, IV, 2, p. 93, 292; piesa este menţionată ca fiind în British Museum. Se pare
că este vorba de o confuzie, piesa se află probabil în altă colecţie (informaţie dr. R. A. G.
Carson, cărui îi aducem şi pe această cale cuvenitele mulţumiri). In aceste condiţii nu sîntem
în măsură să facem o comparaţie Între cele două piese.
16
Vezi E. Chirilă - I. Chifor, în Acta MP, 2, 1978, p. 54.
Două monere romanl! inedite 147
TWO UNPUBLISHED ROMAN COINS FROM DACIA
(Summary)
The paper deals with two roman coins discovered, respectively, at Porolissum and in
the Iclod village, district of Cluj: a denarius of Vespasianus and one of Severus Alexander,
both plated and, alike, ancient forgeries. The denarius of Vespasianus is not macle at Per
rolissum. lt combines an obverse of Vespasianus (see f. n. 5) and a reverse of Dominianus
(see f. n. 3), but the eagle with the head links, as on the issues of Vespasianus with COS
VII (sec f. n. 4). The coin is kept in the Museum of Zalău. The denarius of Severus
Alexander is an eastern forgery. The legende of the reverse is PIETAS NVG (RIC, IV, 2,
p. 93, nr. 292, quotes a copy PIETAS NVC, wrongly in the British Museum; see f. n. 15).
The coin is kept in the Museum of Gherla; it was found in the arca of a roman site (see
f. n. 16).
For abbreviations see f. n. 2; Key to plate: the coins (1 x and 2 x).
1'1. I. 7. ,1Jvncta de la Vespasian (lx; 2x); 2. Maneta de la
Scverus Alexander (lx; 2x)·
CASTRUL ROMAN DE LA INLACENI
(încercare de monografie)
I. INTRODUCERE
a. Modul de abordare a problemei
b. Mijloacele şi metoda de lucru
c. Istoricul cercetărilor
II. LOCUL ŞI ROLUL CASTRULUI TN CADRUL LIMESULUI
a. Aşezarea castrului în cadrul limesului
b. Poziţia castrului În teritoriul localităţii; toponimie
III. ORIENTARE, FAZE DE CONSTRUCŢIE, DIMENSIUNI
a. Castrul c11 incinta din val de pămînt
b. Castrul cu incinta din ziid de piatră
IV. BAIA CASTRULUI
V. UN!TAŢILE MILITARE CARE AU STAŢIONAT TN CASTRU
a. Cohors VIII Raetorum mi.Jiaria c.R.
b. Cohors IIII Hispanorum equitata
c. Detaşament din legiunea XIII Gemina
d. Cohors I Alpinorum
VI. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CASTRUL (datare, durată, faze, date în
legătură cu materialul arheologic)
VII. REPERTORIUL MATERIALULUI ARHEOLOGIC

I. Ceramică; vase ceramice, materiale ceramice
II. Obiecte şi ustensile din fier: arme, unelte, piese diferite
III. Obiecte şi ustensile din bronz
IV. Materiale din sticlă
V. Materiale din os
VI. Materiale din piatră (ustensile, recipiente, proiectile, monumente sculpturale, in-
scripţii)
Anexă: Lista castrelor din Dacia romană
I. INTRODUCERE
a. Cercetarea epocii romane în Romfoia a fost marcată În ultimii ani

de un vădit progres atît în ce priveşte amploarea săpăturilor arheologice şi
metodologia de cercetare cît şi, mai ales, publicarea rezultatelor acestor cer-
cetări. Faptul acesta a însemnat o contribuţie serioasă la lămurirea unor pro-
150 N. GUDEA
bleme importante în legătură cu originile noastre. Ne gîndim mai ales la po-

sibilitatea alcătuirii unei baze documentare solide pentru dovedirea romanizării
dacilor şi continuităţii daco-romane. Au mai rămas desigur nesatisfăcute o
serie de exigenţe.
Paralel cu cercetarea şi valorificarea prin publicare a unor obiective ar-
heologice curente devine necesară aducerea la cunoştinţa specialiştilor a unor
cercetări mai vechi rămase parţial sau chiar total nevalorificate. Această mă
sură se impune cu necesitate din mai multe motive. Din punct de vedere is-
toric, pentru a nu se pierde informaţii şi pentru a fi cunoscute cît mai multe
aspecte generale sau de detaliu În legătură cu caracterul, formele şi in tensi-
tatea vieţii romane. Din punct de vedere muzeografic, şi mai ales datorită
tendinţelor oficiale recente de a se Înregistra şi valorifica toate bunurile p~nri
moniului nostru istoric şi cultural.
Toate aceste motive se asociază În cazul castrului de la lnlăceni corn.
Atid; jud. Harghita. Castrul şi Împrejurimile lui imediate au fost cercetate În
trei rînduri, dar valorificarea ştiinţifică a datelor despre aceste cercetări s-a
făcut numai parţial şi foarte succint. S-au publicat două rapoarte scurte, fără
detalii tehnice, fără prezentarea materialului recoltat. S-a subliniat doar im-
portanţa descoperirii în sine. Aşa cerea atunci starea de lucruri. Astăzi se
pune problema În chip evident cu totul altfel. Trebuie cunoscute cît mai
aproape de complet atît aspectele tehnice cît şi materialul provenit din cer-
cetări. Cu deosebire, credem noi, interesează materialul arheologic, singurul
pe baza căruia se vor putea face aprecieri În legătură cu provenienţa, facie-
sul, cantitatea şi calitatea lui, toate la un loc fiind elemente Însemnate pen-
tru interpretarea ştiinţifică a modului şi intensităţii vieţii romane În acest
punct de pe graniţa de NE a Imperiului roman.
Publicarea În formă de monografie a datelor despre castrul roman de la
Inlăceni se Înscrie În tendinţa de a lămuri mai bine o serie de aspecte ale is-
toriei militare a provinciilor dacice şi În acelaşi timp a istoriei lor economice.
Un sprijin deosebit la Întocmirea acestei lucrări am primit din partea
dr. Zoltan Szekely, directorul Muzeului Regional Sf. Gheorghe care mi-a pus
la dispoziţie materialele şi documentaţia cercetărilor efectuate de domnia sa
În anii 1946 şi 1947 şi o parte din documentaţia săpăturilor din 1950 păstrată
la muzeul din Sf. Gheorghe. De asemenea mi-a dat o serie de lămuriri impor-
tante în legătură cu cercetările. Un sprijin mare am primit din partea con-
ducerii Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca şi a Muzeului
Orăşenesc din Cristuru! Secuiesc care mi-au permis accesul şi mi-au facilitat
prelucrarea materialului de la Inlăceni aflat În depozitele lor. Aduc aici mul-
ţUmiri deosebite prof. Eugen Chirilă, cercetător principal la Institutul de
Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca care mi-a Încredinţat o parte din do-
cumentaţia săpăturilor de la Inlăceni rămasă de la M. Macrea.
b. Ca şi multe alte obiective arheologice de epocă romană cercetate mai
demult castrul roman de la Inlăceni a rămas nevalorificat într-o concepţie
modernă. Rezultatele importante cu caracter tehnic, cantitatea relativ mare
de material arheologic obţinut şi mai ales faptul că pe sectorul de E al gra-
niţei Daciei romane nu cunoaştem bine nici o fortificaţie romană, permit,
Castrul roman de la fo/ăcerzi 151
ba chiar impun, prezentarea monografică a datelor de care dispunem acum

despre acest castru. Rezultatele celor trei campanii de săpături efectuate la
Inlăceni încadrează fortificaţia din punct de vedere al stadiului cunoaşterii
ei Între cele identificate şi orientate parţial. Desigur această fază de cercetare
nu a atins un nivel pe care l-am putea numi azi minimum necesar. Din acest
motiv la Inlăceni s-ar impune continuarea cercetărilor.
Informaţiile păstrate În legătură cu castrul, sînt, în ciuda datei lor re-
cente, foarte reduse. Documentaţia privind săpăturile din anii 1946 şi 1947
se află la Muzeul Regional din Sf. Gheorghe dar se reduce la jurnalul de
săpătură, cîteva schiţe de mînă şi un plan provizoriu. O parte din planurile
şi desenele executate În anul 1950 (profile, planuri, ridicări topografice, de-
senele unor piese) ca şi clişeele unor filme executate la săpături s-au păstrat
la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca; după moartea lui
M. l\Iacrea ele au fost păstrate de prof. Eugen Chirilă care mi le-a încredin-
ţat. Din păcate mi se pare că acestea reprezintă numai o parte din documen-
taţia săpăturilor.
Materialul arheologic provenit din săpăturile executate la Inlăceni sau
din descoperiri întîmplătoare se află Împărţit Între mai multe muzee. Mate-
ria!e;e din săpăturile din anii 1946 şi 1947 se află în Muzeul Regional Sf.
Gheorghe şi respectiv la Muzeul Orăşenesc din Cristurul Secuiesc. O parte
din materialul scos prin săpăturile din anul 1950 se află În Muzeul de Istorie
al Transilvaniei din Cluj-Napoca; o altă parte din acest material se află în
Muzeul Orăşenesc din Cristuru! Secuiesc. Descoperiri mai vechi cu caracter
Întîmplător, culese îndeosebi de harnicii precursori ai muzeografiei moderne,
se află În muzeele din Cluj-Napoca, Sighişoara, Deva, Braşov şi Cristuru!
Secuiesc. Nu avem nici pretenţia şi nici certitudinea că am identificat În în-
tregime acest material arheologic, care nu a fost întotdeauna înregistirat după
l~c~1l _de descoperire, şi din care, În mod sigur, o parte s-a pierdut sau s-a
ratacn.
Vom Încerca să folosim documentaţia tehnică (planuri, profile, desene şi
schiţe) aşa cum s-a păstrat. Numai semnele de prezentare grafică vor fi mo-
dificate după criteriile mai noi care se aplică În general acum. Materialul ar-
heologic va fi prezentat În Întregime În măsura În care nu este prea frag-
mentar ca să prezinte interes ştiinţific. Din păcate s-a păstrat o cantitate
mică de material, sau în orice caz prea puţină. Acest lucru nu ne miră dacă
ne gîndim că toate cercetările au fost îndreptate mai ales spre incinta castru-
lui. Materialul arheologic va fi prezentat în ordinea proporţiei lui cantitative
după categoriile de obiecte din care este alcătuit. Obiectele care nu au pre-
cizat locul şi condiţiile exacte de descoperire vor fi recunoscute în text. Pen-
tru cele inventariate se va specifica numărul şi locul de depozitare.
c. Istoricul cercetărilor. In ciuda unor descoperiri spectaculoase, mai ales
de inscripţii, făcute încă în evul mediu tîrziu 1, castrul roman de la Inlăceni
nu a fost obiectul unor cercetări arheologice. Primul care a înregistrat şi a
1 Pentru toate informaţiile mai vechi în legătură cu castrul de la Inlăceni vezi: I. Pau-
lovics, Dacia keleti hatar vonala, Cluj, 1944, p. 43-48; TIR L 35, p. 47.
152 N. GUDEA
descris detailat fortificaţia pe la mijlocul secolului trecut a fost directorul

Gimnaziului Evanghelic din Sighişoara, Friedrich Miiller 2 • Felul În care a de-
scris el urmele castrului, dimensiunile măsurate (142X 159 paşi) foarte apro-
piate de cele determinate mai tîrziu prin săpături, arată că la acea dată rui-
nele castrului se observau bine la suprafaţa terenului. lată descrierea lui:
„Hier nimmt ein viereckiger befestigter Raum die Aufmersamkeit zunăchst
in Anspruch. Zwei gegeniiber stehende Seiten dieses Viereck sind je 142, die
andere Zwei je 159 Schritte lang. Grossere Triimmerhaufen an den mittleren
Theile der vier Seiten lassen dort Thore und Thor befestigungen vermuthen.
Der jetzige siidliche Eingang liegt nicht in cler Mitte und mag spater entstan-
den sein. Die aus Seiten ausgefiihrte Ringmauer ist in einem Puncte cler
ostliche Seite noch ungefăhr 3 m hoch sichtbar (!), sonst nahezu boden gleich.
Die gesamte Anlage scheint an cler Ecken abgestumpf t oder mit Befestigung-
sverken versehen zu sein und ist eine reiche Fundgrube entscheiden romischer
Mauer und Dachziegeln". In continuarea descrierii sale Fr. Muller constată
că de la latura de SE de-o parte şi de alta a şanţurilor exista un cimitir ro-
man.
O serie Întreagă de istorici din perioada care a urmat fie că au trecut pe
la castru, fie că l-au amintit, au folosit numai datele de la Fr. Miiller3 • O
descriere detailată care a remarcat deja nivelarea terenului a făcut la vre-o
10-15 ani distanţă B. Orban 4 • In anii celui de al doilea război mondial a
trecut pe la castru I. Paulovics, care a dat o descriere locului şi a încercat
Întocmirea unui istoric al cercetărilor 5 •
Săpături arheologice sistematice au fost făcute abia În anul 1946. Ele au
fost conduse de dr. Z. Szekely de la Muzeul Regional din Sf. Gheorghe aju-
tat de dr. Istvan Molnar şi Horvath Jozsef profesori în Cristuru! Secuiesc.
Săpăturile au fost executate prin munca patriotică a unor localnici. S-au exe-
cutat seqiuni într-o parte a aşezării civile. Castrul nu a fost identificat6 • Tot
dr. Z. Szekely a reluat În anul 1947 săpăturile. De această dată timp de 8 zile
(21 august - 2 septembrie) cu fonduri de cercetare alocate, au fost obţinute
informaţii preţioase în legătură cu castrul: precizarea dimensiunilor, poziţia,
orientarea şi unele date tehnice şi istorice. Rezultatele au fost publicate sub
forma unui raport succint 7 • Cercetările nu au putut fi Încheiate din cauza
timpului nefavorabil. Ne gîndim mai ales la secţiunile executate În interiorul
castrului. Ca urmare a interesului stîrnit de aceste prime cercetări şi de pia-
2
Fr. Miiller, în MCC, 3, 1858, p. 260.
3 Goos Chronik, p. 72-73; G. Teglas, în ArchErt, 1874, p. 21; J. Jung, Fasten der
Provinz Dacien, lnsbruck, 1894, p. 120; P. Kiraly, Dacia provincia Augusti, Nagy Becske-
rek, 1893, I, p. 421; II. 1894, p. 7, 15; G. TcgJ3s, Dacia keleti hatar vonala es annak ve-
delmi rendszere, În ErdMuz, 17, 1900, p. 268, 314, 319-321; C. Daicoviciu, în A/SC, 2,
1929, p. 230; idem, în Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 318; V. Christescu, Istoria militară a
Daciei romane, Bucureşti, 1937, p. 120, 131. Pentru informaţii mai puţin importante vezi
bibliografia referitoare la castru.
• Orban Szekelyfold, I, p. 124.
5 I. Paulovics, op. cit., p. 43-48.
6 Z. Szekely, jegyzetek Dacia tortenetehez, Sf. Gheorghe, 1946, p. 39-43.
7
Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 31-40.
Castrul roman de la fo/ăceni 153
nul Academiei R.P.R. de a lămuri istoria jumătăţii de E a Daciei romane, În

anul 1950 au fost reluate, amplificat, săpăturile de la castru. Ele au fost
executate de un colectiv de la Institutul de Istorie din Cluj condus de M. Ma-
crea şi alcătuit din I. I. Russu, K. Horedt, Z. Szekely, Lucia Buzdugan şi
studenţii Iudita Winkler şi Geza Ferenczi. Rezultatele acestei campanii de să
pături efectuate de-a-lungul a 25 de zile (9 august - 3 septembrie) au fost
incluse Într-un articol mai mare privind cercetările de pe Întreaga graniţă de
E8. Au rămas nepublicate nu numai aspectele tehnice, de detaliu în legătură
cu castrul (fazele de construqie, organizarea interiorului, etc.) şi Întreg as-
pectul materialului arheologic şi epigrafie, dar şi importanţa istorică a cer-
cetărilor. Ambele categorii de date pot avea implicaţii destul de mari pentru
istoria provinciei şi În orice caz lămuresc parţial o serie de aspecte pentru
istoria părţii ei răsăritene. Practic vorbind săpăturile executate sînt departe
de a fi rezolvat măcar cele mai importante probleme privind castrul.
Toate problemele rămase nediscutate şi nepublicate atît cele cu caracter
tehnic cît şi materialul arheologic vor fi tratate În lucrarea de faţă.
Săpăturile efectuate În anul 1946 nu le-am încadrat În şirul săpăturilor
Înregistrate pentru simplul motiv că nu s-au executat la castru. Caracterul
lor sistematic nu este Însă pus la îndoială. Am Înregistrat săpăturile numai În-
cepînd cu anul 1947. Succesiunea lucrărilor a fost Întocmită pe baza jurnale-
lor şi a informaţiilor primite de la dr. Z. Szekely.
Săpăturile din anul 1947 (21 august - 2 septembrie). Fig. 4.
1. Seqiune peste porţiunea de mijloc a laturii de V

2. Seqiune pentru dezvelirea bastionului de N al porţii de pe latura de V
.>. Seqiune peste latura de V aproape de coltul de NV
4. Seqiune pentru determinarea coltului de NV
5. Seqiune peste mijlocul laturii de N
6. Seqiune pentru determinarea coltului de NE
7. Seqiune peste bastionul de S al poqii de pe latura de E
8. Scqiune peste latura de E, la S de poartă
9. Seqiune pentru determinarea coltului de SE
10. Seqiune peste mijlocul laturii de S
11. Seqiune peste bastionul od'e V al portii de pe latura de S
12. Seqiune peste latura de S, aproape de coltul de SV
13. Seqiune pentru determinarea coltului de SV
14. Seqiune peste lamra de V, aproape de coltul de SV
15. Seqiune peste latura de V, între colt11l de SV şi poartă
Lipsesc detalii în legătură cu seqiunile (lungime, lătime, profite ...)
Săpăturile din anul 1950 (9 august - 3 septembrie) (fig. 5)
16. Seqiunea A (IOX 1 m) peste latura de N, lingă col\ul de NE
17. Seqiune peste latura de N, la 20 m spre V de seqiunea 16
18. Seqi1~ne peste latura de N, la 18 m spre V de poartă
19. Seqiune peste latura de N, la 20 m spre V de poartă
20. Seqiune peste latura de N, la 35 m spre V de poartă
21. Seqiune de urmărire a zidului de incintă de la sectiunea 20 pe toată curbura coltului
22. Casetă peste poarta de pe latura de N
23. Seqiune de urmărire a zidului de incintă pe latura de N la bastionul de E pe o lungime
de 12 m
8 M. Macrea şi colab. În SC/V, 2, 1951, p. 304-306.
154 N. GUDEA
24. Secţiune de urmărire a incintei pe latura de N de la bastionul de V al poqii o por-

ţiune de 10 m
25. Seqiune orientată E-V peste clădirea comandamentului
26. Casetă de dezvelire a clădirii comandamentului
27. Seqiune pentru determinarea colţ·ului de NE
28. Seqitmea 8 (17 X l m) peste latura de E, aproape de colţul de NE
29. Seqiune de urmărire a incintei pe latura de E de la secţiunea 28 pînă la poartă
30. Casetă pentru dezvelirea poqii de pe latura de E
31. Seqiune de urmărire a zidului d'e incintă pe latura de E de la poartă pînă la colţul
de SE
32. Secţiune peste latura de E, la 10 m S de poartă
33. Secţiune peste latura de E, la 50 m spre S de poartă
34. Seqiune de urmărire a cl!l'burii incintei la colţul de SE
35. Seqiune casetă peste poarta de pe latura de S
36. SeqitLne peste latura de S, pe 40 m spre E de poartă
37. Secţiune peste latura de S, la 25 m spre V de poartă
38. Secţiune peste latura de S, la 30 m spre V de poartă
39. Seqiune de urmărire a zidului de incintă pe latura de S de la bastionul de V al poqii
pe o lungime de 15 m spre V
Seqinne de urmărire a zidului de incintă pe latura de S de la bastionul de E al poqii
pe o lungime de 20 m spre E
40. Seqiune peste latura de V, aproape de colţul de SV
41. Seqiune peste larnra de V, Între colţ şi poai:tă
42. Seqiune peste bastionul de S al porţii de pe latura de V
4 3. Casetă peste poarta de pe latura de V
44. Seqiune peste latura de V la 18 m spre N de poartă
45. Seqiune peste latura de V, la 30 m spre N de poartă
46. Seqiune peste clădirea A şi urmărirea conturului ei exterior
47. Seqiune peste clădire:i B şi urmărirea conturului ci exterior
48. Seqiune peste latura de V, aproape de colţul de NV
49. Seqiune peste clădirea băii exrerio:ire
50. Casetă pentru dezvelirea băii exterioare a castrului
La încheierea lucrărilor din anul 1950 toate secţiunile au fost acoperite

cu pămînt. Nu s-au pus marcaje. De aceea În cazul unor cercetări viitoare va
fi tot atît de greu ca la început.
Atn încercat să prezentăm un plan al castrului cu toate săpăturile În
fig. 6.
II. ROLUL ŞI LOCUL CASTRULUI IN CADRUL LIMESULUI
a. Poziţia castmlui de la lnlăceni în cadrul limesului Daciei
Castrul de la Inlăceni este aşezat la mijlocul sectorului răsăritean al gra-

niţei Daciei Superioare, În porţiunea cuprinsă Între cursul superior al Tîrnavei
Mici şi cursul superior al Tîrnavei Mari. Fig. 1. Linia Carpaţilor Răsăriteni
este scundă în raport cu celelalte sectoare ale Carpaţilor (Meridionali şi Apu-
seni). Ea este alcătuită din mai multe lanţuri de munţi, orientaţi N-S, în şi
ruri paralele. Între Orheiul Bistriţei şi Sînpaul munţii sînt relativ greu de
trecut din cauza culmilor Înalte, Împădurite, cu foarte puţine trecători prac-
ticabile. Carpaţii Răsăriteni se caracterizează printr-o altitudine joasă (1025 m
Castrul roman de la !nlăceni 155
la N de pasul Oituz), triplă zonalitatea petrografică de la V spre E (eruptiv,

cristalin, fliş), frecvenţa mare a depresiunilor şi trecătorilor de culme (Bîr-
gău, Păltiniş, Bicaz, Vlăhiţa, Ghimeş, Uz, Oituz) şi densitatea ridicată a re-
ţelei hidrograficen. Zona cuprinsă Între Tîrnava Mică şi Olt este o zonă de
munţi mijlocii şi joşi cu structură cutată şi monoclinală (muscele); este numită
tipul Odorheiu 10 • Ea este alcătuită dintr-o asociaţie complexă de muscele şi
dealuri piemontane care aparţin zonei subcarpatice interne. Ţinutul subcarpa-
ţilor interni, Între Bistriţa şi Homoroade, este cel mai tipic sector al unităţi
lor structurale a cultelor duapine, prezentînd mari asemănări cu subcarpaţii ex-
terni, spre E. Dealurile şi muscelele au înălţimi cuprinse Între 750-1150 m 11 •
Spre interior relieful este tipic (numit tipul Tîrnava-Sărmaş), caracterizat prin
relief de dealuri larg ondulate, cu văi adînci şi largi care formează podişul
Tîrnavelor 12 •
Castrele de pe graniţa de E sînt aşezate În partea interioară spre podiş
a subcarpaţilor, blocînd deobicei căi posibile de acces spre interiorul provin-
ciei sau ocupînd puncte strategice între căile de pătrundere 13 • Aproape toate
sînt aşezate pe cursurile superioare ale unor rîuri care curg spre centrul podi-
şului (Budac, Mureş, Tîrnava Mică, Tîrnava Mare, Homorod, Olt, Pîrîul
Negru). în faţa castrelor, spre E, a fost identificată pe anumite porţiuni linia
înaintată de turnuri de pîndă şi observare constînd din turnuri şi fortificaţii
mai mici decît castrele14. Dar fortificaţii mai mici au fost identificate şi Între
castre, probabil cu rolul de a realiza legăturile Între ele 15 • Unul dintre ele este
chiar foarte aproape de castrul de la InlăcenitH.
Castrul de la Inlăceni ocupă prin poziţia lui un loc aparte Între castrele
de pe graniţa de E. Fig. 2. Este singurul care nu este aşezat pe un rîu, În faţa
unei trecători spre interiorul podişului. El e~te aşezat Într-o regiune înaltă, un
platou, Între cele două Tîrnave. Spre N pe Tîrnava Mică se află castrul de la
Sărăţeni, iar la S, pe Tîrna va Mare se află presupusul castru de la Odorheiu!
Secuiesc. Şi totuşi se poate considera că aici există un pas de înălţime (pasul
Inlăceni) care face legătura cu spaţiul extra carpatic cu legătură triplă spre
Păuleni, Atid şi Cristuru! Secuiesc. ·
9 Mo11ografia geografică a R. P. Române, Bucureşti, 1960, p. 97.

1o Idem, p. 186-187.
11 Idem, p. 229-230.
Ic Idem, p. 188
13 A. von Doma.szewski, în Rheinisches Museum N. F. 48, 1893, p. 240-242; idem,
În W e.<tdeutsche Zeitschrift, 21, 1902, p. 191.
14
S. Lattyak, Limes nyomok a Gorge11y hegyekben, în DolgCluj, 8, 1917, p. 218-
2.32. Cercetările .>istematice recente conduse de mai mulţi ani de dr. St. Ferenczi de la Muzeul
de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca au identificat linia înaintată de turnuri şi pe
s~ctorul de E a limesului; un raport în legătură cu primele rezultate: Limesul Daciei Poro-
l1ssem1~ Între valea. Zagrei şi ·;:a/ea Mureşului, În Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 285-289.
1" G. Ferencz1 - St. Ferenczi, în Materiale, 10, 1973, p. 378 (burgurile de la Băile
Homorod).
ltl Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 40-41, G. Ferenczi-St. Ferenczi în
Studii şi materiale. Muzeul judeţean Tg. Mureş, 2, 1969, p. 55-56, 60-61, pi. XXXII-
XXXV.
156 N. GUDEA
Rolul castrului apare evident altul în comparaţie cu celelalte castre de

acest sector depinzînd de această poziţie. El nu a avut, ca şi celelalte, un rol de
„barare" a posibilelor pătrunderi spre interiorul provinciei. Rolul său era mai
ales de observare şi control şi în mod sigur de intervenţie În cazul că una din
cele două fortificaţii aflate de-o parte şi de alta a lui erau În pericol. Arheo-
logic nu se cunoaşte existenţa unor drumuri romane care să lege cele trei
fortificaţii Între ele. Dar existenţa lor este foarte posibilă şi probabil că cer-
cetările viitoare le vor dovedi. Avînd o poziţie centrală În cadrul sectorului
răsăritean al graniţei, cu o bună perspectivă şi spre interior castrul de la In-
lăceni a avut un rol important.
b. Poziţia castrului În teritoriul localităţii. Platoul pe care este aşezat
castrul face parte din dealul Firtoş, un masiv Înalt de 1062 m care domină
Împrejurimile. Fig. 3 /2. În partea de NV a dealului, spre vîrf, se află ruinele
unei mănăstiri medievale 17 • Din vîrf spre E se observă platoul Harghitei la
capătul căruia se văd Munţii Harghitei. Spre NV cîmpul de observaţie al
unui privitor pătrunde spre dealurile din interiorul podişului transilvan pînă
spre Turda. Dealul Firtoş este În acelaşi timp şi cumpănă de despărţire a ape-
lor. Pîraiele ce izvoresc din el se îndreaptă o parte spre N spre Tîrnava
Mică, altele spre S spre Tîrnava Mare. Privit dinspre Inlăceni, adică dinspre
SE, dealul face impresia unei cetăţi.
Castrul este aşezat la E de sat un teren În pantă, cu înclinaţia de la E
spre V. Fig. 1 O. Panta pe care este aşezat castrul face parte din porţiunea
inferioară a dealului Firtoş. Locul pe care este aşezat castrul se numeşte
Cetate (Var). Acest loc este înconjurat de două drumuri pentru care; unul ce
vine dinspre S şi se numeşte „Drumul Cetăţii" (Var utja); altul care vine
dinspre N şi se numeşte „Tablika" sau „Keresztes". Ambele coboară În sat.
Fig. 3/1.
De la castru spre sat, coborînd pe „Drumul Cetăţii" (Var utja) de-o
parte şi de alta a acestuia se află spre dreapta locul numit „Grădina Cetăţii"
(Varkert), iar spre stînga locul numit „Palatul" (Palota). Ambele locuri cu-
prind În afară de hotar şi o parte a grădinilor din sat (intravilan).
Locul numit „Palota" se află în continuarea colţului de SV al castrului;
acolo izvoreşte În perioadele de mare umiditate un pîrîiaş numit „Fîntîniţa
Palatului" (Palota kut); mai de mult, sigur în epoca antică, fîntîna era în
permanentă funqionare. La suprafaţă se pot constata în arătura proaspătă
fragmente de cărămizi şi ţigle, fragmente ceramice, fire de mortar. Proprie-
tarii grădinii au Îngrămădit Într-un colţ o mulţime de cărămizi, pietre, ţigle,
tuburi de conductă etc. pe care le-au scos cu ocazia lucrărilor agricole. lncă
Orban Balazs presupunea aici existenţa unei băi, bazat pe fragmentele de mo-
zaic şi a tuburilor de apeduct descoperit aici 18 , fapt confirmat ulterior de
săpături.
Pe locul numit „Grădina Cetăţii" dar şi în general în jurul castrului se
pot constata urme de aşezare romană, marcată de fragmente ceramice, bucăţi
17 O bună descriere a locului pe care se af.lă castrul gas1m la I. Paulovics, op. cit.,
p. 43 sq; vezi şi Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 32-33.
ia Orban Szekelyfold, I, p. 124-125.
Castrul roman de la lnlăceni 157
de cărămizi. Tot Orban Balazs notînd acest lucru presupunea că aici s-ar afla
aşezarea civilă adică aşa numitele canabae ale castrului 19.
întreg teritoriul castrului şi locurile din jur sînt astăzi teren agricol şi
grădini (livadă). În mod sigur această situaţie durează de mai mult de un
secol deoarece la suprafaţă nu se poate recunoaşte nimic nici chiar conturul
castrului, care în mod obişnuit poate fi observat la cele mai multe castre din
Dacia. Ultimul care scria că a văzut ceva din zidurile castrului este V. Russu,
dar nu putem şti dacă le-a văzut personal sau şi-a luat datele de la Fr. Miil-
lerrna. Probabil că s-a procedat la o scoatere sistematică a zidurilor ceea ce
a uşurat nivelarea completă a valurilor. La această nivelare a ajutat probabil
şi poziţia În pantă a castrului. Numai numeroasele fragmente ceramice de
tot felul ca şi alte descoperiri ce apar la suprafaţă mai permit astăzi identifi-
carea unei aşezări wmane aici. Toţi cercetătorii ulteriori lui Fr. Miilier au re-
marcat acest lucru 20 • Dispărînd urmele valului este foarte greu de precizat
conturul, Întinderea şi orientarea fortificaţiei.
Dat fiind că fortificaţia este aşezată pe pantă mult mai jos decît dealul
din care face parte se pune problema posibilităţilor de observaţie. Este evi-
dent că acestea nu au fost direct legate de castru. Trebuie că au fost unele
elemente de fortificaţie mai mici undeva sus spre vîrful dealului Firtos sau
chiar pe vîrf de unde se semnalează spre castru. Din păcate deocamdată
lipsesc orice informaţii despre astfel de fortificaţii.
C. Goos 2 1 şi după el H. Kiepert 22 pe baza studiului hărţii lui Ptolemaeus
(III, 8, 4) au sugerat că numele castrului şi localităţii romane de la Inlăceni
ar putea fi Praetoria Augusta. C. Patsch a acceptat această ipoteză 23 • Dar în
istoriografia română contemporană nu s-a mai insistat asupra ei şi ipoteza
a căzut În uitare. Deocamdată preferăm să nu reluăm această discuţie, fără o
bază epigrafică mai consistentă.
III. ORIENTARE, FAZE DE CONSTRUCŢIE, DIMENSIUNI, DETALII TEHNICE
Săpăturile din anul 1950 au stabilit cele mai importante detalii În legă
tură cu castrul de la Inlăceni. Printre altele s-a putut preciza că În evoluţia
fortificaţiei sînt două faze succesive de construcţie. Prima fază de existenţă
a castrului o constituie etapa În care incinta fortificaţiei consta dintr-un val
de pămînt şi probabil un şanţ de apărare 2 4.
a. Castrul cu incinta din val de pămînt. Existenţa unui castru apărat de
un val de pămînt a fost identificată cu precizie de săpături numai pe o singură
latură. Este vorba de latura de E unde a fost executată secţiunea B (48) Fig.
19 Ibidem.
t~a V. Rusu, în BSGR, 10, 1889, p. 215.
~° Fr. Muller, op. cit„
21 C. Goos, în AVSL, 13, 1876, p. 272-273.
~ 2 H. Kiepert, Atlas Antiquus. Zwolf Karten zu alte11 Geschichte, Berlin; de notat
însă că Praetoria Augusta nu este plasată aşa cum afirmă C. Patsch.
23 C. Patsch, în SitzB Wien, 217/1, 1937, p. 119; cf. O. Lecca, Dicţionar istoric,
arheologic, geografic, Bucureşti, 19.F, p. 209.
24 M. Ma.crea şi colab„ în SC/V, 2, 1951, p. 304-305.
158 N. GUDEA
7; Fig. 22/2. Vom prezenta şi descrie detailat profilul acestei secţiuni, după
detaliile pe care le permite interpretarea lui aşa cum s-a păstrat Într-un desen
de mînă din 1950. Scopul este de a discuta această interpretare.
Secţiunea a avut lungimea de 17 m. Latura de E se află În partea su-
perioară a pantei unde terenul coboară dinspre exterior spre interiorul castru-
lui. Profilul a fost executat şi numerotat de la exterior spre interior.
Pe toată lungimea secţiunii a fost identificat la suprafaţă un strat sub-
ţire de humus actual. Sub acesta, în partea exterioară a zidului de incită din
piatră, de la m 0-9,50 se află pe o grosime de 0,30-1,20-1,00 m, În drep-
tul m 0-5-9,50, un strat de dărîmătură constînd din multă piatră, fragmente
de ţigle şi cărămizi, fragmente ceramice, mortar, etc. Sub acest strat Între
m 2,30-5,30 se distinge bine un şanţ cu vîrful rotunjit, îngust, cu o pantă
foarte abruptă spre exterior şi cu una aparent mai puţin abruptă spre inte-
rior, adică spre zid. Vîrful şanţului a fost umplut de depuneri mai mărunte
de darîmătură şi pămînt. El este mult adîncit În lutul virgin faţă de nivelul
acestui pămlnt În dreptul zidului (1 m), iar faţă de nivelul pămîntului virgin
În dreptul m O al secţiunii aproape 2 m.
De la capătul interior al acestui şanţ spre zid (m 5,25) situaţia se pre-
zintă În felul următor: pe porţiunea dintre m 5,25-7 se Întinde mai întîi o
limbă de pămînt virgin, care se Întrerupe la m 7. Sub această limbă şi pînă
la zid În lutul virgin mai sînt două adîncituri succesive În formă de şanţ.
Vîrfurile adînciturilor se află la m 6,40 şi 7,40; lărgimea lor este de aproxi-
mativ 1 m. Ele sînt umplute cu un pămînt negru steril din punct de vedere
arheologic care continuă tot mai subţiat spre zid.
Zidul de piatră Întrerupe linia acestui pămînt. El (zidul) are grosimea de
1,30 m şi este construit din piatră calcaroasă, fasonată de carieră. Feţele pie-
trelor sînt regulate spre exterior. Spre interior atît feţele cît şi aşezarea pie-
trelor este executată mai puţin îngrijit. Acest sistem de construcţie e num.it
opus incertum. Zidul străpunge stratul de pămînt negru şi se adînceşte în pă
mîntul virgin 0,70 m În spre exterior, iar la partea interioară 10 cm. În spa-
tele zidului spre interiorul castrului, situaţia stratigrafică se prezintă astfel.
Sub stratul de humus actual se află o porţiune de pămînt bătut de culoare
galben sură. Judecînd după profil avea formă de val cu grosimea de 75 cm
în spatele zidului la m 11 şi terminîndu-se pierdut, în apropiere de m 15.
Deasupra lui, mai subţire în partea superioară dar Îngroşîndu-se treptat spre
interior pe cum coboară pe pantă, apare un strat de dărîmătură constînd din
pietre, fragmente ceramice, mortar etc. Stratul de pămînt galben sur, bătut
este aşezat deasupra stratului de pămînt negru steril care continuă acum În
partea interioară a zidului. Suprafaţa acestuia din urmă nu este perfect plană
ci În dreptu1 m 1-3,20-14 prezintă o ridicătură. În spatele zidului stratul
are grosimea de 40 cm, în dreptul m 13 are 25 cm, apoi Între 13,20-14
are aproape 50 cm grosime; după aceasta grosimea scade treptat pierzîndu-se
În dreptul m 16,90. Nici suprafaţa pămîntului virgin aflat dedesubtul lui nu
se prezintă netedă. Ea are denivelări succesive deobicei umplute cu pietre mai
ales Între m. 11-14.
CaJtrul roman de la Jnlacem 159
M. Macrea a interpretat stratul de pămînt negru ca fiind urmă a unui

val de pămînt, care a fost ulterior aplatizat. Cu pămîntul din el au fost um-
plute cele două „şanţuri" din faţa zidului. Judecînd după această interpre-
tare primul castru avea un val de pămînt construit nu din pămîntul aruncat
din şanţ ci din pămînt adus din altă parte. Este evidentă diferenţa mare Între
aspectul pămîntului virgin şi cel din stratul de pămînt negru. Lăţimea acestui
val nu se poate preciza. Urmele lui se întind pe o lăţime de aproximativ 8 m.
Cele două şanţuri sînt foarte mici, adîncimea lor este 80 cm, respectiv 60 cm.
De remarcat că ar putea fi vorba şi de un singur şanţ cu două icuri.
Este foarte greu de admis această interpretare. Motivele le vom expune
mai jos ca şi interpretarea pe care o dăm noi. Profilele celorlalte două secţi
uni excutate peste incintă nu susţin deloc acest prim profil. în profilul sec-
ţiunii A (16) (Fig. 8) executată pe latura de N există din nou această dungă
de pămînt negru. Dar aici ea se află numai în exterior în faţa zidului şi apare
din nou ca o pătrundere Între straturile pămîntului virgin. în profilul sec-
ţiunii C (48) executată pe latura de V această dungă lipseşte cu totul (Fig. 9).
Oricît de scurtă a fost această seqiune tot ar fi trebuit să apară măcar o
urmă, dacă ar fi fost situaţia aşa cum credea M. Macrea. Profilul secţiunii tra-
sate în colţul de SV (cf. Almanah Sf. Gheorghe, p. 33, fig. 16) nu este destul
de clar; el seamănă cu profilul seqiunii C. Stratul de pămînt negru nu apare
În aşa fel încît să poată fi interpretat ca parte a unei posibile faze anterioare.
Este foarte greu de crezut că romanii să fi construit un val cu pămînt
adus din altă parte numai pe o singură latură cînd lutul pămîntului de aici
le asigura posibilitatea construirii unui val solid prin simpla aruncare a lui
din şanţuri. Mai mult este greu de crezut că un castru de pămînt cu o canti-
tate atît de mare de pămînt în ul să aibă şanţuri atît de mici.
Noi credem că profilul la secţiunea B trebuie interpretat altfel (Fig. 7).
Str;i.tul de pămînt negru steril trebuie privit ca un strat natural, geologic.
Mult mai probabil este faptul ca pămîntul bătut de culoare galben-sură din
spatele zidului să fi constituit În prealabil un val de pămînt. El are o <:ompo-
ziţie similară cu pimîntul virgin şi putea fi construit prin aruncarea lui din
şanţul mare exterior. Faptul că în pămîntul negru nu au fost găsite nici un
fel de urme arheologice pledează pentru această interpretare. Profilul sec-
ţiunii C (Fig. 9) confirmă parţial ipoteza noastră.
Desigur noi ne exprimăm aceste păreri bazaţi exclusiv pe interpretarea
documentaţiei păstrate. Acest fapt dă un anumit grad de relativitate ipote-
zei. Dar este evident că cea formulată de M. Macrea nu poate fi admisă. Ori-
cum ar fi existenţa unui prim castru de pămînt la Inlăceni este certă. Din pă
cate cunoştinţele despre acest castru sînt reduse numai la cele discutate mai
sus. Nu cunoaştem nimic din dimensiunile sa.le, care probabil erau foarte apro-
piate de a castrului cu zid de piatră; nu ştim nimic despre organizarea lui
în interior. Dacă socotim că diferenţa Între marginea exterioară a zidului de
piatră şi punctul de înălţime maximă al valului de pămînt este de 1-1,50 m
şi dacă acceptăm ca această diferenţă exista pe toate laturile, se poate admite
că fortificaţia iniţială de pămînt măsura cam 140-142 m. Credem că În
această fortificaţie a staţionat la Început cohors VIII Raetorun.
160 N. GUDEA
b. Castrul cu incinta din zid de piatră. Cea de a doua fază de construc-

ţie a castrului este etapa cînd incinta din val de pămînt a fost înlocuită cu
una din zid de piatră. La noi s-a generalizat termenul castru de pămînt şi
castru de piatră exprimînd modul de construcţie al elementului principal al
incintei. Existenţa unui zid de piatră a fost confirmată de toate secţiunile
executate peste incintă, dar ea apare ilustrată numai în secţiunile 16, 28, 48
care prezintă detalii În legătură cu zidul. Celelalte secţiuni executate evi-
dent numai pentru stabilirea ductului incintei au marcat doar existenţa, sau
lipsa zidului. Uitima situaţie se datează scoaterii de către ţărani a pietrelor
zidului. În afară de secţiunea B (28) (Fig. 7) descrisă mai sus, zidul apare bine
delimitat În secţiunea C (49) (Fig. 9). Acolo (pe latura de V) panta terenului
se află dinspre interior spre exterior şi este evident În profil că avem de a
face cu o deplasare a construcţiei spre V din cauza presiunii pămîntului În
direcţia pantei. Faza cu val de pămînt apare slab delimitată, probabil pămîntul
valului a fost mutat cu ocazia lucrărilor agricole. S-a păstrat numai baza
zidului lată de 1,60 m, care s-a înclinat spre exterior, spre şanţul de apărare.
Temelia zidului se înfige În pămîntul virgin numai 20-30 cm. In spatele
zidului, spre interiorul castrului se distinge deasupra pămîntului galben, virgin
un pămînt tasat de culoare galbenă sură. Pămînt de o culoare foarte apropia-
tă s-a constatat şi în şanţul de apărare aflat chiar În faţa zidului. Probabil
că este rezultat al scurgerii pămîntului care alcătuia iniţial valul. Zidul are
o înclinaţie de 40 cm faţă de verticala iniţială. Probabil că el s-a înclinat Încă
pe vremea cînd valul exista ca urmare a presiunii asupra lui. Este de mirare
că şanţul aflat În faţa zidului nu s-a umplut cu pietre şi În general cu rezul-
tate ale dărîmării zidului. Această situaţie ne îndeamnă să bănuim că ar mai
putea exista un şanţ spre exterior. În secţiunea 16 (Fig. 8) zidul a fost distrus
pînă la temelie. Nu se mai păstrau decît urme foarte slabe ale lui. Este posi-
bil că această situaţie să se repete pe Întreaga lungime a laturii de N. În schimb
pe latura de E zidul de incintă este bine păstrat.
Zidul de incintă a fost construit din piatră de carieră. El are grosimea
de 1,90 m pe latura de E, 1,50 m pe latura de V, 1,50 m pe latura de N
lîngă poartă. Dimensiunile se referă atît la zidul propriu zis cît şi la temelie.
Este de remarcat că În nici un caz nu a fost identificată o delimitare de gro-
sime Între cele două părţi ale zidului. Pietrele temeliei nu sînt prinse cu mor-
tar. Acest lucru Întăreşte ipoteza existenţei unui val de pămînt anterior.
în schimb pietrele zidului propriu zis sînt prinse cu mortar de bună ca-
litate. Temelia se înfige În pămîntul virgin, dar nu la o adîncime mare. Acest
fapt presupune existenţa unui sprijin pe care îl avea zidul În valul de pă
mînt anterior care acum nu a mai fost constatat peste tot. Secţiunile care au
urmărit zidul pe latura de E au identificat la mijlocul fiecărei jumătăţi din
această latură cîte doi contraforţi situaţi la 2 m unul de altul, laţi de 1 m
şi ieşiţi CU 0,50 IR.
Castrul are formă dreptunghiulară. Dimensiunile lui sînt de 142X146 m.
Laturile de N şi S sînt mai lungi şi sînt orientate E-V. Dreptunghiul for-
mat de laturi nu este perfect. El a suferit unele abateri fie chiar În timpul
construcţiei datorită unor condiţii care nu pot fi explicate, fie ulterior dato-
C1strul roman de la !11lăce11i 161
rită unei alunecări de teren. Ultima presupunere este mai puţin probabilă.
Abaterea se referă la situaţia de pe laturile de S şi de V (vezi planul). În pri-
mul caz în zona porţii zidul de incintă se curbează ieşind spre În afară. Pe
latura de V spre poartă zidul de incintă se abate de la linia dreaptă intrînd
spre interior, spre E, de ambele părţi ale porţii. Nu ar fi exclusă nici posibili-
tatea ca În ambele cazuri să avem de a face cu greşeli de execuţie! (Fig. 5 şi
6) sau chiar cu executarea intenţionată astfel datorită reliefului terenului.
Colţurile castrului sînt rotunjite. Raza sectorului de cerc care formează
colţul este de 13,50 m. La colţuri castrul nu are turnuri aşa cum se obişnu
ieşte în general. Fig. 11. La colţul de NV zidul de incintă execută o curbare
fără nici o modificare a grosimii lui. La colţurile de NE şi SE în partea inte-
rioarJ. a zidului de incintă au fost identificaţi nişte contraforţi de sprijin. Ei
erau construiţi Într-o bucată cu zidul de incintă deci aparţin aceleiaşi perioade.
La colţul de SE (fig. 11/2) au fost identificaţi doi (?) contraforţi cam de
aceea~i mărime, situaţi la 6,10 m unul de altul, la distanţă egală de axa bi-
sectoarei sectorului de cerc. Primul situat pe latura de E iese spre interior
40 cm; de la cel de pe latura de S, care iese spre interior cu 50 cm, zidul se
îngroaşă continuînd cu această grosime spre V. La colţul de NE a fost identi-
ficat un singur contrafort (Fig. 11/3) plasat aproape de centrul curburii zi-
dului. El se ridică în două trepte ieşind cu 80 cm faţă de partea interioară
a zidului Într-o parte şi cu 50 cm În cealaltă parte spre latura de E. La col-
ţul de NV zidul de incintă se îngroaşă. Fig. 11/1. Raţiunea unui astfel de
mod de construcţie nu poate fi explicată decît Într-un singur fel şi anume că
se datorează aşezării castrului În pantă. De remarcat că ambele colţuri cu
contrafoqi se află în punctele de contra sprijin în sens invers înclinării tere-
nului. Poate că tocmai aceasta a fost şi scopul constructorilor de a sprijini
zidul în contra pantei. Probabil că cercetările mai ample din viitor rnr găsi o
soluţie şi mai bună de rezolvare.
Elementele fortificate ale incintei:

Poarta de pe latura de V (poarta praetoria) (fig. 12/1; 13; 14; 15; 16).
Este aşezată la mijlocul laturii de V, puţin mai retrasă spre interior faţă de
linia zidului de incintă datorită unei abateri a acesteia. Are deschiderea de
8 m, fiind cea mai largă dintre porţile castrului. Bastioanele sînt relativ mici.
Ele au plan dreptunghiular şi depăşesc spre exterior linia zidului de incintă
cu cca. 40 cm. Zidurile bastioanelor au fost construite Într-o bucată. Nu s-au
constatat adăugiri. Zidul de incintă Îngroşat constituie partea frontală a basti-
oanelor. Grosimea lui este de 1,10-1,30 m la bastionul de S şi 1,40 (1,60)
la bastionul de N. La joncţiunea dintre incintă şi bastioane grosimea zidului
este numai de 0,90-1 m În partea de N.
Dimensiunile bastioanelor diferă. Bastionul de S măsoară 4,30 X 6,40 m În
partea exterioară. Încăperea măsoară 4X1,90 m. Interiorul nu este de altfel
perfect dreptunghiular, latura din spate este mai mare interiorul avînd un plan
uşor trapezoidal. Baza zidului este puţin adîncită În pămînt. M. Macrea ob-
serva că interiorul bastionului a fost umplut cu pămînt de umplutură pînă la
20 cm, sub nivelul terenului actual. In pămîntul acesta de umplutură s-au
11 - Acla Musei Porolissensis III
162 N. GUDEA
gas1t urmele unui strat de arsură şi cărbune. Bastionul de N este vădit un

patrulater neregulat în exterior. Dimensiunile lui sînt: 5,80X4,20+4,80.
Incăperea are plan trapezoidal, dar aşezat invers În raport cu planul exterio-
rului (3,3+3,3) X (2,3+2 m).
În spaţiul porţii a fost identificat un prag sau un zid de blocare. El nu
s-a păstrat pe toată lăţimea spaţiului de circulaţie. Se păstrează de la bastio-
nul de S cam 3 m spre N apoi a fost distrus şi reapare pe o porţiune foarte
scurtă lîngă bastionul de N. In spatele acestui zid au fost găsite mai multe
pietre mari masive, prelucrate, aşezate paralel şi la oarecare distanţă. Chiar
lîngă bastionul de S o piatră cu inscripţie (nr. 5) aşezată cu textul spre in-
terior (Fig. 14; 15; 16). Ea avea practicată o gaură în care avea instalat un
manşon de fier şi o placă de fier. Dacă manşonul a putut servi ca lăcaş pentru
fusul unei intrări (uşi) În schimb destinaţia plăcii de fier nu poate fi preci-
zată. În continuarea acestei inscripţii a fost găsită a doua inscripţie (nr. 6).
Lîngă bastionul de N a fost găsită o altă piatră cioplită, dar inscripţia a fost
distrusă în Întregime. În faţa bastionului de N, chiar lîngă zid au fost găsite
În cursul săpăturilor din anul 1947, aşezate una peste alta, inscripţia onorifică
(nr. 2) În partea superioară şi statuia fragmentară (nr. 18). Găsirea lor aici şi
În această poziţie trebuie interpretată În sensul refolosirii lor la întărirea
porţii.
La mijlocul spaţiului de trecere, pe axa E-V, mai retras spre interior
se afla un zid, pinten, care Împărţea spaţiul de circulaţie În două canale.
Grosimea zidului era 0,60 m. Culoarele de trecere pe care le-a creat sînt largi
de 3,80 m spre bastionul de N şi 3,40 m spre bastionul de S. Lungimea pin-
tenului despărţitor este de 2,80 m măsurat de la nivelul zidului din spate al
bastioanelor.
În caseta de dezvelire a porţii s-au găsit numeroase ţigle şi olane, con-
centrate mai ales În spaţiul porţii şi În bastioane. Unele dintre acestea poartă
stampila cohortei 1111 Hispanorum (vezi mai jos).
Poarta de pe latura de E (porta decumana) (Fig. 12/2). Este situată la
mijlocul laturii de E, În partea cea mai ridicată a pantei pe care se află
castrul. Poarta era orientată spre dealul Firtoş, spre barbaricum, dar în acelaşi
timp din bastioanele ei puteau fi supravegheat tot interiorul castrului. Ea se
află În spatele clădirii comandamentului. Zidurile porţii erau bine conserva-
te, cu mici excepţii privind părţile mai noi ale porţii. Este cea mai mică
dintre porţi atît În ce priveşte lărgimea cît şi dimensiunile bastioanelor. Lăr
gimea ei este de 4,30 m; lungimea spaţiului de trece este de 5,50 m. Poarta
este flancată de două bastioane care depăşesc spre exterior linia zidului de
incintă cam cu 50 cm.
M. Macrea a constatat în timpul săpăturilor la această poartă două faze de
construcţie. Într-o primă fază poarta nu avea bastioane propriu zise. De-o
parte şi de alta a intrării se aflau cîte doi contraforţi, care imitau partea din
faţă a unui bastion. Contraforţii au fost construiţi deodată cu zidul de incintă
constituind capetele lui mai îngroşate. În partea de N contraforţii se aflau
la 2,40 m unul de altul; grosimea lor diferă: cel de N avea 1,35 m, cel de S
1,10 m; la S de poarta propriu zisă: contrafortul de N măsura 1,60 m, cel de
Castrul roman de la lnlăcem 163
S 1,35 m. Distanţa Între ultimii doi era de 1,95 m. Spre interior capetele tu-
turor contraforţilor se aflau la 2,80 m de faţa exterioară a zidului de incintă.
Ulterior Într-o a doua fază contraforţii au fost prelungiţi şi completaţi
astfel că au primit aspectul unor bastioane. Zidurile adăugate Însă nu se Îm-
bină organic cu cele iniţiale. La bastionul de N zidul nou a fost lipit de-alun-
gul contrafortului de N pe partea interioară a acestuia. Zidul nou de S a fost
construit În prelungirea contrafortului de S. Latura din spate a fost construită
la 5 m de faţa exterioară a zidului de incintă. La bastionul din S sistemul de
construcţie folosit este acelaşi: latura de N În prelungirea contrafortului de
N, iar latura de S lipită pe partea interioară a contrafortului de S. Latura din
spate se află la 5,50 m de faţa exterioară a bastionului. Planul bastionului
ace~ta este puţin neregulat. Dimensiunile sînt reduse 3X1,25, respectiv
3,50X1,80 m. Planul nu este perfect dreptunghiular fiecare bastion avînd cîte
un intrînd din cauza diferenţei de grosime Între zidurile vechi şi noi. Grosi-
mea zidurilor noi este în medie 0,80-0,90 m.
Spaţiul porţii a fost blocat ulterior datei construcţiei iniţiale cu un zid
construit puţin mai spre interior de ieşindul bastioanelor, exact pe direcţia
zidului de incintă. Zidul de blocare s-a păstrat bine pe jumătatea de N a spa-
ţiului porţii. La capătul de N al acestui zid, lîngă bastionul de N, se afla o
piatră mare Îngrijit cioplită. Dimensiunile ei erau 60 X 65 X 90 cm. Ea prezenta
o scobitură aproape patra tă cu dimensiunile de 30 X 35 cm. Deschizătura ser-
vea desigur la o instalaţie pentru închiderea porţii. De la mijloc spre S zidul
de blocare se păstrează foarte jos ceea ce l-a făcut pe M. Macrea să presu-
pună că pe această porţiune era un prag. Spre bastionul de S zidul era distrus.
Bastioanele au fost construite din piatră de carieră, îngrijit aşezată spre
feţele exterioare ale zidurilor. Mortarul este de bună calitate. La colţuri se
află În mod obişnuit blocuri mari. Zidul propriu zis se păstrează pe o înăl
ţime de 0,50-1 m. T cmelia zidului este adîncă. La data cercetărilor partea
superioară a zidului se afla la numai 0,20 m sub nivelul actual al stratului
de cultură agricolă. Nu s-au făcut descoperiri deosebite la această poartă.
Prezenţa la poartă a contraforţilor din prima fază şi similitudinea cu
cele de la colţurile de NE şi SE şi cele aflate de-a-lungul zidului de incintă
pe această iatură (Fig. 6) ne fac să credem că ele au fost construite
din aceleaşi motive: ca sprijin al zidului de incintă contra pantei. Probabil
că într-o primă fază necesitatea unor bastioane la poarta decumana nu era atît
de acută.
Poarta de pe latura de N (poarta principalis dextra) (Fig. 17/2; 18; 19;
20; 21 ). Se află pe latura de N mai aproape de latura de V. Are lărgimea de
4,05 m În partea exterioară la intrare. Spaţiul de trecere este lung de 6 m;
la partea dinspre interior lărgimea este de 3,60 m. Bastioanele porţii au pla-
nuri care au vrut să fie dreptunghiulare. Această intenţie nu a reuşit decît par-
ţial. Bastioanele depăşesc linia zidului de incintă: cel de E cu 0,40 m, iar cel
de V cu 1 m. Bastioanele sînt relativ bine păstrate În ciuda aparenţelor de pe
teren.
Bastionul de V nu are formă perfect dreptunghiulară, c1 se apropie de
un plan trapez. Laturile scurte măsoară 4,10 m (N) şi 4,80 m (S); cele lungi
164 N. GUDEA
măsoară 6 m. Zidul din spate al bastionului se află la 4,75 m de faţa lui

exterioară. Spre joncţiunea cu bastionul, zidul de incintă se îngroaşă pînă la
1,40 m. Grosimea zidurilor bastionului este de 1,30 m. Dimensiunile încăperii
sînt de 1,70 X 3,65 m. Spre spaţiul porţii bastionul are doi contraforţi. Lăţi
mea lor este de 1,15 m şi sînt ieşiţi În afara zidului cu 0,35 m. Ei sînt dispuşi
În felul următor de la exterior spre interior: primul se află la 1,70 m de zidul
exterior al bastionului; al doilea se află la 2,30 m de primul. Ultimul este de
fapt o prelungire a zidului din spate al bastionului. Contraforţii au fost con-
struiţi Într-o bucată cu zidul bastionului.
Bastionul de E nu are nici el un plan perfect dreptunghiular. Latura
dinspre interior, spre spaţiul porţii, nu este simetrică cu celelalte. Dimensiu-
nile bastionului În partea exterioară sînt 4,85 X 6 m. Bastionul se retrage faţă
de partea exterioară a incintei cu 5,10 m. La joncţiunea cu bastionul zidul de
incintă se Îngroaşă la 1,45 m. Zidurile bastionului nu au aceeaşi grosime. Zi-
dul din faţă măsoară 1,40 m; cele laterale 1 m; iar cel din spate 0,90 m.
Dimensiunile Încăperii sînt de 3,70 X 2,50 m. Pe latura dinspre spaţiul porţii
se află deasemenea doi contraforţi ieşiţi cu 0,30 m faţă de zid. Lăţimea lor
diferă: cel exterior este lat de 1,20 m, iar cel interior de 1 m. Ei erau dispuşi
În felul următor de la exterior spre interior: primul se află la 2,30 m de faţa
exterioară a zidului bastionului; cel de al doilea se află Ia 1,50 m de primul.
Contrafortul interior este o prelungire a zidului din spate al bastionului. Por-
ţiunea dintre faţa exterioară a bastionului şi primul contrafort este oblică,
asimetrică, faţă de sistemul celorlalte ziduri. De la contrafortul exterior al
bastionului de E pornind transversal peste spaţiul porţii s-a constatat prezen-
ţa unui zid cu grosimea de 0,90 m. El este deci mai subţire decît contrafor-
tul. Zidul bloca poarta pe o lăţime de 2,70 m. Pentru că cei doi contraforţi
de Ia bastioane nu sînt aşezaţi simetric unul faţă de altul, zidul transversal nu
are direcţia spre contrafortul opus. Probabil că zidul acesta a blocat poarta la
o dată ulterioară construcţiei iniţiale. El aderă la contrafort, nu a fost con-
struit Într-o bucată cu acesta. Faptul că zidul nu continuă pe toată lăţimea
porţii poate fi interpretat în două feluri: a. Zidul a fost distrus pe porţiunea
de lîngă bastionul de V; b. Zidul nu a fost construit pînă la bastionul de V,
ci a lăsat loc unei intrări mai înguste. Nici una din cele două ipoteze nu
poate fi dovedită arheologic.
în partea exterioară, Ia 1 m spre V de la bastionul de V, a fost identificat
un zid lung de 3 m şi avînd lăţimea de 1,40 m. Baza lui era mult adîncită În
pămînt; el se lipea aproape de zidul de incintă. Probabil că şi acest zid avea
rolul unui contrafort, deoarece spre exterior urmează şi aici o pantă a tere-
nului. În interiorul bastionului la 0,40 m sub nivelul actual al terenului s-a
aflat un strat de 0,20 m de cenuşă şi cărbune. Sub acest strat pămîntul era
bătut şi se găseau pietre de umplutură. Probabil că bastionul a fost locuit,
iar acest strat de cenuşă şi cărbune reprezintă depunerile succesive.
Poarta de pe latura de S (porta principalis sinistra) (Fig. 17 /1; 22). Se
află pe latura de S mai aproape de latura de V decît cea de E. Lărgimea
porţii este de 5,60 m. Lungimea spaţiului de trecere este de aproape 7 m. Se
păstrează foarte rău, ceea ce l-a făcut pe M. Macrea să presupună că a su-
Castml roman de la lnlăceni 165
ferit mai multe refaceri succesive. Zidurile erau foarte distruse. Planul e1 a
fost relativ greu de Întocmit şi poate fi considerat provizoriu. Desenele păs
trate redau dealtfel o situaţie curioasă, care poate fi destul de greu Înţeleasă.
De remarcat că la 20 m spre E şi la 12 m spre V de poartă zidul de incintă,
aşa cum am mai spus, iese spre exterior aproape cu 3,50 m faţă de direcţia
lui normală. În dreptul bastioanelor se reia linia dreaptă paralelă cu direcţia
incintei. Bastioanele sînt ieşite În afara acestei linii: cu 0,60 m la bastionul de
E şi cu 0,50 m la bastionul de V.
Construcţia bastioanelor apare deosebită de a celor descrise anterior.
Bastionul de V a fost foarte distrus. Numai zidurile spre exterior sînt bine
păstrate; toată partea interioară lipseşte. M. Macrea notează că probabil şi În
cazul bastionului acesta pot fi presupuse două faze de construcţie. La început
a fost un bastion mai mic cu zidurile groase de 1 m; dimensiunile 7 X 4,70 m;
Încăperea măsura 2,60 X 5 m. În cazul acesta În prima fază spaţiul porţii era
mai larg cu 2,10 m. lntr-o a doua fază zidul spre spaţiul porţii a fost ni-
velat, iar la 0,80 m spre E a fost construit un al doilea zid cu grosimea de
1,70 m. Acest zid prezintă spre partea exterioară două trepte de îngustare.
Prima treaptă se află la 2,50 m de faţa exterioară a zidului bastionului şi este
de 0,30 m; cea de a doua se află la 1 m de aceeaşi faţă a bastionului şi are
0,60 m adîncime. În această fază zidul din spate al bastionului, aşa cum 1-a
Întregit M. Macrea, se afla la 5,50 m, respectiv 7 m de zidul din faţă al bas-
tionului. Dimensiunile bastionului sînt 7 X 7 m. Există cîteva mici amănunte
tehnice care au scăpat cercetărilor şi anume diferenţele Între grosimile zidu-
rilor existente şi cele Întregite teoretic. Dar aceste amănunte nu prezintă o·
importanţă deosebită.
Bastionul de E s-a păstrat mai bine. Planul rămas menţionează şi aici
existenţa a două faze de construcţie. Într-o primă fază bastionul era mai mic.
Lăţimea lui era de 4,50 m. Zidul din spate se afla la 4,60 m de faţa exterioară
a bastionului. Grosimea zidurilor era de 0,90-1 m. Din desenul păstrat re-
iese că zidurile nu se îmbină organic. Această observaţie va trebui controlată
odată, căci este relativ greu de admis. În cea de a doua fază bastionul a fost
lărgit. Zidurile iniţiale au fost nivelate, iar spre E şi V lateral au fost adău
gate prin alipire ziduri cu grosimea de 1,10 m. Lăţimea bastionului a deve-
nit 7 ,10 + 6,70 m. Capătul de N spre interior este mai îngust. Zidul spre spa-
ţiul porţii este mai lung decît zidul din spate care a rămas tot la distanţa de
4,60 m faţă de partea exterioară a zidului bastionului. Raţiunea unei atari
construcţii este greu de explicat acum. La colţul exterior al bastionului, În
temelie, a fost găsită inscripţia nr. 1.
In ruinele porţii, dar mai ales în faţa bastioanelor, au apărut numeroase
fragmente de monumente funerare sau de altă natură. Unele purtau urme
de inscripţii. Probabil provin de la piese mai mari care au fost refolosite
la construcţia porţii.
Spaţiul porţii era traversat de un prag format din piatră prelucrata. Pe
una din pietre se observă o adîncitură, foarte probabil necesară fusului de
lemn al porţii propriu zise. Această ultimă observaţie nu a fost ilustrată În
ciornele desenelor, dar ea este descrisă În partea de jurnal păstrată. În zona
166 N. GUDEA
aceasta a fost gas1t şi inelul de fier care îmbrăca fusul uşii pentru mtanre.
La data descoperirii inelul mai păstra În interior urme de lemn putrezit.
Numeroasele cuie şi piroane descoperite la această poartă sugerează prezenţa
mai mult ca În altă parte a resturilor unei porţi propriu zise din lemn. ln
caseta de descoperire a porţii au apărut mai multe cărămizi purtînd stampila
cohortei IIII Hispanorum.
Organizarea interiorului
1n centrul castrului se recunoaşte urma unei construeţii, marcată de o
ridicătură mai pronunţată a terenului. Săpăturile au identificat aici clădirea
comandantului (principia) (Fig. 23).
Clădirea este situată la E de axa teoretică care trece prin cele două por-
tae principales, cam cu 20-25 m spre E, spre porta decumana. ln schimb
axa teoretică care trece prin centrul porţilor praetoria şi decumana trece şi se
confundă cu propria axă de la E spre V. ln forma În care ne-a parvenit pla-
nul ei clădirea comandamentului este o construeţie aproape patrulateră. ln-
ten\ia a fost În mod sigur ca ea să fie un dreptunghi. Dar latura de V a reu-
şit să iasă ceva mai lungă, astfel că planul apare uşor trapezoidal. Lungimea
laturilor scurte este de 16,30 m. Latura de E are 28 m, iar cea de V are 29 m.
Zidurile construeţiei au fost clădite deasemenea În tehnica opus incertum din
piatră de carieră, aceeaşi cu cea folosită la zidul de incintă şi la porţi. Acest
fapt sugerează atît folosirea pietrei din aceeaşi carieră cît şi construirea la
aceea~i dată a clădirilor. Grosimea zidului exterior este de 1,30 m pe latura
de E, 1 m pe laturile de N şi S şi 1,20 m pe latura de V. Zidurile interioare
sînt groase de 0,85 m.
Pe latura de E se delimitează un şir de Încăperi (a, b, c, d) de la N spre
S. Lăţimea încăperilor este aceeaşi 4,90 m ele fiind închise cu unul şi acelaşi
zid spre curtea interioară a clădirii. Încăperile au fost construite În acelaşi
timp cu clădirea mare. Lungimea Încăperiior diferă. Încăperea a are lun-
gimea de 5,10 m; Încăperile b şi c şi d au plan patrulater neregulat din cauză
că zidurile care le despart sînt dispuse oblic faţă de zidurile principale. În-
căperea b măsoară 4 m la capătul de E şi 4,20 m la capătul de V; Încăperea
c măsoară 5,90 m la capătul de E şi 5 m la cel de V. încăperea d măsoară
8,40 m la capătul de E şi 9 m la capătul de V.
lncăperea a era podită cu cărămizi de dimensiunile 44 X 29 X 5 cm. Pe
latura de N se afla un rînd de cărămizi aşezate „în picioare" (pe partea mai
subţire) care formau un canal cu lărgimea de 35 cm. Probabil acesta era un
canal pentru dirijarea aerului cald. Zidul care despărţea Încăperile a şi b
era mai subţire decît zidul de bază al clădirii; grosimea lui era de 45 cm. El
prezenta o deschidere spre Încăperea b, probabil destinată trecerii aerului cald
(din a spre b). În celelalte Încăperi padimentul nu s-a păstrat sau poate nici
nu a existat. De aceea este şi mai greu să bănuim destinaţia lor. ln general
Însă ne este foarte greu de stabilit care era dispunerea şi destinaţia încăpe
rilor acestei construeţii.
În faţa Încăperilor se afla o curte (e). Dimensiunile ei erau În partea in-
terioară de 8,30 X 26,50 m. În colţul de NE, lîngă zidul din faţă al Încăperi-
Castrul roman de la Inlăceni 167
lor a fost descoperită o porţiune din această curte pavată cu cărămizi (Fig.
24 /2). Spre zona centrală a curţii, dar tot În faţa Încăperilor a fost descope-
rită o bază de monument sau de inscripţie (Fig. 24/1) şi cîteva fragmente din
piatră calcaroasă cu profilatură care indică provenienţa lor de la o piesă
epigrafică sau sculpturală. La S de baza monumentului, urmele padimentului
de cărămizi nu se mai păstrează. Din această situaţie, bazaţi şi pe anumite
analogii, putem presupune că acest spaţiu reprezenta o curte interioară şi era
acoperită. Altfel cărămizile nu ar fi rezistat. În cazul că ipoteza noastră este
justă curtea poate fi identificată cu un peristilum. Foarte probabil că spaţiul
dintre direqia drumului (via principalis şi latura principiei era ocupat de o
altă parte a construqiei (clădirii comandamentului) care nu a fost identificată
şi care trebuia să fie atrium. Intrarea În clădirea comandamentului nu a fost
găsită. Orientarea clădirii este Însă sigură datorită poziţiei încăperilor.
La 5 m spre S de colţul de SE al clădirii comandamentului şi la 2 m
spre V a fost identificată şi cercetată parţial o construcţie de formă patru-
lateră (Fig. 6 ). Dimensiunile ei erau de 20 X 13 m În partea exterioară (cu
aproximaţie). Grosimea zidului era de 0,90 m. Planul clădirii este patrulater.
Axa ei lungă era orientată SE-NV şi ea nu este aşezată simetric faţă de
clădirea comandamentului. Destinaţia clădirii nu poate fi precizată deoarece
lipsesc orice indicii arheologice sau stratigrafice. În ordinea descoperirii clă
direa a fost denumită cu cifra de cod B.
La V de clădirea B, aproximativ paralel cu laturile ei de E şi V şi la
3-5 distanţă de zidul de V a fost identificată o clădire. Ea a fost numită
clădirea A. Planul ei are forma unui dreptunghi. Dimensiunile ei În partea
exterioară sînt de 20,50 X 7 ,70 m. Axa lungă are direcţia SE-NV. Probabil
că ea se află chiar la marginea drumului principalis. S-ar putea chiar ca
această construcţie să suprapună peste drum fiind mai tîrzie. Nu ar fi o
excepţie. Acum Însă acest lucru se poate numai presupune. Latura de S a clă
dirii A se află la 35 m distanţă de zidul de incintă de pe latura de S. Clă
dirile au fost acoperite cu ţiglă. În interiorul lor a fost semnalată prezenţa
unui padiment de pămînt (?). Destinaţia ambelor clădiri scapă În această
fază cercetării.
Săpăturile din anul 1947 au identificat În spatele porţii de pe latura de
S urmele unui drum. Acesta era via principalis. El nu a fost urmărit mai
departe, dar avem certitudinea că există. In orice caz faţă de poziţia uşor
deplasată a porţilor pe laturile opuse axa drumului principalis făcea un unghi
cu axa teoretică a castrului. Nu ştim dacă acest lucru avea sau nu impor-
tanţă. Probabil că nu deoarece mai avem cazuri similare În Dacia (Rîşnov) 25 •
IV. BAIA CASTRULUI
La aproximativ 62,50 m de colţul de SV al castrului, În jos pe panta

terenului, pe locul numit „Grădina Palatului" (Palota kert) a fost identifi-
cată şi cercetată parţial baia castrului (Fig. 6). După terminarea săpăturilor
25
N. Gudea-1. Pop, Castrul roma11 de la Rîşnov (Cumid,r•:a), Braşov. 1971, p. 16-17.
168 N. GUDEA
construcţia a fost reacoperita cu pămînt. Dar şi astăzi se văd bine urmele

ei marcate la suprafaţă de o cantitate mare de ţigle, cărămizi, olane, piatră
şi mortar 26 •
Săpăturile au stabilit ca ş1 această construcţie a fost ridicată din piatră
de aceeaşi provenienţă cu piatra folosită la castru: piatră calcaroasă de ca-
rieră. De remarcat că la construcţie s-a Întrebuinţat mult şi cărămida. De yildă
pe latura de E există un rînd de cărămizi de la un capăt la altul al cladirii.
La toate Întrările se utilizează de asemenea cărămizi.
Construcţia băii, În formă În care ni - s-a păstrat prin plan şi descrieri,
prezintă un plan rectangular (Fig. 25); dimensiunile 23X15,50 m; grosimea
zidului exterior al clădirii este de 1 m. Axa lungă a construcţiei este orien-
tată NV-SE adică paralel cu castrul. Grosimea zidurilor nu este totdeauna
egală. Pe latura de E este de 0,80 m, iar pe latura de S şi V de 1,10 m. Pe
latura de E, spre colţul de N a fost identificată o Încăpere cu semiabsidă (E).
Clădirea este compusă din 5 încăperi distincte care se succed de la S spre N
după cum urmează. Padimentul tuturor încăperilor se află la acelaşi nivel.
lncăperea A situată În partea de S a clădirii, măsura În interior 12,80 m
lungime. Lăţimea Încăperii diferă pe două parţi datorită unui sistem special
de construcţie a zidului care o desparte de încăperea B. în partea de E lăţi
mea Încăperii are 6,40 m, iar În partea de V este de 7 m. Zidul de S este
distrus pînă la temelie. Datorită pantei ambele ziduri din partea de E şi V
au o temelie mai solidă marcată de un soclu care este mai gros cu 50 cm de-
cît zidul propriu zis. Pe latura de E se află o deschidere marcată de două
ziduri paralele (f), aşezate faţă În faţă la distanţa de 80 cm. Grosimea lor
este de 0,80 m, iar lungimea lor măsoară 2,70 m. Zidul de E are spre interior
o prelungire oblică peste deschidere, probabil pentru a limita sau a regla cu-
rentul de aer cald. ln spaţiul dintre cele două ziduri s-a păstrat o cantitate
mare de cenuşă, iar spre exterior se afla un strat gros de cenuşă şi cărbune
ceea ce ne face să credem că În afara Încăperii spre E se afla cuptorul de la
care venea căldura pentru baie (/urnium). ln interiorul încăperii ales s-au gă
sit urmele instalaţiei de încălzire (hypocaust). Aceste urme se află numai pe
latura de V de-a lungul peretelui. Stîlpii erau construiţi astfel: la bază era
o cărămidă mare patratt 27 X 27 X 5 cm peste care erau aşezate cărămizi mai
mici rotunde cu d = 16 cm. ln interiorul Încăperii s-au găsit numeroase te-
gulae mammatae, tuburi de lut circulare şi patrulatere. Acestea din urmă ser-
veau probabil şi ele tot ca picioare (stîlpi) la instalaţia de hypocaust. Printre
ţigle s-au găsit cîteva cu ştampila cohortei IIII Hispanorum. ln interiorul· În-
căperii s-a aflat un ac de os. Presupunem că destinaţia încăperii A era aceea
de caldarium.
~ 6 Fr. Miiller, op. cit.; el aminteşte aici o construqie de 16X21 m ceea ce înseamnă
că pe timpul lui clădirea era încă vizibilă; Orban B. şi I. Paulovics nu i-au mai văzut ur-
mele, dar ei au intuit că aici se afla baia. Orban B., numeşte locul „Palota kut" („Fîntîna
pahrulu[") nu „Palota kert" („Grădina palatului") cum i se spune azi cînd fîntîna a d~spărut.
Diferenţierea denumirii toponimice ne face să credem că la mijlocul secoilului trecut mai
funqiona încă o fîntînă.
lncăperea B este despărţită de încăperea A de două capete de ziduri.

Dinspre V un zid lung de numai 70 cm cu lăţimea de 0,85 m; dinspre E un
zid lung de 2,05 m, care are o porţiune de 0,85 m groasă de 1,30 m, iar res-
tul porţiunii de 1,20 m are grosimea de 0,80 m. Spaţiul dintre ziduri mă
soară 3,70 m. Dimensiunile încăperii erau 5,30 m, respectiv 5,50 m la capetele
de E şi V şi 6,45 m În lungime. În interior se păstrează urmele instalaţiei de
încălzire. Stîlpii de hypocaust se află de-a lungul zidului de V şi N; s-au gă
sit chiar porţiuni din padimentul superior format din mortar cu Încălzire ra-
pidă aşa numitul cocciopesto. Stîlpii sînt alcătuiţi dintr-o cărămidă patrula-
teră de 27 X 27 X 5 cm peste care urmau cărămizi rotunde cu d = 15 cm şi
înălţimea de 8 cm. Stîlpii erau aşezaţi direct pe pămîntul galben. Distanţa
Între ei era de 0,30 m. înălţimea stîlpilor era de 0,75 m şi consta deci din:
cărămida patrulateră de jos + 6 cărămizi rotunde + o cărămidă mare (bi-
pedală) şi un strat de cocciopesto de aproximativ 15 cm grosime. 1n interio-
rul încăperii au apărut multe urme de cărbune, tegulare mammatae, tuburi
de lut circulare sau patrulatere. Unele dintre ţigle purtau ştampila cohortei
IIII Hispanorum. Destinaţia încăperii trebuie să fi fost aceea de tepidarium.
lncăperea C este situată la E de încăperea D. Din aceasta se trece În
încăperea C printr-o deschidere de 0,85 m practicată în zidul gros de 0,90 m
care despărţea cele două Încăperi. Lungimea canalului este de 0,90 m. Dimen-
siunile încăperii sînt 5,60 X 5,70 m. De fapt lăţimea încăperii diferă la cele
două capete, planul ei fiind uşor trapezoidal. La capătul de E lăţimea este
de 5,60 m, iar la capătul de V de 5,90 m. ln încăpere au fost identificate
urmele unui padiment de cărămizi, acoperit cu mortar fin. Aceasta se păs
trează mai ales În cele două colţuri de NV şi SV. Padimentul este format
dintr-un rînd de cărămizi mici de 17X17X10 cm sau 15X15 X 5,5 cm. Dea-
supra lor urmează un rînd de cărămizi mari (bipedale) sau cu dimensiunile
de 31X41X4 cm sau 30 X 26 X 6,5 cm. Pe cîteva din cărămizile bi pedale s-au
găsit stampile ale legiunii XIII Gemina. Peste cărămizi urma un strat de
mortar fin, poate chiar cocciopesto cu grosimea de 8-12 cm. Judecind după
poziţie şi descoperiri Încăperea juca rolul unui apoditerium.
lncăperea D. Din Încăperea C peretele gros de 1,10 m este străpuns d~
o intrare dublă cu două părţi cu lărgimea de 0,70 m şi 0,50 m. Pereţii cana-
lelor sînt flancaţi de cărămizi. Intrarea putea fi Însă mai largă. 1n faţa ei
se afla un şanţ larg de 50 cm, diferenţa de înălţime Între prag şi şanţ este de
30 cm. Dimensiunile Încăperii sînt de 13,50 X 5,60 m. ln colţul de SV s-au
găsit urmele unui padiment din cărămizi. La mijlocul Încăperii pe direcţia
axei zidului care desparte Încăperile B şi C continuă un zid care servea însă
doar ca sprijin pentru padimentul superior, care nu ar fi rezistat pe o lungime
atît de mare. Zidul este din cărămidă şi se păstrează la un nivel inferior.
Spre capătui de E, spre absidă, se mai află un prag lat de 0,60 m. Nici aici
nu exista zid, pentru ca aerul cald să poată circula În voie dintr-o încăpere
în alta sau dintr-o parte a Încăperii în alta. Pe latura de V chiar la mijloc
se află un canal cu lărgimea de 0,70 m care dădea în exterior. În colţul de
SV padimentul de cărămizi este acoperit cu un strat de cocciopesto cu grosi-
N. GUDEA
170
mea de 17 cm. Acest strat continuă mult subţiat (3-4 cm) şi pe pereţii ver-
ticali ai Încăperii.
Incăperea E (semiabsida) are o formă foarte interesantă. Ea nu este per-
fect semicirculară ci la curbura maximă este aplatizată. Grosimea zidului ei
este de 0,80 m. Raza arcului de cerc teoretic ce forma absida era de 5,60 m.
Incăperea a fost pavată cu cărămizi mari cu dimensiunile de 57X57X7 cm
(bipedale). S-au păstrat trei rînduri Întregi şi două numai parţial, aşezate mai
spre axa absidei. Rîndurile de cărămizi sînt orientate E-V. Alte trei rînduri
de padiment sînt formate din cărămizi mai mici 21X21X12 cm care se află
Între cel mai N rînd de cărămizi bipedale şi latura de N a absidei. Rîndu-
rile de cărămizi mici sînt mai multe (cam cinci). Deasupra cărămizilor se află
un strat de cocciopesto gros de 5 cm. Sub stratul de cărămizi se află un
strat de piatră şi cărămizi sfărîmate. Grosimea lui era de 7 cm.
Spre V construcţia are În partea exterioară două capete de ziduri orien-
tate de direcţia E-V. Unul din ele se află În continuarea zidului care des-
parte Încăperile B, C şi D, iar celălalt pe direcţia zidului ce desparte Încă
perile A şi B, C. Aceste capete reprezintă sau părţi din Încăperea care nu au
fost Încă identificate, fie sînt contraforţi de sprijin În contrapantă a clădirii.
Lungimea lor a fost controlată pe o porţiune de 2,10 m pe care o considerăm
prea mare pentru nişte contraforturi. Grosimea zidurilor era de 1,10 m res-
pectiv 0,90 m. Distanţa Între ele era de 5,50 m. La zidul din partea de N
se mai păstra şi o porţiune din zidul propriu zis care era cu 0,30 m mai sub-
ţire decît temelia. Diferenţa dintre zid şi temelie este marcată de un soclu.
Lungimea prea mare acestor capete de ziduri pune la îndoială posibilitatea ca
acestea să fie contraforţi de sprijin. Lipsa Însă a unor detalii despre existenţa
altor încăperi nu lasă să dezvoltăm nici cealaltă ipoteză. Numai cercetările
din viitor conduse temeinic vor rezolva această problemă.
V. UNITAŢILE MILITARE CARE AU STAŢIONAT !N CASTRU
Monumentele epigrafice litice sau tegulare menţionează la Inlăceni mai

multe unităţi militare. Este evident că unele au avut perioade de staţionare
mai lungă, permanentă, în timp ce altele au fost prezente fie pentru perioade
foarte scurte, fie - au furnizat numai produsele folosite pentru construcţie.
Vom prezenta unităţile militare atestate la Inlăceni cu interpretarea pe care
o dăm În legătură cu ordinea şi durata staţionării lor aici.
a) Cohors VIII Raetorum civium Romanorum equitata. Este unitatea
care a Întemeiat castrul de la Inlăceni. Bineînţeles că ne referim la castrul
cu incinta din val de pămînt. Iată care sînt elementele care ne îndeamnă să
presupunem acest lucru. Unitatea de Raeti este atestată În Dacia În anul
110 (CIL, XVI, 57 = !DR, I, Dipl. D II). Ea a venit aici din Moesia Su-
perior27, unde este atestată În anii 103-107 (CIL, XVI, 54) după ce a parti-
cipat la războaiele cu dacii. S-a presupus că a staţionat la Inlăceni după des-
27 Wagner, Dislokation, p. 181-182.
Castrul roman de la Inlăcwi 171
copenrea inscripţiei (nr. 1) Închinate lui Hadrianus 28 • Pentru datarea castru-

lui s-a exploatat foarte puţin, ca să nu spunem deloc, faptul că inscripţia
poate fi datată În anul 130 şi că ea a fost descoperită În temelia bastionului
de E al porţii principalis sinistra. Caracterul onorific al inscripţiei este un
indiciu că aceasta a putut fi refolosită numai la o dată îndepărtată de ridi-
carea ei. Aceasta ar putea fi o indicaţie pentru datarea fazei cu zid de piatră.
Durata staţionării cohortei la Inlăceni trebuie limitată Între anii de Început
ai stăpînirii romane În Dacia şi domnia lui Antoninus Pius, după care cohorta
a fost mutată Într-un castru de pe graniţa de V29, În strînsă legătură cu
aducerea aici a unei alte unităţi.
b) Cohors /III Hispanorum equitata a fost unitatea care a alcătuit ulte-
rior garnizoana de bază a castrului. Nu se ştie cînd a venit În Dacia, nici
cînd a fost formată 30 . Ea este atestată pentru întîia oară În Dacia În anul
144 şi apoi succesiv În anii 157, 159 ca trupă în provincia Dacia Superior
(CIL, XVI, 90, 107, 108 = /DR, Dipl D XIV, XV, XVI). Inscripţiile des-
coperite la Inlăceni o atestă purtînd epitetele Antoniniana (nr. 5), Gordiana
(nr. 17) şi Philippiana (nr. 6). De remarcat că diplomele militare o menţio
nează ca unitate de infanterie. Pe inscripţiile nr. 11, 13, 15 ea apare ca uni-
tate de cavalerie ceea ce Înseamnă că şi-a modificat caracterul ca urmare a
necesităţilor. Z. Szekely credea că unitatea a fost adusă devreme la Inlăceni.
El îşi baza această afirmaţie pe descoperirea unor fragmente de terra sigillata
datînd din vremea lui Traianus şi a unui tezaur de la Începutul secolului II
descoperit în apropierea castrului3 1 • Aceste ipoteze erau formulate Însă îna-
inte de descoperirea inscripţiei Închinate lui Hadrianus de cohors VIII Rae-
torum. Nu credem că unitatea a apărut la Inlăceni decît pe la sfîrşitul dom-
niei lui Hadrianus sau la începutul domniei lui Antoninus Pius. Este Însă
evident că unitatea a rămas în castru Întreaga perioadă următoare pînă la re-
tragerea oficială a trupelor romane din Dacia. Ei i se poate atribui construirea
castrului de piatră.
Cu ocazia săpăturilor din castru s-au descoperit numeroase ţigle stampi-
late cu semnul unităţii. Din exemplarele cîte se păstrează şi cîte am putut să
le studiem am dedus că stampilele prezintă două tipuri: Un tip: C(ohors)
IIII Hisp(anorum). Acest tip prezintă două variante. O variantă cu litere"
mari de 1,5 cm; a doua variantă cu litere Înalte de 1,2 cm. Lungimea stam-
pilei variază desigur la cele două variante. Tipul I este reprezentat de marea
majoritate a exemplarelor găsite. Cel de al doilea tip: COH IIII H este re-
prezentat doar de o singură stampilă3 2 • Ambele tipuri au literele adîncite. Ra-
portul cronologic al tipurilor sau al variantelor lor nu se poate preciza. Nu-
mărul mare de inscripţii În legătură cu cohorta IIII Hispanorum ne permite
o discuţie mai amplă În legătură cu ea. O unitate mixtă ca o cohors equitata
2B M. Macrea, în Omagiu Daicoviciu, p. 339-343.

29 Idem, p. 343-344.
ao Wagner Dislokation, p. 155.
3 1 Z. Szekely, f egyzetek Dacia tortenetehez, Sf. Gheorghe, 1946, p. 42, 44-45.
32 Idem, p. 39, fig. 1. S-ar putea însă ca prezentarea grafică a stampilei să fie gre-
ş1tă. In acest caz nu există un al doilea tip de ştampilă. Piesa a dispărut Între timp.
172 N. GUDEA
quingenaria avea un efectiv teoretic de 488 sau 608 oameni33 • Ea consta din
6 centurii de infanterie a 60 sau 80 oameni şi patru turmae de cavalerie a
cîte 32 oameni fiecare. Documentele sigure arată că o cohors quingenaria
equitata avea 546 oameni: 417 infanterie şi 129 cavalerie fără ofiţeri, la În-
ceputul secolului II (cohors I Hispanorum veterana quingenaria) şi 505 oa-
meni (363 infanterie şi 114 cavalerie + 19 dromedarii) la mijlocul secolului
al II-iea (156) (cohors I Lusitanorum Augusta Praetoria).
Din rîndul comandanţilor unităţii de Hispani de la Inlăceni se cunosc
cîţiva. Ei poartă gradul de praefectus. Iată lista lor:
Titus Aelius Crescentianus

Publius Aelius Honoratus din Roma
Publius Aelius Aelianus
Titus Annius Annianus din Tipasa (Africa)
Publius D N epos din Roma
Publius Didius Italicus din Mauretania (Africa)
Caius Iulius Iulianus din Roma
Lucius Iulius Iucundus
Titus Vettius Severus din Mutina (Italia)
Severianus
Mai este atestat şi Publius Aelius Fuscus care este decurio, comandat de
centurie (?). Se poate observa că toţi poarta tria nomina şi sînt originari din
Italia sau provinciile romane vechi. Această observaţie ar putea prezenta
importanţă Într-o analiză a problemei recrutării ofiţerilor. Succesiunea aces-
tor praefecti este greu de precizat fiindcă lipsesc orice fel de date. De aceea
prezentarea lor a fost făcută În ordinea alfabetică a nomenului. Totuşi vom
încerca să datăm perioada de comandă a unora dintre ei. Titus Aelius Cres-
centianus apare pe două inscripţii pe care epitetul cohortei (Antoniniana?)
a fost martelat (nr. 7 şi 9). Procedeul martelării anumitor părţi de pe inscrip-
ţii este caracteristic numai secolului al III-iea. Din practica analogiilor se
poate susţine, fără posibilitatea de a greşi prea mult, că au fost martelate În
general numele împăraţilor: Geta, Alexander Severus, Maximinus Thrax şi
Philippus Arabs. Tot astfel sînt martelate şi epitetele legate de aceste nume
atunci cînd le poartă o anumită unitate militară. Bazaţi pe această observaţie
putem data comanda lui T. Aelius Crescentianus În prima jumătate a secolu-
lui al III-iea fie În timpul domniei lui Alexander Severus sau Maximinus
Thrax, fie în timpul domniei lui Philippus Arabs. ln timpul domniei lui Gor-
dianus apare atestat, dacă lectura pe care o dăm noi inscripţiei este cea bună,
Severianus care a putut fi comandant al unităţii Între 238-244. ln acest caz
T. Aelius Crescentianus a comandat cohorta numai Între 222-235 sau 244-
248. O sugestie în legătură cu datarea altei comenzi o dă Z. Szekely34 • Vor-
bind despre inscripţia (nr. 18) în care apare atestat Publius Didius Italicus el
33 K. Cichorius, cohors, în RE, IV, 1, 1901, col. 235; R. W. Davies, Cohortes equi-
tae, În Historia, 21, 1971, p. 751-753.

34 Z. Szekely, op. cit., p. 137.
afirmă că literele inscripţiei datează din secolul III. Cum nimeni nu a expri-
mat pînă acum îndoieli în legătură cu această încercare de datare o luăm
drept bună. Am avea atunci Încă un comandant cunoscut În secolul al Iii-lea.
c) Detaşament din legio X/li Gemina (?). In cursul cercetărilor din
anul 1950 la baia castrului au fost descoperite trei ţigle mari bipedale frag-
mentare şi semnalate altele purtînd stampila LEG XIII GEN. Tipul acesta de
stampilă al legiunii este un tip timpuriu, care poate fi datat foarte aproape
de data aducerii legiunii în Dacia 3·3• Cărămizi cu stampilă identică sau foarte
apropiată au fost descoperite în fortificaţiile situate de-a lungul Mureşului 36 •
Problema care se ridică este aceea a modului În care trebuie interpretată pre-
zenţa acestor stampile aici. Menţionăm că greutatea de interpretare este dată
şi de faptul că numărul stampilelor este redus. S-a interpretat prezenţa stam-
pilelor legiunii aici ca semn al prezenţei unui detaşament al ei la Inlăceni
pentru construcţia castrului37 • Acestei ipoteze i se mai adaugă, dacă infor-
maţia e certă, şi faptul că la Apulum s-ar fi descoperit o cărămidă cu stam-
pila legiunii XIII Gemina şi a cohortei IUi Hispanorum 38 . Este greu de ad-
mis această ipoteză, ceea ce nu Înseamnă că nu e posibilă. Rămîne Întreba-
rea: de -ce stampilele ei apar numai la baia castrului?. De a·ceea o altă ipoteză
ar fi aceea că fabricile de cărămizi ale legiunii au exportat material [de con-
strucţie] pentru toate construcţiile unităţilor mai mici aflate pe limes şi care
aveau sarcini militare mai mari. Este cunoscută activitatea mare de producţie
a legiunilor şi admis faptul că acestea făceau un adevărat export de material
de construcţie ceramic şi probabii şi de altă natură.
Oricare din ipoteze ar fi admisă un fapt este cert: baia cas~rului pare
a fi construită În piatră mai rapid decît castrul. Cel puţin aşa indică tipul
stampilelor legiunii a XIII Gemina. Această ipoteză ar fi extrem de intere-
santă dacă s-ar studia peste tot raportul Între băi şi castre.
d) Cohors I Alpinorum. Tot cu ocazia lucrărilor de la baia castrului din
anul 1950 dar şi În castru în anul 1947 au fost descoperite cîteva stampile
care atestă aici cohors I Alpinorum. Ea a fost identificată după stampile ca
fiind aceeaşi cu unitatea care este atestată În castrele de la Călugăreni şi Să
răţeni39. Ştampilele sînt identice. Unitatea aceasta apare şi ea în diplome abia
în anul 144 (CIL, XVI, 90 = /DR, Dipl D XIV). Istoria ei nu este lămu
rită40. Există o serie de confuzii privind mărimea ei, locul de staţionare, dis-
persarea ei. Din păcate descoperirile de la Inlăceni vin să complice mai mult
35
A. Neumann, Ziegel aus Vindobona, în Der rămische Limes in Osterreich, XXVII,
1973, p. 12-17; J. Szil:igyi, Inscriptiones ugularum Pannonicarum, Budapest, 1933, pi.
63-69, pi. XV-XVII.
36
TIR, L 34, p. 43 (Bulci), p. 30 (Arad), p. 45 (Cenad), p. 193 (Sînicolaul Mare)
cf. /DR, III/1, p. 242, 254, 246-249, 241-246.
37
V. Moga, în Apulum, 10, 1972, p. 161. Poate că detaşamentul a venit într-adevăr
la lnlăceni pentru lucrări de construqie; prezenţa lui este atestată doar la baie. Aşa credea
şi Z. Szckely în Almanah Sf. Gheorghe, p. 47.
3 s V. Christescu, op. cit., p. 189; cf. AE, 1912, 71.
30
TIR L 35, p. 31 respectiv 64; dar o stampilă a cohortei a fost semnalată încă în
secolul trecut la Inlăceni; EMKE uti kalauz, 1899, p. 250.
40 Wagner Dislokation, p. 82-83.
N. GUDEA
174
datele În legătură cu această unitate În loc să le lămurească. Este Însă greu

de admis că o cohorts quingenaria să fie Împărţită În două aşa cum propune
R. Wagner. Mai mult şi în Dacia ea se Împarte În două pentru că atestările
ei sînt deopotrivă la Călugăreni şi Sărăţeni 41 . Prezenţa stampilelor la In-
lăceni trebuie Înţeleasă credem ca ajutor dat la construcţie. Este greu de pre-
cizat dacă acest ajutor s-a acordat prin trimiterea unui grup de soldaţi, sau
s-a făcut şi în acest caz export de ceramică. Z. Szekely afirmă că unitatea a
venit mai tîrziu la Inlăceni şi a stat puţin4 2 • Tot el afirmă ulterior că unitatea
a putut staţiona şi la Inlăceni43. Despre staţionare nu poate fi vorba. Ne gîn-
dim la staţionare în sensul strict militar al lucrurilor. 1n cazul că într-adevăr
o parte din cohortă a stat la Inlăceni este evident că staţionarea s-a datorat
exclusiv lucrărilor de construcţie la care a participat.
VI. CONSIDERAŢI! GENERALE IN LEGATURA CU CASTRUL

ŞI CU REZULTATELE CERCET ARILOR
Castrul roman de la Inlăceni are prin aşezarea sa În cadrul sectorului

răsăritean al limesului Daciei, şi mai precis al graniţei de răsărit al Daciei
Superior, o poziţie aparte. În primul rînd pentru că ocupă o poziţie centrală,
fiind situat exact la mijlocul sectorului care e considerat graniţa de E. În al
doilea rînd pentru că, spre deosebire de toate celelalte castre (Brîncoveneşti,
Călugăreni, Sărăţeni, Odorheiu, Sînpaul, Olteni) el nu este aşezat În aşa fel
încît să bareze o trecătoare pe apă sau un pas montan. El se află aşezat pe o
înălţime, care alcătuia cumpăna de ape Între două trecători, şi care avea un
cîmp foarte iarg de observare. Practic putea supraveghea văile Tîrnavei
Mici şi Tîrnavei Mari la ieşirea lor din munţi şi ajuta castrele situate la in-
trările pe aceste văi.
Această poziţie a castrului, indică funcţia lui de intervenţie mai mult
decît cea de control şi se explică parţial şi prin caracterul unităţilor care au
staţionat aici. Poziţia castrului cerea o unitate tactică cu posibilitate de depla-
sare rapidă. De aceea atît cohors VIII Raetorum c.R. cît şi cohors IIII His-
panorum au fost unităţi mixte de infanterie şi cavalerie (equitatae).
41 I. I. Russu, În SC/V, 23, 1972, p. 72, nr. 49; idem, în Actes du JX-e Congres lnter-
11ational d'etudes sur Ies frontieres romaines (Mamaia 1972), Bucureşti, 1974, p. 223. De
notat că ambele castre, atît cel de la Călugăreni cît şi cel de la Sărăţeni sînt fortificaţii de
dimensiuni obişnuite pentru o cohors equitata (140X160 m, respectiv 112X 148 m). Dacă
jumătate din cohors I Alpinorum a rămas în Pannonia, aşa cum credea W. Wagner, atunci
în Dacia a venit de la început numai 250 oameni. La rîndul lor aceştia sînt împărţiţi în
două fortificaiii. Este puţin probabilă şi relativ greu de crezut o asemenea situaţie. In ori-
ce caz analogiile lipsesc. Mai degrabă trebuie să considerăm că avem de a face cu o unitate
similară ca nume cu cea din Pannonia. Atestările în inscripţiile litice: CIL, III, 944, 7717,
12552 (Călugăreni) sau CIL, III, 7713=12553, 7717=12554 (Sărăţeni) ca şi ţiglele ştampi
late datînd dintr-o perioadă cînd în Pannonia este atestată unitatea pot fi o dovadă în ~,.„.,
sens.
4 2 Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 47.
43 Z. Szekely, în ArhMold, 5, 1967, p. 137.
Locul pe care este aşezat castrul nu este dominant şi mei nu-i asigură
cîmpul de observaţie adecvat rolului său. El este aşezat pe o pantă, spre poa-
lele dealului din care face parte, iar dealurile laterale au de multe ori o poziţie
dominantă faţă de castru (în spate Firtoşul, iar de jur Împrejur dealurile
care formează marginea căldării montane În care se află localitatea). De aceea
credem că alegerea locului este În strînsă legătură cu dealul Firtoş de pe care
cîmpul de observaţie este foarte larg atît spre E, cît şi spre N şi S sau spre
interior. De pe acest deal puteau fi observate eventualele mişcări ale dacilor
liberi din depresiunea Ciuc şi se putea menţine o legătură permanentă cu in-
teriorul. De aceea, În ciuda faptului că Încă nu au fost descoperite urme, sîn-
tem convinşi că undeva pe deal trebuie să se afle ruinele unor turnuri de
observare şi semnalizare care să aparţină de castru.
M. Macrea remarca la timpul său că alegerea locului de la Inlăceni pen-
tru un castru roman, Într-un ţinut neobişnuit şi lipsit de apă pare curioasă 44 •
Probabil că tocmai datorită problemelor pe care le ridica apa potabilă cas-
trul a fost aşezat pe porţiunea de jos a pantei. Acolo la clinul a două dea-
luri se afla un izvor. Mai sus castrul ar fi fost lipsit de apă, dar cîmpul lui de
observaţie ar fi fost mai larg. Se vede că s-a preferat soluţia mai practică.
În ce prive5te aspectul ţinutului nu credem că reprezintă ceva neobişnuit. Este
o situaţie foarte asemănătoare cu cea de la Buciumi, Moigrad-Citera şi Moi-
grad Pomet sau Breţcu.
Să urmărim felul cum se Înscrie castrul În preceptele de castrametatie
antică. Din punct de vedere al reliefului unde este aşezat, castrul se Înscrie
Într-una din prescripţiile lui Hyginus (56) fiind aşezat pe o pantă. Analogii
mai avem În Dacia la Buciumi, Porolissum-Pomet, Cincşor, Breţcu-Angustia.
1n continuarea acestei prescripţii se respectă la Inlăceni şi aceea după care
porta decumana trebuie să se afle pe locul cel mai înalt, astfel ca din basti-
oanele ei să se poată observa Întreg teritoriul castrului (Hyginus, 56 ). Ana-
logii mai avem în Dacia la Buciumi, Breţcu-Angustia. Probabil că porta de-
cumana nici nu a servit altui scop decît acelui de supraveghere. Şi poate că
tocmai de aceea la un anumit moment a fost blocată. Contrar recomandărilor
lui Hyginus (57) castrul este a~ezat În apropierea unor dealuri mai Înalte de
pe care se putea vedea bine în interiorul lui. De asemenea în ce priveşte orien-
tarea, poziţia lui este inversă recomandărilor lui Hyginus. Porta praetoria nu
este orientată spre duşman (spre N). Această poartă a fost cea pe care se
circula mai intens, prin ea se efectuau majoritatea mişcărilor trupei din cas-
tru. Faptul este explicabil, pentru că totul ducea spre vale, În direcţia de pă
trundere spre interiorul provinciei. Probabil că recomandările În legătură cu
poziţia porţilor şi orientarea castrului nu erau prea rigide. Ele se aplicau în
funcţie şi În strînsă legătură cu importanţa locală a fiecărei fortificaţii. Poate
că la Inlăceni era mai important ca porta decumana să fie plasată pe un loc
cu un cîmp bun de observaţie, decît ca Întreg castrul să fie orientat spre
inamic. Şi aici, credem noi, trebuie adăugat ceva. Castrele romane nu au fost
concepute şi nu au servit niciodată ca loc de refugiu, care să se preteze la un
4~ M. Macrea şi colab., în SC/V, 2, 1951, p. 304.
176 N. GUDEA
asediu de lungă durată. Asemenea puncte de vedere sînt greşite şi dau naş
tere la confuzii. Trebuie să renunţăm la ideea că aşteptarea inamicului se
făcea în castru. Sistemul defensiv roman prin toate elementele lui avea un
caracter preYentiv. Castrul servea doar ca adăpost pentru soldat, era locul
unde se odihnea, unde producea, unde trăia. Luptele, eventuale, activitatea cu
caracter militar se petrecea În afara castrului, departe, deobicei În teritoriul
inamicului.
Castrul cu incinta din val de pămînt poate fi datat foarte aproape de
data cuceririi Daciei, la CÎţiva ani după aceasta 4:;. Această datare corespunde
unei Încercări de datare generală a primei faze a sistemului defensiv4 6 şi În
orice caz trebuie să corespundă cu informaţiile din diplomele militare. Uni-
tatea care a construit castrul şi a staţionat aici în prima parte a existenţei lui
a fost cohors VIII Raetorum c.R. equitata. Din faza de pămînt a castrului
datează fragmentele de terra sigillata databile în epoca lui Traianus, manetele
de la Hadrianus şi o inscripţie (nr. 1). ln legătură cu această inscripţie se ri-
dică o problemă care merită discutată măcar ca ipoteză de lucru. Ce carac-
ter are această inscripţie şi ce semnificaţie are caracterul ei?. De obicei in-
scripţiile onorifice cu astfel de formulări sînt interpretate ca semnificînd ri-
dicarea unei construqii. Ce s-a construit În anul 129 e.n.? Probabil castrul
cu zid de piatră. In cazul acesta construirea castrului cu zid de piatră s-ar
înscrie Într-o perioadă binecunoscută pentru construqia de castre, aceea de
la sfîrşitul domniei lui Hadrianus47, care a fost atestată mai ales în Dacia In-
ferior. Anumite elemente de construeţie: planul porţilor, planul clădirii co-
mandamentului, lipsa turnurilor de colţ nu s-ar opune unei astfel de datări.
Dar s-ar putea ca inscripţia să Însemne numai construirea unei clădiri În cas-
tru, poate principia. Această problemă se va rezolva (confirmîndu-se sau in-
firmîndu-se) numai atunci castrul de la Inlăceni va fi cunoscut şi mai bine
prin cercetări. Poate aduce lămuriri şi cercetarea castrului de la Teregova unde
a fost mutată ulterior cohors VIII Raetorum, dacă se va stabili acolo datarea
elementelor de fortificaţie şi eventual unitatea care le-a ridicat. Eventual tot
atunci se vor putea stabili analogii Între urmele pe care le-a lăsat această
unitate la Inlăceni şi cele de la Teregova. Trebuie remarcat că fortificaţia cu
val de pămînt de la Inlăceni a avut dimensiuni foarte apropiate de cele ale
castrului cu zid de piatră. Suprafaţa ei era aproape de 2 ha (1,98 ha).
Această remarcă va arăta, credem, că nici funqia, nici caracterul castrului
nu s-au schimbat În cea de a doua fază a existenţei lui.
Castrul cu zid de piatră are dimensiuni obişnuite, sau foarte apropiate
de ale unui castru pentru o cohors equitata 48 • Suprafaţa castrului măsura
20.732 mp la dimensiunile de 142X146 m4 9 • Planul castrului poate fi privit
ca obişnuit: un patrulater cu dimensiunile foarte apropiate de patrat, cu col-
45
Z. Szckely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 37.
s N. Gudea, în AIIA, 18, 1975, p. 82-84.
4
47 D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1968, ediţia III, p. 322.
4s R. W. Davies, op. cit., p. 757-763.
49 Fr. Miiller, op. cit., 142x159 paşi; Z. S.tckely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 36:
145x145 m.
Castrui roman de la Inlăceni 177
t'urile rotunjite. Neobişnuite apar modificările de traseu pe laturile de S şi V.

Pa latura de S În zona porţii traseul incintei face un ieşind, iar pe latura de
\. cele două jumătăţi ale laturii fac spre poartă un unghi obtuz deschis spre
ex:terior. ln Dacia nu avem analogii pentru un asemenea caz. Nu putem pre-
supune nici măcar cauzele care i-ar fi putut determina pe constructori să
adopte asemenea măsuri. Este evident, că pe latura de E şi la colţuri, la poartă
şi de-a-lungul incintei au fost construiţi contraforţi cu scopul de a fi sprijin
pmtru construqie În contrapanta terenului, spre a împiedeca o alunecare. O
nesimetrie se poate constata şi la poziţia porţilor principales, care nu împart
laturile pe care se află În acelaşi raport. Poarta sinistra se află mai aproape de
latura de V cu 6 m decît porta dextra. Analogii În acest sens avem la Rîş
nov50, unde porta sinistra este şi ea mai aproape de latura de NE decît porta
dextra. Nu considerăm abaterile amintite mai sus ca determinante pentru
problemele care le ridică fortificaţia. Ele se pot datora în mare parte şi una~
greşeli de calcul. Tot atît de probabil însă ele nu aveau nici pentru romani
prea mare importanţă.
Porţile castrului pot fi Încadrate În tipul general cunoscut ca „porţi cu
bastioane patrulatere cu ieşind În afara liniei zidului de incintă". Toate pa-
tru răspund acestei descrieri. Neobişnuit, sau mai bine zis curios, este felul de
construqie al bastioanelor la porţile decumana şi principalis sinistra. Probabil
că În cazul porţii decumana Într-o primă fază nu era necesară o poartă cu
bastioane, de aceea s-au construit numai acei contraforţi de sprijin. ln etapa
cînd bastioanele au devenit necesare constructorii au adoptat un sistem care
să suplinească şi rolul de contrafort şi cel de bastion. în cazul porţii prin-
cipalis sinistra este vorba de un fapt asemănător. Artificiile de construqie
sînt foarte curioase tocmai pentru că şi aici terenul este În pantă. S-ar putea
Însă ca cercetările noi, care ar fi necesare la Inlăceni, să clarifice detaliile
acestor artificii de construqie. În legătură cu rolul porţilor vrem să adău
găm aici că porţile principales nu par să fi jucat un rol deosebit, aşa cum în
general este cazul în Dacia la celelalte castre. Ambele sînt destul de înguste
şi se pare că la o anumită dată au fost blocate. Porta dextra În mod sigur.
Aceasta este dealtfel singura poartă care seamănă foarte mult cu porţile de
castre construite la mijlocul secolului II e.n.
Orientarea castrului a fost stabilită de Z. Szekely şi M. Macrea. Ea este
susţinută de poziţia castrului în pantă, de deschiderea clădirii comandamentu-
lui (principia) şi de raportul în care sînt segmentate laturile de N şi S de
porţile principales. Acestea sînt mai apropiate de latura de V (70+ 64 m) de-
cît de cea de E (82+76 m). În general la castrele pe caî"e le-am amintit ca
analogii pentru castrul de la Inlăceni, acest raport este asemănător.
Admiţînd că la 110 e.n. castrul cu val de pămînt exista la Inlăceni, se
pune problema duratei lui şi mai ales a datei ridicării castrului cu zid de
piatră. în legătură cu această dată dispunem de două categorii de informaţii:
a. elementele tehnice de arhitectură pe care le oferă planul castrului, a incin-
tei, a elementelor ei, a principiei; b. elemente oferite de materialul litic epi-
>o N. Gudea - I. Pop, op. cit., p. 12, fig. 2.
178 N. GUDEA
grafic şi de stratigrafie; c. mai exista o serie de elemente generale pe care

oferă situaţia În general a limesului sau mişcările trupelor. I
Datele În legătură cu arhitectura, planul castrului, planul porţilor şi
chiar planul clădirii comandamentului (principia) pledează, aşa cum remCJI"-
cam şi mai sus, pentru ridicarea castrului de piatră în anii de la mijlocul
secolului II e.n. Este adevărat că aceste elemente au valoare redusă pentru
datare, dar În lipsa altor argumente pot fi folosite 51 • Planul clădirii coman-
damentului apare ca un plan simplu, care poate fi datat destul de timpuriu.
Dar cum cercetarea zonei centrale a castrului nu a fost Încheiată consider~m
că acest pian este provizoriu şi deci nu poate fi luat încă drept bază pentru
datare.
Datele oferite de materialul epigrafie sînt mai multe, dar nu în mare
măsură mai certe. Inscripţia nr. 1 a fost descoperită la bastionul de E al
porţii principalis sinistra unde fusese zidită ca piatră în temelie. Ea datează
din anii 129-130 e.n. Deci construirea castrului cu zid de piatră trebuie da-
tată ulterior acestui an. Domnia Împăratului Hadrianus sfîrşindu-se la 139
e.n. este greu de crezut că inscripţia închinată lui a fost refolosită înainte de
această dată. Tot atît de puţin probabil este şi faptul că în timpul fiului său
adoptiv Antoninus Pius, care purta acelaşi nume, să se admită o profanare
a memoriei Împăratului defunct. Deci din acest punct de vedere ar fi posibil
să se poată vorbi despre o refolosire a inscripţiei abia mai tîrziu după
mijlocul secolului II e.n.
Materialul litic cuprinde (vezi repertoriul) mai multe piese care datează
de la Începutul secolului III e.n. din epoca Împăratului M. Aurelius Antoni-
nus (Caracalla) (nr. 2, 3, 5, 6). În Dacia, acestui Împărat i-au fost Închinate
în castre numeroase inscripţii şi monumente 52 • M. Macrea a stabilit, şi s-a ac-
ceptat în general, că acest fapt are semnificaţia declanşării unei epoci de con-
strucţii sau refacere a fortificaţiilor din sistemul defensiv. Dar, deobicei for-
tificaţiile ridicate în piatră în această perioadă prezintă cîteva caracteristice
tehnice particulare (planul porţilor, planul clădirii comandamentului, pozi-
ţia anumitor clădiri din interior, etc.) Bineînţeles respectarea unei linii co-
mune nu este o lege obligatorie. M. Macrea bazat pe descoperirea inscripţii
lor la porţi afirma că şi castrul de la Inlăceni ar putea fi inclus În seria de
castre construite în piatră sub Caracalla53 • Şi gruparea manetelor din această
perioadă la porţi ar putea fi un indiciu În sensul afirmaţiei lui. Epitelele pe
care le poartă unităţile militare (cohors 1111 Hispanorum) pledează şi ele pen-
tru ipoteza lui M. Macrea. Am avea deci o dată mai sigură de construcţie a
castrului de piatră la Începutul secolului III e.n. Mai probabilă este Însă so-
luţia de compromis. Castrul a fost ridicat în piatră sub Hadrianus sau Anto-
ninus Pius. In acest sens aduc argumente inscripţia nr. 1 şi arhitectura elemen-
telor incintei. Sub Caracalla s-a efectuat o refacere şi completări care au fost
5 1 D. Alicu, în ActaMN, 10, 1973, p. 107-122 cf. Tillmann Bechert, în Banner

fahrbucher, 171, 1971, p. 201-287.
5 2 M. Macrea, în SC/V, 8, 1957, p. 237-240.
53 Ibidem, p. 239.
Castrul roma11 de la ln/t:iceni 171J
identificate arheologic la porta decumana şi principalis sinistra, dar probabil

şi reparaţii la ziduri.
Dar activitatea de construcţie nu s-a Încheiat aici. După mijlocul seco-
lului al III-lea sau chiar la mijlocul secolului se pare că evenimentele militare
se precipită la graniţa de E a Daciei. Porţile sînt blocate. Pentru blocarea
lor sînt folosite monumente şi inscripţii dintre care unele pot fi datate foarte
aproape de această dată. Tot aici au fost utilizate monumente sculpturale,
provenind probabil din cimitirul apropiat de castru. Acţiunea aceasta arată
pe de-o parte nevoia urgentă de material de construcţie pentru repararea sau
întărirea castrului, iar pe de altă parte că lipsea posibilitatea procurării pe
cale obişnuită a materialului de construcţie. Evenimentele acestea nu sînt sin-
gulare. Cercetările recente de la Brîncoveneşti au stabilit că materialul epi-
grafie şi sculptural din cimitir a fost folosit la Întărirea incintei5 4. Cercetările
mai vechi efectuate la Rîşnov arată acelaşi lucru pentru castrul de aici 55 •
Deocamdată nu mai avem date sigure, dar existenţa unei etape de construcţii
tîrzii pe limesul de E rămîne ca o ipoteză de lucru 51i.
Etapa de reparaţii, avînd evident o notă de urgenţă, trebuie pusă În le-
gătură cu anume eYenimente care s-au petrecut aici. Aceste evenimente au fost
fie simpla cădere În ruină a fortificaţiilor datorită lipsei de grijă sau vechi-
mii, fie apropierea unui pericol. S-a considerat În general că afirmaţiile unor
autori antici În legătură cu părăsirea Daciei pe la mijlocul secolului III e.n.
trebuie puse În legătură cu cedarea părţii de E a provinciei57 • Ipoteza lansată
de mai mulţi ani, a fost şi nu a fost luată În considerare. Judecînd logic, pe
baza datelor arheologice şi cunoaşterea sistemului defensiv, trebuie să afirmăm
că acceptarea ei este imposibilă. A ceda partea de E Însemna a lăsa descoperit
Întreg frontul vestic, a pierde de fapt provincia. Nu avem nici un indiciu În
legătură cu crearea unei noi linii de apărare mai spre interior, care să justi-
fice retragerea de pe prima linie. Ipoteza a fost o speculaţie logică, şi de
moment. Se căuta o explicaţie a afirmaţiei autorilor antici. Ea nu a fost
şi nu este încă prin nimic confirmată arheologic. Ba din contră. Fără îndoială
că marile mişcări de populaţii gotice, carpice care se petreceau în teritoriul
de la E de Carpaţi şi care au afectat grav limesul din SE Daciei
au avut un reflux şi spre Dacia intercarpatică. Dar acest fapt nu
înseamnă o părăsire a parţii de E provinciei încă, sau cel puţin
nu poate fi demonstrată argumentat. Noi credem că linia de apărare de E a
rezistat ca întreg limesul Daciei intracarpatice pînă la Aurelianus, cînd s-a
executat retragerea organizată a administraţiei şi armatei. Nimic din datele
arheologice din castru sau din zonă nu se opun unei atari ipoteze. Este ade-
vărat însă că nici nu aduc argumente în sensul celor afirmate de noi. Nici una
din observaţiile stratigrafice de care dispunem nu arată distrugerea castrului,
arderea lui, cum se obişnuieşte a se afirma. Lista manetelor se Înşiruie pînă
54 D. Protase-A. Zrinyi, în Marisia, 5, 1975, p. 61.

55 N. Gudea-I. Pop, op. cit„ p. 65.
56 K. Horedt, Interpretări arheologice, în SC/V A, 25, 1974, p. 555-558.
57 C. Daicoviciu, în A/SC, 3, 1936-1940, p. 184; idem, în Studii Clasice, 7, 1965,
p. 213 sq; cf. M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969, p. 442-443, 450-453.
180 N. GUDEA
la mijlocul secolului III e.n. şi se Întrerupe aşa cum se petrece aproape pes:e
tot în Imperiu la mijlocul secolului, cînd cantitatea de monetă din circulaţie
scade brusc 58 •
Materialul arheologic pe care l-am prezentat sau cel neprezentat în lu-
crare dar existent în depozitele muzeelor din Cluj-Napoca, Cristurul Secuiesc
şi Sf. Gheorghe ne dă mai mult informaţii În legătură cu el însuşi, fără a
contribui prea mult la explicarea problemelor de datare a castrului. Faptul ni
se pare oarecum normal. Cantitatea de material este foarte mică. El a apă
rut În general din jurul incintei şi a clădirilor cercetate În partea exterioară
sau din seqiunile de urmărire a zidurilor. Condiţiile stratigrafice de descope-
rire, materiale databile alăturate lipsesc. În zonele de unde provine materia-
lul, nici nu putea ajunge o cantitate mai mare de obiecte. Din această cauză
lipsesc posibilităţile de a opera cu forme, tipuri şi variante pentru categoriile
lui. Toate observaţiile care vor urma mai jos În legătură cu materialul ar-
heologic păstrează un anumit grad de relativitate dat de această situaţie. Dar
pentru că În activitatea noastră ne-am lovit mereu de lipsa, de imposibilitatea
de a găsi şi folosi analogii, am dat tot ceea ce se preta la o publicare pentru
ca cei care vor cerceta aşezări sau castre pe graniţa de E a Daciei sau aiurea
să poată face trimiteri, să fie feriţi în parte de dezavantajul de care noi nu
am fost scutiţi.
Ceramica constituie cea mai numeroasă categorie a materialului arheo-
logic. In primul rînd trebuie amintit materialul de construqie din ceramică:
cărămizi, ţigle, tuburi de apaduct, etc. Toate au fost fabricate pe loc. Stam-
pilele unităţii de Hispani, prezente aici, certifică această ipoteză. Poate că
anumite piese au fost aduse din afară. Ne gîndim la ţiglele şi cărămizile cu
stampila legiunii XIII Gemina şi cohortei I Alpinorum, dar acest lucru nu
constituie o certitudine. Vasele ceramice aparţin la două grupuri mari. Un
prim grup, foarte limitat cantitativ, este alcătuit din vasele de import (terra
sigillata). Numărul lor redus, starea lor foarte fragmentară nu permit decît
datări destul de vagi şi doar remarca În legătură cu prezenţa importurilor
şi pe graniţa de E. Fragmentele constituie importuri din Gallia şi datează din
prima jumătate a secolului II e.n. Ele completează cunoştinţele În legătură
cu relaţiile economice externe ale provinciei. Al doilea grip îl formează
ceramica provincială, În rîndul căreia locul principal îl ocupa vasele pentru
uz comun. Ca şi peste tot În castre, ponderea formelor de vase este cam
aceeaşi; cele mai numeroase sînt oalele. Această formă de vas este lucrată din
pastă de calităţi diferite avînd culori deosebite. Urmează strachina, care este
În general lucrată din pastă de bună calitate. Anumite forme ale strachinei
(ca strachina cu fund plat) apar lucrate şi din pastă de calitate mai slabă.
In general însă calitatea pastei este bună sau foarte bună, iar culoarea pre-
ferată este cea cărămizie. Capacele sînt şi ele lucrate din pastă de calitate
slabă, preferîndu-se culoarea cenuşie. Cănile sînt lucrate din pastă de calitate
foarte bună; culoarea pastei este în toate cazurile cărămizie. Vasele ce poartă
elemente de decor aparţin aceleiaşi grupe de vase din pastă de bună calitate,
sa M. Macrea, op. cit., p. 449-451.
aYînd culoarea cărămizie. Cantitatea redusă de vase ceramice şi mai ales

faptul că nu cunoaştem materialul similar din zona învecinată de castre ne
Împiedecă să afirmăm cu certitudine existenţa unui centru de olari la Inlă
ceni. Putem Însă presupune acest lucru. La această presupunere ne îndeamnă
şi existenţa unei inscripţii (cf. ActaMN, 1, 1964, p. 189-190, fig. 6) care
menţionează pe Eros Zoticus un modelator de statuete (sigillarius). Probabil
că el lucra Într-un atelier ceramic mai mare.
Din rîndul pieselor de fier predomină cele care au servit ca material de
construcţie (piroane, cuie, scoabe). Ele ne dau indicaţii precise În legătură
cu tipul construcţiilor. Este evident că avem de a face cu construcţii din
piatră care aveau acoperiş cu ţigle şi olane aşezate pe un schelet de lemn.
La acest scheiet se folosesc de fapt scoabele şi piroanele. Armele se Înscriu
în tipurile cunoscute În general În castrele provinciei. De notat doar că mai
avem un castru unde lipseşte pillum. Lipsesc dealtfel şi lăncile mari În for-
ma de frunză de salcie. În schimb sînt numeroase lănciile mici, cu profil
piramidal şi cu gaură de îmănuşare. Foarte numeroase sînt vîrfurile de săgeţi.
Tot În categoria armelor trebuie menţionate numeroasele proiectile de praştie
(glandes) realizate din pămînt ars sau piatră. Trecînd peste materialul din care
sînt lucrate, trebuie să notăm că se remarcă o anumită constanţă atît În greu-
tatea lor (100-150 g) cît şi la dimensiunile lor. Acest fapt are semnificaţia
lui. Nu ştim azi cu exactitate cum erau folosite aceste proiectile (cf. glans, În
RE, VII, 1, 1910, col. 1377-1380) dar lansarea lor probabil că implica
existenţa unor soldaţi specializaţi În acest fel de luptă. Ar putea apare, şi
pentru unii Ya fi desigur, curios, faptul că prezentăm exhaustiv acest material.
Vrem să subliniem că din punctul nostru de vedere a trecut vremea cînd la
prezentarea unei aşezări romane era suficientă localizarea, un scurt istoric, un
raport de activitate, trei vase frumoase şi o importantă concluzie istorică (!),
obţinută deobicei printr-o speculaţie pe baza unui document epigrafie sau
prin analogie. Monografiile moderne de aşezări sînt azi realizate peste tot cu
intenţia de a exploata şi cunoaşte fiecare categorie de material şi pe această
bază a enunţa o concluzie cît mai argumentată. Folosirea fiecărei categorii de
descoperiri arheologice este cerută cu acuitate de arheologia noastră de epocă
romană care se resimte din cauza imposibilităţii de argumentare cu materiale
pentru diversele capitole ale vieţii romane. La capitolul arme am mai aminti
prezenţa unor proiectile mari din piatră. Despre acestea avansăm, cu foarte
multă prudenţă, ipoteza că probabil au existat la Inlăceni piese de artilerie
de tip onager, care lansau proiectile mari. Probabil că aceste arme erau insta-
late pe bastioane sau ziduri.
între piesele de fier mai sînt prezente o serie de unelte, cuţitele de pildă,
care puteau face parte şi din grupa armelor. Dintre celelalte piese determina-
bile mai amintim pr.ezenţa unor chei, a unor cuie de susţinere şi a unei mis-
trii. Multe piese din fier sînt extrem de corodate, aşa încît nu au putut
fi determinate. în general în această fază a cercetărilor nici una din cate-
goriile de piese din fier nu oferă parametrii siguri pentru o datare mai re-
strînsă.
N. GUDEA
182
Materialele din bronz sînt puţine şi fragmentare. Vom aminti alCl doar pe
cele mai importante, Întregi sau Întregibile şi care oferă şi informaţii vagi ~n
legătură cu datarea. Patera se Înscrie prin forma ei În tipurile din a doua
jumătate a secolului II e.n. şi pînă În secolul III e.n. Pentru piesa de la scut
analogiile ne trimit din nou la jumătatea a doua a secolului II şi secolul III
e.n. Fibulele datează din prima jumătate a secolului III e.n. Seria monetară
este cea obişnuită. Manetele sînt, În mod sigur, prea puţine pentru a face
consideraţii cronologice pe baza lor. Luate Însă În linii mari Începutul şi sfîr-
şitul seriei monetare corespund cu descoperirile din castrele mai intens cerce-
tate şi unde cantitatea de monetă este mai mare. Remarcăm doar În plus po-
sibilitatea existenţei unei statui, după cum arată numeroasele fragmente gă
site. Materialul din bronz aduce deci cîteva completări la problemele de da-
tare, completări care confirmă dealtfel datarea generală a castrului.
Materialele fragmentare din sticlă os şi piatră, cu excepţia inscripţiilor,
nu aduc informaţii În legătură cu datarea. Doar atît că prezenţa lor confirmă
existenţa acestui fel de produse şi la Inlăceni. Acest fapt confirmă folosirea
acestor produse, considerate uneori mai rare (sticla, osul, etc.) Prezenţa unui
mare număr de monumente sculpturale, chiar dacă s-au păstrat fragmentar,
lucrate din piatră locală ne permite să avansăm ipoteza că se executau într-un
atelier pe loc. De remarcat la inscripţii faptul că cele votive sînt dedicate
aproape exclusiv Dianei şi lui Juppiter Optimus Maximus. S-ar putea ca acest
fapt să aibă o anumită semnificaţie legată de faptul că Juppiter Optimus
Maximus a fost probabil foarte căutat, adorat În rîndul militarilor. Datarea
inscripţiilor arată că la Inlăceni pentru o anumită perioadă ipoteza este do-
vedită. Inscripţiile funerare sînt puţine şi, ca şi monumentele, puteau proveni
din cimitirul de lîngă centru.
Concluziile în legătură cu unităţile care au staţionat sau au trecut pe la
Inlăceni le-am exprimat mai sus. Nu facem aici decît să repetăm pe scurt
unele din cele mai importante. Prima unitate care a staţionat la Inlăceni a
fost cohors VIII Raetorum C.R. equitata. Ea a fost mutată ulterior, În locul
ei fiind adusă cohors IIII Hispanorum equitata, În legătură cu care credem
că a fost quingenaria. Pe parcursul staţionării lor aici au fost ajutate prin
lucrări de construcţie, reparaţie sau transport de materiale de detaşamente din
legiunea XIII Gemina şi din cohors I Alpinorum. Acţiunile de construcţie
la baie s-au petrecut destul de timpuriu, poate chiar Înainte de ridicarea cas-
trului cu zid de piatră. Datarea aceasta este sugerată de tipul timpuriu al
stampilei legiunii. Aşa cum remarcam la începutul acestei lucrări, poziţia şi
rolul castrului au impus schimbarea caracterului tactic al trupelor; aşa s-a
Întîmplat şi cu unităţile de la Inlăceni care au devenit equitatae.
La V şi la S de castru în josul pantei, acoperită azi de locuinţele şi gră
dinile satului, se Întinde aşezarea civilă. De pe suprafaţa ei au apărut nume-
roase descoperiri Întîmplătoare, majoritatea fragmente ceramice dar chiar şi
inscripţii. Z. Szekely crede că pe Istok teto (Vîrful lui Istok) a fost o villa
rustica59. Nu este exclus, dar pentru dovedirea acestei ipoteze sînt necesare
cercetări arheologice.
59 Z. Szekely, în ArhMold, 5, 1967, p. 136.
Castrul roman de la fo!ăceni 183
Mai sigură, şi În orice caz o situaţie rar Întîlnită În Dacia, este prezenţa
cimitirului castrului şi a a~ezării. Încă Fr. Muller menţiona prezenţa unor
morminte romane dincolo de şanţul castrului 60 • În cursul săpăturilor din anii
1947 pe latura de V, foarte aproape de zidul de incintă au fost descoperite
trei morminte romane de incineraţie cu urnă 61 • Mormintele erau construite
din pietre şi din cărămizi şi ţigle; În interiorul lor au apărut materiale romane.
Dacă acest fapt este sigur, atunci avem primul caz din Dacia unde a fost
identificat exact cimitirul castrului. Cercetarea lui În viitor poate aduce con-
tribuţii deosebite la lămurirea unor probleme legate de etnicul trupelor, ca-
racterul populaţiei din aşezare etc.
La sfîrşitul acestei treceri În revistă se poate afirma că cercetările de la
castrul de la Inlăceni, deşi rămase Într-o fază de început, au adus date noi
şi importante În legătură cu istoria castrului, durata lui şi modul lui de exis-
tenţă, rolul lui în cadrul limesului. Datele obţinute despre castru şi interpre-
tarea generală a lor umplu un gol resimţit În cunoaşterea graniţei de răsărit
a Daciei romane.
VIII. REPERTORIUL MATERIALULUI ARHEOLOGIC
Materialul arheologic care a putut fi identificat şi prelucrat va fi pre-

zentat aici după următoarea schemă: I. Ceramica: A. Vase de import. B.
Ceramică de uz comun provincială. C. Material de construcţie din ceramică
sau cu alte utilizări. II. Materiale din fier (arme, unelte şi instrumente, ma-
terial servind la construeţii, piese nedeterminate). III. Materiale din bronz
(piese, diferite obiecte, monete). IV. Materiale din sticlă. V. Materiale din pia-
tră (ustensile, recipiente, proiectile, inscripţii şi monumente sculpturale).
Prezentarea după această schemă va avea credem meritul de a scoate În
evidenţă cantitatea, calitatea şi valoarea istorică a fiecărei categorii de mate-
rial în parte. Scopul nostru a fost acela de a folosi cît mai mult datele ofe-
rite de materialul arheologic, singurul care rămîne de valorificat pentru isto-
ria Daciei În condiţii cînd numărul şi valoarea documentelor scrise reprezintă
o cotă foarte mică.
I. CERAMICA
A. Vase ceramice de import
1. Fragment din peretele unui bol. Elemente similare de decor se cunosc

În ornamentaţia atelierelor din Gallia centrală; cf. G. B. Rogers, Poteries sigil-
Iees de la Gaule centrale; Paris, 1974, p. 88-100; nu corespunde poziţia ove-
lor. Porta principalis sinistra; 1947. MIT Cluj-Napoca. PI. I/1.
Go Fr. Miiller, în MCC, 3, 1858, p. 260.

61 Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 33-34.
N. GUDEA
184
2. Fund de bol; o parte din perete s-a păstrat; se poate observa partea
inferioară a reprezentărilor; de-o parte şi de alta a liniei despărţitoare spre
stînga se vede partea dorsală a unui leu; spre dreapta apare o re-
prezentare nedefinită. 1947; locul de descoperire neprecizat; cf. Z. Szekely,
în Almanah Sf. Gheorghe, p. 42, fig. 4. Perioada Traianus-Hadrianus. Le-
zou; Gallia centrală. cf. Dechelette, II, p. 123, nr. 793; Oswald, 1533, pi.
LXIV; 1534. PI. I/2.
3. Buză de bol; forma Dechelatte 30. Diametrul gurii = 22 cm; se păs
trează doar buza propriu zisă pînă Ia şirul de ove, partea superioară; nedeter-
minabil; 1950; porta praetoria. MIT IN 6813. PI. I/3.
B. Ceramica provincială de uz comun
Oale
1. Oală; fragment din gura vasului; dg = 12 cm; pastă foarte fină de

culoare cărămizie; la suprafaţă, în exterior, cu firnis roşu-brun; 1950; porta
principalis dextra. M.I.T. IN 6846. PI. 11/1.
2. Oală; parte din gura vasului; dg = 24 cm; pastă foarte fină de cu-
loare cărămizie mai închisă; 1950; principia. MIT IN 6865. PI. 11/2.
3. Oală; parte din gura vasului cu toarta; dg = 18 cm; pastă fină de
culoare cărămizie; 1950; baie. MIT IN 6929. PI. 11/3.
4. Oală; parte din gura vasului; dg = 16 cm; pastă fină nmpoasă de
culoare cărămizie; 1950; principia. MIT IN 6897. PI. 11/4.
5. Oală; fragment din gura vasului; dg = 16 cm; pastă nisipoasă de
culoare roşie; pe corul vasului sub buză o canelură orizontală; 1950; princi-
pia. MIT IN 6896. PI. 11/5.
6. Oală, parte din gura vasului; dg = 28 cm; pastă nisipoasă de culoare
roşie; 1950; porta principalis dextra. MIT IN 6850. PI. II/6.
7. Oală; parte din gura vasului; dg = 18 cm; pastă zgrunţuroasă de cu-
loare cărămizie; miezul peretelui este albastru, 1950; principia. MIT IN 6891.
PI. II/7.
8. Oală; fragment din gura vasului; dg = 14 cm; pastă nisipoasă de
culoare roşie. MIT IN 6881. PI. II/8.
9. Oală; parte din gura vasului; dg = 18 cm; pastă foarte fină de cu-
loare cenuşie; la exterior lustruită; 1950; porta principalis dextra. MIT IN
684 7. PI. III/1.
10. Oală; fragment din gura vasului; dg = 12 cm; pastă foarte fină de
culoare cenuşie deschisă; pe corpul vasului, sub buză, două caneluri orizon-
tale; 1950; porta praetoria. MIT IN 6814. PI. III/2.
11. Oală; fragment din gura vasului; dg = 26 cm; pastă fină nisipoasă
de culoare cenuşie deschisă; pe corp sub buză două caneluri orizontale, para-
lele; 1950; latura de E. MIT IN 6742. PI. III/3.
1~. Oală; parte din gura vasului; dg = 18 cm; pastă fină nisipoasă de
culoare cenuşie. MIT IN 4143. PI. III/4.
Castrul roma11 de la lnlăce11i 185
13. Oală; fragment din buza vasului; dg = 14 cm; pastă fină ms1poasă
de culoare cenuşie; pe corp, sub bază, o canelură orizontală; 1950; porta prae-
toria. MIT IN 6789. Pl. III/5.
14. Oală; parte din gura vasului; dg = 14 cm; pastă nisipoasă de cu-
loare cenuşie Închisă; la exterior aproape neagră; pe corpul vasului sub buză,
două caneluri orizontale, paralele; 1950; principia. MIT IN 6873. Pl. Ill/6.
15. Oală, parte din gura vasului; dg = 16 cm; pastă nisipoasă de cu-
loare cenuşie; pe corpul vasului, sub buză, două caneluri orizontale paralele.
MIT IN 6961. Pl. llI/7.
16. Oală; parte din gura vasului; dg = 14 cm; pastă nisipoasă de cu-
loare cenuşie; 1950; latura de E. MIT IN 6741. Pl. Ill/8.
17. Oală; parte din gura vasului; dg = 14 cm; pastă zgrunţuroasă de
culoare cenuşie Închisă. MIT IN 6879. Pl. IV/1.
culoare cenu~ie deschisă; 1950; porta principalis dextra. MIT IN 6844. Pl.
IV/2.
culoare cenuşie deschisă; 1950; porta principalis dextra. MIT IN 6851. Pl.
IV/3.
20. Oală; parte din gura vasului; dg = 14,5 cm; pastă zgrunţuroasă de
culoare cenuşie Închisă; afumată la exterior. MIT IN 6754. Pl. IV i4.
21. Oală; pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie Închisă; 1950; baie. MIT
IN 6928. PI. IV/5.
culoare cenuşie Închisă; 1950; principia. MIT IN 6894. PI. IV/6.
Strachini cu fund inelar

1. Strachină; parte din gura vasului; dg = 23 cm; pastă foarte fină
de culoare cărămizie deschisă acoperită la exterior cu firnis de culoare roşie
deschisă; pe corpul vasului o canelură orizontală; 1950; porta principalis dex-
tra. MIT IN 6893. PI. V/1.
2. Strachină; partea din gura vasului; dg = 24 cm; pastă de culoare
cărămjzie foarte fină acoperită la exterior cu firniş roşu brun. MIT IN
6969-6970-6972. PI. V/2.
3. Strachină; parte din gura vasului; dg = 27 cm; pastă foarte fină de
culoare roşie acoperită la exterior cu firnis roşu-brun; 1950; porta principalis
dextra. MIT IN 6845. Pl. V/3.
4. Strachină; parte din gura vasului; dg = 23 cm; pastă fină de cu-
loare cărămizie acoperită la exterior cu firnis de culoare roşie Închisă; 1950;
porta principalis dextra. MIT IN 6841. Pl. V/4.
S trachini cu fund plat

5. Strachină Înaltă; parte din gura vasului; dg = 20 cm; pastă fină de
culoare cenuşie deschisă; la exterior suprafaţa peretelui este mai închisă; 1950;
porta principalis dextra. MIT IN 6843. Pl. VI/1.
186 N. GUDEA
6. Strachină joasă; parte din vas; dg = 24 cm; pastă fină de culoare

cenuşie deschisă; la suprafaţă peretele are culoarea neagră lustruită; 1950;
porta praetoria. MIT IN 6756. PI. VI/2.
7. Strachină; parte din gura vasului; dg = 18 cm; pastă fină nisipoasă
de culoare cărămizie. MIT. PI. VI/4.
8. Strachină; parte din gura vasului; dg = 21 cm; pastă zgrunţuroasă
de culoare cenuşie deschisă; pe buză are două caneluri exterioare; 1950; porta
principalis sinistra. MIT IN 6799. PI. VI/5.
Vas mare (forma neprecizabilă)
1. Vas; parte din gura vasului; d păstrat 14 cm; pasta foarte fină de
culoare cărămizie deschisă; MIT IN 6868. Pl. VII/1.
Chiu puri
1. \las; parte din gura vasului; pastă foarte fină de culoare cărămizie
deschisă; pe corp sub buză două caneluri adînci paralele; 1950; porta princi-
palis dextra. MIT IN 6838. PI. VII/2.
2. Vas; parte din gură; pastă fină de culoare cărămizie deschisă lăţimea
buzei 3,5 cm; sub buză două caneluri; 1950; porta praetoria. MIT IN sters.
PI. VII/3.
Toarte de vase mari
1. Toartă; parte din mijlocul piesei; L = 7 cm; I = 4,2 cm; pastă foarte
fină de culoare cărămizie; arsă secundar; 1950; porta praetoria. MIT IN
6810. PI. VII/5.
2. Toartă; L = 11,5 cm; 1 = 4 cm; pastă fină de culoare cenuşie; are
două caneluri longitudinale adîncite; 1950; latura de E. MIT IN 6747. Pl.
VII/4.
3. Toartă; L = 11,5 cm; l = 4 cm; pastă cenuşie deschisă foarte fină;
1950; principia. MIT IN 6867. PI. VII/6.
4. Toartă; parte din mijlocul piesei; pastă foarte fină de culoare cenuşie
deschisă; la suprafaţă mai închisă; Mit IN 4133.
Capace
1. Capac; pastă fină nisipoasă de culoare cenuşie închisă; dg = 12 cm;

de = 4,5 cm; h = 6 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6755. Pl. VIII/1.
2. Capac; fragment reprezentînd partea de sus a piesei; pastă nisipoasă
de culoare cenuşie; 1950; porta praetoria. MIT IN 6757 = 6760. Pl. VIII/2.
3. Capac; fragment reprezentînd partea de sus a piesei; pastă nisipoasă
de culoare cenuşie; de = 3 cm; h = 3,5 cm. PI. VIII/3.
4. Capac; fragment reprezentînd mînerul; extremităţile cercului format
de mîner au fost adunate înăuntru în formă de floare; de = 2,5 cm; pastă
nisipoasă de culoare cenuşie Închisă. 1950; porta praetoria. MIT IN 6809.

Pl. VIII/4.
5. Capac; fragment din pastă nisipoasă de culoare cenuşie; reprezintă
numai mînerul; 1950; principia. MIT IN 6197.
Picior de vas
1. Picior de vas; fragment din pastă foarte fină de culoare cenuşie; in-
teriorul este gol; nu se poate preciza exact forma vasului. 1950; porta prae-
toria. MIT IN 6752. Pl. VIII/5.
Căni
1. Cană; fragment din gura vasului; pastă foarte fină de culoare cără
mizie; dg = 19 cm; 1950; baie. MIT IN 6930. Pl. VIII/6.
2. Cană; parte din gura vasului; dg = 14 cm; pastă foarte fină nisipoasă
de culoare cărămizie; la exterior afumată. MIT IN 6800. Pl. VIII/7.
3. Cană; parte din gura vasului; dg = 8 cm; pastă foarte fină de cu-
loare cărămizie, la exterior are o nuanţă de cărămiziu Închis. 1950; latura de
E. MIT IN 6740. Pl. VIII/8.
4. Cană; parte din gura vasului; dg = 14 cm; pastă foarte fină de cu-
loare cărămizie; În partea exterioară prezintă o nuanţă mai Închisă; 1950;
latura de E. MIT IN 6744. Pl. VIIl/9.
5. Cană; parte din gura vasului; dg = 19 cm; pastă fină de culoare că
rămizie deschisă; În partea exterioară roşu cărămiziu. MIT
Fu11duri de la diferite vase
1. Fragment; pastă fină de culoare cărămizie deschisă; 1950; baie; MIT

IN 6927. Pl. IX/1; df = 8 cm.
2. Fragment; df = 4,5 cm; pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie des-
chisă; 1950; principia; MIT IN 6899. Pl. IX/2.
3. Fragment; df = 8,5 cm; pastă fină de culoare cenuşie deschisă; 1950;
baie. MIT IN 6931 Pl. IX/3.
4. Fragment; df = 10 cm; pastă fină de culoare cenuşie Închisă; 1950;
principia; MIT. Pl. IX/4.
5. Fragment; df = 5,5 cm; pastă fină de culoare cenuşie; 1950; porta
principalis dextra. MIT In 6849. Pl. IX/5.
6. Fragment; df = 9 cm; pastă nisipoasă de culoare cenuşie Închisă MIT
IN 6970. PI. IX/6.
7. Fragment; df = 3,5 cm; pastă fină de culoare cenuşie Închisă; 1950;
porta principalis dextra. MIT IN 6853. Pl. IX/7.
7a. Fragment; df = 4,5 cm; pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie des-
chisă; 1950; principia. MIT IN 6916. Pl. IX/8.
8. Fragment; df = 3,3 cm; pastă fină de culoare cenuşie închisă. MIT
IN 6712. Pl. IX/9.
188 N. GUDEA
9. Fragment; df = 10 cm; pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie des-

chisă spre roşcat; 1950; porta praetoria. MIT IN 6977. PI. IX/10.
10. Fragment; df = 12 cm; pastă fină de culoare cenuşie deschisă; MIT
IN 6758. PI. IX/11.
11. Fragment; df = 10 cm; pastă foarte fină de culoare cenuşie des-
chisă cu lustru în partea exterioară; 1950; principia. MIT IN 6914. PI. IX/12.
12. Fragment; df = 11,5 cm; pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie roş
cată; 1950; principia. MIT IN 6915. PI. IX/13.
Ceramica decorată
1. Perete de vas; pastă foarte fină de culoare roşie; decor din „boabe"
În relief; toată suprafaţa acoperită cu firnis roşu. 1950; principia; MIT IN
6895. PI. X/1.
2. Perete de vas; pastă fină de culoare cărămizie deschisă; decor geome-
tric imprimat; 1950; principia. MIT IN 6913. PI. X/2.
3. Buză de Yas din pastă foarte fină de culoare cără1nizie; la partea ex-
terioară lustru pe dîre verticale pictate cu firnis; 1950; porta principalis
dextra. MIT IN 6952. PI. X/3.
4. Fragment de perete din pastă de culoare cenuşie deschisă, fină; de-
cortă cu un şir de Înţepături orizontale; 1950; porta praetoria. MIT IN
6801. PI. X/4.
5. Fragment de perete de vas; pastă fină de culoare cenuşie Închisă;
decor din bastonaşe paralele verticale; 1950; baie; MIT IN 6932. PI. X/5.
Ceramică lucrată cu mîna

1. Fragmente din acelaşi vas din pastă gălbuie grosolană, dar relativ
fină; la suprafaţă striuri; 1950; baie. MIT IN 6932. PI. X/6
2. Oală; fragment din gura vasului; pastă zgrunţuroasă, grosolană de
culoare cenuşie roşcată; 1950; principia. MIT IN 6924. PI. X/7
3. Oală; fragment din gura vasului; pastă fină de culoare cenuşie roş
cată; 1950; principia - încăperea c; MIT IN 6922. PI. X/8
Opaiţe
1. Opaiţ; pastă fină de culoare cărămizie, la exterior cu firnis brun;

L = 8,5 cm; d = 5,9 cm; h = 2,8 cm; pe partea din spate a capacului in-
scripţia R VSTIK(us) F(ecit). Piesa dispărută, se păstrează doar un desen al
ei. PI. XI/3.
Fusaiole
1. Fusaiolă; pastă fină; de culoare cărămizie deschisă; d = 4 cm;

h = 1,8 cm; d găurii= 0,5 cm. MIT IN 6963 cm. PI. XI/1
2. Fusaiolă; pastă fină de culoare cărămizie deschisă; d = 3,8 cm;
h = 2,1 cm; d găurii - 0,5 cm. MIT IN 6982. PI. XI/2.
Castrul roman de la Inlăce11i 189
Proiectile pentru praştie (glandes). PI. XXXV/1-12

1. Glans; pastă fină de culoare cenuşie deschisă; d = 6 cm; gr = 146
MIT IN 6942
2. Glans; pastă fină de culoare cenuşie deschisă; d = 6,5 cm; gr = 152.
MIT IN 6943
3. Glans; pastă fină de culoare cenuşie deschisă; bine arsă; d 5 cm;
gr. = 150 MIT IN 6945
4. Glans; pastă fină de culoare cenuşie deschisă, bine arsă; d 6 cm;
gr = 143. MIT IN 6946
5. Glasn; pastă fină de culoare cărămizie deschisă; bine arsă; d = 5,5 cm;
gr = 135. MIT IN 6947
6. Glans; pastă zgrunţuroasă de culoare cărămizie; bine arsă; d = 5 cm;
gr = 121. MIT IN 6948
7. Glans; pastă de culoare cărămizie deschisă; bine arsă; d = 6 cm;
gr = 187. MIT IN 6949
8. Glans; pastă fină de culoare cenuşie roşcată, nmpoasa; bine arsă;
d = 6 cm; gr = 96. MIT IN 6950
9. Glans; pastă fină de culoare cărămizie; bine arsă; d = 5,7 cm;
gr = 144. MIT IN 6951
10. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cărămizie deschisă; bine arsă;
d = 6 cm; gr = 139. MIT IN 6952
11. Glans; pastă nisipoasă cu pietricele, de culoare cenuşie deschisă; bine
arsă; d = 5,3 cm; gr. 134. MIT IN 6953
12. Glans; pastă nisipoasă cu pietricele, de culoare cărămizie; bine arsă;
d = 5,5 cm; gr = 137. MIT IN 6954
13. Glans; pastă fină de culoare cărămizie; bine arsă; d = 5 cm;
gr = 109. MIT IN 6955
14. Glans; pastă nisipoasă fină de culoare cărămizie deschisă; bine arsă;
d = 4,8 cm; gr = 104. MCS 0156
15. Glans; pastă fină de culoare cenuşie; bine arsă; d = 4,9 cm;
gr = 114. MCS 0153
16. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cenuşie deschisă; bine arsă;
d = 4,8 cm; gr = 105. MCS 0154
17. Glans; pastă fină de culoare cenuşie roşcată; bine arsă; d = 4,7 cm;
gr. = 120. MCS 0155
18. Glans; pastă nisipoasă fină de culoare cenuşie deschisă; bine arsă;
d = 5,3 cm; gr. = 157 MCS 0157
19. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cenuşie deschisă; bine arsă;
d = 5 cm; gr = 113 MCS 0158
20. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cărămizie, bine arsă;
d = 5,2 cm; gr = 160 MCS 0159
21. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cenuşie roşcată; bine arsă;
d = 5,5 cm; gr = 153 MCS 0160
22. Glans; pastă nisipoasă fină de culoare brună roşcată; bine arsă;
d = 4,6 cm; gr = 86 MCS 0161
N. GUDEA
190
23. Glans; pastă ms1poasă de culoare cenuşie roşcată; bine arsă; d = 5

cm; gr = 126 MCS 0162
24. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cenuşie roşcată; bine arsa;
d = 5,3 cm; gr = 112. MCS 0163
25. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare cenuşie roşcată, deschisă;
bine arsă; d = 5,3 cm; gr = 120 MCS 0164
26. Glans; pastă fină nisipoasă de culoare roşcată; bine arsă; d = 5 cm;
gr = 105 MCS 0165
27. Glans; pastă fină de culoare cărămizie; bine arsă; d = 5 cm;
gr = 122 MCS 1585
Materiale ceramice folosind la construcţii. Pl. Xll/1-8
1. Ţiglă îngustă; dimensiuni 35X12 X 5 cm. MCS Inv. 0138

2. Ţiglă îngustă; dimensiuni 35X12X5 cm; MCS Inv. 0138
3. Ţiglă Îngustă; dimensiuni 35X13 X 5 cm; MCS Inv. 0138
4. Cărămidă mică patrată; dimensiuni 17X17 X 6 cm; MCS Inc. 0142
5. Cărămidă rotundă; dimensiuni: d = 12 cm; h = 9 cm. MCS Inv. 0145
6. Ţiglă fragmentară; 32 X 32 X 3 cm; decor adîncit trasat cu degetul;
MCS Inv. 0143
7. Tegula mammata; fragment cu dimensiunile 23X17X4 cm; înălţimea
piciorului 8 cm; MCS Inv. 0143
8. Tegula mammata; fragment cu dimensiunile 13X14 X 3 cm; înălţimea
piciorului 7 cm; MCS Inv. 0146
9. Olan; dimensiuni L = 42 cm; d = 18 cm; h = 10 cm. MCS Inv.
0108
10. Cărămidă; dimensiuni 38X26X5 cm; MCS Inv. 0144
11. Cărămidă; dimensiuni 32X27X5 cm; MCS Inv. 0109
Material tegular cu stampila cohortei III Hispanorum
1. liglă; fragment cu dimensiunile 11X9 X 1,6 cm; stampilă liberă cu

litere adîncite; capătul spre dreapta şters; Lp = 7,6 cm; hl = 1,6 cm;
CHIIIIHISP. MIT Ti 1/1; IN 6960. Pl. XIIl/1
2. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 13,5X8,5X1,8 cm; stampilă liberă cu
litere adîncite; L = 7,2 cm; hi = 1,4 cm; 1950; principia. MIT Ti I/2; IN
6900. PI. XIll/2
3. Olan; fragment cu dimensiunile 14,5X8Xl,7 cm; stampilă liberă cu
litere adîncite; L = 7 cm; hi = 1,3 cm; CIIIIHISP; 1950; porta prateoria.
MIT Ti 1/3; IN 6808. Pl. XIIl/3
4. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 9,5 X 9 X 2,5 cm; stampilă liberă cu li-
tere adîncite; fragmentară; Lp = 5,5 cm; hl nu se poate preciza: ... HISP;
1950; principia. MIT Ti 1/4; IN 6901. Pl. XIII/4
5. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 14X17X2,5 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular adîncit; capătul spre dreapta şters; Lp = 7,4 cm; 1 = 1,5 cm;
hi = 1,5 cm; CIIIIHISP. MIT Ti 1/6; IN 6938. Pl. XIIl/5
6. Olan; fragment cu dimensiunile 12X10X2,6 cm; stampilă în cartuş

dreptunghiular simplu adîncit; Lp = 3,5 cm; litere adîncite înalte de 1,4 cm:
... ISP; 1950; principia. MIT Ti I/5; IN 6904. PI. XIII/6
7. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 15X11X3 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular simplu adîncit; fragmentar; Lp = 7,5 cm; l = 1,5 cm
hl = 1,5 cm: CIIIIHISP; 1950; principia; MIT Ti I/7; IN. 6903. PI. XIII/7
8. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 19X12X3 cm; stampilă liberă cu li-
tere adlncite. L = 6 cm; hl = 1,2 cm; CIIIIHISP; 1950; principia; MIT Ti
I/8; IN 6909. PI. XIII/8
9. Olan; fragment cu dimensiunile 10X7,5X1,6 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular simplu, adîncit; şters parţial; Lp = 5,1 cm; hi = 1,1 cm:
CIIIIHISP. MIT Ti I/9; IN 6944. PI. XIII/9
10. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 14X8,5X1,8 cm; stampilă liberă cu
litere adîncite; Lp = 4 cm; hi= 1,2 cm: ... CIII .... MIT Ti I/10
11. Ţiglă, fragment cu dimensiunile 18X23X3 cm; stampilă liberă, li-
tere adîncite. L = 6 cm; 1 = 1,2 cm; hl = 1,2 cm; CIIIIHISP. Muzeul Mi-
litar Central Bucure~ti. PI. XIII/11
12. Tiglă; stampilă fragmentară ... IHI ... ; nu se cunoaşte locul de păs
tra!"e; desen; PI. XIII 12
13. Tiglă; stampila CIIIIHIS .. ; nu se cunoaşte locul de depozitare; s-a
păstrat numai un desen. PI. XIII/13
14. 'Ţiglă; stampila fragmentară: CIIII ..... ; nu se cunoaşte locul de
depozitare; s-a păstrat numai un desen. PI. XIII/14
15. Tiglă; stampila CIIIIHISP; nu se cunoaşte locul de păstrare; desen;
PI. XIII/15
16. Tiglă; fragment cu dimensiunile 10X9X2 cm; stampilă în cartuş
dreptunghiular simplu, adîncit. L = 6,2 cm; hi = 1,2 cm: CIIIIHISP. MSG
11760; bastionul porţii de V. PI. XIII/16
17. 'Ţiglă; fragment cu dimensiunile 11,5X19X3 cm; stampilă liberă(?);
litere adîncite; fragmentară; Lp = 6,5 cm; hl = 1,5 cm; CIIIIHIS .. MSG
11760. PI. XIII/18
18. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 12,5X11X2,5 cm; stampilă liberă
cu litere adîncite; dimensiuni 6,8X1,2 cm: CIIIIHISP. MSG. cf. Szekely, în
Almanah Sf. Gheorghe, p. 34-35, fig. 18. PI. XIII/19
19. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 8 X 9 X 2,5 cm; stampilă liberă cu li-
tero:! adîncite; fragm~ntară; Lp = 5,5 cm; hi = 1,5 cm: CIIIIHIS MSG
27'J12. PI. XIII/17
20. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 12X11X3 cm; stampilă liberă cu
litere adîncite. L = 5,2 cm; hl = 1,2 cm: CIIIIHISP. MSG 7176. PI. XIII 120
dreptunghiular simplu, adîncit; L = 6 cm; hl = 1,3 cm: CIIIIHISP. MGS.
Inv. 0095
22. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 19X12 X 2,5 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular simplu, adîncit; fragmentar; Lp = 6 cm; hl = 1,4 cm:
... IHISP. MCS Inv. 0096
192 N. GUDEA
23. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 6,5 X 3 X 3 cm; stampilă liberă cu li-

tere adîncite; fragmentară; Lp = 3,5 cm; hl = 1,3 cm; ... IIIHI .. MCS
Inv. 0097
24. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 9,5 X 10 X 2 cm; stampilă liberă cu
litere adîncite; fragmentară; Lp = 7 cm; hl = 1,4 cm: CIIIIHIS .. MCS
Inv. 0098
25. Ţiglă sau olan? fragment cu dimensiunile 11X7X1,5 cm; stampilă
În cartuş dreptunghiular simplu, adîncit; fragmentar; Lp = 4,6 cm; hl = 1,2
cm: .IIIHISP. MCS Inv. 0099
26. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 12X12X2,6 cm; stampilă În car-
tuş dreptunghiular simplu, adîncit; fragmentar; Lp = 6,5 cm; hl = 1,4 cm:
... IIIIHISP. MCS Inv. 0149
27. Ţiglă fragment cu dimensiunile 10 X 7 X 2 cm; stampilă liberă cu li-
tere adîncite; fragmentară; Lp = 6 cm; hl = 1,5 cm: ... IIIIHISP. MCS
Inv. 0150
28. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 13X10 X 3 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular simplu, adîncit; fragmentar; Lp = 6,5 cm; hi = 1,5 cm;
.. IIIHISP. MCS "0151
29. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 13X8X1,5 cm; stampilă liberă cu
litere adîncite; fragmentară; Lp = 2 cm; hi = 1,5 cm: ...... SP. MCS Inv.
0152
30. Ţiglă; stampila fragmentară; COH III ...... ; piesa nu se mai păs-
trează. cf. Z. Szekely, În Almanah Sf. Gheorghe, p. 39
Material tegular stampilat al cohortei I Alpinorum

dreptunghiular dublu, adîncit; fragmentar; Lp = 5 cm; 1 = 2,5 cm; litere În
relief înalte de 1,5 cm: ... PALP.; 1950; baie. MIT Ti II/1. PI. XIV/1
2. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 13X10,5 X 3 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular dublu, adîncit; fragmentar; Lp = 1,4 cm; l = 1,25 cm; litere
În relief înalte de 2 cm: ...... P.; 1950; baie. MIT Ti II/2 = IN 6957. PI.
XIV/2.
3. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 6 X 3,5 X 2,5 cm; stampilă în cartuş
dreptunghiular dublu, adîncit; fragmentar; Lp = 3 cm; l = 3 cm; litere În
relief; Înalte de 2,5 cm: .... LP; găsit În oraşul Cluj, MIT IN 10462. PI.
XIV/6
4. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 2,5 X 7 X 3 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular, adîncit; fragmentar; Lp = 5 cm; l = 2,5 cm în interior;
hi = 2,3 cm: .... AL .... ; descoperit În oraşul Cluj. MIT IN 10442. PI.
XIV/7
5. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 25,4 X 24 X 3 cm; stampilă În cartuş
dreptunghiular adîncit, dublu; fragmentar; Lp = 7,1 cm; l = 3 cm; În inte-
rior cartuş 6,5X2,2 cm; litere în relief Înalte de 1,5 cm: CP ALP; baie; MSG
Im-. 11751. PI. XIV/8
Castrul roman de la fo/ăceni 193
6. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 18,5X19 X 3 cm; stampilă În cartuş

dreptunghiular dublu, adîncit; În partea exterioară 9,5 X 3 cm; tabula ansa ta
interioară 8,7X2,4 cm; litere În relief Înalte de 1,4-1,5 cm: CPALP; baie;
cf. Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 40, fig. 24. PI. XIV/9
7. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 1OX10,5 X 3 cm; stampilă În cartuş
dublu, adîncit; cel exterior 13 X 3,5 cm; tabula ansa ta interioară 12,5 X 2,6 cm;
litere În relief înalte de 2 cm: CPALP. PI. XIV/3. MSG.
8. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 9 X 10,5 X 2,5 cm; stampilă În cartuş
dublu, adîncit; fragmentar, cel exterior Lp = 2,5 cm; 1 = 3 cm; tabula ansata
interioară Lp = 2,2 cm; 1 = 2,3 cm; litere În relief, Înalte de 1,3 cm;
C ....... ; baie. MSG 11763. PI. XIV/4
Cărămizi cu stampila legiunii a XIII-a Gemina
1. Ţiglă; fragment cu dimensiunile 15X6X3 cm; stampilă în cartuş

dreptunghiular simplu, adîncit, cu colţurile rotunjite: 10,5 X 2,5 cm; partea su-
perioară dreaptă este uşor fracturată; litere În relief Înalte de 1,8 cm: LE
XIII GEN; 1950; baie. MIT IN 6937. PI. XIV/10. cf. I. I. Russu, în Apu-
lum, 5, 1965, p. 220, fig. 1.
2. Cărămidă; fragment cu dimeniunile 18,5X26X5,5 cm; stampilă În
cartuş dreptunghiular simplu adîncit: 10,5 X 2,8 cm; litere În relief Înalte de
1,5-1,7 cm: LE XIII GEN; ultima literă este un N inversat. MSG 13961.
PI. XIV/11
3. Ţiglă; dimensiuni 57X57X6 cm; un colţ este fracturat; stampilă în
cartuş dreptunghiular simplu, adîncit: 10,5 X 2,6 cm; litere Înalte de 1,8-2
cm: LE XIII GEN; ultima literă este un N Întors. Pl. XII/7
4. Cărămidă; fragment cu dimensiunile 57 X 38 X 6 cm; stampilă În car-
tuş dreptunghiular simplu, adîncit: 10,5 X 2,7 cm; litere În relief Înalte de
1,6-1,8 cm: LE XII GEN; ultima literă este un N Întors. MCS Inv. 0140.
Pl. XII/8
II. MATERIALE DIN FIER
Arme pentru fapta la distanţă
1. Vîrf de lance În formă de frunză de salcie; vîrful este uşor fracturat;

L = 20,5 cm; l = 2,5 cm; dg = 2 cm; Lpa = 10 cm; 1950; principia. MIT
IN 6907. PI. XVII/10
2. Vîrf de lance cu profil piramidal; L = 18,1 cm; Lpa = 9,7 cm;
1 = l,2Xl,2 cm; dg = 1,8 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6791.
PI. XVII/8
3. Vîrf de suliţă cu profil piramidal; L = 19,5 cm; 1 = 1 cm; Lpa
11,5 cm; dg = 1,6 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6875. Pl. XVII/9
194 N. GUDEA
4. Vîrf de suliţă cu profil piramidal; L = 6,5 cm; Lpa = 3,4 cm;

1 = 0,8 cm; dg = 1,1 cm; 1950; peristilum În principia, pe padiment. MIT
IN 6784. Pl. XVII/11
5. Vîrf de suliţă cu profil piramidal; L = 7,5 cm; coada În formă de
cui. MIT Pl. XVII/14
dg = 1,2 cm; 1950; principia. MIT IN 6980. Pl. XVII/13
1 = 1,1 cm; dg = 1,7 cm; 1950; principia. MIT IN 6875. Pl. XVIl/12
8. Vîrf de lance; L = 17 cm; bastionul poqii d:! V. MSG. Z. Szekely,
În Almanah Sf. Gheorghe, p. 34, fig. 2/12
9. Vîrf de lance; L = 8,5 cm; colţul de SV; 1947; MSG. cf. Z. Szekely,
În Almanah Sf. Gheorghe, p. 34, fig. 2/13
10. Vîrf de săgeată; L = 5 cm; dg = 1,5 cm; 1950; principia. MIT.
Pl. XVIl/1
11. Vîrf de săgeată; L = 5 cm; dg = 1,4 cm; 1950; principia. MIT IN
6888. Pl. XVII/2
12. Vîrf de săgeată; L = 4,4 cm; dg = 1 cm; 1950; principia - peri-
stilum; MIT IN 6875. PI. XVIl/3
13. Vîrf de săgeată; L = 3,5 cm; dg = 1 cm; 1950; principia - peri-
stilum. MIT IN 6887. Pl. XVII/4
14. Vîrf de săgeată; L = 6 cm; dg = 1,5 cm; 1950; principia. MIT IN
6889. Pl. XVII/5
15. Vîrf de săgeată; L = 6 cm; 1950; principia; MIT IN 6888. PI.
XVII/6
16. Vîrf de săgeată cu coadă În formă de cui; L = 5,5 cm; Lpa = 3,6
<:m; 1950; principia. MIT IN 6868. PI. XVII/7
Cuţite sau arme pentru lupta de aproape

1. Lamă de cuţit; fragment deformat din cauza oxidării; L = 11,5 cm;
l = 2,5 cm; 1950; principia. MIT IN 6817. Pl. XVIIl/1
2. Lamă de cuţit; fragment oxidat şi deteriorat; L = 15 cm; l = 2,3 cm;
1950. MIT IN 6753. PI. XVIII/2
3. Lamă de cuţit; fragment cu dimensiunile L = 12,5; I= 2,3 cm; 1950;
principia. MIT IN 6912. Pl. XVIII/4
4. Lamă de cuţit; fragment oxidat; L = 15,3 cm; l = 2,5 cm; 1950;
principia. MIT IN 6873. Pl. XVIIl/3
Ustensile din fier
1. Cheie; L = 12,4 cm; de = 1,5 cm; dg = 0,7 cm; 1950; MIT IN
6816. PI. XVIIl/5
2. Cheie; L' = 8,8 cm; de= 1,6 cm; dg = 0,6 cm; 1950; porta prae-
toria. MIT. Pl. XVIII/6
3. Cheie; L = 8,5 cm; de= 1,5 cm; dg = 0,6 cm; Lpa = 2,5 cm. 1950;
porta decumana. MIT. PI. XVIII/7
4. Cheie; L = 8,5 cm; de = 2,5 cm; dg = 1 cm; Lpa = 3 cm; 1950;
latura de E. MIT IN 6748. PI. XVIII/8
Diferite piese din fier nedeterminabile
1. Piesă În formă de cui(?); L = 7,5 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN

6753. PI. XVIII/9
2. Piesă nedeterminabilă; L = 6,7 cm; de = 2 cm; dg = 1 cm; 1950;
porta praetoria; MIT IN 6828. PI. XVIII/10
3. Placă de fier; fragment; L = 3 cm; l = 2 cm; 1950; porta praetoria.
MIT IN 6827. PI. XVIII/11
4. Piesă în formă de cui; foarte oxidată; L = 7 cm; l = 1,2 cm; 1950.
MIT IN 6876. PI. XVIII/12
5. Piesă în formă de cui (?); L = 6,3 cm; l = 0,6 cm; vîrful îndoit;
1950; porta praetoria. MIT IN 6772. PI. XVIIl/13
6. Placă din fier; oxidată şi corodată; L = 9,2 cm; lăţimea variază În-
tre 0,6-1,5 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6772. PI. XVIII/14
7. Piesă nedeterminabilă; în formă de arc; L = 13,5 cm; g = 0,6 cm;
din bară de fier; diametrul inelului de la mijloc aproximativ 2 cm; 1950;
principia. MIT IN 6869. PI. XVIII/15
8. Piesă nedeterminabilă în formă de arc; fragmentată În două; L = 14,5
cm; din bară groasă de 0,6 cm; 1950; principia. MIT IN 6872. PI. XVIIl/16
(foarte asemănătoare cu nr. 7)
9. Cui de susţinere cu inel; L = 10 cm; de= 2,7 cm; dg = 1 cm. 1950;
porta praetoria. MIT IN 6829. PI. XVIII/17.
10. Cui cu inel de susţinere; L = 10 cm; de = 2 cm; dg = 1,2 cm;
1950; porta praetoria. MIT IN 6825. PI. XVIII/18.
12. Inel de susţinere; d = 7 cm; h = 4 cm; g = 0,5 cm; 1950; prin-
cipia. MIT IN 6860. PI. XX/5.
13. Piesă nedeterminabilă; hiposandală (?); L = 14 cm; 1950; porta
praetoria. MIT IN 6753. PI. XX/6.
14. Mistrie (?); fragment foarte oxidat; L = 19 cm; l = 6 cm; g = 1
cm 1950; piesa este azi pierdută; se păstrează doar un desen; PI. XX/7.
Materiale folosind la construcţie
1. Piron cu floare; vîrful îndoit; L = 7,5 cm; de = 2 cm; 1950; prin-

cipia. MIT IN 6806. PI. XIX/1.
2. Piron cu floare; fragment; L = 7,3 cm; de = 2,1 cm; 1950; princi-
pia. MIT IN 6905. PI. XIX/2.
3. Piron cu floare; îndoit şi fragmentar; L = 9 cm; de = 2 cm; 1950;
porta principalis dextra. MIT IN 6854. Pi. XIX/3.
4. Cui cu floare; L = 3,5 cm; de = 1,5 cm; 1950; principia. MIT IN
6886. PI. XIX/4.
5. Cui cu floare; L = 3 cm; de = 1,6 cm; 1950; porta principalis dex-
tra. MIT IN 6882. PI. XIX/5.
6. Cui cu floare; L = 4,5 cm; de = 2 cm; 1950; porta principalis dex-
tra. MIT IN 6858; PI. XJX/6.
196 N. GUDEA
7. Cui cu floare; L = 5,7 cm; de = 1,7 cm; 1950; porta principalis

dextra. MIT IN 6856; PI. XIX/7.
8. Cui cu floare; îndoit; L = 6 cm; de = 1,9 cm; 1950; porta princi-
palis dextra. MIT IN 6859. PI. XIX/8.
9. Piron; îndoit şi capul cu floare rupt; L = 8,5 cm; 1950; porta prin-
cipalis dextra. MIT IN 6855. PI. XIC/9.
10. Piron, fragment îndoit şi cu capul rupt; foarte oxidat; L = 6,5 cm,
1950; principia. MIT IN 6885. PI. XIX/10.
11. Piron; capul rupt; L = 7,5 cm; 1950; porta principalis dextra. MIT
IN 6857; PI. XIX/11.
12. Piron; L = 9 cm; de= 2 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6789;
1950; PI. XIX/12.
13. Piron; cu capul îndoit; L = 11,3 cm; de = 2,1 cm; 1950; porta
praetoria. MIT IN 6790. PI. XIX/13.
14. Piron; L = 9,7 cm; de = 1,6 cm; 1950; MIT IN 6822. PI. XIX/14.
15. Piron; vîrful îndoit; L = 18,5 cm; de = 4 cm; 1950; porta prin-
cipalis sinistra. MIT IN 6836. PI. XIX/15.
16. Piron; L = 18,5 cm; de = 3 cm; 1950, principia. MIT IN 6874.
PI. XIX/16.
17. Piron; vîrful îndoit; floarea În formă de semidisc; L = 15 cm;
de = 3 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6820. PI. XIX/17.
18. Piron; L = 16 cm; de = 2,6 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN
6821. PI. XIX/18.
19. Piron; L = 13,5 cm; de = 4,5 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN
6819. PI. XIX/19.
20. Piron; foarte oxidat; L = 10,5 cm; de = 3 cm; 1950; porta prae-
toria. MIT IN 6771. PI. XIX/20.
21. Piron; L = 10,2 cm; de = 2 cm; 1950; MIT IN 6787. PI. XIX/21.
22. Piron; vîrful îndoit; floare în formă de semidisc; L = 13 cm;
de = 5,3 cm; 1950; MIT IN 6785. PI. XX/1
23. Piron; vîrful îndoit; floare În formă de semidisc; L = 11,3 cm;
de = 4 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6784. PI. XX/2
24. Piron vîrful îndoit; L = 10,5 cm; de = 3,8 cm; 1950; porta prae-
toria. MIT IN 6811. PI. XX/3.
25. Scoabă; L = 13,5 cm; 5 cm; h = 8 cm; 1950; porta principalis si-
nistra. MIT IN 6822. PI. XX/4.
26.-50. Din descoperirile din anul 1950 se află În MIT sub numerele de
inventar IN 6765-6768; 6770, 6775, 6786, 6788, 6790-6792, 6804, 6806,
6811, 6827, 6830-6835 descoperite la porta praetoria şi IN 6862, 6863,
6864, 6870, 6861 descoperite în principia piroane de diferite mărimi; ele se
Încadrează În tipurile prezentate de noi mai sus aşa că nu le vom descrie de-
taliat; tot În MIT sub inventarul IN 6754, 6818, 6823, 6824, 6825, 6826
provenind de la porta praetoria sînt înregistrate scoabe provenind tot din
săpăturile de la Inlăceni din anul 1950; fiind fragmentare nu le mai descriem.
Castrul roman de la folăceni 197
III. MATERIALE ŞI USTENSILE DIN BRONZ
1. Miner de la o pateră din bronz; L = 36 cm; d = 18 cm; (dimensiu-

nile sînt ale Întregirii făcute prin desen); nu se păstrează date despre piesă;
ea se află Între piesele de bronz de la Inlăceni; 1950; porta praetoria. MIT
IN 6773; PI. XXI şi XXII; cf. H. J. Eggers, Der romische Import im freien
Germanien, Hamburg, 1952, p. 175, tip 16, PI. XIII/161; datează Între
150-300 e.n.
Piese nedeterminabile
1. Fragment reprezentînd un element de decor În relief 8 X 3 cm; 1950;

principia. MIT IN 6879. PI. XXIII/1.
2. Fragment din aceeaşi piesă; 5,5Xl,5 cm; 1950; principia. MIT IN
6883. PI. XXIII/2
3. Placă de bronz; 5X3 cm; g = 3 mm; 1950; principia - încăperea
d. MIT IN 6926. PI. XXXIII/3.
4. Verigă; fragmentar reprezentînd jumătatea piesei (?); d = 3,4 cm;
g = 0,5 cm; 1950; principia. MIT IN 6871. Pi. XXIII,'4.
5. Placă de bronz; 3X2,5X0,4 cm; 1950; principia. MIT IN 6881.
PI. XXIII/5.
6. Plăcuţă de bronz; 1,5 X 1 X 0,1 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN
6794. PI. XXIII/6.
7. Element central de la un scut; foarte fragmentar; Înregistrarea e rea-
lizată prin desen; d = 12 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN 6773. PI.
XXIII/7.
8. Plăcu~ de bronz din tablă foarte subţire: 6X3X0,1 cm; 1950; porta
praetoria. MIT IN 6881a. PI. XXIII/8.
9. Plăcuţă din bronz din tablă foarte subţire; cu urme de nituri; 1950;
principia - încăperea d. MIT IN 6926. PI. XXIII/9.
10. Tablă de bronz: 5,5 X 5 cm; probabil dintr-o statuie sau piesă de
decor; 1950; principia camera d. MIT IN 6942. PI. XXIIl/10.
11. Plăcuţă de argint; L = 5 cm; l = 0,8 cm; g = 0,1 cm; MIT fără
număr. PI. XXIII/11.
12. Plăcuţă de bronz; 3,5 X 0,9 X 0,1 cm; 1950; porta praetoria. MIT IN
6796. PI. XXIIl/12.
13. Plăcuţă de bronz subţire; 2,5X1,5 X 0,1 cm; 1950; porta praetoria.
MIT IN 6797. PI. XXIII/13.
14-19. Mai multe fragmente din tablă de bronz prelucrată, provenind
de la o statuie; 1950; principia. MIT IN 6877-83. PI. XXIII/14, 15, 16,
17, 19, 20.
20. Fragment din tablă îndoită de bronz; statuie (?); 1950; principia -
încăperea d. MIT IN 6923. PI. XXIII/18.
198 N. GUDEA
21. Fibulă; L 6,4 cm; (3,9+2,5 cm); bara transversală 2,5 cm; în afara
castrului; cimitir; Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 34, fig. 2/9; 19;
sec. III. PI. XXIV/l=XXIV/4.
22. Fibulă; fragment cu capul şi acul rupte; 1947; principia; Lp=6 cm;
Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 34; sec. III e.n. PI. XXIV/2=
XXIV/5.
24. Aplică din bronz; în formă de disc cu trei apucătoare; la mijloc
are un cui; faţa piesei este decorată cu cercuri concentrice; d=5 cm;
L=6,3 cm; 1950; porta praetoria; MIT IN 6774. PI. XXIV/3.
Manete*
1. Hadrianus; bronz; gr.=5,10 g; d=22 cm; 1950; colţul de NV, ne-

determinabil; lnst. Ist. Arh. Cluj-Napoca. Cab. N um. 7 /1950, 6.
2. Hadrianus; denar; d=18 cm; gr=3 g; Cohen, II, 134; 129-138;
1950; pe incinta castrului În partea de S; lnst. Ist. Arh. Cluj-Napoca. Cab.
Num. 7/1950, 2.
3. Annia Lucilla; denar; d=l,8 cm; gr=2,50 g; Cohen, III, 218/36;
164-183; 1950; principia; lnst. Ist. Arh. Cluj-Napoca. Cab. Num. 7/1950, 1.
4. Septimius Severus; denar; d=l,7 cm; gr=2,50 g; Cohen, IV, 78/755;
194 e.n.; 1950; principia; lnst. Ist. Arh. Ciuj-Napoca. Cab. Num. 7 /1950, 5.
5. Ful via Plautilla; denar; d=l,8 cm; 2,60 g; Cohen, IV, 247/1;
202-205 e.n.; principia; lnst. Ist. Arh. Cluj-Napoca. Cab. Num. 7 /1950, 4.
6. Geta; denar; d=l,8 cm; gr=2,70 g; Cohen, IV, 264/104; 205-210
e.n.; 1950; principia; lnst. Ist. Arh. Cluj-Napoca. Cab. Num. 7 /1950, 3.
7. Severus Alenander; denar; 232 e.n.; Cohen, IV, 443/411; 1947; În
stratul de prundiş al drumului prin porta praetoria; MSG. cf. Z. Szekely,
Almanah Sf. Gheorghe, p. 38.
8. Gordianus (III); bronz; 241 e.n. Pick, I, nr. 83; 1947; bastionul
porţii principalis sinistra; MSG. cf. Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe,
p. 38.
9. Philippus Arabs; bronz; 247 e.n.; Cohen, V, 118-250; 1947; bas-
tionul de N al porţii praetoria în stratul cenuşos al locuirii; MSG. cf. Z. Sze-
kely, În Almanah Sf. Gheorghe, p. 38.
IV. MATERIALE DIN STICLA
1. Recipient; fragment din buză; pastă transparentă; sub buză pe corp

o incizie orizontală; 1950; porta praetoria. MIT PI. XXIV/4.
2. Recipient; fragment din gura vasului; pastă transparentă cu multe
bule de aer; diametrul probabil 10-12 cm; 1950; principia. MIT IN 6911.
PI. XXIV/5.
* Primele 6 piese se află la Cab. N um. Cluj-Napoca. Achiziţie 7-1950,

1-6. Determinările au fost făcute de membrii Cab. Num. (M. Macrea,
E. Chirilă, D. Protase, I. Winkler).
Castrul roman de la lll/ăceni 199
3. Fragment din acelaşi vas; 1950; principia. MIT IN 6908.

4. Fragment dintr-o placă de sticlă din pastă transparentă irizată 1950;
principia. MIT IN 6910.
V. MATERIALE DIN OS
1. Ac de păr; fragment din partea dinspre vîrf; L=4,3 cm; d=0,4 cm;
1950; descoperit la baie; MIT fără număr de inv. PI. XXIV/8.
2. Ac de păr; fragment din partea superioară cu capătul; L=9 cm;
d=0,5 cm; capătul este frumos sculptat; 1950; baie. MIT IN 6936. PI.
XXIV/9.
VI. MATERIALE DIN PIATRA
Ustensile
1. Rîşniţă; fragment reprezentînd partea superioară a piesei. 1950; MCS.

PI. XXIV/1; d=44 cm; h=ll cm.
2. Rîşniţă; fragment reprezentînd cam 1/3 din piesă; reprezintă partea
superioară a piesei; d=40 cm; h=13 cm; lateral se păstrează o gaură pa-
trată (3 X 3 cm) de fixare; adîncimea ei este de 5 cm; 1950; MCS. Pl.
XXXIV/2.
Recipiente
1. Fragment dintr-un vas mare de piatră calcaroasă; dimensiunile

L=20 cm; gr=4 cm; h=20 cm; se păstrează o parte din gura vasului; 1950;
MCS. PI. XXXIV /3.
Proiectile di11 piatră
1. Glans; piatră de gresie; d=4,5 cm; gr. 70; 1950; baie. MIT IN
6933. PI. XXXV/14.
2. Glans; piatră de gresie albă; d=ll,3 cm; gr 167; MIT IN 6979;
1950. PI. XXXV /13.
3. Glans; piatră de gresie albă; d=6 cm; gr=33,5; 1950; MIT IN
6941. PI. XXXV /16.
4. Glans; piatră calcaroasă albă; d=8 cm; gr= 492; 1950; MIT IN
6956. PI. XXXV/15.
5. Glans; gresie nisipoasă; d=17,7 cm; gr=200; 1950; MCS. Inv. 1586.
6. Glans; granit roşcat; d=15 cm; gr=520; 1950. MCS. PI. XXXIV/5.
7. Glans; din . nuşiu; d=34 cm; h=33 cm; gr=2407. MCS. PI
XXXIV/4. /.._ \~ ' 11 ~~
1\41, -. &'l\.\j,U~~
~~.:\ ,t\l) ~ ,_-,~
,~,~ .-~~?
N. GUDEA
200
foscripţii
Nu vom prezenta aici toate inscripţiile care au apărut la Inlăceni, ci

numai pe acelea care oferă elemente În legătură cu datarea castrului sau
viaţa militară. Inscripţiile vor fi prezentate În următoarea ordine: inscripţii
onorifice, inscripţii votive, inscripţii funerare şi fragmente de inscripţii al
căror caracter nu se poate preciza.
1. I ns c r ip ţ i e o n o r i fi că de forma unui cippus; din piatră de
granit cenuşiu; dimensiuni 124 X 93 X 98 m; cîmpul inscripţiei este încadrat
sus şi jos de un chenar; deasupra chenarului În partea superioară se află un
ornament în formă de cunună; litere înalte de 6 cm În primele trei rînduri
şi ceva mai mici în rîndurile următoare.
Descoperită În anul 1940 În temelia porţii principalis sinitsra la bas-
tionul de E. Pl. XXV/3=XXVI/l.
MCS
M. Macrea, În Omagiu Daicoviciu, p. 341, fig. 1 = AE, 1960, 375
lmp(eratori) [ca]es(ari) divi Traia(ni) / [p]arthici fil(io) di/vi Nervae
ne / poti Traian( o) / Hadriano Aug(usto) / pontifici ma[ xi l / mo tri-
b(uniciae) pot(estatis) / XIII co(n)s(uli) III p(atri) p(atriae) coh(ors) / VIII
Raetorum c(ivium) R(omanorum) e(quitata) tor(quata)
Traducere: Împăratului Caesar, fiul al fericitului Traianus Învingătorul
Parţilor, nepot al lui Nerva cel trecut între divi, lui Traianus Hadrianus
Augustus, mare preot, În al Xiii-lea an al puterii de tribun (129 e.n.), con-
sul a III-a oară, părinte al patriei, cohorta VIII de cavalerie din Raeti, cetă
ţeni romani, decorată cu torques (a pus această inscripţie)
2. I ns c r i p ţi e o n o r i fi că din piatră de coglomerat nisipos; frag-
ment cu dimensiunile de 132 X 152 cm; textul scris Într-o tabula ansa ta frag-
mentară şi ea; la exteriorul cartuşului tabulei se află reprezentat un peşte
În poziţie verticală, iar la capetele lui două rozete; literele sînt înalte de
11 cm
Descoperită În faţa bastionului de N al porţii praetoria (1947) la
0,10-0,40 m de la suprafaţă; sub inscripţie se afla un fragment dintr-o sta-
tuie (nr. 18). Pl. XVIII şi XXX/1
MSG
2. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 44-45, fig. 21 şi 22
lmp(eratori) Caes(ari) M(arco) [Aurelio Ant(onino)l Pio Feliei Au-
[g(usto) Part(ico) max(imo)]/ coh(ors) 1111 His[p(anorum) eq(uitata)
.Antoniniana]
Traducere: Impăratului Caesar Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla)
Pius Felix Augustus, Parthicus Maximus cohorta 1111 de cavalerie din Hispani,
Antoniniana (i-a Închinat acest monument)
3. Inscripţie onorifică; fragmentară; zidită în peretele graj-
dului cetăţeanului Bencedi Ghergely; din aceeaşi inscripţie o parte a fost
dusă şi folosită la construirea podului peste pîrîul spre Mărtineşti; text păs
trat la parohul satului Bir6 Isac
Z. Szekely, în Almanah Sf. Gheorghe, p. 39-40

Imp(eratori) Caes(ari) Marc(o) Aur(elio) ...
4. Inscripţie onorifică; din piatră de trahit; fragment cu di-
mensiunile 30X30X36 cm; litere înalte de 5,5 cm; descoperită pe la 1860
MIT Cluj-Napoca
CIL, III, 949; C. Torma în ArchKozl, 5, 1865, p. 27; Orban Szekely-
fold I, 1868, p. 125; G. Teglâs, în ArchKozl, 19, 1895, p. 36
... [di vi Traiani] / [parth(ici) pro(nepoti)] / [di vi] Nervae abnepoti
/ Lucio Aur( elio) Vero ...
Traducere: Împăratului Lucius Aurelius Verus ... nepot al lui T raianus
cel zeificat, Învingătorul Parţilor, strănepot al lui Nerva cel trecut Între zei ...
5. Inscripţie onorifică din piatră calcaroasă; fragment despi-
cat în două sau trei pe verticală; se păstrează numai porţiunea de la mijloc
cu dimensiunile 95 X 22 X 14 cm; litere Înalte de 4,5 cm; distanţa Între rîn-
duri 1,5 cm; cîmpul inscripţiei măsoară 82 cm În înălţime.
Descoperită în anul 1950 la porta praetoria unde era folosită ca prag;
probabil atunci a fost practicată În ea o gaură În care s-a introdus o ţeavă
de fier care servea pentru fusul porţii propriu-zise. PI. XXVI/3=XXVII/1
MCS
[I]mp(eratori) c[aes(ari) M(arco)] / [Aur(elio) Antonino] / [Pio F]elici
[Aug(usto)] / [parth]ico max(imol / [brit(annico) max(imo) trib(uniciae)]
/ [pot(estatis) ... i]nv(icto) / [coh(ors)] IIII His[p(anorum) eq(uitata)l
/ [ antoniniana] / [ n ]urni,[ ni] / [ma] estati[ que] / [ eius] fec(it)
Traducere: Impăratului Caesar Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla),
Pius Felix mare învingător al Parţilor, mare învingător al Britannilor, în
al ... an al puterii de tribun, cel neînvins, cohorta IIII de cavalerie din His-
pani Antoniniana a ridicat (acest· monument) numen-ului şi maiestăţii lui.
6. Ins c r ip ţi e o n o r i fi că din piatră calcaroasă piesa a fost des-
picată În mai multe părţi pe verticală; se păstrează porţiunea centrală cu
dimensiunile de 96 X 26 X 30 cm; cîmpul inscripţiei este Înalt de 78 cm; litere
înalte de 4 cm; distanţa Între rînduri 2 cm; unele litere mai poartă urme de
minium roşu de plumb.
Fragmentul a fost găsit În anul 1950 la porta praetoria lîngă bastionul
de N, servind ca prag pe care rula poarta propriu-zisă; În acest scop i s-a
executat o gaură cu diametrul de 12 cm şi adîncimea de 8 cm, În care se
Învîrtea axul de lemn al uşii. PI. XXVI/3=XXVII/3
MCS
... [pont(ifici) max(imo) tribu / nici ]ae p[ otes(tatis) l [XVII ? imp( era-
tori) III c[ o(n)s(uli) III ?] [p(atri) p(atriae) coh(ors) [IIII His(panorum)l
/ [antoniniana] / [nu] mini [maies / ta] ti(que) eorum ... d(edicavit)
Comentar: finalul inscripţiei pare a indica faptul că avem de a face
cu o închinare pentru doi Împăraţi; noi propunem epoca Severilor, dar poate
fi tot atît de bine şi din perioada lui Maximinus Thrax sau Philippus Arabs
202 N. GUDEA
Inscripţii votive
7. Inscripţie votivă din piatră de trahit de culoare închisă,

foarte dură; dimensiuni 85 X 45 X 37 cm; capitelul este ornamentat pe trei
feţe; frontonul are un triunghi cu timpan, iar În interior o stea cu şase col-
ţuri. Profilatura este foarte stîngaci executată. Dealtfel Întreaga lucrare are
un aspect primitiv. Scrierea este rudimentară; literele sînt înalte de 4 cm;
o porţiune din rîndul 3 pare să fi fost martelată.
Descoperită În anul 1850 În ruinele unei capele construite aproape de
castru; de aici a fost dusă la Tărceşti (Tarcsafalva).
MSG
Fr. Muller, în MCC, 1858, p. 260; CIL, III, 948; G. Teglas, în ErdMuz,
1900, p. 320; idem, în ArchKăzl, 19, 1895, p. 38
Deo Mani / T(itus) Ael(ius) Cresce(n) / tianus praef( ectus) coh( ortis)
III! Hisp(anorum)/ ... / ex vato posuit
Traducere: Zeului Mane, Titus Aelius Crescentianus, comandant al co-
hortei IIII de Hispani ... a pus acest monument
Comentar: probabil rîndul martelat al inscripţiei cuprindea un epitet al
unităţii militare; adoptarea acestor epitete datează sigur din prima jumătate
a secolului III e.n. (antoniniana, maximiniana, gordiana ... )
8. Inscripţie votivă din piatră de trahit; se păstrează numai un
fragment cu dimensiunile de 87 X 42 X 41 cm; partea stîngă superioară lip-
seşte; capitelul este ornamentat cu timpan; fracturat parţial; literele sînt Înalte
de 5 cm
MIT lnv. I 882
C. Torma, în ArchKăzl, 5, 1865, p. 27; CIL, III, 945; G. Teglas, în
ArchKăzl, 19, 1895, p. 36
[D]ianae Aug(ustae) / [slacrum / [T]itus An[nius An]/ nia(n)us dom(o)
Tipasa praef(ectus) I con(ortis) III! Hisp(anorum) I v(otum) s(olvit)
l(ibens) m(erito)
Traducere: Dianei Augusta Titus Annius Annianus, originar din Tipasa,
praefectus al cohortei III! de Hispani şi-a îndeplinit bucuros făgăduinţa după
merit.
9. Inscripţie votivă din piatră calcaroasă; dimensiuni 92 X 37 X
28 cm; litere Înalte de 4 cm; descoperit la marginea satului pe locul numit
„Atal"; l-a vre-o 2000 m spre S de porta principalis sinistra; rîndul al şap
telea a fost martelat. Pl. XXV/1
MIT Inv. I 883
A. Buday, în ErdMuz, 23, 1906, p. 133; I. I. Russu, În ActaMN, 1,
1964, p. 188-189 = AE, 1967, 417
Dian(a)e Aug(ustae) /sacrum/ Titus Ael(ius) Cres / centi/anus ·praef(ectus)
coh(ortis) IIII Hisp(anorum) / ... / se suis
Traducere: Dianei Augusta Titus Aelius Crescentianus, praefectus al co-
hortei III! de Hispani (şi-a îndeplinit făgăduinţa făcută) pentru sine şi pen-
tru ai lui
Castrul roman de la folăcmi 203
Comentar: rîndul distru1i cuprinde În mod sigur un epitet al unităţii

care a fost martelat (vezi inscripţia nr. 7)
10. Inscripţie votivă (altar) din piatră nisipoasă de culoare sură;
dimensiuni 90X42X34 cm; capitelul şi baza au profilatură În trepte; partea
de sus a capitelului are adîncitura specifică pentru ofrande. Scrierea este foarte
rudimentară, cu greşeli; literele sînt deformate; înălţimea lor este de 4,5 cm;
ligaturi În rîndurile 2: V +M, 5 N +E şi E+A, 8 V +A şi N + T; lectura
rîndurilor 7 -8 este cu totul ipotetică. Pl. XXV/2
Descoperit la E de sat lîngă porta principalis sinistra (Atal)
MIT
A. Buday, în ErdMuz, 23, 1906, p. 132-133; P. Kiraly, Dacia pro-
vincia Augusti, Nagy Becskerek, 1901, p. 233; I. I. Russu, În ActaMN, 1,
1964, p. 186-188, fig. 4 (desen)
Dianae / Reg(inae) sacrum / pro sal(ute) et / incol(u)m(nitate) P(ublii)
D(idii ?) Nepot(is, -iani ?) praef(ecti) / coh(ortis) 1111 Hisp(anorum)
/ d(omo ?) R(oma ?) et Gest(iae ?) / Valent(inae) eius ?
Traducere: Dianei Regina, închinat pentru sănătate şi bunăstarea lui
P.D. Nepos praefectus al cohortei 1111 de Hispani ... originar din Roma?
şi a soţiei sale Gestia Valentina ...
11. Inscripţie votivă (altar) din piatră calcaroasă; dimensiuni
90 X 40 X 39 cm; litere înalte de 6,5 cm. Se află zidită În turnul de la in-
trare din biserica satului Mihăileni; ligatură În rîndul 5 M+A
)CC, 1856, p. 19; Fr. Muller, în MCC, 1856, p. 131; A. Ipolyi, în
ArchKozl, 2, 1861, p. 237; CIL, III, 946; G. Teglas, în ErdMuz, 1895, p. 36;
I. I. Russu, În Omagiu Kelemen, p. 536
I(ovi) o(ptimo) M(aximo) / C(aius) Iul(aius) Iulia / nus praef(ectus) /
coh(ortis) 1111 Hisp(anorum) / eq(uitata) dom(o) Roma / v(otum) s(olvit)
l(ibens) m( erito)
Traducere: lui Juppiter cel prea bun şi mare, Caius Iulius Iulianus prae-
fectus al cohortei IIII de cavalerie din Hispani, originar din Roma şi-a În-
deplinit bucuros făgăduinţa după merit.
Comentar: cum epitetul equitata este atestat sub Caracalla pentru această
unitate inscripţia poate data după această dată
12. Inscripţie votivă. Văzută de M. J. Ackner la Mihăileni. Nu
se cunoaşte locul de păstrare sau detalii tehnice
M. J. Ackner, în ]CC, 1856, p. 19 = MCC, 1856, p. 131; A. Ipolyi,
în ArchKozl, 2, 1861, p. 237; CIL, III, 947
I(ovi) O(ptimo) M(aximo) T(itus) Vettius / [Sleverus / praef(ectus)
coh( ortis) [IIII Hisp(anorum)] / v(otum) s( olvit) l(ibens) m(erito)
Traducere: Lui Juppiter cel prea bun şi mare, Titus Vettius Severus prae-
fectus al cohortei 1111 de Hispani şi-a îndeplinit bucuros făgăduinţa după
merit
13. Inscripţie votivă (altar) din piatră calcaroasă; dimensiuni
9 3 X 40 X 40 cm; textul este uşor înclinat; scrierea cam rudimentară; supra-
faţa scrisă este destul de corodată
Piesa a fost zidită în turnul bisericii din Mihăileni (jud. Harghita)
204 N. GUDEA
CIL, III, 6257; ErdMuz, 23, 1900, p. 320; Szazadok, 46, 1912, p. 131;
I. I. Russu, În Omagiu Kelemen, p. 526-527
I(ovi) o(ptimo) M(aximo) / coh(ors) III! Hisp(anorum) / eq(uitata) cui
prae / est P(ublius) Didius Italicus praef(ectus) / domi Maure / tania
Caesa / rens(i) v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)
Traducere: Lui Juppiter cel prea bun şi mare, cohorta IIII de cavalerie
din Hispani, comandată de Publius Didius Italicus praefectus, originar din
Mauretanis Caesarensis, şi-a îndeplinit bucuroasă făgăduinţa după merit.
14. Inscripţie votivă (altar) din piatră; dimensiunile nu se pot
preciza. Piesa se află zidită în peretele bisericii din satul Mihăileni.
I. I. Russu, în Omagiu Kelemen, p. 537
I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / P(ublius) Ael(ius) Ho / noratus / praef(ec-
tus) coh(ortis) / !III Hisp(anorum) / dom(o) Rom(a) / [v(otum) s(olvit)
l(ibens) m(erito)J
Traducere: Lui Juppiter cel prea bun şi mare, Publius Aelius Honoratus prae-
fectus al cohortei IIII de Hispani, originar din Roma, şi-a îndeplinit bucuros
făgăduinţa după merit.
15. Inscripţie votivă (altar) din piatră; dimensiunile piesei şi
alte detalii nu se pot preciza. Piesa a fost zidită În peretele bisericii din satul
Mihăileni (jud. Harghita).
I. I. Russu, În Omagiu Kelemen, p. 537
I(ovi) O(ptimo) / L(ucius) Iul(ius) lu / cundus praef(ectus) / coh(ortis)
III! Hisp(anorum) eq(uitata) / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)
Traducere: Lui Juppiter cel prea bun şi mare, Lucius Iulius Iucundus praefec-
tus al cohortei IIII de cavalerie din Hispani şi-a îndeplinit bucuros făgăduinţa
după merit
S-ar putea ca şi această inscripţie să dateze după Începutul sec. III-iea
cînd cohorta a devenit equitata.
16. Inscripţie votivă (altar) din piatră de andezit; fragment cu
dimensiunile 72X53X32 cm; litere Înalte de 8 cm; capitelul şi baza piesei
fracturate, astfel că partea de Început a textului lipseşte
MCS. PI. XXX/2
Z. Szekely, în ArhMold, 5, 1967, p. 134-135, nr. 2 = AE, 1975, 721
[I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / depulsori] / P(ublius) Ael(ius) Aelia / nus
pr / aef(ectus) coh(ortis) / IIII Hisp(anorum)
Traducere: Lui Juppiter cel prea bun şi mare, Publius Aelius Aelianus prae-
f ectus al cohortei IIII Hispanorum
17. I n s c r i p ţ i e v o t i v ă (altar) din gresie nisipoasă-calcaroasă de
culoare cenuşie; dimensiuni 77 X 34 X 34 cm; capitelul este ornamentat cu un
triunghi înscris Într-o acoladă; la colţuri acrotere; În partea inferioară are
un chenar profilat simplu; textul se păstrează numai în partea dreaptă supe-
rioară; restul cîmpului inscripţiei s-a tocit; literele sînt înalte de 3 cm.
PI. XXX/3.
Descoperit cu ocazia lucrărilor de reparaţie la biserica din Inlăceni În
anul 1976; acolo se şi află deocamdată (1976 noiembrie)
I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / ... Sere / [nius ?] praef(ectus) coh(ortis)
Castrul roman de la Inlăce11i 205
/ [lllI Hisp(anorum)J equi /[tatae] Gordi / anae ...

Traducere: Lui Juppiter cel prea bun şi mare ... Serenius praefectus al co-
hortei 1111 de cavalerie din Hispani Gordiana ... (a pus acest monument)
Epitetul datează inscripţia Între 238-244 e.n.
18. Inscripţie votivă din piatră; dimensiunile şi alte detalii nu
se pot preciza. Piesa a fost zidită În peretele bisericii din satul Mihăileni
(jud. Harghita)
I. I. Russu, în Omagiu Kelemen, p. 538
Libero /pa/ tri P(ublius) Ael(ius) F / uscus de / cuno coh(ortis) 1111
H / ispan(orum) eq(uitatae) / voto lib(ens) retulit
Traducere: Lui Liber Pater, Publius Aelius Fuscus decurion În cohorta IIII
de cavalerie din Hispani, şi-a îndeplinit bucuros făgăduinţa.
19. Ins c r ip ţi t votivă (altar) din piatră calcaroasă; fragment
rupt În două pe verticală; lipseşte jumătatea din dreapta care conţine cam
4-S litere din fiecare rînd; dimensiunile jumătăţii păstrate 78 X 48 X 45 cm;
În partea superioară piesa avea un chenar simplu. Suprafaţă scrisă a fost
puternic corodată; literele sînt înalte de 4 cm. Descoperit În anul 1956 pe
locul numit „lstok teto" (Vîrful lui lstoc) la SV de castru.
MCS
Z. Szekely, în ArhMold, 5, 1967, 135-136, fig. (desen); AE, 1975, 722.
Libero et Li / ber(ae) P(ublius) Di[ dius] / Italicus [praef (ectus)] / coh( or-
tis) 1111 Hi (sp(anorum)] / secund (um] / interpre[tati] / onem s[ ... ]
/so[ ... ]/ in tabula[ ... ]/ dum curav(it) ?
Traducere: Lui Liber şi Liberei Publius Didius Italicus praefectus al cohortei
IIII de Hispani ...
Intregirea rîndurilor de jos ale inscripţiei este foarte problematică. Doar
faptul că P. D. Italicus este cunoscut şi din altă piesă epigrafică dă o notă
de claritate textului păstrat.
Fragmente
1. Inscripţie pe piatră calcaroasă; fragment reprezentînd partea supe-

rioară a piesei cu chenarul profilat şi o parte din cîmp; dimensiunile 32 X 35 X
17 cm; litere Înalte de 5,5 cm; În rîndul nr. 2 ligatură E+ T. Descoperită
În anul 1960 la porta principalis sinistra. PI. XXIX/1.
MCS
... 0 .../ ... RET ...
2. Inscripţie pe piatră calcaroasă; fragment cu dimensiunile de 32 X 35 X
17 cm; litere Înalte de 6 cm; unele poartă Încă urme de minium roşu de
plumb; distanţa Între rînduri 1,5 cm. Descoperit În anul 1950 la porta prin-
cipalis sinistra, aproape de colţul bastionuiui de E. PI. XXIX/2.
MCS 134
... CATV ... / CURAVIT ... / CVM VO ... /
3. Inscripţie din piatră calcaroasă; fragment cu dimensiunile 20X14 X
30 cm; litere Înalte de 5 cm; distanţa Între rînduri 2 cm. Descoperit În anul
1950 la porta principalis sinistra. PI. XXIX/3.
206 N. GUDEA
MCS
... NG ... ET ... / ... VM ...
4. Inscripţie din piatră de granit cenuşiu; fragment cu dimensiunile de
44 X 32 X 23 cm; se păstrează o parte din cîmpul piesei; litere înalte de 4 cm.
Descoperit În anul 1950 În zidul bastionului de E al porţii principalis dextra.
PI. XXIX/4, 8.
MCS
... CIM ...
5. Inscripţie În piatră calcaroasă; fragment cu dimensiunile de 15 X 9 X
11 cm; litere înalte de 7,5 cm; reprezintă o parte din cîmpul inscripţiei. Des-
coperit În anul 1950 la porta principalis sinistra. PI. XXIX/5.
MCS
... TE ...
6. Inscripţie din piatră calcaroasă; fragment cu dimensiunile de 15 X 9 X
9 cm reprezentînd marginea din stînga a unei piese; fără chenar; litere Înalte
de 4,5 cm. Descoperită În anul 1950 la porta principalis sinistra. PI. XXIX/6.
MIT IN 6940
... / PE[rtinax-<i ... /ara] / BIC[ ... ?] ...
Ar putea fi o inscripţie În cinstea lui Septimius Severus sau a fiului sau
Caracalla.
7. Inscripţie din piatră calcaroasă; fragment reprezentînd partea de sus
a unei piese cu chenar; dimensiuni 20 X 34 X 25 cm; literă Înaltă de 5 cm;
Descoperită În anul 1950 la porta principalis sinistra. PI. XXIX/7.
MCS 113
[ d(is)] M(anibus) / ...
8. Inscripţie pe piatră calcaroasă; fragment cu dimensiunile 40 X 20 X
30 cm; reprezintă o parte din cîmpul piesei; litere Înalte de 8 cm; Descoperit
În anul 1950 la porta principalis sinistra. PI. XXIX/8.
MCS 124
... LP ? .../ ... LI ...
9. O scrisoare de la Z. Szekely către M. Macrea din anul 1950 menţio
nează posibilitatea existenţei printre anumite fragmente a unuia cu literele
C ... P ALP ... interpretat ca inscripţie a cohortei I Alpinorum. Piesa este
pierdută nu se află nici la Cluj, nici la Cristurul Secuiesc, nici la Sf. Gheor-
ghe. Probabil a rămas printre piesele din stocul uitat la Inlăceni despre care
astăzi nu se mai ştie nimic.
Monumente sculpturale
1. Piesă din piatră calcaroasă; dimensiuni 36 X 22 X 38 crn; are aspectul

părţii superioare a unui altar, decorat cu motiv floral; partea inferioară s-a
pierdut; deasupra are chiar o gaură pentru ofrandă. Descoperit în anul 1950
la porta principalis sinistra.
MCS 112. PI. XXXI/4.
2. Fragment; reprezintă marginea dintr-o parte a piesei cu chenarul; di-

mensiuni 14X21X11 cm; descoperit în anul 1950 la poarta principalis si-
nistra.
MCS 112. Pl. XXXI/1.
3. Fragment din granit cenuşiu reprezentînd partea inferioară a unui
altar? cu chenar profilat; dimensiuni 27X20X18 cm. Descoperit la porta
principalis sinistra.
MCS. Pl. XXXI/2.
4. Fragment din piatră de granit cenuşiu; reprezintă o margine de piesă
cu profil canelat; dimensiuni 27X19X17; descoperit la porta principalis
sinistra.
MCS 110. PI. XXXl/3.
5. Fragment din piatră de calcar de culoare albă-gălbuie; dimensiuni
17X22X16 cm; se recunosc urmele unei sculpturi dar nu se poate deter-
mina; descoperit la porta principalis sinistra
MCS. Pl. XXXI/6.
6. Fragment din piatră calcaroasă; dimensiuni 20X23Xll cm; repre-
zintă un cap de om?; elementele feţei distruse; la gît se poate distinge o tuni-
că; descoperit la porta principalis sinistra.
MCS. Pi. XXXl/7.
7. Fragment din gresie calcaroasă de culoare gălbuie; dimensiuni 30 X 40 X
10 cm; elemente sculptate nedeterminabile; descoperit În anul 1950 la porta
principalis sinistra.
MCS. Pl. XXXII/3.
8. Fragment din gresie de culoare gălbuie; dimensiuni 32X33X12 cm;
elemente de decor nedeterminabil; descoperit la porta principalis sinistra;
MCS. Pl. XXXl/5.
9. Fragment din gresie calcaroasă de culoare albă gălbuie; dimensiuni
66 X 51X20 crn; decor floral; descoperit la porta principalis sinistra În anul
1950.
MCS. Pl. XXXII/1.
10. Fragment din piatră calcaroasă; dimensiuni 25X30X11 cm; repre-
zentările nu pot fi determinate. Descoperit ia poarta principalis sinistra.
MCS
11. Fragment din piatră calcaroasă; dimensiuni 65 X 37 X 34 cm; pe una
din feţe dintr-un chenar simplu un element floral sculptat; descoperit În
anul 1950 la porta principalis sinistra.
MCS. Pl. XXXIl/2.
12. Fragment din eiatră calcaroasă; reprezintă o margine a piesei cu
chenar profilat; dimensiuni 21X17X17 cm; se păstrează în două bucăţi;
descoperit la porta principalis sinistra.
MCS
13. Fragment din gresie albă, calcaroasă; dimensiuni 28 X 19 X 19 cm re-
prezintă o margine cu chenarul lat de 10 cm.
MCS
N. GUDEA
208
14. Fragment din gresie calcaroasă de culoare gălbuie; dimensiuni 27 X

27X11 cm; femeie cu mîna la piept? Descoperit În anul 1950 la porta pnn-
cipalis sinistra.
MCS 126
15. Fragment din piatră calcaroasă; se află separat În două bucăţi di-
mensiuni 26 X 30 X 16 cm; reprezintă pieptul unui bărbat? Descoperit În anul
1950 la porta principalis sinistra.
16. Fragment din piatră calcaroasă dimensiuni 22X20X11 cm; repre-
zintă o parte din margine cu chenarul; descoperit În anul 1950 la porta prin-
cipalis sinistra.
17. Piesă din piatră de granit; are forma de trunchi de piramidă cu
interiorul scobit; dimensiuni 40 X 30 X 30 cm; pe faţa exterioară un chenar
incizat; descoperit în apropierea castrului lîngă porta praetoria. PI. XXXIl/4.
18. Statuie; din piatră calcaroasă de culoare gălbuie; se păstrează două
fragmente; primul reprezentînd partea de jos 63 X 53 X 57 cm partea de sus
82 X 42 X 20 cm; reprezintă o persoană, bărbat îmbrăcat În tunică peste care
vine o togă; elementele pieselor de îmbrăcăminte sînt greu de determinat din
cauza distrugerii de care a suferit piesa. Pe piept tunica pare a avea cute ver-
ticale; în partea inferioară toga cade În cute înclinate; picioarele şi capul
personajului au fost fracturate. Descoperită În anul 1947 În faţa porţii prae-
toria sub inscripţia nr. 2 - PI. XXXIll/1-2.
NICOLAE GUDEA
BIBLIOGRAFIE REFERITOARE LA CASTRU
Fr. Miiller în MCC, 4, 1859, p. 164; 3, 1858, p. 259-261

A. lpolyi în ArchKăzl, 2, 1861, p. 237
C. Torma În ArchKăzl, 5, 1865, p. 27
L. Ki:ivari Erdely epitesuti emlekei, Koloszvar, 1866, p. 46
B. Orban Szekelyfăld leirasa, Budapest, I, 1869, p. 124-125
M. ]. Ackner-Fr. Miiller În ArchErt, 1874, p. 21
C. Goos în AEM, 1, 1877, p. 31
C. Goss, în AVSL, 13, 1876, p. 272-273
CIL, III 946, 947, 948=7718, 949, 6257
P. Kiraly Apulum, 1892, p. 238
V. Rll5u în BSGR, 10, 1889, p. 215
••• EMKE uti kalauz, 1899, p. 250
G. Teglas, Mi HTRTE, 8, 1893, p. 272-273
G. Teglas, în ArchKăzl, 19, 1895, p. 10
G. Teglas, în ErdMuz, 17, 1900, p. 268, 319, 322
G. Teglas, În ErdMuz, 13, 1896, p. 387
G. Forster-P. Gerecze, MagY.arorszag muemlekei, Budapest, V, 1906, p. 944
]. Konyoki - G. Nagy, A kozepkori varak, Budapest, 1903, p. 294, 232
]. Jung Faste11 der Provinz Dacien, Insbruck, 1894, p. 120, 138
G. Teglas, în ETTK, 19, 1901, p. 4
P. Klrily Dacia provincia Augusti, Nagy Bocskerek, I, 1893, p. 421;
II, 1894, p. 7, 15
E. Jakab - L. Szadecsky Udvarhel.y varmegye tărtenete, Udvarhely, 1901, p. 134
A. Bud'ay, în ErdMuz, 23, 1906, p. 132-133, 231-233
G. TCgl:is, în Klio, 11, 1911, p. 499

G. TCgl:is, în Szazadok, 1912, p. 128-132
A. Buday, În DolgCluj, 3, 1912, p. 81-82
I. Marţian Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa, 1920, p. 18,
n.r. 247
G. Opreanu în L/CUG, 3, 1926-1927, p. 89
C. Daicoviciu în A/SC, .\ 1933-1936, p. 252
O. J.ecca Dicţionar istoric, arheologic, geografic, Buicureşti, 1937, p. 209,
418
C. Patsch În SitzB Wien, 217, 1, 1937, p. 119
C. Daicoviciu în Dacia, 7-8, 1937-1940, p. 318
Al. Ferenczi in Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, 62, 193'), p. 59
C. Daicoviciu, în Epigraphica, 3, 1941, nr. 1586
V. Christescu Istoria militară a Daciei romane, Bucureşti, 1937, p. 120,
131, 188-189
St. Pascu Monografia judeţului Tîmava Mare, Sighişoaxa (fără an de
apari\ie), p. 138
W. Wagner Die Dislokation .. „ p. 155
I. Paulovics Dacia keleti hatar vonala, Cluj, 1944
]. Szilagyi Tegl D, în Diss Pann, 2, 21, Budapest. 1CJ46, p. 17
Z. Szekely }egyzetek Dacia tortenetehez, Sf. Gheorghe, 1946, p. 4.)-48
Z. Szckely în Almanah Sf. Gheorghe, p. 37-39 = Sepsiszentgyorgy
tartomany m1lze1em evkimyve 1879-1954, Tg. Mureş, 1955,
p. 37-48
Macrea M„ în SC/V, 2, 1951, p. 304-306
* • * SC/V, 14, 1963, p. 163-165
I. l. Russu În Omagiu Kelemen, p. 532-541
I. I. Russu În Material~, 5, 1959, p. 242 = AE, 1960, 375
M. Macrea în Omagiu C. Daicoviciu, p. 338-343
I. I. Russu În ActaMN, 1, 1964, p. 184-190
I. I. Russu În Apulum, 5, 1965, p. 219-220, fig. 1
N. G06tar în ArhMold, 4, 1960, p. 177-178
N. Gostar În ArhMold, 5, 1967, p. 135-137
D. Protase Problema continuităţii daco-romane în lumina arheologiei şi
numismaticii, Bucureşti, 1966, p. 38, 94
••• TIR L 35, Bucureşti, 1969, p. 47
V. Moga în Apulum, 10, 1972, p. 161
M. Macrea Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 196'), p. 46, 85, 154,
203, 224-225, 227, 232, 314, 443
N. Gudea, în Apulum, 12, 1974, p. 188-189
Anexă
Lista fortificaţiilor din sistemul defensiv al Daciei romane
A. Limesul. Apărarea Daciei de SV Sectorul II I

6. Banatsk.a Palanka
Sectorul I 7. Duplijaja
1. Bulci 8. Grebenac
2. Aradul Nou 9. Vărădia (Arcidava)
3. Sînicolaul Mare 10. Vrfac ,
4. Cenad 11. Surduc (Centum Putei)
5. Szeged (Partiscum) 12. Berzovia (Bersobis)
13. Fîrliug (Aizizis)
Sectorul II 13a. Valea Boului (Caput Bubali)
J4 - Acta Musei Porolissensis III
210 N. GUDEA
Sectorul IV 50a. FiJipeştii de Pădure

14. Orşova (Dierna) 50b. Gherghiţa
15. Mehadia (Praetorium) SOc. Răzvanu
16. Teregova 50d. Răduleşti
17. Jupa (Tibiscum) SCe. Ciolanu
18. Zăvoi (Agnaviae) SOL Năieni
18a. Voir;lova
Sectorul X
B. Apărarea platoului trJ.nsilvan S 1. Flămînda
51a. Valea Totiţei
Sectorul V 52. Putineiu
19. Veţel (Micia) 53. Băneasa 1
20. Abrud 54. Bănea.sa 2
21. Bologa (Rescu.lum) 55. Roşiorii de Vede
22. Buciumi 55a. Valea Urluii
23. Românaş (Largiana) 56. Gresia
24. Romita (Certie) 57. Ghioca
25. Moigrad-Citera (Porolissum) 58. Urluieni I
26. Moigrad-Pomet (Porolissum) 59. Urluieru 2
26a. Brebi 1 60. fllfani-Izbăşeşti
26b. Brebi 2 61. Săpata de Jos I
62. Săpata de Jos 2
Sectorul VI 63. Albota
64. Purcăreni
27. Tihău 64a. Voin.eşti
28. Căşeiu (Sarnum) 65. Cîmpulung Muscel 1
29. llişua 65a. Cîmpulung Muscel 2
30. Livezile 65b. Rucăr
31. Orheiul Bistriţei
Sectorul XI
Sectorul V li
66. Islaz Racoviţa
32. Brîncoveneşti 66a. Islaz-Verdea
33. Călugăreni 67. Tia Mare
34. Sără ţeru 68. Slăveni
35. Inlăceni 68a. Reşca (Romula)
36. Odorheiu Secuiesc 69. Enoşeşti (Acidava)
36a. Băille Homorod 70. Momoteşti (Rusidlava)
36b. Băile Homorod 71. !oneştii Govorii (Pons Aluti)
37. PăU'leni 72. Stolniceni (Buridava)
38. Olteni 73. Sîmbotin (Castra Traiana)
74. Jiblea
Sectorul V 111 75. Rădăcineşti
39. Breţcu (Angustia) 76. Bivolari (Arutela)
40. Boroşneu Mare 77. Perişani-Pripoarele
41. Comălău 78. Copăceni
42. Rîşnov (Cumidava) 79. Titeşti
43. Hoghiz 80. Racoviţa (Praetorium)
44. Cincşor 81. Cîineni (Pons Vetus)
45. Feldioara 82. Rîul Vadului
46. Boiţa
Sectorul Xll
C. Apărarea cimpiei dinspre E 83. Lişteava
83a. Căciulăteşri
Sectorul IX 83b. Ca.stranova
47. Drajna de Sus 84. Craiova-Mofleni
48. Mălăieşti 84a. Răcari
49. Tîrgşor 84b. Butoieşti
SO. Pietroasele 85. Cătunele
Cast:Tul roman dt: la Inlăctni 211
85a. Pinoasa C. Linia inurmt:diară dt: castrt:

85b. Vîrţu
85c. Glodeni 89. Cigmău
85d. Săcelu 90. GHău
86. Bumbcşti 91. Sutor (Optatiana)
86a. Vîrtop 92. Gherla
9 3. Cristeşti
D. Disjlozitivul central de apărare 94. Sighişoara
95. Orăştioara de Sus
87. Alba Iulia (Apulum) 96. Războieni
87a. !ghiu
88. Turda (Potaissa)
N
......
N
N
!
:z
Cl
§
m
;l>-
o
l "" " '' 'I I I #.····
--- - · THES SALON / CA
. ......-------i
Fig. 1. Harta sistemului defensiv al Daciei romane
Castrul roman de la lnlăceni 2i3
• Castru
O Castru ·presupus
& Burgus
····Drum
o 25 50 Krn.
Fig. 2. Zona de E a graniţei Daciei Superioare cu legăturile castrului de la Inlăceni
214 N. GUDEA
_ ______ __ _____
......__ ___.
Fig. 3. Schiţă topografic ă a aşezării castrului : 1. detaliu; 2. schiţă după I. Paulovics
Castrul roman de la Inlăcmi 215
r ======== == == :== ==t====·:===:.-:.·-=:.=== === =:.·== :---== =:. -_=--llilll.

„ ",I
~;1:
~ li
I 11
:\ 11
,,
1
'1
•
,I ,I
'1 11
'•'• 11
'•'• 11
',, ii
,,,, IJ
,,
p
I1
I
'I
I;
d.6
,,,•',
,,
o I
'1
'1
1, a
t
f1
,.,.
,,,,
I
1,
"''"
1,
'*,,,,
*,,'•'•,
'•
•, ,,
,.,
~
Fig. 4. Panul castrului întocmit după săpăturile din anul 1947
216 N. GUDEA
=
.\
!\
i
El
I
;I
:I
o
, 1
'-ll-
'l
B 8 ~
Fig. 5. Planul castrului întocmit după săpăturile din anul 1950 (cf. SC/V II/1, 1951, pl. IV)
Castrul roman de la lnlăceni 21l7
,,, )"(f~'V- - - - - - - - - - --
~~I:\_
/
I - - - - - •.'9 - - - - -
x"'-_„---~
'/
I i( I""-'-
: r '/ i li
'I
~
. ;;;..<:'I'
-6
",,
lt
",,,,
,1.
•''1, 'I
1,
I'
'1
~!'} J6 ~
I
li
,,
,,'• I
*'6
,,
,,
1'
I
11
I'
''t
r.
I
I
~r)l
iMl
:
i
,;
O 5 1:i 15 .'C 25..,..
',
I•
Fig. 6. Planul castrului cu toate săpăturile
tD "
&-.
Fig. 7. Profilul secţiunii B (28) pe latura de E
I
• - - . . „ •.
--
Castr11l roman de la lnlăceni 219
220 N. GUDEA
Fig. 10. Ridic are topograf'ică a locului pe care se afll castrul
Castrul roman de la lnlăctni 221
·~
• ' 7 :.r.
Fig. 11. Planurile turnurilor de colţ: de NV (!), de SE (2) şi de NE (3)
222 N. GUDEA
o _...__2_...::.._~'-
3 5 "'
:-:-- ----- -
I
o_ _ _1_ _;,_~~55m
J
Fig. 12. 1. Planul porţ""

2. Planul porţ~ praetoria
decumana
Fig. 13. Porta praetoria. Aspecte din timpul săpăturilor
224 N . GUDEA
Pig. 14. Porta praetoria. Aspecte din timpul săpăturilor
Fig. 15. Porta praetoria. Aspecte din timpul

săpăturilor: fragmentele de inscripţii
15 - Acta Musei Porolissensis lJI
226 N. GUDEA
Fig. 16. Porta praetoria: Aspecte din timpul săpăturilor
CastTu[ roman de la lnlăceni 227
, . ~
'~
•
' . .
:.. •..:_ __ ,; _ • •••••• J ;
~ - - ···· · · ... -- -· · ····• 1
, 1 l „ ')""
2
11ig. 17. I. Planul porţii principalis dextra
2. Planul porţii principalis sinistra
228 N. GUDEA
Fig. 18. Porta principalis dextra. Aspect clin săpătură
Fig. 19. Porta principalis dextra. Aspect din săpiiturfl
N. GUDEA
230
Fig. 20. Porta principalis dextra. Aspect din săpătură
Fig. 21. Porta principalis dextra. Aspect din săpătură
232 N. GUDEP
Fig. 22. I. Porta principalis sinistra. Aspect din săpătură

2. Profilul secţiunii B (28) vedere dinspre exterio•
Castrul roman d~ la lnlăcwi 233
D I 1 3 4 5 m
Fig. 23. Planul c!Mirii comandamentului (principia)
234 N. GUDEA
Fig. 24. 1. Bază de monument din curtea clădirii comandamentului

2. Aspect al pavajului din curtea clădirii comandamentului
C.utrul roman Je la Inlăceni 235
' o 2 3 '- 5m
~~~)!lia~~~xl+.'i
;'.'.2;2,2~'.L::;~&:'.~'.L::;~~;:;'.:?:~~;'.4~··
.
'/
--------;
-- - - -- I
I
.·.· ... ·
Fig. 25. Planul băii castrului
236 .N. GUDl!A
Planşa I. Terra sigillata; va.se fragmentare
l \.
;~2=J \ -_ l
) ,:;.
,..--:,,.-·
_~;;.
-~~
.
..
I
. ·::.,...
. /
, /:,
I
r---r--~
Planşa II. Vase ceramice. Oale din pastil. de culoare rofie
238 N. GUDEA
Planşa III. Vase ceramice. Oale din pastl cenuşie
Castrul roman de la Inlăceni
239
) 1
:fl
l···<:;
~
5
)
I
W»y,,·--·· "·---- „ ...... .
O
. ~-:.'
;..
f~-:~:f:· L .,
\ \'' \ ,,, '\ . '„,„ „ •• ~ •• „„ • . .
)
6
Planşa IV. Vase ctramice. Oale din pastă cenuşie
240 N. GUDEA
F
Planşa V. Vase ceramice. Strlchini din pastă de culoare roşie
I___ -------
~
t I a /
l ~
\ I 7 4
c
Planşa
I
VI. Vase ceramice. Strlc.hini din pastă de culoare
/
cenuşie
242 N. GUDEA
Planşa VII. Fragmente din vase de mare capacitate, chiupuri şi toarte
--------~C~1111ssttrul _ _
roma n~e~~~l~m~ăc~en~i
d _ _ _ _ _ ___:z4
243
-
,,.~.~~/
.„, / / //
,d,···~
'
Planşa VIII . . Capace şi clni
244 N. GUDBA
Planşa IX. Funduri de vase de diferite forme
Castrul roman tle l~ lnl&ceni 245
------ --· ------n
~-n
~Jn
,
~··-
, r,.:·_·; g' ·
.
' .
:
-j
•
Planşa X. Elemente de decor intilnite pe vasele ceramice
N. GUDEA
246
Planşa XI. Diverse piese ceramice : fusaiole, opaiţ
4
5 6
7
Planşa XII. Materiale ceramice de construcţie: cărămizi, ţigle, olane
~uuDO GllD3W (Y]OOOOOD~ \\UDDOOO~~~ ·
, 2 3
DDDD09l1 @onuooaS5{9) ~~
t 6 5
' 8 9
«DO~O~~ (rn~of ~OOO[){]Opf

u u 15
(Uil~U ffi11\§1~
76
18 19
Planşa XIII. Ştampilele cohortei !III Hispanorum pe cărămizi şi -ţigle
jp) A ll. !Pb)

5
J
[[c P AITJPJ).
~}IPA1IPPJ.
1n •1
Planşa XIV. Ştampilele cohortei I Alpinorum şi ale detaşamentului din legiunea XIII Gemina
1 2
Planşa XV. Ţigle cu ştampila cohortei IIII Hispanorum

planşa XVI. Ţigle cu ştampila coliortei IIII Hispanorum şi I Alpinorum
252 N. GUDEA
A
~a
~
~
~
02 ®
3
o 6 7
:_.-·
-~i
-=-- ~
---<
8 9
10
11
o
I
o Planşa XVII. Arme din fier

~
o
·,
„.;
. -~ \, .
1tµ1.· ~i_::„. "'·i-:.
'1~ ~ ~
"·'' ,,,,.v. \\. : \\·~-(
ţ3
'' '
(
_,-:
";.~
.;
5 6 8 9 70
:·"-.
l~:;
!•.i.:
11 11 13
~
"
~r 11•·
„~·
,
„,:."· 7,
111
111'
' 15
'
I
18
16
Planşa XVIII. Diferite unelte şi instrumente din fier
Q ~
-tCfl~t.c.
~
'
}
'
Planşa XIX. Piese din fier folosite ca materiale de construcţie : cuie, piroane
Castrul roman de la /-'"
ma cern. 255
256 N,GUDEA
--------
/
/
------- -- -- '
, /
''
,, -- ....
.... , ' ,.
/ ,
/ '' \
\
I
I ,I
' \
\
\
\
I \
I \
I I \ \
I I \ I
I I \
I
\ I
I I
I I
I
\ ·' 1
I\ l'l
I• \,
' ''·
•I
Planşa XXI. Pateri din bronz (desen cu întregirea vasului). Scara 1/2
Planşa XXII. Paterii. din bronz
258 N. GUDEA
~
,•. 1·
;) ,/:;~0
. .· c
„
' ...... ..... _____ __,,,, ,,. .,, ' 9
I.'
iO
Planşa XXIII. Fragmente provenind de la diferite piese din bronz
n
„
Planşa XXIV. Materiale din b ronz, sticlii. şl oa
. '
..:....... \ \.„ .
OL\ 1V E.wc Dl A NAE·.

JACRVM REG SACf<.11\·\
Tr'\El CRES PRO·S Al. E T
C:-(NTJ!IN >:·.', o PD
VS PRAU /'lf POTPRAF
(o}{lmH15P C. QH/J/I HISP\I.
D·R·ETG EST
\AlEN'EIVS
~ '''\~,>I
.
, .... •.): ·• •
. .
·.:·1:·... . ·:., :::.
•. ~;rir~~- ~I
-.:7
Tr:'JARTHI CI FILI::::_·)
r:-;:c I NJ:RVAENE
TOTITR AIAN . . ·'
HADRIANO AV :·:
PONTIFI C 1.1\1\.A.:(;
JV\. O --TRI B.P OTE
Xîff COS llI PP CO
111„RAE TOR.V/V\..
i. .. R EQ
""''''~;:'"'
TOR ';
'' '"''„"'"""" \ I " '""P"\'"""'" '" ''°"' •' ""'"''''"'""'
1
\\I:~~:.:::,~~\.~~.: .:~.~:.~~~i:;:~~:\::::~~:::~,~.!~::;~:~ : • II\ \I I"
' ""''"'''"11•'•u1„IP111q111 ·•·
Planşa XXV. Inscripţii ridicate de unităţile auxiliare
Planşa XXVI. Inscripţii ale unitliţilor auxiliare
1
;-:- OLn~c-··~...-~>.· ,-: : . ~ F<.·

:\1 :::.· : 1\E pr rT.,
· ·.· : ·'"'-' Im c· •· .: :. ,' '.
,~.: ·) CO H :' · : '. ; :.:
Planşa XXVII. 1. Intregirea propusil. pentru inscripţia nr. 5

2. Intregirea propusil. pentru Inscripţia nr. 6
Planşa XXVIII. Inscripţia onorifici nr. 2 (întregire probabilii.) (desen)
1 2
3 5
Planşa XXIX. Fragmente din inscripţii pe piatră (desene şi foto)
N. GUDEA
264
Planşa XXX. Inscripţii pe piatră găsite în castru sau imprejurimi
„... . . • Ir• 2
„_._._____
-----
---------
6
Planşa
-----.
-~---
XXXI. Fragmente <lin monumente de piatră descoperite în castru
266 N. GUDl!A
Planşa XXXII. Fragmente de monumente din piatril. descoperite în cutru
Castn1l Toman de la lnlăceni 267
.Planşa XXXIII. Fragmente dintr-o statuie găsită la porta praetoria
268 N. GUDEA
\.
Planşa XXXIV. Fragmente din rîşniţe, vas de piatră şi proiectile de piatrl
Castrnl roman de la lnlăceni 269
• 1
2
13
16
Planşa XXXV. Proiectile din lut
270 N. GUDEA
DAS R0.U:ERLAGER VON INUCENI

(Versuch eincr Monographie)
Der Verfasser versucht, das ROmerlager von Inlăceni monographisch zu behandeln und
es aufgrund des archăologischen, aus den Grabungen von 1947 und 1951 gewonnenen Fund-
stoffs darzustellcn. Dieser Versuch hat den Zweck, das einzige Militărlager von der Ostgrenze
der Provinz Dakien dem Leser nahezubringen, das genauer untersucht wurde und daher eine
grOllere Menge von Informationen technichen, epigraphischen, archăologischen und das Fundgut
betreffenden Inhalts liefert, die als Entsprechungen dienen konnten.
Det' A ufbau der A rbeit ist folgende1' :
I. Einleitung. a. Die Art, wie man an das Problem herantritt.
b. Hilfmittel und Arbeitsmethode.
c. Geschichte der Forschungen und Literatumachweis.
d. Abbildungsverzeichnis.
II. Lage und Rolle des Militărlagers im Verteidigungssystem der Provinz.
a. Eingliederung des Lagers in den Limes der Provinz.
b. Position des Lagers auf dem Ortsgebiet, Toponymie, Zugang.
III. Ausrichtung und Bauphasen des Lagers.
a. Das Erdlager.
b. Das Steinlager.
IV. Das Lagerbad.
V. Die im Lager stationierten Milităreinheiten.
a. Cohors VIII Raetoru.m miliaria C.R.
b. Cohors III! Hispanorum equitata
c. Legio XIII Gemina (Abteilung ?)
d. Cohors I Alpinorum ( ?)
VI. Allgemeine Betrachtungen liber das Militărlager.
(Datierung, Phasen, Dauer, Fundstoff).
VII. Verzeichnis des Fundgutes.
I. Keramik : TongefăJ3e ; keramisches Material.
II. Eisengegenstănde und -gerăte: Waffen, Werkzeug, verschiedene Gegen-
stănde.
III. Bronzegegenstănde und -gerăte.
IV. Glasgegenstănde.
V. Materialien aus Bein. Knochengegenstănde.
VI. Gegenstănde aus Stein: Gerăte, Behălter, Wurfgeschosse, Inschriftssteine
und Skulpturen.
Anhang: Liste der Befestigungen des Verteidigungssystems von Dakien.
Das Militărlager von Inlăceni war fiir die V erteidigung der Ostgrenze der Provinz von
besonderer Bedeutung, in erster Linie wegen seiner zentralen Position in diesem Abschnitt
und dann wegen seiner Lage auf einer Wasserscheide, was die Kontrolle zweier wichtiger, an
den beiden Tîrnave-Fliissen gelegener 'Obergănge ermOglichte. Seine Lage erweist, daJ3 in
seiner Funktion das Hauptgewicht mehr auf Eingreifen als auf Bewachung und Kontrolle
gelegt wurde. Diese Obliegenheit wird auch durch die Art der hier stationierenden Truppen
bekrăftigt. Die Lage und Rolle des Militărlagers verlangte eine taktische Einheit von groJ3er
Beweglichkeit. Aus diesem Grunde waren die ins Lager verlegten Einheiten aus Infanterie und
Kavallerie gemischt _oder sie erhielten diese Zusammensetzung am Ort, nach ihrer An.kunft
dort.
Das Lager war auf dem abfallenden Ende einer Bergnase, die zum Firtoş-Hiigel gehOrte,
angelegt. Das Deobachtungsfeld des Lagers war infolge dieser Position ziemlich bcschrănkt,
Castrul roman de la lnlăcmi 271
aber auch weil die umliegenden Hilgel es beherrschten. Um seinen Obliegenheiten nachzukom-
men, mu.Bte es sich auf die Verbindung mit der vorgeschobenen Linie von Wacht- und Mel-
dettinnen verlassen.
Die in den Jahren 1947 und 1950 durchgefilhrten Grabungen identifizierten an der Um-
wallung zwei Bauphasen und an den befestigten Teilen der Steinmauer noch zwei Phasen.
Anfănglich, wahrscheinlich gleich nach der Eroberung, etwa um 110 u.Z. wurde ein
Erdlager errichtet. Seine vermutlichen Ausmal3e waren 140 X 142 m. Seine Bauteile wurden
nicht zur Gănze bestimmt. Nur der Erdwall mit dem dazugehorigen Graben konnten filr diese
Phase sicher ermittelt werden. Die Garnison dieses Lagers bildete die cohors VIII Raetorum
miliaria C.R. equitata, die hier wahrscheinlich bis gegen Mitte des 2. Jhs. u. U. verblieb.
Spăter wurde eine Festungsmauer errichtet. Die Oberflăche des Steinlagers deckt sich
mit der vorhergehenden. Die Ausmal3e dieses neuen Lagers betragen 142 x 146 m. Die porta
decumana befand sich auf der hohergelegenen Seite des Hangs, gegen den „Feind"; die pol'ta
pl'aetMia lag auf der unteren Hangseite gegen das Innere der Provinz. Die Wallmauer war
aus Bruchsteinen aufgefiihrt. Auf der Ostseite gegen den Hang weist die Mauer eine Reihe
Stiltzpfeiler auf. Die Ecken des Lagers waren abgerundet, hatten aber keine Tilrme. Die
Tore waren ziemlich eng; ihre Tiirme waren viereckig und sprangen etwa 0,50 m im Durch-
schnitt aus der Umfassungsmauer nach aul3en vor. Einige der Tortilrme erlitten, nach ihrer
Errichtung, Umbauten. Der Grundril3 des Lagers ist ein nicht ganz regelmăl3iges Viereck.
Auf der Sildseite baucht sich die Mauer nach aul3en. auf der Westseite hingegen weicht sie
von der Geraden ab, indem sie beiderseits des Tores nach innen verliiuft.
Im Lagerinneren wurde nur die via principalis identifiziert. In der l'etentura und prae-
tentura sind keine Ilaulichkeiten nachgewiesen. Nur in der Lagermitte konnte das Komman-
danturgebăude (principia) festgestellt werden und auf dem latus sinistrum zwei Bauten, die
wohl als Speicher (horrea) dienten. Aufgrund der Bauweise und des epigraphischen Fundstoffs
diirfte das Steinlager folgendermal3en datiert werden : eine erste Etappe, die an das Ende
von Hadrians Herrschaft oder in die Zeit des Antoninus Pius fălit. Eine zweite Etappe ist
durch grol3e Herstellungsarbeiten oder sogar Wiederaufbau zur Zeit des M. Aurelius Antoninus
(Caracalla) gekennzeichnet. Diese Kompromil310sung wurde deshalb angenommen, weil nicht
geniigend Angaben filr jedc der vorgeschlagenen Zeitspannen vorhanden sind.
Das Steinlager wurde von der cohors III! Hispanorum erbaut, die zu Beginn des 3. Jhs.
u.Z. den Beinamen equitata filhrte. Diese Einheit stand im Lager bis zu dessen Ende. Ihre
in Inschriften genannten Offiziere sind italischer Herkunft oder stammen aus den alten Pro-
vinzen des Reiches (Mauretanien, Afrika). Das epigraphische Fundgut, besonders die Ziegel,
bezeugen die Anwesenheit einer Abteilung der Legio XIII Gemina in der Friihzeit und die
von Soldaten der cohors I Alpinorum, die ihren Sitz in den nordlich gelegenen Nachbar-
lagern hatte. Man weil3 aber nicht sicher. ob das Vorkommen von Stempelziegeln diese beiden
Einheiten nicht blol3 eine Ausfuhr von Baumaterial aus ihren Standorten bedeutete.
Um die Mitte des 3. Jhs. wurden im Lager dringende Reparatur- und Befestigungsar-
beiten durchgefilhrt. Bine Anzahl von Inschriftsteinen aus der Zeit der Severer wurde filr die
Sperrmauern der Tore verwendet.
60 m westlich wurde am Hang das Lagerbad festgestellt und untersucht ; es ist dies ein
wohlerhaltener Steinbau, bei dem die typischen Răume eines romischen Bades festgestellt
wurden.
Es kam nur wenig archăologischer Fundstoff ans Licht, hauptsăchlich deshalb, weil die
Ausgrabungen an der Umfassungsmauer gemacht wurden. Die Bestimmung und Vorlage der
Fundkategorien, wie viel davon vorhanden, dient hauptsăchlich a1s Entsprechung fiir alle
anderen Entdeckungen und Forschungen von der Ostgrenze der Provinz. Jedenfalls bietet
das archăologische Material, so gering es auch ist ,eine ganze Reihe von Daten liber das
Lager und die dort stationierten Einheiten.
Die Untersuchungen von Inlliceni erbrachten - obwohl sie im Anfangsstadium ver-
blieben - doch nene und wichtige Erkenntnisse liber die Geschichte des Militărlagers, seine
Dauer und Phasen sowie seine Rolle innerhalb des Limes. Die Angaben liber das Lager, dle
hier stationierten Truppen, liber den aus den Grabungen erzielten Fundstoff filllen eine em-
pfind.liche Llicke in der Kenntnis liber die Ostgrenze des romischen Dakien aus und ergeben
ein Bild der dakisch-romischen Kultur in diesem Gebiet.
272 N. GUDEA
VERZEICHNIS DER TEXTABBILDUNGEN
Abb. 1. Karte des Verteidigungssystems im romischen Dakien.

Abb. 2. Ostgebiet des romischen Dakien mit den Verbindungen des Militli.rlagers von Inlăceni.
Abb. 3. Topographische Lageskizze des Militiirlagers. I. Teilstiick ; 2. Skizze nach Paulovics.
Abb. 4. Plan des Lagers, aufgenommen nach den Grabungen von 1947.
Abb. 5. Plan des Lagers, aufgenommen nach den Ausgrabungen von 1950 (vgl. SCIV, 2,
1951, Taf. IV).
Abb. 6. Plan des Lagers mit allen Ausgrabungen.
Abb. 7. Profil des Schnittes B (28) auf der Ostseite.
Abb. 8. Profil des Schnittes C (48) auf der Westseite neben dem westlichen Eck.
Abb. 9. Profil des Schnittes A (16) auf der Nordseite neben dem nordwestlichen Eck.
Abb. 10. Topographischer AufriJ3 des Lagergebiets.
Abb. 11. Plăne der „Tiirme" an den Lagerecken: NW, SO, und NO.
Abb. 12. Plan der porta praetoria ; Plan der porta decumana.
Abb. 13. Porta praetoria. Ansicht von den Ausgrabungen.
Abb. 17. Plan der porta principalis dextra ; Plan der porta principalis sinistra.
Abb. 18. Porta principalis dextra. Ansicht von den Ausgrabungen.
Abb. 22. Porta principalis sinistra. Ansicht von den Ausgrabungen. Profil des Schnittes B
(28), Blick von auJ3en.
Abb. 23. Plan des Kommandanturgebăudes (principia).
Abb. 24. Denkmalsockel aus dem Hof der Kommandantur.
Abb. 25. Plan des Lagerbades.
TAFELVERZEICHNIS
Taf. I. Terra sigilla ta.

Taf. II. TongefăJ3e. Topfe aus rotem Ton.
Taf. III. TongefăJ3e. Topfe aus grauem Ton.
Taf. IV. TongefăJ3e.
Taf. V. Tongefăl3e. Schiisseln aus rotem Ton.
Taf. VI. TongefăJ3e. Schiisseln aus grauem Ton.
Taf. VII. Scherben groJ3er GefăJ3e, KrausengefăJ3e und Henkel.
Taf. VIII. Deckel und Kannen. TongefăJ3e.
Taf. IX. TongefăJ3e. Boden verschiedener GefăBformen.
Taf. X. Zierelemente auf Tongefăl3en ; handgearbeitete Tonware.
Taf. XI. Tongegenstănde: Spinnwirtel, Lampe.
Taf. XII. Keramische Baustoffe: l\fauer-, Dach- und Hohlziegel.
Taf. XIII. Stempel der cohors IIII Hispanoru.m auf Mauer- und Dachziegeln.
Taf. XIV. Stempel der cohors I Alpinorum und der legio XIII Gemina.
Taf. XV. Dachziegel mit dem Stempel der cohors IIII Hispanorum (Foto).
Taf. XVI. Dachziegel mit dem Stempel der cohors IIII Hispanoru.m und der cohors I
Alpinorum (Foto).
Taf. XVII. Eisenwaffen.
Taf. XVIII. Verschiedene Eisenwerkzeuge und -gerăte.
Taf. XIX. Eisenwerkstiicke zur Verwendung beim Bau.
Taf. XX. Verschiedene Eisenstiicke.
Taf. XXI. Bronze-Patere (MaJ3st. 1/2).
Taf. XXII. Bronze-Patere (Foto).

Taf. XXIII. Bruchstiicke von verschiedenen Bronzegegenstănden.
Taf. XXIV. Bronze- Glas- und Knoch~egenstande.
Taf. XXV. Inschriften, gesetzt von Hilfstruppeneinheiten (Zeichnungen).
Taf. XXVI. Inschriften der Hilfstruppeneinheiten (Foto).
Taf. XXVII. Inschrift Nr. 5 (erganzt); Inschrift Nr. 6 (ergănzt).
Taf. XXVIII. Inschrift Nr. 2.
Taf. XXIX. Bruchstiicke von Steininschriften.
Taf. XXX. Steininschriften, gefunden im Lager und in der Umgebung.
Taf. XXXI. Bruchstiicke von Steindenkmfilem aus dem Lager.
Taf. XXXII. Bruchstiicke von Steindenkmfilem aus dem Lager.
Taf. XXXIII. Bruchstiicke einer bei der porte praetoria gefundenen Statue.
Taf. XXXIV. Bruchstiicke von Handmiihlen, einem SteingefaJ3 und Wurfgeschosse aus Stein.
Taf. XXXV. Wurfgeschosse aus Ton.
FIBULE ROMANE DIN COLECŢDLE MUZEULUI DE ISTORIE
AL TRANSILVANIEI
I. INTRODUCERE
Agrafele cunoscute sub numele de fibule sînt un accesoriu vestimentar

Întrebuinţat încă din epoca bronzuluit. La romani folosirea fibulei este gene-
ralizată, ea intră În alcătuirea toaletei ambelor sexe jucînd oarecum rolul
nasturilor din zilele noastre. Mai trebuie adăugat că asemenea piese comple-
tează ţinuta vestimentară atît a civililor cît şi pe cea a militarilor. ln ma-
rea lor majoritate fibulele romane sînt confecţionate din bronz, la care tre-
buiesc adăugate cele lucrate din metale preţioase: aur şi argint, constituind
adevărate bijuterii. Preocuparea pentru ornamentarea fibulelor este evidentă
chiar şi atunci cînd nu sînt lucrate din metale nobile. În cadrul fibulelor deo-
sebit de aspectuoase se cuvin amintite cele decorate cu email colorat ori cele
care folosesc pietre preţioase.
Fiind vorba de piese ce intra m compunerea ţinutei vestimentare gene-
ralizate şi foarte frecvente este firesc ca fibulele să fie descoperite în toate
aşezările, fie ele de caracter civil ori militar de pe Întreg cuprinsul imperiului
roman. La aşezări vin să se adauge necropolele unde, de asemenea, se Întîlnesc
fibule în număr mare constituind consecinţa firească a faptului că defunctul
este inhumat ori incinerat cu Întreaga lui îmbrăcăminte.
Modificările succesive a fibulelor romane afectînd în aceeaşi măsură atît
forma cît şi ornamentarea pot fi cu destulă uşurinţă urmărite. Aceste modi-
ficări, în covîrşitoarea lor majoritate, nu reprezintă capricii individuale ci
adevărate modele obţinute cu ajutorul tiparelor, prezentînd constanţă şi uni-
formitate pe spaţii foarte mari din împărăţia cezarilor. Ele sînt produse în
ateliere specializate şi difuzate pe arii geografice largi. Fibulele descoperite în
asociere cu materiale ce pot fi datate cu certitudine, cum ar fi de exemplu
inscripţiile ori monedele în cadrul mormintelor ce constituie complexe Închise,
au devenit pentru arheologi încă· de timpuriu, elemente principale de stabi-
lirea cronologiei. De cele mai multe ori fibulele se folosesc pentru datări la
fel ca şi monedele. Iată de ce studiul fibulelor prezintă un interes deosebit
din punct de vedere arheologic. Dar, pe lingă interesul arheologic fibulele
ne ajută la stabilirea legăturilor comerciale ce au existat Între diferite teri-
torii, aruncă o lumină asupra mişcărilor de populaţii, asupra intensităţii unor
1 Pentru fibule a se vedea articolul Fibula redactat de S. Reinach În DA, 1896, p.

1101-1112.
I. H. CRIŞAN
276
fenomene etc., constituind un valoros document istoric, mai ales atunci cînd
tabloul epocii respective este slab conturat de izvoarele scrise.
Din cele spuse reiese că studiul fibulelor romane este deosebit de util atît
În privinţa determinărilor cronologice cît şi în clarificarea unor evenimente
istorice.
Astăzi este un fapt binecunoscut că în Dacia, pe parcursul celor 165 de
ani cît a durat stăpînirea Romei, a existat o intensă viaţă romană manifestată
pe toate coordonatele. Vestigiile romane abundă peste tot2 • Printre acestea
în mod firesc se înscriu fibulele. Ele sînt astăzi numeroase, provenind din
descoperiri Întîmplătoare, în marea lor majoritate, ori scoase la lumină pe
calea săpăturilor arheologice. Din păcate însă numai foarte puţine dintre
fibulele găsite În Dacia au fost publicate, masa lor este încă inedită şi se
păstrează În diferitele muzee ale ţării sau în colecţii particulare. Unele fibule
romane din Dacia - din fericire nu prea multe - au intrat În coleqiile
muzeelor din străinătate.
Se impune deci imperios alcătuirea unei monografii asupra fibulelor ro-
mane din Dacia3 , monografie ce nu poate fi elaborată fără publicarea în prea-
labil a colecţiilor de fibule de la diferite muzee, în special a acelora care po-
sedă un număr mai mare. Pînă acum au fost publicate doar fibulele din co-
lecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti de către Dorin Po-
pescu4. In vederea Întocmirii unei asemenea monografii, publicăm acum fi-
bulele romane din colecţiile Muzeului de istorie al Transilvaniei din Cluj-
N apoca, cu convingerea că această lucrare Ya fi utilă tuturor acelora care Yor
să determine materiale asemănătoare şi că ea aduce o modestă contribuţie la
una dintre problemele majore ale istoriei noastre vechi şi anume aceea a con-
tinuităţii populaţiei daco-romane după abandonarea Daciei de către autori-
tăţile romane, fapt Întîmplat la anul 271.
In legătură cu materialul pe care-l publicăm se impun a fi făcute cîteva
precizări. Am inclus În lucrarea de faţă numai fibulele care fac parte din
vechile colecţii ale muzeului clujean, nu şi pe cele ce provin din săpăturile
efectuate după cel de al doilea război mondial, ce urmează a fi publicate de
către descoperitorii lor.
Din datele înscrise În registrele de inventar5 ale muzeului din Cluj-Na-
poca reiese că cele mai multe fibule au fost achiziţionate prin donaţii ori prin
cumpărare, Începînd Încă din secolul trecut, provenind din descoperiri Întîm-
2 A se vedea în acest sens T.I.R., L 34, Budapest, 1968 şi L 35, Bucureşti, 1969.
3 Aşa cum sînt pentru provincia vecină: Pannonia, cele ale lui I. Kovrig, A csaszarkori
fibulak Joformai Pannoniaban - Die Haupttypen der kaiserzeitlichen Fibeln in Pannonien,
în Diss.Pann., Ser. II, nr. 4, Budapest 1937 şi E. Patek, A Pannoniai fibulatipusok elterjedese
es eredete - Verbreitung und Herkunft der romischen Fibeltypen in Pannonien, în Diss.Pann.
Ser. II, nr. 19, Budapest, 1942, sau pentru teritoriul U.R.S.S. cea a lui A. K. Ambroz,
Fibuli iuga evropeiskoi ciasti S.S.S.R. li v. do n.e. - IV v.n.e., Moskva, 1966, ori pentru
Slovacia: M. Lamiova-Schrniedlova, Die Fibeln der Romerzeit in der Slowakei, SZA, 5, 1961.
4 D. Popescu, Fibules en bronze des collections du Musee national des antiquites, în
Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 239-246; idem, Fibeln aus dem Nationalmuseum fur Alter-
tumer in Bucureşti, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 485-505.
5 La extragerea datelor am fost ajutat de colegul Ştefan Ferenczi, şeful secţiei daco-
romane a muzeului, căruia îi exprim şi pe această cale cele mai vii mulţumiri.
Fibule romane în muzeul din Clui-Napoca 277
plătoare, foarte puţine sînt cele care au fost scoase la lumină pe calea săpătu
rilor arheologice. Din păcate nu mai putem astăzi preciza pentru toate fibu-
lele locul unde ele au fost descoperite, aşa este cazul cu 19 exemplare din
totalul de 124. Teritoriul din care provin fibulele este cel al Transilvaniei,
cu excepţia a şase exemplare care au fost aduse din Ungaria, una găsită la
Gyor şi cinci în jud. Fejer (Pannonia romană). Dat fiind faptul că în covîr-
şitoarea lor majoritate (105 din 124) fibulele ale căror loc de descoperire este
cunoscut provin din Transilvania, putem presupune că şi cele 19 exemplare
cu loc de descoperire neprecizat au fost găsite tot aici. In sprijinul acestei pre-
supuneri vine să se adauge faptul că În unele cazuri registrele de inventar
menţionează ca domiciliu a celui de la care s-a achiziţionat fibule, localităţi
din Transilvania.
Fibulele din muzeul clujean provin de pe teritoriul oraşelor romane ale
Daciei, din castre sau din aşezări rurale. Făcînd o statistică constatăm urmă
toarele:
Cele mai multe fibule (36) provin de la Veţel, jud. Hunedoara, Micia
romană, localitate bine cunoscută prin numeroasele sale descoperiri 6 • Urmea-
ză apoi Alba Iulia - Apulum cu 14 exemplare, Moigrad - Porolissum cu
10 fibule, Turda - Potaissa cu 6 exemplare. Tot şase fibule provin de la
Ilişua, jud. Bistriţa Năsăud şi ea localitate romană bine cunoscută cu castru
şi aşezare civilă 7 • Trei fibule provin de la Comălău unde a existat o forti-
ficaţie romană şi aşezarea civilă corespunzătoare ei 8 • Două fibule au fost
găsite la Cluj-Napoca, iar alte două la Săr:ăţeni jud. Mureş 9 • Pe teritoriul co-
munei Creaca, jud. Sălaj a existat o carieră de piatră romană 10 • Din această
localitate două fibule au ajuns În coleqiile muzeului din Cluj-Napoca. Deşi
situată În afara graniţelor provinciei Dacia, localitatea Şimleul Silvaniei jud.
Sălaj este reprezentată prin două fibule. Cîte o fibulă provine din localităţile:
Cojocna, Boarta, Cătina, Feldioara, Simioneşti, Aţei, Jibert, Apoldul Mare,
Cetea, Hălmeag, Făgăraş. ln marea majoritate a localităţilor enumerate mai
sus au fost descoperite şi alte materiale romane 11 •
Din punct de vedere al metalului din care au fost lucrate cele 124 de
fibule ce ne preocupă, doar patru sînt de argint, una de bronz argintat iar
restul sîn t de bronz.
Ca tipuri, fibulei~ romane, din muzeul clujan sînt foarte variate. Am
putea să spunem că sînt prezente toate tipurile de fibule cunoscute În pro-
vinciile învecinate ale Imperiului. Ne gîndim În primul rînd la Pannonia,
provincie din care au fost bine studiate, adunate şi publicate fibulele. Fiind
vorba de descoperiri vechi la care nu cunoaştem amănunte În legătură cu me-
e Bibliografia privind această localitate poate fi găsită în T.I.R., L, 34, p. 79-80.

7 T.I.R„ L. 35, p. 46.
a T.I.R., L. 35, p. 34.
9 La Sărăţeni a existat un castru roman vezi Z. Szekely, Sondaiele executate de Muzeul
Regional din Sf. Gheorghe, în Materiale, 8, 1962, p. 331-336 cu bibliografia mai veche.
1o Bibliografia privind această localitate în T.I.R., L. 34, p. 50.
11 Pentru acestea trimitem la Repertoriul Arheologic al României, lucrare colectivă
în manuscris la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, unde este adunată în-
treaga bibliografie.
I. H. CRIŞAN
278
diul arheologic În care au fost descoperite sau obiectele cu care se asociază,

n-am intreprins studii comparative mai ample mulţumindu-se doar cu în-
cadrarea lor în tipologia şi limitarea cronologică cunoscută din repertoriile
ce ne-au stat la îndemînă.
O atenţie sporită am acordat fibulelor cunoscute sub numele de fibule
cu capete de ceapă ce se datează în secolul IV e.n., atenţie ce se justifică
prin problematica istorică majoră la a cărei soluţionare contribuie.
Fibulele le vom discuta grupat pe tipuri, încadrîndu-ne În cea mai mare
parte în grupările deja stabilite. ln legătură cu acestea vom da pentru fiecare
în parte datele cronologice şi nu vom cita decît în anumite cazuri speciale
analogii mai numeroase. Toate acestea pot fi găsite în studiile speciale con-
sacrate fibulelor romane.
In legătură cu terminologia am întimpinat destule dificultăţi, datorită
faptului că în literatura noastră arheologică nu există pentru fibulele romane
o terminologie consacrată şi general Întrebuinţată. Pentru a putea fi Înţe
leşi am făcut de cele mai multe ori traduceri a termenilor din alte limbi,
menţionînd în paranteză şi denumirea în limba respectivă.
Catalogul este Întocmit Într-o formă succintă, fără să descriem amănunţit
fiecare fibulă în parte. Am procedat aşa pentru a nu ne repeta inutil. Am
menţionat doar acele elemente ce nu pot fi văzute pe reproduceri sau date cu
privire la starea de conservare a fibulelor ori amănuntele ce le deosebesc pe
unele de tipul cunoscut.
Pentru a veni În ajutorul cititorului care doreşte o orientare rapidă asu-
pra uneia sau alteia dintre fibulele pe care le publicăm am Întocmit o expli-
caţie a planşelor În care r.:el interesat va găsi locul de descoperire a fibulei
ce-l interesează, pagina la care este discutat tipul căreia aparţine şi pagina din
Catalog unde ea este descrisă.
ln încheierea acestei introduceri socotim necesar să arătăm că pînă acum
nu avem documentate ateliere de confeqionarea fibulelor În Dacia, ceea ce
ar presupune importarea lor din alte provincii. Numărul mare al descoperiri-
lor ne dă Însă dreptul sa presupunem totuşi existenţa lor.
II. TIPURI DE FIBULE
I. Fibule puternic profilate (Kraftigprofilierte Fibeln), PI. I-II, XV.
Caracteristica principală a acestui tip de fibulă o constituie încovoierea

accentuată a corpului, de unde derivă şi denumirea lui. La aceasta se adaugă
existenţa uneia sau chiar a două nodozităţi situate pe corp. Sistemul de închi-
dere este cu arc, iar portagrafa este de dimensiuni mari. La variantele timpu-
rii ale tipului portagrafa este situată vertical, paralel cu piciorul fibulei, pe
cînd la variantele mai tîrzii portagrafa este mai lată însă mai scurtă şi pla-
sată în regiunea inferioară a piciorului. O altă caracteristică a variantelor
tîrzii o constituie aplatizarea nodozităţii de pe corp şi uneori înlocuirea ei cu
cîteva linii În relief.
Fibule romane În muzeul din Cluj-Napoca 279
Toate fibulele puternic profilate au piciorul terminat în cite un buton de

diferite dimensiuni. In cadrul acestui tip O. Almgren12 deosebeşte două serii
principale şi anume o serie care are o plăcuţă ce acopere spiralele arcului şi
o a doua la care acesta lipseşte iar spiralele arcului sînt libere.
Este neîndoielnic că fibulele puternic profilate îşi au originea în fibulele
epocii Latene. Teritoriul de formare a acestui tip de fibulă pare să fie cel al
Italiei de nord şi a Alpilort3, de unde s-a răspîndit pe un spaţiu foarte larg
constituind unul dintre tipurile de fibule provincial romane foarte răspîndi
te. Fibulele puternic profilate sînt foarte numeroase în provinciile dunărene
ale Imperiului, În Pannonia şi Noricum 14 • Ele se întîlnesc şi În afara graniţelor
Imperiului ca de ex. pe teritoriul Slovaciei 15 sau URSSt6.
Fibulele puternic profilate apar încă la începutul erei noastre şi au o
durată de existenţă lungă, eşalonată pe tot parcursul secolelor I şi 11 17 •
Exemplarele de fibule puternic profilate din muzeul clujan aparţin în
marea lor majoritate, variantelor tîrzii la care nodozitatea este aplatizată ori
chiar disparentă, iar portagrafa caracteristică pentru variantele tîrzii. Este
de menţionat că şi unele fibule aparţinînd variantelor tîrzii au plăcuţă ce
maschează arcul (vezi pi. I, 4, 5, 8). Patru exemplare (pi. I, 7 şi pi. II, 4, 5,
6) pot fi încadrate în variantele mai timpurii a fibulelor puternic profilate
însă pe parcursul final de existenţă a acestora.
Fibulele puternic profilate din muzeul clujan se datează în sec. li. Este
posibil ca cele care aparţin variantelor mai timpurii să se dateze în prima
jumătate a sec. II.
II. Fibule cu placă triunghiulară (pl. II, 1-2, XV, 3, 7.)
Caracteristic pentru aceste fibule este piciorul alcătuit dintr-o placă de

formă triunghiulară, deobicei ornamentată cu motive incizate. Corpul este
scurt şi puternic reliefat. Sistemul de închidere este alcătuit dintr-un arc pu-
ternic, mascat uneori de o plăcuţă de mici dimensiuni. Portagrafa este joasă
şi lată pornind din placa piciorului.
Existenţa corpului puternic profilat i-a determinat pe unii autori să În-
cadreze aceste fibule În tipul fibulelor puternic profilate18 • Alţii Însă le În-
cadrează în alte tipuri. Aşa de exemplu D. Popescu19 crede că fibulele cu
placă triunghiulară aparţin grupei I a lui Almgren (Armbrustfibeln) iar M.
' 2 O. Almgren, Studien uber nordeuropăische Fibdformen (Mannus-Bibliothek, nr. 32),

Leipzig, 1923, p. 34 (în continuare vom cita doar Almgren).
13 E. Patek, op. cit., p. 21-26 (în continuare vom cita doar Patek).
14 I. Kovrig, op. cit., p. 116-119 (citat în continuare Kovrig); Patek, p. 22-23.
15 M. Lam.iova Schmidlova, Die Fibt:ln der Romerzeit in der "Slowakei, în SZA, 5,
1961, grupa F şi H.
16 A. K. Ambroz, op. cit., grupa 10, p. 36-40, fig. 7 şi 20 (în continuare vom cita
Ambroz).
17 Almgren, p. 36; Patek, p. 26-26.
1s Kovrig, p. 118, pl. XVI, 161; Patek, p. 95, pi. IV, 14.
19 D. Popescu, în Dacia 9-10, 1941-1944, p. 494 nr. 57-58.
I. H. CRIŞAN
280
Lamiova-Schmiedlova le încadrează în tipul tîrziu a fibulelor „cu ochi" (jiin-

gere Augenfibeln)20.
Fibulele cu placă triunghiulară sînt frecvente pe teritoriul provinciei Pan-
nonia21. Ele se cunosc din Retia 22 , sau de pe teritoriul Slovaciei 23.
Datarea fibulelor cu placă triunghiulară este, în general, cea stabilită
pentru fibulele puternic profilate şi anume a doua jumătate a sec. I şi sec. II.
Cele din Dacia se datează în sec. II, poate În prima jumătate.
III. Fibule cu cap în formă de ancoră (Ankerfibeln) (pl. III, IV, 1-3;
XVI).
Caracteristica principală a acestui tip de fibulă o constituie existenţa a

două braţe curbate, în genul braţelor unei ancore. La cele mai multe exem-
plare capul fibulei este masiv şi piciorul destul de scurt. Portagrafa este
Înaltă şi lată corespunzînd Întregului picior al fibulei. Sistemul de Închidere
este cu arc masiv. O altă caracteristică• a fibulelor cu cap în formă de an-
coră o constituie existenţa unei nodozităţi situată În punctul de unire a cor-
pului cu piciorul fibulei. Sub această nodozitate, la cele mai multe exemplare,
întîlnim două mici aripioare laterale, ornamentale. Piciorul fibulelor cu cap
În formă de ancoră se termină Într-un buton masiv ce poate fi prevăzut În
centru cu o mică proeminenţă. Vîrfurile braţelor de ancoră au şi ele, de
cele mai multe ori, cîte un mic buton. O altă caracteristică generală a fibu-
lelor cu cap în formă de ancoră o constituie existenţa unei plăci masive pla-
sată la baza ancorei care acopere spiralele arcului. Mai trebuie adăugat fap-
tul că unele dintre exemplarele de argint ale acestui tip de fibulă sînt orna-
mentate cu granulaţii.
În cadrul tipului de fibulă cu cap În formă de ancoră putem distinge,
din punct de vedere tipologic, trei variante şi anume: o variantă ce posedă
aripioare laterale sub nodozitate, o a doua care nu are asemenea aripioare şi
în sfîrşit a treia variantă ce se caracterizează prin dimensiunile reduse ale
capului fibulei cu braţe scurte şi cu piciorul lung. Sub nodozitate au cîte o
proeminenţă (pi. IV, 3).
Dintre cele 11 fibule cu cap În formă de ancoră pe care le posedă mu-
zeul clujan trei sînt de argint.
Aria de răspîndire a fibulelor cu cap În formă de ancoră se limitează la
spaţiul balcano-dunărean, lipsind din provinciile apusene ale Imperiului sau
din Germania liberă 2 4. Spaţiul limitat de răspîndue a fibulelor cu cap În
formă ,de ancoră dovedeşte că nu este vorba de un tip de fibulă provincial
roman generalizat ci de unul propriu spaţiului balcano-dunărean avîndu-şi
originea În cultura tracică.
2o M. Lamiova-Schmidlova, op. cit., grupa Di. p. 111, pi. 1, 7 (în continuare citam
doar M. Lamiova-Schmidlova).
21 Kovrig, p. 118.
22 Patek, p. 95.
23 M. Lamiovd-Schmidlova, p. 111.
24 Pauk, p. 30; I. H. Crişan, Le tresor d'Aţel et ses relations balkano-danubiennes, în
Dacia, N.S., 3, 1959, p. 358-359.
Fibule romane în muuul din Cluj-Napoca 281
Fibulele cu cap în formă de ancoră din argint intră în compunerea te-

zaurelor de argint ce dovedesc persistenţa, în epoca romană, a populaţiei
autohtone2.>.
Datarea tipului de fibulă cu cap În formă de ancoră nu este suficient
de bine precizată. Ele apar cu siguranţă în sec. 1126 şi se menţin pînă spre
mijlocul sec. III, după cum o dovedesc tezaurele ce conţin monede de la
Gordian III, cum sînt cele de la Vîrtopu şi Aţel 2 7.
IV. Fibule cu cap În formă de trompetă (Fibeln mit Trompetenkopf)

(pi. IV, 4-8, XVII, 1-5).
Fibulele cu cap în formă de trompetă au toate caracteristicile esenţiale

ale fibulelor puternic profilate, fapt pentru care toţi cercetătorii problemei
le ataşează acestui tip de fibulă. Deosebirea faţă de fibulele puternic profi-
late constă doar în capul lăţit al fibulei în genul unei trompete. Nodozita-
tea de pe corp poate fi masivă şi decorată sau aplatizată. Portagrafa este joa-
să şi lată, aşa cum este ea la variantele tîrzii ale fibulelor puternic profilate.
Aria de răspîndire a fibulelor cu cap în formă de trompetă cuprinde pe
lîngă provinciile dunărene ale Imperiului, Germania liberă o parte din Europa
nordică şi a URSS-ului2s.
ln legătură cu locul de formare a fibulelor cu cap în formă de trompetă
părerile sÎnt Împărţite. I. Kovrig bazîndu-se pe faptul că această formă este
foarte răspîndită În Pannonia, cu numeroase variante, este de părere că ea
s-a dezvoltat în Pannonia şi Noricum 29 • Tot În provinciile Imperiului caută
originile acestui tip de fibulă şi B. Svoboda30 . Pe de altă parte E. Patek
consideră că fibulele cu cap În formă de trompetă au luat naştere În terito-
riile libere ale Germaniei de N şi că de aici s-au răspîndit în provinciile du-
nărene ale lmperiului 31 . A. K. Ambroz este de părere că fibuiele cu cap în
formă de trompetă sînt specifice pentru Euroea nordică 32 .
Indiferent dacă fibulele cu cap În forma de trompetă au luat naştere în
provinciile dunărene ale Imperiului ori Înafara acestora, fapt este că ele se
Întîlnesc În Dacia33.
Datarea fibulelor cu cap În formă de trompetă nu este nici ea îndeajuns
precizată. I. Kovrig plasează apariţia acestor fibule la Începutul sec. 11 34 .
B. Svoboda spune că cele mai tîrzii fibule cu cap în formă de trompetă apar-
25 I. H. Crişan, op. cit., p. 366-367.

26 Pauk, p. 32.
21 I. H. Crişan, op. cit., p. 359.
2e Kovrig, p. 118, pi. VI, 60-61, VII, 62-71; Patek, p. 112-114; Ambroz, p. 38
fig. 7, 7, 9.
29 Kovrig, p. 118.
30 Cechy a rimske Imperium, Praha, 1948.
31 Patek, p. 112-114.
32 Ambroz, p. 38.
33 In afară de exemplarele pe care le publicăm acum vezi D. Popescu, în Dacia, 5-6,
1936-1936, p. 242, fig. 2, 8; Idem, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 492, fig.' 4, 45.
34
Kovrig, p. 118.
281 I. H. CRIŞAN
,: I
I
7 ~ PI. I
Fibule romane în muzeul din Cluj-Napoca 283
Pl. II
284 I. H. CRIŞAN
PI. III
Fibule romane În muzeid din Cluj-Napoca 285
' PI. IV
I. H. CRIŞAN
286
~r
t
•
„ fi
Pl. V
Fibul~ roman~ în m11zeul din Cl11j-Napoca 287
~~î îl Îlli
' ' Q
1(f V
r
~~
8
13
PI. VI
288 I. H. CRIŞAN
lt
6
PI. VII
2 3
7 a
„ 'u
Pl. VIII
:l90 I. H. CRIŞAN
lT( Vr
t
2.
s.
'
PI. IX
Fibule romaM În m11ze11l din Cl11i-Napoca 291
li
i
I ~
1r 1 8
,,
PI. X
I. H. CRIŞAN
292
Pl. XI
Fibule romane ·în muzeul din Cluj-Napoca 293
z.
,,
Pl.. XII
294 I. H. CRIŞAN
•)
r@_Q
~r
l
@@
@@
@@
5 (j
PI. XIII
Fibule Tomane În muzeul din Cluj-Napoca 295
..
V
"•v
"
PI. XIV
I. H. CRIŞAN
296
ţin primei jumătăţi a sec. II, iar cele mai multe le situează cronologic la pra-
gul dintre sec. I şi Il35.
J. H. Eggers36 clasează fibulele cu cap în formă de trompetă în grupa B1
stabilită de el, ceea cc cronologic înseamnă 1-50 e.n. A. K. Ambroz, pe baza
descoperirilor de pe teritoriul tJRSS, datează fibulele cu cap în formă de
trompetă în sec. II, iar pentru unele forme tîrzii presupune prelungirea lor
şi în sec. IIl 37 . ,
Fibulele cu cap În formă de trompetă din Dacia se datează îp. sec. II e.n.
V. Fibule plate (Scheibenfibeln) (pl. V, 1-6; pl. XVII, 6-11).
Caracteristica principală a fibulelor Încadrate în această categorie o

constituie aspectul lor asemănător cu cele mai multe broşe din zilele noastre
şi anume sînt plate, în formă de disc şi aci sistemul de închidere foarte sim-
plu. El este alcătuit dintr-un ac cu ţîţînă plasat pe dosul fibulei. Portagrafa
este Înaltă şi prevăzută cu o scobitură În care se prinde acul. Cele mai multe
fibule plate din colecţiile muzeului clujan sînt emailate,
Fibulele cu email sînt bine cunoscute În provinciile Imperiului şi au o
largă răspîndire şi În afara lui 38 . ln ce priveşte datarea fibulelor emailate,
Almgren este de· părere că ele aparţin primei jumătăţi a sec. 11139 • Patek
spune că fibulele emailate au fost În folosinţă mai ales În a doua jumătate a
sec. II şi la începutul sec. 1114°.
Tot din grupa fibuielor plate face parte şi o fibulă de bronz argintat
în formă de svastică terminată în capete de animale (pl. V, 5; XVII, 9). Ea
a fost publicată încă de AlmgrenH. Asemenea fibule sînt frecvente În Germania
liberă, dar se Întîlnesc şi În provinciile apusene ale Imperiului. Ele aparţin
perioadei tîrzii a Imperiului şi apar, în Germania liberă, Împreună cu fibulele
cu piciorul Întors pe dedesubt4 2 • ..
Două analogii foarte apropiate pentru fibula din muzeul: clujan se pă
strează În Muzeul Naţional din Bucureşti43.
VI. Fibule romane timpurii cu ţîţînă (Fruhromische Scharnierfibeln)

(pl. V, 7-11; XVII, 13-15, 17, 18).
Dat fiind numărul redus de fibule romane timpul'.ii cu ţîţînă pe care le

posedă muzeul din Ch1j am grupat aici două tipuri (le fibule şi an.ume: pe
35 Op. cit.
36 ]. H. Eggers, Zum absoluten Chronologie der romischm Kaiseruit im freien Ger-
manien, în JRGZM, 2, 1955, p. 230.
37 Ambroz, p. 38. ·
as. Almgren, p. 102-103; Patek, p. 118~123; I. Scllye, Les bronzes emailles de la
Pamzonie romaine, în Diss.Pann„ 2/8, Budapest, 1939, p. 34 şi urm.
39 Almgren, p. 102-103.
40 Pauk, p. 123.
n Almgren, pi. X, 232.
42 Pauk, p. 127-128. .
43
D. Popc6Cu, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 500, fig. 9, 96-97.
Fibule roman~ în muzeul din Cluj-Napoca 297
cele cunoscute sub denumirea: fibule de tip Aucissa (Aucissafibeln) şi fibulele

cu ochi (Augenfibeln).
Tipului Aucissa îi aparţine cu siguranţă exemplarul de pe pi. V, 11. Ipo-
tetic încadrăm în acelaşi tip şi fibulele de pe pi. V, 7, 10.
Fibulele de tip Aucissa au corpul plat şi foarte curbat cu o nervură
mediană. Partea superioară se termină într-o plăcuţă pe care uneori este
înscris Aucissa. Piciorul fibulei este prevăzut, la partea inferioară cu un
buton.
Tipul de fibulă Aucissa este foarte răspîndit în Întreaga Europă 44 . Din
punct de vedere cronologic fibulele de tip Aucissa se datează În sec. I, dar
continuă să existe şi în sec. II45.
Numărul mic al fibulelor de tip Aucissa din coleqia Muzeului clujan
şi în general din Dacia 46 , pare să-şi găsească explicaţia În faptul că acest tie
este caracteristic pentru secolul I şi îşi prelungeşte doar existenţa o perioada
de timp În sec. II, la Începutul căruia a luat naştere provincia Dacia.
Fibulele cu ochi (Augenfibeln) au luat naştere pe teritoriul Germaniei4 7
şi În provinciile învecinate. în celeialte provincii numărul lor este redus. Din
Dacia nu se cunosc decît exemplare aparţinînd variantelor tîrzii ale tipului
de fibulă cu ochi. Aşa sînt şi exemplarele din coleeţiile muzeului clujan
(pi. V, 8-9).
Ca şi în cazul fibulelor de tip Aucissa şi fibulele cu ochi se datează în
sec. I şi îşi prelungesc existenţa şi în sec. II4 8 •
VII. Fibule cu portagrafa înaltă (Fibeln mit hohem Nadelhalter, sau m::i1
frecvent Kniefibeln) (pi. VI-VII; XVIII).
Acest tip de fibule este foarte răspîndit În Dacia 49 de aceea este firesc
ca şi în coleqiile muzeului clujan fibulele cu portagrafă înaltă să fie foarte
numeroase. Una dintre caracteristicile principale ale acestui tip o constituie
existenţa unei plăcuţe, cel mai frecvent În formă de semidisc, situată la extre-
mitatea superioară a fibulei. în general ele sînt de dimensiuni reduse. Plă
cuţa superioară este de cele mai multe ori, decorată cu motive incizate. Exis-
tă exemplare la care plăcuţa are formă triunghiulară.
O altă caracteristică a fibulelor de acest tip o constituie portagrafa înal-
tă ce a dat şi denumirea tipului. Corpul este încovoiat, În cele mai multe
cazuri curbat, mai mult ori mai puţin. Există însă şi fibule la care Încovoie-
rea se face unghiular. La unele exemplare chiar sub un unghi drept.
Piciorul fibulelor cu portagrafa înaltă este terminat într-o mică plăcuţă
de forma unui semidisc, prevăzută obişnuit cu un mic butonaş. Există Însă
şi exemplare la care piciorul se termină Într-un buton. Sistemul de Închidere
44 Patek, p. 105-109.
40
Patek, p. 108-109.
46 D. Popescu, op. cit„ p. 487, fig. 2, 6-9, 11.
47 Almgren, Grupa III, p. 22.
48 Patek, p. 112.
49
D. Popescu, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 493.
298 I. H. CRIŞAN
la marea majoritate a fibulelor cu portagrafa Înaltă se face prin resort. Nu

lipsesc însă nici exemplarele aparţinînd acestui tip la care închiderea se
realizează prin ţÎţînă.
Datorită număruiui mare de fibule cu portagrafa înaltă pe care le poseda
Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca este firesc să putem dis-
tinge În cadrul acestora mai multe variante.
O grupă aparte o formează acele fibule cu portagrafa înaltă care au re-
sortul inclus Într-un cartuş. Ele sînt numeroase în colecţia de care ne ocu-
păm (pi. VI, 1-4, 6-7, 11, VII, 2, 4). Unele dintre fibulele cu resortul În-
chis În cartuş, sînt de dimensiuni foarte reduse.
lntr-o variantă aparte trebuiesc grupate acele fibule care sînt prevăzute
cu o bară mai lungă sau mai scurtă, iar corpul este prevăzut cu două aripioare
laterale. (pi. VI, 12, 14, VII, 7).
O altă grupă o formează fibulele care au portagrafa aşezată orizontal
~i prevăzută cu o scobitură menită să primească acul. Asemenea fibule sînt
nwneroase la Brigetio şi se presupune că erau fabricate acolo 50 • ln muzeul
(I„ la Cluj există un singur exemplar aparţinînd acestei variante (pi. VII, 10).
In sfîrşit, o altă variantă o constituie acele fibule care au capul mare cu
placa semiovală mult lăţită. Piciorul este şi el foarte lat, de formă triunghiu-
lară iar corpul prevăzut cu o perforaţie patrulateră 51 • Asemenea fibule sînt
foarte numeroase În Germania şi se par că ele au luat naştere sub influenţă
germanică 5 2. Muzeul din Cluj posedă un singur exemplar aparţinînd acestei
nriante (pl. VI, 8).
Fibulele cu portagrafa înaltă sînt foarte numeroase În descoperirile fă
cute pe teritoriile fostelor provincii dun;irene: Pannonia, Noricum, Raetia,
Dacia. Ele sînt prezente În număr mare în castrele de pe limesul germanic.
N1:1 lipsesc nici din Britannia. In barbaricum constituie doar apariţii izolate 53 •
In ceea ce priveşte originea fibulelor cu portagrafă înaltă autorii sînt
de acord că ele au luat naştere din fibulele puternic profilate. În acest sens
este semnificativă o piesă din muzeul clujan care are toate caracteristicile fi-
bulelor puternic profilate, însă este prevăzută cu placă de forma unui semi-
disc element specific fibulelor cu portagrafa Înaltă. Deci, este vorba de un
exemplar hibrid care Însumează caracteristici esenţiale ce aparţin la doua ti-
puri diferite (pl. VII, 11 ).
Dacă referitor la tipul de fibulă din care derivă cele cu portagrafă înal-
tă autorii sînt de acord, nu acelaşi lucru se poate spune despre spaţiul În care
ele au luat naştere. S-a formulat părerea că fibulele cu portagrafă înaltă au
luat naştere pe teritoriul Germaniei libere, în opoziţie cu cea care susţine că
locul lor de formare îl constituie provinciile vestice ale Imperiului de unde
au fost preluate de către provinciile dunărene 5 4.
so Kovrig, p. 121.
s1 Almgren, p. 128-129.
s2 Patek, p. 134-135.
53 Patek, p. 130.
~• Vezi discuţia la Patek, p. 130-137 cu bibliografia respectivă.
Fibule roman~ În muzeul din Cluj-Napoca 299
ln ceea ce priveşte cronologia fibulelor cu portagrafă Înaltă este general

admis că ele au o lungă perioadă de existenţă eşalonată în timp din sec. II
pînă În sec. IV. Almgren 55 le datează de la sfîrşitul sec. II pînă la sfîrşitul
sec. III. Kovrig este de părere că ele sînt În uz mai devreme, chiar din a
doua jumătate a sec. I56.
Variantele timpurii sînt prevăzute cu resort, pe cînd cele tîrzii pe lingă
resort folosesc şi ţÎţÎna.
VIII. Fibule În formă de T cu arc (T - Fibeln mit Spiralkonstruktion),

pi. VIII, 2, 3 şi pi. IX, 10.
Fibulele în formă de T cu arc, în provinciile romane sînt puţine. Ele sînt

numeroase însă În teritoriile germanice. De aceea este logic ca şi În colecţiile
muzeului clujan acest tip de fibulă să fie slab reprezentat. ln total avem doar
trei exemplare. Ele aparţin grupei 6 a lui Almgren şi derivă, după părerea
acestuia, din fibulele cu picior întors pe dedesubt.
Dintre cele trei fibule în formă de T cu arc din muzeul clujan două se
termină într-un mic buton, iar una este masivă şi are o placă în formă de
semidisc.
Se pare că aceste fibule au ajuns În Dacia din spaţiul nord-pontic.
E. Patek le datează în prima jumătate a sec. III 58 , iar Ambroz spune că
ele aparţin secolului III şi Începutului secolului următor5 9 •
IX. Fibule în formă de T cu ţîţînă (T - Fibeln mit Scharniereinrichtung)

(pi. VIII, 1, 4-12; IX, 1-9, 11; X 4, 8-11).
Dacă fibulele în formă de T cu arc sînt foarte puţine În Dacia şi deci

slab reprezentate în colecţiile muzeului clujan, în schimb cele în formă de T
cu sistem de închidere prin ţÎţînă sînt foarte numeroase. Am putea spune că
acest tip de fibulă este cel mai frecvent.
Prima dintre caracteristicile esenţiale ale acestui tip de fibulă o constituie
forma mai mult ori mai puţin apropiată de cea a literei T. La aceasta se
adaugă sistemul de Închidere prin ţîţînă. Capul fibulelor grupate în acest tip
este aproape Întotdeauna ornamentat fie cu un mic buton fie cu o proemi-
nenţă patrulateră.
O altă trăsătură generală a fibulelor în formă de T cu ţÎţînă o consti-
tuie existenţa unor ornamente realizate În relief ori prin incizie plasate la
punctul de unire a corpului cu piciorul.
55 Almgrm, p. 110.
56 Kovrig, p. 120.
57
Patek, p. 141; Ambroz, grupa 18, fig. 12, 13-17.
5 s Patek, p. 142. ..·
Ambroz, p. 7~2
. ~\
~
.,
59 .• 1 . .·:
:t • ,L1 i_ ,.,·.
„ ~··~ ' ~·"'"

l.) :"':- ·:
' , "•\'l>\h
·.--,.,.~~~/
I. H. CRIŞAN
300
Piciorul fibulelor grupate în acest tip este ta1at drept, rotunjit ori un-
ghiular. Portagrafa este realizată prin lăţirea piciorului şi apoi curbarea lui
în genul unui manşon sau simpla lui scobire.
Am arătat atunci cînd am vorbit de fibulele în formă de T cu arc că
acestea au luat naştere în afara graniţelor Imperiului roman. Cele în formă
de T cu ţÎţÎna sînt însă specifice pentru provinciile romane dunărene unde
s-au descoperit în mare cantitate60 • Ele fac parte dintre fibulele provincial
romane tîrzii. Locul lor de formare este teritoriul provinciilor dunărene.
Este foarte posibil ca la constituirea fibulelor în formă de T cu ţÎţÎna să fi
exercitat o influenţa puternică cele de aceeaşi formă dar a căror închidere se
face prin arc.
In ceea ce priveşte teritoriul Daciei fibulele pe care le comentăm acum
sînt numeroase61.
Fibulele în formă de T cu ţÎţÎna din muzeul clujan pot fi grupate în
patru variante bine conturate.
Prima variantă (pl. VIII, 1, 4-12) o constituie acele fibule care au cor-
pul subţire prevăzut cu o creastă mediană. Creasta mediană lipseşte la puţine
exemplare. Ele au o bară transversală, relativ scurtă, prin care se introduce
o sîrmă menită a prinde acul. In centrul parţii superioare a fibulei se găseşte
un mic buton, uneori ornamentat, sau o proeminenţa patrulateră.
Toate fibulele aparţinînd acestei variante sînt ornamentate cu cîte una
ori două linii în relief plasate la unirea corpului cu piciorul fibulei. Intr-un
caz această linie în relief este mai lată, de aspectul unei mici plăcuţe avînd
În centru o mică proeminenţa rotundă (pl. VIII, 1).
Portagrafa fibulelor grupate În această varianta are aspectul unui man-
şon pe toată lungimea piciorului ori numai pe o parte a lui.
Fibulele aparţinînd primei variante se întîlnesc În Pannonia, În Raetia
sau în castrele de pe limesul germanic. Se pare că la Începutul sec. III acesta
a fost tipul de fibulă cel mai îndrăgit.
In cea de a doua variantă am grupat fibulele În formă de T care au cor-
pul mult mai lat decît cele ale variantei anterioare şi ornamentat cu motive
incizate (pl. IX, 1-9, 11). Asemenea fibule sînt extrem de rare În provin-
ciile învecinate şi de aceea presupunem că cea de a doua varianta a fibulelor
în formă de T cu ţÎţÎna au luat naştere pe teritoriul Daciei, fiind una dintre
formele proprii provinciei noastre.
Cea de a treia variantă o constituie acele fibule care au corpul perforat.
Adică suprafaţa corpului este împărţită în două bare de o perforaţie patrulateră.
Muzeul din Cluj posedă două exemplare aparţinînd acestei variante (pl. X, 4,
10). Fibulele grupate În această variantă sînt foarte numeroase în castrele de
pe limesul germanic62. Almgren le datează în prima jumătate a sec. III 63 .
Fibulele în formă de T cu ţÎţÎna fac trecerea Între fibulele cu picior în-
tors pe dedesubt şi cele care au capul În formă de ceapă. Acest lucru se evi-
60 Pauk, p. 144.
61 D. Popescu, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 495.
62 Patek, p. 145; D. Popescu, op. cit., p. 496.
63 Almgren, p. 88.
Fibule romane în muzeid din Cluj-Napoca 301
ţiază la cea de a patra variantă care arc corpul masiv, puternic curbat,
amentat cu motive incizate. Portagrafa acestei variante este şi ea masivă
enul unui puternic manşon (pl. X, 9, 11; XI, 3).
Datarea fibulelor în formă de T prevăzute cu ţî~înă este sec. III 64 .
\
\X. Fibule cu piciorul întors pe dedesubt (Fibeln mit umgeschlagenem
I Fuss) (pl. X, 1-3, 5-7) .
.Fibulele cu piciorul Întors pe dedesubt au un teritoriu foarte larg de

răspîndire şi asupra lor există o bogată bibliografie. Ultima lucrare care se
ocupă amănunţit cu acest tip de fibulă este cea a lui A. K. Ambroz. Puţinele
exemplare din colecţiile muzeului clujan intrate în preocuparea noastră apar-
ţin grupei 16, seria I, varianta 1 a lui Ambroz 65 • Ble se datează la sfîrşitul
sec. II şi în sec. III.
XI. Fibule cu capete În formă de ceapă (Zwiebelkopffibeln), (pl. XI-

XIV).
Asupra acestui tip de fibulă vom stărui mai mult decît am făcut-o yen-
tru celelalte forme. Insistenţa noastră îşi găseşte justificarea în faptul ca fi-
bulele cu capete în formă de ceapă din muzeul clujan contribuie la Lămurirea
uneia dintre problemele importante ale istoriei noastre vechi şi anume cea a
continuităţii populaţiei daco-romane după părăsirea provinciei de către auto-
rităţile romane.
Fibulele cu capete În formă de ceapă fac parte dintre fibulele romane
tîrzii. Ele sînt numeroase În toate provinciile romane şi În special În cele
dunărene. Nu vom intra aici în amănunte cu privire la tipologia fibulelor cu
capete în formă de ceapă, ci ne vom rezuma la a spune doar că ele se .datea-
ză în sec. IV66.
Profesorului C. Daicoviciu îi revine meritul de a fi inclus În argumen-
tarea continuităţii populaţiei daco-romane după anul 271 dovezile arheologice
printre care şi fibulele67.
Despre fibulele cu capete de ceapă E. Patek spunea că în Transilvania
lipsesc aproape cu desăvîrşire şi că este vorba doar de exemplare răzleţe.
Ea cunoştea în total doar două exemplare68 . „Nach Siebenbiirgen - scria
cercetătoarea maghiară vorbind despre fibulele cu capete în formă de ceapă
- gelangen einige Exemplare nur mit dem romischen Export ZU den Ger-
manen"69. Că lucrurile nu stau aşa o vom dovedi cu prisosinţă În cele ce
urmeaza.
64Patek, p. 144-145.
65Ambroz, p. 62.
66 Vezi dle exemplu Kovrig, p. 128 şi urm.; Pauk, p. 149 şi urm.
67 C. Daicoviciu, Problema continuităţii în Dacia, În AISC, 3, 1936-40, p. 66 şi urm.;
idem, la Transylvanie dans l' antiquite, Bucarest, 1945, p. 232 şi urm.
se Patek, p. 148 şi nota 13.
69 Pauk, p. 149.
302 I. H. CRIŞAN
{
Numai Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca posedă 23 /de
fibule cu capete în formă de ceapă la care se adaugă cele 15-20 de exempll.ire
descoperite la Alba-Iulia, pe teritoriul oraşului Apulum 70 , ca să amintim 9oar
două dintre cele mai mari muzee ale Transilvaniei. 1
Dintre fibulele cu capete de ceapă ale muzeului clujean şapte au !fost
achiziţionate de pe teritoriul Ungariei şi anume din comitatul Fejer. R~stul
fibulelor provin din Transilvania. Din păcate însă numai pentru opt eiem-
plare cunoaştem locul lor de descoperire şi anume:
1. Alba Iulia, jud. Alba
2. Comălău (2 exemplare), jud. Covasna
3. Hălmeag, jud. Braşov
4. Moigrad (2 exemplare), jud. Sălaj
5. Veţel, jud. Hunedoara
6. Jud. Mureş-Turda
De la Alba Iulia provine un exemplar (pi. XIII, 4). Tot de aICI se mai
cunosc încă 15-20 de fibule cu capete în formă de ceapă descoperite, în
primul rînd, prin săpăturile efectuate de B. Cserni şi păstrate în muzeul din
Alba Iulia71.
Dar, fibulele cu capete În formă de ceapă nu sînt singurele materiale
arheologice aparţinînd secolului IV ce atestă continuarea vieţii la Apulum
după anul 271. Printre acestea amintim aproximativ 36 monede romane post-
aureliene72, morminte, opaiţe de lut73.
La Comălău, cea de a doua localitate din care provin două fibule cu
capete În formă de ceapă păstrate În muzeul clujan (pi. XII, 2; XIV, 6),
În epoca romană a existat o fortificaţie, probabil, un castellum sau burgus.
Aceasta este situată pe locul numit „Cetate" unde s-au descoperit materiale
arheologice romane 74.
Pe teritoriul fortificaţiei romane de la Comălău, pe lîngă materialele din
epoca romană, a fost descoperită şi ceramică ce se datează la sfîrşitul sec. III
şi în sec. IV 75 . Atribuirea ceramicii de la Comălău secolului IV este sprijinită
de cele două fibule cu capete În formă de ceapă pe care le publicăm acum.
Toate acestea dovedesc continuarea vieţuirii pe acest loc şi după abandonarea
oficială a provinciei romane.
O fibulă cu capete În formă de ceapă a fost descoperită la Hălmeag
(pi. XII, 4). Locuirea pe acest teritoriu, Într-o formă oarecare, În epoca ro-
mană ne este dovedită prin descoperirea unui umbo de scut roman de bronz
argintat ce a aparţinut unui soldat din leg. XV Apollinaris 76 .
°
7 K. Horedt, Voivodatul de la Bălgrad-Alba Iulia, în SCIV, 5, 1954, p. 490-491,
fig. 1; idem, Untersuchungen zur Friihgeschichte Siebenburgens, Bukarest, 1958, p. 66-67.

71 Vezi nota precedentă.
72 K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958,
p. 27-29.
73 D. Protase, Problema continuităţii în lumina arheologiei şi numismaticii, Bucureşti,
1966, p. 104-105 (cu bibliografia anterioară).

1 4 T.I.R„ L. 35, p. 34 (cu toată bibliografia).
7 s D. Protase, op. cit„ p. 116.
16 T.I.R., L. 35, p. 45 (cu toată bibliografia).
Fibule romane în muzr:ul din Cluj-Napoca 303
Următoarea localitate este Moigrad, oraşul roman Porolissum. De a1c1

pr vin două fibule. Una dintre ele este în formă de T cu o singură proemi-
ne ţă rotundă (pl. XI, 3) ce se datează În a doua jumătate a sec. III. O
fib lă de argint de acelaşi tip a fost descoperită tot aici de prof. C. Daico-
vici în săpăturile din 1939 77 • Cea de a doua fibulă din colecţiile muzeului
cluj n este cu capete în formă de ceapă pe deplin formate (pl. XIII, 5) ce
tează cu siguranţă în sec. IV78.
Continuarea vieţii la Porolissum după 271 este dovedită, pe lîngă fibule
şi d~ alte descoperiri ca morminte şi monede din sec. IV 79 •
\De pe teritoriul localităţii romane Micia, actualul Veţel, provine o fibulă
de <ifgint cu capete în formă de ceapă, păstrată fragmentar (pl. XI, 5), ce
poartă inscripţia QVARTINE VIVAS 80 • Ea dovedeşte, alături de alte mate-
rialei de ex. monede 8 1, continuarea vieţii la Micia după anul 271.
O altă fibulă de argint cu capete în formă de ceapă, de data aceasta
păstrată În Întregime a fost descoperită la Turda Într-un mormînt de inhu-
maţie clădit din cărămidă 82 • Această descoperire are o deosebită importanţă
în ansamblul dovezilor aduse în sprijinul continuităţii de după 271. Este vorba
de un mormînt tipic roman al cărui sarcofag a fost clădit din cărămizi la
fel cu atîtea altele din provincia Dacia 83 • Fibula de argint cu capete În formă
de ceapă 'descoperită în mormînt ne dovedeşte, fără putinţă de tăgadă că
descoperirea de la Turda aparţine secolului IV. Iată o nouă dovadă sigură
şi incontestabilă a continuităţii vieţii romane la Potaissa după abandonarea
provinciei de către autorităţile romane. Fibula cu capete în formă de ceapă
ce a intrat în compunerea inventarului funerar de la Turda, fiind de argint
atestă o oarecare pretenţiozitate şi în acelaşi timp o oarecare bună stare a
stăpînului ei care a ţinut să fie îngropat cu ea.
Dintre fibulele romane tîrzii cu capete În formă de ceapă descoperite
în Transilvania am mai putea adăuga un exemplar de bronz găsit În aşezarea
de la Obreja, jud. AlbaB4.
lată deci că fibulele cu capete în formă de ceapă lucrate din bronz ori
din argint sînt numeroase în Transilvania şi că sînt departe de a constitui
rarităţi. Ne grăbim să adăugăm un fapt şi anume că n-am intreprins o cerce-
tare exhaustivă a acestei probleme în sensul că n-am cercetat colecţiile tuturor
muzeelor din Transilvania rezumîndu-ne doar la muzeul din Cluj şi la lite-
ratura ce ne-a stat la îndemînă. Şi cu toate acestea concluzia de mai sus se
77 M. Macrea, în Dacia, N.S„ 2, 1958, p. 469, nota 8.

78 Fibula este amintită pentru prima dată de acad. C. Daicoviciu, în La Transylvanie
dans l'antiquite, Bucarest, 1945, p. 234, nota 2.
79 D. Protas:, op. cit„ p. 119 (cu toată bibliografia).
80 Bibliografia privind această fibulă la D. Pretase, op. cit„ p. 132.
91 M. Macrea, în A/SC, 3, 1936-1940, p. 300.
82 I. Mitrofan, Descoperiri arheologice la Potaissa (Turda), în ActaMN, 6, 1969,
p. 517-523.
83 Cf. Oct. Floca, Sistemele de înmormîntare din Dacia superioară romană, în Sargetia,
2, 1941, p. 70 şi urm.
84 D. Pretase, op. cit„ p. 123, fig. 41.
304 I. H. CRIŞAN
impune cu necesitate. Cu siguranţă că şi alte muzee din Transilvania pos

în colecţiile lor fibule romane tîrzii cu capete în formă de ceapă aparţin
secolului IV.
O altă concluzie deosebit de importantă din punct de vedere ist ric
poate fi trasă pe baza analizei locului de descoperire a fibulelor cu ca ete
în formă de ceapă. Ele au fost găsite pe teritoriile a trei mari oraşe rom ne:
Apulum, Porolissum şi Potaissa. La acestea se adaugă Micia şi ea local tate
bine cunoscută în epoca romană. Celelalte fibule au fost descoperite pe l"eri-
toriul unor localităţi unde avem dovedită locuirea În epoca romană: cur)1 ar
fi Comălău, Hălmeag şi Obreja. Mai trebuie spus că În toate aceste localităţi
cu excepţia Hălmeagului şi alte descoperiri vin să confirme perpetuarea pppu-
laţiei romane şi după anul 271. Este deci evident că fibulele cu capete În formă
de ceapă au aparţinut populaţiei f9stei provincii romane şi nu unor seminţii
germanice, cum susţinea E. Patek. O dovadă de necontestat În acest sens ne-o
furnizează fibula descoperită la Turda care făcea parte din inventarul unui
mormînt cu sarcofag clădit din cărămizi, tipic roman.
Aşadar, fibulele romane tîrzii cu capete În formă de ceapă au aparţinut
populaţiei fostei provincii romane, populaţie alcătuită din autohtoni romani-
zaţi sau din colonişti. Aceştia îşi continuă viaţa şi după abandonarea pro-
vinciei de către autorităţile romane, pe teritoriul localităţilor urbane ori ru-
rale. O dovadă sigură în acest sens ne-o of eră fibulele romane tîrzii cu capete
în formă de ceapă ce se adaugă dovezilor de altă natură 85 •
O problemă Încă nerezolvată este cea a modului în care îşi procură popu-
laţia fostei provincii fibulele romane în sec. IV. în legătură cu acest subiect
există deja formulate două ipoteze şi anume una susţinută, printre alţii şi de
M. Macrea86, conform căreia fibulele cu capete În formă de ceapă au ajuns
aici din teritoriile romane de la sudul Dunării.
Cea de a doua ipoteză, susţinută de exemplu de către K. Horedt 87 pre-
supune existenţa unor ateliere în care meşteşugarii locali continuă confecţio
narea produselor de factură romană şi după desfiinţarea provinciei. Această
ipoteză ni se pare mai probabilă datorită numărului mare de fibule cu capete
în formă de ceapă descoperite la Alba Iulia. Dovada ne-o poate furniza Însă
numai găsirea unui tipar cu care se turnau asemenea fibule.
Cu aceasta am Încheiat enumerarea tipurilor de fibule romane păstrate
În coleqiile Muzeului de istorie din Cluj subliniind Încă o dată necesitatea
publicării fibulelor păstrate în diferite muzee pentru a putea fi valorificate din
punct .de vedere istoric.
85 Pentru problema continuităţii a se vedea C. Daicoviciu în AJSC, III, 1936-1940
~i D. Protase, op. cit., unde poate fi găsită_ întreaga bibliografie a problemei.

B6 M. Macrea, op. cit., p. 471.
87 K. Horoot, în SCIV, 5, 1954, p. 489-491.
Fib1de TOmane În muzeul din Cluj-NtJpoca 305
III. CATALOG*
Planşa I
1. Fibulă de bronz cu profil puternic, păstrată fragmentar. A avut, probabil, resort care
ipseşte. Nu s-a păstrat nici acul. Pe corp are o nodozitate aplatizată de sub care
o.rnesc două linii ondulate realizate prin inc~. Piciorul se termină Într-un mic buton.
onagrafa este lată şi aşezată orizontal.
oigrad (Porolissum), jud'. Sălaj. lnv. nr. IN. 2587. L=4,2 cm; 1=1,2 cm; pi. XV,4.
2. "bulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă, păstrată În acelaşi fel, îi lipseşte doar
o namentarea.
J d. Mureş-Turda. lnv. nr. I 1389. L=4,2 cm; l=l,l cm; pi. XV,5.
3. ibulă de bronz de acel~i tip cu cele precedente. Nodozitatea este mărginită la acest
e emplar de cîte o linie în relief. Tot o linie în relief ornamentează extremitatea supe-
ri.oară a fibulei. Două linii incizate împodobesc piciorul. Portagrafa este păstrată frag-
mentar.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv. nr. 5684. L=5 cm; l=l,5 cm; pi. XV,8.
4. Fibulă de bronz de acelaşi tip şi păstrată În aceleaşi condiţiuni ca şi cele precedente.
Este neornamentată.
Nernnoscut. Fără nr. inv. L=5 cm; 1=1,2 cm; pl. XV,11.
5. Fibulă de bronz cu profil puternic, a cărei sistem de închidere este cu ţÎţînă (charnier)
şi nu cu arc. Pe corp are două linii paralele în relief, iar piciorul se termină Într-un
buton sferic. Portagrafa este masivă şi înaltă.
Veţel (Micia), joo. Hunedoar.a. lnv. nr. 5680. L=4,7 cm; 1=1,7 cm; pl. XV,9.
6. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu primul exemplar. Spre deosebire de acesta se păstrează
arcul şi lipseşte ornamentul incizat.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv. nr. 5672. L=5,6 cm; 1=2,6 cm; pi. XV,12.
7. Fibulă mare de bronz cu profil puternic. Resortul este lat, alcătuit din 10 spirale. Pe
corp fibula are o nodozitate, iar piciorul se termină într-un buton. Por.tagrafa a fost înaltă,
aşezată vertical, azi însă foarte corodată.
Necunoscut. Fără nr. inv.; L=7,2 cm; 1=3,5 cm; pi. XV,13.
8. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu nr. 5. Spre deosebire de aceasta pe corp are şase linii
in relief, iar butonul în care se termină piciorul este prevăzut cu o mică proeminenţă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv. nr. 5671; L=5,7 cm; 1=2,2 cm; pi. XV,15.
Planşa II
1. Fibulă de bronz cu piciorul de forma unei plăci triunghiulare. Corpul este scurt şi se
termină printr-o proeminenţă aplatizată. Portagrafa este lată iar arcul format din opt
spirale. Acul lipseşte.
Alba Iulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv. nr. 5124; L=3,8 cm; 1=2 cm; pi. XV,7.
2. Fibulă de bronz ca şi cea precedentă de care se deosebeşte doar prin faptul că placa
piciorului este ornamentată cu o linie ondulată realizată prin incizie.
Alba /ulia-Partoş (Apulum", jud. Alba. lnv. nr. 1540, L=4,1 cm, l=l,8 cm; pl. XV,3.
3. Fibulă de bronz cu profil puternic de acelaşi tip cu pi. 1,2 de care se deosebeşte doar
prin faptul că i se păstrează arcul alcătuit din opt spirale.
Ilişua, jud. Bistriţa-Năsăud, lnv. nr. 3330; L=4,3 cm; 1=2 cm; pi. XV,1.
4. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă, îi lipseşte extremitatea inferioară a
piciorului.
Comălău, jud. Covasna. lnv. nr. I 1904; L=4,3 cm; 1=2 cm; pi. XV,6.
* Numărul de ordine al pieselor din catalog corespunde cu cel de pe planşele desenate

sau fotografiate.
I. H. CRIŞAN
306
5. Fibulă de bronz de acela.şi tip cu pi. 1,3 de care se deosebeşte prin faptul că proe -
nenţa aplatizată este mărginită de cîte două linii În relief, au păstrat resortul alcăt ia
din şase spira.le şi acul, iar ornamentul alcătuit dintr-o linie ondulată incizată se exti
şi
pe partea laterală a piciorului.
Şimleu/ Silvaniei, jud. Sălaj, lnv. nr. 1832; L=4,5 cm; 1=2 cm; pil. XIl,10.
6. Fibulă de bronz cu profil puternic. Pe corp are o nodozitate aplatizată iar piciorul se;
termină
1,
într-un buton. Resortul este alcătuit din opt spirale. Portagrafa a fost lat ş1
aşezată vertical, azi deteriorată.
Alba Iulia (Apulum), jud. Alba. lnv. nr. I 8300; L=5,7 cm; 1=2,6 cm; pi. X 16.
7. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă de care se deosebeşte prin exise nţa
a două linii ondulare incizate care ornamentează partea superioară a corpului. Fi ulei
îi lipseşte acul.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv. nr. 5686; L=6,4 cm; 1=2 cm; pl. CV,14.
8. Fibulă de bronz păstrată Întreagă, de acelaşi tip cu cea precedentă. La acest exe plar
ornamentul se extinde şi pe piciorul fibulei. 1
Jud. Mureş-Turda. lnv. nr. I 1387; L=5,2 cm; 1=2,3 cm; pi. XV,2.
Planşa III
1. Fibulă de bronz în formă de ancoră. La baza ancorei fibula este prevăzută cu o plăcuţă
patrulateră ce protejează arcul compus din 12 spirale. Braţele ancorei se termină în cîte
un buton, la fel şi piciorul. Corpul fibulei este ornamentat cu o proeminenţă mărginită
de două linii În rolief. Sub această proeminenţă există două aripioare laterale, semicircu-
lare. Portagrafa este lată şi aşezată vertical. Acul lipseşte.
Turda (Potaissa), jud. Cluj. lnv. nr. 5949; L=4,6 cm; 1=3 cm; pi. XVI,1.
2. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă din care se păstrează doar jumătatea
su perioară.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv. nr. 5670; L=3,2 cm; 1=4 cm; pl. XVI,3.
3. Fibulă de bronz de acelaşi fel cu cele precedente. Ii lipseşte doar o parte din ac şi din
portagrafă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv. nr. 5669; L=4,8 cm; 1=3,7 cm; pi. XVI,2.
4. Fibulă de bronz la fel cu cele precedente căreia îi lipseşte arcul, acul, o parte din
portagrafă şi dintr-un braţ, precum şi aripioarele laterale.
Alba lulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv. nr. 5/22; L=5 cm; 1=3 an; pi. XVl,7.
5. Fibulă de bronz la fel cu cele precedente păstrată Întreagă, lipsind doar o mică por-
ţiune din portagrafă.
Cojocna, jud. Quj. lnv. nr. IN. 2601; L=5 cm; 1=3,1 cm; pi. XVI,6.
6. Fibulă de argint de acelaşi tip cu cele precedente, fără aripioare laterale. Ii lipseşte o
parte a resortului şi acul.
Soarta, jud. Sibiu, lnv. nr. 6977; L=4,5 cm; 1=2,7 cm; pl. XVI,4.
7. Fibulă de argint de acelaşi. tip cu cele precedente. Un brîu în relief cu liniuţe incizate
se găseşte la baza ancorei a proeminenţei de pe corp şi a butonului în care se termină
piciorul fibulei. Lipseşte o parte a resortului, una din aripioarele laterale, o parte a port-
agrafei şi acul.
Alba Iulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv. nr. 5111; L=7,3 cm; 1=4,5 cm; pi. XVl,11.
8. Fibulă de argint de acelaşi tip cu cea precedentă, păstrată Întreagă. Arcul are 14 spirale.
Descoperită la hotarul dintre Cătina şi Feldioara, jud. Cluj. lnv. nr. I 6419; L= 6,4 cm;
1=4,2 cm; pl. XVl,9.
Planşa IV
1. Fibulă de bronz în formă de ancoră, rău con.servată, de tipul celor de pe pi. III. Ii
lipseşte
o parte a plăcii, resortul şi acul şi porţiunea inferioară a piciorului.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. lnv. nr. IN. 2654, L=3,7 cm; l=l,8 cm; pi. XVl,8.
Fibulă de bronz, de acelaşi tip cu cea precedentă. Placa de la baza ancorei precum şi
.
partea laterală a portagrafei sînt ornamentate cu linii incizate. Lipse~ o parte a arcului
şi acul fibu:lei.
Simionefti, jud. Harghita. lnv. nr. 1831; L=5,4 cm; 1=3,5 cm; pi. XVl,5.
3 fibulă de bronz în formă de ancoră. Spre deosebire de celelalte fibule de acest tip acest
exemplar are capul ancorei foarte mic şi braţele scurte. Nu are aripioare laterale iar sub
nodozitatea de pe corp are o proeminenţă în forma unei virgule.
~
ecu11oscut. Inv. nr. I 8227; L=5,5 cm; 1=3 cm; pi. XVl,10.
4. ibulă trompetiformă de bronz. Pe corp are o nodozitate aplatizată. Piciorul este orna-
entat cu linii incizate şi se termină într-un buton prevăzut În vîrf cu o mică proemi-
~enţă. Resortul este alcătuit d'in opt spirale iar portagrafa este înaltă şi aşezată orizontal.
Acul lipseşte.
Jud. Muref-Turda. lnv. nr. I 1388; L=4,2 an; 1=2,2 cm; pi. XVIl,3.
5. Fibulă trompetiformă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă. Nodozitatea de pe
corpul fibulei este mai mare şi împărţită de linii în relief. Ornamentul incizat constînd
dintr-o linie ondulată este plasat pe partea superioară a fibulei. Ii lipseşte resortul, acul
şi o parte din portagrafă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv. nr. 5859; L=3,7 cm; 1=1,8 cm; pi. XVIl,4.
6. Fibulă trompetiformă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă. Liniile în relief de pe
proeminenţă sînt crestate. Ii lipseşte arcul şi acul.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv. nr. 4815; L=4,3 cm; 1=2,1 cm; pi. XVIIl,2.
7. Fibulă trompetiformă de bronz la fel cu cea precedentă. Nodozitatea este aplatizată,
nu are ornamente. Ii lipseşte arcul, acul şi o parte din ponagrafă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv. nr. 5596; L=4,8 cm; l= 1,5 cm; pi. XVIl,1.
8. Fibulă trompetiformă de bronz la fel cu cea precedentă.
Ilifua, jud. Bistriţa-Năsăud. lnv. nr. 3325; L=4,6 cm; l= 1,5 cm; pi. XVIl,5.
Planşa V
1. Fibulă plată de bronz în forma unui di!iC ajurat, în centru cu un triunghi. Sistemul de
Închidere este plasat pe dosul fibulei şi constă dintr-o ţÎţÎnă şi un port ac. Arcul fibulei
lipseşte.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. Inv. nr. I 8827; d=2,5 cm; pi. XVIl,11.
2. Fibulă plată de bronz de forma unui di!iC. In centru are un buton proeminent şi două
prelungiri laterale rotunde. lntreaga suprafaţă a fost emailată. Din email azi se păs
trează foarte puţin. Acul a fost situat pe dosul fibulei.
Veţel ( Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5848; d = 2,6 cm; pi. XVIl,7.
3. FibUJ!ă plată de bronz de forma unei rachete de tenis ornamentată cu email, în cea mai
mare parte desprins. Ii lipseşte acul situat pe dosul fibulei.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. lnv.nr. II 107; L=3,8 cm; 1=2 an; pi. XVIl,8.
4. Fibulă plată de bronz de acelaşi fel cu nr. 2, de care se deosebeşte prin faptul că are
doar o prelungire laterală şi emailul este mai bine păstr~t.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5847; d=3 cm; pi. XVII, 6.
5. Fibulă plată de bronz argintat în formă de svastică. Braţele reprezintă capete de ani-
male stilizate, azi se mai păstrează doar două. lntregul sistem de închidere lipseşte.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5868; L=4 cm; pi. XVIl,9.
6. Fibulă plată de bronz d1e forma unei roţi cu şase spiţe. A fost ornamentată cu email
din care se mai păstrează puţin.
Necunoscut. lnv.nr. 5591; d=3,2 an; pi. XVIl,10.
7. Fibulă de bronz de formă patrulateră ornamentată cu şiruri alcătuite din anci patrate
În relief. Piciorul se termină într-o placă patrulaterală prevăzută cu o mică proeminenţă.
Ii lipseşte resortul şi acul precum şi o parte din portagrafă.
Ilifua, jud. Bistriţa-Năsăud. lnv.nr. I 8156; L=4,2 an; 1=2 cm; pi. XVIl,17.
8. Fibulă de bronz de formă patrulateră. Pe corp este ornamentată cu trei nervuri paralele
şi cîte două linii ondulate realizate prin incizie. Piciorul se termină Într-un buton.
Sistemul de închidere este cu ţÎţînă iar portagrafa lată şi înaltă.
I. H. CRIŞAN
308
Gy0r (Arabona), Ungari.a. Inv.nr. I 4723; L=4 an; 1=1,4 cm; pi. XVIl,13. f,
9. ~ibulă de bronz de acela.şi tip cu cea precedentă. Pe corp are patru mici ,cercUleţe · -
c1zate.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5673; L=7,5 cm; 1=1,7 cm; pi. XVIIJ4.
10. Fibulă de bronz fragmentară cu corpul patrulater. Este ornamentată cu trei mici c;te
situate deasupra arcului şi o linie în relief cu incizii paralele situată la mijlocul corp ui.
Sistemul de mchidere este cu arc compus din şase spirale. Acul şi piciorul fibulei li sc.
Alba !ulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. Inv.nr. 5125; L= 3,7 cm; pi. XVIl,15. J
11. Fibulă fragmentară de bronz. Corpul este patrulater prevăzut cu o nervură mediană
în relief. Ii lipseşte sistemul de închidere şi porţiunea inferioară a piciorului. 1
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5687; L=5,6 cm; l=l,6 an; pi. XVII, 118.
Planşa VI
1. Fibulă mică de bronz cu o plăcuţă semicirculară. Arcul compus din zece spirale este
inclus într-un cartuş. Corpul fibulei este puternic, scobit în interior iar piciorul se ter-
mină într-un mic buton. Lipseşte acul şi o parte din portagrafă.
Alba lulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv.nr. 5144; L=2,5 cm; pi. XVIIl,4.
2. Fibulă de bronz păstrată fragmentar, de acelaşi tip cu cea precedentă. Ii lipseşte piciorul
şi acul.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5697; L=2,7 cm; l=2,3 cm; pi. XVIII,14.
3. Fibulă mică de bronz aproape identică cu nr. 1 de care se deosebeşte doar prin lipsa
resortului.
Alba /ulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. Inv.nr. 5143, L=2,4 cm; 1=1,5 cm; pi. XVIll,1.
4. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cele precedente bine păstrată. Portagrafa este masivă
şi îngustă pornind de la baza piciorului. Ea are o scobitură în care se întroducea acul.
Turda (Potaissa), jud. Quj. Inv.nr. I 1505; L=3,3 cm; 1=2,3 cm; pi. XVIIl,3.
5. Fibulă de bronz care spre deosebire de cele precedente are placa mult mai mare, este
lipsită de cartuşul care include arcul. Corpul fibulei este arcuit fără a fi însă scobit în
interior. Piciorul se termină printr-o placă semicirculară ce alcătuieşte o talpă. Port-
agrafa este îngustă şi înaltă dar îndoită şi nu scobită pentru a primi a.cu!. Fibulei îi
lipseşte resortul şi acul.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. Inv.nr. IN. 1316; L=3 cm; 1=1,9 cm; pi. XVIII,5.
6. Fibulă fragmentară de bronz de acelaşi fel cu nr. 4. Se păstrează doar partea superioară.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5698; L=2,6 cm; 1=2,3 cm; pi. XVIII,6.
7. Fibulă de bronz de acelaşi fel cu nr. 3 de care diferă prin dimensiuni şi prin fapw.J
că portagrafa este aşezată perpendicular pe piciorul fibulei.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5692; L=3,2 cm; 1=2,1 cm; pi. XVIIl,13.
8. Fibulă de bronz prevăzută la partea superioară cu o plăcuţă semiovală. Corpul prezintă
o perforaţie patrulateră iar piciorul este format de o placă triunghiulară. Portagrafa şi
sistemul de închidere lipsesc.
Creaca, jud. Sălaj, Inv.nr. I 6713; L=2,7 cm; 1=2,3 cm; pi. XVIII,16.
9. Fibulă de bronz a cărei plăcuţă este triunghiulară. Tot triunghiulară este şi mica placă
în care se termină piciorul. Pe corp are o proeminenţă aplatizată. Resortul este akătuit
din zece spirale. Portagrafa este îngustă şi înaltă. Din ac se păstrează doar extremitatea
inferioară prinsă în portagrafă.
Aţel, jud. Sibiu. Inv.nr. I 8210; L=3,5 cm; 1=2 cm; pi. XVIII,17.
10. Fibulă de bronz cu placă semicirculară. Corpul este masiv iar îndoirea lui se face
unghiular. Piciorul se termină într-o plăcuţă semicirculară prevăzllltă cu un mic buton,
Portagrafa a fost îngustă şi înaltă, azi se păstrează fragmentar.
Feldioara, jud1• Alba. Inv.nr. I 9239; L=3,6 cm; 1=2,3 cm; pl. XVIII,20.
11. Fibulă de acelaşi fel cu nr. 1 doar de dimensiuni diferite. Ii lipseşte arcul, acul şi c
parte din portagrafă.
Jibert, jud. Sibiu. Inv.nr. I 9156; L=3,8 cm; 1=2,3 cm; pi. XVIII,11.
12. Fibulă de bronz cu placă semicirculară. Corpul este masiv, prevăzut cu două nervuri
În relief paralele şi două aripioare laterale. Piciorul se termină într-un mic disc prevăzu1
cu un buton. Iru:hiderea se face cu ţÎţÎnă şi nu cu arc. Portagrafa este îngustă şi înaltă.

Acul lipseşte.
1 Apoldul Mare, jud. Sibiu. lnv.nr. I 1898; L=4,5 cm; 1=2,5 cm; pl. XVIIl,24.
134 Fibulă de bronz cu placă semicirculară ornamentată cu două linii ondulate realizate prin
,incizie. Piciorul se termină Într-un buton. Arcul este format din nouă spirale. Portagrafa
este lată şi înaltă iar acul lipseşte.
Necunoscut. lnv.nr. 5733; L=4 cm; 1=2 cm; pl. XVIIl,22.
14. 1Fibulă de bronz la feil cu nr. 12 de care se de06Cbeşte prin inexistenţa nervu.riJor paralele
de pe corp. Portagrafa se păstrează fragmentar iar acul lipseşte.
Sărăţmi, jud. Mureş. Inv.nr. I 8215; L=3,7 cm; 1=2,7 cm; pi. XVIIl,18.
Planşa Vil
1. Fibulă de bronz cu placă semirotundă. Lipseşte arcul, acul şi o parte din portagrafă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5649; L=3,3 cm; 1=1,3 cm; pl. XVIIl,9.
2. Fibulă de bronz la fel cu pi. Vl,11.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. Inv. nr. IN. 2589; L=3,2 cm; 1=2 cm; pl. XVIIl,12.
3. Fibulă de bronz cu placă semicirculară nefinisată.
Şimleu[ Silvaniei, jud. Sălaj. Inv.nr. I 396; L=2,8 cm; :1=2 cm; pi. XVIII,2.
4. Fibulă de bronz la fel cu pl. Vl,11 cu deosebirea că portagrafa se păstrează Întreagă.
Veţel (Micia), jud'. Hunedoara. lnv.nr. 5863; L=3,7 cm; 1=2,3 cm; pl. XVIIl,10.
5. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu pi. Vl,5. Placa piciorului este prevăzută cu un mic
buton. Se păstrează jumătate din arc. Ii lipseşte acul şi o parte din portagrafă.
Sărăţeni, jud. Mureş. Inv.nr. I 8216; L = 3,8 cm; I= 2 cm; pl. XVIII,15.
6. Fibulă de bronz cu placă patrulateră şi cu piciorul a:lcătuit dintr-o placă triunghiulară.
Este ornamentată cu două mici proeminenţe patrulatere prevăzute cu cite o cruce incizată.
Sistemul de închidere a fost o ţÎţÎnă. Ponagrafa este Îngmtă şi înaltă. Acul lipseşte.
Creaca, jud. Sălaj. Inv.nr. I 6712; L= 3 cm; l= 1,7 cm; pl. XVIl,12.
7. Fibulă de bronz la fel cu cea de pe pl. Vl,14. Ii Iipseşte porţiunea inferioară a picio-
rului.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5699; L=3,3 cm; 1=2,6 cm; pi. XVIII,7.
8. Fibulă de bronz de acelaşi fel cu nr. 5. Se păstrează Întreagă. Placa este ornamentată
cu două linii ondulate realizate prin incizie. Arcul este alcătuit din şapte spirale. Port-
agrafa este îngustă şi înaltă.
Turda (Potaissa), jud. Cluj. lnv.nr. I 4725; L=3,5 cm; 1=2,2 cm; pi. XVIIl,19.
9. Fibulă de bronz de acelaşi fel cu cea precedentă, păstrată fragmentar. Ii lipseşte jumă
tatea inferioară, arcul şi acul.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. lnv.nr. IN. 2656; L=3 cm; 1=2 cm; pl. XVIII.8.
10. Fibulă de bronz cu corp încovoiat în genul celor precedente. Are o bară transversală.
Piciorul se termină într-o placă prevăzută cu un buton. Sistemul de închidere este cu
ţÎţÎnă şi nu. cu arc. Portagrafa este aşezată perpendicular. Ea este mult lăţită şi prevă
zută cu o scobitură pentru a primi acul. Din ac se mai păstrează doar un mic fragment
din porţiunea superioară.
Alba lulia-Partof (Apulum), jud. Alba. Inv.nr. 5113; L=4,8 cm; 1=3,2 cm; pi. XVIIl,23.
11. Fibulă de bronz cu placă semirotundă. Pe corp are o nodozitate împărţită prin nervuri
puternice. Piciorul se termină într-un buton. AtÎt placa cit şi corpul şi piciorul fibulei
sînt ornamentate cu linii ondulate incizate. Portagrafa este lată şi scună. Lipseşte arcul
şi acul fibulei.
Cetea, jud. Alba. lnv.nr. 1333; L=5,1 cm; 1=1,7 cm; pl. XVIIl,21.
Planşa Vili
l. Fibulă de bronz în formă de T căreia îi lipseşte arcul, acuil şi o parte din picior. Pe
corp are o nodozitate flancată de două mici aripioare laterale. La panea superioară
fibula se termină printr-un mic buton.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5681; L=4,1 cm; l=l,9 cm; pi. XX,9.
I. H. CRIŞAN
310
2. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă păstrată complet. Braţele T-ului mu
sînt alcătuite dintr-o placă ci din resortul fibulei compus din opt spirale. Noclbzita1ea
de pe corp este puţin pronunţată şi fără aripioare laterale. Portagrafa este lată şi înaltă,
situată la partea superioară a piciorului.
Vi~ţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5857; L=3,6 cm; 1=1,5 cm; pi. XX,4.
3. Fibulă de bronz la fel cu cea precedentă. Ii lipseşte resortul şi acul.
Turda (Potaissa), jud. Cluj. lnv.nr. 5950; L=3,7 cm; pl. XX,7.
4. Fibulă de bronz în formă de T. Braţele sînt alcătuite dintr-un tub În care s-a introdus
sîrma pe care se mişca ţÎţÎna fibulei (charnier). Corpul este prevăzut cu o creastă :bine
reliefată şi se termină la partea superioară printr-o proeminenţă iar la partea inferioară
este ornamentat cu două nervuri unghiulare. Portagrafa este lată şi scurtă, îndoită
puternic de aspectul unni tub. Acul lipseşte.
Necunoscut. L=5,5 cm; 1=2,4 cm; pl. XX,10.
5. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă.
Necunoscut. Inv.nr. 5739; L=4,4 cm; 1=2 cm; pi. XIX,7.
6. Fibulă de bronz la fel cu cca de mai sus cu deosebire că proeminenţa superioară are
formă de buton.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5694; L=4,7 cm; 1=2,2 cm; pi. XIX,12.
7. Fibulă de bronz la fel cu cea precedentă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5693; L=4,9 cm; 1=1,4 cm; pi. XIX,9.
Turda (Potaissa), jud. Cluj. lnv.nr. 5748; L=5,2 cm; 1=2,8 cm; pi. XIX,11.
9. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă. Ii lipseşte proeminenţa superioară iar
pe corp are o singură nervură foarte ştearsă.
10. Fibulă de bronz la fel cu nr. 4.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5683; L=5,5 cm; 1=2 cm; pi. XX,3.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5682; L=5,2 cm; 1=2,1 cm; pi. XIX,13.
Alba lulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv.nr. 5114; L=5,3 cm; 1=2 cm; pi. XIX,6.
Planşa IX
1. Fragment de fibulă din bronz în formă de T. Se păstrează doar partea superioară.

2. Fragment dintr-o fibulă de acelaşi fel cu cea prece<lentă.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5700; L=3 cm; 1=2,2 cm; pi. XX,8.
3. Fibulă de bronz în formă de T. Corpul fibulei este lat şi ornamentat cu linii incizate.
La partea superioară are o proeminenţă patrulateră. Braţele sînt scurte, în formă de
tub În care s-a introdus sîrrna ce sustine acul. Piciorul fibulei este scobit alcătuind
portagrafa.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5690; L=4,4 cm; 1=2,2 cm; pi. XX,1.
4. Fibulă de bronz la fel cu cea precedentă. Ii lipseşte porţiunea inferioară a acului.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5678; L=5,6 cm; 1=2,4 cm; pl. IX,4.
5. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă. Portagrafa nu este scobită în piciorul
fibulei ci îndoită în genul unui manşon. Acul lipseşte.
Jlişua, jud. Bistriţa-Năsăud. Inv.nr. 3326; L=5,3 cm; 1=2 cm; pi. XX,6.
6. Fibulă de bronz la fel cu nr. 3. Ii lipseşte un braţ şi acul.
Veţel (Micia), jud. Hooedoara. Inv.nr. 5675; L=5,4 cm; 1=2,2 cm; pi. XIX,17.
7. Fibulă de bronz la fel cu cea precedentă. Ii lipseşte acul.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5688; L=5,7 cm; 1=2,8 cm; pi. XX,13.
Turda (Potaissa), jud. Cluj. Inv.nr. I 405; L=5,1 cm; 1=2,5 cm; pl. XX,14.
9. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă. Ii lipseşte proeminenţa superioară şi
acul.
Fibule romane În muzeul din Clui-Napoca 311
10. Fibulă masivă de bronz. Acul pare să fie adăugat ulterior, poate din antichitate. Ea
este prevăzută cu o placă semicirculară masivă. Corpul este puternic şi curbat iar piciorul
scurt şi scobit pentru a primi acul. Părţile laterale ale corpului sînt ornamentate cu
cerculeţe incizate.
Făgăraş, jud. Braşov. Inv.nr. I 1897; L=6 cm; 1=2,2 cm; pl. XIX,15.
11. Fibulă de bronz de acelaşi fel cu nr. 3. Din ac se păstrează doar porţiunea lui supe-
rioară.
Necunoscut. L=5,3 cm; 1=3 cm; pl. :XX,11.
Planşa X
1. Fibulă de bronz cu piciorul întors pe dedesubt bine păstrată. Arcul este compus din
10 spirale iar piciorul se prinde de corp prin două spirale.
llişua, jud. Bistriţa-Năsăud. Inv.nr. 3268; L= 5,4 cm; I =2,8 cm; pl. XIX,3.
2. Fibulă de bronz alcătuită dintr-o placă patrulateră. Resortul este format din 10 spirale.
Ponagrafa se păstrează doar în porţillillea ei superioară şi a fost formată prin îndoirea
piciorului.
Necunoscut. Fibula a fost cumpărată d~ la un anticar din Braşov, provine, probabil
din Transilvania. lnv.nr. II 180, L=3,8 cm; 1=2,4 cm; pl. XIX,2.
3. Fibulă de bronz cu piciorul Întors pe dedesubt căreia îi lipseşte arcul şi acul. Prinderea
piciorului de corpul fibulei se face prin trei spirale.
Necunoscut. Inv.nr. 5689; L=5 cm; pi. XIX,1 88 •
4. Fibulă de bronz alcătuită din două bare paralele separate printr-un spaţiu patrulater.
La partea superioară este prevăzută cu o proeminenţă. Portagrafa este îndoită în genul
unui manşon.
Clu; (Napoca), jud. Cluj. lnv.nr. I 529; L= 5,5 cm; l= 1,2 cm; pl. XVIl,19.
5. Fibulă de bronz cu piciorul întors pe dedesubt căreia îi lipseşte jumătate din arc şi
acul. Piciorul se prinde de corp prin trei spirale.
llişua, jud. Bistriţa-Năsăud. lnv.nr. 3260; L=5,4 cm; 1=2 cm; pl. XIX,5.
6. Fibulă de bronz la fel cu nr. 3.
Clu; (Napoca), jud. Cluj. lnv.nr. II 8397; L=5,6 cm; pi. XIX,4.
7. Fibulă de bronz păstrată fragmentar. La partea superioară are o mică plăcuţă patru-
lateră, corpul este şi el patrulater împărţit de o nervură mediană, este ornamentat cu
două linii ondulate incizate.
Alba /ulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv.nr. 5115; L=3,5 cm; 1=2,2 cm; pi. XVIl,16.
8. Fibulă fragmentară de bronz. Probabil aparţine tipului de fibulă în formă de T. Port-
agrafa este scobită, arcul şi acul lipseşte.
Alba lulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv.nr. 5141; L=4,7 cm; pi. XX,10.
Necunoscut. lnv.nr. 5598; L= 6,8 cm; pl. XIX,16.
10. Fragment de fibulă din bronz. Corpul este. prevăzut cu o perforaţie patrulateră iar la
partea superioară cu două bare laterale. Inchiderea a.eului se face prin ţÎţÎnă.
Veţel ( Micia), jud. Hunedoara. lnv.nr. 5702; L=3,3 cm; 1=3,2 cm; pi. :XX,2.
11. Fibulă fragmentară de bronz la fel cu nr. 8.
Alba Iulia-Partoş (Apulum), jud. Alba. lnv.nr. 5117; L=6,4 cm; pi. XX,15.
Planşa XI
1. Fibulă de bronz cu capete de ceapă, bine păstrată. Piciorul şi suprafaţa corpului sînt
ornamentate cu motive incizate. Portagrafa este în genul unui manşon.
Jud. Fejer (Ungaria). lnv.nr. I 4714; L=6,8 cm; 1=4,7 cm; pi. XXIl,3.
88 Fibula a fost publicată de către K. Horedt, Ţinutul hunedorean în secolul /V-XII,

În Contribuţii la cunoaşterea regiunii Hunedoara, Deva, 1956, p. 104, fig. 2/1. Menţionăm
că numărul de inventar este dat greşit 5698. In realitate pe fibulă se citeşte 5689.
I. H. CRIŞAN
312
2. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă cu deosebirea că are trei butoni mari
sferici În locul capetelor de ceapă.
Necunoscut. L=7 cm; 1=4,8 cm; pi. XXIl,6.
3. Fibulă mare de bronz în formă de T. Are braţele masive şi corpul puternic curbat iar
piciorul patrulater la fel cu cele ale fibulelor cu cap de ceapă. Sistemul de închidere
este cu ţÎţÎnă. Portagrafa este scobită în picior. Acul lipseşte. Piciorul este ornamentat
cu motive realizate prin incizie.
Moigrad (Porolissum). lnv.nr. I 9153; L=7,1 cm; 1=4,1 cm; pi. XX,16.
4. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă, din care se păstrează doar cele două late-
rale, cel central lipseşte. Piciorul patrulater este bogat ornamentat cu motive incizate.
Jud. Fejer (Ungaria). Inv.nr. I 4715; L=7,1 cm; 1=6,1 cm; pi. XXII,5.
5. Arcul unei fibule de argint cu capete în formă de ceapă. El a fost îndoit alcătuind
un inel deschis. Arcul este ornamentat cu o linie de mici triunghiuri incizate iar pe latu-
rile lui se citeşte inscripţia QVARTINE VIVAS, toate executate În tehnica niello.
Veţel (Micia), jud. Hunedoara. Inv.nr. 5855; L=8,2 cm; 1 barei-0,3 cm.
Planşa XII
1. Fibulă mică de bronz cu capete de ceapă prevăzute cu buton central. Atît corpul cît
şi piciorul sînt ornamentate cu motive incizate.
2. Fibulă de bronz cu capete c:l'e ceapă, cu corpul puternic arcuit şi piciorul patrulater.
Portagrafa masivă este de genul unui manşon.
Comălău, jud. Covasna. lnv.nr. I 1903; L=6,8 cm; 1=4,9 cm; pi. XXl,2.
3. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă prevăzute cu un mic buton central. Atît
corpul cît şi piciorul fibulei sînt ornamentate cu motive incizate.
jud Fejer (Ungaria). lnv.nr. I 4713; L=7,8 cm; 1=5 cm; pl. XXII,9.
4. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă. Ii lipseşte capul de ceapă central şi
acul. .
Hălmeag, jud. Braşov. lnv.nr. I 1896; L=7,4 cm; 1=4,7 cm; pi. XXII,10.
5. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă ornamentată prin incizie.
Necunoscut. lnv.nr. I 1591; L=l0,1 cm; 1=6,3 cm; pi. XXl,8.
6. Fibulă de bronz cu capete de ceapă din care se păstrează doar cele două laterale.
Necunoscut. Cumpărată de Ia un anticar din Braşov, provine, probabil, din Transil-
vania. Inv.nr. II 178; L=6,7 cm; 1=4,8 cm; pi. XXl,6.
Planşa XIII
1. Fibulă de bronz cu c"apete de ceapă prevăzute cu un mic buton central. Corpul este
scurt şi masiv, puternic încovoiat. Piciorul este patrulater iar portagrafa în general unui
manşon. întreaga fibulă este ornamentată cu motive incizate.
Necunoscut. Inv.nr. 1635; L=6,8 cm; 1=4,7 cm; pi. XXIl,7.
2. Fibulă de bronz de acelaşi tip cu cea precedentă însă mai puţin masivă.
Necunoscut. Cumpărată de la un anticar din Braşov, provine, probabil, din Transilvania.
Inv.nr. II 179; L=6,6 cm; 1=4,4 cm; pi. XXl,3.
3. Fibulă de bronz cu capete de ceapă prevăzute cu buton central. Braţele fibulei sînt
scune iar piciorul lat de formă patrulateră. Intreaga fibulă este ornamentată cu motive
incizate.
Jud. Mureş-Turda. lnv.nr. I 1390; L=8,1 cm; 1=5 cm; pi. XXl,10.
4. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă bine formate. Braţele şi piciorul sînt lungi.
Atît corpul cît şi piciorul fibulei sînt ornamentate prin incizie.
Alba-Iulia (Apulum), jud. Alba. lnv.nr. III 5170; L=8,6 cm; 1=5,6 cm; pi. XXl,7.
5. Fibulă masivă de bronz cu capete die ceapă prevăzute cu buton central. Braţele fibulei
sînt scurte, corpul puternic, încovoiat iar piciorul patrulater. Ponagrafa este şi ea ma-
sivă în genul unui manşon. întreaga fibulă este ornamentată cu motive incizate.
Moigrad (Porolissum), jud. Sălaj. Inv.nr. 1636; L = 8 cm; I= 5,3 cm; pi. XXI,5.
6. Fibulă de bronz cu capete în formă de ceapă bine formate prevăzute cu buton central,
cu corpul puternic şi arcuit. Piciorul este masiv, patrulater şi lung iar portagrafa în
genul unui manşon. Fibula este ornamentată cu motive inci.zate. Lipseşte capul de ceapă
central şi acul.
Necunoscut. Fibula provine dintr-o donaţie şi a fost descoperită, probabil, în Transil-
vania. Inv.nr. I 421; L=7,6 cm; 1=5 cm; pi. XXl,4.
Plan~a XIV
1. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă bine dezvoltate din care se păstrează doar
cele două laterale, cel central lipseşte. Piciorul este puternic, de formă patrulateră. Port-
agrafa are aspectul unui manşon. Lipseşte porţiunea inferioară a acului. Corpul şi piciorul
fibulei sînt ornamentate cu motive incizate.
Jud. Fejer ;Ungaria). Inv.nr. I 4711, L=7,5 cm; 1=5 cm; pi. XXIl,8.
2. Fibulă mică de bronz cu capete în formă de ceapă. Piciorul este scul'll şi de formă
patrulateră ornamentat fiind cu linii incizate.
3. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă din care se păstrează doar cele două late-
rale, cel central lipseşte. Braţele fibulei sînt lungi iar piciorul . relativ scurt. Portagrafa
de genul unui manşon nu acoperă Întregul picior al fibulei. Acul lipseşte. Piciorul este
ornamentat cu motive realizate pin incizie. '
Jud. Fejer (Ungaria). lnv.nr. I 4712; L=7,2 cm; 1=6,4 cm; pi. :XX,17.
4. Fibulă mică de bronz de acela~i tip cu nr. 2.
Necunoscut. L=5.8 cm; l= 4,4 cm; pi. XXIl,4.
5. Fibulă masivă de bronz cu capete de ceapă foarte dezvoltate. Braţele sînt lungi şi puter-
nice. Corpul este m:i.siv şi arcuit. Piciorul este scurt şi patrulater. Corpul şi piciorul
fibulei sînt ornamentate prin incizii.
Necunoscut. Cumpărată de la un anticar din Braşov, provine probabil, din Transid.-
vania. Inv.nr. II 176; L=7,8 cm; 1=6,5 cm; pi. :XXI,5.
6. Fibulă de bronz cu capete de ceapă relativ slab conSCl'vată, îi lipseşte acul şi o parte
din ponagrafă. Capetele de ceapă sînt bine dezvoltate şi prevăzute cu âte un mic buton
central. Piciorul fibulei este patrulater şi ornamentat cu cercuri incizate. Tot din linii
incizate este alcătuit ornamentul care decorează corpul fibulei.
Comălău, jud. Covasna. Inv.nr. I 1902; L=6,5 cm; 1=4 cm; pi. XXI,1.
EXPLICAŢIA PLANŞELOR
Planşa I
1. Moigrad, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 4.

2. Necunoscut, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 5.
3. Veţel, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 8.
4. Necunoscut, p. 278-279, Cat. p. 305 = XV, 1.
5. Veţel, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 9.
6. Veţel, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 12.
7. Necunoscut, p. 278-279, Cat. p. 305 =XV, 13.
8. Veţel, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 15.
• Pentru o rapidă
orientare a cititorului dăm locul de descoperire şi trimitem de fiecare datli la pagina din
ten unde este discutat tipulcăreia aparţine fibula şi la catalog (prescurtat Cat.) unde se descrie pi'8B. I,a planşele
unde fibulele slnt desenate trimitem şi la planşa unde ele slnt reproduse fotocrafic. Peatru planşele cu fotocrafil
trimitem numai la ~ cu desene şi dăm doar locul descoperirii.
314 I. H. CRIŞAN
Planşa II
I. Alba Iulia, p. 278-279, Cat. p. 305 = pi. XV, 7.

2. Alba Iulia, p. 278-279, Cat. p. 305 =pi. XV, 3.
3. Ilişua, p. 278-279, Cat. p. 305 =pi. XV, I.
4. Comălău, p. 278-279, Cat. p. 305 =pi. XV, 6.
5. Şimleu! Silvaniei, p. 278-279, Cat. p. 306 =pi. XV, 10.
6. Alba Iulia, p. 278-279, Cat. p. 306 = pi. XV, 16.
7. Veţel, p. 278-279, Cat. p. 306 =pi. XV, 14.
8. Necunoscut, p. 278-279, Cat. p. 306 =pi. XV, 2.
Planşa III
I. Turda, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, I.

2. Veţel, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, 3.
3. Veţel, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, 2.
4. Alba Iulia, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, 7.
5. Cojocna, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, 6.
6. Boarta, p. 280-281, Cat. p. 306 = pi. XVI, 4.
7. Alba Iulia, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, 11.
8. ?ntre Cătina şi Feldioara, p. 280-281, Cat. p. 306 =pi. XVI, 9.
Planşa IV
I. Moigrad, p. 281, Cat. p. 306 = pi. XVI, 8.

2. Simioneşti, p. 281, Cat. p. 306 = pi. XVI, 5.
3. Necunoscut, p. 281, Cat. p. 306 = pi. XVI, 10.
4. Necunoscut, p. 281, Cat. p. 306 = pi. XVII, 3.
5. Veţel, p. 296, Cat. p. 307 = pi. XVII, 4.
7. Veţel, p. 296, Cat. p. 307 =pi. XVII, I.
8. Ilişua, p. 296, Cat. p. 307 = pi. XVII, 5.
Planşa V
1. Moigrad, p. 296, Cat. p. 307 =pi. XVII, 11.

2. Veţel, p. 296, Cat. p. 307 =pi. XVII, 7.
3. Moigrad, p. 296, Cat. p. 307 = pi. XVII, 8.
6. Necunoscut, p. 296, Cat. p. 307 = pi. XVII, 10.
7. Ilişua, p. 297, Cat. p. 307 = pi. XVII, 17.
8. Gyc5r (Ungaria), p. 297, Cat. p. 307 =pi. XVII, 13.
9. Veţel, p. 297, Cat. p. 308 = pl. XVII, 14.
10. Alba Iulia, p. 297, Cat. p. 308 =pi. XVII, 15.
Planşa VI
I. Alba Iulia, p. 297-99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, 4.

2. Veţel, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 14.
3. Alba Iulia, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 1.
4. Turda, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 3.
6. Moigrad, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 5.
Fibule romane în muuul din Cluj-Napoca 315
6. Veţel, p. 297-99, Cat. p. 308 = pi. XVIII, 6.

8. Creaca, p. 297-99, Cat. p. 308 = pL XVIII, 16.
9. Aţei, p. 297-99, Cat. p. 308 =pi. XVIII, 17.
10. Feldioara, p. 297-99, Cat. p. 308 =pi. XVIII, 20.
11. Jibert, p. 297-99, Cat. p. 308 = pi. XVIII, 11.
12. Apoldul Mare, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 24.
13. Necunoscut, p. 297-99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, 22.
14. Săr!i.ţeni, p. 297-99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, 18.
Planşa VII
I. Veţel, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 9.

2. Moigrad, p. 297-99, Cat. p. 309 = pl. XVIII, 12.
3. Şimleul Silvaniei, p. 297-99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, Z.
5. S!i.r!i.ţeni, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 15.
6. Creaca, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVII, 12.
7. Veţel, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 7.
8. Turda, p. 297-99, Cat. p. 309 =pi. XVIII, 19.
9. Moigrad, p. 297 -99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, 8.
IO. Alba Iulia, p. 297-99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, 23.
11. Cetea, p. 297-99, Cat. p. 309 = pi. XVIII, 21.
Pla11şa VIII
I. Veţel, p. 299, Cat. p. 309 = pi. XX, 9.

2. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 =pi. XX, 4.
3. Turda, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XX, 7.
4. Necunoscut, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XIX, 10.
5. Necunoscut, p. 299, Cat. p. 310 =pi. XIX, 7.
6. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XIX, 12.
8. Turda, p. 299, Cat. p. 311) = pi. XIX, 11.
12. Alba Iulia, p. 299, Cat. p. 310 =pi.. XIX, 6.
Planşa IX
I. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 = pi, XX, 5.

2. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 =pi. XX, 8.
3. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XX, 1.
4. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XX, 12.
5. Illşua, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XX, 6.
6. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 =pi. XIX, 17.
7. Veţel, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XX, 13.
8. Turda, p. 299, Cat. p. 310 = pi. XX, 14.
IO. F!i.găraş, p. 299, Cat, p. 31 l = pi. XIX, 15 .
.li. Necunoscut, p. 299, Cat. p. 3ll =pi. XX, 11.
I. H. CRIŞAN
316
Planşa X
1. Ilişua, p. 301, Cat. p. 311 = pi. XIX, 3.

3. Necunoscut, p. 301, Cat. p. 311 = pi. XIX, I.
4. Cluj, p. 301, Cat. p. 311 =pi. XVII, 19.
5. Ilişua, p. 301, Cat. XIX, 5.
6. Cluj, p. 301, Cat. p. 311 =pi. XIX, 4.
7. Alba Iulia, p. 301, Cat. p. 311 = pi. XVII, 16.
8. Alba Iulia, p. 301, Cat. p. 311 = pi. XX, 10.
IO. Veţel, p. 301, Cat. p. 311 = pi. XX, 2.
11. Alba Iulia, p. 301, Cat. p. 311 = pi. XX, 15.
Planşa XI
1. Jud. Fejer (Ungaria), p. 301, Cat. p. 311 =pi. XXII, 3.

2. Necunoscut, p. 301, Cat. p. 1312· = pi. XXII, 6.
3. Moigrad, p. 301, Cat. p. 312 = pi. XX, 16.
4. Jud. Fejer (Ungaria), p. 301, Cat. p. 312 = XXII, 5.
Planşa XII
I. Jud. Fejer (Ungaria), p. 301, Cat. p. 312 = pi. XII, I.

2. Comălău,p. 301, Cat. p. 312 = pi. XXI, 2.
3. Jud. Fejer (Ungaria), p. 301, Cat. p. 312 = pi. XXII, 9.
4. Hllmeag, p. 301, Cat. p. 312 = pi. XXII, 10.
5. Necunoscut, p. 301, Cat. p. 312 =pi. XXI, 8.
6. Necunoscut, p. 301, Cat. p. 312 = pi. XXI, 9.
Pltinşa XIII
1. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 312-313 = pi. XXII, 7.

2. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 312-313'= pi. XXI, 3.
3. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 312-3.13 =pi. XXI, 10.
4. Alba Iulia, p 301-304, Cat. p 312-313.= pi. XXI, 7.
5. :Moigrad, p 301-304, Cat. p 312-313 "'=pi. XXI, 5.
6. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 312~313 = pi. XXI, 4.
Planşa XIV
1. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 313 =pi. XXII, 8.

2. Jud. Fejer (Ungaria), p 301-304, Cat. p 313 = pl. XXII, 2.
3. Jud. Fejer (Ungaria), p 301-304, Cat. p 313 =pi. XX, 17.
4. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 313 =pi. XXII, 4.
5. Necunoscut, p 301-304, Cat. p 313 = pi. XXI, 6.
6. Comălău, p 301-304, Cat. p 313 = pi. XXI, 1.
Planşa XV
I. llişua = pi. II, 3.

2. Necunoscut = pi. II, 8.
3. Alba Iulia = pi. II, 2.
Fibule rom1me în muuid din Cluj-Napoca 317
4. Moigrad = pi. I, I.
5. Necunoscut = pi. I, 2.
6. Comălău = pi. II, 4.
7. Alba Iulia = pi. II, I.
8. Veţel = pi. I, 3.
9. Veţel = pi. I, 5.
10. Şimleul Silvaniei = pi. II, 5.
12. Veţel = pi. I, 6.
14. Veţel = pi. II, 7.
15. Veţel = pi. I, 8.
16. Alba Iulia = pi. II, 6.
Planşa XVI
I. Turda =
pi. III, I.
2. Veţel = pl. III, 3.
3. Veţel = pl. II, 2.
4. Boarta = pi. III, 6.
5. Simioneşti = pi. IV, 2.
6. Cojocna = pl. III, 5.
7. Alba Iulia = pl. III, 4.
8. Moigrad = pl. IV, l.
9. Cătina şi Feldioara = pl. III, 8
10. Necunoscut = pl. IV, 3.
11. Alba Iulia = pl. III, 7.
Planşa XVII
I. Veţel = pl. IV, 7.
2. Veţel = pl. IV, 6.
3. Necunoscut = pl. IV, 4.
-4. Veţel = pl. IV, 5.
5. llişna = pl. IV, 8.
6. Veţel = pl. V, 4.
7. Veţel = pl. V, 2.
8. Moigrad = pl. V, 3.
9. Veţel = pi. V, 5.
10. Necunoscut = pi. V, fi.
11. Moigrad = pl. V, I.
12. Creaca = pi. VII, 6.
13. Gyor (Ungaria) =pi. V, 8.
14. Veţel = pl. V, 9.
15. Alba Iulia = pi. V, 10.
16. Alba Iulia= pl. X, 7.
17. Ilişua = pl. V, 7.
18. Veţel = pi. V, 11.
19. Cluj = pi. X, 4.
Planşa XVIII
I. Alba Iulia = pl. VI, 3.
2. Şimleu! Silvaniei = pi. VII, 3.
3. Turda = pi. VI, 4.
4. Alba Iulia = pi. VI, 1.
5. Moigrad = pl. VI, 5.
6. Veţel = pi. VI, 6.
I. H. CRIŞAN.
318
7. Veţel = pl. VII, 7.

8. Moigrad = pl. VII, 9.
9. Veţel = pl. VII, l.
10. Veţel = pl. VII, 4.
11. Jibert = pl. VI, 11.
12. Moigrad = pl. VII, 9.
13. Veţel = pl. VI, 7.
14. Veţel = pl. VI, 2.
15. Sărllţeni = pl. VII, 5.
16. Creaca = pl. VI, 8.
17. Aţel = pl. VI, 9.
18. Sărăţeni = VI, 14.
19. Turda = pl. VII, 8.
20. Feldioara = pl. VI, IO.
21. Cetea = pi. VII, 11.
22. Necanoscut = pi. VI, 13.
23. Alba Iulia = pi. VII, 10.
24. Apoldul Mare= pl. VI, 12.
Planşa XIX
I. Necunoscut= pl. X, 3.
2. Necunoscut = pl. X, 2.
3. Ilişna = pi. X, I.
4. Cluj = pi. X, 6.
5. Ilişua = pi. X, 5.
6. Alba Iulia = pi. VIII, 12.
7. Necunoscut= pl. VIII, 5.
8. Veţel = pl. VIII, 9.
9. Veţel = pi. VIII, 7.
10. Necunoscut = pi. VIII, 4.
11. Turda= pl. VIII, 8.
13. Veţel =pi. VIII, li.
14. Veţel = pl. IX, 9.
15. Flglraş = pi. IX, 10.
16. Necunoscut = pi. X, 9.
Planşa XX
2. Veţcl =pi. X, 10.
3. Vcţel = pi. VIII, 10.
5. Veţel =pi. IX, I.
6. Ilişua= pl. IX, 5.
7. Turda= pi. VIII, 3.
8. Veţel = pi. IX, 2.
9. Veţel = pl. VIII, I.
10. Alba Iulia = pl. X, 8.
11. Necunoscut = pl. IX, 11.
14. Turda = pl. IX, 8.
15. Alba Iulia = pl. X, 11.
16. Moigrad = pi. XI, 3.
17. Jud. Fejer (Ungaria) =pi. XIV, 3.
Fibule TOmane în muzeul din Cluj-Napoca 319
Planşa XXI
1. Comălău = pi. XIV, 6.

2. Comălău = pi. XII, 2.
3. Necunoscut = pi. XIII, 2.
4. Necunoscut= pi. XIII, 6.
5. Moigrad = pi. XIII, 5.
6. Necunoscut = pi. XIV, 5.
7. Alba Iulia = pi. XIII, 4.
8. Necunoscut = pi. XX, 5.
9. Necunoscut = XII, 6.
10. Necunoscut = pi. XIII, 3.
Planşa XXII
1. Jud. Fejer (Ungaria) = pi. XII, 1.

2. Jud. Fejer (Ungaria) =pi. XIV, 2.
3. Jud. Fejer (Ungaria) = pi. XI, 1.
4. Necunoscut = pi. XIV, 4.
5. Jud. Fejer (Ungaria) = pi. XI, 4.
6. Necunoscut= pi. XI, 2.
7. Necunoscut= pi. XIII, I.
8. Necunoscut = pi. XIV, I.
9. Jud. Fejer (Ungaria) = pi. XII, 3.
10. Hălmeag = pi. XII, 4.
I. H. CRIŞAN
ROMISCHE FIBELN IN DEN SAMMLUNGEN DES HISTORISCHEN

MUSEUMS IN KLAUSENBURG (CLUJ-NAPOCA)
(Z u s a m m c n f a s s u n g)
Der Verfasser veroffentlicht 124 Fibeln aus altcn Sammlungen des Klauscnburger Mu-
seums, ohnc dicjcnigen miteinzubczichen, wclchc aus systemati.schen Grabungen hervorge-
gangen sind.
Dic 124 Fibcln stammen mit kleincn Ausnahmen aus dem Gebiet cler Provinz Dakien,
sowohl aus stădischcn als auch aus lăndlichcn Siedlungcn. Auşser vier Exemplarcn sind
sămtlichc Fibeln aus Bronzc hcrgcstellt. Einc ist aus versilberter Bronze.
Die Fibeln aus dem Klausenburgcr Muscum wurdcn în XI Gattungcn eingeordnet:
I. Kriiftigprofilime Fibeln (Taf. 1-11, XV)
In den Sammlungen des Klausc:nburger .Museums gibt es nur spate Variamen von diesem
Fibcltyp, bei welclrem die Verdickung des Bogens plan erscheint oder ganz verschwindet.
Ocr Nadelhalter ist ebenfalls charakteristisch fiir die spăten Varianten. Sie datieren aus
dClll 2. Jh.
II. Fibeln mit dreieckigem Schild (Taf. II, 1-2; XV, 3, 7)
Oiesc Fibeln wurden von einigen Verfassen zu dem krăhigprofilienen Fibeltyp

eingeordnet 18 ; andere hingegen zu den Typ dcr Ambrustfibc\nI9, odcr sogar such zu den
jiingeren Augenfibeln 20 • Sie sind zeitlich in das 2.Jh., vicllcicht sogar in seine crstc Hălftc
einzuordncn.
I. H. CRIŞAN
320
III . .Ankerfibeln (Taf. III, IV, 1-3)
Das Klauscnburger Museum besitzt 11 Fibeltypen dieser Art, von denen drei au~
Silber. Einige von diesen gehliren in die Zusammensetzung der Silberhorte welche das Weiter-
lcbcn der einheimischen Bevolkerung zur romischen Besatzungszeit beweisen 25 • Sie erschienen
mit Sicherheit schon in 2. Jh. und bleiben, wie es die Horte von Vîroopu und Aţei beweisen,
bis in dcr Mitte des 3. Jhs. im Umlaufl 7 •
IV. Fibdn mit Trompeunkopf (Taf. IV, 4-8; XIII, 1-5)
Die Zahl diesos in Klausenburger Muscum sich befindlichem Fibeltyps ist sehr gering.
Er datiert aus dem 2. und vielleicht vom Beginn des 3 Jhs.
V. Scheibenfibdn (Taf. V, 1-6; XVII, 6-11)
Die meisten Exemplare der Gattung sind emmailliert. Sie datieren aus dem 2. und
vom Bcginn des 3 Jhs.
VI. Friihromische Scharnierfibdn (Taf. V, 7-11; XVII, 13-15, 17, 18)
Zu diesem Typus wurden auch die Aucisa und Augenfibeln ei.ngeordnet. Er ist in den
Klausenburger Samm'iungen schwach vertreten, was sich dadurch erklăren lăsst, da95 die
Fibeln aus dem 1. Jh. stammen und hochstens in das 2.jh. hiniiberreichon.
VII. Fibd mit hohem Naddhalur oder Kniefibeln (Taf. VI-VII; XVIII)
Zu dieser Gattung gehoren diejenigen mit Feder und mit Scharnier. Eine besondere
Gruppe stelleq die Fibeln dar, deren Feder von einer Hi.ilse umbegen ist (Taf. VI, 1-4,
6, 7; VII, 2, 4); dann diejenigen mit eiiner Querstange (Taf. VI, 12-14; VII, 7) mit einen
waagerechten Nadelha'lter (Taf. VII, 10) una schliesslioh die Fibeln mit einer halbmnden
Kopfsplatte und durchl&hertem Bogen (Taf. VI, 8). Dieser Typ hat cine lange Umlaufszeit,
vom 2. bis zu Beginn des 4 Jhs.
VIII. T - Fibdn mit Spiralkonstruktion (Taf. VIII, 2-3; IX, 10)
Diese Gattung, welche im 3.· Jh. verbreitet war, ist în dem Sammlungen d~s Klausen-
burger Museums schwach vertreten.
IX. T. Fibeln mit Scharniereinrichtung (Taf. VIII, 1, 4-12; IX, 1-9; 11; X, 8--'ll)
Die zu dieser Ga_uun~ gehOr~nden F!bdn .sind În dem dennannten. ·sammlu.n~~~ reic,~
vertreten und wurden m vier Varianten emgete1lt. Im Zusammenha·ng mit der zwetten Va-
riante (Taf. IX, 1-9, 11) vertritt der Verfa95Cr die Ansicht class sie auf dem .Gebiet Da~
k.iens entstanden ist.
X. Fibdn mit umgeschlagenem Fuss (Taf. X, 1-3; 5-7)
XI. Zwiebelkopf Fibeln (Taf. XI-XIV)
Dieser Typ wurde eingehender behandelt, da er auss dem Gebiet Siebenbiirgens, d'.Ji,
În dem romischen Stădten Apulum, Porolissum, Micia u.s.w. stark verbreitet war, aber auch
in den lăndlichen Siedlungen an2'utrdfen ist. lhre Verbreitung wăhrend des 4. Jhs .. beweisc
die Fortdauer der einheimischen Bevolkerung wăhrend des 4. Jhs. also auch nach der Aufgabe
der Provinz .Dakien dl11rch die rumischen Autorităten. . .
Der Verfasser stellt die Vcrmutung auss, class es in Dakien cinige Werkstătte; wic z.111.
in Apulum, wo romische Fibeln nicht mir zur Zeit der Romerherrschaft, sondern auch nach
271 hergestcllt wurden, als Dakien bereits aufgegeben war. ·
a
8 9
13
15
17
18
PI. XVII
3 ~I
JO
!t
16
Pl. XV
6
Pl. XXII
2
12
IO
17
PI . X IX
2
'
to
li
PI. XVI
T 5
6
8 '1D
ii
18 19 ?.O
22
21
23
PI. XVIII
8
'I
I&
Pl. XX
Pl. XXI
FIBULE ROMANE IN MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTA DIN ZALAU (I)
ln cele ce urmează vom prezenta un grup de 337 fibule romane care

au intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău pînă în anul
1971. Într-o lucrare ulterioară ne vom ocupa de fibulele care au intrat În
colecţiile muzeului după această dată. Am grupat piesele În felul acesta din
motive cu caracter tehnic. Exigenţele actuale ale cercetării epocii romane impun
cunoaşterea cît mai exactă a categoriilor de material arheologic. Din acest
motiv repertoriul fibulelor este însoţit de o ilustraţie cantitativ numeroasă.
Cum spaţiul grafic ar fi fost mult depăşit de o prezentare a Întregului mate-
rial, am preferat Împărţirea lui în două grupuri.
Lucrarea noastră nu are intenţia de a discuta problemele pe care le ridică
tipologia şi datarea fibulelor romane în această parte a provinciei Dacia.
Aici şi acum dorim în primul rînd să punem în circulaţia ştiinţifică un număr
mare de piese care stăteau absolut necunoscute, aşa încît lucrarea trebuie con-
siderată mai ales ca repertoriu. Nu avem deocamdată pretenţia nici la reuşita
totală a categorisirii definitive a pieselor din acest repertoriu. Sînt cîteva
exemplare care au fost încadrate la tipuri sau variante cu semn de Întrebare.
Ni se pare mai important acum să le publicăm, să poată servi drept material
de studiu şi referinţă În arheologia romană, pentru ca să se ştie, în ultimă
instanţă, că această categorie de materiale arheologice, mult căutată şi stu-
diată în istoriografia europeană actuală, nu lipseşte în Dacia. Ba mai mult,
dorim să atragem atenţia că aşa cum în provinciile bine studiate ale Impe-
riului roman există localităţi cu o cantitate mare de astfel de piese, şi În Da-
cia avem aceeaşi situaţie. Drept urmare a acestui fel de a vedea lucrurile
problemele legate de originea, datarea şi răspîndirea fibulelor, comentariul
istoric, vor fi tratate restrîns sau chiar vor lipsi. Preferăm să aşteptăm stu-
dierea şi publicarea celui de al doilea grup, provenind mai ales din săpături
sistematice, care ne va permite să operăm cu un număr dublu de piese, care
vor constitui o bază mai amplă de referinţă şi de lucru.
Publicarea unui număr atît de mare de fibule (cel mai mare pus pînă
acum în circulaţie în arheologia noastră privind epoca romană) a ridicat de
la bun început problema adoptării unui principiu de lucru şi a unui stil de
prezentare. Pentru a face acest lucru am parcurs istoricul cercetării fibule-
lor1. Primul care s-a ocupat şi a sistematizat fibulele provinciale sau în ge-
1 Un istoric al cercetărilor asupra fibulelor provinciale romane la A. Biihme, Die
Fibdn der Kastelle Saalburg und Zugmantel. Sonderdruck aus dem Saalburg Jahrbuch, 29,
1972, p. 6-9
:li - Acta Musei Porolissensis III
322 N. GUDEA- V. LUCĂCEL
neral de epocă romană a fost O. Almgren 2 • După Almgren studiul fibulelor

s-a dezvoltat rapid În teritoriile fostelor provincii Britannia, Gallia şi Ger-
mania3. O sistematizare pentru zonele dunărene ale Imperiului au încercat
I. Kovrig 4 şi E. Patek5 • Mai recent o lucrare cu pretenţii de sistematizare
pentru provincia Germania a publicat A. Bohme 6 • Intre timp cel care a propus
o sistematizare generală a fost G. Behrens7 • In arheologia noastră privind epo-
ca romană singura lucrare destinată studiului acestei categorii de material este
cea elaborată de D. Popescu7 • Grupuri mai mici de fibule au fost publicate
în diverse lucrări cu caracter de sinteză sau monografii8 , dar fibule izolate au
fost publicate în numeroase articole, rapoarte de săpătură sau repertorii de
descoperiri9.
Dat fiind faptul că În general nu există un principiu unic de Împărţire
şi tipologie a fibulelor am adoptat următorul sistem: am grupat fibulele din
Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău publicate acum În două categorii mari:
fibule cu acul acţionat de arc (Spiralfibeln) şi fibule cu balama (ţÎţînă)
(Scharnierfibeln). In cadrul acestor două categorii am încercat să grupăm
piesele după mai multe criterii îmbinînd diferitele metode adoptate de spe-
cialiştii acestui domeniu: după forma şi profilul corpului, forma şi decorul
capului, poziţia arcului (liber sau Închis), modul de alcătuire al corpului, de-
corul corpului, forma şi decorul piciorului, etc.
Metoda de prezentare a fiecărei piese din repertoriu am Împrumutat-o de
la A. Bohme10 • Fiecare piesă va fi prezentată după următoarea succesiune:
a. categoria, b. tipul; varianta (dacă este cazul); c. starea de conservare;
d. dimensiunile (L=lungimea; Lp=lungimea păstrată; d=diametrul; l=laţi
mea; k=lăţi~ea capului); e. locul de descoperire (LD) cu detalii dacă este
2 O. Almgren, Studien uber nordeuropăischen Fibelformen, Ediţia II. Mannus Bibliothek

Leipzig, 1923. Edîţia I a fost publicată în 1897.
a A. Bohme, op. cit„ p. 7
4 I. Kovrig, A csaszarkori fibul~k făformai Pannoniaban (Die Haupttypen der kaiser-
lichen Fibeln in Pannonien), în DissPann, II, 4, Budapest, 1937

5 E. Patek, A Panno11iai jibulatipusok elterjedese es eredete (Verbreitung und Herkunft
der riimischen Fibelntypen von Pannonien), În DissPann, II, 19, 1942, Budapest
s A. Bi:ihme, op. cit.
7 G. Behrens, Zur Typologie und Tehnik der provinzial rămischen Fibeln, În ]RGZM,
1, 1954, p. 220-236
7 a D. Popescu, Fibules en bronze des collections du Musee National des Antiquites,
în Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 239-246; idem, Fibeln aus dem Museum National fiir
Alterthumer in Bukarest, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 485-505
8 D. Protase, Riturile funerare la daci şi daco-romani, Bucureşti, 1971 (20 buc);
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, Gluj, 1972 (26 buc); D. Protase, Un cimitir din
epoca romană la Soporul de Cîmpie, Bucureşti, 1976 (30 buc)
9 Vom cita cîteva din lucrările care au publicat fibule fără a avea pretenţia de
a fi epuizat întreaga literatură de specialitate: V. Christescu, în Dacia, 5-6, 1935-1936,
p. 444; D. Protase, în ActaMN, 8, 1971, p. 154; A. Buday, în DolgCluj, 2, 1911, p. 79,
91; 4, 1913, p. 125, 148; Z. Szekely, în Muzeul Regional Sf. Gheorghe. Almanah 1879-1954,
Tg. Mureş, 1955, p. 35; I. H. Crişan, în Dacia, N.S. 3, 1959, p. 358 ; Gr. Florescu,
în Materiale, 4, 1958, p. 116; I. H. Crişan în Materiale, 7, 1961, p. 437; N. Lupu, În
Materiale, 7, 1961, p. 145; etc.
10 A. BOhme, op. cit., p. 70; vezi şi Die Fibeln des Kastells am kleinem Feldberg
(Hochtaunuskreis), în Saalburg ]ahrbuch, 34, 1974, p. 3-14
Fibule romane in muzeul din Zalău 323
cazul; f. locul. unde se păstrează piesa (LP) şi numărul de înregistrare (lnv);

g. bibliografia (în cazul că a fost publicată); h. planşa ilustrată.
Colecţia de fibule a Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău a luat naştere
din grupul de fibule provenite din colecţia contelui Teleki din Jibou ajunsă
la muzeu în anul 1958 prin donaţie. Colecţia a fost adunată între 1880-1945
mai întîi de familia Weselenyi şi a ajuns prin moştenire la Teleki. Colecţia
a fost donată de doamna Ana Teleki. Prescurtarea numelui colecţiei este WT.
O altă grupă mare de piese provin din colecţia Silviu Papiriu-Pop din Bu-
ciumi, achiziţionată de muzeu În anul 1966. Acestor două grupe mari li s-au
adăugat permanent descoperirile Întîmplătoare de pe teritoriile fostelor centre
romane de la Moigrad-Jac (Porolissum), Romita (Certie) şi Romfoaş (Lar-
giana). Între anii 1963-1971 au intrat în colecţie numeroase piese din castrul
roman de la Buciumi.
Cea mai mare parte a pieselor prezentate sînt fragmentare. În ce pri-
veşte locul de descoperire numai pentru o mică parte există certitudini. Des-
pre piesele din colecţia Teleki se crede că provin mai ales de la Moigrad,
dar lipsesc orice fel de informaţii mai precise. Din această cauză am conside-
rat că provin de la Moigrad, dar am adăugat numele colecţiei din care au
provenit. Piesele din colecţia lui S. Papiriu-Pop provin de la Moigrad şi Bu-
ciumi, dar nu se ştie care provin dintr-un loc şi care din celălalt. Locul de
descoperire în general se cunoaşte pentru piesele provenite din descoperiri
întîmplătoare, ce au fost aduse la muzeu imediat după descoperire. Numai fi-
bulele provenite din săpăturile arheologice (de la Buciumi mai ales), avînd
cunoscute şi condiţiile stratigrafice de descoperire permit o datare mai
„strînsă" În funcţie de ordinea În stratigrafie. Observaţiile de mai sus arată
că datarea acestor piese nu se poate face deocamdată după contextul desco-
peririi, ci numai după tipologia lor, care acum oferă date generale, iar nu-
mărul mic al unor piese poate duce la erori.
Din această cauză nu am trecut să facem nici o Încercare de datare, nici
să căutăm analogii pentru aceasta. Teoretic fibulele care sînt descoperite În
aşezările din Dacia trebuie datate după data cuceririi. Este adevărat că dată
fiind lunga perioadă de existenţă a unei piese pot fi găsite piese ce au fost
fabricate mult înainte sau odată cu cucerirea. Dar cea mai mare parte a
pieselor se încadrează În perioada în care Dacia a fost provincie romană 11 •
Există tipuri de fibule care pot fi datate însă şi după ce Dacia a Încetat să
fie provincie romană 12 • Aceste piese indică două lucruri importante: pe de
o parte continuitatea de viaţă a populaţiei daco-romane care a menţinut ele-
mentele culturii materiale romane 13, pe de altă parte afluxul continuu de mar-
fă romană din Imperiu spre teritoriul fostei provincii.
11 Un comentariu cu trimiteri referitoare la foarte numeroase de!ieoperiri de fibule din

provincie a făcut D. Pretase în Un cimitir dacic la Soporul de Cîmpie, Bucureşti, 1976,
p. 61-65
12 D. Protase, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii,
Bucureşti, 1966, p. 138
13 Acest lucru se poate constata din simplul fapt că analogiile şi numele fibulelor po'
fi regăsite În lucrările de bază întocmite cu materiale din aceste părţi ale Imperiului;
cf. O. Almgren; A. Bohme
324 N. GUDEA - V. LUCACEL
Se poate constata că tipurile de fibule care există În zona de nord-vest

a Daciei Porolissensis se încadrează în tipologia generală cunoscută pentru
Imperiul roman, cu deosebire în partea lui europeană. Numărul cel mai
mare de piese sînt însă cele care aparţin zonei dunărene a Imperiului roman,
zonă care include provinciile Pannonia, Moesia Superior, Raetia şi Daciat4.
Există o serie de tipuri de fibule care aparţin sigur altor provincii dar care
se regăsesc în număr mic în grupul prezentat de noi 15. In acelaşi timp există
tipuri de fibule care par a fi acum caracteristice provinciei noastre mai mult
decît altor provincii pentru care am găsit analogii 16 • Dar aşa cum am afirmat
la început concluziile stabilite acum pe baza unui număr relativ restrîns de
piese pot fi schimbate de publicarea unui număr mai mare de fibule, din care
cauză preferăm să nu facem generalizări. Trebuie să precizăm Însă un lucru:
publicarea şi categorisirea pe tipuri a fibulelor chiar şi În această fază inci-
pientă a cercetărilor în această direcţie oferă o cronologie mai precisă a în-
tregii epoci de existenţă a provinciei, sau chiar a epocii care a urmat
constituind unul din aspectele care ar putea lămuri sau contribui la lămu
rirea procesului atît de complex al simbiozei daco-romane.
CATALOG*
A. Fibule cu acul acţionat de spirală
Fibule cu corpul puternic profilat (Krăftigprofilierte Fibeln)

Varianta cu o nodozitate pe corp
1. Fibulă; fragmentară: o parte din corp, arcul şi acul lipsesc; L=6 cm; k=l cm; pe
corp are nervură mediană; piciorul se termină în buton; portagrafa esr.e tubulară.
LD Moigrad; colecţia WT
LP MIAZ. Inv. C.C. 91/1958 . .Al. 1/1
2. Fibulă; fragmentară; acul lipseşte, portagrafa este parţial ruptă; arcul este format din
8 spirale; pe corp are nervură mediană; piciorul se termină într-un buton; portagrafa
este lată; L=4,5 cm; k=l,5 cm
LD Buciumi; castru; secţiunea XII; porta principalis sinistra
LP MIAZ. lnv. C.C. 81/1963. PI. L'2
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, Cluj, 1972, p. 87, nr. 1, pl. XCI/1
3. Fibulă; frai;mentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are nervură mediană; portagrafa
este lată; p1ciorul se termină în buton; L=5,4 cm; k=1,5 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 5
LP MIAZ. Inv. C.C. 152/1968. Pl. l/3
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 5, pi. XCII/1
14 Analogiile cele mai apropiate le găsim mai ales la fibulele publicate din Pannonia:
cf. I. Kovrig, op. cit.; E. Patek, op. cit.
15 Am menţiona de pildă aici cipul de fibulă numit norico-pannonic (Fliigelfibeln)
nr. 43; fibulele în formă de pelta (nr. 141-142), fibulele în formă de S (nr. 137-140) etc.
Pînă la publicarea unei cantităţi mai mari de piese din Dacia care să precizeze aria de
răspîndire, numărul sau chiar originea lor trebuie să considerăm aceste piese ca importuri
16 Ne gîndim la fibulele în formă de T acţionate de arc (nr. 22-42) care pînă acum
nu sînt publicate în număr atît de mare în nici o provincie
• NumAnll de ordine din catalog corespunde cu numărul de ordinO de pe p~-
Fibule romane în muzeul din Zalău 325
4. Fibulă; fragmentară; lipseşte jumătate din arc şi acul; pe corp are nervură mediană;
arcul este format d'in 8 spirale; portagrafa este lată; piciorul se termină Într-un buton.
L=4 cm; le= 1,2 cm
LD Buciumi; castru; clădirea nr. 4, încăperea F; a=0,50
LP MIAZ. lnv. C.C. 272/1970. Pl. I/4
C. Pop, în Castrul roman de la B1~ciumi, p. 87, nr. 3, pi. XCI/3
5. Fibu.lă; fragmentară; partea de jos a acului lipseşte; arcul format din 6 spirale; piciorul
terminat în buton; portagrafa lată. L=4 cm; k=l,2 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 97/1958. PI. 1/5
6. Fibulă; fragmentară; arcul lipseşte; arcul format din 8 spirale; portagrafa este lată;
piciorul se termină într-un buton. L = 4,5 cm; Ic= 1,2 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 5; a= 1 m
LP MIAZ. Inv. C.C. 89/1969. PI. 1;6
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 2, pi. XCI/2
7. Fibulă; fragmentară; arcul lipseşte; acul a fost găsit izolat; portagrafa este înaltă;
piciorul se termină într-un buton. L=4,2 cm; Ic= 1,3 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 101/1958. PI. 1/7
8. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este lată; piciorul se termină
intr-un buton. L=5,4 cm; Ic= 1,6 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 4; colţul de Nord
LP MIAZ. lnv. C.C. 227/1970. PI. I/8
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 7, pi. XCII/3
9. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa lată este parţial ruptă; piciorul
se termină într-un buton. L=5 cm; k=l,7 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 105/1958. PI. I/9
10. Fibulă; fragmentară; arcul parţial şi jumătatea de jos a corpului lipsesc; arcul avea 8
spirale. Lp=3,5 cm; k=l,5 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 98/1958. PI. I/10
11. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţial; piciorul se
termină Într-un buton. L=3,5 cm; k=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 9&/1958. PI. 1/11
12. Fibulă; fragmentară; arcul, acul şi o parte din ponagrafă lipsesc; piciorul se termină
într-un buton. L=4,5 cm; lc=l cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 91/1958. PI. I/12
13. Fibulă; fragmentară; acul şi jumătatea inferioară a corpului lipsesc; corpul este deco-
rat pe margini cu linie de puncte incizate. Lp=4 cm; k=l,4 cm
LD Moigrad; coleqia WT
LP MIAZ. lnv. C.C. 97/1958. PI. II/13
14. Fibulă; arcul găsit izolat avea 10 spirale; corpul este decorat lateral cu linii incizate
în zig-zag; piciorul se termină în buton; ponagrafa este lată; L= 5,5 cm; Ic= 1,7 an
15. Fibulă; fragmentară; arcul este format din 8 spirale; acul lipseşte; portagrafa e~te
lată; piciorul se termină mtr-un buton. L=5,5 cm; lc=l,8 cm
LD Buciumi; casuu; turnu:! din colţul de S; a=0,50 m
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 4, PI. CXI/4
16. Fibulă; fragmentară; arcul şi o parte din portagrafă lipsesc; acul a fost găsit izolat;
piciorul se termină într-un buton. L=6,8 cm; k=l,4 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 101/1958. PI. II/16
17. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este lată ş1 înaltă; piciorul s~
termina mtr-un buton. L=6,8 cm; k=1,4 cm

LP MIAZ. Inv. C.C. 55/1969. Pl. iI/17
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 6, pl. XCil/2
18. Fibulă; fragmentară; acul şi o parte din portagrafă lipsesc; arcul este format din 8
spirale; pe corp nervură mediană; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton.
L=4,8 cm; 1=1 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 97/1958. Pl. 11/18
19. Fibulă; fragmentară; acul şi o parte din portagrafă lipsesc; arcul este format din 8
spirale; la baza corpului deasupra portagrafei o nodozitate; ponagrafa este înaltă;
piciorul se termină într-un buton. L = 5,5 cm; Ic= 1,5 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 107/1958. PI. 11/19
20. Fibulă; fragmentară; arcul parţial, acul şi o parte din portagrafă lipsesc; arcul avea
8 spirale; portagrafa este înaltă; piciorul se termină Într-un buton. L=5,8 cm; 1=1,4 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 99/1958. PI. 11/20
Varianta cu două nodozităţi pe corp
21. Fibulă; fragmentară; arcul, acul şi o parte din portagrafă lipsesc; portagrafa este trafo-
rată şi înaltă; piciorul se termină Într-un buton. L=7,5 cm; k=1,8 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 201/1968. PI. 11/21
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 8, pi. XCil/4
Fibule în formă de T (T-Fibeln mit Spiralkonstruktion)
Varianta cu buton la cap
22. Fibulă; fragmentară; acul lipseşte; arcul este format din 10 spirale; pe corp este nervură
mediană; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L=3,6 cm; k=l cm
LD Buciumi; castru, clădirea nr. 4; baie; încăperea cu padiment
LP MIAZ. lnv. C.C. 171/1966. PI. 111/22
23. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are nervură mediană; portagrafa
este lată; piciorul se termină într-un buton. L=4 cm; ic=0,8 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 92/1958. PI. 111/23
24. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; corpul arc nervură mediană; portagrafa este
lată; piciorul ;e termină într-un buton. L = 3,8 cm; Ic= 0,5 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 94/1958. Pl. III/24
25. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; corpul are nervură mediană; portagrafa este
lată, dar subţiată la cap <l1 atorită uzurii; piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm;
k=0,6 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 92/1958. Pl. 111/25
26. Fibulă; fragmeniară; arcul, acul şi o parte din portagrafă 1lipsesc, pe col'p are nervură
mediană; piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm; lc=0,8 cm
LD Moigrad; castru
LP MIAZ. lnv. C.C. 410/1970. PI. 111/26
27. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; piesa este foarte corodată; pe corp are ner-
vură mediană; piciorul se termină Într-un buton. L = 3,2 om; ,Jc = 0,5 cm
LD Moigra.d; colecţia WT
LP MIAZ. Inv. C.C. 102/1958. Pl. IIl/27
28. Fibulă; fragmentară; arcllll şi acul lipsesc; o parte din portagrafă este ruptă; pe corp
are nervură mediană; pici.arul se termină Într-un buton. L= 3,6 cm; k=0,6 cni·
LP MIAZ. lnv. C.C. 102/1958. PI. 111/28
29. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este parţial ruptă; pc corp are
nervură mediană; piciorul se termină Într-un buton; portagrafa este lată şi are în
dreptul ei pe corp o nodozitate. L=3,6 cm; k=0,6 cm
LD Moigrad; castru; Pomet
LP MIAZ. lnv. C.C. 398/1966. PI. III/29
30. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are nervură mediană; portagrafa
este lată; la joncţiunea corpului cu portagrafa o nodozitate; piciorul se termină într-un
buton. L=3,6 cm; k=0,4 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 102/1958. PI. 111130
31. Fibulă; fragmentară; arcul şi acu.I lipsesc; pe corp are nervură mediană dublă; porta-
grafa este lată; la joD1Cţ.Îunea cu corpul o nodozitate; butonul din capătul piciorului
este rupt. L=4 cm; lc=0,6 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 111/1966. PI. IIl/31
32. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; corpul este decorat pc linia mediană cu in-
cizii triunghiulare în linie; portagrafa este lată şi decorată cu incizii rotunde; piciorul
se termină în buton. L=4,4 cm; lc=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 102/1958. PI. III,32
33. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa este ruptă parţial; pe corp are
nervură mediană; piciorul se termină într-un buton. L = 4 cm; Ic= 0,4 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 100/1958. PI. 111/33
34. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp arc nervură mediană; portagrafa
este lată; piciorul se termină într-un buton. L = 3,6 cm; Ic= 0,8 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 100/1958. Pl. IV/34
35. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; butonul de pe cap este rupt; pe corp are
nervură mediană; piciorul se termină Într-un buton. Lp = 3,2 cm; 1=0,6 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 102/1958. PI. IV135
36. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; corpul este lăţit ş1 are trei caneluri orizon-
tale; portagrafa este parţial ruptă. L= 3,5 cm; l= 1,2 cm; portagrafa este tubulară
LP MIAZ. lnv. C.C. 98/1958. PI. IV/36
(menţionăm că nu sîntem siguri de încadrarea acestei piese; doar faptul că nu am gă
sit altă grupă ne face s-o încadrăm provizoriu în această grupă)
Variantă cu capul fără buton

37. Fibulă;
fragmentară; arcul şi acul lipsesc; corpul are nervură mediană, iar la mijloc
o nodozitate; portagrafa este lată; butonul din capătul piciorului este rupt. Lp = 3,8 cm;
k=0,6 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 102/1958. PI. IV/37
38. Fibulă; fragmentară; arcu.I şi acul lipsesc; pe corp are nervură mediană; şi o nodozi-
tate; portagrafa şi butonul piciorului sînt rupte; L = 3,5 cm; Ic= O, 9 cm
LD Moigrad; co.lecţia WT
39. Fibulă; fragmentară; acul lipseşte, o parte din portagrafă este ruptă; arcul are 8 spi-
rale; pe corp are nervură mediană şi o nodozita,te; piciorul se termină într-un buton.
L=3 cm; k=0,5 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 89/1958. Pl. IV/39
328 N. GUDEA - V. LUCACl!L
40. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa este parţial ruptă; pe corp are
nodozitate; piciorul se termină într-un buton, L = 3,6 cm; le= 0,8 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 149/1958. Pl. IV/40
41. Fibulă; fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţia!l; pe corp are
nervură mediană şi nodozitate; butonul din capătul piciorului este rupt. L=3,4 cm;
k=0,6 cm
42. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc ş1 JUmătatea de jos a piesei cu portagrafa;
pe corp are nervură mediană şi nodozitate. Lp=3 cm; k=l,6 cm
Fibulă cu aripi (Norrisch-pannonische Fliigelfibel)
43. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului cu „aripa" tipică.
Lp=3 cm; l=0,5 cm
Fibule cu capitl în formă de ancoră (Ankerfibeln)
44. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar portagrafa este ruptă parţial; arcul are 10 spirale;
pe corp are o nodozitate accentuată; portagrafa este înaltă; piciorul se termină într-un
buton. L=5 cm; k=l,8 cm
LD Buciumi; castru baraca nr. 1
LP MIAZ. lnv. C.C. 130/1967. PI. V/44
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 88, nr. 12, pi. XCIIl/4
45. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, ponagrafa este ruptă parţial; pe corp are o
nodozitate; portagrafa este înaltă; piciorul se termină într-un buton. L= 5,2 cm;
k=2,7 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 97/1958. PI. V/45
46. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa înaltă este ruptă parţial; pe corp
are o nodozitate; piciorul se termină într-un buton. L = 5,4 cm; le= 2 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 100/1958. PI. V/46
47. Fibulă fragmentară; partea cea mai mare a corpului cu portagrafa şi piciorul lipsesc;
pe corp avea o nodozitate. Lp=2,5 cm; k=2,4 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 99/1958. PI. V/47
48. Fibulă fragmentară; se păstreai.ă numai capul cu arcul avînd 10 spirale. Lp= 2,2 cm;
k=2,6 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 99/1958. PI. Vi48
49. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi cutia arcului. Lp = 2,8 cm; Ic=: 3 cm
LP MIAZ. Inv. 99/1958. PJ. V/49
Fibule cu capul în formă de trompetă (Fibdn mit Trompetenkopf)
50. Fibulă; capul este decorat cu o linie în zig-zag care-i urmăreşte conturul; arcul are
10 spirale; pe corp se află o nodozitate seqionată, piciorul se termină într-un buton.
L=3,8 cm; dc=l,8 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 46/1969. PI. V/50
51. Fibulă fragmentară;partea inferioară a corpului cu portagrafa şi piciorul lipses't:; arcul

are 16 spirale. Lp=2 cm; dc=l,6 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. l; jumătatea de S; a=0,60 m
LP MIAZ. Inv. C.C. 176/1970. PI. V/51
52. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului dar fără arc
şi ac; pe corp are o nodozitare. Lp=2,8 cm; dc=l,4 cm
LD Moigrad; co!eqj; WT
LP MIAZ. Inv. C.C. 99/1958. PI. V/52
Fibule cu genunchi (Kniefibeln)
Vari<mte nedefinite cu arcul liber
53. Fibulă fragmentară; acul şi partea de jos a piesei cu portagrafa lipsesc; pe corp avea o
nervură mediană şi o nodozitare. Lp = 2,5 cm; Ic= 1 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 88/1958. Pl. V/53
54. Fibulă fragmentară; arcul şi a.cui lipsesc, portagrafa este ruptă parţia.l; corpul avea o
~er.v1;1:ră mediană, iar spre cap avea trei noduli în trepte; piciorul este decorat cu
mnzn.
L= 3,4 cm; Ic= 1 cm
LP MIAZ. lnv. C.V. 94/1958. PI. V/54
55. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă; corpul este lat cu capul
şi piciorul lăţite; capul are un buton; pe mijlocul corpului se află o nodozitate lăţită
ca o placă. L = 3,5 cm; Ic= 2,5 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 136/1958. PI. V/55
V ariamă cu corpul îndoit puternic şi arcul în cutie
56. Fibulă fragmentară; acul lipseşte iar potagrafa este ruptă parţial; pe corp are nervură
mediană; arcul avea 8 spirale; piciorul se termină într-un buton. L= 3,8 cm; Ic= 1 cm;
L cutie=2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 95/1958. PI. VI/56
57. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; pe corp are nervură mediană
dublă; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton; L=4 cm; L cutie=2,4 cm;
k=l cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 95/1958. PI. VI/57
58. Fibulă; arcul are 8 spirale; pe corp are două nervuri mediane; portagrafa este lată;
piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm; L cutie=2 cm; ic=l cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 95/1958. PI. VI/58
59. Fibulă; arcul are 8 spirale; pe corp are nervură mediană; portagrafa este lată; piciorul
se termină într-un buton. L=3,8 cm; L cutie=2,2 cm; lc=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 105/1958. PI. VI/1959
60. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi cutia arcului, arcul are 8 spirale. Lp=
1 cm; k=l cm; L cutie=2,4 cm
61. Fibulă; arcul are 8 spirale; pe corp are două nervuri paralele; portagrafa este lată;
piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm; L cutie=2,2 cm; ic=l cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 107/1958. PI. Vl/61
330 N. GUDEA-V. LUCACEL
62. Fibulă fragmentară; acul lips~te iar o parte din portagrafă este ruptă; pe corp are
nervură mediană; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm;
ic=l cm; L cutie=2,4 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 95/1958. Pl. VI/62
63. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; pe corp are nervură mediană; cîteva din spiralele
arcului lipsesc; portagrafa este foarte îngustă, realizată în chip deosebit. L= 3,4 cm;
I cutie=2,4 cm; k=l cm
LD Moigra.d; coleqia WT
LP MIAZ. Inv. C.C. 100/1958. Pl. VI/63
64. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, portagrafa este ruptă parţial; corpul are nervură me-
diană; arcul are 10 spirale; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton.
L=3,8 cm; L cutie=2,4 cm; k=l cm
LP MIAZ Inv. C.C. 96/1958. Pl. VI/64
65. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului cu cutia arcului;
pe corp are două nervuri verticale; Lp = 2,4 cm; L cutie= 2,2 cm; Ic= 0,8 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 99, 1958. PI. VI/65
66. Fibulă fragmentară; se păstrează numai cutia arcului; arcul avea 10 spirale. L cuue =
2 cm; Lp=l cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 991 1958. PI. VI. 66
67. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar portagraJa este ruptă parţial; arcul avea 10 spirale;
pe corp are nervură verticală dublă; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un
buton. L=3,8 cm; L cutie=2,5 cm; k=l,4 cm
68. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; pe corp sînt trei nervuri verti-
cale; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm; L cutie=2,4 cm;
Ic= I cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 203/1968. PI. VII, 68
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 21, pi. XCV /3
69. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 10 spirale; pe corp are trei nervuri verti-
cale; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L = 3,8 cm; L cutie= 2,2 cm;
lc=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 96/1958. PI. VII/69
70. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar o parte din portagrafă este ruptă; arcul are
10 spirale; pe corp are trei nervuri verticale; portagrafa este lată; piciorul se termină
într-un buton. L=3,8 cm; L cutie=2,4 cm; k=l,4 cm
LD Romita
LP MIAZ Inv. C.C. 325/1970. PI. VII/70
71. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; portagrafa este ruptă, arcul are 10 spirale; pe corp
are trei nervuri verticale; piciorul se termină într-un buton. L=3,6 cm; L cutie=2,2 cm;
k=l,2 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 95/1958. PI. VII/71
72. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar portagrafa este ruptă parţial; arcul are 6 spi-
rale (se pare că unele lipsesc); pe corp are trei nervuri verticale; portagrafa este lată;
piciorul se termină într-un buton. L=3,6 cm; L cutie=2,2 cm; lc=l,2 cm
73. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar o parte din portagrafă este ruptă; arcul are 10
spirale; pe corp are trei nervuri verticale; portagrafa este lată dar foarte puţin înaltă;
piciorul se termină într-un buton. L=3,7 cm; L cutie=2,2 cm; k=l cm
74. Fibulă fragmentară; acul este rupt; arcul are 8 spirale; cutia este decorată cu două
linii În zig-zag în formă de semicerc; portagrafa este puţin înaltă dar lată, realizată
în chip aparte; piciorul se termină Într-un buton. L=3,5 cm; L cutie=2,2 cm;
ic=l,l cm
75. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar o parte a portagrafei şi butonul de la capătul
piciorului sînt rupte; arcul mai are 4 spirale; pe corp are trei nervuri verticale; porta-
grafa este lată. Lp=3,5 cm; L cutie=2,2 cm; ic=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 100/1958. PI. VIl/75
76. Fibulă fragmentară; lipseşte acul şi toată jumătatea dle jos a piesei. Arcul are 10 spi-
rale. Lp=2,6 cm; L cutie=2 cm; lc=0,9 cm
LD Moigrad; Pomet
LP MIAZ. lnv. C.C. 398/1966. PI. VIl/76
77. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea de sus a piesei; arcul are 10 spirale_
Lp=2,6 cm; L cutie=2,2 cm; Ic= 1,1 cm
78. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea superioară a piesei fără ac; arcul
are 10 spirale. Lp=2,7 cm; L cutie=2 cm; k=l cm
79. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea superioară a corpului, fără ac; arcul
are 8 spirale. Lp=2,2 cm; L cutie=2 cm; k=l,1 cnt
LP MIAZ. lnv. C.C. 101(1958. PI. VIl/79
80. Fibulă; arcul are 10 spirale; pe corp sînt trei nervuri verticale; portagrafa este lară;
piciorul se termină într-un buton. L=3,6 cm; L cutic=2 cm; ic=l cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 1; capătul de V
LP MIAZ. lnv. C.C. 33/1971. PI. VIII/80
81. .Fib.ulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 10 spirale; pe corp are trei nervuri verti-
cale; ponagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton; L=3,9 cm; L cutie=2 cm;
k=l cm
LD Moigrad; săpăturile din anul 1949
LP MIAZ. lnv. 533. PI. VIIl/81
82. Fibulă fragmentară; acul şi arcul parţial rupte, ca şi o parte din portagrafă; arcul
avea 8 spirale; Lp=3,7 cm; L cutie=l,9 cm; k=0,8 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 104/1958. PI. Vlllj82
83. FibJ.Jlă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; pe corp are trei nervuri verticale;
portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L= 3,8 cm; L cutie=2,2 cm;
k=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 104/1970. PI. VIII/83
C: Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 19, pl. XCV/I
84. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar o parte din portagrafă este ruptă; arcul are 10
spirale; pe corp are trei nervuri verticale; portagrafa este lată; piciorul se termină în-
tr-un buton. L=3,8 cm; L cutie=2,3 cm; Ic= 1 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 81/1969. PI. VIIl/84
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 20, pl. XCV/2
85. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are trei nervuri verticale; portagrafa
este lată; piciorul se termină Îintr-un buton; L = 3,4 cm; L cutie= 2 cm; le= 1 cm
LD Mciigrad; castru; Pomet
LP MIA!:. lnv. C.C. 392/1966. PI. VIIl/85
86. Fibulă fragmentară; se păstrează numai cutia arcului; arcul are 10 spirale. L cutie=
2,2 cm; k=l,2 cm
LD Buciumi; castru; via principalis
LP MIAZ. Inv. C.C. 187/1966 Pl. VIII/86
8!. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; portagrafa este corodată puternic; arcul esce foarte
oxidat; pe corp are nervuri verticale; piciorul se termină mtr-un buton. L = 3,4 cm;
L cutie=2,4 cm; k=l,4 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 99/1958. PI. VIII/87
88. Fibulă fragmentară; acul şi o parte din portagrafă lipsesc; arcul are 10 spirale; pe corp
are nervuri verticale; portagrafa este lată piciorul se termină într-un buton. L = 3,6 cm;
L cutie=2,1 cm; k=l cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 99/1958. PI. VIII/88
Variantă care are pe corp „aripi"
89. Fibulă fragmentară; arcul, acul şi portagrafa lipsesc; corpul este lat şi are pe el două
aripi frontale. L=4 cm; L cutie=2,6 cm; k=2 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 95/1958. Pl. VIII/89
90. Fibulă; arcul are 10 spira.le; pe corp are trei aripi aşezate simetric ca la un peşte,
piciorul se termină despicat. L=4 cm; L cutie=2 cm; k=0,8 cm
LD Buciumi; castrU; baraca nr. 3
LP MIAZ. Inv. C.C. 217/1970 PI. VIII/90
91. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 10 spirale; pe corp are trei aripi aşezate
simetric ca la peşte; portagrafa este lată; piciorul se termină despicat. L = 3,8 cm;
L cutie=l,9 cm; k=0,4 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 107y'l 958 PI. VIII/91
Variantă cu corpul mai mic şi arcul În cutie
92. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; portagrafa este lată şi frag-
mentară; piciorul se termină într-un buton. L=2,6 cm; L cucie=l,6 cm; k=0,8 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 95v'l958 PI. IX/92
93. Fibulă fragmentară; arcul şi acullipsesc, portagrafa este parţial ruptă; piciorul se ter-
mină într-un buton. L=2,6 cm; L cutie=l,5 cm; lc=0,6 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 93/1958 PI. IX/93
94. Fibulă fragmentară;acul lipseşte, iar portagrafa este ruptă parţial; corpul are trei ner-
vuri verticale; arcul are 8 spira.le; piciorul se termină mtr-un buton. L=2,6 cm;
L cutie=l,6 cm; k=0,8 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 93/1958. Pl. IX/94
95. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; portagrafa este lată; piciorul se
termină într-un buton. L=2,5 cm; L cutie=l,6 cm; k=0,6 cm
LD Moigrad; colecţia S. Papiriu-Pop
LP MIAZ. Inv. C.C. 398/1966 PI. IX/95
96. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 10 spirale; piciorul se termină într-un
buton; portagrafa este lată, dar parţial ruptă. L=3 cm; L cutie=2,2 cm; k=l cm
LD Moigrad
LP MIAZ. Inv. C.C. 2/1962. PI. IX/96
97. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 6 spirale; pe corp are oouă nervuri ver-
ticale; portagrafa este foarte puţin înaltă; piciorul se termină în buton. L=2,8 cm;
L cutie=l,6 cm; lc=0,8 cm
98. Fibulă fragmentară; acllll lipseşte; arcul este foarte oxidat; portagrafa lată este parţial
ruptă; piciorul se termină într-un buton. L::::; 3 cm; L cutie::::; 1,7 cm; Ic= 1 cm
Piese din varianta principală dar fragmentare
99. Fibulă fragmentară; capul cu cutia arcului sînt rupte; corpul are două nervuri verti-
cale; portagrafa lată este fragmentară; piciorul se termină cu un buton. Lp::::; 3 cm
100. Fibulă fragmentară; capul şi cutia arcului sînt rupte; pe corp are două nervuri verti-
cale; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. Lp::::;3 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 100/1958. Pl. IX/100
101. Fibulă fragmentară; capul şi cutia arcului lipsesc; pe corp are o nervură mediană;
portagrafa lată este parţial ruptă; piciorul se termină Într-un buton. Lp=3 cm
LD Moigrad; Pomet
102. Fibulă fragmentară; capul şi cutia arcului lipsesc; pe corp ·are o nervură mediană; port-·
agrafa este lată; butonul piciorului este rupt. Lp::::;2,6 cm
103. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea de jos a corpului; pe corp are trei
nervuri verticale; portagrafa lată, parţial ruptă; piciorul se termină într-un buton.
Lp::::;2,8 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 102/1958
Variantă cu arcul liber şi capul lăţit în formă de evantai (Kniefibeln mit halbrunder
Kopfplate)
104. Fibulă; arcul are 6 spira~e; portagrafa este lată; butonul piciorului este rupt. L=4,5 cm;
k=l,3 cm
LD Moigrad
LP MIAZ. Inv. C.C. 45/1960. PI. X/104
105. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un bu-
ton. L::::; 4,2 cm; le:::; 1,5 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 5, colţul de NE; a=l m
LP MIAZ. Inv. C.C. 138/1970. PI. X/105
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 15, pi. XCIV/1
106. Fibulă; arcul are 8 spirale; portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton.
L::::;4,2 cm; le= 1,5 cm
LD Buciumi; castru; turnul din colţul de N
LP MIAZ. Inv. C.C. 71/1964. PI. X/106
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 16, pi. X:CIV/2
107. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa, lată, este parţial ruptă. L::::;
3,4 cm; lc::::;l,4 cm
LD Moigrad
LP MIAZ. Inv. C.C. 4/1968. Pl. X/107
108. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa este ruptă parţial; capul semi-
rotund al piesei este decorat cu cerculeţe incizate; L= 3,1 cm; Ic= 1,7 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 96/1958. PI. X/108
109. Fibulă fragmentară; jumătatea de jos a piesei cu portagrafa şi acul lipsesc; arcul are
8 spirale. Lp::::;3,2 cm; lc::::;l,6 cm
334 N. GUDEA - V. LUCĂCEL
LD Moigrad; coleeţia WT
LP MIAZ. lnv. C.C. 99/1958. PI. X/109
110. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; portagrafa este lată; piciorul se
termină într-un buton. L=3,2 cm; k=l,2 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 95/1958. PI. X.1110
111. Fibulă fragmentară; acul şi portagrafa sînt rupte; arcul are 6 spirale; capul este foarte
lăţit. L=2,7 cm; k=2,4 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 88/1959. PI. X/111
112. Fibulă fragmentară; arcul, acul şi portagrafa sînt rupte; pe corp are nervuri verticale.
L=3,6 cm; k=l,4 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 89-1958. PI. X/112
113. Fibulă fragmentară; jumătate din arc lipseşte; arcul întreg avea 6 spirale; pe cor.p are
două nervuri paralele verticale; portagrafa este lată; piciorul se termină Într-un buton.
L=3 cm; k=l,1 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 5; adîncimea= 1 m
LP MIAZ. lnv. C.C. 80j1969. PI. X/113
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 18, pl. XCIV/4
114. Fibulă; arcul are 8 spirale; pe corp are două nervuri paralele verticale; portagrafa
este foarte puţin înaltă; piciorul se termină într-un .buton. L= 3,4 cm; Ic= 1,4 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 4, lîngă zidul de N
LP MIAZ. lnv. C.C. 247/1970 PI. X/114
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 17, pl. XCIV,/3
115. Fibulă fragmentară; arcul, acul şi o parte din portagrafă sînt rupte. L=3,3 cm;
k=l cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 93/1958. PI. X/115
116. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 6 spirale; piciorul se termină într-un bu-
ton. L=2,6 cm; k=0,9 cm
LD Moigrad; co!eqia WT
LP MIAZ. lnv. C.C. 93/1958. PI. X/116
117. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, iar portagrafa este parţial ruptă; arcul are 8 spirale.
L=2,2 cm; k=l,2 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 93/1958. PI. X/117
118. Fibulă fragmentară; acul şi jumătatea de jos a piesei lipsesc; arcul are 8 spirale; pe
corp are două nervuri paralele verticale. Lp=2,3 cm; k=l,1 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 89/1958. PI. X/118
Variantă cu arcul liber, capul patrulater şi corpul îndoit în unghi drept (Kniefibeln mit
eckiger Kopfplatte)
119. Fibulă fragmentară; arcul, capul de fixare, acul lipsesc; portagrafa este foarte subţire.
L=2,9 cm; k=l,2 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 91/1958. PI. Xl/119
120. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are două nervuri verticale paralele;
portagrafa este foarte subţire. L=2,8 cm; Ic= 1,1 cm
!21. Fibulă fragmentară; acul, arcul şi portagrafa lipsesc. Lp=3,4 cm; lc=l,4 cm
122. Fibulă fragmentară; capul şi porta17afa sînt rupte parţial; lipsesc .arcul şi acul.
Lp=3,6 cm; k=l cm
LD Buciumi; castru; princ1p1a

LP MIAZ. lnv. C.V. 158/1968. PI. XI/122
123. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este foarte subţire. L=3,1 cm;
k=l,5 cm
LD Moigrad'; coleqia WT
LP MIAZ. lnv. C.C. 94/1958. PI. XI/123
Variantă cu capul semirotund (cf. nr. 104-118)
124. Fibulă fragmentară; jumătate din arc, acul şi portagrafa parţial sînt rupte; arcul Întreg
avea 12 spirale; pe corp o nervură mediană; picioru] are formă ovală. L=3,2 cm;
lc=2 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 94,'1958. PI. Xl/124
125. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc portagrafa este ruptă parţial; pe corp are
linii transversale incizate paralel în formă de decor; L=3,2 cm; k=l.2 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 94. 1958. PI. Xl/125
126. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are nervură mediană; capul este de-
corat cu trei cerculeţe incizate aşezate simetric; portagrafa este lată şi decorată cu
cinci cerculeţe incizate simetric; piciorul se termină Într-un buton. L=4 cm; lc=l,2 cm
127. Fibulă fragmentară; foarte corodată; arcul şi acul lipsesc, iar portagrafa este foarte
fragmentară; Lp=3 cm; k=l cm
128. Fibulă fragmentară; capul de prindere, arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţi
al; pe corp are nervură mediană, iar la jonqiunea cu portagrafa nervuri transvers.ale
în relief; picioru] se termină cu buton. Lp=3,5 cm
Variantă cu arcul liber şi capul dreptunghiular
129. Fibulăfragmentară; acul lipseşte; arcul are 8 spirale; pe corp are nervură mediană;
portagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L = 3,8 cm; Ic= 1,5 cm
LD Moigrad:; colecţia S. Papiriu-Pop
130. Fibulă; fragmentară; arcul lipseşte; arcul are 6 spirale; pe corp are nervură mediană;
ponagrafa este lată; piciorul se termină într-un buton. L=3,8 cm; k=l,5 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 100/1958. PI. XI/130
Fibule în formă de arbaletă (cu placă triunghiulară) (Armbrustfibeln)
131. Fibulă fragmentară; acul 1lipseşte; arcul are 6 spirale; pe corp are nervură mediană;
ponagrafa este lată; placa este decorată lateral cu linie incizată în zig-zag. L=4 cm;
l picior= 1,4 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 176/1970. PI. XIl/131
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 87, nr. 9. pi. XCIIl/1
132. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are două nervuri verticale; porta-
grafa este lată; placa este decorată lateral cu linii paralele incizate. L= 4 cm; I pi-
cior= 1,4 cm
LP MIAZ. lnv. C.C. 398/1966. PI. XIl/132
336 N. GUDEA-V. LUC.:ACEL
133. Fibulă; arcul are 8 spirale; pe corp are două nervuri verticale; portagrafa este lată;
placa este decorată cu linii incizate paralel. L=3 cm; 1 picior=l,2 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 98/1958 PI. XII/133
134. Fibulă fragmentară; se păstrează aproape numai placa şi portagrafa; aceasta este deco-
rată pe margini cu liniuţe incizate paralel. Lp= 3 cm; 1 picior= 1,2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 89/1958 PI. XIl/134
135. Fibulă fragmentară; se păstrează numai placa şi portagrafa; aceasta este decorată pe
margini cu liniuţe incizate paralel. Lp = 2,5 cm; 1 picior= 1,5 cm
LD Moigrad; coleqia T
LP MIAZ Inv. 98/1958 C.C. PI. XIl/135
136. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 6 spirale; portagrafa este lată; placa este
decorată cu linie în zig-zag. L=4,4 cm; k=l,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 100/1958. PI. XIl/136
Fibule În forma literei S (Buchstabenfibeln)
137. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; capetele literei se termină În trei lobi; portagrafa este
lată. L=3,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 106/1958 PI. XII;l37
138. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 6 spirale; litera are capete trilobate; port-
agrafa este lată. L=3,2 cm
LD Moigra<l'; colecţia WT
l39. Fibulă fragmentară; acul şi arcul lipsesc, portagrafa este ruptă parţial; capetele literei
se termină trilobat. L= 3,6 cm
140. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este parţial ruptă; capetele literei
se termină trilobat. L=3,4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 106/1958 PJ. XIl/140
Fibulă cu corpul În formă de aplică (Peltafibeln)
141. Fibulă
fragmentară; acul lipseşte; arcul are 6 spirale; portagrafa este foarte îngustă.
L=2,7 cm; 1=2,8 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 100/1958. PI. XII/141
142. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; arcul are 6 spirale; piciorul se termină Într-un bu-
ton. L=2,7 cm; 1=3,1 cm
LD Moigrad, colecţia WT
LP MIAZ lnv. C.C. 100/1958 P!. XII/142
Fibule cu piciorul întors pe dedesubt (Fibel mit wngeschlagenem Fuss)

Variantă cu cap cu buton
143. Fibulă fragmentară; arcul este parţial rupt, acul lipseşte; la capătul corpului 6 spirale
înfăşurate; portagrafă tubulară. L=4,8 cm
LP MIAZ. Inv. C.C. 103/1958 PI. XIII/143
144. Fibulă fragmentară; arcu.I parţial rupt; arcul întreg avea 14 spirale; pe corp nervură me-
diană; la baza corpului 4 spirale înfăşurate; portagrafa tubulată, avîn.d la capăt un
buton. L=6,5 cm
Fibule romane î11 muzeul din Zalău 337
LD Moigrad, colecţia WT
LP MIAZ lnv. C.C. 100,11958 PI. XIII/144
145. Fibulă fragmentară; arcul, capul de prindere şi acul lipsesc; pe corp, lateral, cîte o
Iiniie verticală incizată; 1a baza corpului 4 spirale înfăşurate; portagrafă tubulară;
L=5,7 cm
LD Buciumi; castru; seqiunea XIII
LP MIAZ Inv. C.C. 9/1964 PI. XIIl/145
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p: 90, nr. 26, pi. XCVI/5
146. Fibulă; arcul avea 22 spirale; lăţimea T-ului 5,5 cm; la baza corpului 3 spirale înfă
şurate; portagrafa tubulară. L = 7,2 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 107/1958 PI. XIII/146
147. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp nervură mediană; portagrafa este
tubulară; la baza corpului 3 spirale înfăşurate. L = 5,8 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 90/1958 PI. XIII/147
148. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa este parţial ruptă; piciorul este
decorat. L = 5,4 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 90/1958 PI. XIII/148
149. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este tubulară, decorată. L=5,6 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 104/1958 PI. XIIl/149
150. Fibu·lă fragmentară; jumătate din arc şi acul li~; arcul înueg avea 12 spirale; la
capăwl corpului 2 spirale înfăşurate; portagrafa este tubulară. L=5,l cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 1 colţul de N
LP MIAZ lnv. C.C. 34/1971 PI. XIII/150
151. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are incizate lateral două linii; la
baza corpului spiralele au căzut; portagrafa este tubulară. L = 5 cm
LD Moigra<l
LP MIAZ lnv. C.C. 157/1967 PI. XIV/151
152. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este tubulară. L=4,4 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 103/1958 PI. XIV/152
153. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; la baza corpului 2 spirale înfăşurate; capătul
portagrafei tubulare este rupt. Lp=4,5 cm
154. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa tubulară este ruptă parţial. L=4,8 cm
Variantă cu capul fără buton
155. Fibulăfragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp lateral linie incizată simetric; la
baza corpului 2 spirale înfăşurate; portagrafa este tubulară. L=4,8 cm
156. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; Ia baza corpului 2 spirale înfăşurate; port-
agrafa este tubulară. L = 5,7 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 1 colţul de NV
LP MIAZ Inv. CC. 34/1971. PI. XIV/156
157. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are nervură mediană; la baza corpu-
lui 4 spirale înfăşurate; portagrafa este tubulară. L= 5,4 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 101/1958. PI. XIV/157
158. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă; la baza corpului 6 spi-
rale înfăşurate. L=5 cm
159. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţial; pe ·corp are
două linii incizate lateral; la baza corpului 3 spirale înfăşurate; o parte din ac se păs
trează izolat. L = 5,5 cm
160. fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; f>onagrafa tubulară este parţial ruptă. L=4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 90/1958 PI. XIV160
161. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; pe corp are două nervun verticale; la baza
corpului 2 spirale înfăşurate; portagrafa este tubulară. L=4,6 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 90; 1958 PI. XIV /161
162. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea de jos a piesei, pe corp nervuri
paralele; 2 spirale la baza corpului; portagrafa tubulară. Lp = 3,4 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 103;1958 PI. XIV;162
163. fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea superioară; pe corp două linii late-
rale incizate. Lp=3 cm
LD Moigrad; cod.ecţia WT
164. Fibulă fragmentară; arcul şi acul, partea inferioară a piesei cu ponagrafa lipsesc; pe
corp sînt două linii incizate· lateral. Lp = 3,6 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 103/1958 PI. XIV /164
165. fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea de sus a corpului piesei fără arc
şi ac. Lp=3,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 90/1958 PI. XIV, 165
Fibule cu corpul în formă de animal (Tierfiebeln)
166. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; corpul fibulei reprezintă un cal; portagrafa este în
dreptul membrelor anterioare; arcul format din 8 spirale este în dreptul membrelor
posterioare. L=3 cm; h=2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 101; 1958 PI. XV /166
167. Fibulă fragmentară; arcul şi arul lipsesc; corpul reprezintă un cal care stă pe o bară;
ponagrafa este în dreptul membrelor anterioare; arcul se află în dreptul membrelor
posterioare. L=3 cm; h=2 cm
LD Buciumi; castru; clădirea nr. 4 (praetorium)
LP MIAZ lnv. C.C. 181/1968 Pl. XV/167
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 90, nr. 25, pi. XCVl/4
169. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; corpul are forma unui cal stilizat; arcul se afla
în dreptul membrelor posterioare şi are 6 spirale; portagrafa lipseşte. L = 3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 93,1958 Pl. XV/169
168. Fibulă fragmentară din argint; arcul lipseşte; acul se păstrează izolat; corpul are formă
de cal de mare; portagrafa simplă este în dreptul membrelor anterioare; arcul se află
în dreptul cozii. L= 3,6 cm; h= 1,6 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 1 colţul de NV
LP MIAZ Inv. C.C. 35/1971 PI. XV/168
170. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţial; corpul repre-
zintă stilizat un cal; portagrafa este plasată în dreptul membrelor anterioare; arcul în
dreptul membrelor posterioare. L=2,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 93/1958 Pl. XV/170
Fibule roma.ne în muzeul din Zalău 339
171. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc. portagrafa este ruptă; corpul reprezintă sti-
lizat un cal; ponagrafa se află în dreptul membrelor anterioare, arcul În dreptul
membrelor posterioare. L = 2,5 cm
172. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, portagrafa este ruptă parţial; arcul are 12 spirale;
corpul reprezintă stilizat un cal; portagrafa este plasată în dreptul membrelor ante-
rioare, arcul În dreptul membrelor posterioare. L= 3 cm
173. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa este parţial ruptă; corpul reprezinta
stilizat un cal; portagrafa se află în dreptul picioarelor din faţă, arcul în dreptul
membrelor posterioare. L=2,6 cm
174. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţial; corpul repre-
zintă un cal?, dar capul acestuia parcă are cioc de raţă?; portagrafa se află În dreptul
membrelor anterioare, arcul se află în dreptul membrelor posterioare. L=2,5 cm
175. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc; portagrafa este ruptă parţial; corpul pare
să reprezinte un porc sau un iepure? portagrafa se află în dreptul picioarelor din faţă;
arcul se afla în dreptul picioarelor din spate. L=2,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 100/1958 P!. XV/175
176. Fibulă fragmentară; arcul şi acul lipsesc, portagrafa este ruptă parţial; corpul repre-
zintă un animal dar nu se poate defini exact care; nu se poate preciza nici locul
arcului sau al ponagrafei. L=4,8 cm
Fragmeme din fibule cu acul acţionat de arc la care nu se poate determina cu pre-
cizie tipul
177. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu o nodozitate, capul ş1

arcul format din 6 spirale. Lp = 2,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 101/1958 PI. XVI/177
178. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu o nodozitate şi arcul
format din 1O spirale. Lp = 3,7 cm; 1=2,6 cm
179. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu o nodozitate şi arcul
format din 10 spirale. Lp=2,9 cm; l= 1,6 cm
180. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului, capul şi arcul format din
6 spirale. Lp=2,5 cm; 1=1,7 cm
181. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului, care are nervură mediană
şi arcul format din 8 spirale. Lp=2,8 cm; 1=2,1 cm
LD Buciumi; castru
LP MIAZ Inv. C.C. 398/1966. PI. XVI/181
182. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu nervură mediană şi arcul
format din 8 spirale. Lp=2,8 cm; 1=2,6 cm
LD -Moigrad; colecţia WT
LP MIAZ Inv. C.C. 99/1958 PI. XVl/182
N. GUDEA- V. LUCĂCEL
340
183. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului decorată cu două incizii ori-
zontale şi arcul format din 8 spirale. Lp=2,7 cm; l=l,4 cm
LU Moigrad; colecţia WT
LP MIAZ Inv. C.C. 88/1958 PI. XVIj183
184. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu o nervur3. mediană
şi arcul format din 6/8 spirale. Lp'"" 1,6 cm; I arc= 1,7 cm
185. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului decorat cu două incizii
transversale şi arcul format din 6 spirale. Lp = 2,6 cm; 1 arc= 1,8 cm
186. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu o nodozitate şi arcul
format din 8 spirale. Lp=2,6 cm; 1 arc=l,8 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 99/1958 PI. XVII/186
187. Fibulă fragmentară; se păstrează numai o parte din capul piesei şi arcul foarte oxidat.
L arc=2,4 cm
188. Fibulă fragmentară; se păstrează. numai capul decorat cu două mc1z11 transversale şi
arcul format din 8 spirale. Lp=2 cm; 1 arc=l,6 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 106/1958 PI. XVIl/188
189. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi arcul format din 8 spirale. Lp = 2 cm;
I arc=l,8 cm
LD Moigrad; co!~qia WT
190. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi arcul format din 6 spirale. Lp=l,8 cm;
1 arc=l,8 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 107/1958 PI. XVIl/190
191. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu două nervuri verticale
şi arcul format din 8 spirale. Lp == 1,8 cm; 1 arc= 1,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 88/1958 PI. XVII/191
192. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului şi arcul· format din
6 spirale. Lp=l,8 cm
193. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului şi cîteva spirale dfo
arc. Lp= 1,8 cm
194. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi jumătate din arc. Lp=l,7 cm;
1 arc=4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 99/1958 PI. XVII/194.
195. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi o parte din arc formată din 4 spirale.
Lp=2 cm
196. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu două nervuri verti-
cale şi arcul format din 8 spirale. Lp= 1,9 cm; 1 an:= 1,7 cm
197. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul şi arcul format din 8 spirale. Lp=2 cm;
1 arc=l,8 cm
198. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului ş1 arcul format din 8 spirale.
Lp=2 cm; 1 arc=l.7 cm
199. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului şi arcul format din
8 spirale. Lp=2 cm; 1 arc=l,4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 93,'1958 PI. XVIl/199
200. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea de sus a corpului, d'ecprată cu două
incizii transversale şi nervuri verticale şi arcul fragmentar; Lp= 1,8 cm
201. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului şi arcul form:tt
din 8 spirale. Lp=2 cm; 1 arc=l,7 cm
LP MIAZ lnv. C,C. 89/1958 PI. XVII/201
202. Fibulă fragmentară; se păstrează numai capul romboidal cu nervuri şi arcul format
din 8 spirale. Lp=2,3 cm; I arc= 1,6 cm
LD Mo~rad; coleqia WT
LP MIAZ lnv. C.C. 99/1958 PI. XVIlf202
203. Fibulji fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului şi arcul format
din 8 spirale. Lp=2 cm; 1 arc=l,6 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 99/1958. PI. XVII/203
204. Fibulă fragmentară; se păstrează numai ca.pul, arcul format din 8 spirale şi acul lung
de 2,6 cm. Lp=l,7 cm; 1 arc=l,8 cm
LD Moigrad; Pomet
205. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu nervuri verticale şi
capul de prindere al arcului. Lp=2,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 99/1958. Pl. XVII/205
206. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului cu două nervuri
verticale şi capul. Lp=2,4 cm
207. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu o nodozitate, capul de-
corat cu două linii transversale incizate. Lp=3 cm
208. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea de sus a corpului cu o nodozitate şi
capul decorat cu două incizii transversale. Lp=2,2 cm
209. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului şi capul. Lp= 2,2 cm
210. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu nervură mediană verti-
cală şi o nervură in „v• şi capul. Lp = 2,6 cm
211. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului ş1 capul. Lp=3,2 cm
212. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de sus a corpului cu nervură medi;ină ş1 o
parte din arc. Lp=2,6 cm

LP MIAZ Inv. C.C. 401/1966. PI. XVII/212
213. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea superioară a corpului cu o nervură me-
diană. Lp=3,4 cm
214. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu nervură mediană şi
capul. Lp = 3,4 cm
Fragmente reprezentînd arcul sau acul unor fibule
215. Arc de fibulă format din 12 spirale. L=2,6 cm

LD Buciumi; castru; via principalis; zidul de S; praetentura sinistra
LP MIAZ Inv. C.C. 187/1966 PI. XVIII/215
216. Arc de fibulă format din 12 spirale. L=3 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 101/1958 PI. XVIII;216
217. Arc de fibulă format din 8 spirale. L = 3 cm
LD neprecizat; colecţia S. Papiriu-Pop
LP MIAZ Inv. 401/1966 C.C. Pl. XVIII/217
218. Arc de fibulă; fragment; se păstrează numai 6 spirale; Lp = 3,3 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 98/1958 PI. XVIII/218
219. Arc de fibulă; fragment; se păstrează numai 3 spirale. Lp = 0,8 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 168/196R Pl XVTTT /?1 o
220. Arc de fibulă; fragment; se păstrează numai 4 spirale prinse de capul fibulei cu buton
şi acul lung de 2,6 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 107/1958 PI. XVIIl/220
221. Arc de fibulă; fragment; se păstrează numai 6 din cele 12 spirale; se mai păstrează
o parte din capul piesei. Lp = 2 cm; l arc= 2 cm
222. Arc de fibulă; fragment; se păstrează numai 6 spirale prinse pe capul piesei. Lp=l,5 cm;
I arc=l,8 cm
223. Arc de fibulă format din 12 spirale şi o parte din ac lungă de 1,6 cm; prinse de
capătul de prindere şi buton
LD Buciumi; castru; clădirea 4
LP MIAZ Inv. C.C. 279/1970 Pl. XVIIl/223
224. Ac de fibulă cu 2 spirale. L=4,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 108/1968 Pl. XVIII/224
225. Ac de fibulă de care sînt prinse 4 spirale. L=2,8 cm
LD Buciumi; castru;
226. fu: de fibulă şi 4 spirale. L = 5 cm
21!7. Ac de fibulă. L=4 cm
Fragmente reprezentînd partea inferioară a corpului, piciorul sau portagrafa
228. Fibulă fragmentară; se păstrează jumătatea de jos a corpului cu o partea din port-
agrafă lată. Lp = 3,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 87/1958 PI. XIX/228
229. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de jos a corpului cu 4 spirale înfăşurate.
Lp=4,2 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 107/1958 PI. XIX.229
2.'0. Fibulă fragmentară; se păstrează jumătatea de jos a piesei. Lp=4,2 cm
l.P MIAZ Inv. C.C. 87;1958 PI. XIX. 230
231. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din corpul piesei. Lp = 3,7 cm
LlJ Moigrad; coleqia WT
2.,2. fibulă fragmentară; se păstrează corpu:! partea de jos şi piciorul; la baza corpului
2 spirale înfăşurate. Lp= 5,2 cm
2-'3. fibulă fragmentară; se păstrează baza corpului cu o nodozitate şi piciorul decorat cu
o linie de cerculeţe incizate, terminat în buton. Lp = 4,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 88/1958 PI. XIX.·233
2.H. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din corp spre bază, cu o spirală înfăşurată.
Lp=2,S cm
LP MIAZ lnv. C.C. 87/1958 PI. XIX, 234
235. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu un nodul şi piciorul
terminat în buton. Lp = 3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 87/1958 PI. XIX/235
236. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului pe care se află o nervură
În formă de V. Lp=2,7 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 88/1958 PI. XIX;236
237. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului. Lp=2 cm
238. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din corp cu o nodozitate. Lp = 3,2 cm
LD Buciumi; castru; clădirea nr. 4 (baia)
239. Fibulă fragmentară; se păstrează numai corpul cu o nodozitate. Lp = 3,2 cm
240. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din corp cu o nodozitate. Lp=l,7 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 104/1958 Pl. XIX/240
241. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din corp cu nodozitatea. Lp= 1,6 cm
242. Fibulă fragmentară; se păstrează corpul cu două nodozităţi spre cap şi spre bază.
Lp=2,4 cm.
243. Fibulă fragmentară; se păstrează baza corpului cu o nodozitate şi piciorul cu portagrafa
terminat Într-un buton. Lp=2,4 cm
344 N. GUDEA- V. LUCĂCEL

244. Fibulă fragmentară; se păstrează corpul cu o nodozitate, piciorul şi portagrafa lată.
Lp=2,4 cm
LD Moigrad
245. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului. Lp= 1,5 cm; 1=2,5 cm
246. Fibulă fragmentară; corpul a fost torsionat datorită arderii secundare. Lp =2,4 cm
LD; neprecizat; colecţia S. Papiriu-Pop
LP MIAZ Inv. C.C. 400/1966 PI. XIX;246.
?47. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu un nodul, piciorul
t~rminat În buton şi portagrafa lată. Lp = 3,3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 102/1958 PI. XX/247
248. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu o nodozitate, piciorul
terminat în buton şi o parte din portagrafă. Lp = 3,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 398/1966 PI. XX'248
249. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu nervură mediană,
piciorul terminat în buton şi o parte din portagrafă. Lp = 3,6 cm
250. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de jos a corpului cu o nodozitate, piciorul
decorat cu o linie verticală în zig-zag, terminat într-un buton. Lp=2,8 cm
251. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului terminata intr-o nodozi-
tate, piciorul terminat Într-un buton, decorat cu două linii verticale incizate şi o parte
din portagrafă. Lp=2,8 cm
terminat Într-un buton şi portagrafa. Lp=2,9 cm
LD Moigrad; colecţia WT •
253. Fibulă fragmentară; se păstrează corpul cu o nodozitate, piciorul înalt terminat într-un
buton şi portagrafa fragmentară traforată. Lp=4,5 cm
254. Fibulă fragmentară; se păstrează corpul cu o nodozitate plată şi o parte din portagrafă.
Lp=4,4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 102/1958 PI. XX/254
255. Fibulă fragmentară; se păstrează corpul cu două nodozităţi, piciorul cu portagrafă
tubulară. Lp=3,5 cm
LD Moigrad; colecţia WŢ
256. Fibulă fragmentară; se păstrează corpul decorat median cu incizii liniare scurte, piciorul
şi parţial portagrafa tubulară. Lp = 6,8 cm
257. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu trei spirale înfăşurate
şi portagrafa tubulară. Lp = 3 cm
Fragmente repreuntînd piciorul şi portagrafa
258. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului decorată cu două incizii
încrucişate şi portagrafa tubulară. Lp=2,8 cm
259. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu spirale înfăşurate şi
portagrafa tubulară fragmentară. Lp=3,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 103/19_:8 PI. XX/259
260. Fi6ulă fragmentară; se păstrează capătul corpului şi portagrafa tubulară. Lp =2,4 cm
LD Buciumi; castru; principia
LP MIAZ lnv. C.C. 175/1968 PI. XX/260 .
261. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului lat, decorat cu combinaţie
de linii transversale şi îocrucişate şi portagrafa tubulară. Lp= 3,7 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 103/1958 PI. XX/261
262. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului şi portagrafa tubulară;
foarte corodate. Lp = 4,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 90/1958 Pl. XX/262
terminat în buton şi portagrafa. Lp=4,1 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 102/1958 PI. XXI/263
terminat într-un buton şi portagrafa lată. Lp=3,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 101/1958 Pl. XXI/264
265. Fibulă fragmentară; se păstrează p:>.rtea de jos a corpului, piciorul termin:>.t Într-un
buton şi portagrafa lată. Lp=3 cm
267. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului cu un nodul şi la bază
spirale înfăşurate, piciorul terminat într-un buton şi portagrafa înaltă şi traforată.
Lp=4,5 cm
266. Fibulă fragmentară; se păstrează nodozitatea de la baza corpului, piciorul terminat
într-un buton şi portagrafa parţial. Lp= 2,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 102/1958 PI. XXl:266
268. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de jos a corpului, piciorul şi portagrafa foan:
înalte. Lp = 4,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 92/1958 PI. XXI/268
şi portagrafa parţial. Lp = 3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 92/1958 Bl. XXV269
270. Fibulă fragmentară; s~ păstrează partea inferioară a corpului cu o nodozitate, piciorul
înalt terminat într-un buton şi portagrafa înaltă. Lp = 4 cm
271. Fibulă fragmentară; se păstrează partea inferioară a corpului, piciorul şi portagrafa
lată. Lp=2,8 cm
272. Fibulă fragmentară; se păstrează piciorul terminat într-un buton şi portagrafa lată.
Lp=3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 92/1958 PI. XXl/272
273. Fibulă fragmentară; se păstrează piciorul terminat într-un buton şi portagrafa lată.
Lp=3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 92/1958 PI. XXl/273
274. Fibulă fragmentară; se păstrează piciorul terminat Într-un buton ş1 portagrafa lată
parţial. Lp = 3 cm
275. Fibulă fragmedtară; se păstrează partea inferioară a corpului cu o nodozitate, piciorul
terminat în buton şi portagrafa lată. Lp = 2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 102/1958 PI. XXI;275
276. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din piciorul terminat în buton şi portagrafa
lată. Lp = 1,8 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 88/1958 PI. XXI. 1276
277. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din piciorul terminat într-un buton şi port-
agrafa la tă. Lp = 1,6 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 168/1968 Pl. XXI/277
278. Fibulă fragmentară; se păstrează capătul piciorului terminat într-un buton ş1 portagrafa
lată. Lp= 1,4 cm
279. Fibulă fragmentară; se păstrează o parte din corp cu o nodozitate lăţită. Lp= 1,8 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 103/1958 PI. XXI;279.
FIBULE CU BALAMA
Fibule în formă de T (Scharnierfibeln mit langen Scharnierarmen)
Varianta cu capu! terminat într-un buton
280. Fibulă fragmentară; acul şi portagrafa tubulară sînt parţial rupte; braţele T-ului sînt
alcătuite din tuburi scurte; corpul are o nervură mediană şi două nervuri în formă
de „v" spre bază. Lp=5,3 cm; 1 T=2,6 cm
LD Moigrad'; coleqia WT
LP MIAZ lnv. C.C. 91/1958 Pl. XXII/280
281. Fibulă fragmentară; acul, unul din braţele T-u.Jui şi partea de jos a portagrafei sînt
rupte; corpul are nervură mediană şi două nervuri în formă de „v" gpre bază.
Lp=5,3 an; I T=3 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 111/1966 PI. XXII/281
282. Fibulă; br.a.ţele T-ului sînt alcătuite din tuburi scurte; d=2 cm; pe corp are o nervură
mediană şi spre bază două nervuri unghiulare. Portagrafa este tubulară. L= 5,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 106/1958 PI. XXII/282
283. Fibulă fragmentară; cu:ul lipseşte; capătul portagrafei este rupt; braţele T-ului sînt akă
tuitc din tuburi •scurte 1=2 om; pe corp are nervură mediană iar spre bază două
nervuri unghiulare. L = 5 cm
Fibule rorruz.ne în muzeul din Zalău 347
284. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu nervură mediană şi

două nervuri unghiulare spre bază; braţele T-ului sînt scurte. Lp = 3,2 cm; l T = 2 cm
285. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; corpul are două incizii verticale paralele; la bază
are spirale înfăşurate; braţele T-ului sînt scurte; portagrafa este tubulară. L= 5,6 cm;
1 T=2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 101/1958 PI. XXII 285
286. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; bra\ele T-ului sînt scurte 1=1,9 cm; la baza corpului
are nervuri unghiulare; portagrafa tubulară are pe spate d'ecor incizat. L= 5,6 cm
LD Moigrad; dealul Pomet
LP MIAZ lnv. C.C. 157/1967 PI. XXII'286
287. Fibulă fragmentară; pa~tea inferioară cu portagrafa lipseşte; corpul are nervură me-
diană şi două nervuri unghiulare; braţele T-ului sînt scurte 1=2 cm; acul este lung de
3,7 cm. Lp=4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 9011958 Pl. XXIL287
288. Fibulă fragmentară; a~ul lipseşte; capătul portagrafei este rupt; braţele T-ului sînt
scurte 1=2 cm; pe corp are nervură mediană şi două nervuri unghiulare spre bază.
L=5,2 cm
LP MIAZ Inv. c.c. 104/1958 PI. XXIl 1288
289. Fibulă fragmentară; se păstrează partea superioară a corpului cu o nervură unghiulară
spre bază şi braţele T-ului fragmentar. Lp= 3 cm; 1 T = 1 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 103/1958 PI. XXII. 1289
Variantă fără buto11 şi corpul lăţit În partea superioară
290. Fibulă fragmentară; acul rupt; marginile corpului sînt decorate cu linii paralele inci-
zate fin; spre bază corpul are o nodozitate; portagrafa tubulară este scurtă; braţele
T-ului sînt scurte. L=4,7 cm; 1 T=2,2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 101/1958 PI. XXIIIl290
291. Fibulă fragmentară; partea inferioară a corpului cu portagrafa lipsesc; marginile corpu-
lui sînt decorate cu linii incizate paralele; braţele T-ului sînt scurte; acili! este lung
de 3,3 cm. Lp=2,6 cm; 1 T=2,2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 103/1958 PI. XXIIli291
292. Fibulă fragmentară; partea de jos a corpului şi portagrafa sînt rupte; corpul este
decorat pe margini cu linii incizate paralel; braţele T-ului sînt scurte; acul este lung
de 3,2 cm. Lp=3 cm; 1 T=2,2 cm
LD Moigrad, coleqia WT
LP MIAZ lnv. C.C. lOJ.11958 PI. XXIIl/292
293. Fibulă fragmentară; acul lipseşte, portagrafa este ruptă parţial; corpul este decorat pe
linia mediană cu o linie în zig-z,ag incizată, braţele tubuilare ale T-ului sînt scurte
1=2 cm. Lp=4,5 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 2; colţul de NV
LP MIAZ lnv. C.C. 24/1971. PI. XXIIl/293
294. Fibulă fragmentară; lipseşte jumătatea de jos a piesei; pe corp se disting lateral urmele
unor linii incizate. Lp=2,6 cm; braţele T-ului sînt scurte L=2,5 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 104./1958 PI. XXIII/294
295. Fibulă fragmentară; partea superioară cu T-ul este ruptă; pe corp are lateral incizii de
linii paralele; ponagrafa este ruptă şi ea. Lp = 3,7 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 88/1958 PI. XXIIl/295
N. GUDEA - V. LUCĂCEL
348
296. Fibulă fragmentară; partea de jos a corpului cu portagrafa lipsesc; c~rpul are nervură
mediană; braţele T-ului sînt scurte 1=2,7 cm; acul are 3,2 cm lungime. Lp=2,2 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 104/1958 PI. XXIII/296
V arian tă cu corpul îngust şi fără buton
297. Fibula fragmentara; unul din braţale T-ului şi jumătatea de j05 a piesei lipsesc;
Lp=2,7 cm
298. Fibula fragmentară; partea de jos cu portagrafa este ruptă; braţele T-ului sînt scurte;
pe corp are două nervuri paralele verticale. Lp=3,4 cm; l T=2,2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 104/1958 PI. XXIII/298
FIBULE PLATE SAU TN FORMA DE DISC (Platten-und Scheibenfibeln)
299. Fibulă fragmentară; partea inferioară cu portal!:rafa lipseşte; braţele capului sînt tubu-
lare, lăţimea lor este de 1,8 cm; corpul are formă triunghiulară; pe el se află inci-
zate locaşuri pentru emam. Lp 2,9 cm; lungimea acului = 2,5 cm
300. Fibulă fragmentară; partea superioară cu capul de prindere şi acul lipsesc; corpul este
format din două părţi triunghiulare puse cap la cap; pe acestea se află locaşuri pentru
email. Lp = 2,8 cm
LP MTAZ Inv. C.C. 103'1958 PI. XXIII'300
301. Fibulă fragmentară; foarte corodată; braţele şi acul şi portagrafa lipsesc; corpul este
format de o placă triunghiulară în trepte cu locaşuri pentru email. Lp=3,3 cm;
1=2,5 cm
302. Fibulă fragmentară; capul de prindere acuJ şi o parte din portagrafă lipsesc; corpul
avea formă triunghiulară cu feţe în trepte; pe faţă avea locaşuri umplute cu email„
Lp=3 cm; L 1=2,3 cm
LP MIAZ Inc. C.C. 103/1958 PI. XXIII/302
Fibule în formă de T cu corpul format din două sau trei elemente
(Fibeln mit umgeteilten Biigel)
303. Fibulă; braţele T-ului sînt scurte 1=3,2 cm; corpul este Împărţit în trei părţi; la
bază are două nervuri unghiulare; portagrafa este tubulară. L = 5 cm
LD Buciumi; castru; drumul dintre bară.cite nr. 4 şi 5
LP MIAZ Inv. C.C. 86/1967 PI. XXIV/303
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 14, pi. XCIU/6
3C4. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea de sus a piesei; braţele T-ului sînt
rupte; corpul este împărţit în trei părţi. Lp= 3,2 cm
305. Fibulă fragmentară; partea inferioară cu portagrafa şi acul lipsesc; braţele T-ului sînt
foarte scurte l= 1,3 cm; corpul este Împărţit în două părţi; la bază are două nervuri
unghiulare. Lp = 3,8 cm
306. Fibulă fragmentară; se păstrează numai partea de sus a corpului; braţele T-ului sînt
largi 1=3 cm; corpul este împărţit În două, dar laturile $Înt decorate cu linii incizate
Lp=2 cm
307. Fibulă fragmentară; se păstrează partea dinspre baza corpului împărţit în două; mar-
ginile corpului sînt decorate cu linii incizate. Lp=2,2 cm
308. Fibulă fragmentară; se păstrează numai braţele T-ului şi acul parţial; braţele T-ului
au lăţimea de 1,8 cm. Lp=2,4 cm.
309. Fibulă fragmentară; se păstrează numai jumătatea de sus a corpului; braţele T-ului
au lăţimea de 2,8 cm; corpul este Împărţit în două laturile fiind! decorate cu liniuţe
incizate transversal; acul este lung de 3,4 cm. Lp=2,5 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 46/1958 PI. X.XIV/309
310. Fibulă fragmentată; braţele T-ului sînt scurte 1=1,5 cm; corpul dreptunghiular este
împărţit în două; acul lipseşte parţial; portagrafa este îngustă. L = 3,3 cm
311. Fibulă fragmentară; se păstrează partea de jos a corpului cu portagrafa tubulară;
corpul este împărţit în două; la bază are două nodozităţi. Lp = 3,5 cm
312. Fibulă fragmentară; lipseşte partea superioară cu braţele şi acul; corpul este împăqit
în trei părţi; laturile corpului sînt canelate; portagrafa este tubulară. Lp = 4 cm;
1 corp=l,4 cm
LD Moigrad; coleeţia WT
313. Fibulă fragmentară; partea de jos a piesei lipseşte şi acul; braţele T-ului au lăţimea
de 3 cm; corpul este împărţit în trei părţi. Lp=2,4 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 104/1958 PI. XXIV/31'
314. Fibulă fragmentară; acul şi jumătatea inferioară a piesei lipsesc; braţele T-ului au
lăţimea de 3,3 cm; corpul este împărţit în două părţi. Lp=2,5 cm
Fibule cu corpul în formă de cheie
315. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; braţele T-ului sînt tubulare 1=1,4 cm; capul este
decorat cu două linii incizate încrucişat; portagrafa este îngustă; piciorul se termină
într-un buton. L = 3,3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 103/1958 PI. XXV/315
316. Fibulă fragmentară; acul este parţial rupt; braţele T-ului au lăţimea de 1,3 cm; capul
este decorat cu două linii incizate central; piciorul se termină Într-un buton; port-
agrafa este îngustă. L = 3 cm
LD Buciumi; castru; secţiunea XII
.H7. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; braţele T-ului au lăţimea de 1=7 cm; pe corp are
două mcizii laterale; portagrata este îngustă; piciorul se termină într-un buton.
L=3,2 cm
LP MIAZ Tnv. C.C. 97/1958 PI. XXV/317
N. GUDEA - V. LUCACEL
350
Fibule cu corpul în formă de literă (Buchstabenfibeln)
318. Fibulăfragmentară; acul lipseşte; corpul este În forma literei S; portagrafa este în-
gustă.
L=4,2 cm; 1=2,5 cm
LD Bociumi; castru; baraca nr. 2
LP MIAZ Inv. C.C. 170/1966. PI. XXV/318
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 90, nr. 23, pi. XCVI/2
319. Fibulă; corpul este în forma literei S; pe faţă sînt cerculeţe incizate simetric ca decor;
portagrafa este îngustă. L=4 cm; 1=2,4 cm
LD Buciumi; castru; clădirea nr. 4 la N de baie
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 89, nr. 22, pi. X,CVL/1
Fibule cu corpul în formă de svastică (Hakenkreuzfibeln)
320. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; braţele crucii sînt traforate; portagrafa este Îngustă;
dimen~iuni 2,9 X 3 cm.
321. Fibulă fragmentară; acul şi portagrafa lipsesc; corpul cruciform se termină cu capete
de cal; dimensiuni 3,4 X 3,4 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 100/1958 PI. XXV/321
Fibulă de forma unei securi (Fibeln mit gegenstiindlicher Form)
322. Fibulă fragmentară; acul lipseşte; corpul piesei are forma unei securi, mînerul ei for-
mînd tăişul şi muchea iar portagrafa la bază. L=3,5 cm; I cap=2,2 cm
V ariama cu corpul în formă de disc şi braţe circulare
323. Fibulă fragmentară; acul şi portagrafa lipsesc; corpul este format dintr-un disc circular
d=l,4 cm bombat; lateral are adăugate patru discuri mici, în formă de cruce d=0,5 cm;
emailate
324. Fibulă fragmentară; acul şi portagrafa lipsesc; corpul este format dintr-un disc: central
bombat d= 1,6 cm; la acesta sînt anexate în poziţie cruciformă patru discuri mici;
d= 1 cm; emailate
LD Moigrad'; colecţia WT
LP MIAZ lnv. C.C. 104/1958 PI. XX.V/324
325. Fibulă fragmentară; o parte din corpul piesei şi portagrafa cu acul lipsesc:; corpul avea
formă patrulateră cu faţa incizată pentru emailate; la colţurile piesei se aflau discuri
(sau butoni) mici d=0,5 cm. Lp=2 cm; 1=1,9 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 104.11958 PI. XXV/325
Variantă cu corpul traforat (Durchbrochen gearbeitete Scheiben- bzw. Plattenfibeln)
326. Fibulă fragmentară;

acul lipseşte; portagrafa este parţial ruptă; L=3,8 cm; 1=2,8 cm
LD Buciumi; castru; clădirea nr. 4
LP MIAZ Inv. C.C. 151/1968. PI. XXVl/326
327. Fibulă fragmentară; acul lipseşte iar portagrafa este ruptă parţial. L=4 cm; 1=1,2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 104/1958 PI. XXVl/327
328. Fioolă fragmentară; acul, capul ·de prindere şi port.agrafa li1'5esc; coI1J>Ul are formă
octogonală; d = 3 cm
LP MIAZ Inv. C.C. 106/1958 PI. XXVl/328
329. Fibulă fragmenna.ră; COI1pul este fragmentar; nu se poate determina exact tipul; este
traforat; portagrafa este îngustă; Lp=3,8 cm; 1=2,8 cm
330. Fibulă fragmentară; acul parţial rupt; corpul traforat are forma unui peşte cu solzi
laterali şi coada despicată; portagrafa este îngustă. L = 3,2 cm; capul se termină
într-un buton 1=2 cm
LP MIAZ lnv. C.C. 106/1958 PI. XXVI/330
331. Fibulă fragmentară; foarte corodată, acul şi portagrafa parţial lipsesc; capul se ter-
mină Într-un buton. L=3 cm; 1=2,3 cm
LP MIAZ lnv. 106/1958 PI. XXVI/331
V aria ma cu corpul mare În for mă de disc
332. Fibulă fragmentară; capul de prindere, acul şi portagrafa sînt rupte; corpul are forma
unui octogon În interior bombat iar În exterior În trepte succesive; În centru linii
incizate umplute cu email; la capetele octogonului se aflau probabil butoni (d=0,5 cm)
1=2,8 cm; d cerc interior= 1,6 cm
LD Moigrad; co]eqia WT
LP MIAZ lnv. C.C. 10611958 PI. XXVI/332
333. Fibulă fragmentară; acuJ şi portagrafa lipsesc; margini•le piesei sînt corodate; corpu~
avea formă circulară în interior bombat, iar în exterior în trepte demarcate de cercun
incizate umplute cu email; dp=2,5 cm
334. Fibulă fragmentară; acul şi portagrafa lipsesc, partea superioară este ruptă; corpul are
forma de disc; d=2,8 cm; în mijloc un cerc incizat umplut cu email.
C. Pop, În Castrul roman de la Buciumi, p. 88, nr. 13, pi .XCIII1/5
335. Fibulă fragmentată; capul de prindere, acul şi portagrafa lipsesc; corpul are forma
unei roţi cu spiţe; la mijloc „butucul" roţii are locaşuri pentru email. d=3 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 5; a=0,50 m
LP MIAZ lnv. C.C. 67 /1969 PI. XXVI, 335
C. Pop, în Castrul roman de la Buciumi, p. 88, nr. 13, pi. XCIIl(/5
336. Fibulă; corpul este în formă de disc; lateral este decorat cu motivul frînghiei răsucite;
pe circumferinţă are 8 butoni simetric aşezaţi; în centru are o porţiune circulară
umplută cu email; portagrafo. este lată; d=3,4 cm; d cerc interior 1,2 cm; L ac=3,8 cm
LD Buciumi; castru; baraca nr. 1 lingă zidul de N
337. Fibulă fragmentară; foarte corodată; capul de prindere, acul şi o parte din ponagrafă
lipsesc; corpul are forma unui disc; pe circumferinţă are la capetele de sus şi jos cite
un buton; în centru are incizate două cercuri concentrice ale căror circumferinţe sînt
umplute cu email. d = 3 cm;
NICOLAE GUDEA - V .A.SILE LUCACEL
352 N. GUDEA-V. LUCĂCEL
71
~ 5
-.-
V ;
.__,,.;._,.,~----'
! J
PI. I
Fibule roma~ în muzeul din Zatău !353
]]
18
19
Pl. II
2 3 - Acta Musei Porolissensis III
354 N. GUDBA - V. LUCACEL
.,„
I
22 23
25 2G . "" 7
Pi;t
~~~\
·:;;i "
28 29 30
...,
Jl 33
Pl. III
35 36
37 38 39
o i 2 J ' !
---.-.~_co_....._._-.o---=-----
PI. IV
N. GUDEA-V. LUCĂCEL
356
47 tB
~ .
. ., .
-·~.·..
·~ ~··.~i.I. --(.
.. ' ·, ,' \
V r '1\
~9 ·'
51
:~
~-~·.,
.... „.„.„„.,..
.: ~
: t-·.-~
53
, 2 ) '
PI. V
55 S7
{msi~3B
. '
~
63
~mm)
·~;B
65 - 66 67
' l
PI. VI
358 N. GUDEA V. LUCĂCEL
68 69
72
16
Pl. VII
Fibule rom4ne în muzeul din Zalău 359
80 81 22
·~
·~.'.·.·.·~
84
V\7 85
86
89 9:J 91
--~I-'--
PI. VIII
98 99 700
701
f I 1 J ' S
Pl. IX
1:) 7 103 109 110
Yf 111
1î(\
112 113 11 !.
175
~\t Îf Î\
116 117 118
O I f J C S
PI.X
119
tlr 120
ţW 721
~-Lt ~r. 723 12 i,
125 126 127
128 129
v r 1 J < S
Pl. Xţ
Fib11lt romane în 11111Zt11l din Zalău 363
'
131 132 133
(\\ 135
131.
~\@5§1
137
~t 138 139 11. o
0 I C. '
-== --
Pl. XII
~
·.~· .....
\'
71,3
1~ 9
' I } J <
Pl.·XHI
.........
'O
151 15 2.
n
l
ij
uI
155· 157
l\ >~C1
,l: l~f
~I
li li
160. 16 f 162
159
····•" ~.~
;/I; / .. .ti.'
~165
01.·1: '?
\ :!'· ,(,'/
'fill:.!
!;1
~
•'I , . . .
163 154
Pl. XIV
--- o .
--------
2 j ~
--~
5
169 l?f; 171
~
~;72 173 J 74
.
.
~776
0 I 2 J • 5
PI. XV
\
l~
/
•'
~
'
177 1 78 179
180 181 182 183
~~ ~~ V~~~·
18!. 185 i86 187
·· .. ~··.
.-..
/
190 191
~ţ~
.-lU'--- li
792 193 191.
o I 1 I • s
PI. XVI
368 N. GUDEA- V. LUCACEL
195 196 197 I 198
,:\f Tt- 1(-7~ ~[ţ.

799 200 207 202
Jl ~·~ ~~ ~f
?OJ 201. 205 20{;,
~o ~~ ttt -~
208 20S 210
207
.......
{jj!
~~
~~
I
j-
211 212 ">13 211.
J l l .J ' s
---~:- ..:=----- -
PI. XVII
Fibule -romane în muzeul din Zalău 369
~~
~-~
216 217
~@
~
219
218,
221 222 223

220
, 225
226
227
221.
PI. XVIII
24 - Acta Musei Porollaaensis W
I
/
- -· •
I
228 230 231
232 235
··at ~·
ff !
'
.
'
236
~
i
'
237 238
,
,
o ' ) '
Pl. XXI
2~7 248 21,9

ti
„ 250
251
!~ 252
257
259 260
o
PI.XX
I
26?
269
~·~
? 71
~)27-
276 277 278 27~

275
PI. XXI
\
\
285
287
o
l'l. XXII
N. GUDE!A- V. LUCACEL
374
291
296 297
(~
,'"
'll.
·
. \~;:
ho
------
3fJ'1 ·302
U I 2 J • S
PI. XXIII
~ ~\\'
306
V! _-,
307
V. 308
~-···
309 310
ti311
,,„~····.
.
«tl
~ ;I iA
· , .
.
.'.
~
.
~-"·_._ --~,··.
).;
~-;
. k
. ,
..
313 314
O .A ~l _JJ ' S
PI. %Xn
375
378 319
320 ]21 122·
K------~
~ ~
323 32t. 325
t I 2 3 4 S
.PI. XXV
Fibule rom~nt în muzeul din Zalău 377
326
330 331
3,2 9
332 333
335 337
1 )
-~-=---=---=--
Pl. XXVI
RdMISCHE FIBELN IM MUSEUM FOR GESCHICHTE UND KUNST VON ZALAU (I)
(Zusammenf assung)
Die Verfasser legen eine erste Partie von 337 ganzen und bruchstiickhaften Fibeln aus
der Sammlung des Museums fiir Geschichte und Kunst in Zălau vor. Es hande!t sich um
Fibeln, die im Museum bis 1971 inventarisiert wurden. Im zweiten Teii der Arbeit werden
die în die Sammlung des Museums zwischen 1971 und 1980 aufgenommenen Fibeln verof-
fent!icht werden. Die in vorliegender Arbeit behandeltcn Fibeln stammen aus zwei groBen
Sammlungen, von denen die eine dem Museum geschenkt, die andere aber ihm verkauft
wurde. Die Stiicke aus diesen Sammlungen haben keine si<:heren Fimdone. Die iibrigen Fibcln
stammen aus Zufallsfunden, die auf dem Gebiet cler Romersiedlungen von Moigradl (Poro-
lis>um), Romita (Certie), Românaş (Largiana) und Buciumi gemacht wurden. Eine kleine
Anzahl kommt aus den im R0merlager von Buciumi durchgefiihrten Ausgrabungen.
Das von den Verfassern in dieser Phase cler Untersuchung cler Fibeln aus cler Sammlung
des Museums verfolgte Ziel hat vor allem die Einfiihrung einer groBen Anzahl von S:iicken
dieser wichtigen archaologischen Fundgattung in den wissenschaftlichen Kreislauf vor Augen.
Daher fălit clas Hauptgewicht cler Arbeit auf clas Verzeichnis cler Museumsstiicke, clas nach
einem festen Schema angelegt und mit dem entsprechendcn Bildmaterial versehen ist. Jedes
Stiick wird folgendcrmaBen vorgelegt: Typ, Erhaltungszustand, Beschreibung cler Hauptmerk-
male und AusmaBe, Fundort, Aufbewahrungsort mit lnventarnummer, Abbildung. Dieses
Verzeichnis ist nicht von langen historischen ader typologischen Erklărungen begleitet. Der
Grund fiir einen derartigen Aufbau cler Arbeit liegt darin, daB die Verfasser wiinschen, erst
auch die zweite, etwa ebenso groBe Fibelgruppe zu veroffentlichen, was eine Handhabung
mit einer grolleren Anzahl von Stiicken ermoglichen wiirde, so daB sich die Beobachrnngen
fiir jeden Typ ader jede Variante auf eine grol3ere Menge von Fibeln stiitzen konnte.
Im dem Verzeichnis haben die Verfasser die Stiicke in zwei Kategorien gruppiert:
Fibeln mit Nadei und Feder und solche mit Scharnier. lnnerhalb dieser Kategorien sind
die Fibeln nach Typen ungefahr chronologisch angeordnet. Fiir die leichtere Einreihung znm
Typennarnen wurden immer auch die deutschen ·Bezeichnungen beigegeben, da diese im
Studium cler Fibeltypen universelle Verwendung haben.
Aus den Ablauf des Vcrzeichnisses mag man ersehen, daB die Fibeln aus diesem nord-
westlichen Winkel cler Provinz Dacia Porolissensis (und aus Dakien iiberhaupt) sich in fost
alle aus dem Donaugebiet des Romerreichs bek:tnnten Fibelgatrnngen einreihen hssen. ~an
kann grof3e Haufigkeit gewisser Typen beobachten (wie z.B. die Kniefibel), die - wie es
scheint - sich besonderer Beliebtheit erfreuten, aber auch anderer Typen, die im Ver-
hălmis zu cler hier behandelten Gesamtzahl immerhin in ziemlich gro3er Menge auftreten,
wie kraftig profilierte Fibeln, Fibeln În T-Form, Scharnicrfibeln u.a. Gleichzeitig laBt sich
auch das Vorkommen von Typen beobachten, die dank ihrer grollen Anzahl im Vergleich zu
anderen Provinzen fiir dieses Gebiet spezifisch sein mogen (hier denken wir an die T-formige
Fibel mit Spira!einrichtung).
Die kleine Anzahl cler zur Verfiigung ste?1enden Stiicke lal3t es nicht zu, dal3 d'ie
Yerfasser zu genaueren Erwagungen hinsichtlich Verbreitung, Herkunft und' Herstellungsort
der Fibeln iibergehen konnten. Dies wird erst moglich sein, nachd?m cine geniigend grol3e
Menge von Exemplaren veroffentlicht wurde, um fiir jeden Typ und jede Variante eine
groilere Stiickzahl zur Verfiigung zu haben.
Die Verfasser sind cler Meinung, dal3 die Veroffentlichung einer groBen Anzahl von
Fibeln aus dem Gebiet von Porolissum einen wenig bekannten Umstand hinsicht:lich Dakiens
ans Licht bringen wird, nămlich seine Einfiigung in das romische Leben auch unter diesem
Ges!chtspunkt. Die \"erbreitung, Obermittlung und vielleicht sogar Herstellung von Fibeln
auf dem Gebiet Dakiens kănnte einen sch!agenden Beweis iiber die Art liefern, wie roma-
nisierende Elemente immer mehr FuD fal3ten und sich im Leben der Provinzbevolkerung
Geltung verschafften.
CITEVA CONSIDERA ŢII PRIVIND MONUMENTELE FIGURATE
DE LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA
Printre cele mai importante centre artistice care au fiinţat în Dacia ro-
mană se numără şi capitala acestei provincii, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Săpăturile de specialitate şi descoperirile întîmplătoare, care au scos la ivea-
lă un impresionant material arheologic, precum şi numeroase studii, printre
care cîteva închinate artei provinciale de pe aceste meleaguri 1 , au permis
cercetătorilor să-şi făurească o imagine cît mai conturată despre caracteristi-
cile „cercului cui tural" ul pian.
Desigur, legată de această problematică, una dinti"e cele mai complete
lucrări privind monumentele figurate de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa ră
mîne, deocamdată, un corpus, 2 care va vedea lumina tiparului În cursul anu-
lui 1979 la Oxford, în cadrul reputatei colecţii British Archaeological Re-
ports. Pînă la apariţia unei ediţii a lui în limba rom~nă şi în calitate de
coautor, am găsit de cuviinţă să prezint unele concluzii, fie ele chiar statis-
tice, ce mi se par interesante, privitoare la reprezentările sculpturale desco-
perite în cel mai mare oraş roman al Ţării Haţegului. Vestigiile arheologice
provenite din acest centru urban fiind într-o cantitate imensă, voi face re-
feriri doar la figuraţiile antropomorfe şi zoomorfe (de altfel, numai acestea
sînt tratate în amintitul corpus), figuraţii confecţionate din piatră, metal,
ceramică3 şi sticlă. Ele sînt opere de artă cu caracter laic sau religios, monu-
mente cu rol decorativ ori funqional, majoritatea păstrîndu-se astăzi în di-
ferite muzee din ţară şi străinătate. UiTele s-au pierdut, amintirea lor Însă
1 Lista acestor studii fiind prea lungă, citez la întîmplare: C. Daicoviciu, Sarmizegetusa
(Vipia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj, 1938; idem, La Transylvanie dans l'antiquite,
ed. a III-a, Bucureşti, 1945; C. Daicoviciu-H. Daicoviciu, Ulpia Traiana (Sarmizegetusa
romană), ed. a 11-a, Bucureşti, 1966; M. Macrea, Viaţa î11 Dacia romană, Bucureşti, 1969;
L. Ţeposu-Marinescu, în Sargetia, 9, 1972, p. 55-56; A. Rusu, E. Nemeş, C. Pop, în Sargetia,
11-12, 1974-1975, p. 101-109; L. Ţeposu-Marinescu, în Sargetia, 11-12, 1974-1975,
p. 249-253; A. Cătinaş, în Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 343-348; V. Wollmann, în
Apulum, 13, 1975, p. 199-225; D. Alicu, C. Pop, V. Căţănaş, în ActaMN, 13, 1976,
p. 125-140; D. Alicu, E. Nemeş, Roman Lamps /rom Sarmizegetusa, în BAR, 18, Oxford,
1977; C. Pop, A. Rusu, în Apulum, 16, 1978, p. 185-188; L. Ţeposu-Marinescu, Monumente
funerare romane din Dacia Superior, sub tipar în BAR, Oxford', 1979 ş.a.
2 D. Alicu, C. Pop, V. Wollmann, Figured Monuments /rom Ulpia Traiana Sarmize-
getusa, în BAR, Oxford, 1979 (în continuare folosesc pre9Curtarea de Monuments).

3 Opaiţele, printre care şi cele cu figuraţii, au fost judicios publicate de D. Alicu,
E. Nemeş, op. cit.
380 C. POP
mai dăinuind În diverse cataloage, cu descrieri sumare, sau păstrate sub forma
unor desene, de multe ori schematice, În lucrări mai vechi4, fapt ce îngreu-
nează, cîteodată, investigaţia identificării pieselor. Sînt luate în discuţie 663
de monumente, dintre care un număr de 555 de piese sînt certe în ceea ce pri-
veşte localizarea iconografică, iar restul de 108 exemplare sînt neidentificate
ca scene, fie din cauza dispariţiei sau distrugerii lor5, fie că nu s-au găsit în
muzeele respective, deşi pomenirea lor se păstrează în registrele de inventar
ale acestor instituţiiG.
Referindu-mă la divinităţile clasice greco-romane, cele şaptesprezece ca-
tegorii de zeităţi, luate în discuţie în amintitul corpus, nu reprezintă numărul
total al personajelor din Pantheon cunoscute la Sarmizegetusa, ci doar acelea
ale căror imagini s-au păstrat în figuraţie. Desigur, numărul cel mai mare
de scene sculpturale aparţine acelor zeităţi cărora li s-au investigat temple
(Aesculapius şi Hygia, Liber Pater, Nemesis, Silvanus, marele templu dedicat
mai multor divinităţi - Dianei, Iunonei şi lui Hercules).
Iată acum o sumară trecere În revistă a lor: zeităţile vindecătoare (Aescu-
lapius singur sau în asociere cu Hygia, Telesphorus, Euamerion) apar însu-
mate în 17 reprezentări 7 ; Apollo, Într-un exemplars; Diana (singulară ori În
asociere cu Silvanus - o scenă) pe 11 monumente9; Hecate pe 6 bucăţit 0 ;
Hercules (o dată cu Iuppiter şi altă figuraţie cu Mercurius) pe 8 monumen-
tell; lunona în 3 exemplaret2; luppiter (cu Hercules pe un relief şi cu Mer-
curius pe altul) În 10 reprezentărit 3 ; Liber Pater (singur sau împreună cu Li-
bera şi acoliţii din thyasos, aceştia cîteodată şi individual) pe 24 de exempla-
re14; Mars pe 3 monumente 15 ; Mercurius (în cîte o figuraţie asociat cu Her-
cules şi luppiter) pe 5 reprezentărit 6 ; Minerva pe 3 bucăţil 7 ; Nemesis înfăţi
şa.tă pe 17 exemplare18; Pluto şi Proserpina pe 4 monumentel9; Silvanus (sin-
gur, împreună cu Silvanae şi o dată cu Diana) în 10 reprezentări 20 , şi, în
sfîrşit, Venus, pe 12 exemplare 2 1.
4 De exemplu: A. F. Marsigli, Danubius Pannonico-Mysicus, II, Haga-Amsterdam,

1726; J. Seivert, lnscriptiones monumentorum Romanorum in Dacia Mediterranea, Wien,
1773; S. J. Hohenhausen, Die Alterthumer Dacien in dem heutigen Siebenbiirgen, Wien, 1775;
A. Fodor, Otmutat6 a harom Daciaban, în Biblioteca Centrală Universitară, Cluj-Napoca,
Seqia manuscrise, ms. nr. 754, voi. I-VU'I, J. F. Neigebaur, Dacien, Kronstadt, 1851 etc.
5 Monuments, capitolul VI, catalog nr. 1-61.
6 Idem, op. cit., ca.pitoiul VI, catalog nr. 62-108.
7 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 1-17.
B Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 18.
9 Idem, op. cit., capito.lul I, catalog nr. 19-29.
12 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 44-45 şi addenda.
13 Idem, op. cit„ capitolul I, catalog nr. 46-54 şi addenda.
14 Idem, op. cit„ capitolul I, catalog nr. 55-78.
15 Idem, op. cit„ ca.pitoiul I, catalog nr. 79-81.

2 1 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 119-130.
Consideraţii privind monumentele de la Ulpia Traiana 381
De asemenea, în figuraţiile ulpiene apar şi divinităţi orientalo-egiptene.

Astfel, Attis se cunoaşte din 2 scene22; Cybele de pe 3 monumente 23; Iup-
piter Dolichenus (într-o imagine apare Victoria cu care zeul se asociază cîteo-
dată) pe 6 reprezentări 2 4. ln ceea ce priveşte cultul mithriac piesele sculptura-
le descoperite la Ulpia Traiana Sarmizegetusa sînt deosebit de numeroase.
Reliefuri şi fragmente de scene figurate s-au găsit în număr de 113 bucăţi 25 •
Tot în această categorie a monumentelor votive microasiatice şi egiptene se
Înscriu şi figuraţiile cu Isis (2 reprezentări)26 şi Serapis (un exemplar) 27 .
Divinităţile balcano-dum'îrene, clasificate în Cavalerii danubieni (5 bu-
căţi)28 şi Cavalerul trac (7 monumente)29, urmate de grupa statuetelor înfăţi
şînd busturile a două divinităţi pe tron (considerate, deocamdată, ca ascun-
zînd sub interpretatio romana zeităţi autohtone) pe 4 exemplare3o, încheie bo-
gata listă a monumentelor votive dedicate principalelor divinităţi din cultul
roman, cunoscute în capitala Daciei traiane.
Legate În contextul religiei oficiale de adorarea unor mituri, sînt şi di~
ferite personaje legendare, ca, bunăoară, centaurul (o piesă)31, geniile (Eros,
un exemplar32; genii înaripate, 2 sculpturi33; Lares, tot 2 monumente 34 ; Tha-
natos, 2 bucăţi3 5) şi Gorgona-Medusa cu 7 reprezentări 36 .
Trecînd la operele sculpturale cu caracter laic voi aminti că din Ulpia
Traiana Sarmizegetusa provin 7 fragmente înfăţişînd statui imperiale37 , prin- '
tre ele remarcîndu-se figura în mărime naturală, turnată în bronz, a împă
ratului Traianus Decius3B şi 3 resturi statuare de militari (care tot aşa de
bine ar putea reprezenta împăraţi, dar ele nu au putut fi ~dentiificate din
cauză că s-au păstrat acefale)39.
Reprezentările antropomorfe şi zoomorfe sînt şi ele exemple grăitoare de
producţii artistice ale atelierelor existente la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. ln
categoria celor 90 de figuraţii umane 40 sînt cuprinse monumentele cu un ca-
racter votiv nesigur şi care înfăţişează diverse personaje, ce nu au putut fi
identificate cu certitudine, apoi piese cu scene sigur laice, monumente cu rol
funcţional diferit. Cu o oarecare probabilitate s-a putut stabili paternitatea

~4 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 136-141.
25 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 142-253 şi addmda.
27 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 256.
31 Idem, op. cit., capitolU'l I, catalog nr. 273.
32 Idem, op. cit., capitolul I, catalog nr. 274.
37
Idem, op. cit., capitolul II, catalog nr. 288-294.
38 Idem, op. cit., capitolul II, catalog nr. 289 cu bibliografia.
39 Idem, op. cit., capitolul II, catalog nr. 295-297.
40 Idem, op. cit., capitolul III, catafog nr. 298-386 şi addenda.
382 C. POP
unor personaje, în funcţie de poz1ţ1a lor în cadrul scenelor sau în legătură

cu anumite atribute vizibile încă pe fragmentele păstrate, ca, de pildă, Pro-
serpina41, Thanatos42, Mercurius43, Dioscur44 ş.a.
Tot în această categorie au fost grupate şi statuile drapate feminine şi
cele togMe masculine (ambele tipuri însurnînd 29 de piese 49 ), care datorită
faptului că s-au conservat acefale (în afară de una) 46 nu au putut fi iden-
tificate cu certitudine dacă sînt funerare, onorare sau votive şi pe cine în-
făţişează.
Reprezentările zoomorfe sînt în număr de 41 de exemplare~·.
Dintre piesele arhitectonice provenite de la Ulpia Traiana s-au se1ectat
doar acelea care au compoziţii antropomorfe şi zoomorfe sau ele Însele con-
stituie astfel de reprezentări. Aşa sînt antefixele (4 bucăţi)4 8 , capitelele (8
monumente) 49 , picioarele (sau consolele) băncilor din amfiteatru (14 exem-
plare)5o, apoi 5 elemente folosite în construcţia fîntînilor51, 3 mozaicuri po-
licrome52 şi, în sfîrşit, plăcile cu inscripţii, decorate cu motivul pelta termi-
nat în capete de grifoni (7 exemplare) 53 sau alte scene (2 piese), una prezentînd
un personaj din „aristocraţia ulpiană" 54 , cealaltă cu o figuraţie antropomorfă,
posibil, votivă55.
Monumentele funerare impresionează prin cantitatea şi varietatea tipu-
rilor. Ele fac parte din următoarele categorii: 6 aediculae56, 2 aquilae57 , co-
ronamente în formă de trunchi de piramidă arcuită (3 bucăţi) 58 , lei (22 de
monumente)59, 2 medalioane lucrate aparteso, 2 pilaştri61, 3 pilaştri în formă
de piramidă 62, 5 postamentesa, stele şi altare (23 de piese) 64, 11 sfincşi 65 .
41 Idem, op. cit., capitolul III, catalog nr. 311.

42 Idem, op. cit., capito,lul III, catalog nr. 320.
43 Idem, op. cit., capitolul III, catalog nr. 322.
•~ Idem, op. cit., capitolul III, catalog nr. 372.
40 Idem, op. cit., capitolul III, catalog nr. 335-363.
•6 Idem, op. cit., capitolul III, catailog nr. 335.
47 Idem, op. cit., capitolul III, catalog nr. 387-427.
48 Idem, op. cit., capitolul IV, catalog nr. 428-431.
M Idem, op. cit., capitolul IV, catalog nr. 440-453.
5 1 Idem, op. cit., capitolul IV, catalog nr. 454-458.
5
53 Idem,. op. cit„ capitolul IV, catalog nr. 462-468.
~• Idem, op. cit., capitolu-I IV, catalog nr. 469.
55 Idem, op. cit., capitolul IV, catalog nr. 470.
56 Idem, op. cit., capitolul V, catalog nr. 471-476.
57
Idem, op. cit., capitolul V, catalog nr. 477-478.
5 9 Idem, op. cit., capitolul V, catalog nr. 482-503.
62 Idem, op. cit., capimlul V, catalog nr. 508-510.
ea Idem, op. cit„ capitolul V, catalog nr. 511-515.
64
Idem, op. cit„ capitolul V, catalog nr. 516-538.
e.; Idem, op. cit., capitolul V, catalog nr. 539-549.
Considera;ii privind monumentele de la Ulpia Traiana 383
Piesele neidentificate pierdute ale căror amintiTi se cunosc din lucrăiri

mai vechi, sînt în număr de 61 66 , iar cele rătăcite, dar care figurează în re-
gistrele de inventar ale unor muzee, sînt 476 7.
In ultima vreme, în literatura de specialitate s-a pus cu acuitate problema
existenţei unui centru artistic, a unui „cerc cultural" caracteristic metropolei
Daciei romane. Săpăturile arheologice au depistat un atelier de pietrărie 68 -
este drept destul de modest - , sau au scos la iveală o matriţă pentru tur-
narea în bronz a podoabelor69 , mostră concludentă pentru demonstrarea lo-
gică a fiinţării a uneia ori a mai multor officinae specializate în prelucrarea
acestui metal. Aceste mărturii, alături de imensa oantitate de material apărut
În săpături sau descoperiri Întîmplătoare, şi mai ales cele cîteva monumente
anepigrafe din piatră, destinate spre vînzare 70, fac dovada de netăgăduit a
funcţionării la Ulpia Traiana Sarmizegetusa a unor ateliere grupate Într-un
centru aristic important, cu particularităţi distincte, cum se va vedea mai de-
parte. Amănuntele de ordin stilistic, a tehnicii asemănătoare de execuţie a
sculpturilor ulpiene, în măsura în care, deocamdată, ne permit împrejură
rile, pot constitui un punct de plecare în formularea unei wor:i - bazată
pe o minuţioasă studiere a pieselor - privind trăsăturile caracteristice, pro-
prii, ale metodelor de conf eeţionare artistică folosite În cadrul unei adevă
rate „şcoli de sculptură" ulpiană. Precizez însă că în producţiile figurate de
la Sannizegetusa nu s-au întî.lnit tipuri de reprezentări inedite în arta Impe-
riului, ci anumite caracteristici stilistice novatoare pentru Dacia, dar grefate
pe modele cunoscute şi itinerate În lumea clasică romană.
Cîteva particularităţi se impun de la sine. Astfel, sînt piesele ornamentale
cu registrele laterale decorate cu motivul pelta, terminate în capete de gri-
foni7', apoi stelele cu medalion caracterizate prin detaliu „lunetei"12 ori cele
aniconice cu elemente arhitectonice pur decorativei3, plăcile cu cîmpul inscrip-
ţiona! mărginit fie de un chenar simplu, de o tabula ansata, fie flancat late-
ral - şi aici subliniez originalitatea - de cîte un altorelief74. Se remarcă un
perete lateral de aedicula, piesă cu scenă unicat În provincia nord-danubiană,
şi anume, reprezentînd o mamă cu un sugar în scutece 75 sau tăbliţele votive
avînd ca temă pe Silvanus Însoţit de Silvanae, cu cununi de spice În mîini,
figuraţie considerată o „inovaţie locală" 76 .
De asemenea, detalii anatomice, vestimentare şi atributul (o făclie) pre-
~e-~~~~e- de personajele (aceeaşi femeie) a trei reliefuri fragmentarei7 ar putea
66 Idem, op. cit„ capitolul VI, catalog nr. 1-61.

67 Idem, op. cit., capitolul VI, catalog nr. 62-108.
68 D. Alicu, C. Pop, V. Căţănaş, op. cit„ p. 125_::.140.
so C. Pop, A. Rusu, op. cit., nota 8.
70 D. Alicu, C. Pop, V. Căţănaş, op. cit., p. 126-129, nr. 1-6, fig. 1-6.
71 Idem, op. cit„ p. 129-132, fig. 7-10.
72 L. Ţeposu-Marinescu, în Sargetia, 11-12, 1974-1975, p. 250-252.
73 Idem, op. cit„ p. 250.
74 C. Pop, în Apulum, 15, 1977, p. 636.
75 C. Pop-A. Rusu, în Muzeul Naţional, 3, 1976, p. 15:\--157, fig. 1.
76 I. Piso, A. Rusu, în ActaMN, 14, 1977, p. 157.
77
Monuments, introducere şi catalog nr. 309-311.
384 C. POP
fi un indiciu oare să pledeze pentru particularităţile unui stil propriu capitalei

Daciei, în cazul respectivului tip de monumente. Desigur, legat de sculptura
în piatră nu este întîmplător faptul că tocmai de pe teritoriul anticei Sarmi-
zegetusa se pomenesc în inscripţii numele a trei lapicizi (Claudius Saturninus78 ,
originar chiar din metropolă, Diogenes79 , de loc din Aquae şi Marcus Cocceius
Lucius 90 de la Micia) din totalul celor cinci cunoscuţi în Dacia.
CÎt priveşte obiectele turnate în bronz am putut remarca că unele de-
talii de execuţie, ca, de pildă, mularea Între genunchi în forma literei „V"
a veşmîntului unor personaje sau surprinderea în plină mişcare a cîtorva
divinităţi, poziţie care duce la sugerarea parcă „plutitoare" a mantiilor aces~
tora şi curbarea lor spre spate în genul unor evantaie81, sînt proprii ateliere-
lor ulpiene de prelucrarea acestui metal. Figurina de bronz înfăţişînd un sol-
dat escaladînd o scară de asalt 82 , constituie un unicat iconografic.
Ceramica în cantitate masivă descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
îşi găseşte exemplificarea în variate forme, în special, în numeroasele opaiţe,
de pildă, cele ieşite la iveală în incinta sanctuarelor închinate zeităţilor vin-
decătoare sau a templului dedicat mai multor divinităţi, printre care se evi-
denţiază cele de formă rectangulară cu 9 arzătoare 83 , necunoscute pînă acum
În Dacia.
Ţinta de argintB4 şi un disc de sticlăBS, ce par a imita aversul unor mo-
nede romane, reprezentînd cîte un ca,e. posibil,. de împărat, sînt iarăşi piese
de excepţie în provincia nord-dunăreana.
Nu pot să Închei cele cîteva consideraţii pe mar~nea monumentelor fi-
gurate provenite de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa făra a aminti de arta mo-
zaicului policrom cu bogate scene mitologice, unul cu „Judecata lui Paris" 86 ,
altul privind „Implorarea lui Achile de către Priam"s7 şi ultimul cu o com-
poziţie de motive vegetale, geometrice şi amoraşi 88 •
Cele 663 de monumente luate în discuţie reprezintă numai o mică par-
te din produqia atelierelor ulpiene specializate în prelucrarea diferitelor ma-
teriale. Cuprinderea într-o evidenţă pe cît posibil exhaustivă a unui număr
cît mai mare de vestigii, număr care să fie apropiat de produqia totală a
acestor officinae, ar presuyune cercetări noi, atît în zona sacră a oraşului,
cît şi În necropole, cercetari care vor continua aici În anii viitori. Paralel,
ar trebui, apoi, supuse unei viguroase seleqii obiectele coleqionate (care s-au
78 CIL, III, 1413; I. I. Russu, în ActaMN, 1, 1964, p. 184; M. Macrea, op. cit.,
p. 355 ş.a.
79 CIL, III, 7895; I. I. Russu, op. cit., p. 183; M. Macrea, op. cit., p. 307, 312 etc.
90 CIL, III, 1365; I. I. Russu, op. cit., p. 183; M. Macrea, op. cit., p. 312 eoc.
8l C. Pop, A. Rusu, în Apulum, 16, 1978, p. 186-187 şi Monuments, introducere.
82 A. Rusu, C. Pop, E. Nemeş, op. cit., p. 103-104, fig. 3-3b; Monuments, catalog
nr. 369.
83 Un studiu amănunţit a acestor opaiţe, ve:zii D. Alicu, E. Nemeş, op. cit., passim.
84 Monuments, catalog nr. 378.
85 Idem, op. cit., catalog nr. 386.
Consideraţii privind monumentele de la Ulpia Traiana 385
mai păstrat) în decursul timpului de către anticari şi specialişti, urmărindu

se, totodată, şi căile posibile de „migraţie" a acestor monumente atît în in-
teriorul, cît şi în afara hotarelor ţarii. Atare cercetări - şi corpusul amintit
a încercat într-o mare măsură s-o facă - trebuie să stabilească rolul şi pon-
derea culturii provinciale romane din Dacia în raport cu cea din Imperiu,
subliniind şi contribuţia ei la îmbogăţirea patrimoniului artistic al lumii ro-
mane.
CONSTANTIN POP
QUELQUES CONSIDERATIONS CONCERNANT LES MONUMENTS FIGURES

DE ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA
(Resum e)
L'auteur met en discussion un nombre de 663 monuments avec des figurations antro-
pomorphes et zoormophes decouverts dans la capitale de la Dacic romaine, Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Elles sont confectionnees en pierre, metal, ceramique et en verre.
En meme temps, on essaye d'etablir quelques particularitees specifiques au centre artis-
tique de cette metropole. Les monu.ments discutes font l'objet d'un ample corpus, que apparîtra
a Oxford (D. Alicu, C. Pop, V. Wollmann, Figured Monuments from Ulpia Traiana Sarmi-
zegetusa, collection Brit. BAR, Oxford).
BOTAR IMRE ŞI COLECŢIA SA DE ANTICHITAŢI
Interesul pentru cultura antichităţii a apărut în Transilvania, ca de altfel

şi În alte spaţii europene, odată cu Renaşterea. Din acel moment, el s-a am-
plificat În timp, pînă În zilele noastre, fiind alimentat de bogatul tezaur de
cultură materială lăsat În urmă de vechea Dacie.
In secolul al XIX-lea numărul colecţionarilor de antichităţi s-a înmul-
ţit considerabil, pe de o parte datorită Înţelegerii mai adînci a valorilor ar-
tistice şi istorice reprezentate de diverse obiecte scoase la lumină, dar şi -
ca rezultat al acestui fapt - cre5terii valorii lor comerciale. Se cunosc destu-
le nume de colecţionari merituoşi, care au avut o contribuţie însemnată la
închegarea unor colecţii muzeale actuale 1 . De cele mai multe ori aceste nume
se leagă direct de vechile centre ale Daciei romane. Este şi cazul oraşului
Turda, care a dus multă vreme lipsa unui muzeu local sau cel puţin a unei
societăţi arheologice care să concentreze mulţimea materialelor rezultate în
special din descoperirile fortuite. ln aceste condiţii, colecţiile particulare s-au
proliferat2 şi nu întîmplător aici s-a constituit bogata colecţie a revizorului
şcolar Teglas Istvfo3.
Des menţionată În literatura de specialitate este şi colecţia unui alt tur-
dean: Botar Imre. Despre colecţia şi mai ales despre persoana sa se cunosc
astăzi puţine lucruri, avînd în special valoare generală. Cercetări mai noi,
vizînd valorificarea fondului de manuscrise al Bibliotecii Centrale Universi-
tare din Cluj-Napoca, ne-au condus la identificarea unui valoros document
autograf al lui Botar Imre, relativ la colecţia sa 4, prilej care impune o re-
luare a problemei.
Botar Imre a trăit între anii 1846-1906. A fost învăţător de profesie,
funcţionînd pe lîngă parohia catolică din Turda, căreia îi slujea şi În cali-
1 I. I. Russn, Precursorii muzeografiei ştiinţifice: colecţionarii de materiale arheologice,

în ActaMN, 12, 1975, p. 193.
2 O imagine aproape completă despre numărul colecţionarilor din Turda sfîrşitului de
secol XIX şi obiectele adunate de aceştia ne-o oferă Orban Balazs în Torda varos es
Kornyeke, Budapest, 1889, p. 54. Vezi şi I. I. Russu, Descoperiri şi achiziţii ale Muzeului
raional Turda, În Din activitatea muzeelor 11oastre, Cluj, 1955, p. 100.
a Cf. supra, nota 1.
4
B.C.U. Cluj-Napoca, Colecţii speciale, ms. 3269 (în continuare se va cita Ms. 3269).
Fiind destinat explicării unor fotografii, textul este împărţit pe „planşe". Vezi anexa.
388 R. ARDEVAN -A. A. RUSU
tate de cantor. lncă înainte de 1878 devi~ fotograf, dată care ne face să-l
socotim unul dintre pionierii artei fotografice din Transilvania5 •
Din anul 1886 Boclr Imre începe să strîngă materiale arheologice pro-
venite din săpăturile Întîmplătoare din Turda şi Împrejurimi. Cu ajutorul
elevilor săi 6 sau singur - prin vizitele pe care le făcea în satele din jur în
căutarea clientelei fotografice, aşa cum făceau toţi colegii de breaslă ai tim-
pului - a reuşit în scurt timp să-şi înjghebeze o frumoasă coleeţie. El refu-
za piesele mari, ca altarele de piatră, precum şi ceramica în stare fragmenta-
ră'.7. Pînă în 1894, data venirii lui Teglas Istvan în oraş, a strîns fără concu-
rent, organizîndu-şi în locuinţă un mic muzeu 8, În care obiectele nu aveau
condiţii corespunzătoare de păstrare, dovadă deteriorarea unora 9 • Completa-
rea coleqiei a continuat pînă către 1900, fără ca în ultimii trei ani să se Îm-
bogăţească cu piese deosebite, care să fi atras atenţia lui I. Teglas.
lncă din 1897 Botar intenţiona să-şi vîndă coleeţia. La acea dată el
poseda o evaluare a unei bune parţi a pieselor, făcută de către anticarii vie-
nezi Egger. Transformînd totul În forinţi şi contabilizînd, ajungea să con-
sidere că posedă o valoare de aproape 1500 de forinţi. El scria că a respins
toate ofertele de înstrăinare parţială a obiectelor din colecţia sa, venite din
partea anticarilor Egger sau din pairtea profesorului universitar clujean R6-
zsahegyi10. Din păcaite nu a rămas pe aceeaşi poziţie pînă la capăt. La 1901,
cînd R. Miinsterberg şi J. Oehler - primul de la Muzeul imperial, al doilea
profesor la Viena - au vizitat Turda, au constatat că monedele şi bronzurile
coleqiei fuseseră vîndute, cu puţin înainte de venirea lor, unor anticari din
Viena şi Klagenfurt 11 , pentru preţuri derizorii. Altele au luat calea Berlinu-
lui în 19021 2 , apoi spre Praga şi VienaI3. In 1909-1910 colecţia a fost com-
plet lichidată, parte din ultimele obiecte intrînd în colecţia lui Teglas Ist-
5 Despre activitatea sa fotografică cunoaştem cîteva date. Pînă la 1882 a fost asociat
cu Mosontzky Henrik, după moartea căruia a preluat singur atelierul (ve2li Fenykepeszeti
lapok, Cluj, 1, 1882, p. 211). Mulţi ani a fost fotograful oraşului Turda (Aranyosvidek,
Turda, 3, 1893, nr. 13, p. 58). După 1900 şi-a luat el însuşi un asociat, cu care a lucrat
pînă la moarte. Boclr a publicat articole de specialitate în revistele fotografice ale timpului:
Fenykepeszeti lapok - Cluj, Fenykepeszeti erteslto - Nylregyhaza.
e G. Teglas, Potaissa (Torda) banyapolgarsaganak baztartasi emlekeibol, în BKL, 46,
1913, p. 23.
' I. Teglls, Caiet manuscris din anul 1910 (în limba maghiară). aflat în posesiunea
familiei Visky şi Bajusz din Turda (în continuare se va cita I. TCglis, Caiet). Manuscrisul
ne-a fost accesibil prin amabilitatea lui Bajusz Istvan, muzeograf la Muzeul de Istorie şi
Artă din Zalău, strănepot al lui Teglas Istvan; ţinem să-i mulţumim şi cu această ocazie.
8 G. TCglas, Vazlat Botar lmre kulfoldre vandorolt potaissai gyujtemenyrol, în MKErt,
6, 1912, p. 204.
9 Este vorba despre cărămida cu ştampila legiunii a XIII-a Gemina, care, spre deose-
bire de fotografia publicată în 1913 (BKL, 46, 1913 p. 25), apare în 1912 (MKP.rt, 6, 1912
p. 203) cu colţ11.l dm stînga jos deteriorat.
10 Ms. 3269, p. 9.
11 Aranyosvidek, Turda, 11, 1901, nr. 35, p. 4; R. Mi.insterberg, J. Oehler, Antike
Denkmăler in Siebenburgen, în /OA/, 5, 1902, Bbl., p. 106. Vezi şi fig. 2.

12 MKErt, 6, 1912, p. 204. Informaţie indirectă, prin TCg!as Gabor; nesigură.
13 I. TCgLis, Caiet. Vezi fig. 2. ,
Colecţia de antichităţi l. Botar 389
vân 14, în timp ce piesele mai frumoase au pornit spre America la solicitarea
unui fiu al lui Botar, emigrat acolo15. Obiecte din colecţie s-au împrăştiat şi
în alte direcţii. Prin intermediul cunoscutului comerciant de antichităţi bra-
şovean Adolf Resch, se pare că asemenea piese au ajuns în colecţia baronului
Wallenstein Mano din Ozd, care, la rîndul ei, s-a risipit în anii ultimului
război mondial1 6 • Este posibil ca obiecte din colecţia lui Botar, necunoscute
ca atare, să fi intrat şi în patrimoniul muzeului din Cluj-Napoca 17 •
Colecţionarul nu a intenţionat niciodată să-şi valorifice ştiinţific anti-
chităţile. Pentru a populariza obiectele sale a înlesnit publicarea celor mai
valoroase, vehiculînd fotografii făcute de el însuşi. În jurul anului 1897 Bo-
târ realizează un set de şase planşe fotografice cuprinzînd principalele obiecte
ale colecţiei sale, cu scopul vădit de a le face cunoscute spre a le vinde. Ma-
nuscrisul de la B.C.U. este tocmai descrierea reprezentărilor de pe aceste plan-
şe. Textul celor cinci file scrise poartă titlul Lajstroma azon r6mai id6beli
targyaknak, melyeket Tordan, a r6mai „Potaissa" helyen talaltak a sz6l6-
mivesek, kikt6l ossze gyujte Botar lmre tanit6 1866-tol 1897-ig, însemnînd
în traducere Listă a obiectelor de epocă romană pe care, la Turda, în locul
„Potaissei" romane, le-au găsit lucrătorii de vie (şi) de la care le-a adunat
Botar Imre, învăţător, de la 1886 pînă la 1897. Manuscrisul a fost achiziţio
nat in 1915 de către Muzeul Ardelean, se pare fără fotografii, În condiţii pe
care deocamdată nu le cunoaştem 18 . Cercetările noastre au dus la identificarea
a patru dintre acestea. Singura despre care avem certitudinea că se leagă di-
rect de manuscris este fotografia basoreliefului cu Aesculap şi Hygia dedicat
de Aurelius Eternalis1 9 ; ea are un mic semn roşu, prin care - după cum ne
arată manuscrisul - Botar a însemnat obiectele preţuite de anticari. Celelalte
fotografii sînt copii ale acelora care au însoţit odinioară manuscrisul şi ni
s-au transmis prin I. Teglâs. Două, corespunzînd planşelor I şi V, au fost pu-
blicate în 1913 20 , iar ultima - cuprinzînd monedele (planşa a VI-a) - a
H Idem, Romok es leletek Tunderhegyen, În ArchErt, 30, 1910, p. 129.

15 Idem, Caiet. Vezi fig. 7.
16 Informaţie verbală de la dr. Nicolae Vlassa, şef de secţie la Muzeul de istorie al
Transilvaniei din Cluj-Napoca (bazat pe amintirile unor bătrîni din Iernut şi Ozd); îi
adresăm şi cu această ocazie mulţumirile noastre. Un urmaş al lui I. Botar a fost, pînă
în 1940, intendent al castelului din Iernut. Ne-a fost imposibil să dăm de urma colecţiei din
Ozd. Colaboratorii muzeului din Tîrnăveni, prof. Virgil Pană, prof. V. Pepelea şi dr. Andrei
Scheitz, nu ne-au putut furniza nici o informaţie despre soarta acesteia. Asemenea, nici
cărţile scriitorului clujean Horvath Istvan, originar din Ozd. Piese disparate din colecţia
Wallenstein par să fi ajuns În coleqii particulare sau şcolare.
11 Informaţie verbală de la dr. N. Vlassa.
18 Ar fi putut proveni fie de la moştenitorii lui Botar, fie mai curînd de la unul
din cei care s-au interesat de achiziţionarea colecţiei, dacă nu chiar de la Teglas Istvan,
care murea în acelaşi an 1915. Registrul creşterii coleeţiilor Muzeului .An:lelean, care ar putea
să aducă deplină lumină în această chestiune, nu a fost încă identificat.
19
Cf. infra, notele 25-28. Fotografia se află în posesia dr. doc. I. I. Russu, care
ne-a pus-o cu amabilitate la dispoziţie; îi exprimăm şi pe această cale mulţUmirile noastre.
20
BKL, 46, 1913 p. 24-25. Nivelul tehnic este scăzut şi nu îngăduie ca ima~inile să
fie reproduse. Cea de pe p. 25 se găseşte şi astăzi în posesia farniiliei Visky-Baiusz din
Turda, păstrată însă în forma originală şi mult mai clară (vezi fig. 8).
390 R. ARDEVAN -A. A. RUSU
fost publicată abia în 1973 şi atunci considerată ca fiind a lui I. Teglas 21 . Cu

excepţia ultimei, au fost însoţite de informaţii şi descrieri sumare, uneori
chiar eronate. La aceste fotografii se mai adaugă una, fără nici o legătură
cu lista amintită, executată de Botar la locuinţa sa; a fost publicată ş1 co-
mentată de G. Teglas în 191222.
Pe baza manuscrisului de la B.C.U., a fotografiilor menţionate, a infor-
maţiilor cuprinse În Însemnările inedite ale lui I. Teglas, Însoţite de unele
desene (vezi fig. 1-7), precum şi pe baza publicaţiilor şi inventarelor mu-
zeale, colecţia Botâr Imre poate fi destul de bine reconstituită.
Cea mai mare parte a obiectelor provin de pe teritoriul oraşului roman
Potaissa, .cu deosebi•re de pe Dealul Zînelor (Tiinderhegy). Dar, bine infor-
mat, Teglas Istvan ne relevă faptul că Botar a adunat şi obiecte provenind
din Moldoveneşti şi Cheia23. O parte a colecţiei numismatice a fost strînsă
prin schimbarea unor monede medievale maghiare, În magazinele anticarilor
din Budapesta 24 •
Deşi era considerată de mici dimensiuni, colecţia cuprinde peste 1000 de
obiecte. Lista întocmită la 1897 cuprinde 395 de piese, dintre care 341 apar
îa fotografiile care au ajuns pînă la noi, la care se adaugă 725 de monede.
!)acă mai socotim obiectele semnalate 11umai În fotografia publicată În 1912
şi în desenele lui I. Teglas (cca. 18), ajungem la un total de 1136. Chiar dacă
ne rezumăm la cele peste 350 a căror imagine ne-a parvenit, este evident
că nu este posibilă decît o prezentare generală a colecţiei, însoţită de sublinie-
rea celor mai importante obiecte identificabile.
Primele care au stîmit interesul cunoscătorilor au fost cele trei inscripţii.
Un ex-voto din gresie, .reprezenttîndu-i pe Aesculap şi Hygia insoţiţi de
Telesphorus 25 , a fost închinat zeilor tămăduitori de un Aurelius Eternalis,
originar se pare din Apulum 26 ; a fost cunoscut de autorii CIL (III 12545)
şi publicat integral încă din 18942 7 , dată după care a mai fost reluat2s.
Altă piesă cu inscripţie o constituie un frumos pond din plumb cu înveliş de
bronz, în care s-au încrustat litere din argint29. Şi acesta a fost publicat încă
" 1 I. Winkler, A. Hopârtean, Moneda antică la Potaissa, Cluj, 1973, p. 67-71 şi

fig. 6-10.
" 2 Cf. supra, nota 8. Vezi fig. 9.
23 I. Teglas, Caiet; vezi fig. 4. In ambele puncte s-au aflat vestigii romane (Tudor,
Oraşe, p. 217).
" Ms. 3269, planşa VI.
25 Idem, pla~a I, nr. 1; BKL, 46, 1913 p. 24, nr. 1; MKErt, 6, 1912, p. 203, nr. 15,
204.
26 Mai apare şi în CIL III 976.
2 7 BKL, 46, 1913, p. 26, cu bibliografia mai veche.
2 ' J. Orient, Aus romischen Zeitm, în Pharm.Post, 1901, nr. 23, p. 3; idem, Az
Erdi:Lyi i:s Banati gy6gyszereszet tortenete, Cluj, 1926, p. 27, fără a indica proven!enp;
N. lgna, Cultul lui A.esculap şi al Higiei, w specială privire la Dacia Superioară, Ciuj,
1935, p. 61-63.
w Ms. 3269, planşa IV, nr. 3; BKL, 46, 1913, p. 25, 27; MKErt, 6, 1912, p. 203,
nr. LI, 2'.:6.
Colecţia de antichităţi I. Botar 391
din secolul trecut 30 şi a fost cuprins în CIL III, la numărul 12645. O a treia
piesă epigrafică face parte azi din coleqiile Muzeului de istorie din Turda:
o cărămidă cu ştampila legiunii a XIII-a Gemina (tip CIL III 1629, 8) 31. Ea
a fost printre puţinele piese păstrate ale colecţiei, cunoscută ca provenind de
la Ilotar.
Dintre cele 14 sculpturi şi fragmente de sculpturi din piatră, 9 cuprinse
În lista coleqiei, alte 5 cunoscute numai din fotografia ajunsă la I. Teglas,
se distinge tm relief de marmură socotit de Botar a-l înfăţişa pe Bacchus32 ;
În realitate îl reprezintă pe corespondentul său italic, Liber Pater33 • „Cen-
taur,_,~" de marmură amintit de coleqionar ar putea fi ipoteticul Mithras din
un.:. din fotografiile publicate de către G. Teg113.:s 3 4. Lipsa de daritate a aceste-
ia face identificarea nesigură. In aceeaşi fotografie se observă un cap de mar-
mn:·:1, socotit de G. Tcglas ca reprezent'.ndu-1 pe Zeus sau pe Esculap 35 • Dar
absenţa bărbii exclude această posibilitate. Mai probabil că este vorba de un
portret obişnuit. Tehnica lucrării părului ne indică secolul al Iii-lea. Tot
numai din aceasta fotografie cunoaştem două pineae funerare, foarte Îngrijit
lucrate36 şi un fragment sculptural ornat cu frunze de acant 37 • Ne mai reţine
atenţia un fragment de basorelief pe care se distinge un trident. G. Teghis
notează că în jurul acestuia se văd patru-cinci medalioane mici, fiecare cu
cîte o figurină feminină, lucrată cu multă fineţe 3 8. Acest element ne îndeamnă
să atribuim tridentul mai degrabă unei divinităţi de felul lui Neptun, decît
unui retiarius 39 •
Ceramica este destul de bine reprezentată. Afară de unele fragmente ne-
semnificative, reţinem cinci căniţe şi un picior de fructieră, precum şi patru
vase mari: trei cfoi şi o oală cu trei torţi4°. Cu excepţia primelor, celelalte se
diisting :şi iÎn fotografia răma,să :de la I. Tegl.l!s 41 • Cîteva ulcioare şi două
30 R. Frăhlich, R6mai sulymertek Tordar6l, în ArchErt, 13, 1893, p. 382-384. Reluat
apoi de: ]. Jung, Bericht aus Siebenburgen, nov. 1892, în AEM, 17, 1894, p. 38; J. O:ient,
Am romischen Zeiten, în PharmPost, 1901, p. 2-3; C. Moisil, Pond roman de la Turda,
În CNA, 2, 1921, nr. 4-5, p. 17-19.
31 Ms. 3269, p!1anşa V, nr. 45; BKL, 46, 1913, p. 25, 28; MKErt, 6, 1912, p. 203,
nr. 26, 206; F. Cumont, Neue Funde aus Dacien und Moesien, în AEM, 17, 1894, p. 16;
I. I. Russu, Z. Milea, Materiale epigrafice şi sculpturale în Muzeul raional Turda, în
ProblMuz [1962], p. 23, cu bibliografia mai vecl-:e.
32 Ms. 3269, planşa I, nr. 2.
33 BKL, 46, 1913, p. 24, 26; MKErt, 6, 1912, p. 203, nr. 14, 205. Semnalat înd de
Orban Bal:\zs, op. cit., p. 59.
3 ' Ms. 3269, planşa III, nr. 12; MKErt, 6, 1912, p. 203, nr. 49, 204.
:is MK"Ert, 6, 1912, p. 204.
36 Ibidem. Pentru analogii, d. Cloşca L. Băluţă, Pineae apulenses, în Apulum, 13,
1975, p. 135-139, pi. II, III, VIII.

31 MKErt, 6, 1912, p. 203.
38 Ibidem şi p. 204 (nr. 55).
39 Cf. Ad. Reinach, în DA, V/1, p. 441-4-!2.
40 BKL, 46, 1913, p. 27. Cîteva analogii la G. Popilian, Ceramica romană din Olteni.1,
Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1976, p. 94-95, pi. XL, 413, 416 (căni); p. 116-117.
pi. LXII, 753 (fructiera).
41 Vezi fig. 8.
392 R. ARDEV AN - A. A. RUSU
oale-borcan au fost achiziţionate cu siguranţă după 1897 42 . In fotografia

amintţta se mai disting şi 11 lucerne de diferite forme 43. Primele trei, mai
gracile, au fost considerate de G. Teghis piese de import 44 . Nu putem preciza
dacă unele dintre acestea sînt sau nu identice cu opaiţele din fotografia pu-
blicată în 1912, aceasta nefiind suficient de clară 45 • Deşi toate acestea sînt
obiecte aproape întregi, Bot.ir le numea „cioburi de vase". Este dovada con-
cludentă că şi-a privit colecţia cu ochi de neguţător, socotind că orice ava-
riere a unei piese îi reduce valoarea comercială 46 . Dispunerea vaselor În fo-
tografie mărturiseşte interesul său pentru estetica pieselor, amănunt explicabil
pentru un fotograf47.
Publicaţia din 1912 ne înfăţişează şi alte piese ceramice, ca ţigle, olane,
o cărămidă, fragmente de conductă4 8 , iar manuscrisul colecţionarului amin-
teşte cărămizi de hypocaust4 9 • O atenţie deosebită merită o cărămidă pe care
s-a prelins sticlă topităs 0 • Ea ar putea proveni dintr-un atelier de sticlărie
de la Potaissas1. Se mai remarcă o piesă de teracotă cu un ornament crene-
lat52 şi un căluţ de lut ars, piesă specifică Peninsulei Balcanice53 .
O grupă aparte o formează statuetele ceramice. Lista lui Botar menţio
nează două capete de lut ars 54 , dar fotografiile lor nu s-au mai găsit. Dese-
nele lui I. Teghis ne-au păstrat două altare cu imaginea cuplului divin (fig.
42 MKErt, 6, 1912, p. 203-204. Nu putem şti care din ele apar în lll5. 3269,
planşa III. Analogii la G. Popilian, op. cit., p. 98-99; pi. XLIV, 471; pi. XLV, 482;
pi. XLVIII, 509-510, 516. Piesa nr. 40 din fig. 9 ar putea fi un fragment de amforă,
iar nr. 52 (35 din fig. 8) .puşculiţa; cf. G. Popilian, op. cit„ pi. XV/201 respectiv p.
113-114.
43 BKL, 46, 1913, p. 27; vezi fig. 8. In ms. 3269, planşa V, nr. 11, toate sînt men-
ţionate la aceeaşi poziţie.
o BKL, 46, 1913, p. 27.
45 MKErt, 6, 1912, p. 204; vezi fig. 9.
4G Ms. 3269, planşa III şi V.
47
Vezi şi I. Winkler, A. Hopârtean, op. cit., p. 67.
48 MKErt, 6, 1912, p. 204; consemnate în ms. 3269, planşa III, nr. 26, 36, 41, 51, 52.
49 Ms. 3269, planşa III, nr. 44, 45 şi IV, nr. 4-5. Descoperiri similare la I. Mitrofan,
Descoperiri arheologice din Potaissa (Turda), în ActaMN, 6, 1969, p. 518.

50
Ms. 3269, planşa III, nr. 21. Pare a fi obiectul nT. 46 din fig. 9 (MKErt, 6, 1912,
p. 203-204 ).
51 Nu avem atestări sigure ale unor ateliere de fabricat suiclă în Dacia romană
(M. BucovaJă, Sticla de epocă romană în România, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, 1975,
p. 7-10, 13-16). Putem însă deduce prezenţa unei officine la Apulum (Cloşca Băluţă,
Consideraţii asupra producerii sticlei în Dacia romană, în Sargetia, 14, 1978, sub tipar).
Descoperiri recente, Încă inedite, documentează existenţa unui asemenea atelier şi la Tibiscurn
(informaţie de la D. Isac, D. Benea şi R. Petrowszky, cărora le adresăm mulţumirile noastre).
Un atelier similar şi la Tomis (M. Bucovală, op. cit., p. 124). ln sfîTşit, ila Turda au fost
descoperite şi fragmente de sticlă (I. Mitrofan, op. cit., p. 19). Toate acestea susţin existenţa
unei officine de sticlărie şi la Potaissa.
52
Fig. 6 şi 8. Ms. 3269, planşa V, nr. 47; BKL, 46, 1913 p. 27-28; I. Teglas, Caiet.
53 Ms. 3269, planşa III, nr. 42. Analogii bune vezi la: M. Jude, C. Pop, Monumente
sculpturale romane în Muzeul de istorie Turda, fCluj], 1973, p. 37-39, nr. 5-12; Smaranda
Comănescu, O figurină ecvestră descoperită la Celei, în SCIV, 16, nr. 4, 1965, p. 800-802.
si Ms. 3269, planşa III, nr. 13, 49.
5)55, dintre care unul apare şi Într-o fotografie (fig. 9)5 6• Se mai include aici
o startuetă a zeiţei Venus (fig. 4)57 şi un mic Cupidon (fig. 1)58. O altă Ve-
neră şi o mică Junonă le cunoaştem astăzi numai din însemnarile lui I. Teg-
Ias (fig. 3 şi 4)59.
Coleeţia mai cuprindea patru geme şi o camee, precum şi mărgele de
sticlă 60 • Fotografia lor s-a publicat, dar dimensiunile ei reduse nu ne îngă
duie nici o precizare. Afirmaţia este valabilă. şi pentru cele 44 de obiecte de
os menţionate în lista lui Botar; cu multă dificultate putem distinge frag-
mentele unor piepteni, linguriţe, două instrumente muzicale de suflat, un stil,
ace, un zar etc. 6 1 Ne atrage atenţia în chip deosebit o mică statuetă din os
reprezentînd o mumie 62, greu de recunoscut în fotografie, însă a cărei apari-
ţie nu este neverosimilă 6 3. Mai există apoi cîteva obiecte de fier bine conser-
vate, destul de comune ~chei, un ciocan, vîrfuri de lănci etc.) 64; dintre ele
se remarcă doar o statueta ce reprezintă un copil şezînd 65 .
Insă cele mai numeroase componente ale colecţiei, afară de monede, sînt
obiectele de bronz: peste 260. Dintre ele se disting 12 chei - cîteva în for-
mă de inel - şi numeroase podoabe mici (brăţări, inele, catarame etc.), men-
ţionate fugitiv În manuscrisul coleqionarului şi anevoie de identificat în fo-
tografii66. Starea documentaţiei nu ne îngăduie nici o precizare67. Din aceleaşi
motive nu putem şti mai mult despre numeroasele fibule de bronz 68, Între
care nu putem recunoaşte singura fibulă de argint despre care face menţiu
ne Botar. S-ar putea să fie vorba despre fibula „cu capete de ceapă" de secol
IV e.n., ce se poate vedea în fotografie 69 ; una similiară a fost descoperită
recent la Potaissa70 • Din categoria obiectelor uzuale remarcăm două strecură
tori, piese de cîntar, clopoţei, un strigil71 şi cîteva probabile ornamente pen-
55 Idem, planşa V, nr. 5-6; I. Teglis, Caiet.

>s MKErt, 6, 192 p. 203, nr. 1. Of. M. Jude, C. Pop, op. cit., p. 34, iw. 4.
>7 Ms. 3269, planşa V, nr. 4; I. Teglâs, Caiet; MKErt, 6, 1912 p. 206, socotită eronat
piesă de bronz. Cf. I. Mitrofan, op. cit., p. 519.
>e I. Teglis, Caiet; MKErt, 6, 1912, p. 204, considerată piesă de marmură.
se I. Teglâs, Caiet.
60 Ms. 3269, planşa I, nr. 6; BKL, 46, 1913, p. 24.
61 Ms. 3269, planşa I, nr. 5; BKL, 46, 1913, p. 24.
62 Ms. 3269, Loc. cit.
63 Şialte descoperiri documentează o prezenţă egipteană la Potaissa. Of. M. Macrea,
Viaţa Dacia romană, Bucureşti, 1969, p. 375; D. Isac, luppiter Sarapis la Potaissa, În
î11
ActaMN, 7, 1970, p. 549.
64 Ms. 3269, planşa I, nr. 4; planşa III, nr. 22, 28-32; planşa V, nr. 36-39. BKL,
46, 1913, p. 24-25; MKErt, 6, 1912, p. 203.

65 Ms. 3269, planşa V, nr. 3, BKL, 46, 1913, p. 25, 27.
66 Ms. 3269, planşa I, nr. 4, 6; BKL, 46, 1913, p. 24, 27; MKErt, 6, 1912, p. 203-204.
Vezi şi fig. 8-9.
67 Chiar şi numărul acestora este nesigur. Nu întotdeauna piesele amintite de Botar
pot fi recunoscute în fotografii. fosuşi coleqionaml le indică uneori numărul cu aproxi-

maţie. Vezi ms. 3269, planşa I, nr. 3-4, 6.
68 Ms. 3269, planşa I, nr. 6; BKL, 46, 1913, p. 24, 27.
88 BKL, 46, 1913, p. 24, nr. 6, 27.
70 I. Mitrofan, op. cit„ p. 521.
71 Ms. 3269, planşa V, nr. 16, 23, 26, 35, 42; BKL, 46, 1913, p. 25. Fig. 8.
394 R. ARDEVAN-A. A. RUSU
tru lectici sau care (piese cu orificiu de Înmănuşare)' 2 • Un loc important în

ansamblul colecţiei îl ocupă piesele plate, de forme şi dimensiuni variate.
Unele par să fi fost aplici, catarame sau piese de harnaşament; cele mai mari
pot fi considerate aplici de mobilier sau de care 73 • „Relieful de bronz reprc-
zentînd un vultur" 7 4 trebuie să fi fost tot o asemenea aplică 75 • Se mai impun
atenţiei cîteva lucerne din bronz. Una, cu mîner în formă de frunză, mai
poate fi văzută numai În fotografia publicată În 1912 (fig. 9, nr. 28) 76 . Poate
cea mai frumoasă piesă a coleeţiei este un opaiţ antropomorf cu chipul unui
Silen77, cunoscut şi dintr-un desen al lui Teglas Istvan (fig. 7) 78 • Manuscrisul
lui Bot.ir elogiază îndeosebi un obiect de bronz Încrus~at cu argint, ce înfă
ţişează un cîine de vînătoare; deşi textul nu face nici o precizare, trebuie să
fi fost tot o lucernă ornamentată 79 • Bronzurile figurate sînt foarte frumoase.
Cîteva figurine, foarte greu de recunoscut În fotografiile păstrate 80 , pot fi
văzute în desenele aceluiaşi I. Tegl3.s 81 ; printre acestea - două reprezentări
ale VenereiB2 şi un mic Cupidon8J. Mai distingem: o co!onetă cu cap de leu
(fig. 3 şi fig. 8, nr. 24)84; cîteva torţi şi mînere cu ornamente animaliere sau
antropomorfe (fig. 5 şi 6; fig. 8, nr. 25, 29-32; fig. 9) 85 ; o mînă de bronz,
poate fragment dintr-o statuie (fig. 8, nr. 20) 86 ; o plăcuţă cu reprezentări an-
7 2 Ibidem. C. Pop, O amuletă romană (?), în ActaMN, 4, 1967, p. 484-485; C. Pop,
E. Nemeş, Ornament de la un car roman descoperit la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în

ActaMN, 12, 1975, p. 181-182. Piesa nr. 17 din fig. 8 (32 În fig. 9) ar putea .fi un
suport pentru relief votiv (P. Merlat, Jupiter Dolichenus, Paris, 1960, pi. III a; L. Zotovic,
Les cultes orientaux sur le territoire de la Mesie Superieure, Leiden, 1966, p. 95, nr. 35 L);
ideea o da:orăm lui M. Bărbulescu.
73 Exemple la: N. Harţuche, Un car de luptă descoperit în regiunea Dobrogea, în
Apulum, 6, 1967, p. 234-240, 244-250; A. Rădulescu, Podoabele de bronz ale unui car
roman şi depozitul de ţigle de la Teliţa - jud. Tulcea, în Pontica, 4, 1971, p. 279-285;
D. Alicu, A. Rusu, Cîteva reprezentări ale Gorgonei Meduza în Dacia int;·acarpatică, în
ActaMN, 11, 1974, p. 95-96.
7 4 Ms. 3269, planşa I, nr. 6.
1s BKL, 46, 1913, p. 24, nr. 6.
1s MKErt, 6, 1912, p. 204, nr. 28.
77 Ms. 3269, planşa IV, nr. 2; BKL, 46, 1913, p. 27. Vezi şi fig. 8, nr. 27.
70 I. Teglâs, Caiet.
79 Ms. 3269, planşa IV, nr. 1. Se pare că este piesa ce apare în fotografia yublicată
în 1913 (BKL, 46, 1913, p. 25, nr. 19). Vezi şi fig. 8, nr. 19. O piesă asemănatoare la
T. Szentleleky, Ancient Lamps, Budapest, 1969, p. 143, nr. 283.
ea Vezi fig. 8-9.
81 Vezi fig. 1-3.
02 Una dintre ele, tip Venus pudica, poate fi găsită şi m fotografia publicată de
G. Tegl:is în 1912 (MKErt, 6, 1912, p. 204, nr. 8), vezi fig. 9, nr. 8. Are braţul drept
fracturat. Cf. D. lsac, Venus de la Gilău, În ActaMN, 14, 1977, p. 164-170, fig. 1.
83 Ms. 3269, planşa I, nr. 4; MKErt, 6, 1912; p. 204 (fig. 9); BKL, 46, 1913, p. 27,
nr. 4.
84 Ms. 3269, planşa V, nr. 24; BKL, 46, 1913, p. 25. Analogie la H. Mcnzd, Die
romischen Bronzen aus Deutschland, II, Trier, Mainz, [1966 ], p. 115-116, nr. 281, planşa 89.
85 Ms. 3269, planşa III, nr. 23-25; planşa V, nr. 25, 30-32; BKL, 46, 1913, p. 27;
MKErt, 6, 1912, p. 204. Cîteva analogii la H. Menzel, op. cit., p. 100-105, nr. 247-249,
254-258, planşele 74-76, p. 124-129.
ee Ms. 3269, planşa V, nr. 21, greşit socotit signum al unei unităţi militare. Cf. C. Pop,
Signa militaria de bronz în Dacia romană, în ActaMN, 14, 1977, p. 111-113, 125, 129.
\ Cohţio J, ""''-hi<•ţi I. Bo<b 395
~ropomorfe (fig. 2)87 precum şi alte obiecte. Funcţionalitatea unor categorii

(ie piese de bronz suscită încă discuţii în literatura de specialitate 88 . Tot prin-
:tre bronzuri mai figurează un celt89 de altă epocă, apariţie singulară alături
de vestigiile Potaissei romane (fig. 8, nr. 22 şi fig. 9, nr. 59).
fo colecţia lui I. Botâr mai intrau un mare număr de monede (725). Fo-
tografia colecţiei sale monetare ni s-a păstrat şi a fost publicată nu de
mult 90 ; compararea ei cu manuscrisul ne permite să i-o atribuim cu toată cer-
titudinea. Desigur, fotografia surprinde colecţia monetară aşa cum arăta ea
la 1897. Nu trebuie să insistăm a~pra monedelor, căci au fost cercetate re-
cent cu înaltă competenţa91. Observăm doar că manuscrisul lui Botâr ne În-
găduie cîteva precizări.
Mai întîi, constatăm că piesele reprezentate pe planşele 12-16, adică
monedele barbare, greceşti, elenistice, orientale şi bizantine nu provin din
Turda, ci au fost obţinute prin schimb, la Budapesita 92 • Circ001spe1eţia cerce-
tărilor anterioare asupra acestora din urmă apare deci pe deplin justificată 93 .
Pe lingă aceasta, se observă că nu totdeauna numărul monedelor vizibile În
fotografie corespunde cu cel indicat În manuscris 91 ; faptul se datorează îndeo-
sebi dispunerii monedelor pe planşe care se suprapun parţial, acoperind unele
piese95 . Cu ajutorul textului se pot face completări preţioase. Dacă numărul
tatai de monede ni-l dă manuscrisul9 6, nu totdeauna putem stabili cu certi-
tudine despre ce fel de emisiuni este vorba, căci Bocir nu pretinde că ,le-ar
fi determinat pe toate 97 • Totuşi, în multe cazuri indicaţiile de pe lista colec-
ţionarului ne ajută să facem atribuiri sigure, imposibile numai cu datele ofe-
rite de fotografie 98 • De asemenea, din listă aflăm uneori materialul din care
este confecţionată moneda, mai precis d.ecît se poate aprecia din imaginile
păstra te 99 •
Monedele achiziţionate la Budapesta trebuie să-i fi fost oferite lui Botar
de către alţi comercianţi de antichităţi, el acceptînd determinările propuse
87 Ms. 3269, planşa I, nr. 4 (?).

88 H. Menzel, op. cit„ p. 50, nr. 103; p. 57, nr. 120; C. Pop, O amuletă romană (?),
în ActaMN, 4, 1967, p. 483-485; idem, Signa militaria de bronz în Dacia romană, în
ActaMN, 14, 1977, p. 111-113, 122-124, 127-129, 131.
89 Ms. 3269, planşa V, nr. 22.
oo Cf. supra, nota 21.
91 I. Winkler, A. Hopârtean, op. cit„ p. 67-71. Numai despre emisiunile oraşelor
greceşti d~ pe planp 14 se ştia că aparţinuseră lui I. Boclr (Idem, op. cit„ p. 70).
92 M>. 3269, planşa VI.
Da I. Winkler, A. Hopârcean, op. cit„ p. 67-68.
9
• • ~. Nu~ai pl~nşele 1, 5? 10, 16 din fotografie (~s. 3269, planşa VI) corespund fidel
md1caţulor dm hsca. Cf. I. Wmkler, A. Hopartean, op. cit„ p. 68-71, fig. 6-10 .
• " ~ezi spre exemplu ms. 3269, planşa VI, pi. 3, 5-8; I. Winkler, A. Hopârtean,
9
op. cu„ .fig. 7-8.

96 Ms. 3269, planşa VI (p. 8).
97
Idem, pi. 1, 6, 14. Numărul cocal indicat esce superior celui real în pi. 9 şi 12.
93
Exemple: ms. 3269, planşa VI, pi. 4 (Fauscina Senior şi Junior), 8 (Maximus Caesar.
Ba}binus), ? (Volusianus, Poscur;nus, Viccorinu~, Tetricus), . 13 (Egina, Chios), 15 (Hiemps:i'.
H:e:on, Anobarzanes). Cf. I. Wmkler, A. Hopartean, op. cit„ p. 68-71.
uu De exemplu, În ms. 3269, planşa VI, pi. 3 (Vespasian), 4 (Hadrian), 7 (Diadume-
nus), 8 (Gordian, Ecruscilla, Filip cel tînăr). Cf. I. Winkler, A. Hopârcean, loc. cit.
396 R. ARDEVAN - A. A. RUSU
de aceştia. Numai aşa se explică menţionarea unei pretinse emisiuni a lui Mi-
nos100 printre aceste piese. Amănuntul prezintă un interes aparte, căci aruncă
o lumină edificatoare asupra felului în care unii Înţelegeau să practice acest.
negoţ, înşelînd amatorii naivi.
Apărută din cu totul alte raţiuni decît cele ştiinţifice, colecţia de anti-
chităţi a turdeanului Botar Imre nu este însă lipsită de importanţă ştiin
ţifică. Ea cuprinde un număr însemnat de piese arheologice foarte variate, a
căror studiere îşi poate aduce o contribuţie - modestă, dar utilă - la mai
buna cunoaştere a Potaissei romane şi a ~portanţei acesteia în viaţa econo-
mică şi artistică a provinciei Dacia. Soarta colecţiei şi eventuala ei reconsti-
tuire, chiar parţială, prezintă interes şi pentru patrimoniul muzeal al oraşu
lui modern. îndrăznim să sperăm că urmărirea pieselor ajunse peste hotare,
ca şi investigaţii mai temeinice în depozitele muzeelor noastre, ne-ar mai pu-
tea rezerva surprize.
RADU ARDEVAN - ADRIAN ANDREI RUSU
ANEXA
Lajstroma azon r6mai id6beli targyaknak, melyeket T ordan, a r6mai „Po-

taissa" helyen talaltak a sz6l6mivesek kikt6l ossze gyujte Botar /mre tanit6,
1866161 18971g
I. Tabla
1 Szăm. „Eseulap is Hygea", 30 cent. hosszu, 39 cent szaes1 me.gas, homokk6b61 k&ziilt
r6me.i fogade.lmi oltar (dombormii vagy relief) AVR ETERNALIS EX VUTO POSVIT
felire.ttal. Nagyobb abraja e. II. Tablăn lathat6. Unicum.
2. Sz. „Bachus" 27. cent hosszii, 38 cent. magas mărvany dombormu, ritka ~p pel-
dăny; nagyobb e.lakban a. II. Tablăn lathat6. Unicum.
3. Sz. Mintegy 68 e.pr6 bronztărgy ; kOzOttiik egy bronzfejsze, egy 16zabla, 4 kis csen-
gettyii, csattok vagy ruhakapcsok, bronz karikăk sat. sat.
4. Sz. Mintegy 84 apr6 bronztargy; ezek kOzOtt 12 bronzkulcs, 2 vaskulcs, 3 bronzrelief
(egy nyfiaz6 A.mor, egy Minerva. toredek, egy Jun6 fejecske, bronzplehblSl kesz.itve). 3 massiv
bronz szobrocska, 3 bronz foganty#, zar es lakat alkatriszek, szegek, karikak, sat. sat.
Nro. 544. esztergălt csont targy; ezek kozOtt csont tak, noi hajtak, egy Mumitit-;;;;;;_
zol6 kis szobrocska 2 kandl, egy slp, egy fuvola darabja, egy ftUvaj6, I stilus, egy csinos kivitebl
jatsz6 koczka.
6. Sz. Mintegy 86 apr6 tărgy, bronzb61, iivegblSl, eziist es aranyb61, vasb61. KO:i:Ottiik:
I szip ezast Fibula, tobb bronz Fibula, egy n6i aranygyara, egy fekete aveggyara, 8 bronzgyaril,
egy vasgyaril, 4 gyarak6 (Intaglio vagy Gemma) es 1 szip Camea vagyis dombormetszesu
gyiir{iklS aveggyOngyfJk, 2 melltil, I Medaleon forma; 2 gyermekkarperecz, csattok vagy ruha-
kapcsok, ereztakiir2 darabkak, 2 n6i hajtil, bronz lanczdarabkak s ldncz szemek : I sasot abra-
zol6 bronz relief. sat. sat. sat.
•
• •
100 Ms. 3269, planşa VI, pi. 15.
II. Tabla
A:r. I. Tablân 1 61 2 szB.m alatti Esculap, Bachus alakjai, nagyobra veve.
III. Tcibla
1. Szăm. Egy ritka szep bronz-szobamecses, tetejen fekvll agar, laba alatt nywat tartva;
tav6lr61 nezve a mecses r6mai haj6hoz hasonlit. Unicum.
2. Szăm8
III. Tcibla
SzB.m 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 18, 40, 47, 50. kiilOmbOzO cserep fazakak, kantak, slrok-
ban talcilt korsok.
SzB.m 4 CserepMl olvaszt6-tegely forma edeny.
12 Centaurus marvânyb61 (csonka)
13 Cserep szoboYfej.
14, 16, 20, 35 K/JfaYagvanyok
17 Bronz sisak vegcsucsa.
19 Csont kalapcics.
21 Tegla, r6mai iiveghuta fenekerol, ril. jegeczedett olvadt iiveggel.
22, 32 V asszegsk.
23 Bronz fogantyu.
24 BYonz czifrazat.
25 V alaminek a nyele, bronzb61.
26, 36 Cserepb6l viZrJezeto cs6.
27 DorzsolO vagy festektoro, kllb61.
28, 31 V as landzsak.
29, 32 V as szegek.
30 Csereptcirgy.
33 K6szobor dereka.
34 Bronz targy.
37 Bronz targy.
38 V as lampa.
39 Gips eritmeny', falakr61.
41 Cserep edeny als6r~ze (feneke)
42 Cserepb6l 16, mint gyermekjil.tek.
43, 48 Cserepb6l csiga-szent tcirgy, minll alaku most a gepezemat6 tart6 esztergil.lt
fa.
44 Kerek tegla
45 Kerekcserep. .
46 Taragott marvany tcibla-darab.
49 Cserep szoborfej.
51, 52 Cserep edeny reszek.
•
• •
IV. Tabla
1. SzB.m Egy ritka szep bronz-szobormecses, tetejen fekv6 agar, fejen eziist f6lt, lil.băval
futni akar6 nyulat tartva; tăvulr61 nezve a mecses r6mai haj6hoz hasonlit. Unicum.
2. Sz. Egy gyonyord csompositi6ju, szep zold Patinaval boritott kezi mecses, bronzb6l.
Tetejen egy gyermek testd, szakăllas, fejd kis torpe (Gnom) iil, ket kezevel szăjânil.l tartva
egy ~zet, melynek feneke lyukas, ott toltetven be az olaj a lâmpăba, Mintegy azon eszmet
fejezi ki, hogy bârmennyi olajat toltsenek be, az mind eltiinik, mintha valami szellem hordana
el. Unicum.
3. Sz. Feliratânâl fogva oly ritka Unicumot kepezO târgy, mi.t10 az Osszes museumokban
(hasonl6, eggyezo felirattal) nincs. Ez egy hitelesitett r6mai merlegsuly, bronzb6l, 6 soros eziist-
betetes felirattal, mely a kOvetkezo :
PI LEG V MAC PF
EXAMIN IVSSV DDD
NOSTRORVM
AVGVSTORVM
VAL SABINVS
OPTIO LEG SS DD
Tehât Valens vagy Valerius Sabinus az V. Macedoniai Legi6 parancsnokanak rendele-
tere hitelesittetett, mely Legi6 az itteni „Potaissa" nevii r6mai vârban s komyeken fekiidt.
A merlegsUly telyesen ep, csak az eziist betiikblil vannak imitt-amott kihullva, de helyiik
bemelyedve a bronzba tisztân olvashat6k. Sulya 90 Deca.
Sz. 4, 5 Kerek r6mai teglak.
•
• •
V. Tdbla
Szâm 1, 2, 9, 10, 12, 13, 29, 48, 49, 50, 51. Kt:tlOnbOzlJ cserep edinyek.
3 Vlo gyermek szobor, vasb61.
4 Venus szobor cserepblil.
5, 6 Cserep szobrok.
7 Venus szobor cserepbol.
8 Vas szobor.
„ 11 Tizenegy darab kiilOnbOzli cserep mecses.
Szâm 14 Merlegsuly onb6l 8 , bronz-pleh KOpenybe ontve.
15 FuggelymerlJ, epitkezesnel a fiigglSleges vonal meresehez, bronzb61, zOld Pati-
ndval.
16 es 42 Bronz etelszilrlJk, egyik telyesen ep, mâsiknak a lyuggatott resze hiănyzik.
17 R6mai hadi zdszl6 tetejere val6 dtsz, bronzb61.
18 Hitelesftett merlegsuly (lasd IV. Tab. 3 szâm)
19 (Lâsd IV. Tab. 1 szâm)
20 Gyertyatart6 f Ol'ma bronzb61.
21 Zdszl6rUd vegeni disz, bronzb61, kezet abrazol.
22 Bronz jejsze.
23 Strigil, bronzb61. Fiirdes utân a blSr vakarâsâra hasznâltak a r6maiak.
24 Bronz oszlopocska, szep kivitelii oroszlan fejet es lăbot ·abraz61.
25 Nagy bronz fogantyu, nlSi fejet es ket sârkânyt abrâz61, zOld Patinăval bevonva.
26 Kezi csengettyr'l, bronzplehblSl, 6lom fogantyuval.
27 (Lâsd IV. Tab. 2 sz.)
28 Gyertyatart6 forma, bronzb61
30 Kanta-ful, bronzb6l, gyOnyorii miiveszi kivitelben, gyermek fejjel ekitve.
31. 32 es ezek folott szamozâs nelkiil, bronz fogantyuk.
34 R6mai dfszkocsi- rudvegen leve ldncztart6, bronzb6l.
35 Merlegsuly, marvanyb61 faragva.
36, 37, 38 Vas landsâk.
39 V as kalapdcs.
40 Bronz merlegrud.
41 Esztergdlt rud, bronzb6l.
43 Bronz tdrgy.
44 Ket merlegsuly, rudmerleghez, bronzlanczon es horgon fiiggo 6lomb61, mino
a 14. szam, de az idlS az 6n Kortet leragta, s csak keves van meg a lânczon
belele.
45 A XIII. r6mai Legi6 b8yegvel ellatott tegla darab, 3 soros felfrattal.

46 Dombonnii toredek, kllb6l.
47 Epiilet-ekitmeny (terra cotta) csrepb61
•
• •
VI. Tdbla
Ezen fenykepen 15 tabla van felveve; 7t61 77ig r6mai ezilst rez es bronz penzeket tar-
talmaznak, melyeknek nagy resze Torddn talaltatott. A 12•k Barbar, a 13, 14, 15 6-kori gorog,
Macedon, persa, siriai s mas penzeket, a 16ik Byzanczi ermeket mutatnak, melyeket Buda-
pestrol cserebe szereztem magyar ermekert. A r6mai ermek tortenelem szerent rendezve vannak,
s mind szep p8dănyok. A tobbiek is majd mind meghatărozvăk.
Elso Tabla
R6mai koztărsasagi s csalădi 44 darab ezilst penz; ezek kozott I ertekes Iulius Caesar
sajat arczkepevel, 1 i!rlekes darab, egyik felen Marcus Antonius, a mă.sikon Octavianus Triun-
virek arczkepevel; 4 darab kivetelevel mind ve.Iogatott szep darabok.
Masodik Tabla
21 bronz es rez, 15 eziist penz. Ezek kozziil 4 eziist, 2 rez Octavianuse; 1 ritka ep erte-
kes darab bronz az Agl'ippinae (M. Agrippa leănyae) 1 rez Livia Drusillae (Augustus nejek)
1 rez M. Ag„ippae; 2 rez Cajus Caesal'e; 3 rez Germanicuse; 1 ezilst, 2 rez Tiberiuse; 3 rez
Caligulae; 3 rez I. Claudiuse; 2 rez, 5 eziist Nel'oe; 1 ertekes ezi.ist Galbae; 2 ritka szep es
btekes ezi.ist Otth6e; 2 ezi.ist, 1 rez Vitelliuse.
Hal'madik Tdbla
15 bronz es rez, 25 szep ezi.ist penz. Ezek kOzOtt frez, 5 ezi.ist a Vespasianuse; 2 rez,
4 szep ezi.ist a Tituse; 3 rez, 6 ezi.ist a Domitianuse; 3 ezi.ist a Nervde; 7 rez, 8 ezi.ist a
Trajane.
Negyedik Tabla
19 rez es bronz, 39 ezi.ist penz. Es pedig 8 rez, 9 ezi.ist a Hadl'idne; 2 eztist, 1 rez a
Sabinae (Hadrian nejee) 6 rez, 14 eztist Antonius Piuse; 2 rez, 11 eztist a Diva Faustinae
(Ant. Pius nejee) 2 rez, 1 eztist az ifjabb Faustinae (Ant. Pius leănya) 1 rez, 2 eztist a Lucillde;
(ifj. Faustina leănya, Ant. Pius unokâja).
Ot/Jdik Tdbla
17 rez, bronz, 22 eztist penz. Ezek kozott 10 rez, 8 eztist Mal'c Aul'ele; 1 rez, 1 eztist
Lucius Veruse; 2 rez, 1 ezi.ist Cl'ispinae (Commodus neje) 1 ritka szep, 30 ft. erteku Helv.
Pertina:r, ezi.ist, 4 rez, 8 ezi.ist Commodus.
Hatodik Tabla
11 rez, 54 eziist penz. Ezek kozott 7 rez, 19 eziist a Sept. Severuse: I rez, 13 eziist
Iulia Domnae; (Sept, Severus neje) I rez, 6 eziist a Sept. Getae; 2 rez, 13 eziist a Caracallae;
3 eziist a Plautillde (Caracalla neje).
Hetedik Tdbla
17 rez, 41 eziist penz. Ezek kozott 2 eziist Macrinus; I rez Diadumenus (ritka) 2 rez,
5 eziist Iulia Mammaea (Sever Alexander anyja) 6 eziist Iulia Maesa; I rez, 2 eziist Iulia
Soemias (Heliogabal anyja) 3 rez, 12 eziist Heliogaballus; 2 eziist Iulia Paula (Heliogabal
neje) 9 rez, 11 eziist Alexandel' Sevel'us; I rez, I eziist 01'biana, ritka (Alexander Severus neje).
Nyolczadik Tdbla
21 rez, 26 eziist penz, Ezek kozott 2 rez, 4 eziist Maximinus Thrax; 2 rez Maximinus
Caesal'; I rez Balbinus; 8 rez, 8 eziist GOYdian; 5 rez, 7 eziist A l'ab Falop: 3 eziist Ota-
cilla Sevel'a (.Al:ab Fiilop neje) 3 rez ifj. Al'ab FallJp; I eziist Etruscilla (Mess. Dedus neje)
2 eziist Messius Decius; I eziist llel'ennius (Mess. Decius fia).
Kilenczedik Tabla
43 rez, 7 eziist penz. Ezekkozott I rez, 2 eziist Tl'ebonianus Gallus ; I eziist V ale-
l'ianus; 7 rez Gallienus: 2 rez Salonina (Gallienus neje) I eziist Volusianus: I rez Mariniana,
ritka (Valerianus neje) I eziist Postumus; I rez VictOYinus; I rez Tetl'icus; 2 rez II. Cla-
udius; I rez Quinlillus: 4 rez Au1'elianus; 2 rez Severina (Aurelian neje); 2 rez Tacitus;
4 rez Pl'obus I rez Cal'us: I rez Cal'inus; I rez Numel'ianus; 6 rez, 2 eziist 1'itka7 Dioc-
letianus, 6 rez Maximianus.
Tizedik Tdbla
47 rez penz. Ezek kozott 5 Constantinus Chlorns: I Helena; (Cons. Chlorus neje) I
TheodOYa (ez is Cons. Chlorus neje) l'itka I I Galel'ius Maximianus; I Galel'ia V aleYia; el'tekes !
(Gal. MaximJanus neje, Diocletian leanya) I M aximinus Daza ; 2 M axentius ; 5 Licinius ;
2 Licinius juniol'; 16 I vagy Nagy Constantin; 4 Cl'ispus; I Fausta (N. Constantin neje).
Tizenegyedik Tdbla
54 rez, 3 eziist penz. Ezek kozott 12 rez Constantinus juniol': 6 rez Constans; 11 rez
2 eziist II. Constantinus; I rez M a,gneutius : I rez Vet1'anius : 5 rez I ulianus ; I eziist I o-
vianus: 5 rez I. V alentinianus: 5 '°ez V alens: 4 rez Gl'atianus; I rez II. V alentinianus;
I rez Theodosius: 2 rez AYcadius.
265 rez es bronz, 277 eziist r6mai penz, Ossz : 542 dar.
Tizenkettedik Tdbla
Bal'bal' penzek. 18 nagy, btekes, IO kicsiny eziist es 2 rez darab.

Tizenhal'madik Tabla
Okol'i gfJl'lJg vaJ'osok penzei. 18 eziist, 15 rez. Ezek kozott: 9 A thene; 1 Abdera; 1 Am-
lwacia (ertekes) 1 Amissus; 1 Attuda; 1 Amaswis; I Amphipolis; 1 Aegina (ertekes) 1 Attica
(ertekes) 1 Achanthus: 1 Aenes (ertekes) 1 Aetolia; 1 Cyme; 1 Chios: 1 Chalcedon: 2 Chl'o-
non: 1 Cl'Bta; 1 Cl'oton: 1 Eucarpe; 1 Hel'aclea; 4 Hystea: - vărosi penz.
Tizennegyedik Tdbla
31 eziist 20 rez 6-kori penz. Ezek kozott: 1 Iswus; 3 Maroneai; 1 Neapolisi: 1 Phi-
lippi; 3 Pellinai; 1 Philadelphiai: 1 Rodusi; 3 Sicioni; 2 Sinopei (ertekes) 1 Suessai: 1
Thebei; 1 Thil'usi (ertekes) 4 Thessaloniai; 1 Xenocles: 1 Simon Machabeus zsid6 penz;
25 meg meg nem hatărozott 6-kori penz.
""
r-rt ·i.·i.""...- !
~I
.'
Fig. I. Colecţia Botar. Statuete ale zeiţei Venus şi nedeterminată.
Fig. 2. Colecţia Botdr. Figurine şi un relief de bronz
Fig . 3. Colecţia Botdr. Obiect de bronz şi trei statuete din lut ars.
Pig. 4. Colecţia Botdr. Statuete de lut ars zeiţelor Venus şi ]uno.
Pig. 5. Colecţia Jl ntdr. Reli1f de lut şi mîn.cre de bron.z.
Fig. 6. Colecţia Botdr. Minere de bronz şi relief din lut ars.
Fig. 7. Colecţia Botdt'. Opaiţ de bronz
Fig. 8. Colec/ia Botdr. Vitrină cu obiectele colecţiei.
Fig. 9. Colecţia Botdr. Vitrină cu obiectele colecţiei.
TizenotlJdik Tdbla
6-kori kirdlyok penzei. 18 eziist, 33 rez penz. Ezek kozott: 2 dar II. Âmintas macedon
kirâlye; 1 dar. III. Amintdse; 4 dar II. Fuliipe (a Nagy Sân.dor atyjae) ; 1 dar Cassander
macedon kir.; 13 dar Nagy Sdndore (4 dar ertekes) 1 I. Ptholomeuse; (ertekes) I dar V. Pto-
lomeuse (ertekes); 1 dar VIII. Ptolomeus aegiptusi kirâl.yoke; 3 dar I. Seleucus; l, dar IV.
Seleucus; 4 dar I. Antiochus (ertekes) Soter; 3 dar IV. Antiochus Epi/anus; 1 dar Alexander;
1 dar VI. Antiochus Sirial kirâlyoke; 1 dar Siriai penz; 1 dar Mirlidates partus kirălye
(ertekes); 1 dar. parthus penz; 2 dar. IV Ariarathis (ertekesek); 5 dar. I Ariobarzanes (erte-
kes) Cappadociai Kiralyoke; 1 dar. Hiempsal nu.midiai kirâlye; 1 dar Hie„o siciliai kiralye;
1 darab Minos kretai kirâlye.
Tizenhatodik Tabla
2 dar Byzanti arany, es 16 Byzanti rez penz.
•
• •
Osz : 86 rez, 95 eziist es 2 arany erem •
•
• •
r6mal eziist 277
„ rez - 265
gorog es Byz 183
725 darabb61 âll az erem gyiijtemeny.
A r6mai tdrgyak becserteke
Valamennyi târgyat fel nem kiildhettem meg becsles vegett, hanem csak a becsesebb
darabokat, melyeket a becsi Wrneves „Briider Egger" Antiquarius czeg a kovetkezl>leg becsiilt:
I Tabla, 1 szâm, Esculap es Hygea (Unicum) . 125 ft
2 „ Bachus (Unicum) . . . . . . • . . . 150 ft
„ „ 3, 4, 5, 6 szâm alatti apr6sdgok Ossz. . . . . . 65 ft
IV Tabla, 1 szâm, nagy bronz mecses (unicum) . . . . . . 150 ft
„ „ 3 „ bronz merlegsuly eziist felirattal (unicum) 175 ft
V Tabla, 15 szâm, fiiggelymerl>, bronzb61 . 2 ft
16 bronz sztir6 . . . . . 3 ft
17 zB.szl6rudra va16 bronz 15 ft
21 „ „ „ 10 ft
22 bronz fejsze . . . . . . 3 ft
24 oroszlân fejeş bronz oszlopocska . . . . 5 ft
25 nagy bronz fogantyu . . . . . . . 10 ft
30 szep mfv1i bronz kanta fiil 20 ft
31 lds bronz fogantyu . . . . . . . . 1 ft
34 d.Jsz kocsinidra va16 bronz lâncztart6 15 ft
749 ft
A târgyakat abrazol6 ot fenykepen a megbecsiilt târgyak veres szfnnel jeloltvek. A

tobbi osszes meg nem jelolt târgy nincs meg becsiilve•
•
• •
Az ermek kozott tfrtekesnek jelOlt darabok ara, ha Antiquariusoktol vessziik, mi.kent en

is a r6mai gyiijtemeny kiegeszftesere 8 sokat vettem, darabonkint 8 ft, 6 ft, 5 ft 4 ft 3 ft.
A 2 ftos, 2 ft 50 xos• darabok mar uincsenek tfrtekesnek jellllve.
Az egesz 725 darab erem, Autiquariusi arjegyzek szerent 60 ft-nal tobb erteket kepvisel.
•
••
A 749 forintra becsiilt targyak kiizllt't nincsen ott a becslcs utan keriilt, IV Tabla 2
szam alatti zuid pati:zdval boritott, Gnomot dbrdzol6 Mzi bronzmecses, mely ugy compositioja,
mint a mestersegesen nem utănozhat6 patinâja miatt ertekesebb kell hogy legyen a IV Tabla
1 sz. alatti Agarat abrazol6, 150 ftra becsiilt mecsesnfl, mely azon ldviil hogy Patinaja nincs,
als6 reszen az idotol meg van kevesse rongalva .
•
• •
Az I Tabla, 1 sz. „Esculap es Hygea" faragvanyt a megbecsles vegetti felkiildes elott
kerte 96 fton Dr. R6zsahegyi egyetemi tanar lir, a kolozsvâri orvosi egyetem terme szâmara;
de akkor meg nem tajekozhatvân magamat a Târgyak becserteke fellll, s kiilonosen is egyenMnt
nem adhatvan el, csak fenykepet kiildottem el az egyetem terme szâmara .
•
• •
A IV. Tabla 3 szam Bronzmerlegsulynak măr a becsleskor talâltak vevllt Egger urek
175 fton ; de egyenkent eladni nem fogom a târgyakat, csakis az egesz gyiijtemenyt.
•
• •
A fenykepek keszitese 6ta mind a târgy mind az erem gyiijtemeny tobb darabbal sza-
porodott.
Original hîrtie filigranată, conţinînd 6 file. Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Na-

poca, Colecţii speciale, ms. 3269.
TRADUCERE:
Listă a obiectelor de epocă romană pe. care, la Turda, în locul „Potaissei"

romane, le-au găsit lucrătorii de vie /şi/ de la care le-a adunat Botar /mre,
învăţător, de la 1886 pînă· la 1897
Planşa I
Nr. 1 „Esculap ;i Hygea", 30 cm lung, 30 cm Înalt, din piatră de nisip ciopli~, altar r~
man A VR ETERNALIS EX VOTO POSVIT inscripţie. O reprezentare ma1 mare vi-
zibilă pe pi. II. U:iicum.
Nr. 2 „Bachus" 27 cm lung, 38 cm înalt, relief de marmură, exemplar excepţional de bine
păstrat; Într-o reprezentare mai mare poate fi văzut în pi. II. Unicum.
Nr. 3 Vreo 68 obiecte mărunte de bronz; printre ele un topor de bronz, o zăbală, 4 m1c1
clopoţei, catarame sau copcii de haine, inele de bronz şi altele şi altele.
Nr. 4 Vreo 84 obiecte mărunte de bronz; printre ele 12 chei de bronz, 2 chei de fier, 3
reliefuri de bronz (un Amor săgetător, un fragment de Minervă, un căpşor de Juno lucrat
Co!ecţia de antichităţi I. Botar 403
din tablă de bronz) 3 statuete de bronz masiv, 3 torţi de bronz, zăvor şi bucăţi din la-
căte, cuie, verigi ş.a. ş.a.
Nr. 5 44 obiecte prelucrate de os; printre ele ace de o.<, piepteni feminini de păr, o statuetă
mică reprezentînd o mumie, 2 linguri, un fluier, un fragment de flaut, un instrument
de făcut găuri în urechi, 1 stil, un frumos executat cub de joc.
Nr. 6 Vreo 86 obiecte mărunte din bronz, sticlă, argint şi aur, fier. Printre ele: o frumoasă
fibulă de argint, mai multe fibule de bronz, un inel de aur femeiesc, un inel de sticlă nea-
gră, 8 inele de bronz, 1 inel de fier, 4 pietre de inel (lntaglio sau gemă) şi o frumoasă
camee sau piatră de inel în relief sculptat; mărgele de sticlă, 2 ace de piept, o formă de
medalion, 2 brăţări de copil, catarame sau copcii de haine, bucăţele de oglindă, 2 piep-
teni feminini de păr, bucăţele de lanţ de bronz şi zale de lanţ, 1 relief de bronz repre-
zentînd un vultur, ş.a. ş.a. ş.a.
*
* *
Planşa li
Figurile de sub nr. 1 şi 2 ale lui Esculap şi Bachus de pe pl. I mai mărite.
*
* *
Planşa II!
Nr. 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 18, 40, 47, 50 diverse vase de ceramică, căni, ulcioare gă-
site în morminte.
Nr. 4 Vas ceramic în formă de tipsie de topit.
Nr. 12 Centaurus din marmură (ciuntit).
Nr. 13 Cap de statuie din ceramică.
Nr. 14, 16, 20, 35 fragmente sculpturale de piatră.
Nr. 17 Vîrf de coif de bronz.
Nr. 19 Ciocan de os.
Nr. 21 Cărămidă, dintr-o sticlărie rom~mă, cu sticlă topită pe ea.
Nr. 22, 23 Cuie de fier.
Nr. 23 Miner de bronz.
Nr. 24 Ornament de bronz.
Nr. 25 Mînerul de la ceva, din bronz.
Nr. 26, 36 Conductă de apă din ceramică.
Nr. 27 Estompă sau sfărîmător de culori, din piatră.
Nr. 28, 31 Lănci de fier.
Nr. 29, 32 Cuie de fier.
Nr. 30 Obiect de ceramică.
Nr. 33 Şalele unei statui de piatră.
Nr. 34 Obiect de bronz.
Nr. 38 Lampă de fier.
Nr. 39 Construcţie de gips, de pe ziduri.
Nr. 41 Fragmentul de jos al unui vas ceramic (fund).
Nr. 42 Cal de ceramică, ca jucărie de copil.
Nr. 43, 48 Obiect ceramic în formă de melc, aşa cum arată azi mosorul strunjit de la aţa
maşinii de cusut.
Nr. 44 Cărămidă rotundă.
Nr. 45 Ţiglă rotundă.
Nr. 46 Fragment de placă de marmură, sculptată.
Nr. 49 Cap de statuie de ceramică.
Nr. 51, 52 Cioburi d'e vase.
Planşa IV
Nr. 1 O foarte frumoasă reprezentare de bronz, deasupra un ogar culcat, pe cap cu o pată
de argint, cu piciorul ţine un iepure care ar vrea să fugă; privită de departe, sculptura
seamănă cu o navă romană. Unicum.
Nr. 2 O splendidă compoziţie, cu o frumoasă patină verde, sculptură din bronz. Deasupra
un mic pitic chel, bărbos, cu trup de copil (gnom) şezîoo, cu amîooouă mîinile ţine
o cană, al cărei fund este găurit; pe acolo se turna ulei În lampă. Acestea doresc să
sugereze fapml că, oricît ulei ar fi turnat înăuntru, tot dispare, ca şi cum vreun spiri~
l-ar căra. Unicum.
Nr. 3 Obiect, începînd de la inscripţie, foarte rar, unicum, căci în toate muzeele (asemă
nător, cu inscripţie identică) nu este. O greutate de cîntar romană legalizată, din bronz,
cu inscripţie de 6 rînduri, în argint, care este următoarea:
PI LEG V MAC PF
EXAMIN IVSSV DDD
NOSTRORVM
AVGVSTORVM
VAL SABINVS
OPTIO LEG SS DD
Deci legalizată prin dispoziţia comaooantului legiunii a V-a Macedonica, Valens
sau Valerius Sabinus, legiune care a stat la cetatea romană de aici, cu numele „Potaissa".
Greutatea este complet intactă, au căzut doar ici-colo literele de argint, dar locul lor,
imprimat în bronz, este clar vizibil. Cîntăreşte 90 Deca. '
Nr. 4, 5 cărămizi rotuooe romane. „
„ „
Planşa V
Nr. 1, 2, 9, 10, 12, 13, 29, 48, 49, 50, 51 diferite cioburi de vase.
Nr. 3 Statuie de copil şezind, din fier.
Nr. 4 Statuie de Venus din ceramică.
Nr. 5, 6 Statui de ceramică.
Nr. 7 Statuie de fier.
Nr. 11 diverse bucăţi de opaiţe ceramice.
Nr. 14 Greutate de cîntar din cositor, turnată În învelitoare de bronz.
Nr. 15 Instrument de măsurat verticalitatea, în construcţii folosit la măsurarea liniei verti-
cale, din bronz, cu patină verde.
Nr. 16 şi 42 Strecurători de bucătărie de bronz, una complet întreagă, cealaltă are lipsă
partea găurită.
Nr. 17 Decor pentru virf de stindard de luptă roman, din bronz.
Nr. 18 Greutate de cîntar confirmată (vezi pi. IV nr. 3).
Nr. 19 (Vezi pi. IV nr. 1).
Nr. 20 Formă de ţinut luminarea, din bronz.
Nr. 21 Decor pentru virf de steag, din bronz, reprezintă o mînă.
Nr. 22 Topor de bronz.
Nr. 23 Strigil de bronz. Folosit de romani după baie la scărpinatul pielii.
Nr. 24 Colonetă de bronz, reprezentînd un leu cu cap şi o labă.
Nr. 25 Mare toartă de bronz reprezentînd un cap de femeie şi doi şerpi, cu patină verde.
Nr. 26 Clopoţei de mină, din tablă de bronz cu mînere de plumb.
Nr. 27 (Vezi pl. IV nr. 2)
Nr. 28 Formă de ţinut luminarea din bronz.
Nr. 30 Mîner de cană din bronz, cu reliefuri minunate din bronz, cu cap de copil.
Nr. 31, 32 şi cele de deasupra lor, fără număr, minere de bronz.
Nr. 34 Capete de bronz, ţinătoare de rude, de la o trăsură romană de lux.
Nr. 35 Greutate de cîntar, sculptată din marmură.
Nr. 36, 37, 38 Lăn<:i de f.ier.
Nr. 39 Ciocan de fier.

Nr. 40 Balanţă de cîntar din bronz.
Nr. 41 Tijă din bronz, strunjită.
Nr. 44 Două greutăţi de cîntar în formă de balanţă; din plumb, suspendate de lanţ de
bronz şi cîrlig, ca şi nr. 14, dar timpul a ros para de cositor şi din lanţ s-a păstrat puţin.
Nr. 45 Fragment de cărămidă cu ştampila legiunii a XIII-a romane cu inscripţie de trei
rînduri.
Nr. 46 Fragment de relief din piatră.
Nr. 47 Piesă de construqie (terra cotta) din ceramică.
Planşa VI
Pe această fotografie sînt adunate 15 planşe de la 1 la 11 cuprinzînd monedele ro-

mane de argint, cupru fi bronz, care s-au găsit în cea mai mare parte la Turda. A 12-a
arată monedele barbare, a 13-a, 14-a, 15-a cele vechi greceşti, macedonene, persane, gre-
ceşti, siriene şi altele, a 16-a pe cele bizantine, pe care le-am obţinut la Budapesta în
schimbul unor monede maghiare. Monedele romane sînt aşezate în ordine cronologică şi
toate sînt exemplare frumoase. Celelalte au fost aproape toate identificate.
Prima planşă
Monede republicane şi familiare 44 bucăţi din argint, prinue ele 1 valoroasă cu figura
lui Iulius Caesar, 1 bucată valoroasă pe o parte cu capul lui Marcus Antonius, iar pe
cea,Jaltă cu Octavianus, triumvirii; 4 bucăţi sînt deosebit de frumoase.
A doua planşă
21 monede de bronz şi cupru, 15 monede de argint. Din ele 4 argint, 2 cupru sînt
ale lui Octavianus, 1 deosebit de bine păsuată, bucată valoroasă, bronz, a Agrippinei (fiica
lui M. Agrippa) 1 cupru Livia Drusilla (soţi.a lui Augt16t\llS); 1 cupru M. Agrippa; 2 cupru
Caius Caesar; 3 cupru Germanicus; 1 argint, 2 cupru Tiberius; 3 cupru Caligula; 3 cupru
Claudius I; 2 cupru, 5 argint Nero; 1 valoroasă de argint Galba; 2 foarte frumoase şi
valoroase d'e argint Otho; 2 argint, 1 cupru Vitellius.
A treia planşă
15 monede bronz şi cupru, 26 frumoase de argint. Printre ele: 3 cupru, 5 argint Ves-
pasianus; 2 cupru, 4 frumoase argint Titus; 3 cupru, 6 argint Domitianus; 3 argint Nerva;
7 cupru, 8 argint Traian.
A patra planşă
19 cupru şi bronz, 39 argint. Şi anume 8 cupru, 9 argint H adrian; 2 argint, 1 cupru

Sabina (soţia lui Hadrian); 6 cupru, 14 argint Antonius Pius; 2 cupru, 11 argint Diva
Faustina (soţia lui Ant. Pius); 2 argint, 1 cupru a tinerei Faustina (fiica lui Ant. Pius);
1 cupru, 2 argint Lucilla (fiica tinerei Faustina, nepoata lui Ant. Pius).
A cincea planşă
17 monede cupru, bronz, 22 argint. Printre acestea: 10 cupru, 8 argint Marcus Aurelius:
1 cupru, 4 argint Lucius Verus; 2 cupru, 1 argint Crispina- (soţia lui Commodus); 1 excep-
ţional de frumoasă în valoare de 30 de forinţi, de argint a lui Helv. Pertinax; 4 cupru,
8 argint, Commodus.
A şasea planşă
11 monede de cupru, 54 de argint. Dintre acestea 7 cuipru, 19 argint Sept. Severus;

1 cupru, 13 argint Iulia Damna (soţia lui Sept. Severus); 1 cupru, 6 argint Sept. Geta;
2 cupru, 13 argint Caracalla; 3 argint Plautilla (soţia 'lui Caracalla).
A şaptea planşă
47 monede de cupru, 41 de argint. Printre ele: 2 argint Macrinus; 1 cupru Diadumenus

(rară); 2 cupru, 5 argint Iulia Mammaea (mama lui Severus Alexander); 6 argint foii.?
Maesa; 1 cupru, 2 argint Iulia Soemias (mama lui Heliogabal); :\ cupru, 12 argint Helio-
gaballus; 2 argint Iulia Paula (soţia lui Heliogaba·l); 9 cupru, 11 argint Alexander Severus;
1 cu;)rn, 1 argint Orbiana, rară (soţia lui Alexander Severus).
A opta planşă
21 monede de cupru, 26 de argint. Printre acestea 2 cupru, 4 argint Maximinus Thrax;

2 cupru Maximus Caesar; 1 cupru Balbinus; 8 cupru, 8 argint Gordian; 5 cupru, 7 argint
Filip Arabul; 3 argint Otacilla Severa (soţia lui Filip Arabul); 3 cupru Filip Arabul cel
tînăr; 1 argint Etruscilla (soţia lui Mess. DeciUJS); 2 argim Messius Decius; 1 argint Heren-
nius (fiul lui Mess. Deaius).
A noua plan~ă
4.~ monede de cupru, 7 de argint. Printre ele 1 cupru, 2 aq;int Tubonianus Gallus;
argint Valerianus; 7 cupru Gallienus; 2 cupru Salonina (soţi:i lui GaUienus); 1 argint
i'olusi.wus; 1 cupru Mari11ia1l.1, rară (soţia lui V<!'.erianus); l argim Postumus; 1 cupru
Victorinus; 1 cu.pru Tetricus; 2 cupru Claudius li; 1 cupru Quimi!lus; 4 cupru Aurelianus;
2 cupru Severina (soţia lui Aurelian); 2 cupru Tacitus; 4 cupru Probus; 1 cupru Carus;
1 cupru Carianus; 1 cupru Numeriant'5; 6 cupru, 2 rare de argint Diocletianus; 6 cupru
Maximiam!<.
A zecea plan:ă
47 monede de cupru. Printre e:e 5 Constalltinus Chlorus; l Helena (soţia lui Cons.
Chlorus); 1 Teodora (şi aceasta soţia lui C.C.) rară!; 1 Galerius Maximianus; l Galeria
Valeria, rară! (soţia lui Gal. Maximianus şi fiica lui Diocletian); 1 Maximinus Daza; 2
M<1Xentius; 5 Licinius; 2 Licinius junior; 16 Constantin cel Mare sau l; 4 Crispus; 1 Fausta
(soţia lui Constantin cel Mare).
A unsprezece.1 planşă
54 monede de cupru, 3 de argint. Printre ele 12 cupru Con.stantinus junior; 6 cupru

Constans; 11 cupru, 2 argint Constantinus li; 1 cupru Magnentius; 1 cupru Vetranius;
5 cupru lulianus; 1 argint lovianus; 5 cupru Valentinianus I; 5 cupru Valens; 4 cupru
Gratianus; 1 cupru Valentinianus li; 1 cupru Theodosius; 2 cupru Arcadius.
265 monede de cupru şi bronz, 277 monede romane de argint, total: 542 bucăţi.
A douăsprezecea planşă
Monede barbare. 18 bucăţi mari valoroase, 10 mici de :..rgint şi 2 de cupru.
A treisprezecea planşă
!foaede amice ale oraşelor greceşti. 18 argint, 15 cupru. Pri11tre el~: 9 Atena; 1 Abdera;
I Ambracia (va!oroasă); 1 Amissus; 1 Attuda(?); J Amastris; 1 Amphipolis; 1 Aegina (valo-
roasă); 1 Attzca (valoroasă); 1 Achanthus; 1 Aenes (valoroasă); 1 Aetolia; 1 Cyme; 1 Chios;
1 Chalcedon; 2 Chronon; 1 Creta; 1 Eucarpe; 1 Heraclea; 4 Hystea; - ale oraşelor.
A patrusprezecea planşă
31 monede de argint, 20 cupru, antice. Printre e!e: 1 lstrus; 3 Maro;zea; l Neapolis;

1 Philippi; 3 Pellina; 1 Philadelphia; 1 Rodos; 3 Sicion; 2 Sinope (valoroasă); 1 Suessa;
1 Theba; 1 Thirus (vaJoroasă); 4 Thessalonia; 1 Thasos (valoroasă); 1 Xenocles; 1 Sir~ion
Machabeus - monedă evreiască; 25 de monede încă ned~terminate.
A cincisprezecea planşă
Monede antice regale. 18 monede de argint, 33 de cupru. Printre e!e: 2 buc. Amin-
tas 11, regele Macedoniei; 1 buc. Amintas III; 4 buc. Filip 11 (tatăl lui Alexandru cel
Mare); 1 buc. Cassam;'·r, rege macedonean; 13 buc. ale lui Alexandru cel Mare (4 buc. va'.o-
r•)?.se): 1 hnr. a !ni Ptolemeu I (valoroasă); 1 buc. a lui Ptolemeu V (valoroas:l); I buc.
P<olemeu VIII, regi ai Egiptului; 1 buc. Seleucus I; 1 buc. Seleucus IV; 4 buc. Antiochus I
(valoroase) Soter; 3 buc. Antiochus IV Epi/anus; 1 buc. Seleucus IV; 4 bu·c. Antioch11s I
regi sirieni; I buc. monedă siriană; 1 buc. a regeilui partic Mitridates (valoroasi); I huc.
monedă partid; 2 buc. Ariarathis IV (va'.oroasă), 5 buc. Ariobarzanes I (valoroasă), rege
al Cappaciociei; 1 buc. Hiempsal rege numid; 1 buc. Hiero rege sicilian; 1 buc. Millos, rege
crct:m.
A şasesprezecea planşă
2 buc. monede de aur bizantine şi 16 monede de cupru bizantine .
•••
Total : 86 cupru, 95 argint şi 2 monede de aur .
•••
romane : argint 277
„ cupru 265
greceşti şi biz. 183
Colecţia numismatică const1l din 725 bucăţi
Valoarea vieneză a obiectelor romane
O parte dintre obiecte nu le-am putut trimite la evaluare, doar pe cele m:µ valoroase,
pe care renumita firm1l de anticari vienezi „Briider Egger", le-a evaluat în modul urmă
tor:
Planşa I, nr. l Esculap şi Hygea (Unicum) . . . . . . . . . . . . . . . . 125 for
2 Bachus (unicum) . . . . . . . . . 150 „
„ 3, 4, 5, 6 la un loc, m1lrunţişuri . . . . . . . . . . . . . 65 „
Planşa IV, nr. l mare reprezentare de bronz (unicum) . . . . . . . . . . 150 „
„ 3 greutate de ctnlar de bronz cu inscripţie de argint (unicum) 175 „
Planşa V, nr. 15 instrument de măsurai verticalitatea 2 „
16 străpungătoare de bronz 3
17 bronz pentru port-drapel 15
„ „ 21 „ „ „ 10
22 topor de bronz 3
24 cololletă cu cap de leu . 5
„ „ 25 toartă mare de bronz 10
„ „ 30 frumoasă toartă de cană din bronz 20
„ „ 31 mîner mic de bronz . . . . . . . l „
34 bronz ornamental pentru miner de trăsură . 15 „
749 ft.
Din cele cmc1 fotografii, obiectele preţuite sînt însemnate cu roşu. Celelalte nu sîn1
încă preţuite.
„ „
Dacă din numărllll. monedelor, le considerăm pe cele mai valoroase, cumpărîndu-le de

la anticari, aşa cum am luat şi eu pentru întregirea colecţiei romane, sînt preţuite la 8 ft,
6 ft, 5 ft, 4 ft, 3 ft. Cele care au preţ de 2 ft, 2,50 ft nu mai sînt considerate valoroase.
Intreaga colecţie de 725 bucăţi de monede, după preţ de anticariat, valorează mai
mult de 600 de forinţi.
*
* *
Intre obiectele preţuite la 749 de forinţi nu se găseşte gnomul de bronz sculptat aco-
perit cu patină verde, de pe planşa IV, nr. 2, achiziţionat după preţuire, care atît după
compoziţie cît şi după patina-i de neimitat, trebuie să fie mai scump decît cîinele de la
pi. IV, nr. 1, preţuit la 150 ft şi care În afara faptului că nu are patină este stricat de
timp în partea inferioară.
* "
Pe „Esculap şi Hygea", de la planşa I, nr. 1, înainte de a fi trimis la preţuire, l-a
cerut pentru 50 de forinţi dr. R6zsahegy, domn profesor universitar, pentru colecţia facul-
tăţii de medicină din Cluj; dar atunci încă nu mă hotărîsem la înstrăinarea colecţiei mele
şi în definitiv cite una nu am vrut să le dau; am trimis doar o fotografie pe seama
fac ul tă ţii.
Greutatea de cîntar de bronz, de pe planşa IV, nr. 3, a găsit cumpărător încă la
preţuire în domnii Egger, pentru 175 ft, dar nu voi vinde separat obiecte, ci doar colecţia
întreagă.
*
* *
După executarea fotografiilor, atît colecţia de obiecte cît şi cea numismatică s-a îm-
bogăţit cu mai multe piese.
1. Cuvfnt Wat ID orig. Am rspectat cu fldclltate ortografia şi sublinlerile autorului.

2. Astfel ln orig. Co=t kbitllkOr.
3. în orig. Wat de autor de la III. Tdblll.
4. AsUel ID orig. Probabil c:mect &itm&ly.
5. AaUel ID orig. Co=t gq,cm,a.
6. AsUel ID orig. Co=t 61omb61.
7. Cuvfnt supmsc:ris.
a. Ibidem.
BOTAR. IMRE AND HIS COLLECTION OF ANTIQUmEs
(S um ma ry)
Boclr Imre, schoolmaster and photographer at Twda (ancient Potail!ISa), made a collection
of Roman antiquities, but he didn't study it scientifically. The collection was scattered after
the antiquary's death, seme of the objects being sold in Austria, Gennany or the U.S.A.
We can find' data about that collection from the publications of that time, the
photographs made by Botâr himself and a recently found autographic manuscript of the
antiquary.
His collection contains three epigraphic pieces (CIL III 12545, 12645, 1629-8), among
which we mention an ex-voto representing Aesculap and Hygia. A bas-relief representing
Mithras and Neptun (?), two pineae and the head of a Jrd century statue are noticeable
among the sculptural pieces of the collection which also contained earthen vessels, eleven
lamps, bricks and a clay toy. A brick could come from a glass workshop. We also mention
Colecţia de antichităţi I. Botâr 409
the ceramics statuettes (two altars, two statuettes representing Venus, one representing Cupi-
don and one Junona). There was alsa an iron statuette. The manuscript mentions some
gems, glass or bone adornments and a statuette of a mummy. The bronze pieces exceed 260.
Mast of them are cll6tomary objects or applications for carts or furniture; there were alsa
beautiful ornamental pieces. The mast beautiful are three bronze lamps. A bronze celt and
a 4rd century fibula belong to other periods.
Many coins from the co!lection have been studied recently from photographs; the
manuscript allows explanations. We learn from the manuscript that the Greek, Hellenistic,
Oriental and Barbarian coins were not found at Potaissa.
PROPUNERI PENTRU O RECONSTITUIRE A
CASTRULUI ROMAN DE LA BUCIUMI
I. ELEMENTELE INCINTEI
Dacia a existat ca provincie romană o perioadă de 165 de ani. în acest

timp s-a născut şi a înflorit o Întreagă civilizaţie, o cultură şi un popor au
luat fiinţă şi s-au menţinut pînă astăzi.
O uriaşă cantitate de urme materiale atestă existenţa unei vieţi comylexe
şi active. Pe o mare parte a teritoriului patriei noastre de astăzi sînt raspîn-
dite construqii importante ca dimensiuni, elaborate ca tehnică, uneori fas-
tuoase, pe programele cele mai diverse, de la fortificaţii la teatre şi de la
temple la imense lucrări edilitaret.
O construqie este mai mult decît o urmă materială. Ea constituie o
modificare definitivă a mediului ambiant, iar prin durata relativ loogă a exis-
tenţei sale este în acelaşi timp produs şi generator de cultură.
Acceptînd acest punct de vedere, devine de o deosebită importanţă cu-
noaşterea şi Înţelegerea înfăţişării originale a monumentelor pe care le cer-
cetăm, a spaţiilor ~i imaginilor care alcătuiau cîndva lumea Înaintaşilor noştri.
ESte necesar ca bogatele rezultate ale arheologului şi istoricului să fie
prelucrate şi concretizate Într-o formă perceptibilă, accesibilă şi nespecialiş
tilor. Este momentul ca, cu pietate şi prudenţă, arhitectul să valorifice şi să
continue munca arheologului.
Lucrarea de faţă reprezintă o primă Încercare în acest sens, pentru epoca
romană în Dacia şi pentru monumente de acest gen.
Vom Încerca reconstituirea castrului roman de la Buciumi, a elementelor
de arhitectură şi de fortificaţie şi precizarea unor funcţiuni şi a sistemului
constructiv, descifrarea unor caracteristici locale sau specifice provinciei.
Alegerea noastră are o motivaţie pe care dorim să o subliniem.
Considerăm ansamblul de construcţii al unui castru ca deosebit de semni-
ficativ. Castrele au reprezentat În Dacia romană, şi nu numaii aici, impo·rta.ntc
focare de civilizaţie romană iar în domeniul construcţiilor au constituit mo-
dele pmtru populaţia civilă contemporană lor.
Literatura ~trăină de specialitate denotă o preocupare constantă pentru
reconstituiri de fortificaţii romane.
1 Cea mai completă monografie asupra provmc1e1 romane Dacia a fost alcătuită de
M. M:i.crea: Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969
412 A . LANDES
Fig. 1. A mplasarea pe teren a castrului roman de la B uciumi.

. . ~
Propuneri de reconstituire - castrul Buciumi 413
I :,,_---:--== ::_ - :---..:-----] r=====------=====------..:----·--..:.::~
::.-:.-----=-=== -~-.:-.-:::::..-:..----=====-= ~:.-:.-..:.=:.====--===:--:=---.:.==-----':.~"':.':.:\!
Fig. 2. Planul castrului cu săpăturile (după monografia Buciumi).
A. LANDES
414
ln masura în care ne sînt cunoscute, acestea au fost utilizate ca analogii,

corectînd o serie de elemente În funcţie de datele furnizate de săpături 2 •
Pentru suprastructura construcţiilor, datele certe sînt din nefericire destul
de reduse şi se ref eră în special la porţi şi turnuri de veghe (Porta Nigra
la Trier, poarta de la Bu Nghem, turnul de la Aigosthena În golful corintic).
Am încercait să adaptăm ~azului no9tru indicaţiile tehnice, de altfel su-
mare, furnizate de Vitruviu în cărţile sale de arhitectură 3 , unica lucrare de
acest fel care ni s-a păstrat din antichitate, deşi condiţiile locale specifice
şi distanţa de două secole între data de elaborare a lucrării şi momentul
construirii fortificaţiilor de piatră din Dacia ne fac să admitem modificări
destul de importante în sistemul constructiv.
Pentru Dacia romană, singurul demers cunoscut de r.oi îl reprezintă În-
cercarea lui D. Tudor de a reconstitui castrul roman de la Cîmpulung Muscel 4 •
Aceasta are însă un caracter teoretic, cercetările ulterioare pe teren relevînd
o serie Întreagă de neconcordanţe.
Propunerile pe care le avansăm în studiul de faţă se bazează pe săpă
turile arheologice efectuate Între anii 1963-1974 în castrul de la Buciumi,
de către un colectiv format din cadrele Muzeului de istorie şi artă din Zalău
şi ale Institutului de istorie şi arheologie din Cluj.
Rezultatele deosebit de bogate au fost sintetizate în lucrarea Castrul
roman de b. Buciumi 5 , lucrare ce <:onstitu~e nu doar principala rur.să de date
privitoare la obiectul analizat ci, pentru noi, o adevărată şcoală de investi-
gaţie ştiinţifică.
Acţiunea fiind la începuturi, propunerile noastre sînt în măsură să stîr-
nească discuţii, chiar contradictorii, pe care le credem în cel mai înalt grad
utile cercetării. Este posibil ca, pe măsură ce studiul va înainta, vizînd şi
alte obiective, o parte din propunerile noastre să fie modificate sau infirmate.
Sperăm, din partea celor interesaţi de acest subiect, un important ajutor În
acest sens.
AMPLASAREA IN TEREN
Castrul de la Buciumi reprezintă un punct important În cadrul siste-

mului de fortificaţii din sectorul nord-vestic al limesului.
Este a5ezat În partea de N a satului, fiind practic adiacent gospodăriilor
din vatra acestuia (fig. 1).
2 Reconstituirile care au constituit pentru noi baze de referinţă sfot: a. ptntru turnuri:
D. Baatz, Kastell Hesselbach und andere Forschungen am Odenwaldlimes, În Limesforschu11ge11,

12, Berlin, 1973; Ph. Filtzinger, Limes Museum Aalen, 7, 1971
b. pentru castre: H. Schonberger, Kastell Kunzing-Quintana, în Limesforschungen, 13,
Berlin, 1975; E. Birley, Res:'arch on Hadrian's Wali, Kendall, 1961; D. ]. Breeze - B. Dob-
sen, Hadrian's Wali, London, 1976
3 Vitruvius, Despre arhitectură, Bucureşti, 1964 (după Vitruvii Polionis, de Architectura
libri X; cu ilustraţii reconstituite după textul vitruvian de A. Choisy, Vitruve, Par.is, 1909).
4 D. Tudor, Oltenia Romană, Bucureşti, 1958, p. 231, fig. 56
5 E. Chirilă - N. Gudea - V. Lucăce] - C. Pop, Castrul roman de la Buciumi.
Contribuţii la cunoaşterea limesului Daciei Porolissensis, Cluj, 1972. Toate referirile din
textul nostru în legătură cu castrul se gă~esc în această lucrare.
Dealul Mihăiasa, pe care este amplasat castrul, prezintă o pantă de

cca 100/o, orientată spre sud, respectiv spre confluenţa văii Agrijului cu văile
Mihăiasa şi Lupului.
Latura lungă a castrului este paralelă cu linia de cea mai mare pantă a
terenului. Mărimea pantei este abordabilă pentru vehicule şi nu pune dificul-
tăti deosebite În· realizarea unei construcţii.
Aşezarea porţii praetoria în aval constituie o derogare de la prescrpţiile
tratatelor de ca~tramentaţie antică 6 , a cărei explicaţie constă În faptul ca este
orientată spre drumul principal ce lega, de-a lungul văii Agrijului, castrul
de la Buciumi de cele de la Rom~naşi, Romita, Bologa.
ELEMENTELE INCINTEI
Camul de la Buciumi este o fortificaţie tipică. Incinta este alcătuită,

În cele două faze, din următoarele elemente precizate prin săpăturile arheo-
logice (fig. 2):
Faza!.
Şanţ de apărare.
\ Val de pămînt (agger)
Palisada.
Faza II.
Şanţ de apărare
Zid de incintă
Agger (val)
Zidul de incintă prezintă cîteva elemente de Întărire:

3 turnuri trapezoidale de colţ (cel din colţul vestic lipseşte),
4 porţi flancate de bastioane,
2 turnuri de curtină pe latura S-E.
Şanţul d~ apărare reprezintă o săpătură cu seqiunea triunghiulară, ce

se regăseşte pe trei din laturile castrului, la NV, NE şi SE. Nu dispunem
de o seqiune prin latura de SV, dar avem toate motivele să credem că un
şanţ similar urmărea şi această latură.
Valul de pămînt este realizat din pămînt scos din şanţ7. Este posibil,
ca, cel puţin pentru înălţarea valului pe latura de SE a castrului sa se fi
adus pămînt din altă parte, ceea ce ar explica diferenţa de culoare sesizată
în săpătură.
Pămîntul folosit pentru realizarea valului este lutul galben existent În
teren. În execuţia valului nu se observă elemente de susţinere interioare. O
6 Hyginus, De metatione castrorum (ed. A. Grillone, Berlin, 1977), 56 arată că: „porta
praetoria semper hostem specrore debet" ceea ce la Buciumi nu se poate constata.
7 E. Chirilă, în Castrul roman de la Buciumi, p. 13
416 A. LANDES
încercare de suprapunere a secţiunilor demonstrează că dungile orizontale de

cărbune, puse în evidenţă de secţiuni, sînt aşezate cu totul întîmplător, ~eea
ce înlătură presupunerea că ele ar proveni de la un schelet de lemn pentru
susţinerea valului.
Imaginile de pe Columna lui Traian, care prezintă pe coama zidului un
şir de capete rotunde de grinzi, ne fac să credem că drumul de rond era par-
dosit cu asemenea grinzi de lemn, legate Între ele cu nuiele, Împletite. În
orice caz, deoarece valul era alcătuit din pămînt lutos, era absolut necesar
să se asigure o pardoseală care să împiedice formarea unei suprafeţe alune-
coase.
O problemă importantă o constituie panta naturală a terenului. De-
oarece drumul de rond trebuia să fie orizontal, presupunem că valul avea
înălţimea variabilă, astfel încît coama lui să se afle la acelaşi nivel (fig. 3).
Zidul de incintă, cu o grosime de cca 1,10 m, construit în opus incertum,
a fost realizat după executarea valului. Pe latura de NV, temelia acestuia
nu străpunge în întregime valul, ajungînd în pămîntul viu doar pe laturile
de NE şi SE, unde era de altfel necesară o funda.re la adîncime mai mare,
pentru a asigura sprijinirea unei mase de pămînt mult mai mari. Am propus
o înălţime a zidului de cca 1,5 m faţă de drumul de rond şi o supraînălţare
prin creneluri, ajoogînd pînă la o înălţime de 2,00 m. Acea.ista corespoode
înălţimii medii a unui om care ar trebui să supravegheze exteriorul de pe
drumul de rond.
Dată fiind înălţimea variabilă a valului, va rezulta o înălţime totală a
zidului de incintă Între 3,00 m pe latura de NV şi 4,5 m pe laitura de SE.
Zidul şi drumul de rond nu erau acoperite. Este probabil ca protejarea
coamei zidului să se fi făcut cu ajutorul unui strat de mortar şi bucăţi de
ţigle, profilat ca o cornişă 8 • O asemenea cornişă apare constant pe imaginile
de pe Columnă, iar metoda este recomandată de Vitruviu, pentru zidurile
de cărămidă supuse intemperiilor9.
De altfel, în toate secţiunile prin val, chiar şi acolo unde În dreptul
lor nu se află construcţii (s. XVIII şi XIV) au fost găsite în şanţ, fragmente
de cărămizi sau ţigle.
Turnurile de colţ au un plan de formă trapezoidală. Peretele exterior
este format de zidul de incintă, celelalte laturi avînd grosime mai mică
(cca 80 cm).
Unica încercare de reconstituire a unui turn de colţ de acest tip, pe care
o cunoaştem, este aceea de la Kiinzing - Quintana în Germania10, care ne
propune un turn încheiat cu o platformă cu creneluri.
Datele arheologice au stabilit însă că turnurile de la Buciumi erau aco-
perite cu ţigle şi olane, fapt care ne-a îndemnat să căutăm analogii mai de-
grabă la turnurile de veghe, fie ele păstrate sau reconstituite 11 •
8 C. Daicoviciu - H. Daicoviciu, Columna lui Traian, Bucureşti, 1966, pl. 60-61

9 Vitruvius, II, 8, p, 84 paragraf 59
10 H. Schonberger, op. cit., p. 15, fig. 6
11 D. Baatz, Die W achtturme am Limes, Stuttgart, 1976, p. 34, fig. 22 (pentru turn
patrat); turn reconstituit: ibidem, p. 38-39, fig. 25-26; vezi şi D. Baatz, Kastell Hesselbach,
p. 120, fig. 43
ZID \\..JCllJT~
(~C06)
tVIVEL bCUM VIA E

UD GC.ILA:
!iA"-fI !-
__,. -·___)
~-~-
," ''~r~~-e-,~~
'
' i
1111111 ~h1n1111111111m1m~lll I
o
SE
1 2
Fig. 3. Profil peste laturile Jde Nord- Vest şi Sud-Est.
ZIO(t>E ltJCtţ4Ţh.-
5C05)
~~~·cu
j
54.t.JT 1 CU
OMFLUTU~
At..JTlC'A AlJJVlUtJl
VIA &A.~ J
-
_.,.-~-
_.„ . ____ )
eiCJLACI~.
-~-
__ ,,,.,,;."
I
'
. ···'.<:::~<:~~\)){i~~j)=j~~@}>>~·.:::.-:::·>::··'.-~;~ I
..
NV
Fig. 3. P'ofil peste laturilelde Nord-Vest şi Sud-Est.
~
-.J
>
n
11~.LI TOhle.4"..
O>J Ţ16Lh- ~
llJ 'DOUA" APC.
OLAIJE.
o;-
3:
~
!'!.
""g %?~~~-~T&~
~ :;.~L
"' NIVO..UL- ce.LJ.Jt.Lue1LOe
.._,
~· ...o
':;
;:
;:i
3.
"'-
"...
""'o
i::!
P.
g,
~
~
? I'!> ~
~
;:
"
;;·
!!?
~-
~
\()
III
secţ i unea IX
Fig. 4. Reconstituirea turnului din colţul de Nord.

~
.......
'l
418 A. LANDES
ln studiul de faţă am propus o reconstituire a turnului din colţul de N,

pentru care avem datele arheologice cele mai complete (fig. 4). Avem bune
motive să credem că şi celelalte turnuri de colţ, ca şi turnurile de curtină,
erau construite după acelaşi principiu.
ln interiorul turnului valul era nivelat şi aco,perit cu un padiment alcă
tuit din pietre de rîu. Nivelul parterului se afla sub nivelul drumului de
rond cu cca 0,50 m. Valul a fost Întrerupt În dreptul turnului.
Zidul dinspre interiorul castrului s-a păstrat pînă la înălţimea nivelului
de călcare al parterului, la peste 1,00 m faţă de nivelul terenului. Accesul
din castru în turn se făcea probabil pe o scară de lemn, în cazul că, aşa
cum se întîmplă la turnurile fortificaţiilor fără val, accesul se făcea direct
din incinta castrului 12 • Mai probabil ni se pare ca accesul să se fi făcut de
pe val. Indicaţiile lui Vitruviu 13, care ar presupune un podeţ de lemn care
să ocolea9că turnul, ni se par prea complicate ca execuţie şi de altfel fără
obiect, înălţimea faţă de teren fiind mult prea mică pentru a constitui un
impediment la accesul În castru.
In propunerea de reconstituire sînt figurate toate aceste intrări, fără ca
prin aceasta să se susţină, că accesul se făcea simultan prin trei uşi.
Turnurile aveau un etaj al cărui planşeu era susţinut de un stîlp cen-
tral, de lemn. In turnul de N se păstrează în padiment o groapă cu dia-
metrul de 0,40 m şi adîncimea de 0,60 m, în care era fixat stîlpul, iar în
turnul din colţul de E apare o dungă de pămÎIIlt negru amestecat cu cărbune,
ce poate proveni de la un stîlp similar.
Nu cunoaştem în mod cert înălţimea parterului dar considerăm plauzi-
bilă ipoteza că nivelul planşeului etajului corespundea cu înălţimea zidului
de incintă.
Credem că turnurile erau construite în Întregime din zidărie de piatră,
la fel ca bastioanele porţilor, pentru care avem suficiente analogii. Faptul
că turnurile erau acoperite cu ţigle şi olane pledează de asemenea pentru un
etaj închis.
Este adevărat că imaginile de pe Columnă ne înfăţişează cu consecvenţă
turnuri cu platforme de lemn neacoperite. Credem însă că este vorba de
o reprezentare convenţională, care poate cel mult corespunde fazei de pămînt
a castrelor. De altfel Între data ridicării columnei şi cea a construirii cas-
trului de piatră de la Buciumi se interpune o perioadă de un secol.
Considerăm că este posibilă mai degrabă o apropiere de reprezentările
turnurilor Sarmizegetuzeit4.
Pe lîngă faptul că cetatea a fost fortificată cu ajutorul romanilor şi cu
tehnica acestora, este firesc ca artiştii care au creat reliefurile Columnei şi
12 Astfel. sînt redate intrările la castrele de la Copăceni, Jidava-Cîmpulung Muscel

vezi la D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1978, p. 287, fig. 79/1; p. 362, fig. 66;
p. 283, fig. 77
13 Vitruvius, I, 10, p. 51 paragraf 18: „în dreptul turnurilor, zidul incintei trebuie
întrerupt eh lăţimea fiecărui turn, iar drumurile de strajă astfel tăiate (mcît) să se între-
gească cu pode~ de scînduri, care nu se fixează cu fier•; pi. I, fig. 3-4
14 C. Daicoviciu-H. Daicoviciu, op. cit., pi. 55 şi urm.
care de altfel e puţin probabil să fi pus piciorul în Dacia, să reprezinte o

fortificaţie cunoscută ca atare conform imaginii tradiţionale pe care o aveau
despre o astfel de construeţie.
Aceste turnuri se ridică cu un etaj deasupra crenelurilor zidului de in-
cintă, au un acoperiş În două ape, cu coama perpendiculară pe linia zidului
şi prezintă la etajul superior cel puţin trei deschideri dreptunghiulare cu
latura lungă a dreptunghiului aşezată pe orizontală.
Acoperirea În două ape a unei construcţii este aproape În exclusivitate
utilizată în arhitectura antichităţii.
Probabil că zidurile turnului urcau pînă sub învelitoare, constituind spri-
jinul pentru grinda de coamă. Turnul de la Aigosthena avea tot un asemenea
sistem de acoperire, cu frontonul construit prin înălţarea zidăriei peretelui.
Pentru deschiderea dreptunghiulară cu fereastra dublă avem analogii atît
la unele reconstituiri de fortificaţii 15 cît şi la construcţii civile răspîndite în
întreg imperiul şi pe o largă perioadă de timpts.
Fragmentul de coloană canelată găsit în turnul de S avea un diametru
de 16 cm, ceea ce ar corespunde unei înălţimi de coloană Între 0,96-1,60 m17 ,
mai probabil către dimensiunea maximă. In funcţie de înălţimea etajului,
coloana găsită ar fi putut să constituie sprijinul median al unei ferestre
duble.
Formulăm această ipoteză sub o rezervă. O coloană canelată impune
existenţa unei arhitecturi cu o decoraţie relativ bogată. Totuşi, acesta este
aproape singurul fragment de piatră ornamentată găsit la Buciwni, cu ex-
cepţia unor fragmente :leidentificabile descoperite în spaţiul porţii.
1n orice caz, diametrul redus al coloanei ne dă certitudinea că, la turn
sau în altă parte, ea nu putea fi folosită decît pentru deschideri mici ca
ferestre sau arcade de loggie.
Poarta praetoria (fig. 5) este flancată de două bastioane dreptungh:iurlare
care depăşesc linia zidului de incintă cu cca 1,00 m. Spaţiul porţii este divi-
zat în două culoare de un pinten puternic de zidărie.
Bastioanele aveau în principiu aceeaşi alcătuire ca şi turnurile de colţ.
La bastionul de S se observă pe latura de spate, la cca 0,60 m înălţime faţă
de nivelul terenului, un strat de mortar pe care se descifrează urmele unei
scînduri imprimate în pastă. Este vorba desigur de pragul uşii de intrare în
turn. lnălţimea pragului determină un nivel de călcare la parter mult coborît
faţă de nivelul drumului de rond, fapt ce ne-a făcut să renunţăm la soluţia
unei intrări laterale de pe val în turn.
15 D. Baatz, Kastell Hesselbach, p. 120, fig. 43-44

16 M. V. Alpatov, Istoria artei, I, Bucureşti, 1962, pi. VII, fig. 18 (imagine de pe
columna lui Traian. Se observă turnuri de incintă cu ferestre duble, arcate). Ferestre iden-
tice cu cele propuse de noi se întîJnesc şi în secolul V e.n. la basilica din Turmanin (Siria)
cf. B. P. Mihailov şi colaboratorii, Istoria generală a arhitecturii, Bucureşti, 1961, I, 2,
p. 71, fig. 312
17 Vitruvius, planşa 96, fig. 1; aici se dau proporţiile ordinelor de arhitectură diupă
Pliniu cel Bătrîn.
19 H. Schonberger, op. cit., p. 13, fig. S; D. Baatz, op. cit., p. 22, fig. 9
420 A. LANDES
~
a
:r
u
~
~2
<~
.!2
,;! ll-
~~
~~
~
3~ ~~
~
:>
~~ ... 5
.Lll
I
~:> JN
lu
Se pare că totuşi se putea intra prin uşa dinspre interiorul castrului,

valul lărgindu-se în dreptul turnului, pentru a forma o platformă pe latura
din spate.
Bastioanele porţii aveau de asemenea un etaj al cărui planşeu se afla,
după toate probabilităţile, la nivelul coronamentului zidului de incintă.
Nu s-au găsit urme de stîlpi pentru susţinerea planşeului de la etaj. Este
adevărat că forma regulată a turnului şi deschiderea mai mică decît la cele
de colţ nu făceau necesar un sprijin interior.
Pentru deschiderile etajului am propus acelaşi tip de fereastră dublă,
discutată la turnul de colţ.
Nu dispunem de date arheologice care să susţină material această ipo-
teză, dar credem că a trebuit să existe o similitudine de forme şi de elemente
decorative care să asigure unitatea estetică a ansamblului.
Deasupra spaţiului de trecere al porţii se afla de asemenea un etaj al
cărui planşeu era situat la acelaşi nivel cu cel al etajului superior al bas-
tioanelor. Acesta era acoperit cu ţigle şi olane, vizibile în peretele de nord
al casetei porţii.
O galerie amplasată deasupra spaţiului porţii Întîlnim la majoritatea
porţilor păstrate în diferite părţi ale Imperiului Roman, iar reconstituirile
pe care le cunoaştem sînt de acord în a o presupune, fie Închisă, fie desco-
perită.
în cazul nostru am presupune că această galerie constituie de fapt un
etaj semiînchis sau eventual închis, la fel ca cel al turnurilor de colţ.
Presupunerea cea mai firească în acest caz este că zidul care închide
poarta, alcătuind peretele exterior al galeriei, avea un coronament de crene-
luri de acelaşi tip ca cele ale zidului de incintă, care în situaţia dată, formau
ferestre de observaţie.
Spaţiul porţii era acoperit cu o boltă de piatră sau cel puţin intrarea
era închisă cu arce de piatră. In spaţiul porţii au fost găsite blocuri de
piatră prelucrată dar nu putem stabili dacă e vorba de bolţari sau pietre de
talie din zidul bastioanelor sau al intrării.
In orice caz, materialul găsit în săpătură nu ne permite să avansăm
ideea unor bolţi sau arce din cărămidă.
Nu credem că pintenul median al porţii, cu o lăţime de 1,05 m şi cu
temelia solid încastrată, s-ar fi limitat la înălţimea de 0,40-0,50 m deasupra
nivelului drumului. '
Un asemenea zid, pe lîngă faptul că ar fi incomodat circulaţia vehi-
culelor, n-ar fi avut nici o justificare constructivă, pentru fixarea canaturilor
porţii fiind suficient un singur bloc de piatră.
Mult mai plauzibilă ni se pare ipoteza că el sprijinea galeria de deasupra
porţii. Pentru a asigura vizibilitatea Între cele două culoare ale porţii, pin-
tenul avea cel puţin o deschidere, probabil boltită pentru a asigura descăr
carea etajului. Lespezile de piatră netedă aşezate la înălţimea de cca 0,50 m
A. LANDES
422
constituiau pragul acestor deschideri. Porţi asemanatoare gas1m la castre din

Angliat9, dar ele apar şi în Dacia, la Vărădia, Moigrad, Bologa2°.
Sistemul de arce de zidărie este poate cea mai importantă realizare a
arhitecturii romane din epoca imperială. El a fost utilizat pe scară largă,
de la substructuri21 la construcţii monumentale, s-a răspîndit pe o arie uriaşă
şi s-a menţinut în forme asemănătoare pînă în momentul în care construcţiile
de zidărie au fost înlăturate de apariţia betonului armat.
Porta principalis sinistra (fig. 6) are o alcătuire identică cu a porţii
praetoria, cu deosebirea că bastioanele care o flanchează au ieşind semicircu-
lar. Acoperiirea acestuia se făcea, după 1toate probabilităţile, prin Întoarcerea
şarpantei acoperişului, căpriorii sprijinind tot timpul pe zidul bastionului.
Este adevărat că romanii ştiau să realizeze bolţi, chiar cu deschideri mari
şi acopereau în mod frecvent spaţii circulare şi semicirculare 22 . Nu credem
însă potrivită ridicarea unei asemenea structuri pentru închiderea unui spaţiu
interior de numai 4 m, lăţime, la înălţimea etajului!
Planul semicircular al bastionului face imposibilă presupunerea ca des-
chiderile turnului să fi avut forma de fereastră dreptunghiulară dublă, pro-
pusă pentru celelalte turnuri şi bastioane. Probabil că deschiderile erau mai
înguste şi, pentru a asigura vizibilitatea, cel puţin în număr de trei pe latura
ieşită În exterior.
Terenul în pantă a impus realizarea unor cote diferite la nivelul parte-
rului şi o înălţime mult mai redusă a spaţiului de· sub galeria ce acoperă
poarta, astfel încît am considerat ca imposibilă existenţa unei intrări boltite,
înălţimea disponibilă fiind insuficientă pentru ridicarea unui arc în plin
centru.
In această situaţie este probabil ca galeria, sprijinită pe un pinten median
asemănător celui de la porta praetoria, să fi rămas deschisă, cu parapet de
lemn şi neacoperită.
In realitate, propunerea prezentată de noi constituie o variantă a ace-
luiaşi tip de poartă, aplicabilă şi pentru poarta praetoria.
Poarta principalis dextra, are o deschidere maii. mi~ă, lipsită de pin-
tenul median. Acoperirea acestei deschideri printr-o singură boltă în plin
centru ar ridica galeria la o înălţime inaccesibilă din turnuri. Este probabil
că grinzile ce akătui,au planşeul galeriei se sprijineau de-a dreptul pe zidul
bastioanelor.
19 E. Birley, op. cit., p. 178, fig. 24-25; D. J. Breeze-B. Dobson, op. cit., p. 159,
fig. 29 a-b
20 N. Gudea, în Limes 10 Xanten, 1974, p. 322, fig. 8; Gr. Florescu, în !stras, 1,
1934, p. 60-72; N. Gudea informaţie amabi.Jă pentru Moigraid.

21 Vitruvius, III, 4, p. 109, paragraf 6 „intervalele dintre stereobate trebuie boltite"
22 Vitruvius, V. 2, p. 209: descrie basilica construită de el la Fanum (Italia) cu
latura din spate în formă de hemiciclu redus. Reconstituirea palatului lui Diocletianus din
Salona (cf. B. P. Mihailov şi colab., op. cit., p. 273, pl. 74, fig. 1-2); nimfeul din
grădinile lui Licinius (templul Minervei Medica) cf. B. P. Mihailov şi colab., op. cit., p. 272
:i 1-
~I -~
~ 1;\
e~
2
i~
~J
~~ J u:~
~~ ~z J~
ci
~~ ?'li.JTt:.JJU L MEDV..."-" ~ ,?
8.llo
i
r 1-
-----1--
, I~ I
·+ ----+--+---+---· -+-----<·-
I. I
- - - r - - --
Fig. 6. R econstituirea porţii principalis sinistra.
Porta, decumana (fig. 7), Încadrată de două turnuri cu ieşin;d semicircu-

lar, are o deschidere de cca 3 m. Prin poartă nu trecea nici un drum, valul
p ăs trînd aproape aceeaşi înălţime ca şi la curtine. în val apare o secţiup.e
triun gh iulară care pare s ă provină de la o conductă de aducţiune a apei.
Credem că porta decumana avea mai degrabă rolul unui turn de curtină şi,
neexistînd drum de acces, nu putem explica prezenţa deschiderii dintre b.as-
tioane şi a probabilei porţi de lemn.
424 A. LANDES
„
DL ir
~
,
.....
oJ)
L'I
-4 .15 3.7 5
Fig. 7. constitReuirea p orţii decumana.
Probabil că nu exista g,aleri·e oare să acopere poarta, dar bastioanele ei

trebuiau să aibă un etaj, pentru a asigura nivelul necesar ţinerii sub obser-
vaţie a întregii incinte23.
23 Hyginus, 56: porta decimana eminentissimo loco constituitur ut regiones castrorum

subiacent"
Propu~ri de recomtituire - castrul Buciumi 425
Consideraţii asupra metodologiei
Am încercat, în propunerile de reconstituire să utilizăm în cea mai mare

măsură datele arheologice şi să recurgem la analogii doar în situaţiile cînd
acestea ar fi destul de numeroase pentru a putea constitui o regulă.
Atît pentru ssitemul constructiv cît şi pentru formele arhitecturale am
căutat să oferim expresia cea mai simplă şi mai uşor de realizat şi numai în
măsura în care urmele materiale ne permit, să recurgem la elemente mai ela-
borate (fereastră dublă cu colonetă mediană, arcele porţii praetoria).
Izvoarele, destul de sărace în date, ne-au permis să clarificăm unele
chestiuni insuficient precizate prin cercetarea arheologică.
Sperăm ca, pe măsură ce se vor înregistra date noi în cercetarea cas-
trelor din ţara noastră, să putem determina un vocabular de forme construc-
tive certe pentru Dacia romană, bine susţinut de datele arheologice, capabil
să ne asigure o imagine cît mai fidelă a mediului construit în care se desfă
şura viaţa romană.
AMALIA LANDES
ATTEMPTS TO RECONSTITUTE THE ROMAN

FORT AT BUCIUMI
(Su mm ar y)
The author has made an attempt to reconstitute the Roman fort at Buciumi (Sălaj
district). She presents .the reconstitution of the fortified elements on the N-W and S-E
sides (Plate 3), the Northern corner tower (Plate 4), the gates: porta praetoria (Plate 5),
porta principalis sinistra (Plate 6) and pana decumana (Plate 7). The reconstitution has
been made on the basis of wri~n antique sources, on the analogies of the roman provinces
of Africa, Britannia and Germania, and on the excavation reference material
Key to platt:s:
Plate 1 Position of the Roman fort at Bucium

Plate 2 The plan of the fort with the excavations (after the monography „Das Romes !ager
of Bucium", Cluj, 1972).
Plate 3 Profile across the N-W and S-E sides of the fort
Plate 4 Reconstitution of the Northern corner tower
Plate 5 Reconstitution of the porta praetoria
Plate 6 Reconstitution of the porta principalis sinistra
Plate 7 Reconstitution of the porta decumana
FAUNA DIN CASTRELE ŞI AŞEZARILE ROMANE
DIN TRANSILVANIA
/. Fauna din castrul Bologa - Jud. Cluj
Cercetările arheologice efectuate în castrul roman de la Bologa - Jud.

Cluj Între anii 1969-1972 de către E. Chirilă şi N. Gudea au scos la iveală
o cantitate apreciabilă de resturi de faună reprezentate prin oase de animale
domestice şi sălbatice.
Material şi metodă. Materialul osos ce a făcut obiectul studiului nostru
se compune dintr-un număr de 1478 piese osoase, în marea majoritate
(85-90o; 0) fiind fragmente de dimensiuni variabile şi numai un mic număr
de oase întregi sau fragmente osoase mai mari.
ln tabelul Nr. 1 dăm componenţa pe specii a materialului cercetat nu-
meric şi procentual.
Tabelul Nr. 1
Repartlţa. pe specll a materialului osos din castrul Bologa.
Nr.
crt.
l
I Bos taurus L
Specia
I
Fragmente
Nr. absolut
651
I
Procentual faţă
de nr. frngmen te
55.78
I
Obs. ~
2 Equus cabalus L 45 3,85

3 Sus scrofa domesticus L 156 13,36
4 Ovicaprine 252 21,59
5 Canis familiaris L 59 5,08
6 Gallus gallus dom. L 4 0,34
Total "animale domestice 1167 100%

1,
I I I
l Cervus elaphus L 284 91,32
2 Sus scrofa ferrus 17 5,47
3 Ursus arctos L 1 0,32
4 . Bison bonasus L 6 1,93
5 Lepus timidus L 3 0,96
Total animale sălbatice

I 311
I 100%
I
TOTA;L GENERAL L
I 1478
I I
P. GEOROCEANU ŞI COLAB.
428
Lipsa unor piese osoase mai importante şi în număr mai mare, ca şi exis-
tenţa unor fragmente adeseori de dimensiuni reduse ne-au îngreunat mult
mUJilca de determinare a speciei, a conformaţiei corpo!l"ale şi a taliei 'ainimalelor.
Genurile Ovis şi Capra au fost incluse în grupa Ovicaprinelor, în baza
aceloraşi considerente enunţate şi de alţi autori (Olga Necrasova, K. H. Haber-
mehl, M. Hilzheimer etc.).
Pentru determinarea vîrstei, a conformaţiei, taliei şi sexului ne-am folosit
de metodele clasice de biometrie animală (Duerst, Kiesewalter şi Boessneck).
Mă·surătorile s-<a.11 executat cu compasul, panglica şi şublerul, iar valorile au
fost exprimate în mm.
In vederea sistematizării şi a uşurinţei descrierii, materialul osos identi-
ficat a fost clasat pe segmente corporale şi specii (tabelul Nr. 2)
Tabelul Nr. 2
Repartiţia oaselor şi a fragmentelor osoase pe segmente corporale şi specii
'
:E."
<I
:! e .;
"E Os/fragment
"
<I
] ~o ·a:ii i ! .o
~
~
lll ~ (/)
"<I
ti P;
.o
u
li
~ g .§
~ ! ,;
.o
o
1 Ossa cranii 45 - --16 19 - - 17 -- 3• 1 1 -
-- -- -- -- -- -- -- --- -
--- --
2 Mandibula 38 10 15 3 - 20 1 - 2 -
-- - - -- - - - - -- -- -- --
3 3 -
-- --4- -- 3 -
-- --- -- - --
Dentes incisivi 1 3 8 2
4 Dentes canini.
--
- --
----
- - ---- 17
-- 2 - 5 - - -
-- - - ---- -- -- -- --
5 Dentes mola.res. 42 8 8 2 3 - 74 3 - - -
- - -- -- -- - - -- -- - - -- --- -
6 Cepi comosi 17 - - - -- - -- - 2• - - 1 -
7 Vertebrae cervicales
- - ----
24 - 2 -
- - --
7 -
-- --
- - -
- - -
8 Vertebrae thoraclcae
-- ----
18 -
7
5 1
- 2- -- ----
2 - 7 -
--
-
--
- -
- --
- --- - --
4 -
-- --
-- 3 - 2 -- -- -- -- -- -- - --
--
-- -- --- - 2- --
9 Vertebrae lu.mbales
--- - - --
1 - 1 - - -- - --
-- --
-
- - --- --
10 Sacrum - - -
---
11 Scapula 71
-- - -
4 12 9 3 -
--
16 1 -
-- --
1 -
--
- - -- -- -- -- -- -- -- -- - - -
12 Humerus 28 1 1 15 6 1 12 2 - - 1
---
13 Radius+ulna
--
33 -
--
32
-- --
7
--
8 -
-- --
9 -
-- --
- -
--- --
--- -- - - - - -- -- -- -- -- -- -- - -
14 Carpus 2 - -
--- --- -- - -- - - - - -
15 Metacarpus
-- --
31 - 22 7 2 - 15
-- -- --
1 - - --
- --
- --
--- - - - - -- - - -- -- -- -- --
16 Phalanx proximalis 16 - 7 - -
-- - - - --
4 - -- - - -- -
--
17 Phalanx media
- - --
6 - -
- - --
- - - 1 - -
--
- - --
---
18 Phalanx distalis
-- - - - - -- -- - - -- - - - - -- - -
3 - - - - -- - - - - - -- -
---
19 Os coxae
- - --
15 - 14
--
7
--
2 -
--
10 -
-- --
-
--
- - --
--
--- -- - - -- -- - - - - -- -- - - --
20 Os femoris 47 - 7 5 3 1 11 1 - - -
--- - - -- - - -- -- -- -- -- -- -- - -
21 Patella 2 - - - - - - - - - -
Fauna din castrul roman Bologa 429
Tabelul Nr. 2 (continuare)
,.
Nr.
crt.
I Os/fragment I
41
I I
2 3
I 41
I I I- I
4
2
5 6 7
I- I - I
8 9
JO I I Obs.
li
22 Ossa cruris
-- - - -8- -- -- -20- -- -- -- -
--I
--
23
-- Tarsus 14
- - -- -- -- -- -- --- --
I 8 I 6 - 11 -
-- I -
-- - -
24 Metatarsus 13 -
-- 12
-- -- I 3 - -- - --
-- -- -14- --
2 - --- - -
25 Costae 139 27 45 36 IO - 28 - - - -
• Coarne
•• 2 cranii
DESCRIEREA MATERIALULUI FAUNISTIC
Animale domestice
Bovinele sînt reprezentate printr-un număr de 651 piese dintre care:

143 fragmente aparţin extremităţii cefalice (45 fragmente de neuro şi
splanchnocraniu: 43 dinţi - 17 fragmente de cepi cornoşi şi 38 fragmente
de mandibulă) - 47 fragmente de vertebre (24 cervicale; 18 toracale; 4 lom-
bare şi 1 sacrum) - 178 fragmente şi oase Întregi de la membrul toracic
(71 scapula; 28 humerus; 33 radius + ulna; 2 oase carpiene; 31 metacar-
piene; 7 falange proximale; 3 falange medii; 3 falange distale), - 144 flag-
mente şi oase întregi de la membrul pelvin (15 coxal; 47 femur; 2 rotule;
41 tibia; 14 oase tarsiene; 13 metatarsiene; 9 falange proximale; 3 falange
medii) - 139 fragmente de coaste.
Extremitatea cefalică. Fragmentele de neuro şi splanchnocraniu cuprind
porţiuni din temporal, frontal, maxilă, incisiv, orbită, parietal, sf enoid şi
palatin. Datorită faptului că fragmentele sînt mici nu s-au putut executa
măsurători, neavînd astfel posibilitatea de a stabili cu precizie caracterele de
rasă. Inafara fragmentelor de craniu s-au identificat şi 16 molari superiori
dintre 1care 8 bucăţi sînt Întregi (4 molari II şi 4 molari III): lungimea şi
lăţimea feţii masticatorie a molarilor II = 25/22; 29/27; 26/14; 27 /22, iar
aceea a molarilor III = 28/17; 26/28; 26/13; 25/22.
Mandibula. Din totalul de 38 fragmente numai 7 bucăţi s-au păstrat
într-o stare relativ mai bună de conservare (3 buc. din partea stîngă şi
4 buc. din dreapta). In general şi la piesele ce apar mai puţin deteriorate,
lipsesc în întregime dinţii incisivi, iar premolarii şi molarii sînt prezenţi nu-
mai în parte, adeseori găsindu-se numai rădăcinile. La toate cele 7 mandibule
s-au executat măsurători, ceea ce ne-a permis să stabilim cu oarecare certi-
tudine rasa şi vîrsta animalelor. Două mandibule (ramuri orizontale) dintre
care una cu MI şi Mn şi alta cu P n, P III, MI şi M 11 au grade de tocire
avansată, aparţinînd unor animale bătrîne. Restul de 5 mandibule aparţin
unor animale tinere cu dinţi în curs de apariţie. Dintre acestea remarcăm
existenţa a 3 piese mai caracteristice. Prima piesă este o ramură orizontală
la care se găseşte PI• P 11 , PIII , MI şi Mn . Premolarul III este unit cu
P. GBOROCEANU ŞI COLAB.
430
Molarul I, iar Molarul III nu a apărut Încă. După gradul de incurbare a

marginii ventrale animalul aparţine rasei brachycere, iar după faptul că M m
nu a apărut apreciem că vîrsta animalului este În jur de 18-20 luni.
A doua mandibulă este tot o ramură orizontală cu Mz, M n şi M 111 ,
iar P nr este în curs de apariţie; aparţine unui animal de rasă brachyceră
şi În vîrstă de 2 ani.
A treia mandibulă, ramură orizontală, cu Pi, M 1 şi M 11 • Premolarul III
este unit cu Molarul I, iar Molarul II în curs avansat de apariţie. Molarul
III lipseşte, alveola respectivă fiind goală. Vîrsta animalului o apreciem la
15-18 luni. ln tabelul Nr. 3 se găsesc Înscrise dimensiunile a cîtorva man-
dibule mai bine conservate.
Tabelul Nr. 3
Miisurătorlle mandibulelor la bovinele din eostrul Bologa MM
Nr.
crt.
1
I Dimensiunile
Lungimea şirului de molari + pre-

I I
I 2
I 3
I Obs.
molari 129 - -
2 Lungimea şirului de premolari 41 - -
3 Lungimea şirului de molari 88 80 105
•
5
Lungimea molarului
Lăţimea molarului I
I 38•
15
22
13
40•
13
6 Lungimea molarului II 20 23 21
7 Lăţimea „ „ 14 13 13
8 Lungimea molar III 30 35 40
9 Lăţi.mea „ „ 15 16 18
• Molarul I este unit cu premolantl III.
Restul fragmentelor de mandibule sînt constituite din: bucăţi din peretele

alveolar, diastemă, unghiul mandibular, ramură verticală cu procesul mus-
cular sau articular, etc. înafara fragmentelor de mandibule s-au mai găsit
un număr de 26 molari inferiori dintre care 16 sînt Întregi, iar 10 fragmente.
Cercetarea premolarilor şi molarilor Întregi ne-a permis să constatăm urmă
toarele: 1 P 11 (animal adult); 5 M 1 (animale adulte); 5 M 11 (3 animale
tinere şi 2 animale de vîrstă mijlocie); 5 Mm (3 animale tinere şi 2 animale
adulte).
Incisivul găsit este un „cleşte" din partea dreaptă.
Cepii cornoşi În număr de 17 bucăţi sînt în parte (9 buc.) în aşa mă
sură de deterioraţi încît nu au putut să fie măsuraţi; cele 8 bucăţi mai bine
conservate aparţin unor animale din rasele: bos primigenius (2 buc); bos
bracyceros (2 buc) şi metişi Între cele două rase (8 buc). Determinarea ra-
selor s-a făcut cu aproximaţie, întrucît la toţi cepii cornoşi lipsind osul fron-
tal, nu s-a putut stabili profilul liniei intercornuale. In tabelul Nr. 4 sînt
înscrise valorile măsurătorilor efectuate. Lungimile cepilor cornoşi, atît cea
mare, cît şi cea mică sînt exprimate în valori relative din cauza faptului
că la majoritatea lipsesc vîrfurile. Pe suprafaţa lor se observă şanţuri, deci

toţi cepii cornoşi aparţin animalelor adulte. În ceea ce priveşte sexul, cepii
cornoşi de la poziţiile 3 şi 6 din tabelul Nr. 4 aparţin unor femele cu o
constituţie gracilă, probabil animale de lapte. Poziţiile 7 şi 8 aparţin unor
tauri, iar restul unor boi de traeţiune sau femele de talie mai mare şi con-
formaţie corporală robustă.
Tabelul Nr. 4
MăsurAtorlle copllor comoşl la bovidele şi zimbrul din castrul Bologa MM
Bovine Zimbru
Nr. Dimensiunile
crt.
1.
I 2.
I 3.
I 4.
I 5.
I I
6. 7.
I 8. 9.
1 Circonferinţa
bazei 145 164 106 140 136 - 149 134 170
2 Diametrul vertical
al bazei 50 59 37 48 50 34 49 48 62
3 Diametrul orizon-
tal al bazei 36 42 31 27 35 30 39 26 41
4 Lungimea mare a
cepului cornos 180 167 78 120 175 - 189 186 176
5 Lungimea mică a
cepului cornos 127 145 62 75 127 - 170 162 153
Vertebrele cervicale sînt reprezentate prin 24 bucăţi, majoritatea foarte

fragmentate. Numai două bucăţi (vertebra 4 şi vertebra 7) sînt mai bine
conservate, totuşi nici acestea nu au putut fi măsurate. Credem că aparţin
unor animale de talie mare, probabil din rasa primigenius. Se remarcă şi exis-
tenţa unui fragment de axis (o jumătate de os).
Vertebrele toracale fiind constituite din 18 fragmente destul de mm
(corpuri vertebrale, procese spinoase, arcuri vertebrale etc.), face imposibilă
determinarea numărului vertebrelor În cadrul coloanei toracale, a taliei şi
conformaţiei animalelor cărora a aparţinut.
Fragmentele de vertebre lombare (4 buc.) prezintă acelaşi aspect ca ş1
cele toracale.
Sacrum este reprezentat printr-un smgur fragment ce a aparţinut umn
animal de talie mare.
Scapula. S-au găsit 71 fragmente dintre care 37 aparţin membrului stîng
şi 34 membrului drept. Cu excepţia a 12 fragmente ce reprezintă extremi-
tatea distală a osului (colul şi unghiul glenoidal) şi care au putut să fie măsu
rate şi datele Înscrise în tabelul Nr. 5, restul de fragmente sînt constituite
din bucăţi din spina scapulară, unghiurile cervicale şi toracale, marginile osu-
lui. Din analiza valorii diametrelor sagitale ale cavităţilor articulare (cuprinse
Între 46-56 mm) se poate trage concluzia că piesele respective aparţin unor
animale de talie mică şi mijlocie.
ŞI
432 P. GEOROCEANU COLAB.
Tabelul Nr. 5
Măsurători ale scapulei Ia bovinele din castrul Bologa MM
Nr.
crt.
I Dimensiunile
I
11 12131 • 5161 71 819110 111 12 l
I Lăţimea colului 42 46 49 53 41 46 39 49 55 48 43 -
2 Lung. cav. articulare 48 46 51 56 46 47 48 44 56 55 46 45
3 Lăţimea cav. articulare. 36 40 42 - 43 - 45 39 - - 42 40
Humerus. Din cele 28 fragmente găsite, numai 4 bucăţi, ce reprezinta

epifize distale, au putut să fie măsurate astfel: lăţimea maximă/grosimea
maximă = 70/74; 74/-; 75/85; 80/84; la individul Nr. 2 din cauza dete-
riorării epicondilului nu s-a putut măsura grosimea maximă. Restul fragmen-
telor sînt bucăţi de diafize, epifize proximale şi distale deteriorate. Lipsa
unor piese osoase Întregi se datoreşte, după părerea noastră, tăierii oaselor
În timpul pregătirii hranei, aproape toate fragmentele păstrînd urme de lovi-
turi de secure. După lăţime amaximă a epifizelor distale animalele aparţin
unei rase de talie mijlocie şi destul de robuste.
Radius şi ulna. Deşi numărul de piese osoase este destul de mare, 33 buc,
din care majoritatea aparţin osului radius (28 buc) şi numai 5 bucăţi osului
ulna, nu s-au putut măsura decît 4 buc (2 buc ce reprezintă extremităţi
proximale, 1 buc. extremitate distală şi 1 buc. os întreg). Valorile pentru
extremităţile proximale sînt: lăţimae maximă/grosimea maximă = 69 /43;
76/39, iar pentru extremitatea distală: 55/33. Dimensiunile osului Întreg sînt
înscrise în tabelul Nr. 15. Restul fragmentelor sînt reprezentate, ca şi În
cazul osului humerus, prin bucăţi din diafiza radiusului, de olecran sau din
corpul ulnei, extremităţi proximale sau distale deteriorate. După valorile
găsite animalele aparţin unei rase de talie mijlocie.
Oasele carpiene sînt reprezentate printr-un os hamatum şi un os tra-
pezo-capitatum. Ambele oase aparţin unui animal de talie mare.
Metacarpul este constituit din 31 fragmente, din care 20 buc. aparţin
membrului drept şi 11 buc. membrului stîng. Din totalul fragmentelor 2 buc
sînt oase Întregi (tabelul Nr. 6, poziţia 2 şi 7), restul de 9 fragmente sînt
epifize proximale (poziţia 2, 5, 8), sau distale (1, 4, 6, 10, 11), precum şi un
fragment cu jumătate din diafiză şi epifiza distală (poziţia 9). Analiza valo-
rilor din tabelul Nr. 6 ne arată că toate cele 11 piese aparţin unor animale
adulte, iar cele două oase întregi provin de la animale adulte şi de talie mică.
Falangele sînt în număr de 25 bucăţi dintre care 13 bucăţi aparţin mem,_
brului toracic şi 12 bucăţi membrului pelvin.
Falangele proximale în număr de 16 din care 7 buc. aparţin membrului
anterior şi 9 buc. membrului posterior sînt oase întregi cu excepţia a 4 buc.
care prezintă deteriorări prin urme de rosături. Atît la oasele întregi, cît
Tabelul NY. 6
Măslll'ătorl ale metaearpululul şi metatarsului la bovinele din castru Bologal
Nr.
Metacarp
I Metatars
crt.
I Dimensiunile
I I I 2 I a I ' I 5 I a I ' I s I I 11 j 12 j 1a I I 15 I 1e
9 10 14
1 Lung. sagitală - 175 - - - - 135 - - - - - - - - -

2 Lăţ. max. epifiza
proxim.ală - 44 62 - 58 - 43 55 - - - 40 54 50 54 34
3 Grosimea max:.
epifiza pro:x:. - 31 37 - 35 - 23 32 - - - 38 49 42 47 36
4 Lăţ. minimă a
diafizei - 29 - - - - 26 - 27 27 - - 23 - 32 -
5 Grosimea minimă
a diafizei - 20 - - - - 18 - 20 20 - 27 - - 34 -
6 Lăţ. max:. epifiza
distalii 50 56 - 48 - 55 47 - 51 56 69 - - - - -
7 Grosimea max:.
epifiza distală 26 28 - 28 - 30 20 - 26 29 37 - - - - -
8 Circonferinţa
diafizei - 82 - - - - 73 - - - - - - - - -
şi la cele deteriorate În parte, li s-au aplicat măsurători ce sînt înscrise în

tabelul Nr. 7 /a.
Falangele medii În număr de 6 buc., din care 3 buc. aparţin membrului
anterior şi 3 buc. membrului posterior sînt oase întregi. Valorile măsurăto
rilor sînt înscrise în tabelul Nr. 7 /b.
Falangele distale În număr de 3 buc aparţin membrului toracic. Dimen-
siunile: lungimea maximă/lăţimea maximă/grosimea maximă = 71/27 /46;
Tabelul NY. 7a
llHsodtorl ale falangei proxlmale la bovinele din eostru Bologal MM
Nr.
c:rt.
I Dimmslunlle
I I
11 21 31 41 51 61 ' 81 9110 111 112113114115116
1 Lung. sagitală 55 - 49 46 49 47 - 53 63 63 49 45 45 50 52 53
2 Lăţ. max:. epifiza
pro:x:. 33 33 27 26 26 24 - 27 35 27 27 24 30 27 26 27
3 Gros. max:. epifi-
zii pro:x:. 30 35 27 26 26 25 - 28 - 29 29 26 29 27 31 28
4 Lăţ. minimii a
diafizei 28 - - 21 24 21 18 23 29 23 21 22 25 24 24 24
5 Gr. minlml a dia-
fi zei 22 - - 15 17 14 15 17 - 17 18 18 18 17 18 16
6 Lăţ. max:. epifiză
dist. 32 - - 23 25 21 21 28 33 25 23 24 26 25 28 26
7 Gr. max:. epifiză
dist. 20 - 17 18 18 15 14 18 23 17 18 18 20 18 18 17
8 Cfrconferinţa
diafizei 87 - - 69 72 65 55 73 - 75 70 70 80 80 83 80
28 - Acl11 Musei Porolissemla ID
434 P. GEOROCEANU ŞI COLAB.
Tabelul Nr. 7b
Măsuritorl ale falangei medii la bovinele d ln castrul Bolnga MM
Nr.
crt.
I Dimensiunile
I 1
I
2
I
3
I I I4 5 6
1 Lung. sagit. 40 40 39 33 33 33
2 Lăţ. max. epif. prox. 29 28 31 28 29 24
3 Gros.
"
28 29 32 28 31 27,5
4 Lăţ. min. diaf. 24 23 24 23 23 21
5 Gros. 22 22 22 22 24 23
6 " "
Lăţ. max. epif. dist. 26 25 23 22 26 21
7 Gros. IJ 11 26 24 25 24 26 25
"
8 Circonf. diafizei 80 75 83 70 76 70
61/21/34;. 76/27/43. Falangele de la poz1ţ1a 1, 3 aparţin aceluiaş individ.

Toate animalele sînrt de talie mijlocie, primul şi ia:l treilea 1:1.V'Îllld însă o rcon-
stituţie mai robustă.
Coxalul este reprezentat prin 15 fragmente din care 2 bucăţi sînt cavi-
taţ1 acetabulare, 10 buc. sînt fragmente de ilium şi 3 buc. fragmente de
ischium. Din materialul existent nu se pot desprinde concluzii asupra con-
stituţiei corporale a animalelor.
Femurul este constituit din 47 fragmente dintre care numai 1 fragment
reprezentînd o epifiză distală a putut fi măsurat (lăţimea maximă/grosimea
maximă = 97 /93). Celelalte fragmente sînt porţiuni mici de diafize sau de
epifize.
Rotula este reprezentată printr-un os Întreg şi un fragment (lungimea
maximă/lăţimea maximă/grosimea maximă = 73/51/50.
Tibia cuprinde 41 fragmente din care numai 8 buc. reprezentate prin
extremităţi distale au putut fi măsurate (lăţimea maximă/grosimea maximă =
56/39; 57 /40; 59/42; 60/42; 60/42; 65/45; 65/50; 71/42.
Oasele tarsiene în număr de 14 sînt reprezentate prin 10 oase astragal
şi 4 oase calcaneu. Toate oasele sîn t piese întregi, valorile măsurătorilor fiind
Înscrise în tabelul Nr. 8.
Metatarsul constituit din 13 fragmente din care numai 5 buc formate
din epifize proximale cu părţi din diafiză au putut fi măsurate. Valorile au
Tabelul Nr. 8
Măsurătorile oaselor tarsiene Ia bovinele din eastrul Bologa
2
I 1112131415161718 : 9110 I I
Nr.
crt.
Dimensiunile 1 3
I 4
1 Lungimea max. 42 34 50 48 43 45 43 - 50 52 126 111 111 122

2 Lăţimea max. 40 31 37 33 30 31 30 32 - 35 - 39 40 46
3 Grosimea max. 39 36 43 33 35 36 37 37 33 40 36 30 35 36
fost Înscrise În tabelul Nr. 6. Neavînd date complete, talia animalelor s-a
stabilit numai cu aproximaţie, fiind cuprinsă între 110-120 cm.
Coastele În număr de 139 fragmente aparţin ambelor rase (primigenius
şi brachyceros) majoritatea fiind Însă ale rasei brachyceros.
Cabalinele sînt reprezentate printr-un număr de 45 fragmente osoase,
grupate În modul următor: - 5 fragmente aparţinînd membrului toracic
(4 fragmente scapula şi 1 fragment humerus); - 2 fragmente membrului
pelvin (1 fragment tibia şi 1 os tarsian); - 11 buc. dinţi (3 buc. incisivi şi
8 buc. molari); - 27 fragmente coaste.
Scapula reprezentată prin 4 fragmente dintre care 2 buc. din spina
scapulară şi 2 buc. din unghiul toracic. Nu s-au putut face măsurători.
Humerus este constituit dintr-un singur fragment de epifiză distală cu
lăţimea maximă/grosimea maximă = 75/84.
Tibia este reprezentată printr-un fragment de epifiză proximală dete-
riorată în parte şi căreia i s-au putut măsura numai lăţimea maximă =
79 mm.
Tarsul este constituit dintr-un os navicular (scafoidul).
Dinţii incisivi sînt puternic tociţi şi indică după aspectul feţii mastica-
torii vîrsta de 15 ani.
Din cei 8 buc. molari numai 3 buc. sînt Întregi (2 Mu inf. şi 1 M11
sup.). Pentru cei inferiori măsurătorile tablei dentare au următoarele valori:
lungimea/lăţime = 26/13; 25/16; molarul superior are lungimea/lăţime =
29 /27.
Coastele nu prezintă nimic caracteristic.
Ovicaprinele se situează ca frecvenţă imediat după bovine cu un număr
de 252 oase şi fragmente, a căror repartiţie este următoarea: - extremitatea
cefalică 35 bucăţi (16 fragmente de oase neuro şi splanchnocraniu; 1 incisiv;
8 molari inferiori; 10 fragmente de mandibulă) - coloana vertebrală 16 buc
(7 buc. vertebre cervicale; 5 buc. vertebre toracale; 3 buc. vertebre lombare
şi un fragment de sacrum); - 70 fragmente şi oase Întregi aparţinînd mem-
brului toracic (12 buc. scapula; 33 buc. radius şi ulna; 22 buc. metacarp şi
3 buc. falange proximale), 86 buc oase şi fragmente aparţinînd membrului
pelvin (14 buc coxale; 7 buc. femur; 41 buc. tibia; 8 buc. oase tarsiene;
12 metatarse şi 4 buc. falange proximale), - 45 fragmente coaste.
Oasele craniului sînt numai fragmente: 5 buc de: occipital, temporal,
parietale, maxile şi os incisiv. Dinţii sînt reprezentaţi printr-un fragment de
incisiv şi 8 molari inferiori, toţi aparţinînd unor animale bătrîne. Mandi-
bulele sînt reprezentate prin 10 fragmente de ramuri orizontale, verticale,
condili, apofize musculare, ca şi porţiuni de alveole. Pe fragmentele existente
nu s-au putut face nici un fel de măsurători.
Dintre vertebrele cervicale s-au identificat un atlas şi două axisuri, pre-
cum şi 4 fragmente aparţinînd vertebrelor 4, 5 şi 6. Pentru vertebra atlas
şi cele două vertebre axis s-au făcut măsurători complete, valorile fiind În-
scrise în tabelul Nr. 9. Comparînd datele obţinute pentru cele două vertebre
axis, ele apar foarte apropiate, ceea ce ne indică că ambele animale aveau
aceiaşi talie şi conformaţie corporală, puţin diferită de a ovinelor actuale.
436
Tabelul Nr. 9
llăsurătorile vertebrelor cervicale (axis) Ia ovinele din castru Bologa MM
I I
Nr.
crt. Dimensiunile I
I 2
I
Obs.
1 Lungimea maximă a corpului 51 52,5

2 mică a arcului 37 32
3 " apofizei spinoase 41 41
"
4 odontoide 11 12
" "
5 „ „ transverse 34 34
6 Lăţimea suprafeţei artic. craniale 44 44
7 apofizei odontoide la bază 21 23
8 " cranială a canalului verteb. 18 17
9 " caudală JJ ,, ,, 16,5 13
10 "„ minimă a corpului vertebrei 24 25
11 „ cavităţii articulare caud. 24 28
12 înălţimea maximă 52 -
13 Înălţimea supr. art. craniale 30 30
14 „ apofizei spinoase măsurată
de la canalul vertebral 26 -
15 Înălţimea cranială a canalului vertebral 17 16
16 înălţimea caudală a canalului vertebral 12 11
Vertebrele toracale, lombare şi sacrum sînt numai sub formă de fragmente

cărora nu li s-a putut măsura nici o dimensiune.
Scapula este reprezentată prin 12 fragmente dintre care unul singur
(unghiul glenoidal) a putut fi măsurat, avînd lăţimea colului de 19 mm.
Humerus: 2 buc fragmente constituite din epifize distale şi o parte din
diafiză au dimensiunile: lăţimea minimă/grosimea minimă a diafizelor
17 /19; 15/16; lăţimea maximă/grosimea m3iximă a epifizei distale -
34/29; 34/-.
Radius şi ulna sînt prezente printr-un număr de 31 fragmente mici ce
nu au putut fi măsurate şi un fragment constituit dintr-o jumătate de diafiză
şi epifiza distală a cărora valori sînt: lăţimea/grosimea minimă diafiză =
17/10; lăţimea /grosimea maximă a epifizei distale = 25/20.
Metacarpul este constituit din 22 fragmente, din care 1 fragment este
aproape întreg, avînd epifiza distală parţial deteriorată, 1 fragment prezintă
epifiza proximală şi o jumătate din diafiză, iar 2 fragmente au epifizele dis-
tale şi jumătate din diafize. Restul fragmentelor sînt constituite din aşchii
osoase de dimensiuni variabile şi care nu au putut fi măsurate. Pentru cele
4 fragmente măsurate datele sînt înscrise în tabelul Nr. 10.
Falangele proximale de la membrul toracic şi pelvin sînt constituite din
5 fragmente şi 2 oase întregi. Oasele Întregi aparţin membrului toracic a ace-
luiaşi animal, avînd următoarele valori: lungimea sagitală 34-34; lăţimea/
grosimea maximă a extremităţii proximale 13/14-13/16; lăţimea/grosimea
minimă a diafizei 12/10-12/10; lăţimea/grosimea max. a extremităţii dis-
tale 12/12-12,5/12; perimetru diafizei 38/40.
Coxalul reprezentat prin 14 fragmente: 5 fragmente de cavitate aceta-
bulară, 7 fragmente din ilium (paleta şi corpul), 2 fragmente de pubis.
Tabelul Nr. 10
1'1Asurătorlle metacarpelor de la ovinele, suinele, cllnl şi mistreţ MM
Nr.
crt. I Dimensiunile
1 Lung. sagitală - - - - - 65 - 71 70 95 76
2 Lăţ. max. epif. prox. 28 25 - - 13 13 - 7,5 8 25 10
3 Gros. prox. „ „ 21 16 - - - 14 - 11 10 18 14
4 Lăţ. min. diafiză 17 13 14 13 13 7 - 6 6 15 7
5 Gros. ,, ,, 13 11 11 11 9 4 - 6 6 10 6
6 Lăţ. max. epif. distală - - 27 25 15 14 13 8 8 20 8
7 Gros. max. epif. distală - 16 16 16 16 10 15 10 10 18 10
8 Circonf. diaf. 54 44 - - 40 23 - 27 27 66 26
Femurul este prezent prin 7 fragmente: 2 buc diafiză, 3 buc e!;'ifize

proximale şi 2 buc epifize distale. Nici un fragment nu s-a putut masura.
Tibia. Din cele 41 fragmente, numai 3 buc au putut fi măsurate: (extre-
mităţi distale cu porţiuni din diafiză) lăţimea/grosimea maximă = 25 /29;
26/22; 28/21; lăţimea/grosimea minimă a diafizei = 17 /13; 15/13; 16/12.
Metatarsul este constituit din 12 fragmente din care 2 buc. (epifize pro-
ximale cu porţiuni din diafiză) au următoarele valori: lăţimea/grosimea ma-
ximă = 20/21; 22/22; lăţimea/grosimea minimă a diafizei = 12/10; 13/11.
Coastele sînt majoritatea fragmentate cu excepţia a 4 bucăţi ce constituie
primele 2 perechi. După dimensiunile acestora respectivele animale erau de
talie mică şi vîrstă tînără (miei).
Suinele. După ovicaprine, suinele prezintă cel mai mare număr de oase şi
fragmente osoase (156 bucăţi).
Pe regiuni corporale se clasifică astfel: - extremitatea cefalică 57 buc.
(19 fragmente de oase ale craniului, 15 fragmente de mandibule, 4 incisivi
şi 2 molari); - coloana vertebrală 3 fragmente (2 fragmente de vertebre
cervicale şi 1 fragment de ver.tebră toracală); - membrul toracic 38 buc.
(9 fragmente scapula, 15 fragmente humerus, 7 fragmente radius şi ulna,
7 buc. metacarp); - membrul pelvin 22 buc. (7 fragmente coxal, 5 frag-
mente femur, 8 fragmente tibia, 1 buc. os tarsian, 1 buc. metatars); - coaste
36 fragmente.
Oasele craniului se prezintă toate sub formă de fragmente de mărimi
variabile, atît din neuro cît şi din splanchnocraniu. Merită menţiune numai
un fragment de maxilă pe care s-au păstrat premolarii, caninul fiind lipsă.
Lungimea şirului de premolari este de 31 mm, iar diametrul mare al alveolei
caninului de 15 mm. După forma şi dimensiunea alveolei animalul are vîrsta
de 2 ani.
Mandibulele, deşi sînt în număr destul de apreciabil, majoritatea ca
fragmente nemăsurabile, cu excepţia a 4 bucăţi ce provin de la animale adulte
(2 ani) şi a căror dimensiuni le dăm mai jos: lungimea şirului de premolari
35, 33, 35, - ; lungimea/lăţimea molarului I 15/11, 14/11, 16/11, dia-
metrul mare al alveolei caninului 16,-, 13,-.
Dintre fragmentele nemăsurabile reţine atenţia 2 buc. care deşi sînt

deteriorate au putut fi identificate ca aparţinînd unor animale tinere în vîrstă
de circa 8 luni, conformaţie gracilă şi talie mică. Am remarcat aceste piese
şi considerăm că ele aparţin unei rase de suine complet diferită de rasa co-
mună din aşezare, care sînt animale mai robuste şi de talie mai mare.
Dinţii, ca piese izolate, nu prezintă nimic caracteristic; provin de la
animale adulte. Incisivii sînt inferiori, caninii 7 buc. sînt superiori, restul de
10 buc. sînt inferiori. Molarii (Mn şi Mm) sînt inferiori, nu au urme de to-
cire şi provin de la un animal de talie mare.
Vertebrele cervicale şi cea toracală sînt foarte deteriorate, Încît nu li s-a
putut determina locul În cadrul coloanei vertebrale şi nici să fie măsurate.
Scapula. Din cele 9 fragmente, 8 sînt nemăsurabile şi provin din diferite
regiuni ale osului (unghiuri glenoidale, toracale şi cervicale, spine scapulare,
etc), iar unul reprezentat prin unghiul glenoidal are dimensiunile: lungimea/lă
ţimea cavităţii articulare=25/21 şi lăţimea colului de 18 mm.
Humerusul. Din totalul, de 15 fragmente numai 4 fragmente reprezintă
extremităţi distale, sînt bine conservate şi au putut fi măsurate. Valorile sînt
următoarele: lăţimea/grosimea maximă=36/31; 36/37; 35/40; 38/36.
Radius şi ulna sînt reprezentate prin 7 fragmente degradate şi nemă
surabile.
Metacarpienele sînt în număr de 4 buc. din care numai 3 buc. s-au păs
trat mai bine. Metacarpul 3 este Întreg, metacarpul 1 are o jumătate din dia-
fiză şi epifiza distală, iar metacarpul 2 numai epifiza distală. Măsurătorile
sînt Înscrise În tabelul Nr. 10.
Coxalul. Din totalul de 7 fragmente, 2 sînt cavităţi cotiloide şi au ur-
mătoarele dimensiuni: lung. cavităţii articulare 31/28; lăţimea - , 27. Restul
de 5 fragmente sînt 2 buc. păTţi din iLium şi 3 hu:c. din iS1Chium.
Femurul este reprezentat prin 5 fragmente degradate; nu au putut fi mă
surate.
Tibia. S-au identificat 8 piese, dintre care: 1 buc. os Întreg, 1 fragment
de diafiză cu epifiza distală şi 6 fragmente de diafiză. S-au făcut măsurători
ale osului Întreg şi a unui fragment cu diafiză şi epifiza distală. Valorile
sînt înscrise în tabelul Nr. 11.
Tabalul Nr. 11
MAsuriitorlle tibiei la sulne şi elini din castrul Bologa MM
Cîine Sulue Iepure
Nr.
crt.
I Dimensiunile
I I
I I
I 2
I I
1 Lungimea sagitală 173 110 - 103

2 Lăţ. max. epifiză prox. 33 32 - 16
3 Gros. ,, '' 35 27 - 16
" 19
4 Lăţ. min. diafiză 13 12 G
5 Gros. ,, ,, 14 10 13 5
6 Lăţ. max. epif. dist. 26 22 25 13
7 Gros. ,, '' 20 18 24 7
8 Circonf. diafizei " 44 40 - 20
Fauna d~n castrul roman Bologa 439
Oasele tarsiene. S-a identificat un fragment de calcaneu (tuberozitatea).

Metatarsul este prezent printr-un singur fragment nemăsurabil din me-
tatarsianul 4.
Coastele. Din cele 36 fragmente, 10 buc. aparţin unor animale de talie
mică, restul la animale de t:ilie mare.
Cîinele. Oasele de cîine aparţin unei singure rase, Canis familiaris L.
1n număr de 60 bucăţi şi În majoritatea cazurilor oase Întregi cele fragmen-
tate fiind, după părerea noastră, produse accidental după moarte sau în tim-
pul săpăturilor. Pe segmente corporale repartiţia lor este următoarea: - ex-
tremitatea cafalică 8 buc. (3 mandibule, 2 canini, 3 molari): - coloana ver-
tebrală 6 buc. (2 vertebre cervicale, 2 vertebre toracale şi 2 vertebre lom-
bare): - membrul toracic 21 buc. (3 scapula, 6 humerus, 8 radius şi ulna,
2 metacarpe): membrul pelvin 15 buc. (3 coxal, 2 femur, 1 tibia, 6 oase tar-
siene, 3 metatarse); - coastele 10 fragmente.
Mandibulele. Din cele trei piese, una este foarte deteriorată şi nu a fost
măsurată. Celelalte două, întregi, la una există numai Molarul II iar la cea-
laltă lipseşte Premolarul I şi Incisivii. După măsurătorile efectuate ambele
mandibule provin de la cîini de aceiaşi rasă, animale puternice şi robuste (ta-
belul Nr. 12).
Tabelul Nr 12
MAsurAtorlle mandibulei Ia eline din castrul Bnloga MM
Nr.
crt.
I Dimensiunile
I 1.
I 2.
1 Lungimea mandibulei 143 149

2 şirului de premolari şi molari 75 79
3 "
Lungimea şirului de premolari 36 37
4 „ molari 39 42
5 Înălilmea în~tea P1 21 19
6 „ înapoia Mn1 27 24
7 Lungimea caninului 19 -
8 Diametrul alveolei caninului 11 12
Vertebrele cervicale, toracale şi lombare sînt deteriorate şi nu s-au mă

surat.
Scapula. Din cele 3 piese existente, la una lipseşte unghiul glenoidal, a
doua este un os aproape întreg, iar ultima numai un fragment de spină scapu-
lară (tabelul Nr. 13).
Humerusul este prezent prin 6 piese, din care 3 sînt fragmente de diafiză
nemăsurabile, 2 sînt oase Întregi (dreptul şi stîngul2 de la acelaşi individ, iar
unul este fragment de diafiză cu epifiza proximala. (tabelul Nr. 14).
Radius şi ulna reprezentat prin 8 piese, dintre care 6 sînt fragmente mă
·;urabile, unul este radiusul stîng (os Întreg) şi unul este ulna (os Întreg). -
tabelul Nr. 15. Oasele aparţin la indivizi diferiţi, unul de talie mică (45 cm)
şi altul mijlocie (60 cm).
440
Tabelul Nr. 13
Măsurătorile scapulei la eline din eastrul Bologa MM
Nr.
c:rt.
1
I Lungimea totală
Dimensiunile
I I.
135
I
-
2.
2 „ spinei scapulare 125 -

3 Lăţimea maximă a osului - 84
4 „ fosei supraspinoase 51 44
5 „ „ infraspinoase - 31
6 „ colului scapulei 29 -
7 Lungimea cavităţii artic. 29 -
8 Lăţimea cavităţii artic. 21 -
Tabelul Nr. 14
Măsurătorile bwnerusului la eUne, pasăJ'e şi iepure din castrul Bologa MM
Nr.
c:rt.
I Dimensiunile
I I I
Cîine
2
I 3
I~1 I~ure
1 Lungimea sagitală 155 155 - 88 75
2 Lăţ. max. extremitate prox:. 23 23 25 25 13
3 Gros.,, .• „ 37 37 17 15 16
4 Lăţ. minimă diafizll 13 13 8 9 6
5 Gros. „ „ 14 14 8 7 5
6 Lăţ. max. epifizll distalll 37 37 - 19 12
7 Gros. „ „ „ 30 30 - 11 9
8 Circonferinţa diafizei 46 48 - 27 21
Tabelul Nr. 15
Măsuriltorlle radiusului şi ulnei la bovine şi eline din castrul Bolnga MM
I
Bovine ctlne
Nr.
c:rt.
I Dimensiunile
I Radius Radius I Ulna
1 Lungimea sagitală 310 153 182

2 Lăţ. max. epifiză prox. 62 28 24
3 Gros. „ „ „ 32 20 9
4 Lăţ. minim.A diafiză 37 14 11
5 Gros. „ „ 21 7 8
6 Lăţ. max. diafiză dist. 59 20 14
7 Gros. „ „ „ 41 14 16
8 Circonferinţa diafizll 112 40 26
Metacarpul este prezent prm două oase întregi (metacarpele 2 şi 3). -

tabelul Nr. 10.
Coxalul reprezentat prin 2 piese dintre care una este un os Întreg, lipsind
numai tuberozitatea ischiatică, iar al doilea este un fragment cu ischium şi
cavitatea cotiloidă. Măsurătorile sînt înscrise în tabelul Nr. 16.
Tabelul Nr. 16
.Misuril.torlle eoxalulul l a eline din castrul Bologa MM
~1 Dimensiunile 2
1 Lungimea osului iliu.m 90

2 Lăţimea paletei iliumului 51
3 „ corpului „ 20
4 Lungimea osului ischiu.m 55 55
5 Lăţimea „ „ 45 45
6 Lungimea cavităţii cotiloide 25 25
7 Lăţimea „ „ 22 22
8 Grosimea mini.mă a paletei iliu.m 5
9 ,. ,, ,, a corpului ,, 9
10 tablei ischium 4
11 tuberozităţii 12 12
"
ischiu.mului "
12 Lungimea arcadei ischiatice 45 45
Femurul: 3 fragmente de diafiză nemăsurabile.

Tibia este reprezentată prin 2 oase Întregi, dintre care unul aparţine unui
animal tînăr, Întrucît epifiza proximală lipseşte, iar al doilea unui animal
adult. Ambii indivizi aparţin unei rase mijlocii.
Oasele tarsiene cuprind numai fragmente destul de mici de astragal ş1
calcaneu.
Metatarsul: 1 os Întreg (tabelul Nr. 10) şi 2 fragmente de diafiză.
Coastele sînt În totalitate numai fragmente de dimensiuni variabile.
Păsările domestice, sînt reprezentate prin specia Gallus gallus L. Numărul
de piese osoase este foarte mic (4 buc), toate oase Întregi. Tarso-metatarsienele
aparţin la doi indivizi (o găină şi un cocoş bătrîn). După dimensiunile oaselor
se poate aprecia că galinaceele din aşezarea Bologa aveau o talie şi o cofor-
maţie corporală apropiată de aceea a raselor comune actuale. Tabelul Nr. 14.
Animalele sălbatice
Cerbul. lin ordinea frecvenţei resitlllI'ilor de animale sălbatice oasele de

cerb ocupă primul loc (284). Cu rare excepţii oasele sînt foarte fra~mentate
şi din această cauză nu s-au putut face măsurători decît la un numar destul
de mic dintre ele. Fragmentarea aceasta excesivă se datoreşte, ca şi În cazul
oaselor de bovine, necesităţilor culinare, această specie ocupînd locul al doilea
în ordinea numărului de oase găsite În aşezarea Bologa.
Repartiţia pe segmente corporale este următoarea: - extremitatea cefa-
lică 117 buc. (17 buc. oase ale craniului, 20 buc. mandibule, 4 buc. incisivi,
74 buc. molari, 2 buc. coarne); - coloana vertebrală 16 buc. (7 vertebre cer-
vicale, 7 vertebre toracale şi 2 vertebre lombare) - membrul toracic 57 buc.
(16 buc. scapula, 12 buc. humerus, 9 buc. radius şi ulna, 15 buc. metacarp,
4 buc. falange proximale, 1 buc. falanga media): - membrul pelvin 66 buc.

(10 buc. coxal, 11 buc. femur, 20 buc. tibia, 11 buc. oase tarsiene, 17 buc.
oase metatarsiene): - coaste 28 buc.
Oasele craniului sînt În totalitate fragmente. Dintre ele merită menţionat
un fragment de maxilă la care este ataşat şi un fragment de os incisiv. Pe
fragmentul de maxilă se găsesc numai Pu şi P nr permanenţi, ultimul fiind
în C1.11rs de apariţie. Estimăm că animalul avea vîrsta de 2-21;2 ani. Dato-
rită faptului că nu s-au găsit nici. un craniu şi oase complecte, măsurătorile
ş1 stabilirea indicilor privind conformaţia animalelor a fost imposibilă. Man-
dibulele deşi sînt în număr destul de mare (20 buc.), 19 buc. sînt fragmente
de ramuri orizontale. O piesă este o ramură orizontală cu Pm Pur, M 1 şi
M u După dimensiunile molarului I lungime/lăţime= 19 /13 şi ale molarului
II lungime/lăţime=24/14 ca şi a gradului de tocire a feţii masticatorii, man-
dibula aparţine unui animal bătrîn. Dinţii incisivi sînt toţi de înlocuire şi
prezintă grade de tocire avansată. Dinţii molari aparţin în proporţii egale unor
animale tinere Şi bătrîne. Coarnele În număr de 2 buc„ sînt fragmentate. Pri-
mul este un corn de înlocuiTe, foane detcriorat, probabil de faptul, că a !;tat
Într-un mediu mai umed. Suportul osos este demineralizat şi foarte fragil.
Prezintă numai un fragment de ramură principală cu lungimea de 122 mm şi
un fragment din ramura ochiului cu lungimea de 121 mm. Circonferinţa ro-
zetei măsoară 240 mm, diametrul vertical al ramurii principale 65 mm, cel
orizontal nu a putut fi măsurat, cornul fiind secţionat în lungime. Al doilea
corn provine de la un animal ce l-a purtat în momentul vînării, Întrucît
ataşat cornului se găseşte un fragment de os frontal. Piesa s-a păstrat În con-
diţiuni mai bune. Dimensiunile sînt următoarele: Ramura principală este sec-
ţionată la distanţa de 490 mm, circonferinţa rozetei 230 mm, diametrul ver-
tical 51 mm, diametrul orizonroo.l 48 mm. Ramura ochiului are cfiliconferinţa de
120 mm şi lungimea de 40 mm. Ramura de ghiaţă are circonferinţa de 110 mm
şi lungimea de 38 mm. Ramura secundară are circonferinţa de 115 mm şi
lungimea de 34 m. Toate ramurile au fost secţionate, probabil pentru a fi fo-
losite ca unelte.
Vertebrele cervicale (3 buc. axis, 1 buc. atlas şi 3 buc. vertebra 7-a),
vertebrele toracale şi ceie lombare sînt foarte deteriorate şi din această cauză
nu au putut fi măsurate. După aspectul lor general şi cu multă probabilitate
se pare că au aparţinut unor animale de talie mare.
Scapula. Toate cele 16 fragmente sînt unghiuri toracale, porţiuni din
fosele suprascapulară şi infrascapulară, din unghiurile glenoidale şi din spi-
nele scapulare.
Humerusul este deasemenea foarte fragmentat. Singurele fragmente apar-
ţinînd unor epifize distale şi care au putut fi măsurate au lăţimea/grosimea
maximă= 75 /7 3 şi 70 /72.
Radius şi ulca reprezentate prin 9 fragmente, dintre care numai 2 măsu
rabile; o epifiză distală cu lăţimea/grosimea maximă=56/34 şi o epifiză pro-
ximală: 72/40.
Metacarpienele. Din cele 15 fragmente numai 5 au putut fi măsurate:

2 epifize proximale cu lăţimea/grosimea maximă=61/36; 59/36 şi 3 epifize
distale: 49 /25; 76/36; 47 /30.
Falangele proximale şi cea media nu oferă mm1c caracteristic. Valorile
măsurătorilor sînt inscrise în tabelul Nr. 18.
Coxalul este reprezentat prin 10 fragmente, dintre care: 2 fragmente de
cavitate acetabulară cu raportul lungime/lăţime=47 /40 şi 52/46, 4 fragmente
de paletă şi corp al iliumului, 2 fragmente de ischium şi 2 fragmente de pubis.
Femurul. Din cele 11 fragmente, 9 sînt de diafiză şi 2 epifize distale cu
lăţimea/grosimea maximă=98/92; 76/65.
Tibia este reprezentată prin 20 fragmente din care numai 4 buc. sînt epi-
fize distale şi 16 buc. diafize. Nici un fragment nu este măsurabil.
Oasele tarsiene sînt constituite din 6 buc. astragal şi 5 buc. calcaneu,
dintre care numai un calcaneu este măsurabil; lungimea/lăţimea/grosimea ma-
ximă=98/30/42.
Metatarsienele sînt toate fragmente: 4 buc. epifize distale, 2 buc. epifize
proximale şi 8 buc. diafize.
Epifizele proximale au raportul lăţime/grosime maximă=34/36; 50/42;
56/43; 40/39. Epifize! edistale au acelaşi raport=55/33; 54/43; 54/47; 53/30.
Coastele sînt În totalitate fragmentate.
Mistreţul. Oasele de mistreţ sînt reprezentate prin: 2 cranii, din care unul
are numai cutia craniană, iar la al doilea s-a păstrat şi o parte din maxila
stîngă cu Mr şi MII: După măsurătorile făcute rezultă că ele aparţin unor
animale de talie mare 80-100 cm şi foarte robuste; 1 fragment de scapula
cu raportul lungime[lăţimea cavităţii articulare= 28 /26; 2 fragmente de hu-
merus (diafize) nemasurabile; 1 fragment de mandibulă, ramură orizontală,
cu premolari şi molarul I, craniul lipseşte. Lungimea şirului de premolari 42;
lungimea/lăţimea molarului I= 18 /12; diametrul alveolei caninului 29. Di-
mensiunile ne indică vîrsta animalului de 3-31/ 2 ani; 1 fragment de maxilă
cu molarii II şi III. Raportul lungime/lăţime=20/14; 30/16. 1 buc. metacar-
pianul 2, os Întreg, valorile sînt trecute în tabelul 10; 1 fragment de diafiză
de femur; 5 fragmente de canini din care 3 buc. sînt Într-o stare relativ bună,
iar 2 buc. deteriorate. Se remarcă un canin superior de dimensiuni apreciabile,
ce indică că animalul ar avea vîrsta de 5-6 ani; 3 buc. molari (2 molari II
şi 1 molar III superior.
Ursul. Oasele de urside s1nt prezente în aşezare printr-o singură piesă
constituită dintr-un fragment de maxilă împreună cu osul incisiv. De pe piesă
lipsesc dinţii incisivi, caninii şi premolarii. Diametrul mare al alveolei caninu-
lui este de 32 mm.
Zimbrul. Oasele de zimbru sînt puţine în aşezare (6 buc): 1 fragment de
maxilă cu 2 molari; 2 fragmente de mandibulă cu molarul II şi III. Dimen-
siunile pentru molarii superiori sînt: lungimea/lăţimea MII= 24 /21; M rn=
29 /23. Pentru molarii inferiori aceleaşi dimensiuni sînt: MII= 24 /27: iar
Mm =35/15. Un cep cornos cu dimensiunile Înscrise În tabelul Nr. 4. Un
fragment cu scapula reprezentat prin unghiul glenoidal cu raportul lungime/
lăţimea cavităţii articulare=58/45.
ŞI
444 P. GEOROCEANU COLAB.
Iepurele. Oasele de iepure sălbatic sînt În număr -de 3 buc, 2 oase în-
tregi (humerus şi tibia) şi un fragment de coastă. Dimensiunile oaselor întregi
sînt Înscrise în tabelul Nr. 11, 14.
Discuţia rezultatelor şi concluzii
Cercetarea materialului osos inventariat şi pus la dispoziţia noastră, ca

şi e.x:plicaţiile
de ordin istoric date de către N. Gudea, ne-au dat posibilitatea
de a întreprinde un studiu analitic detaliat al resturilor de faună din castrul
roman de la Bologa. Regretăm lipsa unui număr mai mare de oase măsurabile,
ceeace ne-ar fi permis să tragem concluzii mai aproape de realitatea mediului
înconjurător din spaţiul respectivului castru.
Studiul pe care ne-am propus să-l Întreprindem privind fauna din castre-
le şi aşezările romane şi daco-romane din Transilvania şi, din care prezenta
lucrare este prima, vizează două aspecte principale şi anume: a) stabilirea
după resturile de faună existente a speciilor şi frecvenţei lor În cadrul unui
anume teritoriu geografic şi b) aria de răspîndire, rasa şi caracteristicele cor-
porale ale animalelor domestice şi sălbatice din acelaşi teritoriu şi utilizarea
lor (transporturi, munci agricole, ca hrană animală). Credem că prin aceasta
vom aduce o modestă contribuţie la cunoaşterea unor aspecte ale vieţii mate-
riale a locuitorilor acestui castru.
Repetăm observaţia pe care de altfel am mai făcut-o În partea intro-
ductivă a studiului nostru şi anume că piesele osoase ce provin de la speciile
de interes economic şi culinar atît cele domestice: bovinele, ovinele, suinele,
ca şi de la speciile sălbatice cerbul sînt fragmentate în majoritatea cazurilor.
Acest fapt ne indică că ele constituiau „resturi menajere". Într-adevăr pe su-
prafaţa lor se pot vedea urme de tăiere sau spargere.
Pentru specia cabalină numărul mic de fragmente osoase, ca şi faptul că
pe suprafaţa lor nu se găsesc urme de tăiere, ne face să credem că aceste ani-
male nu erau folosite în hrană. De altfel din informaţiile primite, castrul
Bologa a fost locuit de către o unitate de cavalerie, calul fiind socotit drept
un mijloc de luptă. Resturile găsite provin probabil de la cadavrele unor
animale ce Întîmplător au ajuns în locurile de strîngere a resturilor menajere,
iar fragmentarea lor s-a produs datorită condiţiilor de conservare de-a-lungul
timpului.
Resturile de la specia cîinelui sînt cu siguranţă provenite de la cadavre.
După materialul studiat şi În baza considerentelor expuse mai sus ne
este greu să apreciem cu exactitate numărul de indivizi, pe specii din aşeza
rea respectivă. Totuşi vom încerca să dăm cîteva date informative: bovine=76;
ovine=17; suine=16; cîine=7; păsări domestice=2; cerb=20, mistreţ=2-3;
zimbru=2; urs=l, iepure sălbatic=!. Pentru cal numărul de indivizi apre-
ciem că a fost de 5.
Sub aspect culinar speciile cele mai folosite erau în ordinea frecvenţei:
bovinele, crevideele, ovicaprinele şi -suinele domesti-ce. Carnea celorlalte specii
se folosea numai Întîmplător În hrană.
Sub aspect morfo-structural, datele de biometrie Înregistrate ne permit

să facem unele constatări asupra taliei şi conformaţiei corporale a speciilor
domestice şi sălbatice.
Bovinele aparţin la două rase: bos primigenius şi bos brachyceros. Cele
mai multe exemplare aparţin rasei brachyceros. Trebuie să facem o precizare
şi anume că rasa de bovine primigenius are ca strămoş pe bos taurus primi-
genius (bourul). După părerea lui Herre bos primigenius ar fi strămoşul co-
mun al tuturor raselor de bovine existente. Alţi autori consideră că bos pri-
migenius nu a dat naştere decît la rasele de bovine de stepă. Habermehl care
a studiat rasele de bovine din perioada romană, În Germania, afirmă că existau
două rase distincte de bovine şi anume: bos primigenius şi bos brachyceros.
Bos primigenius era rasa pe care au adus-o soldaţii şi coloniştii romani în
provinciile cucerite, iar bos brachyceros era rasa de bovine autohtone. Aria
de răspîndire a rasei brachyceros era Europa sudică şi vestică, pr~cum şi pe-
ninsula Balcanică, iar vechimea ei este mai mare decît a rasei primigenius.
Descoperiri recente atestă prezenţa ei din cele mai vechi timpuri şi pe terito-
riul ţării noastre ca şi în ţările vecine (Polonia şi Jugoslavia).
Sîntem de acord cu acest punct de vedere şi considerăm că observaţiile
noastre concordă cu descoperirile altor cercetători, deşi sînt făcute în teritorii
geografice diferite. Pentru susţinerea acestei afirmaţii putem aduce argumente
de ordin morfologic din date culese de noi asupra bovinelor din aşezarea Bo-
loga. Aceste două rase diferă între ele prin caractere osteologice, de talie şi
conformaţie. Bos primigenius are o osatură puternică, coarne lungi, talie la
greabăn Între 1,40-1,80 m şi o conformaţie corporală masivă. Rasa brachy-
ceros are osatura mai gracilă, constituţie mai puţin robustă şi talia la greabăn
Între 1,15-1,20 m. Metişii acesteia cu rasa primi~enius au realizat o varieta-
te cu talia sub 1,30 m, iar constituţia mai robusta decît a rasei brachyceros.
ln castrul Bologa noi am găsit urme din toate aceste trei rase, cu predomina-
rea rasei brachyceros şi a metişilor ei. Pe marginea acestor constatări se poa-
te trage şi o concluzie de ordin zootehnic. Apariţia de metişi atestă faptul că
romanii aveau şi preocupări în domeniul creşterii animalelor prin ameliorarea
raselor locale. De fapt constatări similare s-au făcut şi în alte aşezări din
vastul imperiwr roman.
Cabalinele erau animale de talie mijlocie, 45-1,50 m şi conformaţie de
şea. Este aşa numitul oal de trnpă (cavalerie) roman după Hilzheimer.
Ovicaprinele aparţin unor rase de animale puţin diferite ca talie şi con-
formaţie corporală faţă de rasa comună actuală. După dinţii găsiţi animalele
erau În vîrstă de 2-4 ani, puţine de vîrstă tînără.
Suinele erau În general animale În vîrstă de circa 2-3 am. Se constată
existenţa a două rase; una de talie mai mică şi alta de talie mai mare. Con.
formaţia ambelor rase era gracilă.
Clinele. Toate oasele de cîine ne arată că animalele respective aveau o
t~lie de 50--:-60 cm şi o conformaţie corporală robustă. Procentul de animale
tmere era mic.
Cerbul. Din datele biometrice rezultă că cervideele erau animale adulte,
unii masculi bătrîni cu o osatură puternică şi conformaţie robustă.
Mistreţul. Oasele de mistreţ, atît craniile, cît şi celelalte fragmente ne

arată că animalele respective erau de talie mare şi conformaţie puternică. Toţi
indivizii erau adulţi.
Zimbrul se pare că nu era o s.eecie prea des Întîlnită în zonă. Din di-
mensiunile oaselor existente rezultă ca cei doi indivizi erau animale adulte,
cu o talie în jur de 1,70 m şi conformaţie robustă.
Ursul era un animal bătrîn, apreciere făcută după dimensiunile alveolei
caninului superior.
Iepurele. Conformaţia corporală şi talia sînt foarte apropiate de a lepo-
ridelor sălbatice actuale.
înafara aspectului de natură culinară şi morfo-structural, cercetările noas-
tre au mai scos În evidenţă şi faptul că bovinele erau folosite şi la munci
(transporturi sau munci agricole). Studiul detailat al suprafeţelor articulare
ale oaselor de la bovine, în special la animalele adulte, ne-au evidenţiat aspec-
te de uzură, datorită eforturilor la care au fost supuse (tracţiune în special).
Din datele studiului nostru se desprind următoarele concluzii:
1) Locuitorii castrului Bologa foloseau ca hrană de origine animală car-

nea bovinelor, ovinelor, suim.elor şi a unor animale sălbatice, cerb, îndeosebi.
2) Procentul ridicat de resturi de cerb atestă că vînătoarea constituia,
pentru militarii romani, un mijloc important de procurare a hranei de ori-
gine animală, alături de carnea animalelor domestice.
3) În afara preocupării de bază (activitatea militară) locuitorii castrului
Bologa se ocupau şi de creşterea animalelor prin realizarea de încrucişări de
metisare între rasele importate şi cele autohtone de bovine.
Toate acestea scot la iveală noi date şi informaţii despre biotopul aşe
zării şi Împrejurimile ei, permiţînd prin cercetări ale paleofaunei să tradu-
cem cît mai fidel „destinul vîrstelor" în timpul istoric al ţării.
PAUL GEOROCEANU - MARIN GEOROCEANU - CLAUDIU L/SOVSCHJ
Bibliografie
1. J. BOESSNECK, Ein Beitrag zur Errechnung der Widerristhohe nach Metapodienmaj3en

bei Rinden în Zschrft. f. Tierzuchtung u. Zuchtungsbiologie, 1956, 68. 1.
2. ]. U. DUERST, Vergleichenden Untersuchungsmethoden am Skellet în Handbuch d. Biol.
Arbeitsmethoden Abtlg. 7 Methoden der vergi. morphol. Forschung. H. 2. S. 1926,
125-530.
3. N. GUDEA în Apulum, 10, 1972, p. 121-150.
4. N. GUDEA, Castrul Roman de la Bologa. Săpăturile arheologice din anul 1969, în
Crisia, 10, 1973, p. 110-137.
5. L. ,H. HABERMEHL, Die Tierknochenfunde in romischen Lagerdorf Butzbach, in Saal-
burg Jahrbuch, XVIII, 1959-1960, p. 67-108.
6. M. HILZHEIMER, Die im Saalburgmuseum aufbewahrten Tierreste aus romischer Zeit în
Saalburg jahrbuch, IX, 1933, p. 106-145.
7. W. HEERE, Abstammung und Domestikation der Haustiere, in Handbuch der Tierzuchtung,
1. Bd, Hamburg-Berlin, 1958, Herausgegeben v. j. Hammond, I. Johansson u. F. Haring.
8. I. KIESEWALTER, Skelettmessungen an Pferden als Beitrag zur theort:ticht:n Grundlage

der Beurteilungslehre des Pferdt:s Didd'. Leipzig. 1888.
9. OLGA NECRASOVA, S. A. HAIMOVICI, Studiul resturilor osoase de animale descope-
rite în aşezarea feudală timpurie de la Dridu, în Săpăturile de la Dridu, Bucureşti,
202-241.
LA FAUNE DES CASTRA ET DES VILLAGES ROMAINES DE TRANSYLVANIE

(!.) La faune de castrum Bologa
(R e·s u m e)
Les recherches arhfologiques entreprises dans le castrum romain pres du vilage Bologa
(departement Ouj), entre 1969-{972, on a decouvert un nombre de 1478 pieces oseuses des
·Lnimaux qui constituaient des restes menageres. Leurs etude nous a fournis des dbnnees qui
11ous ont conduit a la conclusion que a ce moment la, dans ce castrum on troU1Vait des bovins,
des cerfs, des ovicaprines et de porcins. La viande de ces animaux constituaient la nouriture
de choix pour Ies soldats romains. A cote des ces animaux on consomait de fa venaison
(sanglier, ours, bison et lievre). En dehors des leurs occupations militaires, Ies soldats ro-
mains s'occupaient aussi d'elevage et de l'amflioration des animaux domestiques, en particuliere
des bovins.
PI. I.OASE JJ/o /JOl'IXE . .Vr.1-11 scapula; 12-1511111m·rus; 18ulna, 19oscarpian
PI. II. OASE DE BOVINE. Nr. 1-12 metruarpe; Nr. 13-27 falange proximal1; Nr.
28-33 falange medii; Nr. 34-36 falange terminale (distale),
PI. III. OASE DE BOVINE. Nr. 1-2 coxale; Nr. 3-4 femur; Nr . 5 rotula; Nr. 6-1 6
tibii; Nr . 17-18 metatarse; Nr. 19 - 26 astragale ; Nr. 27-30 calcanee.
Pl. IV. OASE DE BOVINE. Nr. 1-3 coaste; N1'. 4-11 cepi cornoşi; Nr. 12-21 fragmente mandibulă; Nr. 22-24
1JB1'telm1 CC'l'IJicale; N1'. 25-41 premola1'i şi mola1'i.
Pl. V. OASE CAL. Nr. 1-7 coaste; Nr. 8 tibie; Nr. 9-11 molari; Nr. 12 os tarsian.
Pl. VI. OASE DE OV/CAPH/NE Nr. 1 scapula; Nr. 2-5 vertebre cervicale; Nr. 6 hu-
marus; Nr. 7 radius; Nr. 8-12 metacarpe; Nr. 13-15 tibie; Nr. 16-17 metatarse; Nf'.
18-19 astragale; Nr. 20-21 calcaneu; Nr. 22-23/alange proximale; Nr. 24-27 coaste.
Pl. VII. OASE Dlo S[;/XI:·. l\·r. 1 spata; Xr. 2-3 coxal; Nr. 4 - 7 humers; Nr. 8femur;
Nr. 9 coaste; Nr. 10--13 tibii; Nr. 14 - 22 fragmente maxilă-manidbulă; Nr. 23 incisiv;
i\'r. 2.J - 25 m etacarp; Nr. 26 metatars.
PI. VIII. OASE DE C!INE ŞI URS. Nr. 1-2 spată; Nr. 3-4 coxal; Nr. 5--7 humerus;
Nr. 8 ulna; Nr. 9 radius; Nr. 10-11 tibii; Nr. 12-13 vertebre cervicale; Nr. 14-15 ver-
lrbre toracale; Nr. 16-17 vertebre lombare; Nr. 18-19 coaste; Nr. 20- 21 mandibulă; Nr.
22-23 metacarpiene; Nr. 24 metatars; Nr. 25 maxilă şi os incisiv urs.
\
PI. IX. OASE DE CERB. Nr. 1-2 corn; Nr. 3 spată; Nr. 4 humerus; Nr. 5-6 tibie;
Nr. 7 metacarp; Nr. 8 falanga proximală; Nr. 9-12 molari; Nr. 13-14 metatars.
PI. X. OASE DE MISTREŢ. Nr. 1-2 cranii; Nr. 3 maxilă; Nr. 4-5 canini inferiori;
Nr. 6- 7 canini superiori; Nr. 8 humerus.
PI. XI. OASE ZIMBRU. Nr. 1 scapula; Nr. 2 com; Nr. 3 calcaneu; Nr. 4 mandibuliJ;
Nr. 4 mandibulă; Nr. 5 maxilă.
PI. XII. OASE DE PASĂ UE JJOMESTICĂ ŞI IEPUJW S../J.llA TIC . Nr. 1 humerus
i#/>W•; Nr. 2 tibie; Nr. 3 coaste iepuri: Nr. 4 femur pasări; Nr . .S h111111·rus pasăre; Nr. 6
metatars pasăre.
DESPRE O GEMA GNOSTICA CU INSCRIPŢIE DIN MUZEUL
DE ISTORIE ŞI ARTA DIN ZALAU
ln anul 1978 cu ocazia revizum1 şi rearanJaru unor piese din coleeţiile

Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău a fost identificată pe spatele unei
geme romane o inscripţiei.
Gema provine din fosta colecţie a familiei Wesselenyi-Teleki de la Ji-
bou (jud. Sălaj) locul de descoperire fiind probabil Moigrad (Porolissum).
Gema a mai fost publicată aşa încît considerăm inutilă repetarea aici a Întregii
descrieri a ei2 • Deasemenea interpretarea istorică, concluziile stabilite de pri-
mul editor au rămas în Întregime valabile. Vom sublinia doar încă odată ele-
mentele de bază ale piesei şi vom adăuga doar datele pe care le oferă lectura
şi interpretarea inscripţiei.
Gema face parte din categoria aşa numitelor abraxas-uri3. A fost execu-
tată dintr-o varietate de jaspis negru cu pete roşii; dimensiunile ei sînt:
1,7X1,45 X 0,4 cm. Pe suprafaţa ei a fost gravată o reprezentare caracteristi-
că tipului de gemă abraxas: figura cu cap de cocoş, şerpi În loc de picioare,
cu scutul în mîna stîngă şi biciul În mîna dreaptă.
Prezenţa inscripţiei nu a fost observată în prima fază a studierii piesei
datorită faptului că exact peste ea a fost lipită o hîrtiuţă pe care era trecut
numărul de inventar al piesei. Tot aici trebuie să subliniem că atît în arti-
colul din SCIV cît şi în catalogul colecţiei de geme a Muzeului de Istorie şi
Artă din Zalău 'reprezentarea personajului Abraxas a fost dată invers: în am-
bele cazuri divinitatea apare cu capul spre stînga privitorului, În schimb a
apărut corect în ilustraţia care constituie coperta coleeţiei de geme.
Inscripţia a fost incizată pe partea dorsală a piesei. Lungimea textului este
de 1,15 cm; literele sînt înalte de 0,3 cm; caracterul literelor este greu de de-
finit. 1n forma în care apar, scrise cu capitale ele pot aparţine atît alfabetului
grecesc cît şi celui latin. Textul păstrat pe spatele gemei cuprinde literele:
EICA (citite astfel de la stînga spre dreapta În raport cu poziţia divinităţii);
acesta este după părerea noastră poziţia în care trebuie citită inscripţia.
l Piesa a fost inventariată iniţial sub numărul C.C. 264/1958; în prezent are numărul
de inventar 2024. Inscripţia a fost identificată de Eva Lak6 cu ocazia reinventarierii.
2 L. David, Un nou abraxas dt la Porolissum, în SCIV, 10, 1959, p. 463-467; ea
a mai fost reluată de L. Marinescu-Ţeposu (=L. David) - E. Lak6, Catalogul colecţiei dt
geme ro~. Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, Zalău, 1~173, p. 13, nr. 64, pl. III/64; cf.
şi N. Gostar - L. David, în ActaMuz, 2, 1956, p. 138.
a H. Leclerq, abrasax, În DACL, I, 1924, col. 137.
29 - Acta Musei Porollssensis III
E. LAKO - N. GUDEA
450
Pornind de la felul în care se executa în mod practic incizarea literelor

am ajuns la următoarea constatare: gravorul care a executat incizia a început
să graveze de la drea:p~a spre stînga. Drept urmaire primele două litere sînt
executate proporţionat şi spaţiat.
In momentul cînd a executat litera I a observat că spaţiul înceee să nu
mai fie suficient. Astfel că literele I şi E sînt mai strînse una În cealalta litera E
fiind foarte aproape de marginea piesei. Dacă admitem acest fel de a vedea
lucrurile nu este exclus ca gravorul să nu mai fi putut să excute ultima literă
din cuvînt care, credem noi, trebuia să fie litera N. Inscripţia Întreagă era
deci NEICA formă populară de pronunţia şi scriere a cuvîntului NICA4.
Inscripţia NICA este caracteristică textelor de pe gemele abraxas 5 •
Nu se poate preciza nimic în legătură cu raportul cronologic Între gra-
varea imaginii de pe faţa piesei şi incizarea inscripţiei de pe spatele ei. Dato-
rită acestui fapt rămînem deocamdată la constatarea că au fost executate În
acelaşi timp.
EV A LAKO - NICOLAE GUDEA
INSCRIPTION ON A GNOSTIC GEM IN THE MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTĂ

OF ZALĂU
(Su mm ary)
The authors complete the information about a gnostic gem recently published. On this
gem (gemma) an inscription has been discovered: [ n] EICA ( =NIKA), inscription charac-
teristic for the gemms of abrasax .type. Plate I. The existence at Pordlissum of such pieces
dating from the II-III centuries A.D. is a support in favour of the opinion that they be-
longed to oriental supporters of gnostic religion who reached Porolissum.
: '' Pentru aceeaşi formă populară şi analogiile respective vezi: N. Vlassa, Două noi
piese faleocreştine din Transilvania, în ActaMN, 13, 1976, p. 221 sq.
H. Leclerq, în DACL, I, 1924, p. 143.
Fig. I. a - b Gema gnostică cu inscripţie (scara 3 : 1)
c - d Gema gnostică cu inscripţie (scara 1 : 1)
AŞEZAREA DACICA, DACO-ROMANA ŞI PREFEUDALA
DE LA COPŞA MICA
I. DESCRIEREA GEOGRAFICA
In hotarul oraşulu~ Copşa Mică (jud. Sibiu), la cca. 1 km N-V de vatra fostului sat
Tîrnăvioara (denumirile mai vechi: Proştea Mică, Kleinprobstdorf, Kis-Ekemez5) în prezent
înglobat oraşului Copşa Mică, pe malul drept al Tîrnavei Mari, se ridică o culme deluroasă cu
panta dinspre rîu foarte abruptă, unită printr-o şea de legătură cu un deal al cărui vîrf,
denumit „Cetate" (Burg), a fost nivelat În antichitate. Acum el are forma unui platou lung
de 68 m, cu axul mare orientat spre NE-SV. Vîrful predomină intreg ţmu.tul, avînd pantele
dinspre E, S şi V foarte abrupte, iar cea dinspre N în parte mai linăl. In urma dispariţiei
vegetaţiei arborescente, pantele dinspre rîu au suferit, în ultimii ani, alunecări masive, care
au degradat dealul „Cetate" în aşa măsură, încît din platou nu s-a mai păstrat decît o por-
ţiune lată de opt-zece metri (fig. 1). La fenomenul de eroziune şi degradare a terenului au
contribuit şi izvoarele de apă freatică aflate pe pantele dinspre N şi E ale dealului.
II. DESCOPERIRI INTIMPLATOARE
De pe teritoriul or~ui Copşa Mică se cunosc: 1) un medalion funerar, reprezentînd

o femeie şi un bărbat, ce se datează în sec. II-III e.n.2; 2) fragmente ceramice, mărgele şi
oase ce provin dintr-un mormînt de inhumaţie din secolul IV e.n., găsite în 1973 Într-o
ruptură de deal în partea nord-vestică a oraşului3; 3) o monedă de bronz emisă de Crispus,
găsită Între Copşa Mică şi Mediaş'.
De pe teritoriul fostului sat Tîrnăvioara au fost semnalate: 1) topor de anfibolit (fără
precizări topografice) 5 ; 2) un mormînt, dezvelit pe „Schrauvenweg", în inventaru.! căruia
1 N. Lupu, Ein Korpergrab aus dem 3. Jahrhundert bei Kleinprobstdorf - Proştea

Mică (Rayon Mediasch), în Forschungen, 5, 1961, p. 156-157, fig. 1-2.
i C. Pop - V. Mega - I. Aldea, în ActaMN, 9, 1972, p. 505/8, 508/V, nr. 20.
Se păstrează la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
1 M. Blăjan, în Apulum, 13, 1975, p. 623, nota 29.
4 K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-Xlll, Bucureşti, 1958,
p. 31, nr. 13; D. Protase, Problema continuităţii În Dacia În lumina arheologiei şi numis-
maticii, Bucureşti, 1966, p. 163; G. Bak6, în Cumidava, 1, 1967, p. 106; N. Lupu, op. cit.,
p. 154.
5 C. Gooss, în AVSL, XIII, 1876, p. 247; Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte de romani,
1
~80, Bucureşti, p. 420; G. Teglas, în OTTE, 12, 1887, p. 199/267; I. Marţian, Repertoriu
.rheologic pentru Ardeal, Bistriţa, 1920, 533; Roska, Rep, p. 126/148; N. Lupu, op. cit„
p. 153.
~
Ul
N
•'CJP~A MICĂ {TÎRNÂVIOARA. PROŞTEA MICĂ)
;111///////ll/f//,
// /'~/,
U~/,
·PLf:.NUL TERASEI DE SUB PLATOUL DE. PE DEALUL .CETATE
f
~/ ~0"'
XI
,• .h
!
,,,,,_ '\
. .
~~."-' t / - '
~,~
tEGENDA
=
im s"'"'"
10 âpâturi ar/leotogiee 1974 Qvnrrâ de foc ///' //H/111/P//I »
'j
''
1
:""
· " •///!' /PI / 1
z/ " '
''
W''•;fl. "'A'l/////R11•HffA'l/////f/Ao///1///l///l/l/l/l/ll//l//1•1111'
.. ~
.~~~
'l, '
' l/ ~
' :<i
ţ
i I
~~ „. J
~
J Cii
~~~
·,t, I
/ i E
>
i z
~~~
I
I
I
;,I
~
1
V~....~QM Hd/l/f~
'l
,I
.,•
......
V/J/22/«Vlll//////!'.
= p/l/f///lf/////11//
/I/Ip/ // 11
1
W//tN'/t;, ;11111
•'
l'/////////////f/11, 'f//////I S< o a
'////1111111111111///ll//l/////I////. •
Plg. 2. Planul masei de sub Plaloului dealului „Cetate".
-
COPSA MICA (TIRNAVIOARA I PROSTEA MICA)
I
li
PLANUL PLATOULUI DE PE DEALUL ,CETATE (BURG
LEGENDA :
I
.I -
sapaturt ş1 gropi antenoare
săpăturt arheologtce 1971.
D
Aşezarea antică de la Copşa Mică 453
- " ),.\•,_: n c ;k~J;, scrnca, un vîrf de lance, un fragment de fibulă, o urnă (care s-a spart},
, ce.;:••.': rn:ir:.: cu toartă, două prisnele de lut şi mai multe obiecte mărunte de bronzB; 3) un
cosor de f~r 7 şi 4) două vase primitive de lut, ce par să aparţină Latene-ului IIIB; 5) un
mormint ieşit la iveală în 1958 În una din secţiunile trasate de către prof. N. Drăgan de
la Liceul „Stefan Ludwig Roth" din Mediaş, care, cu ocazia unei excursid, a observat mate-
rialele arheologice pe platou. In acest mormînt s-au aflat: scheletul unei femei de cca. 30
de ani, o fibulă de argint, un inel de argint, o mărgea de aur, un fragment de toartă de la
un vas de bronz, u.n disc din tablă subţire de bronz, un inel de fier, un prisnel, un frag-
ment dintr-o zăbală de fier, o imitaţie după un denar roman republican, un antoninian emis
de Gordian III şi un vas de lut de culoare cărămizie (care s-a spart, iar fragmentele lui
s-au pierdut). Pe baza fibulei mormîntul a fost datat în jurul anului 300 e.n. 9• Cu ocazia
unor cercetări Întreprinse ulterior, N. Lupu a mai găsit la suprafaţă diferite fragmente cera-
mice, de metal, precum şi un inel şi un cui de fiert 0 ; 6) În urma cucetării fisurilor şi rup-
turilor provocate de alunecările de teren, au fost recuperate, în 1972, fragmente de vase
din epoca Latene, oase de animale, obiecte de fier şi cărămizi romane. Cu ocazia perieghe-
zelor făcute În ianuarie şi Îlll mai 1974, s-au identificat urmele a două bordeie cu vetre de
foc din epoca romană, distruse parţial de alunecări, precum şi cîteva cioburi cenuşii din pe-
rioada post-romanăll.
III. DESCRIEREA SAPATUR I LOR
Pentru sailvarea urmelor arheologice de pe dealul „Cetate", Între 2-13 septembrie 1974
s-au executat săpături12, urmărindu-se următoarele obiective: a) stabilirea arici de răspîndire
a materialelor arheologice; b) precizarea cronologiei aşezării şi a etapelor de locuire şi c)
lămurirea problemei fortificării cu val. S-au trasat 11 secţiuni: două pe platoul „CetatcA,
două pe val şi şapte pe terase.
Secţiunea I (5 X 0,80 m}, avînd orientarea NNV-SSV, a fost executată la extremita-
tea de NV a platoului. Sub humusul actuail (0,15-0,20 m) urmează stratllll de cultură,
gros în unele locuri de 0,80 m, format dintr-un nisip fin, uşor cimentat, cu urme şi pigmenţi
de chirpic, bucăţi de cărbune, cioburi dacice lucrate cu mina şi la roată, un ciob roman, un
fragment de cărămidă şi oase de animale. Stratul viu constă dintr-un nisip aluvionar fin,
cenuşiu, care se interpătrunde cu stratul de cultură sub forma unor icuri, dînd un profil
sinusoidal. Adîncimea seqiunii: 0,80-1,50 m.
6 P. Reinecke, în ArchErt, 17, 1897, p. 15-17; I. Marţian, op. cit.; V. Pârvan,

Getica, Bucureşti, 1926, p. 355, 385, 438, nota l; I. Nestor, Der Stand .•. , în 22. Bericht
der ROmische-Germaniscben Kommission, 1933, p. 117, nota 481; Eurasia Septentrionalis
Antiq11a, Helsinki, XI, 1932, p. 172, fig. 18, p. 197, 199; M. Roska, op. cit., p. 126,
fig. 152; K. Hored't, în MBBM, 9-10, 1944, p. 100; I. H. Crişan, În Din activitatea
muzeului raional Mediaş, 3, 1955-1956, p. 57, 62; idem, în Omagiu Daicoviciu, p. 125;
N. Lupu, op. cit., p. 153; I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, cu specială privire la Tran-
silvania, Bucureşti, 1969, p. 274/232 a. consideră ceramica ca fiind proto-dacică.
1 V. Pârvan, Getica, p. 490, 493, fig. 337/4; M. Roska, op. cit.; N. Lupu, op. cit.
8 N. Lupu, op. cit., p. 153; I. H. Crişan, op. cit., p. 271, nr. 232, b.
9 N. Lupu, op. cit., p. 161-163; D. Protase, op. cit., p. 124-125; idem, Riturile
de înmormintare la daci şi daco-romani, 1971, p. 128; K. Horedt, Îlll Apulum, 16, 1978, p. 222.
10 N. Lupu, op. cit., p. 154, 160, pi. I-III.
11 Se păstrează la muzeul de istorie din Mediaş, inv. 6071-6125 împreună cu mate-
rialele descoperite în săpăturile arheologice din 1974.
Aducem cu această ocazie cele mai vii mulţumiri tov. Szab6-Mayer Attila, profesor
de istorie la Liceul din Copşa Mică, pentru eforturile depuse în organizarea unei echipe
de e!evi cărora le datorăm, de asemenea, mulţumiri pentru lucrările de săpare executate,
benev·· l, În condiţii :• ·ele pe Dealul Cetate.
~ 2 D"cia, NS : <J 1975, p. 282, nr. 59.
I. WINKLER - M. BLĂJAN
454
SecţiuneaII (6,15X0,80 m), orientată NV-SV, este trasată pe extremitatea est-nord-

estică a platoului. Sub humusul vegetal se găseşte pămint negru gros de 0,15-0,40 m, cu
urme de cehirpic, fragmente de vase şi oase de animale. Intre m 3,60 şi 6 a fost surprinsă
o porţiune dmtr-o groapă a.clin.că de 0,90 m, aparţinind probabil unui semibordei. Solul viu
este format din marnă cenuşiu-gălbuie cu intercalaţii de pămint cenuşiu şi gălbui (fig. 3/1).
Adincimea seqiunii: 0,60-0,90 m. Inventarul secţiunii constă din bucăţi de chirpic, 16 cioburi
dacice (nouă lucrate cu mina, iar ~pte la roată), opt fragmente de ceramică romană, oase
de animale şi un cui de fier.
Secţiunea III (lOX0,80 m) a fost executată perpendicular pe val, pe o terasă, la cca
200 m spre nord de platou. Sub humusul actual se află un strat de lut cafeniu în care au
ieşit la iveală un fund de vas dacic Jucrat cu mina şi un ciob roman din pastă roşie. La
bază este sol argilos galben, lipsit de urme arheologice. Adîncimea secţiunii: 1,20 m.
Secţiunea IV (9 X 0,80 m) se află în prelungirea secţiunii precedente, la o distanţă de
7,10 m, prezentînd o stratigrafie identică. Din lwtul brun-cafeniu de la adîncimea de 0,70 m,
provine un cui de fier.
Secţiunea V (5,50X1,30 m), orientată NNV-ESE. A fost executată pe o terasă si-
tuată spre nord-vest de platou cu cca. 11 m mai jos. Sub humusul vegetal se află solul
antic, gros de 0,25-0,40 m, cu bucăţi de gresie, oase de animale şi foarte multe cioburi ro-
mane şi dacice. Stratul următor are culoarea brună, cuprinzînd fragmente de vase dacice
lucrate cu mîna (predomină buzele de fructieră), puţine cioburi romane, bucăţi de cărbune
şi pietre de rîu. Stratul viu constă dintr-un sol argilos brun-cenuşiu cu concreţiuni calcaroase.
Adincimea seqiunii: 1,20 m (fig. 3/2). Intre m 1,72-2,25 se profilează o groapă adîncă de
1,20 m, pe fundul căreia s-au găsit numai fragmente de vase dacice. Profilul secţiunii este
deranjat în parte de alunecările de teren. In restul şanţului au apărut de asemenea fragmente
de ceramică dacică lucrate cu mina; în stratul superior asociate cu ceramică romană. In total
inventarul cuprinde 44 fragmente de ceramică dacică (30 lucrate cu mina şi 14 la roată),
87 fragmente de ceramică romană, trei fragmente de vase din sec. IV-V e.n., un fragment
de rîşniţă, o lamă de cuţit şi un cui de fier.
Secţiunea V I (8 X 0,80), orientată E-V. Sub humusul actual se află un strat de cultură,
cu fragmente de vase dacice şi romane roşii sau cenuşii (buze de chiupuri), oase d'e animale,
bucăţi de chirpic şi gresie. Stratul următor de sol cafeniu, gros de 0,50-0,15 m, este străpuns
la capătul vestic al secţiunii (m 0,50-1,75) de o groapă adincă de 1,85 m. Pămîntul de
umplutură al gropii este pigmentat cu bucăţi de cărbune, conţinînd oase de animale, margini
de fructiere dacice şi numeroase fragmente de ceramică romană. Adîncimea seqiunii: 0,85-
1,90 m. (fig. 3/3).
Secţiunea V II (9,70 X 0,80 m), orientată E-V. Stratul de cultură, gros de 0,75 m în
capătul de nord-est şi de 0,90 m în partea opusă, este format dintr-un sol negru-cenuşiu
cu urme arheologice abundente: 120 de fragmente ceramice dacice (72 lucrate cu mîna şi
30 la roată), 80 de fragmente de ceramică romană, oase de animale, bucăţi de gresie şi roci
dure, cuie şi o verigă de fier. Stratul următor este brun-cafeniu-gălbui, în el s-au găsit 36
de fragmente de ceramică dacică (25 lucrate cu mîna şi 11 la roată), opt fragmente de vase
romane, oase de animale şi bucăţi de cărbune. Adîncimea seqiunii de 1,40-1,80 m.
Intre m 4,70 şi 9,70 în lutul brun-cenuşiu se adînceşte În solul viu pînă la 1,80 m
o groapă de bordei, unde s-a găsit o vatră de foc, la adîncimea de 1,09 m, mult cărbune, un
bolovan de gresie, 11 oase de animale, 31 de fragmente de vase dacice (nouă lucrate la roată
provenind de la chiupuri şi 22 cu mina, printre care şi cioburi dintr-un vas cafeniu, şi o
buză de vas roman, pătrunse probabil din straturile superioare).
Intre m 5,15-6,55, la cca. 0,25 rn sub humus, solul negru este străpuns de o groapă
cu diametrul de 1,45 m al cărui ax mare taie oblic ambii pereţi ai seqiunii. Groapa, de forma
unui borcan, secţionează primul nivel de locuire şi pătrunde în nivelul al doilea pînă la
idîncimea de 1,30 m. Pămîntul de umplutură al gropii cuprinde un sol negru cu intercalaţii
d# argilă galbenă, mai groase la mijloc şi subţiate la bază şi spre partea superioară. Inven-
tarul arheologic al gropii constă dintr-un fragment de os, două de ceramică dacică (lucrate
cu mina şi la roată), două romane şi o verigă de bronz (fig. 3/4).
, Secţiunea V I li (11X0,80 m) este orientată V-E. Sub humusul actual este un sol
negru .nisipos, avînd o grosime de 0,30-0,50 m. Pămîntul viu are culoarea brun-gălbuie, cu
nuanţe cafenii. în partea inferioară a stratului de cultură s-au găsit 36 fragmente de cera-
mică dacică (17 lucrate cu mîna şi 19 la roată), provenite de la chiupuri, oale borcan, torţi
=
Fig. 3. 1. Profilul S II, ptwetele V-SV 1. Humus actual. 2. Strat de culoare negricioast'J
cu pigmenţi de chi-rpic şi ct'Jrbune. 3. Strat de culoare cenuşie cu intercalaţii de nisip galben.
4. Marnă argiloast'J alb-cenuşie. 5. Nisip aluvionar. 6. Straturi paralele de marnă argiloasiJ
brunt'J-cenuşiu-g4lbuie. 7. Fragmente ceramice. 8. Oase de animale. 9. Cui de fier.
2. Pf'ofilul SV peretele N. 1. Humus actual. 2. Humus antic-negru cu fragmente ceramica
din epoca romană. 3. Humus antic cafeniu cu fragmente ceramice din epoca dacică şi f'omanil.
4. Gresie maronie. 5. Strat de nisip cenuşiu-gălbui cu lentile de nisip cafeniu. 6. Strat argilos
cenuşiu-cafeniu cu concreţiuni calcat'oase. 7. Ceramică. 8. Piatră de rîu. 9. Oase.
3. Profilul S VI, peretele nordic. 1. Humus actual. 2. Humus antic-negru. 3. Strat de pt'Jmtnt
cafeniu. 4. 'Gresie maf'onie. 5. Strat de pămînt cenuşiu-gălbui. 6. Chirpic. 7. Ceramict'J. 8.
Cărbune.
4. Profilul S VII, peretele V. 1. Humus actual. 2. Humus antic negru-cenuşiu cu ceramică
dacică şi romant'J. 3. Humus antic, ,;afeniu-gălbui, cu ceramict'J dacică. 4. Pămtnt cafeniu-
tnchis fără urme de cultură. 5. Nisip ,;enuşiu-cafeniu. 6. ArgiliJ marnoasă-cenuşie. 7. Ceramică.
8. Cărbune. 9. Oase. 10. Argilă galbenă.
456
etc., iar în partea superioară 11 cioburi romane, un fragment ceramic din sec. IV-V, cî-
teva bucăţi de cărămidă, oase arse şi pietre de rîu.
SecţiuMa IX (5,50X0,80) avînd orientarea NS, executată pe o terasă Ia cca. 35 m
de versantul estic, În vecinătatea a două şanţuri mai vechi, taie transversal valul pe latura
nordică a dealului. Stratul de sub humus conţine un sol brun-gălbui nisipos cu cîteva frag-
mente ceramice dacice lucrate cu mina şi fragmente de ceramică romană, un cui, un vîrf
de lance de fier şi oase de animale, mai numeroase la capătul de nord. Stratul următor, de
culoare cafeniu-închisă, prezintă urme slabe de cărbune Ia extremitatea nordică. La bază are
o lentilă de pămînt cafeniu-deschisă întreruptă Ia 2,50 m. S-au găsit aici oase de animale
fi bucăţi de cărbune. Urmează un strat de argilă brună, fără urme de cultură. Adîncimea:
1,40 m. Intre m 2,80 şi 5,50 se află o groapă cu pămînt cafeniu-Îlllchis, care conţine, Ia
extremitatea nordică, oase, fragmente de ceramică romană cenuşie şi roşie, fragmente de rîş
niţe şi o piatră de rîu. Intre 2,80 şi 4,80 m în peretele opus, Ia adîncimea de 1,00-1,20 m
se observă un strat de pămînt brun-închis cu pete de cărbune, o vatră de foc cu cenuşă
şi oase de animale; la baza acesteia s-a găsit un ,fragment de fund al unui vas roman cenu-
şiu. Profilul ambilor pereţi şi ceramica romană de la capătul nordic al secţiunii ar indica
existenţa unui semibordei din perioada romană, la care s-a surprins doar o latură cu lungi-
mea de 3 rn. Locuinţa situată pe pantă a fost acoperită cu pămîntul de umplutură al valu-
lui, scos probabil din şanţul aflat în faţă. Pămîn tul viu este format dintr-un sol nisipos fin,
galben-cenuşiu.
Secţiunea X (4 X 0,80 m), orientată NNE-SSV, a fost tăiată paralel cu o falie În care
s-au observat o vatră de foc, pentru cercetarea căreia s-a trasat şi o casetă laterală de
1,20X3,50 m. Sub humusul actual, în solul brun-negricios, gros de 0,15-0,65 m, s-au găsit
fragmente de chiupuri, bucăţi de cărămizi romane, de cărbune, de gresie cafenie şi oase
de animale. Pînă la m 0,40 se distinge, la 1,15 m adîncime, o lentilă de pămînt negru
gros de 0,20 m, iar între m 1,80 şi 3,50 se află la aceeaşi ad'încime un sol cafeniu C'U pete
negre în care se adînceşte o groapă cu pereţi ovali. In groapă (săpată pînă la 2.05 m) în-
tr-un sol nisipos argilos brun-gălbui) erau aruncate diferite obiecte şi o mare cantitate de
cenuşă şi cărbune (fig. 4/1). Inventarul secţiunii cuprinde un cui de fier, un vid de lance
şi cîteva margini de chiupuri romane.
In caseta laterală a ieşit la iveală o altă groapă cu baza concavă, diametrul gurii
0,95X0,80 m. In profilul gropii, la adîncimea de 1,70-2 m, erau suprapuse În trepte trei
bucăţi dintr-o piatră de rîşniţă spartă, iar pe fund s-a aflat un strat de cărbune gros de cca.
0,10 m şi o grindă de lemn carbonizat. Stratul de cenuşă şi cărbune cuprin&a bucăţi mai
mari de chirpic de culoare neagră, cafenie sau cărămizie, precum şi fragmente de vase ro-
mane (80 bucăţi) roşii şi cenuşii, cioburi dacice (8 bucăţi) lucrate cu mina, fragmente din-
tr-un obiect de fier atipic şi bucăţi de rocă (andezit cu pi;oxen), aduse de rîul Tîrnava Mare
din lanţul eruptiv al Munţilor Harghita şi culese de locuitorii aşezării din albia rîului.
Secţiunea X a atins un semibordei roman şi o groapă săpată probabil în interiorul
locuinţei.
Secţiunea XI (2,60X 0,60 m), avînd orientarea E-V, a fost trasată pe o terasă la
distanţa de 6,60 m de marginea nordică a platoului, pentru a taluza profilul de NNV al
unei falii. In solul negru-<enuşiu de sub humusul actual s-au găsit fragmente de ceramică
romană, oase de animale şi pigmenţi de cărbu.ne. In stratul următor, cafeniu-închis, a apărut
h bază, spre capătul de NNE, multă pigmentaţie de cărbune şi un ciob dacic lucrat cu
mîna. In acest loc se observă între m 0-1,85 o lentilă brun-gălbuie de 0,25-0,30 m, apoi
un sol negru cu intercalaţii de lut galben, fără urme arheologice, prelungit pînă la 3,60 m.
Stratul viu este de asemenea brun-gălbui, cu pete cenuşii.
ln profilul peretelui se disting trei gropi săpate în diferite perioade. Groapa nr. 1,
aflatl la capătul de SSV al secţiunii, între m 5-6,60, porneşte din solul cafeniu-brun cu
ceramică dacică şi se ad'lnceşte în pămîntu.l viu pînă la 1,80 m. Groapa nr. 2, între m
3,80-5, pleacă de la baza stratului roman, taie colţul gropii nr. 1 şi pătrunde pînă la solul
viu. Ea are gîtul cilindric şi baza puţin mai largă, conţinînd în umplutură lentile cu mult
cărbune, oase şi pietre de rîu. Groapa nr. 3, între m 1,80-3,85, porneşte din stratul roman,
străpunge stratul dacic, taie o parte din groapa nr. 2 şi se opreşte la adîncimea de 1,70 m,
avînd la bază urmele unei vetre de foc? (fig. 4/2).
'OIIlJJ~ 1lSJ ·Os B

1 60 ·l·~~~I& lool 9~ r 1401?\ "~ ·2~
=
'
·cITIIH5?2l 1 GJ·l~~1s~ 6 ~'L~ 8 1~1.[@©!
Fig. 4. 1. Profilul S X, perete V. 1. Humus actual. 2. Humus antic cu ceramică din epoca
romană. 3. Stt'at de pllmînt cafeniu-gălbui, cu pete negre. 4. Nisip argilos cafeniu-gălbui cu
lentile de argilă cenuşie. 5. Strat de pămînt negru. 6. Nisip argilos cafeniu-glllbui cu lentile
de argilă cenuşie. 7. Cărbune. 8. Gresii maronii. 9. Ceramică. 10. Lut ars cărămiziu-cafeniu.
11. Oase. 12. Capac. 2. PYofilul S XI, peretele VNV. Humus actual. 2. Humus antic negru-
cenuşiu. 3. Humus antic cafeniu. 4. Strat de pămînt cafeniu-gdlbui. 5. Pllmtnt negru fllră
urme arheologice. 6. Pllmint negru cu lentile de lut galben fdl'ă Ul'me al'heologice. 7. Solul
viu glllbui. 8. Lentile cu pigmenţi de ct'll'bune. 9. Piatl'ă de l'fu. 10. Oase. 11. CBl'amict'l. 12.
CăYbune. 13. Ţigle. 14. Gt'esie al'sll. 15. Vas. 16. Rîşniţă.
Din inventarul secţiunii şi al casetei provin: fragmente de vase, un fragment de rîş

mţa, o mărgea, un cui şi două lame de cuţit de fier, o ţiglă aşezată oblic peste un frag-
ment de ţiglă dispus orizontal alături de un bolovan de gresie maronie, cu urme de arsură
şi partea inferioară a unui vas cenuşiu roman. La adîncimea de 1,30 m s-a dezvelit o vatră
de formă rotundă, cu diametrul de 1 m; deasupra ei era un strat gros de cenuşă şi cărbune,
cioburi romane (48 de bucăţi), un cui de fier, fragmente dintr-o fibulă de fier (?) şi oase
de animale, din care unele sînt calcinate. Pe fundul vetrei s-au aflat fragmente dintr-un
pieptene de lemn cu dinţi bilaterali, lucrat dintr-o singură bucată, ars pînă la carbonizare şi
foarte friabil.
Seeţiunea XI are două nivele de locuire; daco-roman şi post-roman (sec. IV-V e.n.),
precum şi trei gropi săpate succesiv, a treia aparţinînd probabil unui semibordei din epoca
romană, fapt pentru care ar pleda şi materialul arheologic aflat pe vatră (fig. 4/2).
458
IV. DESCRIEREA AŞEZARII
Pe baza săpăturilor executate în 1974 s-a putut stabili că platoul şi terasele dealului
„Cetate• au fost locuite în perioadele dacică, romană şi post-romană.
In perioada dacică, ca şi în cea romană, populaţia care s-a a~zat aici locuia în semi-
bordeie ce au fost surprinse În secţiunile II, VII, IX, X şi poate Xl; dintre acestea cele din
secţiunile II, IX-XI datează din epoca romană, iar cel din secţiunea VII (singurul la care
s-a putut stabili lu'll~imea: 5 m) poate fi considerat ca folosit atît în epoca dacică, cît şi în
cea romană, avînd ll1 vedere că pe fundul gropii semibordeiului, sub - 0,80 m, a apărut
numai ceramică dacică, iar Între 0,20 şi 0,80 m ceramica da.cică este am~tecată cu ceramică
romană. Pe nivelul dacic s-a aflat o vatră de foc.
Faptul că sub 0,80 m nu s-a găsit ceramică romană constituie un indiciu că semibor-
deiul a fost fie refăcut în epoca romană, fie că - ceea ce e mai puţin probabil - s-a
construit întîmplător un nou semibordei exact în acelaşi loc.
Urmele altor două semibordeie au fost ~dentificate cu ocazia cercetărilor de suprafaţă,
În fisurile provocate de alunecările de teren, în 1974.
Condiţiile grele de lucru nu ne-au permis să dezvelim integral locuinţele ce se profilau
În secţiuni. Am putut constata doar că diferite pietre aduse din vale, ca şi cărămizile roma-
ne au fost folosite la vetrele de foc; ca pene la construirea unor locuinţe de suprafaţă care
au fost însă deranjate încă din antichitate prin locuirea înde!ungată a ac~tei aşezări.
Vetrele de foc sînt dintre cele mai simple, de formă rotundă sau ovaloidă, constînd
dintr-un strat de lut puternic ars aşezat direct pe pămînt. In secţiunea III şi IX vetrele se
găseau în interiorul locuinţelor. Nu s-a putut preciza dacă vatra clin seqiunea X se găsea
în interiorul sau în afara unei locuinţe.
In secţiunile V, VI, VII, X şi XI s-au găsit grop.i menajere folosite atît în epoca
dacică (secţiunea V), cît şi în cea romană (secţiunea VI, VII, X şi XI).
Materialele descoperite nu permit să stabilim dacă cei care au locuit aici erau militari
sau civili. Poziţia geografică ne-ar îndemna să aclmitem că a existat aici un punct de ob-
servaţie atît În epoca dacică, cît şi în cea romană, dar nu este exclus să fi fost o simplă
aşezare păstorească, ai cărei locuitori se ocupau şi cu vînătoarea, după cum o arată prezenţa
vîrfurilor de lance şi suliţe (fig. 11/1, 23-24), precum şi oasele de animale sălbatice.
Epoca post-romană este pusă în evidenţă prin ceramica descoperită în secţiunile V, VI
şi mormîntul de inhumaţie de pe platoul dealu.lui „Cetate"13,
Nu s-a putut stabili dacă valul a fost ridicat În epoca romană sau post-romană.
Prezenţa ceramicii atît pe platou, cît şi pe terase indică o oarecare densitate de locuire
la sfîrşitul secolului III e.n. şi în cursul celui următor. Faptul că nu a putut fi identificată
nici o locuinţă aparţinînd nivelului post-roman sprijină presupunerea că ele erau simple
colibe construite din materiale foarte perisabile, sau locuinţe de suprafaţă.
V. DESCRIEREA MATERIALELOR
a) CERAMICA
Ceramica dacică se împarte după tehnică în două categorii: ceramica lucrată cu mîna
şi ceramica lucrată la roată.
Prima categorie cuprinde, după calitatea pastei: vase dfo pastă grosieră amestecată cu
cioburi pisate, nisip şi pietricele, slab frămîntată, arsă neuniform, cu m_iezul n~gru şi s;ipra-
faţa exterioară cărămizie sau brun-negricioasă, aspră la pipăit; vase din pasta poroa~, cu
nisip şi mică în liant, arse inoxidant şi vase din pastă fină, de aspect .săpunos, arse uniform,
unele cu miezul negru şi feţe.le cărămizii, mai rar cu slip lustruit în extenor.
18 N. Lupu, op. cit„ p. 160-163; D. Protase, Problema ... , p. 124-125; idem,

Riturile ••. , p. 128, 135, 136, 138.
:,5,
WP
6
,.
(
.
'
ID
7
I
r''·
•.1',•
.
Fig. 5. Ceramicil dacică: 1-8, 10; milrgea: 9.
460 I. WI NKLER - M. BLĂJAN
•
-
', •
---
'
-.
I
_..,;;:::-:.
!•~:> ' '
Fig. 6. Ce ramică dacică : 2-5; roman: 1.
Principalele forme sînt: vasul cu pereţii aproape drepţi, vasul de tip borcan, cana cu
o to artă, oala s implă , fructier a cu picior, vasul tronconic, strachin a-castron sau farfurie, ca-
pacul ş i opa iţul (fig. 5; 6/2-5; 7/ 10; 8/ 1,3, 16; 9/ 12).
Vasul cu pereţ ii aproape drepţi , reprezentat prin buze, fragm ente de pereţi şi funduri,
are marginea rotunj i tă ş i invazată sau dreaptă şi tă i ată orizontal. Decorul co n stă din proe-
mine nţe late semirotunde sau cu d o u ă alveol ă ri pe margine şi butoni rotunzi a lveolaţi, unele
borcane sînt stropite pe faţa exterioară cu barbotină . Acest tip de vas, d upă ornament, se
încadrează spre sfîrşitul faze i mijlocii a epocii Latene, din aceea.şi vreme ar putea să pro-
vină şi marginea îngroşată a un ui borcan cu pereţii aproape drepţi, pas tă cu grafit (fig. 5/5),
o buză îngroşa t ă şi rotunjită, precum ş i cîteva fragmente de vase decorate în regiunea infe-
rioară cu m ătu ri cea sau cu striu ri verticale dese realizate cu pieptenele14 (fig. 5/ 8).
Vasul de tip borcan cu fundul plat, gros, pîntecul u şor bombat, are gî tul scurt ş i
margine a îngroşată, te şi tă brusc ori răsfrîntă în a fară , tăi a tă drept, oblic sa u rotunj ită . D in-
tre ornamente amintim brîul alveolar, dispus pe umăr , asociat uneori cu butoni rotu nzi, pre-
văzuţi cu două sau mai multe alveole (fig. 5/1, 4, 7; 6/ 3-5) în form ă de rozete, dispuse
simetric. Motivele în relief sînt asociate uneori cu ornamente incizate (aşez a te m partea
su perioară a vasului), constînd din benzi de linii ondulate sau orizontale, drepte sau verti-
-<tle ori În ghirlande (fig. 9/ 10).
14 I. H. C ri şa n, op. cit„ p. 210.
Cana cu toartă are buza evazată şi teşită, prezentînd o proeminenţă semiovală la lo-
cul de prindere a muchiei cu toarta. Cănile au la exterior un slip lustruit brun-negricios sau
gălbui. Se întîlnesc şi căni cu marginea înaltă subţiată şi răsfrîntă oblic 15.
Oala simplă, reprezentată prin cîteva fragmente de buze, are corpul bitronconic, gîtul
înalt, buza îngroşată, evazată în unghi drept sau obtuz.
Capacul, austrat de un fragment tronconic, după pastă, pare să aparţină tipului întîl-
nit în sec. II-I î.e.n.10 (fig. 6/1).
Vasul 'tronconic, probabil strachină, cu umărul proeminent şi buza răsfrîntă oblic,
are analogii la Sfîntul Gheorghe!'.
Fructiera cu picior este ilustrată prin fragmente din pastă neagră acoperite cu slip
brun-negricios. Buzele sînt late (4,6 cm) sau mai înguste, îngroşate la locul de îndoire şi
faţetatel 8 •
Strachina tronconică de factură hallstattiană din pastă cărămizie sau brună-negricioasă
este reprezentată prin margini, una invazată, pentru care cităm anailogii la Ci.umbrudl9, Cluj-
Mănăştur20 şi Ciumeşti21, cealaltă evazată similară cu cea de la Sfîntul Gheorghe22,
O toartă lucrată cu mîna, ovală în secţiune, ar putea să provină de la o ceaşcă23
(fig. 9/6).
Cupa cu piciorul plin şi scund e lucrată din pastă nisipoasă, rău arsă, cafeniu-închisă
la exterior şi neagră în secţiune (fig. 5/10).
In categoria ceramicii lucrate cu mîna intră fragmente de vase de forme dliverse, unele
de tradiţie hallstatti.ană, asociiate uneori, În strat, cu fragmente de vase Jucrate la roată.
Ceramica lucrată la roată cuprinde: o specie fină roşie, cenuşie sau portocaliu-gălbuie
şi o specie poroasă, grosieră. S-au găsit fragmente de chiupuri, oale, fructlÎere şi căni; chiupurHe
sînt lucrate în majoritate din pastă poroasă roşie la suprafaţă cu miezul brun-negricios. Ele
au fie buza înaltă, evazată oblic, îngroşată şi profilată în trei trepte, fie buza mai îngustă
şi răsfrîntă prin teşire. Chiupurile sînt decorate la baza gîtului cu un inel în relief sau cane-
luri largi, iar în partea superioară a corpului cu benzi de linii ondulate cuprinse Între benzi
de linii drepte. Unele vase au pe partea superioară a buzei o linie ondulată şi una dreaptă
sau benzi de 5-6 linii. Se întîilnesc şi exemplare din pastă negri<:ioasă sau cenuşie decorate
cu caneluri largi şi linii circulare ce alternează cu linii ondulate. Buza acestor vase e lată
şi teşită spre interior. Chiupuri1e din pastă roşie au forma şi profilul buzei identice cu ale celor
descoperite în aşezările dacice din Munţii Orăştiei, dat1."nd din sec. I î.e.n. - I e.n.24 .
Oalele simple de diferite mărimi2S au fie pereţi subţiri, la unele cu ardere incompletă,
fie pereţi groşi, cu miezul cenuşiu şi suprafeţele roşii sau cărămizii (fig. 6/2).
Fructierele cu picior, frecvent întîlnite în aşezare, sînt lucrate din pastă fină sau nisi-
poasă, de culoare gălbuie, cenuşie ori brună cu slip cărămiziu, brun-negricios sau deschis.
Se disting patru variante:
- fructieră cu picior înalt, fără inel la locu] de unire cu corpul, cu buza lată şi ar-
.:uită spre exterior (fig. 6/2-3);
- fructieră din pastă roşie poroasă, cu marginea îngroşată şi muchia rotunjită, decorată
cu o linie ondulată;
15 Ibidem, p. 165-166.
ie Ibidem, p. 182-184.
n Ibidem, pl. XIX.
1s Ibidem, pl. XL VIII-LU.
19 Ibidem, pl. X.
20 Ibidem, pi. XIX.
21 Ibidem, pi. XXXV.
22 Ibidem, pi. XIX.
2a Ibidem, p. 135-160.
24 Ibidem, pi. LXXXIV-LXXXVII.
25 Ibidem, pi. XLVIII-LI!.
462 I. WINKLER - M. BLĂJAN
- fructieră tronconica, cu slip negru, cu gîtul înalt şi buza lată puternic arcuua m
afară. După profilul buzei şi forma piciorului, îşi găseşte analogii la Sighişoara28 şi Guş
teriţa27;
- fructieră cu marginea teşită În interior şi decorată cu linie ondulată.
Cănilc, din pastă roşie sau brună-cafenie, au toarta decorată longitudinal cu patru
caneluri largi sau formate din patru vergele unite. Unul dintre fragmente, cu fundul inelar,
buza profilată şi rotunjită În exterior, are toarta lată uşor supraînălţată.
Ceramica romană cuprinde fragmente de buze de funduri, de torţi de pereţi (dintre
care cîteva intregibile), din pastă fină sau zgrunţuroasă 28 (fig. 6/1; 7/1, 5-9, 11-16; 8/2,
4-15; 9/1, 3-5, 7-12).
Vasele d1in pastă fină, uneori cu aspect săpunos, sînt:
a) de culoare roşu-portocalie sau b) cenuşii.
a) Ceramica roşu-portocalie cuprinde vase de mărimi şi tipuri variate: oale cu toartă
şi buza evazată unghiular sau teşite orizontal, oale-borcan fără toartă, castroane cu buza
îngroşată şi muchia rotunjită sau teşită orizontal, farfurii cu marginea mult evazată, căni
simple şi bitronconice cu profil elegant, vase în formă de bol cu marginea invazată şi ulcioare
cu buza profilată.
Oalele, cănile şi ulcioarele au deseori toarta decorată median cu 1-3 caneluri longi-
tudinale (fig. 9/1, 3-5).
Majontatea vaselor cu fondul plat sau cu inel de susţinere sînt acoperite cu o angobă
roşie închisă; unele au pe umăr 1-5 caneluri orizontale (fig. 8/7, 8, 10, 14).
b) Ceramica cenuşie este ilustrată: prin chiupuri, oale borcan, căni cu gîtul înalt şi pro-
filat şi castroane cu buza Îngroşată, invazată sau evazată, decorate pe umăr cu 1-2 caneluri
circulare. Cele mai multe au un inel de susţinere şi sînt acoperite În exterior cu angobă cenu-
şiu închisă.
2. Ceramica zgrunţuroasă prezintă în liant mult nisip, deseori cu bobul mare, avînd
pasta bine cimentată şi suprafaţa aspră la pipăit. Arderea este neuniformă şi de cele mai
multe ori incompletă, aşa încîc se pot distinge două grupe:
a) cenuşie şi b) brună-cărămizie de diferite nuanţe. La majoritatea vaselor miezul este,
în spărtură, cenuşiu sau negricios.
a) Ceramica cenuşie cuprinde chiupuri, oale-borcan, străchini şi boluri, uhiimele două
forme sînt destul de rare. Chiupurile sînt voluminoase cu pereţii groşi, buza lată (5,7 cm).
umărul şi pîntecul decorate cu benzi de 3-4 caneluri largi sau 1-2 linii circulare. Unele
margini de chiup au, imediat sub buză, benzi de linii orizontale dese. Oalele-borcan de
mărime mijlocie au corpul bombat, gîrul scurt şi buza răsfrîntă oblic spre exterior. Prezintă
mai multe variante:
oala cu buza teşită în interior, cu muchia tăiată oblic;
- oala cu buza canelată în interior, îngroşată şi cu muchia rotunjită;
- oala cu buza înaltă, muchia arcuită şi canelată în interior.
Majoritatea oalelor au fundul plat, rar cu inel de susţinere. Decorul constă clin cîteva
linii circulare incizate pe umăr sau la baza gîtului.
b) In grupa ceramicii brun-cărămizii sau negricioase intră oalele borcan de diferite
dimensiuni, capacul şi mortarium-ul.
După conformaţia buzei, oalele prezintă trei variante:
oala cu buza .lată, muchia rotunjită, puternic răsfrîntă şi teşită în interior;
oala cu buza îngroşată, unghiulară, canelată în interior, teşită ori%ontal, cu muchia
ascuţită;
oala cu marginea canelată în interior, îngroşată şi rotunjită.
Vasele au fundul plat. Unele sînt decorate pe umăr cu striuri ori%ontale.
Capacele sînt reprezentate prin cinci fragmente, din care două întregibile. Ele au bu-
tonul cilindric, suprafaţa lăţită, cu cercuri concentrice incizate. Uneori marginea prezintă
o nervură interioară pentru fixare pe oală.
28 Ibidem, pl. LI-LII.

27 Ibidem, pi. L.
28 Este reprezentată printr-un număr mare de fragmente provenite de la diferite forme
de vase ce se întîlnesc în toate aşezările din sec. II-III.
Fig. 7. Ceramică dacică: 10, 17;

\
romană:
I
1, 2, 5-9, 11-16; sec. IV-V: 3-4.
I. WINKLER - M. BLAJ AN
464
Fig. 8. Ceramică dacică: 1, 3, 16: f'Offtflt11l: 2, 4-15.
!Fig. 9. Ceramică dacică:6, 10; l'omană: 1,3-5,7-9, 11-12; monedă:2.
30 - Acta MusRI Porolissensis III
I. WINKLER - M. BLAJAN
466
3
Fig. 10. Ceramică romană sec. IV.
Aşezarea antică de la Copşa Miră 467
,, 'l
)
I J
=--------.-~.--
o
f
. '
.
8
·,·.
18 81 ~1:··
.1''
o 13 ,,
.„
d~·
(.
\\I~
~ 1; .ll- '6
Ip
0 ]I
Fig. 11. Obiecte de fier : 1- 12, 15- 34; fragmente de pieptene : 13- 14.
468 I. WINKLER - M. BLĂJAN
Mortarium-ul ilustrat prin două fragmente provenite din două exemplare diferite, din
p:i.stă cărămizie,puternic arsă; în interior se mai păstrează pietriceJ.ede.
Fusaiolele sînt reprezentate prin două fragmente din pastă nisipoasă (unul de culoare
cenuşie, celălalt cărămiziu), de formă bitronconică şi circulară. Fiind găsite la suprafaţă,
nu pot fi datate.
Cărămizile şi ţiglele fragmentare (29 X 0,04 X?) sint frecvente În aşezare.
Ceramica prefeudală, sec. IV-V (pentru determinare s-a avut în vedere calitatea
pastei şi formele vaselor), culeasă de la suprafaţă sau din stratul aflat la 0,20-0,40 m
adîncime, cuprinde 17 fragmente de oale mici şi pahare de culoare cenuşie, lucrate la roata
rapidă, din pastă fină sau zgrunţuroasă. Oalele cu marginea răsfrîntă şi Îngroşată au uneori
la baza gî,tului un inel în relief (fig. 10/1-3), fiind uneori decorate pe umăr cu două
caneluri orizontale sau cu benzi de linii ondulate. Unele fragmente de ceramică fină sînt
prevăzute la exterior cu decor lustruit.
b) OBIECTE DE PIATRĂ
.R1şniţele: a) meta, spartă în trei bucăţi, în formă de con, cu vîrful uşor ridicat, per-
forat, cu baza largă, concavă (D 38 cm; I 7,5 cm); b) jumătate dintr-un catillus cu un
orificiu pentru mîner (D 42 cm; I 1,5 cm); c) catillus (descoperit Întîmplător în aşezare),
de forma unui trunchi de con, avînd în centru o scobitură triunghiulară pentru dispozitivul
de rotire (D mare 33 cm; D mic 21 cm; I 15 cm); d) jumătate dintr-o piatră circulară,
cu ambele suprafeţe concave, folosită la început drept catillus, iar ulterior ca meta. Pe
partea superioară se găseşte un locaş cu bordura marginală întreruptă într-un loc de un
prag pentru eliminarea făinii (D 38 cm; I 8,5 cm).
Cutele sînt reprezentate numai prin două fragmente.
c) OASELE MENAJERE (132 buc.) provin de la: circa 18 bovine cu talia mijlocie
(1,40 m); 11 ovine; 5 cabaline cu talia robustă (între 1,50-1,57 m); 3 cerbi şi un porc29 •
d) OBIECTE DE METAL
Arme
Călcîi de lance: L 5,6 cm; D 2,3 cm (fig. 11/2).
Vîrf de lance cu lama rombică şi nervură mediană; la capătul tubului un inel în
relief: L 20,1 cm; D tubului 1,9 cm (fig. 11/1).
Vîrf de suliţă, de formă piramidală; păstrînd o parte din tubul de înmănuşare:
L 10,2 cm; D 1,4 cm (fig. 11/24).
Vîrf de suliţă cu tub de înmănuşare, cu lamă lanceolată şi nervură mediană: L 8,3 cm;
D 0,95 cm (fig. 11/23). Analogii se găsesc în castrul de la Buciurni30.
Unelte
Lamă de cuţit, cu spinu.I. rupt şi muchia uşor curbată: L 11,6 cm; l 1,4-1,8 cm;
gr 0,35 cm (fig. 11/27).
Lamă de cuţit cu urme de deteriorare pe tăiş: L 15,3 cm; I 1,7 cm; gr. 0,5 cm
(fig. 11/6).
29 Determinările au fost făcute de colectivul catedrei de anatomie comparativă şi topo-

grafi.că a Facultăţii de medicină veterinară, a Institutului agronomic „Dr. Petru Groza"
din Cluj-Napoca. Mulţumim călduros prof. P. Georoceanu şi colaboratorilor săi pentru
informaţiile date.
°
3 Castrul roman de la Buciumi, Contribuţii la cercetarea limesului Daciei Porolissensis,
Cluj, 1972, de E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, C. Pop, pl. LVIII-LX.
Dălţi uşor îndoite: L 9,9 cm; 1 0,7-1,6 cm; gr. 0,6 cm (fig. 11/17); L 10,6 cm;
1,3-1,6 cm; gr 0,7 cm (fig. 11/26).
Dorn prizmatic: L 10,2 cm; 1 1,7-1,5 cm (fig. 11/4).
Obiecte de uz casnic
Fragment de inel (zale?): L 3,8 cm; 1 0,7 cm; gr 0,4 cm (fig. llplO).
Verigă: D 4 cm; gr 0,5 cm (fig. 11/8).
Cui cu floare ovală-triunghiulară: L 5,6 cm (fig. 11/34).
Cui îndoit cu floare ovaloidă: L 9,0 cm (fig. 11/18).
Cuie cu floare patrulateră: L 5,2 cm (fig. 11/11); L 5,5 cm (fig. 11/7).
Cuie cu floarea ovală: L 7,1 cm (fig. 11/25); L 11,5 cm (fig. 11/3).
Cui cu floarea ruptă: L 7,7 cm (fig. 11/12).
Fragment de cui (fig. 11/32).
Scoabă cu extremităţiile uşor îndoite: L 10,5 cm; 1 1,9 cm; gr 3 cm (fig. 11/33).
Fragment de balama: L 3,7 an; 1 2,0 cm (fig. 11/2).
Piese neprecizabile
Bară fragmentară curbată, cu găuri pentru nituri pe ambele extrem1taţ1: L 8,8 cm;
1,4 cm; gr 0,3 cm (fig. 11/15).
Bară fragmentară: L 8,3 cm; 1 1,7 cm; gr 0,4 cm (fig. 11/28).
Bară fragmentară cu un nit: L 8,1 cm; 1 1,5 cm; gr 0,2 cm (fig. 11/16).
Bară fragmentară, perforată da o extremitate: L 12,4 cm; 1 1,3 cm; gr. 0,3 cm
(fig. 11/22).
Placă de fier, de formă triunghiulară: L 2,6 cm; gr 0,3 cm (fig. 11/20).
Bară cu o extremitate curbă şi o gaură de nit: L 7,6 cm; 1 2,1 cm (fig. 11/5).
Fragmente de plăci sau lame de diferite mărimi (fig. 11/9, 19, 21, 30, 31, zece bucăţi).
e) OBIECTE DE PODOABA ŞI DE UZ PERSONAL
Mărgea sferică din pastă sticloasă albastră, perforată; D 3,9 cm, gr 1,6 cm.
Colţ de mistreţ Ultilizat ca amulet, perforat la o extremitate: L 7,5 cm; l 2,3 cm;
gr 1,3 cm.
Fragmente dintr-un pieptene de lemn 3 ', carbonizat, prevăzut cu dinţi bilaterali, foarte
fragil (fig. 11/13-14).
31 Găsite neasociate cu. alte materiale. Deşi pe o lespede cu relief, descoperită la Rediu
(vezi I. Teghis, în ArchE.rt, XXVI, 1906, p. 362; I. I. Russu, Z. Milea, în ProblMuz, f1964l,
p. 28-29; M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti. 1969, p. 417, pl. XXIX; I. Hica,
în In memoriam Comtantini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 170), este redat un pieptene bilateral,
nu a fost semnalat pînă în prezent nici un exemplar găsit în provincia Dacia. lmponanţa
descoperirii constă de<:i în documentarea arheologică a folosirii pieptenelui de lemn în Dacia.
Acest tip de pieptene fiind cel mai ieftin, trebuie să fi fost frecvent folosit şi aici, ca peste
tot în lumea antică. Absenţa lui în descoperirile arheologice din ţinuturile cu sol umed se
datorează desigur perisabilităţii lemnului. Vezi DA, IV/1, 263-265; Reallexikon der Vor-
geschichte, VI, 198-200; RE, XX, 1, 7-11.
Colegul Iustinian Petrescu, lector la Facultatea de Geologie a lJniv. „Babeş-Bolyai•,
a avut amabilitatea (pentru care mUlţ'llIIlim călduros şi pe această cale) să cerceteze la
microscop fragmentele descoperite pe dealul „Cetate• şi ne-a comunicat că dinţii au fost
tăiaţi într-un lemn complet uscat (probabil o esenţă de brad). Fragmentele fiind prea
mici şi rupte radial, secţionarea ar duce la distrugerea acestor piese unicat. Oricum, esenţa
lemnului e de importanţă secundară.
I. WINKLER - M. BLAJ AN
470
f. MONEDELE sînt reprezentate doar printr-o singură piesă, descoperită în fisu:rile

provocate de alunecări: Antoninian de argint de la Filip cel Tînăr, emis la Roma între
247-249 e.n. 32, greutatea 3,35 g; D 22X23 mm. Literele sînt gravate neglijent. Pe avers
litera H este executată ca un N (fig. 8/2).
VI. CONCLUZII
Descoperirile îmîmplătoare, completate cu materialele ieşite la iveală în cursul săpăturilor

arheologice executate pe platoul şi pe terasele dealului „Cetate", ca şi observaţiile stratigrafice
strînse în timpul cercetărilor converg spre următoarele concluzii.
Platoul şi terasele dinspre nord-vest au fost locuite începînd cl'in epoca La tene-uJ.ui
mijlociu, romană şi post-romană.
In epoca romană populaţia a fost mai numeroasă decît în cea dacică, dat fiind că
trei dintre cele patru bordeie, toate gropile şi cca 60-700/o din ceramica descoperită se
datează în secolele II-III e.n. In epoca post-romană populaţi:i aşezării a scăzut simţitor.
Latura d'inspre nord - nord-vest a aşezării, fiind cea mai expusă, era apărată de
un val de pămînt ridicat peste nivelul de locuire dacic, fie În epoca romană, fie la începutul
migraţiei popoarelor, după cum indică ceramica romană aflată în va.I.
Deoarece în nici unul din cele trei nivele de locuire nu s-a găsit un strat de arsură
şi nici vreun strat neîntrerupt steril arheologic, nu se poate preciza dacă aşezarea a fost
părăsită temporar, sau dacă a fost locuită fără întrerupere din secolele 111-11 î.e.n. pînă
în secolul IV e.n.
Cantitatea relativ mare a ceramicii de factură dacică găsite şi în stratul de cu.Jtură
aparţinînd epocii romane indică prezenţa unor elemente autohtone. După cum am arătat cu
altă ocazie, aproximativ două treimi din aşezările şi necropolele autohtonilor se concen-
trează în trei judeţe învecinate33: Sibiu (834 , cea de pe dealul „Cetate• ar fi al nouălea
punct), Alba (6 35) şi Mureş (3 36). Amplasarea acestora în regiuni fertile indică apartenenţa
lor la grupuri de daco-geţi care, ailăturîn,h1-se romanilor în timpul războoielor dintre Traian
şi Decebal nu' au fost dislocaţi din aşezările lor. Dintre aceştia trebuie să fi făcut parte şi
dacii aşezaţi pe dealul „Cetate", căci romanii nu ar fi admis locuirea unui asemenea punct
32 H. Mattingly and E. Sydenham, Roman Imperial Coinage, London, IV, 3, pl.

8/15 (=230).
33 Ober die ethnische Zugehărigkeit der Landbevălkerung in der Provinz Dakien,
comunicare prezentată la Cel de al 11-lea Congres de tracologie, ţinu.t la Bucureşti, Între
5-10 septembrie 1975.
34 S. Dumitraşcu şi G. Togan, în Lucrări ştiinţifice, Istorie - Ştiinţe Sociale - Peda-
gie, Oradea, 1971, p. 9-15; I. Mitrofan, în ActaMN, 9, 1972, 145 (Boarta); M. Macrea
şi D. Berciu, în SCJV, 6, 1955, p. 609-610; M. Macrea, E. Dobroiu şi N. Lupu, în Mate-
riale, 5, 1959, p. 409-410; M. Macrea, în Materiale, 5, 1959, p. 416-419 (Caşolţ);
D. Radu, în ActaMN, 8, 1971, p. 483-497; I. Mitrofan, op. cit., p. 146 (Curciu); D. Pro-
tase, Problema continuităţii ... , p. 204; idem, în Apulum, 7, 1, 1967, p. 229-239; I. Mitro-
fan, op. cit., p. 151 (Ocna Sibiului); N. Lupu, în ActaMN, 5, 1968, p. 445-450; I. Mitro-
fan, op. cit., p. 152 (Roşia); I. Mitrofan, op. cit., p. 152-153 (Ruşi); I. Glodariu, în
ActaMN, 9, 1972, 119-140.
35 I. Mitrofan, op. cit., p. 145, nota 26 (Cenad); D. Protase, op. cit., p. 203; I. Mitro-
fan, op. cit., p. 145 (Ciumbrud); I. Mirrofan, op. cit., p. 145-146, 148-150 (Ciunga -
Ocna Mureş, Noşlac); D. Pretase, op. cit., p. 42-45; I. Mitrofan, op. cit., p. 150 (Obreja).
38 D. Popescu., în Dacia, 2, 1924, p. 304-309, 334; în SC/V, 3, 1952, p. 320-324;
I. H. Cri.şan, în SCJV, 11, 1960, p. 285-299; D. Protase, op. cit., p. 36; I. Mitrofan,
op. cit., p. 146-147 (Lechinţa de Mureş); K. Horedt, în SC/V, 6, 1955, p. 661; M. Rusu,
în ActaMN, 3, 1966, p. 403; I. Mitrofan, op. cit., p. 153 (Sf. Gheorghe - Iernut).
strategic de către o populaţie care nu le era aliată37. Nu se poate stabili însă pe baza
materialului arheologic dacă, alături de daci, s-au stabilit aici şi colonişti.
Prin inventarul său bogat, mormîntul, datînd din jurul anului 300, descoperit pe pla-
toul dealului, indică o anumită prosperitate în rîndul populaţiei rămase pe teritoriul fostei
provincii Dacia.
IUDIT A WINKLER - MIHAI BLAJAN
DIE DAKISCHE, PROVINZIAL ROMISCHE UND FROHMITIELALTERLICHE

SIEDLUNG VON COPŞA MICA (KR. SIBIU)
(Z u sa mm e n fa s sun g)
Die Verfasser behandeln den archăologischen Fundstoff, der durch ZufaH auf dem
Gebiet des ehemaligen Dorfes Proştea Mică - Tîmăvioara (jetzt mit Copşa Mică vereinigt)
unei der Stadt Copşa Mică ans Licht kam2--1, Weiters werden die archăologischen, 1974
auf dem „Cetate" (=Burg-) Hiigel durchgefiihrten A~rabungen beschrieben, wobei eine
Wohngrube aus dakischer und drei aus romischer Zeit, sow1e Feuerherde und Miillgruben fest-
gestellt wurden.
Der Fundstoff ist der in landlichen Siedlungen iibliche: Topf'9Cherben (Abb. 5-10),
Ziegel, Handmiihlen un& verschiedene Eisengegenstănde (Abb. 11/1-12, 15-36), sowie zwei
Bruchstiicke von Holzkămmen (Abb. 11/13-14), Glasscherben und cine Silbermiinze (Abb. 8/2).
Die in der gleichen Schicht mit romischer Keramik gefundene dakische Tonware erweist
die Anwesenheit des bodenstăndigen Elements; ob aber wăhrend des Bestandes der Provinz
Dakien die Siedlung von einer gemischten oder nur bodenstăn.digen Bevolkerung bewohnt
war, lăBt sich aufgrund1 des Fun.dstoffes nicht feststellen.
Das auf dem Plateau des „Cetate"-Hiigels aufgedeckte Gra.b, sowie einige TOMCherben
weitsen auf das Fortbestehen der Bevolkerung auch im 4. und 5. Jh. hin; somit trigt der
bei den Ausgrabungen entdeckte Fundstoff zu einer Erweiterung der Dokumentation bei,
die cin Weiterleben, also die Kontinuităt der dakisch-romischen Bevolkerung nach Aufgabe
der Provinz Dakien bestatigt.
37 Vezi nota 33.
EPOCA POSTAURELIANĂ
REPERTORIUL DE AŞEZARI ŞI DESCOPERIRI
APARŢINlND SEC. IV-IX DE PE TERITORIUL
JUDEŢULUI SALAJ
Descoperirile arheologice mai vechi efectuate pe teritoriul judeţului Sălaj

au scos la lumină şi vestigii aparţinînd epocii post-romane (sec. IV-IX).
O parte a pieselor sînt cunoscute din descoperiri Î:ntîmplătoare: tezaure, mo-
nede, vestigii arheologice, fără să fi fost efectuate cercetări arheologice siste-
matice. In ultimii ani au fost efectuate numeroase cercetări de suprafaţă,
periegheze arheologice care au reuşit să identifice majoritatea punctelor apar-
ţinînd sec. VII-IX, În unele puncte reuşindu-se şi efectuarea unor sondaje
de verificare. Cercetările arheologice sistematice începute în anul 1977 în
municipiul roman Porolissum au reuşit să aducă date interesante cu privire
şi la viaţa populaţiei romanice rămasă aici după părăsirea Daciei de trupele
militare.
Cercetările arheologice privind această perioadă sînt abia la început, ele
vor continua în viitor, urmînd să fie cercetate prin săpături o serie din
aşezările prezentate În acest repertoriu.
Repertorierea materialelor arheologice se face pe localităţile de desco-
perire care sînt prezentate în ordine alfabetică. Planşele anexate încearcă
prezentarea cronologică a materialelor arheologice aparţinînd acestei perioade
şi care se păstrează în colecţiile Muzeului de Istorie şi Artă din oraşul Zalău.
1. BADON, rom. Hereclean, jud. Sălaj

Pe prima terasă a Văii Zalăului în stînga şoselei Zalău - Hereclean - Bocşa - Săr
măşag se află amplasat satul Badon. La intrarea în sat pe partea dreaptă, la nord-vest de
drum, se află punctul numit „La nove". Acest punct este mărginit la S-V de gardul casei
cu nr. 110, iar spre N-E de buza terasei care apoi coboară cca. 20-25 m pînă în şosea.
De pe această suprafaţă plană proaspăt arată au fost culesei mai multe fragmente ceramice
şi bucăţi de chirpic. Fragmentele ceramice culese de la suprafaţă aparţin mai multor epoci
istorice, dovedind locuirea intensă a acestei zone foarte prielnică pentru înfiriparea de aşe
zări omeneşti.
Pentru a putea stabili unele elemente de stratigrafie ale zonei, în toamna anului 1976
au fost efectuate în această zonă: o secţiune de verificare cu orientarea aproximativă ESE-
VNV, cu lungimea de 25 m şi o casetă cti dimensiunile de 4X4 m deschisă În peretele de
S al secţiunii. Secţiunea şi caseta au surprins 3 straturi de locuire a zonei; preistoric -
cultura Otomani; aşezare de daci liberi şi un strat prefeudal căruia îi aparţineau mai multe
fragmente ceramice şi oase de animale (bovidee). Fragmentele ceramice sînt lucrate la roată,
ornamentate cu benzi de linii în val, iar după tipul de vase, pastă şi aspect se datează
în sec. VIII e.n.
'·~I"
.~·"'· I
'·
'·..... .,,.r-·.1
·"
' · .... J ........'
.J .
\,.-
; .......
\.
..... "',
c:.\. , ......... \·'
- I 11,P.lJQll
. )
i z 0011;1 117'/}c
J 111.lJIJ
„
'"\., I
., I f l.E/1/YIU
i."°\
., ..,.„
___ .;I
_,
· ....
5 tflJIC IJ"IJ
'\... "".„......
\ J"o /10/C1'1fO - C.,ttt/!f -
"·-\.." .,
·"·1
/
,:.........",_....., .,"" c-..1
(".,,
. .J
'· ' !YU~r~l.l-U
~·
j
7 !l!JTE LEC
''·~ ·,
\
8 !°/li°{ !'li
""·
'·'"'\i\ /'. i ~l ..... ·' -·-
. I ....- o Cefa. le:
•
-_.„••/ 80 ('U['fl/
.,4.-!e zare:: 3 Jil1LEt/L-J!L V!fl'llC;

6 Tezaur /!J J01i1uJElli
o .!Je„coL:k"'r1;..c 1zo(ofă · · ~u·
/~ fi ,! .,/-l ' I
X /Ycc rof o{ a
PI. 1. - Harla cu descoperiri apaYJintnd sec. IV -IX., jud.fSălaj.
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-IX e.n. 47V
Pe această suprafaţă a primei terase a văii foarte propice locuirii, se pot observa
în arătura proaspătă mai multe pete de pămînt negru (cca. 12-15) pe care le considerăm
ca fiind urme ale bordeielor (Jocuinţelor) prefeudale. Desigur că o săpătură arheologică
în :Kest loc ar aduce un spor de informaţii privind datarea şi delimitarea precisă a aşezării
prefeudale identificate în punctul „La nove".
Bibliografie \
1. Punct inedit, periegheze şi sondaj de verificare AI. V. Matei.
2. DOBA MARE, com. Dobrin, jud. Sălaj

De pe teritoriul acestui sat din hotarul „Liget", în anul 1958 a fost descoperit un
solidus Theodosius II, care a fost achiziţionat de Muzeul de Istorie şi Artă Zalău (nr. inv.
c.c. 1/1958).
Bibliogra./ie
1. D. Pretase, Problema continuităţii . •• , p. 169; V. Lucăcel, Catalogul de monete

antice, Zalău, 1968, p. 18, nr. 276.
3. HIDA, com. Hida, jud. Sălaj

înainte de cel de-al doilea război mondial, pe teritoriul comunei s-a descoperit un
tezaur de monede de aur, dlin care se mai cunosc trei monede, achiziţionate de colecţionaru,!
Silviu Papiriu-Pop din Buciumi. Piesele sînt trei solidi de la Theodosius II.
Bibliografie
1. D. Pretase, Problema continuităţii .•. , p. 165.
4. LEMNIU, com. Letca, jud. Sălaj

In hotarul satu:lui Lemniu, se află locul numit „Ştiubei", situat la cca. 2,2 km (în
linie dreaptă) de biserica satului, Într-o zonă care formează capătul de sus al văii largi.
Cu ocazia unei periegheze efectuate în anul 1969 în acest punct, dr. Ştefan Ferenczi
de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca a cules de la suprafaţă mai
multe fragmente ceramice care aparţin preistoriei sau primelor două perioade a fierului.
Ceramica lucrată la roată de culoare cenuşie-închisă sau aproape neagră, ornamentată
cu linii paralele ond1ulate, pare să se dateze la sfîrşitul migraţiilor aparţinînd aşa-zisei
ceramici de factură slavă atribuindu-se cu aproximaţie în sec. IX-X. Fragmentele ceramice
se găsesc în număr mai mare pe suprafaţa unor pete de culoare închisă ale suprafeţei arate.
Tot atunci s-a putut observa şi urmele roşcate ale unor vetre făţuite'.
Potrivit descrierilor de mai sus se pare că în punctul „Ştiubei" a fost descoperită o
aşezare care se datează în sec. IX-X2.
Bibliografie
1. St. Ferenczi, Contribuţii la topografia arheologică a Văii Someşului (pe porţiunea

Căpîlna-Surduc), comunicare susţinllltă la Zalău, 13-15.11.1972.
2. Merită de semnalat faptul că tradiţia populară indică ca vatră veche a satului
Lemniu zona de la „Ştiubei".
AL. V. MATEI
478
5. MO/GRAD, corn. Mirşid, jud. Sălaj
a. De pe teritoriul municipiului roman Porolissum provin din descoperiri întîmplă

toare 17 monede romane de bronz din sec. IV, care se păstrează în colecţiile Muzeului d'e
Istorie şi Artă din Zalău 1 • Piesele aparţin următorilor împăraţi: Constantin I - 2 buc.;
Crispus - 1 buc.; Constantin II .:..._ 3 buc.; Constantin II - 3 buc.; Constans - 1 buc.;
Urbs Roma - 1 buc.; Constantin~polis - 1 buc.; Valentinian I - 2 buc.; Valens - 2 buc.;
Valentinian II - 1 buc. ·
b. Cu ocazia săpăturilor efectuate de A. Buday în anii 1914-1915 În oraşul roman
Porolissum au fost descoperite 17 morminte de inhumaţie. Mormintele au fost descoperite
în ruinele unei clădiri romane care fusese prevăzută cu hypocaustum. Dintre cele 17 mor-
minte, 6 morminte sînt aşezate în sarcofage construite din cărămizi legate cu mortar, iar
11 sînt fără sarcofag, defunqii fiind aşezaţi direct în groapă2 • Mormintele, în cea mai mare
parte jefuite şi răvăşite, nu posedau obiecte de inventar.
Aceste morminte au fost datate ca aparţinînd unei perioade ulterioare abandonării
oficiale a provinciei Dacia şi retragerii trupelor romane de la Porolissum, perioadă cînd
se putea permite îrunormîntarea de persoane în astfel de clădiri situate în oraş, de o popu-
laţie romanică care foloseşte forma sepulcrală romană a sarcofagelor de cărămidă legată
cu mortar3.
c. De la Porolissum provine o gemă - abrasax, piesă cu dimensiunile de 17 X 14,5 mm
lucrată din japis negru4• Pe spatele acestei piese au fost gravate literele EIKA5 ( =NIKA).
d. ln anul 1975 a fost descoperit pe teritoriul municipiului roman Porolissum un
fragment ceramic (fund de vas) care are incizat după ardere un text cu litere latine, ce
încadrează o serie de simboluri paleocreştines.
e. Cercetările arheologice sistematice, efectuate în anul 1977 pe terasa sanctuarelor din
municipiul Porolissum, au dus la dezvelirea în întregime a unui templu roman situat în
apropierea valului de apărare a oraşului. Potrivit inscripţiilor romane, descoperite aici înainte
de cel de-al doilea război mondial, acest templu este atribuit zeului Liber pater şi zeului
oriental Bel.
Săpăturile arheologice au stabilit mai multe faze de construqie a acestor temple care
se suprapun7• Faza ultimă de construcţie, surprinsă în interiorul templului, corespunde potrivit
situaţiei stratigrafice, perioadei post-romane. Zidurile care au fost refăcute În această perioadă
sînt lucrate din piatră nefasonată prinsă cu pămînt şi au cca. 0,80 m grosime. In ziduri au
fost folosite şi fragmente de la monumente romane, chiar bucăţi mari de coloane. Zidurile
romane, care se păstrează în folosinţă şi în această epocă, apar întărite pe anumite por-
ţiuni, lipindu-se de ele ziduri lucrate din piatră prinsă cu pămînt (pe latura de nord-est).
Pe latura de sud-vest zidul roman iniţial de 0,55 m grosime, este refăcut în această fază,
cu un zid nou de 0,80 m grosime dar care foloseşte ca liant mortarul de pămînt (pl. VII/2).
Planul construcţiei din această ultimă fază păstrează şi foloseşte absida interioară a
templelor iniţiale. Săpăturile arheologice, intreprinse aici înainte, în timpul şi după cel
de-al doilea război mondial, au răvăşit ruinele templului, În special nivelul superior al zonei
care corespunde epocii post-romane, îngreunînd mult reconstituirea planului pentru această
ultimă fază 8 • Potrivit poziţiei stratigrafice acest nivel de locuire se datează la sfîrşitul
sec. III e.n. şi în sec. IV e.n. Zidurile construcţiei din sec IV, surprinsă În interiorul
templuiuii, formează un plan aproximativ de basilică paleocreştină cu absida în interior. Iden-
tificarea acestei construcţii cu un lăcaş de cult paleocreştin este susţinută în primul rînd
de planul respectiv, care are bune analogii în lumea paleocreştină, precum şi de poziţia
stratigrafică sigur post-romană. In interiorul acestei construcţii nu au fost găsite materiale
arheologice mai importante pentru a-i susţine această destinaţie. Interiorul templului a fost
răvăşit el fiind sărac în descoperiri; cîteva monede romane multe bucăţi de ţigle de la aco-
periş şi sporadice fragmente de oase de la animalele sacrificate.
Ar fi interesant de ştiut dacă într-o construeţie „păgînă" se putea oficia o slujbă
creştină, dacă dogmele religioase permiteau acest lucru chiar după o „sfinţire" prealabilă a
locului.
Descoperirile paleocreştine recente de la Porolissum atestă existenţa aici a unei comu-
nităţi paleocreştine care sigur îşi avea lăcaşurile de cult în zonă, unul din ele fiind iden-
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-IX e.n. 479
tificat în interiorul templului lui Liber - Bel situat în colţul nordic al terasei sanctuarelor
din municipiul roman Porolissum.
f. De la Porolissum9 provine un opaiţ lucrat din bronz turnat în tipar, reprezentînd
un porumbel în zbor cu aripile desfăcute. Piesa are lungimea de 8,5 cm, ţnălţimea de
5 cm iar lăţimea de 7 cm. Picioarele păsării lipsesc fiind înlocuite cu un mic postament
pe care se sprijină Întreaga piesă dar care nu-i conferă stabilitate. Coada păsării este trans-
formată în gură de ardere supraînălţată, iar în capul păsării este orificiul pentru alimen-
tare. Cele două orificii de aerisire mai mici sînt situate pe spatele păsării. Corpul piesei
este ornamentat cu mici incizii reprezentînd penajul păsării. Piesa are o patină verzuie bine
păstrată. Opaiţul nu putea fi utilizat decît agăţat de tavan, postamentul de la picioarele
păsării nu îi dă nici o stabilitate pentru a putea fi aşezată pe un postament neted.
Potrivit analogiilor pe care acest tip de opaiţ le are în lumea creştină veche şi această
piesă se datează În sec. V-VI e.n., ea fiind o reprezentare a „duhului sfînt" simbol creştin
reprezentat printr-un porumbeJIO.
Descoperirea acestei piese creştine vechi pe teritoriul oraşului roman Porolissum, îm-
preună cu celelalte descoperiri d\: acest gen, aduc dovezi clare despre existenţa la Porolissum
în această perioadă, a unor comunităţi paleocreştine.
g. La începutul sec. XX Muzeul arheologic din Cluj[-Napoca] a achiziţionat de la
un bijutier un bogat tezaur alcătuit din piese de aur, tezaur al cărui probabil loc de des-
coperire este indicat teritoriul satului Moigrad, jud. Sălaj. Tezaurul are o compoziţie neo-
bişnuită, piesele ce îl compun nu pot fi atribuite toate unei anumite epoci istorice. Piesele
tezaurului nu sînt nişte falsuri, cum se credea, ci aparţin mai multor complexe din diferite
perioade, creindu-se artificial de către vînzători un singur tezaur.
Profesorul K. Horedt a atribuit aceste piese următoarelor epoci istoricell: un inventar
funerar sau un tezaur aparţinînd' culturii eneolitice Bodrogkeresztur; piese eneolitice care
nu pot fi atribuite În mod sigur unei anumite culturi; un inventar hunic; piese ce se sustrag
încă atribuirii la una dintre celelalte grupe şi ar putea să fie moderne; piese moderne.
Cele 15 piese care sînt atribuite perioadei hunice formează un inventar funerar al
unui eventual mormînt de şaman: dispozitiv în formă de P pentru fixarea tecii, veriga
butonului mînerului şi o mărgea servind ca pandantiv magic al sabiei, cataramă mare şi
mică, plăci ripsate, foiţe subţiri de aur, bordura care limitează arcul din faţă ail. unei şeii,
piese reprezentînd vulturi, piesă „arborele vieţii" lung de 1 m, mască, capete de gîşte,
lamă de cuţit.
Descoperirea la Moigrad a acestor piese ar ind'ica unul din punctele drumului de pă
trundere a hunilor prin Transilvania de nord în Cîmpia Tiseit2.
h. Din hotarele satelor Moigrad-Jac pe care se întind ruinele municipiului roman
Porolissum cu ocazia muncilor agricole se culeg diverse materiale arheologice; monede, cera-
mică, piese de podoabă, statuete etc. Printre materialele interesante astfel aflate se numără
şi doi cercei stelaţi1 3 , lucraţi În tehnica granulaţiei. De la primul cercel s-a păstrat semiluna
cu marginile reliefate, împodobită cu un romb şi S-uri în relief, de care este lipit un
apendice stelar. De la a] doilea cercel s-a păstrat doar apendicele stelar. Amîndoi cerceii
au fost turnaţi în tipare monovalve. Avînd în vedere tehnica în care au fost executaţi,
precum şi analogiile pe care le prezintă, aceşti cercei pot fi dataţi în sec. VIII-IX14.
i. Dealul „Cămin" (cota 350) este situat la nord de cursul mijlociu al Văii Pome-
tului, imediat deasupra satului Jac. Pe botul acestui deal se află situată o fortificaţie de
formă aproximativ triunghiulară cu centrul uşor bombat15. Două dintre laturile cetăţii, spre
nord est şi sud, au panta foarte înclinată, coborînd în unele locuri aproape perpendicular.
Pc laturile de vest şi nord-vest cetatea prezenta urmele unui şanţ şi val de apărare. Dimen-
siunile cetăţii sînt de 270X240 m.
In anul 1958, cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate în municipiul roman Poro-
lissum sub conducerea prof. M. Macrea, prof. M. Rusu cercetător la Institutul de Istorie
~i Arheologie din Cluj-Napoca, a efectuat cîteva secţiuni de verificare în punctul numit
„Cămin• din hotarul satului Jac.
„Secţiunea S.I a fost trasată perpendicular peste valul şi şanţul din partea de sud-vest
a fortificaţiei. Valul de pămînt iniţial avea cca. 4 m lăţime şi se pare că nu era prea
înalt deoarece şanţu] de apărare lat de 4 m era adînc numai de 2 m faţă de hermă. Scheletul
ca şi faţada valului erau din grinzi şi lespezi de lemn, care în urma unui puternic incendiu,
a provocat arderea pămîntului din umplutura valului primind pe alocuri o culoare cără-
480 AL. V. MATEI
m1z1e. Urmele grinzilor s-au pălitrat pe unele calupuri arse mai puternic. De asemenea s-au
păstrat şi bucăţi compacte de cărbune de la grinzile căzute pe hermă din partea superioară
a valului în timp ce focul mistuia scheletul de lemn.
In pămîntul negru din umplutura şanţului de apărare s-au scurs bucăţi mai mari şi
mai mici din pămîntul ars, precum şi cîteva fragmente ceramice prefeudale lucrate cu mina
sau la roată. Din păcate fragmentele ceramice au fost puternic corodate în solul de pădure
(care acoperă pînă azi cetatea), astfel că ele nu pot ajuta complet la o datare mai precisă
a fortificaţiei.
Sondajele efectuate nu sînt suficient de concludente pentru a preciza fazele de con-
strucţie iar datarea lor mai precisă, mai ales că În interiorul cetăţii din cauza desişului
pădurii, nu s-au făcut cercetări"IB.
Pe baza analogiilor pe care le prezmta tehnica de construcţie a valului de pămînt
cu cea constatată la cetăţile de la Moreşti, Dăbîca, Sirioara, autorul sondajelor arheologice
datează cetatea de pe „Cămin" în sec. IX-XI.
Bibliografie
1. Sînt monedele descoperite Întîmplător la Porolissum pma m anul 1968, vezi V. Lu-
căcel, Catalogul colecţiei de monete antice, Zalău, 1968, p. 16-18.
2. A. Buday, în Dolg - Cluj, 5, 1914, p. 77 sqq.; Idem, Dolg-Cluj, 6, 1915, p. 51-69.
3. O. Floca, în Sargetia, II, 1941, p. 51-54; C. Daicoviciu, La Transylvanie dans
l'Antiquite, Bucarest, 1945, p. 234; D. Protase, Problema continuităţii ••• , p. 119.
4. L. Ţeposu Marinescu - E. Lak6, Catalogul colecţiei de geme romane, Zalău, 1973,
p. 13, nr. 64.
5. In legătură cu acest text vezi prezentarea amănunţită a piesei în acest volum.
6. Piesa este amănunţit publicată în acest volum de N. Gudea.
7. Rezultatele săpăturilor arheologice de la Porolissum, comunicare sUSţinută la cea de-a
XII sesiune de rapoarte şi comunicări - Bucureşti 1977.
8. A fost afectată mai ales latura de sud şi sud-est a construcţiei.
9. Nr. inv. 1871. Piesa provine din colecţia S. Papiriu-Pop şi a fost achiziţionată în
jurul anului 1950 de la un sătean din· Jac care o descoperise undeva pe teritoriul muni-
cipiului Porolissum. Piesa a figurat greşit în inventarul Muzeului din Zalău ca fiind desco-
perită pe teritoriul castrului de la Buciumi şi publicată de C. Pop, Al. V. Matei în ActaMP,
2, 1978, p. 82, nr. 23 ca provenind de aici.
10. Piesa este amănunţit publicată de N. Vlassa, în ActaMN, 16, sub tipar.
11. K. Horedt, Tezaurul de aur de la Moigrad, în Pontica, 10, 1977, p. 289-293.
12. O analiză amănunţită a tezaurului de la Moigrad a fost publicată de prof. K. Ho-
redt, în „Germania", 55, 1977, p.
13. Nr. inv. 1104-1105. Piesele au f'acut parte din colecţia Weseleny-Teleki.
14. K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în sec. IV-XIII, 1958, p. 81 sq.;
Dacia N.S., 6, 1962, p. 283, nota 27; Apulum, 9, 1971, p. 725; Cultura bizantină î11 Ro-
mânia, Bucureşti, 1971, catalog nr. 130.
15. M. Rusu, Cetatea Moigrad şi Porţile Meseşului, În Sub semnul lui Clio - Oma-
giu -, Acad. prof. Ştefan Pascu, Cluj, 1974, p. 265-279. Administrativ dealul „Cămin"
aparţine hotarelor satului Jac, corn. Creaca, jud. Sălaj. Cetatea prefeudală din acest punct
este cunoscută în literatura de specialitate ca fiind la Moigrad, motiv pentru care o pre-
zentăm şi noi la această localitate.
16. Idem, op. cit., p. 272 sq.
6. NUŞFALAU, corn. Nuşfalău, jud. Sălaj
a. La cca. 3 km sud-vest de satul Nuşfalău pe un teren relativ plan, se Întinde ne-

cropola tumulară de incineraţie slavo-avară, cunoscută mai demult În literatura de speciali-
tate1.
Necropola de la Nuşfalău cuprinde tumuli de diferite mărimi în interiorul cărora se

află mai multe morminte de incineraţie. Resturile funerare împreună cu inventarul funerar
(vase sparte ritual, găleţi de lemn, cuţite, podoabe, etc.), se află depuse la nivelul solului
vechi, în interiorul unei construeţii de lemn. Uneori, rămăşiţele defuneţilor din interiorul
construeţiei de lemn erau acoperite cu o lespede de piatră, în alt caz oasele calcinate au
fost depuse foarte probabil în urne funerare, fiind însoţite de oase de cal şi alte obiecte
(scăriţe de şa, seceri, cuţite, etc.).
Circumferinţa tumulilor era delimitată Întotdeauna de un pămînt galben nisipos, adus
special şi aşezat în formă de inel în jurul construcţiei de lemn. Tumulii constau din pămînt
argilos de culoare gălbuie sau cenuşie, adus de asemenea special în acest scop, amestecat cu
iarbă şi aşchii de lemn pentru a le da o rezistenţă mai mare. Deasupra construcţiei de
lemn se forma un fel de cupolă pentru a o apăra.
Ţinînd seama de obiceiurile funerare şi de inventarul mormintelor (obiecte de metal
de ti:P, keszthely, vetre de lemn), necropola de la Nuşfalău trebuie pusă în legătură cu
triburile slave apusene, care au venit în contact şi au întreţinut legături cu avarii. Influenţa
avară este dovedită nu numai prin aplicile de centură de tip avarie (tipul Keszthely), ci mai
ales prin prezenţa oaselor de cal în unii tumuli2.
„Vasele descoperite în necropola de la Nuşfalău sînt lucrate la roata de mînă cu învîr-
tituri repezi dintr-o pastă nisipoasă şi ornamentate cu linii orizontale şi în val. Majoritatea
acestor vase sînt de tipul vas-borcan îngust, umerii puternic boltiţi şi cu buza răsfrîntă
În exterior. După piesele de metal de tip Keszthely, necropola cumulară de la Nuşfalău se
datează în sec. VIII şi eventual la începutul sec. IX 3 ".
b. La cca. 1 km NV de tumuli spre Valea Halmăşdului a fost identificată în anul
1958 o aşezare nefortificată care după materialul ceramic cules de la suprafaţă se datează
În sec. VIII-IX şi ar putea fi aşezarea contemporană corespunzătoare necropolei tumu-
lare'.
c. La cca. 2-3 km N-V-N de centrul oraşului comunei Nuşfalău, din malurile nou săpa
te ale rîului Beretău, au fost culese cu ocazia unor perieghcze mai multe fragmente ceramicc5•
Punctul este cunoscut sub numele de „Tigoiul lui Benedeka şi face parte din hotarul mai
mare numit „Rîtul Mare".
Punctul „Tigoiul lui Benedek" se întinde la cca. 250 m sud de şoseaua Nuşfalău
Zăuan-Ip-Oradea; fiind amplasat chiar în faţa clădirii Fabricii de cărămidă din Nuş
falău. Cursul vechi al rîului Beretău făcea pe acest loc o mare conitură (meandru) încon-
jurînd o suprafaţă de cca. 200 X 200 m de teren, înconjurată astfel din trei părţi de ape.
In anul 1973 cînd s-a săpat noua vale a rîului, canalul săpat a tăiat această suprafaţă
pe la mijlocul ei, deranjînd un strat antic de locuire a zonei.
In ambele maluri nou săpate ale văii au fost observate urmele a patru bordeie semi-
adîncite, la unul apărînd în ruptură şi vatra-pietrar. Din aceste maluri au fost culese mai
multe fragmente ceramice şi oase de animale.
Pentru a se putea face observaţii mai amănunţite, în primăvara anului 1978 a fost
efectuată pe acest loc o săpătură de verificare. Seeţiunea trasată perpendicular pe malul
sudic al Văii Beretăului nu a reuşit să surprindă elemente de locuire a zonei, datorită
nivelul ridicat al pînzei de apă din sol care a inundat secţiunea la cca. 0,90 m adîncime,
nivel Ia care începea practic suatul prefeudal. In secţiunea şi caseta săpate în această cam-
panie s-au descoperit: fragmente ceramice lucrate cu roata rapidă ornamentate cu benzi de
linii în val, oase de anima.le şi o cute de piatră. In colţul sudic al casetei săpate a apărut
urmele unei vetre de foc uşor adîncită cu diametrul de cca. 0,95-1,05 m, cu crusta arsă
de cca. 2-3 cm grosime precum şi cu cîteva pietre căzute. Vatra cuptor a apărut la
0,80 m adîncime. După felul de pietre (micaşist) care au fost folosite la cuptor, pietre
lpecifice stratului prefeudal, precum şi nivelul la care a apărut, vatra cuptor aparţine stra-
cUlui prefeudal de locuire a zonei.
. Pe baza tipului de ornamentaţie, a pastei şi a aspectului general, fragmentele ceramice
descoperite se datează în sec. VIII-IX.
Aşezarea prefeudală identificată în punctul „Ţigoiul lui Benedek• avea o poziţie natu-
rală foarte favorabilă locuirii. Din trei părţi aşezarea era apărată de ape urmînd ca doar
zona de sud, sud-vest să necesite o oarecare apărare. In această zonă de S nu am surprins
31 - Acta M•\Sel Porolissensis III
482 AL. V. MATEI
urme de fortificaţie, şanţ sau val. Aşezarea se află pe lunca inundabilă a Văii Beretăului
care oricum prin depunerile anuale de mîl a reuşit să le acopere.
Aşezarea inedită din pwtctul „Ţigoiul lui Benedek" se află la cca. 5-6 km nord în
linie dreaptă .de cunoscuta necropolă slavo-avară cumulară de la Nuşfalău.
Bibliografie
1. CJ.A., 1876, II/I, p. 158; A.E., u.f. I, 1881, p. 157; Dolg - Trav, IV, p. 240-241.
Hampei, A regibbkozepkor mel, II, p. 182. Petri M., Szilagy varmegye monographiaja,
voi. I, p. 35 sq.
2. Istoria României, voi. I, Bucureşti, 1960, p. 742-744.
3. M. Comşa, Slavii pe teritoriul R.P.R., în sec. IV-IX, în SCIV, 1, X, 1959, p. 72.
4. Informaţie primită de la M. Comşa căreia îi mulţumesc şi cu această ocazie.
5. Aşezare inedită, periegheze şi sondaj de verificare Al. V. Matd.
7. ORTELEC, oraş Zalău, jud. Sălaj
a. Aproximativ în centrul satului Ortelec, în stînga şoselei Zalău-Ortelec-Creaca

Jibou, se află un bot de deal cunoscut de localnici sub numele de „Cetate", loc pe care
este construită şi biserica satului.
Punctul numit „Cetate" se află la marginea şoselei şi are o formă neregulată, aproxi-
mativ trapezoidală cu baza mare orientată spre sud, sud-est. Acest bot de dea.I are pantele
de vest, nord şi est foarte abrupte, greu de urcat. Spre su.ci legătura cu restul dealului
a fost tăiată de un şanţ foarte adînc cca. 15-20 m, pămîntul din şanţ fiind aruncat spre
interior unde a format un mare val, izolînd astfel o suprafaţă de teren cu lungimea de
cca. 150-170 m foarte bine apărat natural şi fortificat de mina omului'. Această forti-
ficaţie are amenajată pe latura de vest o terasare în panta dealului care forma drumul de
acces spre ce ta te.
Valul de apărare sesizat în partea de sud a cetăţii apare mult aplatizat şi distrus de
înmormîntările contemporane, care folosesc ca cimitir latura de ·sud şi latura de est a
cetăţii. O altă porţiune din val a fost distrusă de construcţia bisericii amplasată În colţul
de sud-est al incintei2. ln această zonă se observă pămîntul ars la roşu din val.
Aproape de limita nordică a incintei la distanţă egală de laturile de est şi vest,
Într-o zonă în care de la suprafaţă se pot culege fragmente de cărămizi şi ţigle romane3 ,
de aici au fost culese şi cîteva fragmente de oase umane ce aparţineau unor calote cra-
niene4.
Din interiorul cetăţii au fost culese de la suprafaţă mai multe fragmente ceramice,
fragmente de chirpic, oase. Fragmentele ceramice, după pastă, ornamentaţia de linii în val
şi după aspectul general se datează în limitele sec. IX-X e.n.
Merită de semna.lat faptul că într-o zonă spre limita de NV a cetăţii am cules de
la suprafaţă şi fragmente ceramice, ce se pot data în feudalismul timpuriu, aparţinînd
sec. XI-XII.
O cercetare arheologică sistematică credem că ar da bune rezultate pentru identifi-
carea şi datarea straturilor de cultură mai vechi şi cele aparţinînd feudalismului timpuriu.
Topografic, fortificaţia identificată În punctul „Cetate", are o poziţie centrală şi domi-
nantă în faţa Porţilor Meseşului, aflîndu-se la cca. 1,5-2 km V în linie dreaptă de punctul
,,La strîmturi" locul cel mai Îngust al Porţilor Meseşene. Fortificaţia de la Ortelec controla
practic orice mişcare care se făcea prin Porţile Meseşului: drumul spre V, după ce ieşeai
din porţi, ducea drept la cetatea care nu putea fi practic ocolită5 •
Punct strategic militar în primul rînd, fortificaţia de pe „Cetate" controla toată acti-
vita.tea legată de acest important mijloc de comunicaţie, drumul de legătură între: vest -
Silvania şi est - Transilvania, care se făcea prin „Porţile Meseşului".
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-I X e.n. 483
b. Pe versantul estic al dealului cu panta lină situat în faţa laturii de V a cetaţu

de la Ortelec, deal care coboară pînă la un mic pîrîu ce curge pe la poalele cetăţii, au
fost descoperite6 mai multe fragmente ceramice atipice, dar care după pastă şi aspect aparţin
perioadei de sfîrşit a epocii prefeudafo sec. IX-X. Pe panta acestui deal cu expunere în
tot timpul zilei spre soare7 foarte propice pentru locuit, se pot observa la suprafaţă în
arătura proaspătă mai multe pete de pămînt negru, urmele unor locuinţe (bordeie) care
formau credem aşezarea civilă contemporană cu cetatea8• Petele de pămînr negru se întind
pe o suprafaţă destul de mare de teren indicînd prezenţa unei aşezări prefeudale relativ
întinse. Materialul arheologic descoperit a fost cules În totalitate de pe suprafaţa acestor pete.
Bibliografie
1. Punct inedit, periegheză iniţială N. Gudea, cercetător la Institutul de istorie şi

arheologie din Cluj-Napoca; Al. V. Matei care a cules şi materialul arheologic de pe
„Cetatea, cu observaţii mai amănunţite.
2. Intre biserică spre vest şi primele morminte se poate efectua o săpătură de verifi-
care care să secţioneze valul.
3. Ar putea fi vorba de resturile unui turn roman.
4. Materiale culese în toamna anului 1977 cu ocazia unei periegheze efectuate împreună
cu P. Iambor şi St. Matei cercetători de la Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca.
5. Nu este exclus şi o aiţiintim aici ca o ipoteză de lucru ca vestigiile arheologice
din sec. XI-XII să aparţină acelei mănăstiri din Meseş pomenită la anul 1165 şi care
primea cîte un bolovan dle sare de la fiecare car ce trecea prin Porţile Meseşului; cf.
Documente C. XI-XIII, voi. I, p. 4, nr. 8.
6. Aşezare inedită, periegheză Al. V. Matei.
7. Terenul este folosit pentru grădinărit de C.A.P. Ortelec.
8. Pînă la efectuarea unor săpături arheologice care să ofere indicii precise de datare
considerăm această aşezare contemporană cu descoperirile de la suprafaţă efectuate în „Ce-
tate• şi datate în sec. IX-X e.n.
8. POPENI, corn. Mirşid, jud. Sălaj
a. La limita hotarelor satului Popeni, la cca. 3 km nord-est de sat, se află punctul

numit „Pe pogor". Acest loc cuprinde o suprafaţă netedă arabilă cu dimensiunile d'e cca.
300X 175 m, mărginită; spre sud-vest de un pîrîu ce curge spre nord; spre sud est şi est
zona este delimitată de hotarul unui mic deal cu orientarea aproximativă sud est - nord
vest; iar spre nord supra.faţa este delimitată de şoseaua Jibou-Popeni, Mirşid-Zalău.
De pe această suprafaţă proaspăt arată cu ocazia unei periegheze efectuare în primă
vara anului 1977, au fost culese mai multe fragmente ceramice prefeudalei. Fragmentele ce-
ramice precum şi resturile osoase au fost culese de pe suprafaţa unor pete de pămînt închise
la culoare pigmentate cu bucăţi de cărbune, urme de chirpic, precum şi relativ multe pietre
arse. In aceste pete pămîntul avea o culoare neagră distinctă de culoarea generală a terenului.
Au fost sesizare un număr de cca. 13 astfel de pete, care corespund, unor locuinţe sau com-
plexe de locuit (locuinţe cu anexe). Suprafaţa acestor pete este relativ mare cca. 25X30 m.
(Planşa nr. XIII. fig. 1).
La marginea suprafeţei arate şi însămînţate, a fost trasată o secţiune de verificare, în
imediata apropiere a unei astfel de pete de pămînt negru. Secţiunea a surprins urmele unui
bordei (?), sau o anexă a unei gospodării, ce avea un plan rectangular cu dimensiunile de
3 X 1,50 m., adîncin&u-se pînă la 0,60 m, stratul de umplutură din interior fiind practic doar
de 0,35 m grosime. (Planşa nr. XIII, fig. 2).
Din umplutura acestui bordei (?) au fost culese foarte multe pietre căzute arse secundar,
puţine fragmente ceramice şi oase de animale. Pămîntul de umplutură era negru la culoare
şi conţinea foarte mult cărbune de la focul care a distrus construcţia. Nu au fost depistate
urme de pari. Din umplutura bordeiului (?) a apărut şi un străpungător lucrat din os de
484 AL. V. MATEI
animal care are lungi.mea de 8 cm. Intreg materialul ceramic descoperit este lucrat la roată,
exceptînd tăviţele care sînt lucrate cu mina. Merită semnalat faptul că în general ceramica
descoperită în pun.~tul „Pe Pogor" prezintă o culoare cărămizie mai deschisă de la o ardere
oxidantă. Buzele vaselor lucrate cu roata sînt relativ mai puţin evoluate, iar În general de-
corul de şiruri de linii în val alternează cu şirul de linii incizate care urcă pînă sub buza
vaselor. (Planşa nr. XV şi XVI).
Fragmentele de tăviţă, sînt lucrate cu mina dintr-o pastă dură ce conţine foarte multe
pietricele şi au buza dreaptă, neevazată puţin înaltă. In general fragmentele descoperite apar-
ţin unor tăviţe care aveau un diametru de cca. 20-25 cm. (Planşa nr. XIV).
Materialul ceramic descoperit în zona „Pe Pogor• datează stratul de locuire căruia îi
corespuooe la sfîrşitul sec. VII şi în sec. VIII.
b. La nordl-est, peste creasta de deal ce delimitează punctul „Pe Pogor•, coborînd panta
de est a dealului - la cca. 400-450 m de locul secţiunii de verificare din punctul „Pe
Pogor" - ajungi În hotarul cunoscut sub numele de „Valea Bochii" aparţinînd satului Cu-
ceu - oraş Jibou, jud. Sălaj.
Terenul numit „Valea Bochii• este mărginit; la N-E şi E de şoseaua Jibou-Popeni-
Mirşid-Zalău; la S de un mic pÎrîu; la S-V de dealul care-l desparte de zona „Pe Pogor•;
iar la N - N-V face corp comun cu zona „Pe Pogor•.
Acest teren a fost seqionat practic în lung de săpăturile necesare pentru instalarea
unei conducte de aducţiune a apei de la Someş spre Zalău. Cu această ocazie săpăturile au
deranjat un strat antic de locuire a zonei, tăind practic mai multe bordeie prefeu.dale.
Intr-o zonă situată la E de conductă a fost efectuată o secţiune de verificare peste o
pată mare de pămînt negru, ce se observa foarte clar În atărură, zonă pigmentată cu urme
de chirpic, cărbune şi fragmente ceramice.
Secţiunea de verificare, cu lungimea de 20 m, a secţionat În lung un bordei (?) (Planşa
nr. XVIII. fig. 4) cu un plan rectangular şi dimensiunile de 4 X 2 m. Din umplutura borde-
iului (?) care cobora pînă la 0,60 m de la nivelul acrual al solului, au fost culese foarte
multe pietre parţial arse aflate în poziţii secundare. Tot în umplurura bordeiului (?) au fost
descoperite fragmente ceramice şi sporadice oase de animale. Nu au fost surprinse urmele
parilor sau urma unei vetre îr interior. In caseta, deschisă lateral de bordei (?) în peretele
S-E al secţiunii, a apărut o vatră de foc la cca. 0,35 m adîncime şi la cca. 2 m lateral
de bordei (?). Vatra a fost construită din pietre mari aşezate lateral de o suprafaţă circulară
lutuită bine făţuită şi bine arsă care avea diametrul de cca. 1,10 m.
In umplutura bordeiului (?) au fost descoperite o pereche de foarfeci din fier pentru
tuns, care au lungimea de 16 cm iar lama propriu-zisă de 4,5 cm. Tot din umplutură au fost
culese: o lamă fragmentară de cuţit cu lungimea 8,3 cm, două cute de piatră pentru ascuţit
precum şi două fusaiole fragmentare. (Planşa nr. XIX, fig. 1, 2, 3, 5).
Materialul ceramic este lucrat cu roata, iar fragmentele de tăviţe sînt lucrate cu mina.
Materialul ceramic lucrat la roată pare mai evoluat şi mai închis la culoare, de la o ardere
mai neoxidantă, comparativ cu materialul descoperit în zona „Pe Pogor•. Buzele vaselor par
mai evoluate li chiar cele cîteva fragmente de tăviţe descoperite sînt mai îngrijit lucrate.
(Planşa nr. XVIII. fig. 1-2). Materialu! ceramic descoperit în acest punct datează credem
din sec. VIII, eventual continuînd pînă la începurul sec. IX e.n. (Planşa nr. XX).
Pe baza descoperirilor mai imponante, foarfece de tuns animale, fusaiole, am putea acre-
dita ideea că aşezarea din acest punct era specializată probabil în creşterea animalelor (oi),
desigur că cercetările viitoare mai amănunţite, vor aduce precizări lepate şi de această pro-
blemă şi vor stabili legăturile care există între aşezările identificate m cele două puncte2 •
Nu este exclus ca aşezarea de pe „Pe Pogor", să se fi mutat în zona „Valea Bochii~,
sau să fi existat Ia un moment dat, două aşezări contemporane. O parte din excedentul de
populaţie din aşezarea de „Pe Pogor" putea să se mute în puncwl „Valea Bochii" înfiripînd
o nouă aşezare.
Bibliografie
1. Punct inedit, periegheză şi secţiuni de verificare în ambele puncte Al. V. Matei.

2. Aşezarea din punctul „Pe Pogor" va fi cercetată printr-o campanie de săpături or-
ganizată în anul 1979 de Muzeul de istorie şi artă din Zalău.
9. ŞIMLEU SILVANIEI, oraş Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj
a) De la Şimleu Silvaniei provin, din descoperiri întîmplătoare efecruate în secolele tre-

cute două bogate tezaure compuse din piese de aur.
Primul tezaur a fost descoperit în vara anului 1797 pe strada Csurg6, undeva în apro-
piere de biserica greco-catolică. Tezaurul a ajuns în anul următor în colecţiile Muzeului din
Viena. Principala piesă a tezaurului o constituie un lanţ de aur pe care sînt agăţate diferite
piese mici lucrate tot din aur: o barcă cu vîslaş, ciocane şi nicovale, frunze şi nervuri,
secure cu buzdugan, sapă, compas, mistrie, frunze, fier de plug, cuţit, furcă, foarfecă şi
cîrlig, frunze, fierăstrău, pilă, cîntar, seceră, şi jug. Pe a doua parte a lanţului: disc, insignă
militară, sabie, frunze, un cuţit În formă de semicerc, seceră, cleşte, daltă, pensetă şi scară,
cîntar şi altele. Toate aceste 51 de piese ataşate lanţului sînt lucrate prin ciocănire şi prin
turnare. Tot din tezaur mai fac parte; un cercel, o brăţară, verigi şi inele cca. 24 bucăţi,
fragmente de la un cordon, toate lucrate din aur. Impreună cil aceste piese au fost descoperite
şi 15 monede de aur provenind de la Valentinianus, Valens şi Gratianusl.
b) Al doilea tezaur de la Şimleu Silvaniei a fost descoperit în anul 1889 şi a ajuns în
colecţiile Muzeului naţional maghiar.
Acest tezaur a fost descoperit undeva În imediata apropiere a locului unde în anul 1797
a apărut primul tezaur de piese de aur de la Şimleu. Cel de-al doilea tezaur este compus
din 20 fibule, 2 brăţări şi 3 cupe, toate lucrate din aur, şi încrustate cu pietre preţioase 2 •
Aceste d'ouă tezaure au fost atribuite de majoritatea specialiştilor ca aparţinînd goţilor
sau ostrogoţilor.
c) Cu ocazia perieghezelor arheologice efectuate pe dealul Măgura Şimleului, pe terasa
de sud-vest a platoului din punctul „La Observatora au fost culese fragmente ceramice pre-
istorice şi dacice3. Printre aceste fragmente ceramice au fost identificate şi cîteva fragmente
prefeudale lucrate cu roata şi ornamentate cu benzi de linii în val. După pastă, formă şi
aspect aceste fragmente ceramice aparţin probabil sec. VII-VIII 4 • (Planşa nr. XII, fig. 1-3).
Bibliografie
1. In legătură cu bibliografia principală privitoare la acest tezaur, vezi: N. Vlassa,

Documente privind descoperirea primului tezaur de la Şimleu Silvaniei, în: SCIV, 20, 1969,
p. 151-159.
2. R. Teodorescu, Despre periodizarea şi unele aspecte ale artei metalelor pe teritoriul
României în sec. IV-XIV, în: Pagini de artă veche românească, Bucureşti, 1970, p. 9-92;
Bona I., Az ujhortyani german lovassir, în: Arch Eat, 1961, p. 192 sq.
3. Al. V. Matei, Repertoriul descoperirilor dacice, în Acta MP, 3, 1979, p.s.v. Şimleu
Silvaniei.
4. Nr. inv. CC 182/1976.
10. ŞOIMUŞENI, corn. Letca, jud. Sălaj
Jn toamna anului 1958, nişte elevi din Şoimuşeni, localitate siruată la N de Someş,
au găsit pe teritoriul acestui sat, împreună cu ţigle şi caramizi romane şi două monede de
bronz, una de la Diocletian şi alta de la Theodosius I. Monedele, ln bună stare de conser-
vare au fost donate mai întîi colecţiei muzeale a Şcolii din satul lnău, apoi prin donaţie au
ajuns la Cabinetul Numismatic al lnstiturului de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, unde
se află acum în păstrare!.
In anul 1975 a fost efectuată o periegheză arheologică2 în hotarul satului Şoimuşeni,
puncrul „Pe Cărămidăa situat la sud-vest de sat, locul de unde au fost găsite cele două mo-
nede. Punctul apare cu o poziţie foarte propice pentru supravegherea întregii văi a Some-
şului din zona cotiturii de la Jibou. Există o bună vizibilitate pentru observarea zonei şi le-
găturii spre E şi S, cu restul ~ turnuri romane situate la nordul Someşulu!i.
AL. V. MATEI
486
In acest punct, au fost culese cîteva fragmente ceramice atipice şi bucăţi mici de cara-
midă fiind identificate urmele unui şanţ pe o lungime de cca. 25-30 m care închidea un
plan aproximativ patrulater. Urmele şanţului se observă doar pe laturile de S şi E ale acestei
mici fortificaţii (?). O cercetare arheologică efectuată în acest punct ar aduce date în plus
cu privire la datarea şi tipul acestei fortificaţii (?). Nu este exclus să avem în acest punct
un burgus (?) roman care după plecarea soldaţilor a fost folosit ca refugiu de populaţia
băştinaşă rămasă.
Bibliografie
1. B. Mitrea, în: SC/V, 12, 1961, p. 152, nr. 48; N. Vlassa, în: SCIV, 15, 1964, p.
118; D. Pretase, Problema continuităţii ... , p. 169.
2. Periegheză arheologică efectuată de Al. V. Matei.
11. ZALAU, oraş Zalău, jud. Sălaj
In vara anului 1977, a fost efectuată o săpătură de salvare la sud de Laminorul de

ţevi ce se construieşte pe noua platformă industrială de pe lunca „Văii Miţii". Luicrările
de escavare a primei terase a văii au dus la distrugerea unui strat antic de locuire a zonei.
Săpătura de salvare efectuată în acest punct a scos la lumină vestigii arheologice apar-
ţinînd mai multor epoci: neolitic, epoca bronzului, epoca Latenet, sec. II-III şi sec. IV
e.n., precum şi urmele unor bordeie apaqinînd feudalismului timpuriu (sec. XI-XII).
In profilul unei rupturi proaspete, dintr-o zonă deja escavată, a apărut urma (profilul)
unei gropi, de formă trapezoidală cu baza mare în jos, avînd lăţimea de cca. 1,20 m iar la
gură de cca. 0,80-0,90 m, ce se adîncea pînă la 1,50 m în lutul steril. Din colţul dle sud
al gropii aproape de pe fundul ei, a fost găsită o buză de vas mare lucrat la roată. In ime-
diata apropiere, aproape lipite de pereţii vasului au apărut resturi de oase umane slab arse,
chiar fragmentul unei mandibule cu CÎţiva dinţi. Oasele erau slab arse şi depuse
pachet, probabil într-un vas urnă, din care nu am mai găsit decît acest fragment ramas
prins În malul săpăturii, restul gropii cca. 2/3 din ea fiind deja distrusă. Groapa nu prezenta
urme de ardere secun•dare, iar în interiorul ei au fost descoperite fragmente ceramice atipice
precum şi urme de cărbune şi chirpic, resturi probabile ale rugului funerar aduse şi aruncate
în neorînduia.Jă în groapă. Prezenţa resturilor umane incinerate depuse pachet lingă fragmentul
ceramic (probabil urnă) indică olar caracterul funerar al acestei gropi.
Fragmentul ceramic (pi. nr. II) aparţinea unui vas de provizii de mărime mijlocie, şi
este lucrat cu roata rapidă dintr-o pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie în compoziţia căreia
au intll"at şi pietricele. Vasul a fost ornamentat cu piaptănul în pasta încă crudă, formîndu-se
benzi de linii incizate în val care împodobesc atît corpul vasului cît şi buza lui. După fac-
tură şi aspect acest vas se datează în sec. IV e.n. şi are bune analogii în cimitirul nr. 1 de
la Bratei2.
La cca. 60 m S-V de groapa descrisă mai sus, într-o zonă unde buildozerele nivel~u
o porţiune de teren, au fost identificate alte două gropi clar conturate în lutul galben steril.
Gropile au fost practic distruse de buldozere, rămînînd doar cca. 0,30 m din partea de jos
a lor. Din aceste două resturi de gropi circulare, au fost culese fragmente ceramiiee de la vase
lucrate cu roata dintr-o pastă fină cenuşie ornamentate cu benzi de linii în val, iar fragmentele
ceramice lucrate cu mina aparţin unor vase lucrate dintr-o pastă relativ dură care conţine
foarte multe pietricele (pi. nr. III).
Aceste gropi pe baza materialelor ceramice lucrate cu roata care au bune analogii cu
materialul din groapa nr. 1, descrisă mai sus, se datează tot în sec. IV e.n.
La cca. 40 m S-E de groapa nr. 1, pe aceiaşi terasă a fost efectuată săpătura. de
salvare din vara anului 1977, care a scos la lumină vestigii arheologice aparţinînd epocilor:
neolitice, bronzului, Latene şi sec. IV e.n.
In colţul vestic al casetei nr. 3 a apărut o groapă (G. 56) de formă circulară, cu
diametrul de 1,10 m iar adîncimea de 1,45 m. Spre fund groapa avea pe margini un strat
Repertoriu de descoperiri din su. IV-IX e.n. 487
subţire de cărbune de la o arsură secundară efectuată probabil cu paie (?), stratul de cărbune
era foarte fin şi subţire. Pe fundul gropii au fost descoperite două vase Întregi lucrate cu
mîna: o ceaşcă fără toartă şi un vas mic cu buza dreaptă puţin evazată şi cu dloi butoni
ornamentali situaţi pe umerii vasului.
Ceaşca are dimensiunile de: qiametrul gurii= 13,5 cm, diametrul fundului= 8 cm, iar
înălţimea=7,5 cm şi este lucrată cu mîna ornamentată cu mici alveole situate spre fundul
vasului, alveole obţinute prin apăsarea cu degetul a pastei încă crude (pi. nr. I, nr. 2).
Vasul al doilea este de dimensiuni mici: diametrul gurii=7 cm; diametrul fundu!ui=4 cm,
înălţimea= 10 cm şi este lucrat cu mîna dintr-o pastă dură care conţine multe pietricele (pi.
nr. 1, nr. 1). Tipul de pastă, culoarea ei este identică cu cea a vaselor lucrate cu mîna d'in
gropile nr. 2 şi 3 descrise mai sus.
Pe baza a.cestor analogii cele două vase se datează tot în sec. IV e.n. Ceaşca are bune
analogii în descoperirile de la Cipău-Gîrle3 •
Jn capătul nordic al casetei nr. 4 a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă rectangulară
cu dimensiunile de cca. .~,50X4,15 m. Aproximativ în centru] locuinţei a fost identificată
urma unui par central de susţinere a acoperişului. Parul are o secţiune dreptunghiulară cu
dimensiunile de cca. 0,30X 0,45 m. Pe laturile de sud şi est a locuinţei au fost surprinse
urmele cîte unui par de suSţinere a acoperişului, cu secţiunea circulară şi cu diametrul
de cca. 0,35 m. Jn colţu] de V locuinţa avea un cuptor - pietrar cu vatra lucrată din lut
ars şi pietre. Cuptorul avea diametrul de cca. 1-1,15 m. Din locuinţă au fost culese resturi
menajere: oase de bovidee, porcine, precum şi fragmente ceramice atipice. Din zona cuptoru-
lui au apărut pe lîngă pietrele arse de foc, resturi de oase şi cîteva fragmente ceramice de
la vase borcan lucrate cu mîna dintr-o pastă relativ dură. ce conţine multe pietricele.
Materialul ceramic destul de sărăcăcios ne poate oferi singurele indicii pentru datare.
Pasta din care sînt lucrate fragmentele ceramice din locuinţă, este aceiaşi cu cea folosită la
vasele lucrate cu mîna dfo gropile nr. 2, 3 şi 4. Forma vaselor tip borcan cu buza larg evaza-
tă aparţin unor tipuri mai evoluate. Pe baza acestor indicii datăm locuinţa descrisă mai sus
în sec. IV e.n. Trebuie menţionat că poziţia stratigrafică a acestei locuinţe care intersectează
sau chiar acoperă unele gropi ce se datează în sec. III e.n„ este iarăşi un indiciu pentru o
astfel de datare.
Descoperirea acestei locuinţe pe prima terasă a Văii Mîţii, un loc foarte prielnic pentru
locuit, indică prezenţa probabilă a unei aşezări datate în sec. IV, căreia îi aparţin probabil
şi gropile amintite mai sus.
b). ln dreapta şoselei Zalău-Şimleu, la limita de V a zonei aparţinătoare de oraşul
Zalău, Ia km 7 se întinde o porţiune de teren de cca. 400X200 m, mai ridicată cu cca.
1-2 m decît restul luncii Văii Zalăului•. Spre V această suprafaţă este mărginită de Valea
Panicului ce se varsă în Valea Zalăului, spre N de calea ferată Zalău-Sărmăşag-Carei, spre
S de şoseaua Zalău-Şimleu iar spre E de un drum de care ce duce spre staţia de epurare
a apei Văii Zalăului. Pe această suprafaţă au fost efectuate începînd cu anul 1976 săpă
turi arheologice sistematice pentru cercetarea unei locuiri de epocă romană depistate aici 5•
Cu ocazia săpăturilor efectuate printre materialele arheologice de epocă romană, au
apărut şi cîteva fragmente ceramice prefeudale. Fragmentele aparţineau unor tipuri diverse
de oale ornamentate cu benzi de linii în val, vasele erau lucrate la roată dintr-o pastă bună
de culoare cărămiziu-negricioasă. Din aceiaşi zonă au apărut cîteva fragmente de tăviţe
lucrate cu mîna dintr-o pastă dură ce conţinea multe impurităţi (pi. nr.).
Stratigrafic pînă În prezent nu s-a putut stabili un nivel prefeudal clar de locuire a
suprafeţei cercetate prin săpături. Fragmentele ceramice apărînd de obicei la baza stratului
de humus actual, pînă la cca. 0,30 m adîncime, neputÎndu-se stabili astfel repere stratigrafice
precise. După aspect şi ornamentaţie precum şi prezenţa fragmentelor de tăviţe, ceramica
descoperi tă în această zonă se datează în sec. VII-VIII e.n.
Apariţia acestor fragmente ceramice prefeudale în suprafaţa cercetată pînă în prezent,
indică o locuire prefeudală a zonei, probabil că locuinţele, aşezarea propriu-zisă se află mai
spre vest de zona cercetată de noi pînă în prezent.
c). De pe teritoriul oraşului Zalău provine un capăt de la o curea atîrnătoare executată
prin turnarc:8 • Ornamentul piesei înfăţişează o luptă între mai multe animale (grifoni). Piesa
aparţine perioadei avarice tîrzii. Nu se cunoaşte cu precizie locul de descoperire şi nici con-
textul apariţiei sale la Zalău.
488 AL. V. MATEI
Bibliografie
1. Al. V. Matei, Rezultatele săpăturilor de salvare de la Zalău - V alea Mîţii; raport

de cercetare susţinut la cea de-a XII-a sesiune de rapoarte şi comunicări, Bucureşti, 1978.
2. L. Bârzu, Continuitatea populaţiei autohtone în Transilvania în sec. IV-V, 1973,
pi. XXX, fig. 1-8, 11.
3. N. Vlassa, în: SC/V, 16, 1965, p. 501-516.
4. Terenul este situat pe Bui. M. Viteazul întire casele cu nr. 103-104, la limita
spre nord-vest, a zonei administrative aparţinătoare oraşului Zalău.
5. Al. V. Matei, Rezultatele săpăturilor arheologice de la Panic, jud. Sălaj; raport de
săpătură susţinut la a XII-a sesiune de rapoarte şi comuncări arheologice - Bucureşti, 1978.
6. K. Horedt, Das awaren problem in Romiinien, în SZA, 16, Nitra, 1968, p. 116-117;
In prezent piesa face parte din colecţia Muzeului naţional maghiar: Magyarorszag nepeinek
ti:irtenete az oskokort6l a honfoglalasig, p. 96, fig. 22.
Cercetările arheologice sistematice privind epoca prefeudală pe terito-

riul Sălajului sînt încă la Început. Nu au fost efectuate săpături arheologice
care să cerceteze în Întregime o aşezare, fortificaţie sau o necropolă aparţi
nînd acestei perioade. O parte a materialelor provin din descoperiri Întîmplă
toare sau mici sondaje. Astfel au fost identificate un număr de 11 localităţi
de pe teritoriul judeţului Sălaj în hotarele cărora au fost iden·tificate un punct
sau mai multe de unde au fost descoperite materiale aparţinînd acestei peri-
oade. Perieghezele arheologice au acoperit pînă în prezent o foarte mică parte
din suprafaţa judeţului, rămînînd zone Întregi necercetate care apar ca pete
albe pe hartă 1 , cercetările viitoare vor scoate la lumină şi în aceste zone
puncte cu materiale prefeudale.
Merită semnalat faptul că nu se cunosc pînă în prezent aşezări, necro-
pole care să ateste o locuire de întinsă durată a popoarelor migratoare pe
teritoriul jud. Sălaj. Descoperirile de monede de aur de la Hida şi Doba-
Mare, sau tezaurele germanice de la Nuşfalău, inventarul unic de la Moigrad,
sau piesa de centură avară tîrzie de la Zalău indică puncte de deplasare din
traseul acestor popoare care au trecut şi pe aceste teritorii, fără sa lase urme
clare de stabilire şi locuire îndelungată. O situaţie aparte o are necropola
tumula·ră de la Nuşfalău ce indică prezenţa unei enclave de slavi şi avari în
această perioadă tîrzie a sec. VIII-IX, populaţie care va dispare pînă la
urmă fiind asimilată în masa mare a populaţiei romaneşti majoritare din
zonă.
Prezenţa şi continuitatea şi în sec. IV e.n. a populaţiei romanizate din
unele centre cu descoperiri şi de sec. II-III e.n., au fost surprinse la Zalău
„Valea Mîţii" 2 , Şoimuşeni şi municipiul roman Porolissum.
Descoperirile post-romane de la Porolissum prezentate În această lucrare,
sînt dovezi clare ale rămînerii unei populaţii romanizate în vechiul oraş, du-
cîndu-şi în continuare viaţa în această zonă în forme noi, specifice sec. IV
şi lipsei oficialităţilor romane.
Piesele paleocreştine de sec. IV şi cele creştine vechi sec. V-VI, indică
prezenţa aici a unor comunităţi f oarite plllter:nice care trecuseră la creş-
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-1X e.n. 489
umsm sub influenţa puternicelor curente religioase creştine care cuprinseseră

vechiul Imperiu roman 3 • Acest lucru ne face să credem că legăturile cu restul
lumii romane din sudul Dunării nu au fost total rupte 4 şi că aici viaţa con-
tinuă liberă aproximativ în aceleaşi forme specifice romanităţii rurale din
sec. IV-V e.n.
Existenţa unor lăcaşuri de cult creştine în vechile clădiri publice de la
Porolissum, aduce dovezi nu numai despre continuitatea unei populaţii ro-
manizate aici ci şi despre caracterul retragerii oficialităţilor şi armatei din
oraş. In templul cercetat nu se surprind urme violente de distrugere (prin
foc sau alt mod) care să indice sfîrşitul epocii romane. Zidurile vechi romane
sînt în picioare şi sînt folosite în continuare, doar yorţiunile dărîmate datorită
vechimii lor sînt refăieute sau întărite cu alte zidarii. Prin urmare în oraş se
locuieşte în continuare, descoperirile de monede mărunte de bronz din sec. IV
sînt o bună dovadă în acest sens. Pentru perioada hunică descoperirile arheo-
logice lipsesc, singur inventarul de piese de aur al mormîntului de şaman apa-
re ca o descoperire izolată şi probabilă de la Porolissum5 •
Descoperiri arheologice ulterioare sec. V-VI, cerceii stelaţi de sec. VIII
sau fortificaţia de pe dealul „Cămin", indică locuirea în continuare a zonei
fostului municipiu roman de către o populaţie care are În fortificaţia de pe
„Cămin" un loc de refugiu. Merită semnalat faptul că această zonă a Porţilor
Meseşului descoperirile arheologice indică o locuire aproape neîntreruptă,
deşi este o zonă prin care au trecut şi popoarele migratoare, populaţia băşti
naşă a rămas în aceiaşi vatră de locuire, poate retrasă în locurile mai ferite
ale acestei zone 6 • Descoperirea unor aşezări inedite cu materiale ce se datează
În limitele sec. VII-IX aduc un plus de informaţii privind locuirea popu-
laţiei băştinaşe în partea de nord-vest a teritoriului judeţului Sălaj. Aşezările
descoperite l1a: 1. Zalău, Bui. M. Viteazul nr. 103-105; 2. Badcm „La
nove"; 3. Ortelec, Grădina CAP-ului; 4. Popeni, „Pe Pogor" şi „Valea
Bochii"; 5. Nuşfalău „Ţigoiul lui Benedek"; 6. Lemniu „Stiubei"; 7. Şimleu
Silva:niei „La Observa:to1r" - se amplasează, în general pe primele terase sau
chiar pe luncile unor mici cursuri de ape. Nu lipsesc nici aşezările situate pe
înă:ţimi ferite de primejdii cum este zoo a „La Observato.r" de pe Măgura
Şimleu! ui 7 •
Majoritatea materialului ceramic descoperit în aceste aşezări aparţine
unor vase lucrate cu roata rapidă lipsind vasele lucrate cu mîna, excepţie
tacmd tăviţele. Pe baza acestor elemente atribuim aceste aşezări populaţiei
bă~tina')e româneşti urmînd ca cercetarea lor exhaustivă să aducă un spor de
date mai ales cu privire la relaţiile şi influenţele pe care populaţia băştinaşă
le-a avut asupra slavilor care s-au aşezat în această zonă. Cercetarea arheo-
logică a aşezărilor de la Nuşfalău şi din zonă ar aduce interesante date cu
referire la această problemă.
Fortificaţiile, aparţinînd sfîrşitului perioadei prefeudale, de pe dealul
„Cămin" şi de pe dealul „Cetate" de la Ortelec sînt contemporane, valul ce-
tăţii de. la Ortelec apare cu miezul ars la roşu, analogie apropiată avînd la
fortificaţia de pe „Cămin". Cele două fortificaţii asi&_,urau în această epocă
a sec. IX-XI paza şi controlul drumului de legătura dintre zona de vest
490 AL. V. MATEI
Silvania şi Transilvania. Cercetarea În Întregime a acestor fortificaţii ar adu-

ce credem elemente mai precise atît pentru cunoaşterea sistemului de fortifi-
caţie folosit cît şi pentru datarea mai precisă a lor.
După cum arată descoperirile arheologice, zona „Porţilor Meseşene" a
fost intens locuită începînd din epoca neolirrid pînă în epoca dacică, roma111ă şi
prefeudală. în epoca dacică fortificaţiile sînt ridicate de înălţimile trecătorii
(Poguior, Măgura, Gtera) 8 • Romanii apără şi barează valea (burgus-ul de
la Fîntîna Suşigului şi zidul de pe Măguriţa) şi to.aită zona de trecere cu val
dublu şi valul cu burgus-uri de la Brebi9 • La sfîrşitul epocii prefeudale sînt
fortificate puncte strategice situate la intrările în Porţile Meseşului; la intra-
rea dinspre est este fortificaţia de pe „Cămin"; iar la intrarea dinspre vest
fortificaţia de Ia Ortelec de pe „Cetate". în această epocă. probabil că pădu
rea10 acoperea zone întinse din trecătoare iar traseul drumului nu putea ocoli
cele două fortificaţii aşezate În puncte strategice importante ale Porţilor Me-
seşene.
Identificarea urmelor de locuire începînd cu epoca dacică, epoca romană

şi prefeudală În această zonă, confirmate din plin de dovezile arheologice
descoperite pînă în prezent, reprezintă un argument incontestabil al continui-
tăţii populaţiei băştinaşe de-a lungul secolelor în zona acestei importante căi
de trecere care este Poarta Meseşeană.
ALEXANDRU V. MATEI
Bibliografie
1. Zona de sud a judeţului, dincolo de Meseş ce corespunde provinciei Dacia romană

nu a fost cercetată aproape deloc. In această zonă sînt foarte rare şi descoperirile dacice
şi chiar cele de epocă romană (aşezări civile) lipsind deocamdată aşezările prefeudale. Această
situaţie limită se datoreşte în primul rînd lipsei cercetărilor arheologice în această zonă.
2. Al. V. Matei, Descoperiri dacice la Zalău, în curs de elaborare.
3. Vezi N. Gudea, Vasul cu imcripţie creştină de la Moigrad (în voi. de faţă), notele
14, 17.
4. E. Chirilă, N. Gudea, I. Stratan, Tezaure monetare de sec. IV din Banat, Timişoara,
1974; unde circulaţia monetară indică o puternică viaţă economică specifică provinciilor
romane.
5. K. Horedt, op. cit., p. 289 sq. este puţin probabil ca toate piesele tezaurului să fi
fost descoperite la Moigrad, eventual o parte provin de aici iar restul din alte zone fiind u-
nite de bijutier într-un singur tezaur dfodu-i-se un singur Ioc de descoperire de unde pro-
veneau probabil cele mai importante (grele) piese de aur (idolii eneolitici).
6. Sub vîrful Pomet spre est este o zonă ferită, aici au fost descoperite şi mormintele
săpate în anul 1914.
7. Al. V. Matei, Repertoriul descoperirilor dacice, s.v. Şimleu-Silvaniei.
8. Idem, op. cit., s.v. Moigrad.
9. Al. V. Matei, E. Lalr.6, Repertoriul descoperirilor romane s.v. Porolissum.
10. Anonymus, Gesta Hungarorum, cap. 26, „ ... Iar Gelu ducele de dincolo de pă
dure . • . şi-a adunat oastea şi a început să călărească într-o goană rapidă . . . ca să-l oprească
la Porţile Meseşene, dar Tuhutum trecînd într-o singură zi pădurea ...
Repertoriu de descopt!riri din sec. IV -I X e.n. 491
PI. I. - Zal4u „ Valea Mi/ii" : 1. - Vas mic lucrat cu mina. 2. - Ceaşcă dacic4.
492 AL. V. MATEI
PI. II. - ZallJu, „ Valea Miţii" , fragmentul de vas din gf'oapa nf'. 1.
III. - Zalău „ Valea Miţii". Fl'agmente ceramice lucrate cu mina şi cu roata din gl'oapa nr. 2.
494 AL. V. MATEI
PI. IV. - Zalău „Valea Miţii": 1. - Locuinţa nr. 1.

2. - Cupt<wul - pietrar din locuinţtJ.
PI. V. - Zalilu „ Valea Miţii. Ceramicil lucratil cu mtna descoperittl Wi locuin/a nr'. 1.
496 AL. V. MATEI
-
I
I
I I
, 1
I Se ?IÎ')T!l.t:ll.tĂ.
a
I
1'
•'
I
· - - - „„„„ ·-y
' ~iDVl\Î
.t-inuP..i ~c~A%:
PRA<., ÎtfT~l't~«i ~
1H îlM71..U.
'
I 'I
I '
I I
„ :._ __ _
: t~
! ·i:
01..•-..J~'----'t.___~ - .
Pl. VI. - M oigrad - Porolissum. Planul bazilicii paleocreştine.
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-IX e.n. '497
3
Pl. VII. - Moigrad - Porolissum: 1. - Vedere generală a templului. 2. - Zidul postroman
de pe latura de vest.
498 AL. V. MATEI
Pl. VIII, - Moigrod - Porolissum: 1. - Zidul postroman da p11 lalura de nord est. 2. - Monu-
mente folosite tn ziduri.
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-! X e.n. 499
Pl. IX. - MoigYad - POf'olissum. Opaiţ paleoCYeştin.
500 AL. V. MATEI
PI. X. - Moigrad - Porolissum. Cercei stelaţi sec. VIII.
'~•""'
l'ţţ'•· \
PI. XI. - Zaltlu, Bui. Mihai Viteaml m. 103-106. Fragmente ceramice prefeudale.
502 AL. V. MATEI
[Pl. XII. - Fragmente ceramice prefeudale nr. 1-3: Şimlei1 Silvaniei, nr. 4-8 Badon.
Pl. XIII. - Popeni „Pe Pogot'".

1. - V ede1'e a a~eztJYii p1'efeudal~cu locul sondajului de 1Je1'ifica1'e. 2. - Vedet'e a casetei nr'. I.
504 AL. V. MATEI
2
PI. XIV. - Popeni „Pe Pog<W". Fragmente de t4viţe.
PI. XV. - Popeni „Pc Pogor". Fragment de la un vas mare.
506 AL. V. MATEI
PI. X\'I. - Popeni „Pe Pogor". Fragmente ceramice prefeudale.
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-/ X e.n. 507,
2 3
PI. XVII. - Cute de piatr4. de la: 1 - Nuşfal4.u, 2-3 Cuceu „ Valea Bochii, 4 - Profi1ul
bordeiului de la „ Valea Bochii".
508 AL. V. MATEI
Pl. XVIII. - Cuceu „ Valea Bochii". Tăviţe prefeudale.
PI. XIX. - Cuceu „ Valea Bochii", 1. fusaiolă, 2. piesă de fier, 3. foarfece, 5. străpungător
din os (Pe Pogor), 4. lamă de cuţit.
510 AL. V. MATEI
Pl. XX. - Cuceu „ V alea Bochii". Fragmente ceramica prefeudale.
PI. XXI. - Nuşfalău •• Tigoiul lui Benedek". Ceramică prefeudală din secJiunea de verificare.
512 AL. V. MATEI
PI. XXII. - Nuşfalău „ Tigoiul lui Benedek". Ceramică prefeudală de la suprafaţă.
Repertoriu de descoperiri din sec. IV-! X e.n. 513
VERZEICHNIS DER SIEDLUNGEN UND FUNDE AUS DEM 4.-9. JH. IM

KREI5 SALAJ
Die systematischen archăologischen Untersuchungen betreffend clas Friihmittelalter im

Kreis Sălaj stehen erst an ihrem Beginn. Es wurclen keine archăologischen Ausgrabungen
clurchgefiihrt, clie eine Siecllung, eine Befestigung ecler ein Grabfe!cl aus cliesem Zeitraum zur
Gănze erforscht hătten.
Es wurcle eine Anzahl von 11 Onschaften im Kreis Sălaj festgestellt, auf cleren Gebiet
eine oder mehrere Funclstellen mit Material aus clieser Periocle identifiziert wurclen. Archă
ologische Gelăndebegehungen umfassen nur einen Teii cler Oberflăche des Kreises Sălaj; ganze
Gegenden sind noch nicht untersucht.
Die Kontinuităt der romanisierten Bevi:ilkerung in der Ri:imerstadt Porolissum auch
nach clem J. 275 u.Z. ist vollauf durch Miinzfuncle aus clem 4. Jh. und altchrist!iche Funcl-
stiicke bewiesen; auch wurde eine christ!iche Kultstăne, cine in einem ehemaligen romischen
Tempel eingerichtete „Basilika" festgestellt. Anwesenheit uncl Fortbestancl cler einheimischen
Bevi:ilkerung in cler Zone der alten Ri:imerstaclt wircl aw::h clurch hier gemachte Funde aus
dem 7.-9. Jh. belegt, einschliel3lich die Befestigungen auf clen Hiigeln „Cămin• bei Jac
und „Cetate" von Ortelec.
Es wurde eine Anzahl von sieben Siecllungen festgestellt, clic zwischen clem 7.-9. Jh.
angesetzt werden konnen, noch unveri:iffentlichte Funclstellen, clic iiber clas Leben cler bod-
enstănd'igen Bevolkerung aus clieser bewegten historischen Zeitspanne weitere Auskiinfte erbrin-
gen ki:innten.
33 - Acta Musei Porolissensis Jll
VASUL CU INSCRIPŢIE CREŞTINA DE LA MOIGRAD
Contribuţii la istoria cre~tinismului în Dacia după retragerea aureliană.
ln pnmavara anului 1975 un grup de elevi de la Şcoala Generală din

Moigrad Scom. Mirşid; jud. Sălaj), conduşi de Ştefan Sirnoc profesor de istorie
la aceasta şcoală, au efectuat o excur.sie pe ruinele anticului centru roman
Porolissum aflat parţial în hotarul satului lor pe dealul numit „Pomet". De
pe teritoriul fostului castru şi de pe pantele situate la sud-est de acesta, elevii
au adunat din arătură numeroase resturi arheologice constînd din: fragmente
ceramice, fragmente din piese de fier, bronz şi sticlă; etc. Obiectele şi frag-
mentele culese la care s-au adăugat şi alte descoperiri făcute ulterior au alcă
tuit o mică expoziţie şcolară amenajată de numitul profesor de istorie 1 • Am
văzut această expoziţie în toamna anului 1975 cînd mi-a fost arătat pentru
prima dată fragmentul de vas cu semne incizate care constituie subiectul lu-
crării de faţă. în anul 1976 prin bunăvoinţa lui Ştefan Simoc piesa a fost du-
să la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău, intrînd în atenţia specialiştilor.
Ea a fost înregistrată ulterior În inventarul muzeului 2 •
Fragmentul reprezintă o porţiune din partea inferioară a unei strachini
de mici dimensiuni, de tpul numit cu fondul inelat'. St11achina a fost execu-
tată din pastă foarte fina, de culoare cenuşie deschisă. Suprafaţa exterioară a
piesei pare să fi fost acoperită cu firnis de culoare cenuşie închisă, care se
mai păstrează pe alocuri. Intr-o parte fragmentul prezintă urme de ardere,
foarte probabil ardere secundară. Se păstrează fundul vasului cu inelul de
sprijin parţial.. Diametrul exterior al inelului este de 4 cm; diametrul lui in-
terior este de 3,2 cm; înălţimea inelului este de 0,7 cm; diametrul părţii in-
1 Aduc şi pe această cale mulţumiri colegului Ştefan Simoc pentru amabilitatea cu care
ne-a pus la dispoziţie piesa şi în general pentru activitatea sa în sprijinul Muzeului de Istorie
,i Artă din Zalău.
2 N umărllil de inventar al piesei este C.C. 78il 978. Am făcut cîteva comumcan scurte
în lc~ărnră cu această descoperire; ele au apărut în Buletinul Informativ al Academiei de

Ştiin1c Sociale şi Politice şi în ziarul Făclia din Cluj-Napoca. In revista „Flacăra• a apărut
un material în legătură cu această descoperire semnat de O. Aioaniţoaia al cărui conţinut şi
formulări a depăşit datele oferite de mine şi conţine greşeli de formulare şi interpretare ia
care nu mă a~ociez. Ca urmare a acestei note a mai apărut în aceeaşi revistă (numărul din
20 octombrie 1978) un alt „produs" de amatorism arheologic intitulat „Mărturii arheologice"
şi semnat p.i. david în care alături de cîteva observaţii folositoare şi bune se strecoară erori
grosolane şi interpretări care nu ar trebui să-şi găsească locul într-o revistă cu o aşa de
mare circula1ie.
516 N. GUDEA
terioare este de 2,6 cm. Dimensiunile fragmentului luate În punctele maxime

sînt: lungimea 5 cm; lăţimea 4 cm; grosimea peretelui 3 mm.
Judecînd după calitatea pastei, culoarea ei şi forma vasului credem că
acesta este un produs al atelierelor locale de olari.
Pe partea interioară a vasului şi pe partea lui exterioară au fost incizate
cu un instrument ascuţit înainte de ardere litere şi semne. Ele au fost incizate
nu numai pe porţiunea netedă a vasului În interior şi exterior, ci şi pe dunga
inelului. Fig. 1/a-b; 2/a-b.
Am făcut descrierea semnelor incizate pe vas pornind de la chrisma aşe
zată În poziţia ei caracteristică aşa cum apare şi În ilustraţie.
A. Descrierea semnelor de pe partea interioară a vasului
a. 1n centru a fost incizată o grupare de semne care poate fi luată

drept chrisma (=monograma criptografică a numelui lui Isus Christos). Ea
este realizată dintr-o figură geometrică foarte apropiată de un cerc, dar mai
mult un hexagon; diametrul acestei figuri geometrice este de 1,8 cm; grosimea
inciziei este de 0,1 cm. „Cercul" este împărţit, după tipic, în şase sectoare
prin linii incizate în formă de cruce; liniiie nu sînt perfect drepte şi nu se
Întretaie exact după canoanele unei chrisme imprimate prin tipar. La capătul
axei verticale se află litera „P"; la capetele axei în partea exterioară a aşa
zisului cerc, atît în partea superioară cît şi în partea inferioară se află cîte
un cerculeţ incizat.
b. Chrisma este înscrisă Într-o figură geometrică care seamănă cu un
trapez. Toate laturile sînt aşezate asimetric în raport cu chrisma şi pot fi
precizate destul de gteu din cauza fragmentării piesei. Presupunem că baza
mare a trapezului ar putea fi în partea stîngă a chrismei; deci baza mică se
află În partea ei dreaptă. Colţurile de la baza mare se află În afara porţiunii
păstrate a piesei. Dimensiunile trapezului întregite teoretic ar fi: baza mare=
3,2 cm; baza mică=l,4 cm; laturile ar măsura 2',8 cm în partea superioară
a chrismei şi respectiv 3,2 cm în partea ei inferioară. Liniile care formează
laturile trapezului nu sînt incizate perfect rectiliniu; grosimea inciziei este
sub 0,1 cm.
c. În spaţiul dintre chrismă şi trapezul care o încadrează spre cele două
baze ale trapezului se află incizate următoarele elemente:
1. Avînd ca latură lungă baza mică a trapezului, spre chrismă deci spre
interior s-a incizat un triunghi al cărui vîrf atinge circumferinţa chrismei.
Lungimea laturilor triunghiului este: 1,4 cm baza; şi respectiv 0,8 cm şi
0,6 cm (laturile). În interiorul acestui triunghi, Într-o poziţie centrală se află
incizat un cerculeţ, cu circumferinţa tangentă cu baza triunghiului.
2. Spaţiul dintre baza mare a trapezului şi prelungirile circulare ale axei
verticale a chrismei a fost împărţit în trei registJre astfel:
- spaţiul cuprins între cerculeţul de la capătul de sus al chrismei (la li-
tera P) şi o linie incizată care vine dinspre colţul bazei trapezului pînă la
circumferinţa chrismei fără nimic· În interior.
V asul creştin de la M oigrad 517
Fig. I. Vasul cu inscripţie de la M oigrad 1. partea interioară cu inscripJia şi simbolurile

~reştine (foto) Scara 2 : 1 2. Partea exterioară cu inelul de sprijin şi semnele incizate acolo
(scara 2: 1) (foto)
sus N. GUDEA
b
Fig. 2. V asul cu inscripţie de la M oigrad 1. Partea inlerioartl a vasului cu inscripţia şi
simbolurile creştine (desen) Scara 2: 1 2. Partea exterioartl cu inelul de sprijin şi semnel•
incizate acolu (desen) Scara 2 : 1
V am! creşti11 de la Moi grad 519
- spaţiul cuprins Între această ultimă linie incizată şi o altă linie inci-
:t.ată care Împarte parcă baza mare a trapezului În două şi duce pînă la cir-
cumferinţa chrismei. În acest spaţiu a fost incizată o figură care după aspect
este o pasăre. Desenul este foarte schematizat. Fiecare element al corpului
păsării este realizat dintr-o figură geometrică ·În formă de patrulater; un
patrulater mic reprezintă capul; un pentagon mai mare corpul propriu-zis;
un dreptunghi a cărei latură mică este linia despărţitoare a registrului repre-
zintă coada; două dreptunghiuri mici reprezintă picioarele. Credem că aceas-
ta este o reprezentare foarte primitivă a porumbelului care este simbolul
Sfîntului Spirit (Duh).
- Un al treilea registru este cuprins Între linia incizată median pe
baza mare a trapezului şi cerculeţul de la capătul de jos al axei chrismei. ln
acest spaţiu este reprezentat deasemenea foarte schematic un copac. Trunchiul
copacului vine În continuarea uneia din braţele „crucii" chrismei. Ramurile
principale ale copacului au şi elemente secundare. Copacul simbolizează viaţa.
Remarcăm că atît porumbelul cît şi copacul stau răsturnate În raport cu
poziţia chrismei, ambele sprijinindu-se lateral pe circumferinţa ei.
d. În partea exterioară a trapezului, pe laturile acestuia se succed, por-
nind de la capătul bazei mici literele unei inscripţii, şi elemente de decor in-
tercalate astfel:
- În partea exterioară a bazei mici a fost incizat un triunghi. Latura lui
mare, baza, este formată din baza mică a trapezului prelungită spre exterior;
dimensiunile laturilor nu pot fi precizate din cauza rupturii; cu probabilitate
am putea Întregi astfel: 5 cm baza mare şi cite 3 cm laturile. ln interiorul
acestui triunghi se află incizate simetric trei cerculeţe, fiecare avînd diametrul·
de 0,2 cm. Aceste cerculeţe par a reprezenta pîinile rituale.
- pe latura din dreapta a trapezului, păstrată parţial se poate citi:
EGO ..... ; urmează text care lipseşte din cauza fracturării vasului;
- pe baza mare a trapezului se află un desen constînd din Înşiruirea
(de patru ori) a unei figuri geometrice de forma unui patrulater neregulat;
dimensiunile laturilor sînt aproximativ de 0,4 cm; şirul acestor figuri este
întrerupt de fractura vasului;
- pe latura stingă a trapezului, probabil lipsind o literă sau două din
Începutul textului, se disting literele: V I VS VOT;
- de la colţul superior al trapezului continuă o linie incizată pe direeţia
laturii stîngi unde se pare că a continuat şi textul inseţipţiei. Aici am putea
citi litera P.
Luată în Întregime inscripţia poate fi Întregită astfel: EGO [ ... ]VIVS
VOT(um) P[(osui)]. Întregirea numelui poate fi în aceeaşi măsură [zeno]
vius cît şi ah nume termimat în VIVS, probabrl un nume mai lung judecînd
după spaţiul care rămîne teoretic liber.
520 N. GUDEA
B. Descrierea semnelor de pe partea exterioară a vasului
Descrierea s-a făcut şi pe această parte ţinînd vasui exact În aceeaşi po-
ziţie ca şi la descrierea părţii interioare.
a. în centru, pe porţiunea uşor bombată a fundului din interiorul inelu-
lui de sprijin, a fost incizată o formă geometrică, foarte apropiată de un cerc;
diametrul lui este de 1,5 cm; grosimea inciziei este de 0,1 cm. Interiorul
acestui cerc a fost Împărţit În cinci sectoare inegale prin incizii liniare care
se întretaie. Dealtfel aceste linii depăşesc limitele cercului incizat în centru
şi~ Î~part toată porţiunea fundului din interiorul inelului de sprijin în cinci
parţi.
b. Intre cercul mic din centru şi cercul format de partea interioară a ine-
lului de sprijin al vasului se află un spaţiu lat de 0,5 cm. Aşa cum spuneam
mai sus acesta a fost Împărţit în cinci sectoare. 1n fiecare dintre sectoare se
află cîte un grup de semne incizate, avînd aspectul unor litere. De la stînga
spre dreapta citim aceste semne astfel:
IVI AV II VII II IVA
sau răsturnate:
IAI VA IIAII II IAV

Semnificaţia şi sensul acestor semne sau litere ne scapă În această fază
a cercetării şi nu putem da acum nici lectura, nici o interpretare satisfăcă
toare a conţinutului lor.
c. Pe dunga inelului de sprijin al vasului sînt incizate semne; textul (dacă
a fost text) este fragmentar, porţiunea care lipseşte din inelul de sprijin cu-
prinzînd probabil restul inscripţiei. Semnele aflate pe inelul de sprijin de la
stînga spre dreapta sînt următoarele: ·
I - (semnul crucii) - V - ŢV M - incizie sub forma unei ramuri cu
braţele cruciforme. Nu a·r fi exclus ca grupul VTUM să fie de fapt v(o)tum,
inscripţia din interiorul vasului continuîndu-se aici.
În cele ce urmează vom expune pe scurt interpretarea istorică a desco-
peririi de la Moigrad chiar dacă o parte a semnelor nu au putut fi desci-
frate. Vom face cîteva referiri la importanţa descoperirii din punct de vedere
al istoriei creştinismului pe teritoriul fostei provincii Dacia.
1) Semnificaţia descoperirii: vasul (sau mai bine zis fragmentul de vas)
de la Moigrad are în mod sigur caracter creştin. Certitudinea unui atare ca-
racter este dat de fiecare din elementele incizate în parte şi de toate Împreu-
nă: copacul care reprezintă simbolul vieţii3, porumbelul ce reprezintă spiri:-
tul sfînt 4, chrisma care constituie monograma criptografică a numelui lui
Isus Christos5 şi pîinile rituale reprezentate prin cerculeţe 6 • La toate acestea
3 DACL, 1/2, 1924, p. 2691-2710 (arbre)

4 DAC,:L, V /1 1922, p. 525-529 (le saint esprit)
5 DACL, Xl/2 1934, p. 2375-2378 (monohrame du Christ)
6 DACL, XIII 1937, p. 435-461 (pain)
Vasul creştin de la Moigrad 521
se adaugă inscripţia 7 •
Toate semnele inclusiv inscripţia sint caracteristice
creştinismului primitiv.
2. Destinaţia vasului este greu de apreciat. Nu putem Şti exact dacă
vasul a fost lucrat iniţial ca vas de cult (proscomidion) sau a primit această
destinaţie În urma incizării semnelor şi inscripţiei. Noi optăm pentru această
a doua ipoteză pentru că dacă ar fi fost altfel atunci inscripţia şi semnele
ar fi trebuit să fie imprima-te. Oricum prezenţa lui atestă oficierea În ritual
creştin şi probabil sugerează chiar existenţa unui lăcaş de cult.
3. Datarea vasului ridică o serie de probleme şi nu poate fi precizată
cu exactitate. Noi credem că vasul cu semne şi inscripţie a fost executat la
începutul secolului IV e.n. În perioada pînă la jumătatea acestui secol. Spre
această datare ne îndeamnă următoarele date: cea mai timpurie apariţie a
chrismei a fost datată şi este accentuată ca fiind după 270 8 ; ex-vato-urile
de tipul acesta· au fost datate şi ele În secolul IV e.n. prima jumătate 9 ; com-
binaţia elementelor creştinismului timpuriu În această formă este deasemenea
caracteristică primei jumătăţi a secolului IV e.n.10. Ţinînd cont că locul de
descoperire a vasului de la Moigrad este foarte departe de centrele după care
s-au făcut În general datările considerăm că trebuie acceptat un interval de
timp Între data generală uzuală şi prezenţa la Moigrad a elementelor creşti
ne. Considerăm deasemenea că numai situaţia care s-a creat după anul 313
e.n.11 a putut duce la o expansiune ru.pidă şi generală a creştinismului pes-
te tot.
4. Dacă acceptăm caracterul creştin şi datarea În acest fel a vasului cu
inscripţie şi semne cre~tine de la Moigrad trebuie să subliniem că prezenţa lui
aici prezintă o semnificaţie economică importantă. Forma vasului, calitatea
pastei arată fără îndoială un produs local. Atît prin formă cît şi prin calita-
tea pastei vasul are analogii cu vasele pe care le cunoaştem din secolele II
şi III e.n. mai ales. Dacă admitem că vasul şi inscripţia au fost executate la
Începutul secolului IV e.n. Înseamnă că atelierele de fabricat ceramică de la
Porolissum au continuat să funqioneze şi după 275 e.n. Situaţia aceasta com-
pletează şi explică prezenţa la Porolissum a manetelor romane de bronz din
secolul IV e.n. Este evident că fostul oraş mai păstra Încă rolul unui centru
economic şi comercial.
5. Descoperirea piesei creştine de la Moigrad, Într-un fost mare centru
economic şi militar al provinciei Dacia, are o semnificaţie deosebită din punct
de vedere social. Dar ea nu trebuie apreciată izolai: ci Încadrată În descope-
ririle mai Yechi de monete din secolul IV e.n. sau alte descoperiri ori date În
7 DACL, V 1, 1922, p. 1037-1050 (ex vota)

e DACL, III/1, 1913, 1485-1487
9 DACL, V/l, 1922, p. 1038-1050 (ex vota)
1o DACL, III/1, 1913, p. 1482-1534
11 Edictul din Milan: cf. DACL 1 IV/2, 1921, p. 2202-2211
12 D. Pretase, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii,
Bucureşti, 1966, p. 119, 166
N. GUDEA
522
legătură cu continuitatea populaţiei daco-romane şi după 275 e.n.13 Toate

Împreună Întăresc ipoteza că populaţia daco-romană a continuat să locuiască
\n vatra fostului centru roman. Mai mult această populaţie a continuat să
păstreze viaţa economică de tip roman prezervînd caracterul culturii materiale
şi chiar anumite forme ale culturii spirituale. Aceasta Înseamnă că societatea
daco-romană de la Porolissum a evoluat spre o structură socială caracteristică
societăţii romane din Imperiul tîrziu, structură care a putut facilita pătrun
derea şi răspîndirea creştini~.mului. Numai o structură socială anumită a per-
mis şi a determinat răspîndirea creştinismului, aceea ce conţinea contradicţiile
şi clasele sociale care declanşază această formă de orientare socială. Este evi-
dent că În Dacia structura socială a populaţiei daco-romane nu putea prezenta
contrastele puternice din Imperiu, ea fiind mai mult o perpetuare În anumite
forme a situaţiei din perioada provinciei romane.
Semnificativ este faptul că inscripţia creştină a fost scrisă În limba la-
tină. Scrisul seamănă foarte mult din punct de vedere al execuţiei literelor
cu textul inscripţiei de la Biertan 14 • Această asemănare se poate interpreta în
două feluri: a. fie scrisul cursiv avea în general aceste trăsături În secolul
IV e.n.; b. fie textul de la Moigrad a fost „copiat" după un model similar cu
donariul de la Biertan. La inscripţia creştină se adaugă o altă inscripţie, foarte
recent publi·cată 15 , care În context creştin poate fi interpretată ca produs
creştin şi În orice caz de epocă 16 • Ambele confirmă ipoteza exprimată mai
sus În legătură cu continuitatea populaţiei daco-romane arătînd limpede limba
folosită de această populaţie.
Vasul cu semne şi inscripţie creştine de la Moigrad ocupă un loc impor-
tant În cadrul descoperirilor cu caracter creştin de pe teritoriul fostei Dacii
romane. Cercetările, descoperirile şi studiile repetate asupra materialelor cu
caracter creştin permit să se afirme azi existenţa unui număr de cca 20 piese
creştine în Transilvania1 7 • Limităm observaţiile noastre acum numai la Tran-
silvania pentru că după părerea noastră regiunile supice ale fostei Dacii (Olte-
nia şi Banatul) au avut în secolul IV e.n. un statut politic diferit, fiind in-
13Ne gîndim aici la descoperirile în legătură cu refolosirea unor clădiri şi Înmormîn-

tările tipice romane în încăperile unor clădiri din oraş cf. A. Buday, în DolgCluj, 5, 1914,
p. 77- ; D. Protase, op. cit„ p. 119
14 K. Horedt, Eine lateinische christliche lnschrift aus Siebenburgen, în A/SC, 4,
1941-1944, p. 10-16, pl. I; C. Daicoviciu, in Transilvania, 72, 1941,. Sibiu, p. 575-578;
idem, La Transylvanie dans l?antiquite, Bucarest, 1945, p. 254-255; I. Barnea, în RIR,
13, 1942-1943, p. 32-34, fig. 3; A. Alfoldi, în ArchErt, 1942, p. 252-258, pi. XL-XLI;
M. Macrea, în Dacia, 11-12, 1945-1947, p. 281-282.
15 H. Daicoviciu, în Acta MN, 14, 1977, p. 201-204 nu crede că ar putea fi pus cu
certitudine pe seama creştinilor sau criptocreştinilor din provincia traiană.

16 Apariţia ei tîrzie (după 250 c.n.) cf. DACL, 1/1, 1924, p. 248 (acclamations) susţine
caracterul creştin, cf. N. Vlassa, în ActaMN, 13, 1976, p. 217-218.

17 ln legătură cu descoperirile şi obiectele creştine din Transilvania vezi: I. I. Russu,
Materiale arheologice paleocreştine din Transilvania. Contribuţii la istoria creştinismului daco-
roman, în Studii Teologice, 10, 1958, p. 311-340; D. Protase, op. cit„ p. 143-153; I. Bar-
nea, Monumenti paleocristiani delia Dacia Traiana, în "Corsi di cultura ravennate e bizan-
tina, Ravenna, 1971, p. 49-69; C. Băluţă, în Apulum, 6, 1967, p. 619-623; idem, în
Apulum, 9, 1971, p. 701-704, N. Vlassa, în ActaMN, 13, 1976, p. 215-230.
Vasul creştin de la Moigrad 523
duse parţial în lmperiu 1B. Din punct de vedere al provenienţei descoperirile

cu caracter creştin din Transilvania pot fi Împărţite În două grupe: a. o gru-
pă din care fac pa11te obiecte c.reştine aduse din Imperiu fie ·ca mijloace de
propagandă creştină, fie ca simple piese de export. Această grupă este cea
mai numeroasă şi cuprinde piesele care sînt sigur creştine 19 ; b. cea de a doua
grupă este formată din piesele aşa zis „creştinate" 20 • Grupa aceasta este mai
puţin numeroasă şi în general sînt acceptate ca avînd caracter nesigur. Fi-
reşte însă că din punct de vedere al răspîndirii şi acceptării religiei creştine
această grupă este mai importantă.
Vasul de la Moigrad, raportat la cele două grupe de mai sus, constituie
deocamdată primul document creştin cu caracter local, cert. El este o dovadă
sigură a existenţei unui creştinism daco-roman de factură locală. Datorită
acestui fapt importanţa vasului de la Moigrad pentru rezolvarea problemei
continuităţii daco-romane după 275 e.n. este deosebită.
A devenit acum dar faptul că la Porolissum populaţia daco-romană şi-a
păstrat o structură socială caracteristică de tip roman, a continuat să practice
acelaşi tip de viaţă economică perpetuînd deci şi viaţa spirituală romană în
formele ei tîrzii, În care creştinismul cîştiga tot mai mult teren.
NICOLAE GUDEA
EIN GEFJ\SS MIT CHRISTLICHER INSCHRIFT AUS MOIGRAD (KR. SALA})
Beitriige zur Geschichte des Christentums in Dakien nach Aurelians Abzug
Der Verfasser zeigt, beschreibt und bespricht cin Gefăllbruchstiick mit christlicher
lnschrift und Symbolen, das durch Zufali auf dem Gebiet oder in unmittelbarer Năhe des
Romerlagers von Moigrad-Pomet (Porolissum) gefunden wurde.
Das Gefăll war eine Schiissel; das erhaltene Bruchstiick stellt den Unterteil des Ge
fălles dar mit dem Boden des Typs „mit Standring". Die Inschrift und die symbolischen
Zeichen waren in den weichen Ton vor dem Brand sowohl auf der Innen- als auch auf
der Aullenseite eingeritzt. Nur die Innenseite konnte entziffert werden; sie zeigt: das Chris-
"llon (Chrismsmonogramm), die Brote, den Lebensbaum, die Taube, alles bekannte Symbole des
primitiven Christentums, sowie die Inschrift: Ego... vius vot(um) p(osui), cin fiir das
beginnende Christentum typisches Exvoto (Abb. 1/1, 2/1).
18 Această ipoteză a fost de mult timp susţinută de D. Tudor pentru părţile sudcar-
'Patice: Oltenia romană, Bucureştii, 1942, p. 294-320; Oltenia romană, Bucureşti, 1958,
p. 337-376; Oltenia romană, Bucureşti, 1968 p. 425- ; Oltenia romană, Bucureşti, 1978,
p. 415- . Recent în loorarea E. Chirilă, N. Gudea, I. Stratan, Drei Munzhorte des 4 fh.
aus dem Banat, Timişoara 1974 am adus o serie de argumente care sugerează că Banatul după
275 şi în secolul IV e.n. a fost integrat în Imperiu.
19 Din această grupă fac parte opaiţele de lut cu cruse sau chrismă imprimate (Alba
l';llia, Mercheaşa, Tramsilvania) gemele (Alba Iulia, Transilvania, Turda), catarama (Feisa),
donarium-ul de la Biertan. Vezi bibliografia pentru acestea la nota 17.
20 Din grupa pieselor nesigure fac parte: capacul de satcofag de la Cluj, monumentul
de la Turda, monumentul de la Zlatna, opaiţul de la Sarmizegetusa cf. nota 17.
524 N. GUDEA
Die auf der AuBenseite des GefaBfragments eingeritzten Zeichen konnten nicht entzif-
fert werden (Abb. 1/2, 2/2).
Das GefaB vom Moigrad ist sicher christlich. Die GewiBheit dafiir ist gesondert durch
jedes einzelne Kennzeichen und durch alle zusammen gegeben: der Baum, Symbol des ewigen
Lebens, die Taube, die den heiligen Geist vorstellt, das kryptographische Zeichen, welches
das Monogramm Jesu Christi bildet, die Brote un<l endlich die lnschrift. Es ist schwer feststell-
bar, ob die Schiissel schon als KultgefaB angefertigt oder erst infolge der Symliole und
der lnschnift diesere Bestimmung zugefiihn wurde. Aufgrund von Entsprechungen setzt der
Verfasser die Inschrift nach dem ersten Jahrzehnt des 4. Jhs. und nicht spater als Mitte die-
ses J:thrhunderts an. Da die Schiissel durch die Beschaffenheit des Tons und ihre Form zu
den als typisch fiir das Topferzentrum von Porolissum bekannten GefaBtypen gehort, glaubt
der Verfasser, daB Inschrift und Symbole an. Ort und Stelle eingeritzt wurden.
Ein GefaB mit chr~srJichen Symbolen und Inschrift im Porolissum des 4. Jhs. bedeutet
ein sehr wichtiges Dokument fiir die Frage <ler dakisch-romischen Kontinuităt und gleicher-
weise fiir das fri.ihe Christentum. Beide Aspekte stellen untrennbare Bestandteile des Ent-
stehungsprozesses der rumanischen Sprache und des rumanischen Volkes im ehemals rO-
mischen Dakien dar.
Die lateinische lnschrift und die chrisclichen Symbole kamen in Porolissum in einem
Milieu zum Vorschein, von wo man noch Miinzfunde d.es 4. Jhs., spatromische Fibeln und
sogar auch spate lnschriften kennt. Alle zusammen bilden einen deutlichen Beweis der Fort-
dauer auch nach 275 u.Z. einer dakisch-romischen Bevolkerung. Die Tatsache, d'aB Inschrif:
und Symbole in ein an Ort und Stelle angefertigtes GefăB iinlicher Machart eingeritzt sin<l,
fiihrt ZU Folgerungen sozialer und okonomischer Natur: das heiBt, daB in Porolissum das
Topferzentrum weiterbestand und daB hier alle Bedingungen gesellschaftlicher Art vorhanden
waren, die Auftreten und Entwicklung des Christentums erleichterten.
Das GefaBbruchstiick mit christlichen Symbolen und Inschrift nimmt unter dem Funden
christlichen Charakters aus dem ehemaligen Dakien einen wichtigen Platz ein. Hier liegt
ein deutliches Zeugnis vor, daB sich das dakisch-romische Christentum an Ort und Stelle
gebildet habe, gewiB in Verbindung zu den suiiddonaulăndiischen Episkopaten, von wo
christliches „Propagandamaterial" Eingang fand. Doch entwickelten sich die christlichen
Gemeinden im gewesenen Dakien auf eigener Grundlage. Die Entdeckung aus Moigrad wirft
neues Licht auf das „vorchrisrlichte" Fun<lgut Dakiens, das bisher als ungewiB gewertet wurde.
Der Verfasser ist iiberzeugt, daB die Veroffentlichung auch in dieser Form des GefaB-
bruchstiicks mit den christlichen Symbolen samt Inschrift ein Diskussionsmaterial in Umlauf
bringt, das zu besseren Losungen in der Frage des Friihchristentums im nachromischen Dakien
fiihren kiinnte.
TEZAURUL MONETAR DE LA GHERLA, SEC. IV
ln vara anului 1974, cu ocazia lucrărilor agricole, a fost descoperit pe

teritoriul oraşului Gherla un tezaur monetar compus din 83 de piese de bronz,
în absolută majoritate din secolul IV. Tezaurul, păstrat în Muzeul de Istorie
din Gherla, a fost descoperit pe terenul agricol situat Între Combinatul de
prelucrare a lemnului şi Someş, la S-V de castrul roman, probabil în zona
aşezării civile (cannabae) din preajma castrului. Lista monetelor este urmă-
toarea1: ·
1. Faustina Senior. As, Roma. RIC, III, ·p. 167, nr. 1177.
2. Marcus Aurelius. As, Roma, 175-176. RIC, III, p. 305, nr. 1177 sau 1178 (jwnălatea
din stînga a legendei aversului este ilizibilă). •
m
3. Anton.inian (?) din a doua jumătate a secolului III, rău păstrat, emis Gaillia2.
LUGDUNUM
4. Constantius II. AE 3; 355-360. L, II, 256.
ARELATE
5. Crispus. Bronz, 317. RIC, VII, p. 247, nr. 130.

7. Gratianus. AE 3; 367-375. Cf. L, II, 511, dar T.
I Abreviaţiuni (Abkiirzungen)
L Late Roman Bronze Coinage 324-498 (Part I by P. V. Hill - ]. P. C. Kent;
Part II by R.A.G. Carson - ]. P. C. Kent), London, 1965.
RIC The Roman Imperial Coinage (voi. III by H. Mattingly - E. A. Sydenham,
London, 1930; voi. V, 2 by P. H. Webb, London, 1935; voi. VII by P. M. Bruun,
London, 1966).
E. Chirilă - N. Gudea - G. Moldovan, Miinzen aus cler Sammlung des Museums
der Stadt Sighişoara, Sibiu, 1972.
DMB E. Chirilă - N. Gudea - I. Stratan, Orei Miinzhorte des 4. Jahrhunderts aus
dem Banat, Lugoj, 1974.
FTR Fel. Temp. Reparatio.
FH Falling Horseman.
AE2 · Piesă de bronz de modul 2.
AE3 Piesă de bronz de modul 3.
AE4 Piesă de bronz de modul 4.
2 Dr. R. A. G. Carson de la British Museum a văzut fotografia piesei şi ne-a dat
informaţiiie în legătură cu origina ei. Ii aducem şi pe această cale cuvenitele mulţumiri.
E. CHIRILĂ ŞI COLAB.
ROMA
8. Constantinus. AE; 330-335. L, I, 542.

9. Constantius II, AE; 341-346. Cf. L, I, 647, dar S.
AQUILEIA
10. Constans. AE; 341-346. Cf. L, I, 704, dar S.

11. Constans. AE; 341-346. Cf. L, I, 710, dar S.
12. Constantius II. AE, 3; 355-360. Cf. L, II, 943, dar S.
SISCIA
13. Constans. AE; 335-3.,7. Cf. L, I, 754, dar /j..

14. Constantinus Junior. AE; 335-337. Cf. L, I, 760, dar E.
15. Constantius II. AE; 341-346. Cf. L, I, 792, dar B.
16. Constantius II. AE; ~41-346. Cf. L, I, 792, dar /:::,..
17. Constans. AE; 341-346. Cf. L, I, 793, dar B.
18. Constans. AE; 341-346. Cf. L, I, 793, dar /:::,.,
19-20. Constantius II. AE; 341-346. Cf. L, I, 800, dar /:::,.,
• 22-23. Constantius II. AE 3; 351-354. Cf. L, II, 1222, dar B.
24. Constantius II sau Constans. AE 3; 351-354. Cf. L, II, 1222-1223. Exerga parţial
ilizibilă.
26. Constantius II. AE 3; 355-361. Cf. L, II, 1236, dar r.
27. Iulian. AE 3; 355-361. Cf. L, II, 1237, dar /:::,..
28. Valens. AE 3; 364-367. L, II, 1274.
29. Valentinian. AE 3; 364-367. Cf. L, II, 1284 sau 1286.
30. Valens. AE 3; 364-367. L, II, 1295.
31. Valens. AE 3; 367-375. Cf. L, II, 1300, dar B.
32. Valentinian. AE 3; 367-375. L, II, 1302.
33. Valens. AE 3; 367-375. Cf. L, II, 1306, dar r.
34. Valentinian. AE 3; 367-375. Cf. L, II, 1308 sau 1313.
35. Valens. AE 3; 367-375. Cf. L, II, 1318.
36. Gratianus. AE 3; 367-375. Cf. L, II, 1328, dar r.
37. Valentinian. AE 3; 367-375. Av. V 1 B. Rv. SECVRITAS REIPVBLICAE: tn cîmp
K-P. Deasupra literei K o stea. In exergă rSISCR. Pentru avers, pentru siglele din
cîmpul reversului şi literele din exergă cf. L, II, 1364. Pentru tipul reversului cf. L, II,
1299. Piesa inedită.
SIRMIUM
38. Constantius II sau Iulian. AE 3; 355-361. Cf. L, II, 1611, dar B.
THESSALONICA
39. Constans. AE; 335-337. Cf. L, I, 848, dar B.

40. VRBS ROMA. AE; 337-341. Cf. L, I, 857.
41. Constantius II. AE 3; 351-354. Cf. L, H, 1681, dar B.
Tezaurul monetar de la Gherla 527
CONST A NT INO POLIS
42. CONSTANTINOPOLIS. AE; 330-335. Cf. L, I, 1009, dar r.

43. VRBS ROMA. AE; 335-337. Cf. L, I, 1037-1038.
44. Constantius II. AE; 337-341. Cf. L, I, 1055, dar r.
45. Valentinian sau V;t[ens. AE 3; 366-367 sau 367-375. Cf. L, II, 2085-2086 sau
L, II, 2107.
Există în tezaur un număr de 38 de piese la care, din cauza stării de uzură nu se

poate preciza atelierul. Din fericire există suficiente elemente pentru precizarea tipului de
revers şi pentru datarea lor.
46. VRBS ROMA. AE; 330-335. Pentru tip şi datare cf. L, I, 907 sau 1013.
47-52. Constantinus, Constantius II şi Constans. AE; 335-341. Pentru tip şi datare
cf. L, I, 1024 şi 1041.
53-54. Constantius II .sau Constans. AE; 341-346. Pentru tip şi datare cf. L, I, 958-960.
55.' Constans. AE 3; 346-350. Pentru tip şi datare cf. L, II, 1124.
56. Constantius II. AE 2; 351-354. Pentru tip şi datare cf. L, II, 1208.
57-77. Constantius II. AE 3; 355-361. Pentru tip şi datare cf. L, II, 1236.
78-79. Iulianus. AE 3; 355-361. Pentru tip şi datare cf. L, II, 1237.
80-81. Conscantius II. AE 4; 355-361. Pentru tip şi datare cf. L, II, 1245.
82. Valentinian. AE 3; 366-367 sau 367-375. Pentru tip şi datare cf. L, II, 2085 sau 2090.
83. Valens. AE 3; 366-367 sau 367-375. Pentru tip şi datare cf. L, II, 2086 sau 2091.
Do uă din piesele tezaurului se cer discutate. Piesa nr. 3, o apariţie neo-

1
bişnuită în circulaţia monetară din Dacia post-romană, este o imitaţie după

un antoninian al lui Tetricus II, executată din Gallia, unde asemenea piese
sînt extrem de numeroase. Tipul reversului pare a fi Aequitas cu cornul
abundenţei şi balanţa 3 • E probabil că piesa a fost suberată. Cu toate că fal-
surile monetare nu respectă greutatea originalelor, atît dimensiunile piesei
cît şi greutatea ei (1,05 g) sînt mult inferioare diametrului şi greutăţii unui
antoninian. Se pare că aceasta este o caracteristică a imitaţiilor din Gallia
după piesele lui Tetricus II: uneori ele cîntăresc sub 1 g (vezi imitaţiile de
acest fel descoperite în Belgia: R. Boulet, La fortification de Hauterecenne
a Furfooz, Louvain-La-Neuve, 1978, p. 63-64).
Piesa nr. 37 este inedită. Deşi destul de uzată, ea permite să se pre-
cizeze că este emisă de Valentinian la Siscia şi că, În ce priveşte siglele din
cîmpul reversului şi exerga, ea face parte din emisiunile L, II, 1364, care
poartă Însă pe revers legenda GLORIA ROMANOR VM. Piesa nr. 37 atestă
Însă existenţa unei emisiuni paralele, cu legenda SECVRITAS REIPVBLICAE,
datîndu-se şi ea Între 367-375 e.n. Rămîne de văzut dacă aceasta cuprinde
şi serii de la Valens şi Grati.a1nus.
După cum rezultă din lista pieselor, 80 din cele 83 sînt din secolul IV,
cu precizarea că piesa nr. 5 este de la Începutul acestui secol. Una, nr. 3,
este din secolul III, iar alte două, nr. 1-2, sînt din secolul II.
Prezenţa unor piese izolate din secolele II-III este un fenomen general
la tezaurele din secolul IV din imperiul roman4, ca şi la tezaurele din se-
3
Cf. RIC, V, 2, p. 421, nr. 223.
4
Vezi DMB, p. 83-84, cu notele 73-78.
E. CHIRILA ŞI COLAB.
528
colul IV din Banat, deci din S-V Daciei, care, la data acumulării acestor
tezaure, făcea parte din imperiu5 • ln cazul tezaurului de la Gherla prezenţa
celor două piese din secolul II (care se deosebesc clar de emisiunile din se-
colul IV), poate fi pusă în legătură cu un aspect ce pare a fi tipic circulaţiei
monetare din Transilvania În secolul IV şi cu deosebire vizibil la tezaurul
de la Laslea 6 , care cuprinde, pe lîngă piese din secolul IV, nu mai puţin de
12 piese de bronz din secolele I-II, printre care şapte sesterţi de la Traian,
Hadrian şi Antoninus Pius: menţinerea sau readucerea în circulaţie, la sfîr-
şitul secolului III şi începutul secolului IV a pieselor de bronz existente În
provincie pînă la anul 271, datorită lipsei de numerar create de evacuarea
Transilvaniei şi de desprinderea ei de imperiu, la care se adaugă şi criza
monetară de la sfîrşitul secolului III. Aceste piese rămîn mai departe în cir-
culaţie şi după ce recucerirea Banatului şi a unei largi fîşii de teritoriu la
nord de Dunăre aduce cu sine un masiv aflux de monetă din secolul IV
spre T ransih·ania.
Piesele nr. 4 şi 6-83 din tezaur se înşiruie Între 330-367 /375, majori-
tatea lor concentrîndu-se spre mijlocul şi după jumătatea secolului IV, cum
se ÎntÎmplă şi la tezaurele monetare din Banat recent publicate 7 • Ca şi la
acestea, piesele cu FTR sînt numeroase: 36 din 83, dintre care 35 cu FH
şi una cu Phoenix. Deşi ele nu ating cota parte a pieselor FTR din tezaurele
bănăţene, analogia cu acestea este evidentă, precum evidentă este şi data acu-
mulării lor. Relativ numeroase sîm şi piesele emise Între 367-375, 11 bucăţi,
cu care se încheie tezaurul. De remarcat că şi tezaurul de la Laslea ca şi cel
de la Cipău - Gîrle 8 se termină cu piese cu aceeaşi daitaTe. Nu insistăm prea
mult asupra datelor interne ale tezaurului şi a repartiţiei monetelor pe ani.
Eventuale noi descoperiri de tezaure din secolul IV În Transilvania vor per-
mite, la timpul lor, observaţii şi comparaţii mai amănunţite şi mai conclu-
dente.
Afluxul de monetă din secolul IV din imperiu spre Transilvania este
În directă legă tură cu recucerirea de către romani a unei zone la nord de
Dunăre, care cuprinde pe lîngă o bună parte a Banatului şi Olteniei şi o
parte din Muntenia. De aici moneta romană pătrunde În Transilvania, din
Banat pe Valea Mureşului şi prin Poarta de Fier Transilvană, iar din Olte-
nia pe valea Oltului. Se pare Însă că majoritatea pieselor din secolul IV
pătrund În Transilvania din Banat. De altfel repartiţia pe ateliere a mone-
telor din tezaurul de la Gherla, ca şi a altor descoperiri monetare majore
din Transilvania, urmează în linii mari pe cea a tezaurelor din Banat9 • La
tezaurul de la Gherla atrage atenţia lipsa aproape totală a emisiunilor de
la Sirmium. Această lipsă este numai apaTentă. Din piesele al căTor atelier
nu s-a putut dţtennina cu precizie, o bună parte (nr. 57-79) sînt emisiuni
5 DMB, p. 81, cu norele 9-1-95.

6 Dcr Miinzhon von Laslea, în MS, p. 31-34.
1 DMB, p. 99.
8 N. Vlassa, SCI\', 16, 3, 1965, p. 501-516.
9 DMB, p. 99.
FTR cu FH, pe care criterii stilistice sau litere din exergă le atribuie mone-
tăriei de la Sirmium.
Pătrunderea de monetă din imperiu spre Transilvania este deosebit de
intensă pînă pe la 375, deşi ea continuă pînă la sfîrşitul secolului IV, aşa
cum arată atît descoperirile mai vechi 10, cît şi cele mai recente 11 , şi cum se
întîmplă şi în Banat12.
După cum s-a mai spus tezaurul a fost descoperit în imediata apropiere
a castrului roman, deci pe teritoriul unei foste aşezări romane. Din acest
punct de vedere tezaurul face parte din seria de descoperiri monetare din
secolul IV care continuă pe cele din epoca romană: descoperirile de la Laslea,
Pîrîul Hotaruluita, ClujH, Porolissum 15 iar pentru împrejurimile oraşului
Gherla, cele de la Niculat 6 şi Iclod11, precum şi pe cele din recent identifi-
cata zonă arheologică din apropierea oraşului Gherla1B. Aceasta din urmă
conferă o deosebită semnificaţie tezaurului de care ne ocupăm arătînd că
el se încadrează Într-o zonă intens locuită de la cucerirea Daciei pînă în
secolul IV.
Descoperirile din ce În ce mai numeroase şi mai concludente de material
monetar din secolul IV fac dovada unui masiv aflux de monetă romană spre
vechile vetre de locuire din fosta Dacie romană, unde o numeroasă populaţie
daco-romană pare a duce o viaţă relativ prosperă, dispunînd de bunuri pen-
tru comerţ şi făcînd un activ schimb comercial cu imperiul, efectuat În mare
parte cu ajutorul manetei. Cu toate că această populaţie se orientează din ce
în ce mai mult spre o viaţă de tip rural, bazată în esenţă pe agricultură şi
creşterea vitelor, renunţînd la formele de viaţă urbană 19 , ea practică încă
o economie monetară În care moneta rămîne un mijloc esenţial de schimb.
Masiva cantitate de monetă care se îndreaptă din imperiu spre Transilvania,
unde este utilizată şi tezaurizată, constituie o dovadă elocventă În acest sens.
Ce oferă Transilvania în schimbul monetei care vine din imperiu? Pro-
babil că o parte din articolele de export pe care le oferea şi în epoca pre-
•
10 Un repertoriu al descoperirilor din secolul IV la C. Preda, SC/V A, 26, 4, 1975,
p. 441 sqq.
11 Vezi de exemplu E. Chirilă şi colab. în StComBrukemhal, 18, 1974, p. 135 sqq;
E. Chirilă - I Chifor, ActaMP, 2, 1978, p. 53 sqq.
12 DMB, p. 71 sqq şi 75 sqq.
13 Die Miinzen der Nekropole von Pîrîul Hotarului, în MS, p. 25-30.
14 E. Chirilă - I. Chifor, ActaMP, 2, 1978, p. 53-54.
15 V. Lucăcel, Muzeul Zalău. Catalogul coleqiei de manete antice, Cluj, 1968, nr.
259-276; C. Preda, Art.cit„ p. 472-473.

rn E. Chirilă - I. Chifor, art.cit., p. 54.
17 E. Chirilă - I. Chifor, art.cit., p. 54.
ia E. Chirilă - I. Chifor, Descoperiri monetare antice şi bizantine la Gherla (în
volumul de faţă).
1 Deosebit de concludente în legătură cu dispariţia vieţii urbane în Dacia post-romană
9
sînt recentele descoperiri de monete din secolul IV de la Cluj, cartierul Mănăştur, care arată
clar cum populaţia se deplasează spre periferia oraşului şi zonele învecinate, în legătură
cu trecerea la o viaţă de aspect rural, le~ată de agricultură şi creşterea vitelor. Descope-
ririle la E. Chirilă - I. Chifor, Acta...MP, 2, 1978, p. 53-54; un fenomen analog În
sec. IV în fosta provincie romană Germania Superior. Vezi K. Weidemann, în JRGM, 19,
• 972, p. 99 sqq, cu concluziile de la p. 152.
1
530
37
PI. I. Piesele nr. 3(1x; 3x} şi 37(1x; 2x} din tezaur.
romana ş1 romană: vite şi, mai ales, sare. Acest ultim produs era extrem
de căutat, dat fiind că zona învecinată a imperiului era complet lipsită de
sare 20 • De altfel sarea a jucat un rol important În istoria Transilvaniei în
toate timpurile, inclusiv Începutul evului mediu 21. La cele două articole de
export amintite s-ar mai putea adăuga o cantitate de aur, obţinut Însă prin
spălare, nu prin minerit.
întinsa zonă de contact a Transilvaniei cu imperiul, ca urmare a recu-
ceririi unui larg teritoriu la nord de Dunăre, n-a facilitat numai schimburile
comerciale. Acestea reprezintă doar un aspect al unor legături mai complexe
ale Transilvaniei cu zona Învecinată al imperiului, În cadrul cărora se dez-
voltă creştinismul, se desă vîrşeşte yrocesul de romanizare, se Întăreşte şi se
mentine latinitatea nord-dunăreana. ln această ordine de idei, dacă dona-
rium-ul de la Biertan 22 dovedeşte legăturile de ordin religios ale T ransil-
vaniei cu imperiul, recenta descoperire a unui fragment de vas de cult la
Porolissum atestă limpede prezenţa unei comunităţi daco-romane, autohtonă,
organizată În comunitate creştină şi În evidentă legătură cu imperiul.
Cu aceste consideraţii încheiem studiul tezaurului de la Gherla care se
înscrie în seria descoperirilor ce ilustrează o viguroasă şi incontestabilă rea-
litate istorică: permanenţa, continuitatea daco-romană în Transilvania.
EUGEN CHIRILA - NICOLAE GUDEA - IOAN CHIFOR
DER MONZHOR T VON GHERLA, 4. JAHRUNDER T
(Z u s a m m c n fa s ' u n g)
Der Artikcl bchandelt eincn, im Sommcr 1974 in der Nahe des Romerlagers von Gherla
entdeckten Miinzhort. Er bcsteht aus 83 Miinzcn, die im Historischen Museum von Gherla
aufbewahrt werden. Die Verfasscr lcgcn cine vollstăndige Liste der Miinzen vor: zwei Stiick
aus dem 2. Jh., eine Miinze au.s dern 3. und 80 aus dem 4. Jh. Bei Nr. 46-83 konnte
nur der Kaiser, der Typ, dic UmS1Chrift des Reverses Wld die Datierung festgestellt werden.
Stiick Nr. 3 (Gew.= 1,05 g) ist cine in Gallien angefertigte Nachahmung nach einem
Antoninian d'es Tetricus (vgl. RIC, V, 2, S. 421, Nr. 223). Es stehlt eine ungewohnliche
Erscheinung im Miinzumlauf des nachromischen Dakien dar. Stiick Nr. 37 ist unveroffentlicht.
Was den Avers (Valentinian I.), dic Miinzsigcl des Reverses und den Abschnitt betrifft,
gchort es zu den Pragungen LRBC, II, 1364, doch haben diese die Umschrift GLORIA
ROMANORVM. Die Miinze Nr. 37 belegt die Existenz einer parallelen Ausgabe, aber mit
dcr Umschrift SECVRITAS REIPVBLICAE, die ebenfalls zwischen 367-375 datiert ist.
Offen bleibt die Frage, ob es solche Pragungen auch von Va.!ens und Gratianus gibt. Da8
einzelne Miinzen aus dern 2. und 3. Jh. in Horten des 4. Jhs. vorkommen, ist eine im
Romerreich iibliche ErS1Cheinung (siehe Anm. 4), auch im Banat, das wahrend des 4. Jhs.
dem Reiche wieder einverleibt war (Anm. 5). Was nun den Hort von Gherla betrifft, so
scheinen die zwei Miinzen aus dem 2. Jh. mit einem gewissen Aspekt des Munzumlaufs im
Siebenbiirgen (Transilvanien) des 4. Jhs. in Verbindung zu stehen: mit der Aufruhterhaltung
oder WiedereinfuMung in dern Um.lauf zu Ende des 3. und zu Beginn des 4. Jhs. der
20 E. Chirilă, ActaMN, 1964, p. 126-127, cu notele 7-14.

21 Vezi E. Chirilă - A. Hopîrtean, în Al/A, 20, 1977, p. 301-302 cu notele 36-40.
22 K. Horedt, AISC, 4, 1944, p. 10-16, idem, în MBBM, 9-10, 1944, p. 104.
532
Bronzemi.inzen, die in Dakien zur Zeit seiner Răumung (im. J. 271) ex1St1erten, eben wegen
des Geldmangeh, der duch das Verlassen der Provinz entstanden war. Dieser Aspekt tritt
besonders bei dem Hort von Laslea (siehe Anm. 6) deutlich heryor, der neben Prăgungen
des 4. Jhs. auch 12 Mi.inzen aus dem t.-3. Jh. umfallt, darunter sieben Sesterze von Trajan,
Hadrian und Antoninus Pius. Derartige Mi.inzen verbleiben im Umlauf sogar nachdem die
Wiedereroberung eines breiten Gebietsstreifens nordlich der Donau (ein Gutteil des Banats,
Olteniens und Munteniens) einen massiven Zustrom von Mi.inzen des 4. Jhs. nach Siebenbi.irgen
mit sich bringt. Die Hortmi.inzen Nr. 4 und 6-83 reihen sich zwischen 330-367/375 auf;
der grofite Teil davon konzentriert sich um und nach der Mine des 4. Jhs., wie dies auch
bei den ki.irzlich veroffentlichten Horten aus dem Banat (siehe Anm. 7) der Fall ist. Wie
bei diesen sind die Mi.inzen mit FTR hăufig: 36 von 83, davon 35 mit FH und eine mit
Phoenix. Eine verhălmismă!Big grol3e Zahl stellen auch die · tt, zwischen 367-375 aus-
gegebenen Mi.inzen dar, mit denen der Hort schlie13t. Auch die Horte von Laslea (siehe
Anm. 6) und von Cipău-Gîrle (siehe Anm. 8) enden mit Mi.inzen aus diesen Jahren. Der
Zustrom von Miinzen aus dem Romerreich nach Siebenbi.irgen im 4. Jh. hăngt unmittelbar
mit der Wiedereroberung der genannten Gebiete im Norden der Donau zusammen. Von hier
d:ringen die Mi.inzen aus dem Banat im Mureştal und durch das siebenbi.irgische Eiserne Tor
nach Siebenbi.irgen ein, aus Oltenien hingegen durch das Olttal. Der groBte Teil der
Prăgungen des 4. Jhs. kommt aus dem Banat nach Siebenbi.irgen, denn die Mi.inzen des
Hortes von Gherla, wie auch die aus den grolkren Mi.inzfunden Siebenbi.irgens stammen
aus den gleichen Werkstătten wie diejenigen des Banats (siehe Anm. 9). Das FehJen von
Prăgungen aus Sirmium im Hort von Gherla ist nur scheinbar: ein Gutteil der Mi.inzen,
deren Prăgungsstătte nicht festgestellt werden konnte, sind FTR-Ausgaben mit FH (Nr.
57-79). Viele davon konnen aufgrund' stilistischer Oberlegungen oder einzelner, im Abschnitt
noch sichtbaren Buchstaben der Miinzst~itte von Sirmium zugewiesen werden. Der Zustrom
romischer Mi.inze aus dem Reich nach Siebenbiirgen ist besonders intensiv bis 375, doch
dauen er bis ans Ende des 4. Jhs. an, wie die ălteren Entdeckungen (siehe Anm. 10), aber
auch die neuerdings veroffentlichten Funde erweisen (siehe Anm. 11) und wie es auch im
Banat der Fall ist (siehe Anm. 12). Der in der Năhe des Romerlagers entdeckte Hort von
Gherla gehon zu den Mi.inzfunden aus dem 4. Jh. vom Gebiet der ehemaligen romischen
Siedlungen, die eine Fortsetzung der Funde aus der Zeit der Romerherrschaft in Dakien
damellen: Laslea (siehe Anm. 6), Pîrîul Hotarului (siehe Arun. 13), Quj (siehe Anm. 14),
Porolissum (siehe Anm. 15), sowie, i.n der Umgebung der Stadt Gherla, die von Nicula
(siehe Anm. 16) und Ialod (siehe Anm. 17), weiters auch diejenigen aus dem erst ki.irzlich
in der Năhe der Stadt Gherla festgestellten archăJologischen Bereich (siehe E. Chirilă -
I. Chifor, Descop~riri monetare antice şi bizantine la Gherla / Antike urui byzantinische
Miinzfund'e in Gherla / im vorliegenden Band). Diese letzteren verleihen dem Her behandelten
Hort eine besondere Bedeutung, da sie erweisen, dail er einer vom 2. bis zum 4. Jh. dicht
besiedelten Gegend angehort. Die immer zahlreicher werdenden Funde von Miinzmaterial
aus ·dem 4. Jh. in Siebenbiirgen bezeugen einen massiven Zustrom romischer Miinze zu den
alten Siedlungen des ehemals romischen Dakien, WO eine zahlreiche dakisch-romische Be-
volkerung ein verhăltnismăBig gedeihliches Leben fiihrte und zu dem Reich einen regen
Handel mithilfe des Geldes unterhielt. Wenn auch diese Bevolkerung sich einem Leben
lăndlichen Typs, das auf Ackerbau und Viehzucht beruhte, zuwandte und auf die Formen
des Stadtlebens verzichtete, bediente sie sich doch der Geldwirtschaft (die neuesten Miinz-
furuie des 4. Jhs. aus dem Mănăştur-Viertel von Cluj zeigen fi.ir dieses Jahrhundert d'eutlich
eine Verschiebung der Bevolkeru.ng an den Stadtrand, was in Zusammenhang mit dem Dber-
gang zu den mit Ackerbau und Viehzucht verbundenen Formen des Landlebens steht; eine
ăhnliche Erscheinung fand auch in den Stădten der ehemaligen Provinz Obergermanien statt;
• zu den Funden aus Gluj siehe Anm. 14; zu ihrer Bedeutung urui den Entsprechungen in
Obergermanien siehe Anm. 19). Die groBe Mi.inzmenge, die aus dem RCimerreich nach
Siebenbiirgen kommt, wo sie verwendet und gehortet wird, stellt einen Beweis in diesem
Sinne dar. Siebenbi.irgen bietet im Tausch zur Miinze einen Teii! der Waren, die auch in
vorromischer und romischer Zeit ausgeflihrt wurden: Vieh und hauptsăchli~h Salz, denn
das Nachbargebiet des Romerreichs, besonders die Balka.nhalbinsel, von wo die absolute
Mehrheit der Miinzen Siebenbiirgens kommt, ermangelt des Salzes vollkommen (siehe Anm.
20). Im iibrigen hat das Salz in der Geschichte Siebenbiirgens zu allen Zeiten, einschliel3lich
den Beginn des Mittelalters, eine wichtige Rolle gespielt (siehe Anm. 21). Siebenbi.irgen
mochte auch noch eine Quantităt Gold liefern, <las aber durch Waschen, nicht durch Aus-
beutung der Bergwerke gewonnen wurde. Die Handelsbeziehungen stellen aber nur einen
Aspekt der vielfăltigen und regen Verbindungen Siebenbiirgens mit dem Romerreich dar,
die durch die Wiedereroberung von Gebieten nordlich der Donau begiinstigt wurden. Im
Rahmen dieser Verbindungen entwickelt sich <las Christentum, vollendet sich der Roma-
nisierungsprozell und erstarkt die norddonaulăndische Latinităt. Wenn <las Donarium von
Biertan (siehe Anm. 22) Beziehungen religioser Natur zum Romerreich belegt, so bezeugt
der jiingst in Porolissum gemachte Fund eines. Kultgefălles ortlicher Herstellung, aber mit
einer lateinischen, der vom genannten Donarium ăhnlichen lnschrift die Existenz einer
bodenstăndigen dakisch-romischen Bevolkerung in Porolissum, die als Christengemeinde in
augenscheinlicher Verbindung mit dem Romerreich organisiert war.
Anmerkung 1 umfallt die Abkiirzungen. Tafel: Miinze Nr. 3 (1 x; 3 x) und Nr. 37
(1 x; 2 x).
DESCOPERIRI DIN EPOCA MIGRAŢIILOR
îN NORD ESTUL TRANSILVANIEI
In ultimii ani pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud au fost făcute mai

multe descoperiri arheologice datînd din secolele V-VI e.n. Deşi provin din
descoperiri întîmplătoare sau sînt rezultatul unor sondaje arheologice res-
trînse, socotim utilă prezentarea unora dintre aceste descoperiri pentru a pune
la îndemîna cercetătorilor noi materiale ce provin dintr-o zonă mai puţin
cunoscută pentru descoperiri din această perioadă. Prezentarea acestor mate-
riale o facem pe localităţi În ordine alfabetică.
BORLEASA (com. Tîrlişua)
ln anul 1977 a ajuns În muzeul din Bistriţa o monedă de auri desco-

perită în preajma bisericii din localitate.
A v: D N THEODO - SIVS P F AVG în legendă. Bustul împăratului
văzut din faţă, cu casca pe cap, în costum militar, ţinînd o lance pe umărul
drept, iar În stînga un scut pe care este reprezentat un călăreţ omorînd un
duşman.
Rv: VOT XXX MULT XXXX în legendă; în ,exergă CONOB. _Zeiţa
Roma cu casca pe cap, şezînd pe tron, cu piciorul stmg pe prova unui vas.
ln mîna stîngă ţine un sceptru iar În dreapta un glob cruciger. În cîmpul
legendei se distinge o stea cu opt raze.
Solidus 20 mm; 4,45 g; bine conservat. Sabatier2 , I, p. 116, nr. 14;
Constantinopol, anii 408-450 3 • Muzeul Bistriţa, inv. 12.325.
Moneda este aşadar un solidus emis la Constantinopol În vremea lui
Theodosius II (408-450 e.n.).
Este cunoscut faptul că circulaţia monetară la Începutul secolului al V-lea
ttece printr-o relativă înviorare În regiunile nord-dunărene. Monedele de
• Mulţumim şi pe această cale colegului G. Marinescu pentru permisiunea de a publica

unele materiale din cercetările proprii, cît şi pentru sugestiile date la redactarea materialului.
1 Moneda descoperită de către elen Cristurean Lenuţa prin anii 1966-1967, a ajuns
la profesorul Vălean Grigore de la şcoala din localitate care a cedat-o muzeului din Bistriţa.
2 J. Sabatier, Description general des monnaies bizantines, tom I, Leipzig, 1930, p.
116, nr. 16.
3 Determinare prof. Eugen Chirilă, căruia îi mulţumim pe această cale.
536 C. GAIU
aur de la Theodosius II sînt frecvente mai ales În Transilvania4 fiind puse

pe seama subsidiilor pe care Imperiul era nevoit să le plătească hunilor5
sau aliaţilor acestora. Piesele de aur, provenind fie din descoperiPi izolate,
fie din tezaure, nu pot fi cuprinse efectiv În cadrul circulaţiei monetare, ele
fiind tezaurizate pentru valoarea intrinsecă a metalului preţios".
Caracterul întîmpi;{tor şi izolat al descoperirii de la Borleasa7 fac difi-
cilă atribuirea etnică a purtătorilor acestei piese şi a condiţiilor în care ea
a ajuns În acest punct relativ izolat. Ţinînd seama de faptul că piesele din
metal preţios au ajuns, de obicei, În Transilvania prin intermediul migra-
torilor putem presupune că puiită1 torii acesteia au fost fie ostrogoţii 8 , fie
gepizii care au coborît pe la mijlocul secolului al V-lea dinspre nord, pe
valea Someşului, În Transilvania9 • Nu este exclusă nici apartenenţa acestei
monede populaţiei autohtone ţinînd, mai ales, seama de locul relativ izolat 10 ,
departe de marile căi de comunicaţie, al descoperirii.
BUDEŞTI
Provenind, probabil, din această localitate, În muzeul din Bistriţa a aJuns

un umbo de scut faţetat 11 •
Piesa, păstrată fragmentar, lucrată din fier prin batere la cald, este for-
mată dintr-o calotă piramidală cu laturile uşor arcuite, avînd o bază cilin-
drică Înaltă de 1,5 cm. Marginea oblică lată de 4 cm, se fixa de corpul scu-
tului prin nituri cu cap rotund. (Dimensiuni: înălţime=9 cm; diametrul=
18 cm; distanţa dintre faţete=2,7 cm; Mz. Bistriţa, inv. 261 (pl. I).
Fiind vorba de o descoperire Întîmplătoare şi izolată, încadrarea etnică
şi cronologică a descoperirii este dificilă, întrucît acest tip de armă păstrează
forme cvasi-similare pentru o lungă perioadă de timp. Umbo-uri de scut din
fier, asemănătoare ca formă, sînt.. cunoscute încă din Latene din descoperirile
de la Piatra Roşie12, Popeşti 1 3, Dobroslăvenit4, Corneştit 5 , Lăceni1 8 , Cetă-
4 Gh. Poenaru-Borclea şi V. Barbu, Dacia NS 14, 1970, p. 251 sqq; C. Preda, SC/V A,
4, 26, 1975, p. 451 sqq; R. Harhoiu, în Al. Odobescu, Opere, IV, Tezaurul de la Pietroasa,
EA, Bucureşti, 1976, p. 1033; V. Pavel, Apulum, 15, 1977, p. 663 sqq.
5 Harta descoperirilor de piese de aur din secolul V e.n. pe teritoriul României la
R. Harhoiu, op. cit., p. 1044.
6 D. Protase, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticu,
EA, Bucureşti, 1966, p. 158.
7 Un mic sondaj pe care l-am efectuat în primăvara anului 1978 nu a adus nici o
precizare privind contextul din care a provenit piesa.

8 K. Horedt, în ActaMN 6, 1959, p. 549 sqq; M. Comşa, Pontica 10, p. 215 sqq;
Pentru aceasta pledează şi moneda similară din mormîntul de la Cepari (D. Protase, în
SC/V, 10, 1959, p. 475 sqq).
9 K. Horedt, Activitatea muzeelor, Cluj, 1956, p. 146 sqq.
10 Io diferite epoci Valea Ilişua a constituit, totuşi, o cale de comunicaţie Între
Transilvania şi Maramureş.
11 Piesa este amintită de R. Harhoiu, op. cit., p. 1027, nota 195.
12 C. Dacoviciu, Cetatea dacică dt la Piatra Roşie, Bucureşti, 1954, p. 92, pl. X/23.
13 Al. Vulpe, Thraco-Dacica, EA, Bucureşti, 1976, p. 203, fig. 14/5.
14 C. S. Nicolăescu-Plopşor, Dacia 11-12, 1945-1947, p. 23, pi. 5/l'J.
15 D. Popescu, SC/V, 2, 14, 1963, p. 419, fig. 5/4.
16 E. Moscalu, Dacia NS, 21, 1977, p. 334 sqq., fig. 7.
Descoperiri din epoca migraţiilor 537
ţeni 1 7. Din epoca romana umbo-uri de scut sau descoperit la Drajna de Sus 1B
şi Suci da va rn.
ln mod cu totul excepţional umbo-uri de scut au fost descoperite În
necropole aparţinînd culturii Sîntana de Mureş - Cerneahov la Tîrgşor2°,
Mogoşani - Mătăsaru2 1 şi Leţcani2 2 . Aceste descoperiri se datează în seco-
lele III-IV e.n. şi sînt atribuite taifalilor 23 • Din aceiaşi perioadă acest tip
de armă a apărut şi În mediu gepidic timpuriu sau vandalic În nord-vestul
ţării la Oradea, Curtuişeni, Arad - Pecica 24 şi Medieşul Aurit 2''.
Din secolele VI-VII e.n. se cunosc un număr de 27 exemplare de
umbo-uri de scut În necropolele gepidice din Transilvania şi Ungaria 26 •
Piesele cele mai apropiate ca formă, mergînd pînă la identitate cu des-
coperirea de la Budeşti, le găsim În cadrul grupului Dobrodzien În necro-
polele de la Zadovice, Dobrodzien şi Olsztyn de pe teritoriul Poloniei 27 •
Acest facies cultural se încadrează în ultima fază a culturii Prezeworsk, da-
tîndu-se la sfîrşitul secolului al IY-lea şi începutul secolului al V-lea 28 •
Umbo-uri de scut faţetate datate În aceeaşi perioadă au apărut În mod izolat
şi în alte părţi ale Europei: Kerci, Ojhartyan, Krikstonis şi Trentich 29 • Un
umbo asemănător este reprezentat şi pe scutul lui Stilico de pe dipticul con-
sular de la Milano3o.
A vînd în vedere că cele mai bune analogii pentru descoperirea de la
Budeşti apar la sfîrşitul secolului al !V-lea şi Începutul celui următor, pro-
punem aceeaşi datare şi pentru piesa în discuţie.
Incadrarea etno-culturală a descoperirii prezintă un şi mai mare grad
de nesiguranţa, în lipsa oricărui indiciu privind condiţiile din care . acesta
a provenit şi avînd În vedere contactele şi influenţele reciproce dintre dife-
ritele populaţii din această parte a Europei. Pentru aceasta trebuie avut în
17 D. Protase, Riturile şi ritualurile funerare la geto-daci, EA, Bucureşti, 1971, p. 23.

19 G. Ştefan, Dacia, 11-12, 1945-1947, p. 137, fig. 18/5.
19 D. Tudor, op. cit., p. 187, fig. 34/1.
20 G. Diaconu, SC/V 4, 15, 1964, p. 467, fig. 3; idem, Dacia NS, 7, p. 301, fig. 3;
idem, Tîrgşor, necropola de sec. l/I-IV, EA, Bucureşti, 1965, pi. 21.
2 1 idem, Mogoşani. Necropola din sec. IV e.11., Tîrgoviştc, 1970, p. 23, fig. 4/1; idem,
SC/V 4, 15, 1964, p. 467, fig. 4; idem, Dacia NS 7, p. 301 sqq.
22 C. Bloşiu, ArhMold 8, 1975, p. 218.
23 Supra notele 20 şi 21.
24 VI. Zirra, Dacia NS, 15, 1971, p. 171 sqq. (care Ic atribuie celţilor); I. Bona,
Archro/ogiai t'.rtesito 2, 88, Budapesta, 1961, p. 192 sqq., fig. 9; S. Dumitraşcu, Centenar
muzeal orădean, Oradea, 1972, p. 197 sqq.
25 idem, StComSatu Mare 3, 1975, p. 58.
28 D. Csallany, Archăologische Denkmăler der Gepiden im Mittddo11aubecken. Buda-
pesta, 1961, p. 263; D. Popescu, Dacia NS 18, 1974, p. 199.
27
K. Godlowski, The cronology of the Late Roman and early Migration period in
Central Europe, Krakow, 1970, p. 110; J. Szydlowski, Prezeglad Archeologiczny, 25, 1975,
p. 97 sqq.
28
K. Jadzewski, Atti del VI Congresso internationale delia scienze preistoriche e
protostoriche, tom III, Roma, 1962, p. 153; K. Godlowski. op. cit., p. 110.
29 I. Bona, AE, 2, 88, 1961, p. 192 sqq; j. Szydlowski, op. cit., p. 97 sqq.
30 W. F. Volbach, Elefenbeinarbeiten der Spătantike und des friihen Mittelalters, Mainz,
1952, p. 32, pi. 19/63.
538 C. GAJU
vedere faptul că, pe de o parte, cultura Prezeworsk se prezintă sub raport

etnic ca un conglomerat de populaţii 31 şi că, pe de altă parte, unele piese
caracteristice acestora puteau fi preluate de către purtătorii •culturii Sîntana
de Mureş 32 , sau de către populaţiile Împinse de către huni peste teritoriul
T ransil vaniei33.
În concluzie putem data umbo-ul de scut de la Budeşti la sfîrşitul seco-
lului al IV-lea şi Începutul secolului al V-lea, putînd fi atribuit eventual
ostrogoţilor.
FINT!NJŢ A (corn. Miceştii de Cîmpie)
In coleqia şcolii generale din Visuia 34 , a ajuns o cană descoperită cu

ocazia săpării fundaţiilor pentru amplasarea grajdurilor C.A.P. din Fîntîniţa.
Cana, cu o toartă, lucrată la roată din pastă cenuşie fină, are fundul
plat, corpul bombat, gîtul înalt şi drept, cu gura turtită şi toarta plasată
asimetric. (1=13,2 cm; df =5 cm; dg=5,7 cm; pl. 11/6).
Pentru datarea şi atribuirea etnică a descoperirii, care provine probabil
dintr-un complex funerar, datorită caracterului izolat al descoperirii, trebuie
să ne bazăm pe analogiile din complexele funerare bine datate. Un vas ase-
mănător ca formă a apărut Într-un mormînt din secolul IV-V la Oradea-
Salca35 fiind atribuit perioadei hunice. O cană asemănătoare se cunoaşte în
necropola de la Valea Largă datată în secolele VI-VII 36 • Vase asemănătoare
ca formă se cunosc şi în necropolele gepidice din Ungaria la Bekesksaba37 ,
Szoreg-Ziegelei 38 şi Szentes Kokenyzug39. Din aceeaşi localitate se cunoaşte
o altă descoperire asemănătoare ca formă cu cea prezentată şi care se da-
tează în secolele V-VJ40,
A vînd în vedere analogiile menţionate, precum şi modul în care este lu-
crat vasul, înclinăm să atribuim descoperirea de la Fîntîniţa gepizilor ce au
pătruns în Transilvania în secolele V-VI e.n.
31 K. Jazdzcwski, op. cit., p. 152-153.

32 Prezenţa urnelor arse secundar şi a armelor în morminte aparţinînd culturii Sîntana
de Mureş - Cerneahov se leagă de prezenţa unei componente Prezeworsk În cadrul acestei
culturi (Gh. Diaconu, SC/V, 4, 15, p. 467 sqq; idem, Dacia NS, 9, p. 299 sqq; I. Ioniţă,
ArhMold, 4, 1965, p. 227; C. Bloşiu, ArhMold 8, 1975, p. 218; Z. Szekely, Aluta, 1,
p. 68, fig. 18/6; A. Dankanits, I. Ferenczi, Materiale, 6, p. 614).
33 De la sfîrşitul secolului al IV-iea şi începutul secolului al V-lea se cunosc În Tran-
silvania o serie de descoperiri atribuite ostrogoţilor (K. Horedt, Apulum 9, p. 707; idem,
Pontica 10, 1977, p. 292; K. Horedt şi D. Protase, Germania, 50, 1972, p. 174 sqq;
R. Harhoiu, Relations between the autochtonous populations and the migratory populations
on the territory of Romania, EA, Bucureşti, 1975, p. 99 sqq). Unii autori atribuie în totali-
tate cultura Sîntana de Mureş din Transilvania ostrogoţilor, vezi M. Comşa, Pontica 10,
p. 215 sqq.
34
Vasul ne-a fost pus la dispoziţie de I. Moldovan din localitate.
35 Titus L. Roşu, în Dacia NS, 9, 1965, p. 403 sqq, fig. 1/6.
36 I. Hica, SCJV A 4, 25, 1974, p. 517 sqq, fig. 3/6.
37 D. Csal:iny, op. cit., fig. CXCIIl/14.
38 ibidem, p. 149,r.l. CLX:XXVl/15.
a9 ibidem, p. 30, p . XX/2.
40 G. Marinescu, m Arhiva Someşană, 3, Năsăud, 1975, p. 307, fig. 10.
I
\
.... --------- .... „
/
/
/
/
I '
I
I
I
.,, I
li
I
I
I
'( ·~
Pl. I. - Umbo de scut descoperit la Budeşti. M4rimea 1/2.

.':
,;
f.
: .
.~
o'
PI. II. - 1-5 Inventarul mormîntului de înhumaţie de la Şintereag; 6 Cană de lut descoperită
la Fîntîniţa; 1, 4, 6 = 1/2; 2-3 = 1/6; 5 = 1'1.
ŞINTEREAG
Cu ocazia desfundării terenului În vederea plantării viţei de vie, pe

pantele dealului „Hagău" au fost descoperite În anul 1969 o sabie şi un
vîrf de lance din fier 41 . Pentru verificarea contextului din care a provenit
descoperirea s-a efectuat În primăvara anului 1973 un sondaj arheologic 42
pe locul descoperirii întîmplătoare. Secţiunile trasate au dus la dezvelirea
mormîntului de înhumaţie din care proveniseră cele două piese descoperite
întîmplător. Scheletul, orientat V-E, deranjat de o alunecare de teren, în-
uns pe spate, avea bazinul şi picioarele, rămase nedranjate, depuse la
-0,85 m. Partea superioară a corpului a fost deplasată de alunecarea de
teren, din această cauză groapa mormîntului n-a putut fi conturată.
Inventarul mormîntului cuprinde În afara celor două piese apărute in-
cidental, o cataramă din fier aşezată pe bazin, un cuţitaş de fier găsit în
dreapta bazinului şi un văscior cenuşiu-negricios găsit În dreapta capului.
a) Sabie de fier, lucrată dintr-o bară prin batere la cald, de tipul celor cu
două tăişuri, fără gardă şi fără caneluri pentru scurgerea sîngelui. (L= 75 cm;
limba de mîner=7 cm; 1=4 cm; gr=0,4 cm; MzB inv. nr. 4280; pl. Il/2).
b) Vîrf de lance, lucrat dintr-o bară de fier prin batere la cald, cu lama de
formă romboidală alungită, avînd o nervură mediană puternic reliefată,
tubul de Înmănuşare scurt În raport cu lama, de formă circulară. (L=68,5 cm;
lungimea lamei=55 cm; lungimea tubului=13,5 cm; raportul dintre lamă
şi tub=4: I; lăţimea maximă=6,5 cm; grosimea tubului=2,4 cm; MzB inv.
nr. 4281; pi. Il/3).
c) Cataramă din fier de mici dimensiuni, de formă ovală, slab conservată.
(L=2,4 cm; iăţimea=l,7 cm; pi. Il/5).
d)· Cuţita5 din fier cu un singur tăiş, cu vîrful curb. (L=5,5 cm; lăţimea=
1 cm; pi. II/4).
e) Văscior din pastă cenuşie-negricioasă, lucrat la roată, cu lustru negru la
exterior. Vasul de formă bitronconică cu fundul drept şi gîtul cilindric, are
buza puţin evazată cu muchia rotunjită. Pe gît şi pe umăr vasul are un decor
format din linii orizontale adînc incizate. (I=11 cm; df =7,4 cm; dmax=
12,6 crn; dg=6,8 cm; MzB inv. nr. 8075; pi. 11/1).
Săbiile de acest tip apar relativ rar În mormintele gepidice. ln Transil-
vania astfel de arme au fost descoperite În necropolele de la Moreşti 43 , Valea
lui Mihai44, Unirea45, Noşlac4 6 , Bratei47, Lechinţa de Mureş4 8 • Pe teritoriul
41 Cele două piese au ajunş în muzeul din Bistriţa prin grija lui Şr. Dănilă. Din lipsa
altor precizări, descoperirea a fost inclusă în repertoriul descoperirilor celtice din NE Tran-
silvaniei (I. H. Crişan, SC/V, 22, 1971, p. 152-153, nr. 63; idem, în Sargeţia 10, 1973,
p. 63, nr. 69).
4 2 Sondajul arheologic a fost efectuat de către G. Marinescu ..
43
K. Horedt, în SC/V 3-4, 6, 1955, p. 656 sqq., fig. 9/24; D. Popescu, ln memoriam
C. Daicoviciu, p. 331, fig. 1; idem, Dacia NS, 18, 19, p. 191.
44 M. Roska, AISC (1928-1932) 1, 1932, p. 69 sqq.
45 idem, Germania 18, 1934, p. 127-1.\0, fig. 4; a, b.
46 M. Rusu, Dacia NS 6, 1962, p. 275.
47 I. Nestor, E. Zaharia, Materiale 10, 1973, p. 198.
4 s K. Horedt, SC/V 3, 1952, p. 327.
542 C. GAJU
Ungariei astfel de arme s-au descoperit în necropolele de la Szentes-Berekhat,

Szentes-Nagyhegy, Szentes-Kokenyzug, Kiszombor, Csongrad, Szoreg4 9 etc.
Spadele apar şi în mormintele altor semniţii germanice50 . Destul de rar ele
se întîlnesc şi în mormintele avare: Aiudul de Sus, Dudeştii Vechi, Sîmpetrul
German 51 .
Vîrfurile de lănci apar destul de frecvent În mormintele gepidice atît
în Transilvania cît şi În Ungaria 52 . Cele mai apropiate analogii cu exem-
plarul de la Sintereag, În ceea ce priveşte forma şi lungimea, sînt cele desco-
perite la Medieşul Aurit53 de 32,5 cm, Drăuşeni54 de 41 cm. Cele mai lungi
vîrfuri de lănci sînt cele descoperite la Szoreg55 de 42,5 cm, Szentes Berek-
hat56 de 42 cm, H6dmezovazarhely-Kishomok5 7 de 41 cm şi Kiszombor5s
două exemplare de 37,2 cm şi respectiv 37,1 cm.
Vasul din mormîntul de la Şintereag are analogii În descoperirile de
epocă gepidică, atît în ceea ce priveşte forma, cît şi În modul în care a fost
lucrat. Cele mai bune analogii sînt vasele din descoperirile de la Aiud59 ,
Alba Iulia60 , Moreşti 61 şi în necropolele gepidice din Ungaria: Szentes Nagy-
hegy62, SzentesBerekhat63 , Csanad-Boceny 64, Szoreg-Ujszentivan 65 şi Markung
von Tiszafiired66.
Cataramele şi cuţitaşele din fier sînt piese frecvente în toate mormintele
gepidice67.
Pe baza ritului şi ritualului de înmormîntare, precum şi inventarului re-
cuperat, mormîntul descoperit la Şintereag a aparţinut unui luptător şi se
înscrie în cadrul descoperirilor de epocă gepidică din Transilvania, putînd fi
datat În secolele V-VI e.n.
CORNELIU GAIU
49 D. Csallfoy, op. cit., p. 392.

SO D. Popescu, Dacia NS 18, p. 197.
51 K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele !V-XIII, Bucureşti, 1958,
p. 72, pi. 17/3; D. Csa.llany, Archiiologische Denkmăler der Awarenzeit in Mituleuropa,
Budapesta, 1956, p. 174, nr. 782; E. Dorner, SC/V 2, 1 I, 1960, p. 423 sqq.
52 D. Popescu, Dacia NS 18, p. 198; D. Csallfoy, p. 260; K. Horedt, Dacia NS, 21,
p. 260 şi p. 263.
53 S. Dumitraşcu - T. Bader, Aşezarea dacilor liberi de l« Medieşul Aurit, Satu M:tre,
1967, p.
54
K. Horedt, Untersuchungen zur Fruhgeschichte Siebmburgens, Bucureşti, 1958, p. 91,
fig. 28.
s; D. Csallfoy, op. cit., pi. CLXXXIV/1.
56 ibidem, p. 75, pi. XCI/8.
57
ibidem, p. D2, pi. CCXXIII; 1.
5 s ibidem, o. 260, pi. CLIV/42.
5 9 K. Hore.dr, Unterschungen, p. 88-89.
60 Al. Popa, în Apulum 4, p. 224, fig. 2/b.
61 A. Zrinyi, În Marisia 6, 1976, pi. I XXX.

62 D. Csallfoy, op. cit., pi. XLVIl/7.
6 3 ibidem, pi. Cl/18, pi. CII/18.
6 4 ibidem, pi. CLX '6.
6
'' ibidem, pi. CXCIII/10.
66 ibidem, pi. CXCIV 12.
67 D. Popescu, În Dacia NS, 18, 197, p. 195-196, 204-205.
FUNDE AUS DER ZEIT DER VOLKERWANDERUNG AUS DEM

NORD-OSTEN SIEBENBORGENS
(Z u s a m m e n f :1 s s u n g)
a) Aus dem Ort Borleasa stammt der Zufalls- und Einzelfund eines Gold-Solidus von
Theodosius II. (408-450)
b) Ein faceuierter Schildbuckel aus dem Bereich der Prezeworsk-Kultur wurde wahr-
scheinlic!-i auf der Flur des Dories Budeşti gefunden. Er wurde an das Ende des 4. ader
Anfang des 5. Jhs. angesetzt.
c) Vermutlich aus einem Grabfund auf der Flur von Fîntîniţa stammt eine scheiben-
gedrehte graue Kanne, die ins 6. Jh.u.Z. angesetzt und wahrscheinlich der gepidischen
Bevolkerung zugeschrieben werden kann.
d) Ebenfalls ins 6. Jh. wurde ein Einzelgrab angesetzt, das man in der Ortschaft
Şintereag entdeckte. Das W-0. ausgerichtete Korpergrab gehort einem gepidischen Krieger an.
SALAJUL PE TREPTELE ISTORIEI POPORULUI ROMAN
Ni se pare cel puţin ciudat faptul că adesea istoriografia românească

a fost, şi din păcate mai este încă, si'1ită să răsp\JJI1dă unor afomaţii - ce-i
drept bazate pe supoziţii şi date prefabricate, uneori pur şi simplu falsificate
cu rea credinţă - care, chipurile, ar demonstra că poporul român a venit
mult prea tîrziu pe lume pentru a avea dreptul să locuiască În mod legitim
acest pămînt şi să dureze în tihnă valori materiale şi spirituale potrivit ne-
voilor sale. Poate că istoriografii români n-ar fi răspuns niciodată afirma-
ţiilor provocatoare, dacă spiritul răbdător al poporului nostru n-ar fi fost
pus prea de multe ori la încercare. Am fi putut spune simplu şi cu demni-
tate: SINTEM AICI DINTOTDEAUNA ŞI VOM FI AICI INTOTDEA-
UNA pentru simplul motiv că N-AM VENIT DE NICAIERI ŞI NU
MERGEM NICIUNDE.
Dar, pentru că faptul real că sîntem aici oameni reali n-a fost un argu-
ment suficient de edificator, am scormonit pămîntul În lung şi-n lat şi an:
adunat atîtea „argumente", cărora noi le spunem cu deplin temei dovezi
materiale, obiective, încît ni se pare greu de crezut că n-ar gîrbovi spinările
tuturor acelora care, dintr-un motiv sau altul, ne falsifică istoria. La tot
pasul, pe teritoriul patriei noastre găsim urme ale civilizaţiei materiale şi
spirituale Încă din timpuri preistorice. Această idee este concis, dar strălucit
formulată În Programul P.C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate şi Înaintare a României spre comunism, În care se arată că: „Pe
teritoriul de astăzi al României s-au succedat de-a lungul mileniilor, cores-
punzător legilor obiective ale dezvoltării istorice, orînduirile sociale cunos-
cute pe plan universal, acumulîndu-se o bogată civilizaţie materială şi spiri-
tuală "1.
•
* *
Nu numai că Sălajul nu face excepţie de la această regulă, ci, dimpo-
trivă, putem afirma că reprezintă o zonă privilegiată din acest punct de
vedere.
Condiţiile naturale, varietatea formelor de relief, bogăţiile solului şi sub-
solului pe aceste meleaguri, au creat condiţii prielnice omului de a se aşeza
şi trăi aici din vremurile cele mai îndepărtate.
GR. BELDEANU
546
Urme străvechi descoperite pe teritoriul Sălajului atestă prezenţa omu-

lui pe aceste meleaguri (Buciumi, Ileanda) Încă din epoca paleolitică. De
asemenea, cercetările arheologice au dovedit prţzenţa omului din epoca neo-
litică Într-o serie de aşezări, dintre care am menţiona: Zăuan, Răstolţul Mare,
Borla, Zalău, Dragu, Crasna, Agrij, Samşud, Ip, Zalha, Gîrbou, Sîncraiu-
Silvaniei, Jebuc şi altele. ln acelaşi timp, nenumărate vestigii arheologice din
epoca bronzului atestă nivelul Înalt al civilizaţiei şi culturii locale, parte inte-
grantă a marii culturi pretracice şi apoi tracice. Epoca bronzului este atestată
fără putinţă de tăgadă de descoperirile de la: Derşida, Meseşenii de Sus,
Giurtelec, Băbeni, Aluniş, Căpîlna, Călacea, Horoatu Cehului, Guruslău,
Trăznea, Sfăraş etc.
Epoca timpurie a fierului este atestată de urmele unei cetăţi de pămînt
descoperită În satul Bozna, prezenţa populaţiei autohtone dacice fiind demon-
strată de Întreaga istorie a Sălajului, de cetăţile de la: Moigrad, Şimleu Sil-
vaniei, Marca, Stîrciu, Tusa, precum şi de aşezările de la Zalău, Panic şi
Boghiş.
„Vestigiile materiale descoperite pe teritoriul judeţului, y mai ales la
cetatea dacică de la Marca, adeveresc o dezvoltare unitară m esenţa sa, a
civilizaţiei dacice. Este imperios a se reliefa că, din Moldova, Muntenia şi
Banat pînă în părţile de N-V ale Daciei, se lucrau aceleaşi tipuri ceramice
- ceaşca, vasul-borcan, fructiere, chiupuri etc., ceea ce ilustrează, la rîndul
său, un mod de viaţă materială şi spirituală dacic cu trăsături fundamentale
comune pe Întreg cuprinsul Daciei" 2 •
După cum se ştie, dezvoltarea Daciei a fost afectată de cele două răz
boaie duse de imperiul roman în anii 101-102 şi 105-106 în urma cărora
cea mai mare parte a Daciei a fost cucerită şi transformată în provincie
romană. ln urma acestor războaie, teritoriul de azi a Sălajului a fost tra-
versat de graniţa vremelnică a imperiului roman, ceea ce a făcut ca jumă
tatea de sud a teritoriului judeţului să se afle sub stăpînirea romană, iar
cealaltă parte a continuat să se dezvolte sub stăpînirea dacilor liberi.
Dar, neîndoielnic, ocuparea unei mari părţi a Daciei şi transformarea
ei În provincie romană nu a avut numai consecinţe negative, determinînd
o vremelnică încetinire a dezvoltării civilizaţiei materiale şi spirituale autoh-
tone. Dimpotrivă. fără simbioza daco-romană n-am fi fost noi înşine, n-am
fi aparţinut marii ginte latine, teză, de asemenea strălucit formulată în Pro-
gramul partidului, în care se arată: „Cucerirea Daciei şi transformarea ei
într-o provincie a imperiului roman - cu toate aspectele negative pe care
le-au avut - au dus la Împletirea celor două civilizaţii, au determinat o nouă
înflorire economico-socială a acestor meleaguri, şi-au pus amprenta asupra
întregii evoluţii istorice ulterioare a societăţii din acest spaţiu geografic" 3 •
Dovezile materiale atestă fără putinţă de tăgadă că majoritatea aşezărilor
romane din partea sudică a Sălajului, ca de altfel de pe Întreg cuprinsul
Daciei ocupate, s-au format pe vetrele localităţilor dacice, ceea ce eviden-
ţiază continuitatea neîntreruptă a vieţii economico-sociale pe aceste teritor::.
Peste civilizaţia autohtonă dacică s-a suprapus civilizaţie romană, influen-
Sălajul pe treptele istoriei 547
ţîndu-se reciproc, contopindu-se şi dînd naştere unui nou up de civilizaţie,

daco-romană.
Procesul de naştere a acestei noi civilizaţii, determinată de convieţuirea
daco-romnă a fost magistral surprinsă de marele nostru istoric A. D. Xe-
nopol, care scria că: „În rădăcina fiziologică a neamului românesc se re-
flectă vechiul prototip dac, păstrat cu o curăţenie tot atît de mare ca şi
limpezimea minţii romane, încît astăzi poporul român apare ca un trunchi
dac pe care s-a altoit o puternică şi frumoasă coroană de Încrengături, frunză
şi floare romană"4.
În partea de nord a Sălajului, rămasă În afara ocupaţiei romane, dacii
liberi au continuat să-şi dezvolte propria lor cultură materială şi spirituală.
ln urma săpăturilor arheologice făcute În zonă au fost identificate aşezări ale
dacilor liberi Într-o serie de localităţi, dintre care amintim: Nuşfalău, Marca,
Zalău, Valea Miţii, unde a fost descoperit un bogat material ceramic dacic,
între care ceşti, fructiere, fragmente de chiup uri specifice populaţiei locale;;.
Viaţa economico-socială din Dacia liberă a fost influenţată puternic de cul-
tura şi civilizaţia romană, ceea ce explică procesul unitar al romanizării
populaţiei geto-dacice.
Retragerea armatei şi administraţiei romane din Dacia Porolissensis, a
făcut ca locuitorii din fostul teritoriu ocupat ca şi cel din Dacia liberă să
se regăsească Într-o nouă situaţie, În stare de libertate, continuîndu-şi În mod
neîntrerupt viaţa economico-socială proprie. De fapt, de acum Înainte aici
vieţuieşte o nouă entitate etnico-socială, o nouă populaţie, născută din sim-
bioza daco-romană care a durat mai bine de 160 de ani.
După cum se poate vedea şi din argumentele aduse În mai toate studiile
publicate în volumul de faţă, nimic nu justifică afirmaţiile, nu numai lipsiite
de temei ci şi de logică elementară, potrivit cărora o dată cu retragerea
administraţiei şi armatei romane, În spaţiul carpato-danubian ar fi rămas un
vid social, ca urmare a retragerii În sudul Dunării a Întregii populaţii din
această zonă.
Dimpotrivă, dezvoltarea nestingherită a populaţiei româneşti a fost afec-
tată de populaţiile migratoare (goţii, hunii, gepizii, longobarzii, avarii, slavii,
ungurii), care, la impactul cu aceste teritorii nu numai că n-au intrat Într-un
vid social, ci au găsit aici o populaţie românească numeroasă, cu o civilizaţie
materială şi spirituală superioare celor pe care le aduceau cu ei migratorii.
Cum era şi firesc, cu timpul o parte din migratori au fost asimilaţi de popu-
laţia băştinaşă, preluînd şi anumite elemente din cultura şi civilizaţia acestora.
In acelaşi timp, populaţia românească băştinaşă, avînd o cultură materială
şi ~pirituală, un mod superior de organizare a influenţat puternic viaţa şi
activitatea populaţiilor migratoare. În mod evident, trecerea populaţiilor mi-
gratoare a lăsat anumite urme materiale În spaţiul nostru geografic. De exem-
plu, trecerea goţilor prin această parte a Daciei este evidenţiată de cele două
tezaure din piese de aur, descoperite la Şimleu-Silvaniei, iar prezenţa slavilor,
de necropola tumulară de la Nuşfalău.
Faptul incontestabil că viaţa economico-socială a populaţiei băştinaşe
din spaţiul carpato-danubian s-a desfăşurat neîntrerupt este demonstrat de
GR. BELDEANU
548
existenţa ş1 m această zonă a unor aşezări din perioada prefeudală, răspîndite

pe întreaga arie geogratică a judeţului; pe Valea Someşului (Şoimuşeni,
Lemniu), pe Valea Almaşului (Hida), pe Valea Crasnei (Şimleu Silvaniei),
pe Valea Barcăului (Nuşfalău), pe Valea Sălajului (Doba), precum şi În zona
centrală a judeţului (Zalău, Badon, Ortelec, Popeni-Cuceu, precum şi Moi-
grad - vestitul Porolissum de odinioară, mai Întîi dacic, apoi daco-roman
şi, în fine, românesc). Neîndoielnic, existenţa a numeroase aşezări româneşti
În secolele XI-XIII vine să confirme pe deplin ideea continuităţii populaţiei
româneşti În această zonă geografică a lumii. Din această perioadă sînt men-
ţionate o serie de localităţi dintre care menţionăm: ş,)imuş, Domnin, Aluniş,
Jibou, Mirşid, Zalău, Bobota, Valcău de Jos, Bâdăcini, Bănişor, Plopiş şi
alteleG. Este de prisos să facem menţiuni despre existenţa localităţilor româ-
neşti În zonă după etapa istorică menţionată.
Primele menţiuni scrise despre românii din Sălaj s-au făcut În croni-
cile bizantine ~i maghiare. Astfel, în „Gesta Hungarorum" - cronica no-
tarului Anonymus - se fac referiri la vlahi şi slavi, la formaţiunile politice
conduse de voievozii români Menumorut, Gelu şi Glad. După cum consem-
nează cronica menţionată, atrase de „bunătatea ţării de dincolo de păduri,
de rodnicia pămîntului", pentru că „pămîntul acela e udat de cele mai bune
rîuri, că din nisipul lor se culege aur, că aurul din acea ţară este cel mai
bun aur, că de acolo se scoate sare şi materii sărate", armatele ungare, în
aqiunea lor de cucerire a Transilvaniei, au întimpinat o dîrză rezistenţă din
partea voievodatelor româneşti, care şi-au apărat cu sacrificiul vieţii pămîn
tul şi libertateai. Primind cu bunăvoinţă o solie a ducelui ungar şi încăr
cînd-o cu diferite daruri, răspunzînd unor pretenţii formulate de această
solie, Menumorut ne-a lăsat o pilduitoare leqie de patriotism: „Spuneţi lui
Arpad, ducele Ungariei. Datori îi sîntem ca un amic unui amic, cu toate ce-i
sînt necesare, fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul ce l-a
cerut bunei voinţe a noastre nu i-l vom da t1iciodată, cîtă vreme vom fi În
viaţă, nici din dragoste, nici de frică nu-i cedăm din pămînt nici un deget" 8 •
Şi pentru că prin simple ameninţări ducele ungar n-a putut obţine supunerea
voievozilor români, el a dezlănţuit un sîngeros război de cotropire a terito-
riilor româneşti.
„În urma unor sîngeroase lupte Împotriva voievozilor lui Menumorut,
Glad, Gelu şi a urmaşilor lor, lupte desfăşurate pe parcursul a cîtorva sute
de ani, statul ungar şi-a instituit vremelnic dominaţia pe Însemnate teritorii
din această parte a Daciei şi a recurs la felurite şi dure mijloace pentru su-
punerea şi deznaţionalizarea românilor. Toate acestea au rămas, însă, fără
rezultatul urmărit de agresori. Vitalitatea maselor de români, rezistenţa lor
neîncetată şi pe cele mai diverse planuri faţă de politica asupritorului străin
au făcut ca ei să-şi păstreze fiinţa etnică, individualitatea distinctă în toate
expresiile sale".
Principala forţă socială care a înfruntat invazia cotropitorilor a fost ţă
rănimea, care a constituit, pe parcursul mai multor secole, şi principala forţă
revoluţionară în lupta dusă de poporul român pentru libertate naţională şi
dreptate socială, pentru progres social, această idee fiind pregnant subliniată
ş1 m Programul P .C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate

şi Înaintare a României spre comunism.
în evul mediu ţărănimea locală s-a ridicat de nenumărate ori la luptă
Împotriva exploatării şi asupririi de către feudali. Aqionînd în deplină uni-
tate, ţăranii români şi maghiari din Gîrbou, Crasna şi Nuşfalău s-au răscu
lat în 1344 şi 1376, şi au atacat domeniile mănăstirii din Mănăştur. De ase-
menea, răscoala de la Bobîlna din 1437-1438, a cuprins si numeroase sate
din Sălaj, printre căpeteniile ţăranilor răsculaţi aflîndu-se Ilie cel Mare din
Almaş, Pavel cel Mare din Voivodeni, Gal din Chendrea şi Mihail din Cehu
Silvaniei. Şi tot În Sălaj, În localitatea Căpîlna de pe Valea Someşului s-a
„inventat" infirma masă a istoriei cu „3 picioare" Unio trium naţionum
Între unguri, saşi şi secui care, datorită faptului că-i lipsea piciorul de bază,
cel românesc s-a prăbuşit iremediabil.
La Începutul secolului al XVII-iea, pe teritoriul Sălajului este prezent
marele voievod Mihai Viteazul, cel care a reunit Într-un stat unitar toate
provinciile vechii Dacii. Aici la Guruslău, pe Valea Zalăului, s-a desfăşurat
bătălia de la 3 august 1601, În urma căreia oastea lui Mihai Viteazul a ob-
ţinut o strălucită victorie asupra armatelor lui Sigismund Bathori, şi, impli-
cit asupra reacţiunii feudale potrivnice idealurilor de unitate şi libertate ale
poporului român.
Drumul străbătut de către Mihai Viteazul pe pămîntul Sălajului, locul
istoricei bătălii de la 3 august 1601, tabăra de lîngă Zalău, de unde Mihai
Viteazul a trimis două scrisori către nunţiul papal, ambasadorul Spaniei
la ,Prag~, i:n~r~ul său vi_c:orio~ prin j~~eţ sp~e inima. Transilv~niei au răma~
a·dmc tntlpante. Menta sa subhmem m mod' deosebit faptul ca
printr-o scrisoare din 4 februarie 1600, dată din Alba-Iulia, Mihai Viteazul
a Întărit libertăţile locuitorilor oraşului Zalău, scutindu-i de anumite taxe şi
asigurîndu-le drepturi de autonomie deplină În ceea ce priveşte viaţa internă
a oraşului şi justiţia. Strălucitele fapte de arme şi idealurile de unitate ale
domnitorului unificator de ţară i-au fascinat atît de mult pe localnici, Încît
numeroasele toponimii din zonă îi păstrează amintirea pînă În zilele noastre:
Fîntîna Cornilor a lui Mihai, În satul Bobota, Gorunul lui Mihai, În satul
Chieşd; Dealul lui Mihai, În Guruslău; Podul lui Mihai, la Zalău. Dar, cel
mai măreţ simbol al amintirii lui Mihai Viteazul şi a bătăliei victorioase
purtate de el pentru asigurarea unităţii politico-statale a celor trei ţari ro-
mâneşti este, fără îndoială, monumentul dezvelit la 21 octombrie 1976 pe
dealul de la Guruslău în prezenţa secretarului general al partidului, preşe
dintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe locul
vechiului monument ridicat de ASTRA În, 1926, distrus Însă în mod samavol-
nic de hortyşti În 1940.
Datorită situaţiei grele pe care o aveau, locuitorii Sălajului s-au ridicat
de nenumărate ori la luptă împotriva asupritorilor feudali, recurgînd la di-
ferite forme de luptă, începînd cu fuga de pe domniile feudale pînă la În-
cadrarea În marile mi5cări sociale ale epocii.
Marea mişcare socială şi naţională a românilor transilvăneni de la 1784,
condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a cuprins şi Sălajul. Incă În lunile au-
550 GR. BELDEANU
gust-septembrie 177 3, locuitorii din 22 aşezări sălăjene, Într-un amplu me-

moriu, Însemnînd 46 de pagini, adresat coregentului Iosif al Ii-lea, acuzau
autorităţile şi pe nobilii de nenumărate şi felurile abuzuri, de uzurpare a unor
drepturi străvechi, datorită cărora, după cum sublinia memoriul, „am ajuns
În cea mai neagră mizerie" 10 • După cum consemnează documentele vremii, în
februarie 1775, a avut loc o puternică mişcare a iobagilor din satele de la
poalele Meseşului, pe Văile Almaşului şi Agrijului, la Gîlgău, Gîrbou, Chen-
drea îndreptată Împotriva asupririi sociale şi naţionale.
ln pofida măsurilor luate de autorităţi, încă la 28 noiembrie 1784, de
a Împiedica participarea iobagilor Sălajului la lupta condusă de Horea, Cloş
ca şi Crişan, numeroşi locuitori şi-au manifestat nemulţumirea faţă de regi-
mul asupritor instaurat de nobilimea şi de administraţia străină. Dintr-un
raport local, da1tat 15 decembrie 1784, se dezvăfoie starea genera.ilă de ten-
siune şi agitaţie ce domnea în rîndurile populaţiei, unii dintre locuitorii Să
lajului luînd parte la luptele ce au avut loc în munţii Apuseni.
Comuna Cizer pastrează amintirea legendarului Horea, conducătorul
marii răscoale a ţăranilor de la 1784. ln perioada şederii sale În căsuţa de
sub Măgura, mai sus de răscrucea drumurilor Ciucea-Cizer-Buciumi, Horea,
Împreună cu ortacii săi, a construit, În anul 1733, frumoasa bisericuţă din
lemn din această localitate, aflată azi În Muzeul Etnografic al Transilvaniei
din Cluj-Napoca. Pe o grindă a peretelui de nord al naosului este scris: „Lu-
crat Ursu H".
Programul şi ideile mişcării sociale şi naţionale de la 1784 au pătruns
adînc în conştiinţa maselor din Sălaj, fapt care se ilustrează, În primul rînd,
prin necontenitele agitaţii, frămîntări şi acţiuni ţărăneşti desfăşurate în anii
următori. O seamă de documente amintesc despre o răscoală a iobagilor,
care a avut loc În 1808 În Năpradea.
Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, a avut un larg
ecou şi În satele sălăjene. Avînd În memorie răscoala din 1784, ţăranii din
mai multe sate s-au ridicat la luptă împotriva asupririi sociale şi naţionale.
Referindu-se la starea de spirit a populaţiei, Paul Banffi, comitele Crasnei,
raporta guvernatorului Transilvaniei, la 26 martie 1821, despre mişcările
ţăranilor din comitat, provocate de introducerea urbariului şi grăbite de eveni-
mentele din Muntenia. „Aduc la cunoştinţă Excelenţei Voastre - relata el -
că În acest comitat se vorbeşte de două săptămîni despre răscoala izbucnită
în Ţara Romanească în contra boierilor şi turcilor" 11 • Mai departe, raporta:
„ţăranii nu mai vor să fie supuşi stăpînilor de pămînt şi sînt gata să atace
drepturile lăsate acestora de către rege - fac adunări şi sînt În legătură prin
delegaţii lor, iar în faţa funcţionarilor comitatului vorbesc aşa de îndrăzneţ,
cum nu s-a auzit pînă acum. Cele mai agitate localităţi, care neliniştesc cu
sfatul lor şi pe celelalte sînt: Nuşfalău, Boghiş, Borla, Lompirt şi Zăuan" 12 •
Sălaj ul aflat Întotdeauna în efervescenţa frămîntărilor şi evenimentelor
social-politice şi culturale, a fost vatra În care s-au născut doi dintre cei mai
de seamă tribuni ai luptei de la 1848 pentru libertate socială şi naţională,
pentru unitatea politică a tuturor romanilor: Simion Bărnuţiu în comuna
Sălajul pe tre pule istoriei 551
Bocşa şi Alexandru Papiu-Ilarian, născut la Bezded, precum şi unul dintre

cei mai viteji căpitani ai lui Avram Iancu, Iacob Deleu din Periceiu.
Documente recent descoperite atestă că Începuturile revoluţiei române
se leagă de Sălaj. La 19 martie 1848, locuitorii din Giurtelecu-Şimleului, În
frunte cu Ioan Lobonţiu, ridicîndu-se la luptă pentru libertate, au hotărît
„să nu mai meargă la slujbă la domni, să-i mîntuiţi de iobăgie" 13 • Referin-
du-se la spiritul revoluţionar ce cuprinsese Întreg Sălajul, judele-primar de
la Zalău consemna la 14 aprilie 1848, cu ocazia tîrgului că „românii sînt
mai veseli şi nutresc nădejdi de a scăpa din iobăgie" 14 •
În acele vremuri de răscruce, Însetaţi de libertate, ţăranii din Năpradea
se adună la 30 iulie 1848 şi protestează Împotriva abuzurilor lui Augustin
Santvics, administratorul moşiei baronului Carol Huszar 15 • Flăcările revoltei
s-au extins În părţile Jiboului, la Dragu şi Tihău. Armata austriacă a interve-
nit la Buciumi, la Gîrbou, Samşud şi În alte părţi ale Sălajului.
Numeroşi sălăjeni au participat la Adunarea Naţională de pe Cîmpia
Libertăţii de la Blaj din 3/15 mai 1848, unde marele tribun al neamului,
Simion Bărnuţiu, demonstra cu argumente irezistibile dreptul românilor de
a-şi hotărî destinele. A rămas memorabil discursul acestuia rostit În catedrala
din Blaj, din care se degajă cu putere spiritul revoluţionar, profundul de-
mocratism şi omenia poporului român, trăsături pe care le păstrează dintot-
deauna. „Naţiunea română - arată Bărnuţiu - dă de ştire naţim1ilor con-
locuitoare că vroind a se constitui şi organiza pe temei naţional, n-are cuget
duşman în contra altor naţiuni, şi recunoaşte, acelaşi drept pentru toate, vo-
ieşte a-l respecta cu sinceritate, cerînd respect împrumutat după dreptate; prin
urmare, naţiunea română nici voieşte a domni peste alte naţiuni, nicicum
a suferi, a fi supusă altora, ci vroieşte drept egal pentru toate" 16 •
La înfăptuirea măreţului act al Unirii Moldovei cu Ţara Românească
şi la fondarea statului naţional român, şi-au adus o preţioasă contribuţie şi
iluştrii fii ai Sălajului, Simion Bărnuţiu şi Alexandru Papiu-Ilarian. Bucu-
rîndu-se de încrederea domnului Alexandru Ioan Cuza, În anul 1860 Ale-
xandru Papiu-Ilarian este numit în funqia de juristconsult al Moldovei şi
trei ani mai tîrziu, ministru titular la Departamentul Justiţiei în guvernul
României.
Dînd glas strării de spirit şi bucuriei generale din acei ani de însemnătate
istorică pentru Întreaga naţiune, revoluţionarii şi eruditul Învăţat Alesandru
Papiu-Ilarian spunea: „Românii din Transilvania În împrejurările de faţă
numai la Principate privesc, numai de aici aşteaptă semnul, numai de aici îşi
văd scăparea. Cînd s-a ales Cuza Domn, entuziasmul la românii din Tran-
silvania era poate mai mare decît în Principate" 17 •
Războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României a amplifi-
cat mişcarea naţională a sălăjenilor pentru libertate naţională, ca de altfel,
a tuturor românilor aflaţi sub dominaţie străină, care au simţit şi au aqio-
nat Într-un singur şi mare consens naţional pentru dobîndirea izbîndei care
să conducă apoi la reuniunea întregului popor român În unul şi acelaşi corp
poiitic. La scurtă vreme după proclamarea independenţei totale de către
parlamentul ţării, În locuinţa juristului Vasile Pop din Zalău a avut loc, la
GR. BELDEANU
552
13/25 mai 1877, o Întrunire a fruntaşilor sălăjeni, la care au luat parte:

Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Maniu, Emeric Pop, Vasile Pop, Gavril Trifu,
Alexandru Costea, Teodor Pop şi Valentin Pop, cu prilejul căreia s-a adoptat
un Apel-manifest, în care se arăta că evenimentele au silit România „să îm-
brace faţă de război şi să-şi sacrifice viaţa şi averea fiilor săi pentru apărarea
vetrei strămoşeşti". ln numele „legăturii de sînge cu fraţii cei de dincolo de
Carpaţi", semnatarii apelului chemau la susţinerea cu toate forţele a cauzei
neatîrnării" 18 .
Răspunzînd chemării Apelului - manifestat, după cum şi propriilor
sentimente patriotice, în pofida măsurilor ostile ale autorităţilor austro-m:1-
gare, sălăjenii „s-au grăbit cu bucurie să dea dinarul lor la altarul naţi
unei"19.
Sălajul a dat şi un poet al neatîrnării, pe Ioniţă Scipione Bădescu din
Răstolţul Mare, prieten apropiat al luceafărului poeziei româneşti, Mihai
Eminescu. Prin versurile sale înnaripate, Bădescu chema poporul la luptă pen-
tru cucerirea deplină a independenţei de stat a României, cînta vitejia şi
înaltele virtuţi ale ostaşilor noştri. ln „T rom petele răsună", Ioniţă Scipione-
Bădescu exprima voinţa de libertate şi de unire a poporului român: „Un glas
pe toţi îi poartă / Să-şi vadă iar moşia / Unită, mare, mîndră / Trăiască
România!"
Alături de ceilalţi români aflaţi sub ocupaţie străină, sălăjenii au ~uat
parte activă la mişcarea memorandistă din 1892. Printre cei 300 de delegaţi
care au plecat la Viena pentru a preda Memorandumul s-au numărat Gheor-
ghe Pop de Băseşti, Andrei Cosma, dr. Cassiu Maniu, Gheorghe Filip, Învă
ţătorul Alexa Fedorca, Teodor Simoc şi Ioan Galu 20 • De numele acestora şi
al altor personalităţi de seamă ca: Alimpiu Barboroviciu, Elena Pop, Deme-
triu Coroianu etc. se leagă şi înfiinţarea în Sălaj a unor societăţi de cultură
şi instituţii economice: „Reuniunea învăţătorilor români sălăjeni". „Despăr
ţămîntul Astra-Sălaj", „Reuniunea femeilor române sălăjene", instituţiile de
credit şi economice: „Silvania" la Şimleu Silvaniei, „Sălăjana" la Jibou etc.
în mai 1894, cînd a început la Cluj procesul memorandiştilor, din satele şi
oraşel~ Sălajului s-au îndreptat spre Cluj, numeroase delegaţii pentru a-i
sprijini pe „Înculpaţi". Printre aceştia se aflau soli din Zalău, Meseşenii de
Sus, Pria, Cizer, Seredei, Sîg, Şimleu! Silvaniei, Cehu Silvaniei, Ortelec, Cheud,
Lopoaia, Cuceu, Domnin, Soimuş, Racîş, Brebi, Treznea, Bozna,' Agrij21. Tot
În acele zile sătenii din Ileanda, acţionînd În sprijinul acuzaţilor, declară
public „cu inima, cu sufletul, cu gîndul nostru sîntem alături de voi pe
banca acuzaţilor, deoarece răbdaţi pentru noi, suf erinţ~le voastre sînt şi ale
noastre, fiţi curajoşi"22.
Odată cu apariţia şi dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste, me-
seriaşii din Sălaj, îndeosebi calfe şi ucenici, au Început să organizeze acţiuni
revendicative pentru ameliorarea salariilor şi, în general, pentru un regim
de viaţă mai omenesc. De asemenea, muncitorii din zonă trec la constituirea
unor organizaţii proprii, aeţionînd în cadrul ansamblului mişcării muncito-
reşti. în 1890, la Zalău, s-au pus bazele casei cercuale a lucrătorilor cizmari
şi a fost adoptat statutul acesteia 23 , iar în anul 1891, lucrătorii din acelaşi
oraş au adoptat statutul cercului cultural 24 •
Ulterior, În oraşele Zalău, Şimleu Silvaniei precum şi în alte localităţi
au luat fiinţă organizaţii socialiste ale muncitorilor, care au militat pentru
înfăptuirea dezideratelor revoluţionare şi patriotice ale proletariatului, ale
maselor muncitoare.
Pe teritoriul judeţului au avut loc, Încă din 1891, primele aqiuni de
sărbătorire a ziiei de 1 Mai, ceea ce a făcut ca În anul respectiv la Şimleu
Silvaniei, În pofida ameninţărilor poliţieneşti, să se adune numeroşi munci-
tori, români şi maghiari, pentru a manifesta sub stindardul idealurilor prole-
tare, ale solidarităţii revoluţionare a oamenilor muncii de pe toate meridia-
nele globului.
Din documentele vremii rezultă că în primii ani ai secolului XX au avut
loc o serie de adunări ale muncitorilor din Zalău, Şimleu Silvaniei şi În alte
localităţi, În cadrul cărora s-au dezbătut probleme privind organizarea şi
mobilizarea maselor muncitoare la luptă pentru revendicări economice şi
politice. Apelurile lansate de organizaţiile socialiste din Zalău şi Şimleu Sil-
vaniei, în ianuarie 1905, chemau muncitorii la o adunare publică de protest
Împotriva politicii autorităţilor şi claselor exploatatoare de asuprire socială
şi naţională, pentru dobîndirea de revendicări economice şi politice 25 •
Paralel cu acţiunile muncitorilor, se ridică la luptă şi ţăranii împotriva
grofilor şi moşierilor, pentru pămînt şi libertate naţională. Printre acestea
se Înscrie mişcarea din 1895 a ţăranilor din Nuşfalău, Împotriva cărora auto-
rităţile au adus forţe represive. în satele Sălajului s-a simţit puternic ecoul
răscoalelor din 1868 şi 1894, al mişcărilor ţărăneşti de dincolo de Carpaţi,
care au culminat cu marea răscoală ţărănească din primăvara anului 1907.
Este semnificativ faptul că marea răscoală din 1907 a avut un puternic
ecou şi În satele transilvănene, inclusiv În cele ale judeţului Sălaj, unde se
creează comitete organizatorice, iniţiate de Partidul Social Democrat, În ve-
derea intensificării luptei pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale ţă
ranilor. Astfel, în luna martie 1907, cînd răscoala ţăranilor de peste Car-
paţi era în toi, Comitetul organizatoric din Zalău lansează un „APEL" care
are un început foarte semnificativ pentru acele zile pline de frămîntări: „Fra-
ţilor! Dacă v-aţi săturat de mizerie şi foamete, acum, este timpul să ne aju-
tăm. Trebuie să ne convingem odată pentru totdeauna că nouă nu ne ajută
nici popa, nici solgăbirăul, nici proprietaru. Dar nu ne ajută nici înaltul
guvern, nici domnii deputaţi, ci numai solidaritatea noastră" 26 •
Dezideratul secular al Unirii Transilvaniei cu România s-a manifestat
deosebit de pregnant şi În Sălaj. În Întreg judeţul s-au constituit consilii şi
gărzi naţionale, locale şi judeţene, care au pregătit temeinic actul istoric de
la 1 decembrie 1918.
Din cei 1228 delegaţi la adunarea constituantă de la Alba Iulia, Sălajul
a fost reprezentat de Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele P.N.R. (preşe
dinte de onoare al adunării), deşi bătrîn şi bolnav, declara: „ ... merg la
Alba Iulia chiar dacă acest drum mă va costa viaţa ... " şi care în semn de
cinstire a fost ales preşedinte de onoare al· adunării: Iuliu Maniu, Iuliu Dom-
554 GR. BELDEANU
şa, Ion Taloş, Augustin Pintea, Eugen Boroş, Traian Trufaşu, Remus Roşca,
Cornel Oţet, Dionisiu Pop Moldovan, Laurenţiu Avram, Cornel Pop, Vasile
Dîrjan, Ion Boca şi alţii. Exprimînd hotărîrea de unire cu patria-mamă, În
discursul de deschidere a Marii Adunări Naţionale din 1 decembrie 1918,
Gheorghe Pop de Băseşti, sublinia: „Naţiunea română la toate evenimentele
mari istorice În trecut şi astfel şi astăzi, s-a adunat pentru a decide asupra
sorţii sale. Aşa onorată adunare, în anii 1848, cînd era cea mai grea sarcină
asupra naţiunii române s-a adunat pe Cîmpia Libertăţii la Blaj, şi acolo Adu-
narea Naţională a luat hotărîrea care avea să înfrunte iobăgia În care gemea
sărmana noastră naţiune. DuJ>ă dezrobirea noastră din iobăgie a urmat o
altă iobăgie şi mai mare, iobagia sufletelor noastre, şi apoi a urmat iobăgia
de clasă. Astfel, onorată .adunare, la locul acesta sfinţit de sîngele marilor
noştri martiri v-iaţi adun3!t şi d.voastră, ca să sfărîmaţi şi cătuşele ·robiei
noastre spirituale, ale robiei noastre spirituale, ale robiei noastre seculare şi
să decidem ca un popor liber asupra sorţii noastre.
Lanţurile acestei robii sîntem chemaţi, fraţilor, să le zdrobim astăzi, în
această mare Adunare a tuturor românilor din Ungaria şi Transilvania, aici
pe pămîntul stropit cu sîngele martirilor Horea şi Cloşca. Vrem să zdrobim
lan\urile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis al lui Mihai
Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege Într-un singur şi ne-
despărţit stat românesc"27.
Unirea cea mare făcută pentru toate veacurile, operă a maselor largi
p0puiare, a creat condiţii prielnice dezvoltării mai rapide a forţelor de pro-
ducţie, a condus la creşterea numerică a proletariatului, la sporirea rolului
său În întreaga viaţă economico-socială şi politică a ţării.
În mai 1921, Congresul Partidului Socialist a consfinţit pentru totdeauna
unificarea mişcării muncitoreşti din ţară pe baze comuniste, a Înarmat parti-
dul cu o strategie şi o tactică nouă pentru a-şi îndeplini misiunea sa istorică
de transformare revoluţionară a societăţii româneşti.
După anul 1921, organizaţiile de partid din Sălaj au trecut la punerea
bazelor organizatorice comuniste, au fost create noi organizaţii ale P.C.R.
şi U.T.C., s-a extins procesul organizării muncitorilor în sindicate. Docu-
mentele din perioada respectivă atestă că în anii 1929-1935 activau orga-
nizaţii ale P.C.R. la Zalău şi Şimleu Silvaniei, iar în perioada 1939-1941
funcţiona un comitet local U.T.C. la Cehu Silvaniei şi organizaţii U.T.C.
la Jibou. O seamă de rapoarte ale autorit1ăţilor burgheze conţin date despre
activitatea desfăşurată în Întreaga perioadă interbelică de către comunişti,
socialişti şi alţi militanţi democraţi, de diferite organizaţii de masă, legale
!>au ilegale, conduse de partidul comunist pe Întreg cuprinsul judeţului Sălaj.
Astfel un raport din 5 ianuarie 1933 informează că în Şimleu Silvaniei îşi
desfăşura activitatea o organizaţie a Partidului Comunist Român cu 50-60
de membri. Numeroşi comunişti activau în oraşul Zalău, precum şi în Săr
măşag şi Cehu Silvaniei. „Autorităţile au urmărit continua activitate depusă
de comunistul Nicolae Goldberger, din Someş-Odorhei, judeţul Sălaj, atît
pe plan local, cît şi în calitate de membru al conducerii P.C.R. " 28 •
Într-un raport al poliţiei din Zalău se arată că activitatea organizaţiilor

Partidului Comunist Român din judeţ În rîndul maselor este susţinută de
o serie de elemente „care au îmbrăţişat ideile comuniste în diferite centre
mai mari industriale ~i care, din lipsă de muncă şi datorită concedierilor,
se găsesc din nou cu domiciliul În judeţ" 29 •
Un număr Însemnat de muncitori activau În sindicatele unitare ş1 m
alte organizaţii de masă, conduse nemijlocit de Partidul Comunist. În Zalău
şi Şimleu Silvaniei îşi desfăşurau activitatea organizaţii ale Partidului Social-
Democrat şi Partidul Socialist Independent.
În pofida măsurilor represive luate de autorităţi, comuniştii sălăjeni au
organizat şi condus lupta maselor pentru drepturi şi libertăţi democratice.
Ca urmare, În mai 1936, a avut loc la Zalău o adunare a muncitorilor viti-
coli şi din construcţii, în care s-a dezbătut problema majorării salariilor
muncitorilor viticoli şi a fost adoptat un memoriu, prin care cei prezenţi
cereau o serie de revendicări economice şi politice, Între care dreptul la În-
trunire. In perioada următoare, s-au înmulţit întrunirile şi adunările mun-
citoreşti, al căror subiect de dezbatere îl constituia dobîndirea de noi drepturi
economice şi libertăţi politice. Sub conducerea comuniştilor, În anul 1939,
minerii din Cristolţel-Surduc au organizat o grevă.
Concomitent cu intensificarea mişcării muncitore~ti, a crescut În am-
ploare şi lupta ţărănimii sălăjene. Nemulţumiţi de aplicarea În practică a
reformei agrare din 1921, sătenii au protestat public. „lntregul pămînt - de-
clarau locuitorii aşezămintelor rurale - li se cuvine celor ce muncesc". Acu-
zat de „ violenţă" contra statului şi propagandă contra legiilor", precum şi
de „agitarea poporului", la 6 aprilie 1925, Pairche~ul Tribunalului din Zalău
îl trimitea În judecată pe lucrătorul agricol Toader Balota din Derlida 30 •
După cum se ştie, în august 1940, României i-a fost impus odiosul Dictat
de la Viena, prin care partea de nord a Transilvaniei, în suprafaţă de
43.500 km 2 şi o populaţie de 2,6 milioane locuitori, a fost ruptă din trupul
patriei şi predată Ungariei horthyste. Din această parte a Transilvaniei făcea
parte şi fostul judeţ Sălaj, cu o suprafaţă de 5.191 km 2 şi o populaţie de
340.347 locuitori, din care 56,6D/0 erau români; 30,40/o maghiari; 4,70/o ger-
mani; 3,90/o evrei; 1,70/o slovaci, iar 2,70/o de alte naţionalităţi 31 •
În urma acestui odios act istoric, în Sălaj au fost săvîrşite unele dintre
cele mai sălbatice şi mai sîngeroase acte de violenţă. în septembrie 1940, la
Treznea au fost omorîţi În mod bestial, prin Împuşcare sau spintecare cu
baioneta de ocupanţii horthyşti 81 de oameni, iar la Ip 154 de persoane paş
nice, în principal bătrîni, copii şi femei. În acel „septembrie negru" bandele
horthyste înarmate au săvîrşit atrocităţi În numeroase alte localităţi din
judeţ, cum sînt: Cuceu, unde au fost omorîte 16 persoane, Şimleu Silvaniei
- 7, Zalău - 5, Ciumărna - 12, Cerîşa - 11, Zăuani-Nuşfalău -
13 32 etc.
De teama ocupanţilor horthyşti, din Sălaj s-au refugiat, lăsîndu-şi cămi
nele proprii pentru care au muncit o viaţă, 29.734 persoane de naţionalitate
română, iar alte 4.220 au fost expulzate de autorităţi. Din capitala judeţului,
ocupanţii au arestat şi expulzat 1.258 de persoane, iar din Şimleu Silvaniei
GR. BELDEANU
556
592. În acelaşi timp, 2.214 români au fost forţaţi să se convertească la una

din confesiunile religioase maghiare.
Atitudinea autorităţilor vremii faţă de populaţia românească locală este
evidenţiată clar de o constatare oficială a prefectului judeţului Sălaj, făcută
în 14 iunie 1942, cînd arăta: „Constat cu durere că mai avem Încă În judeţul
nostru mult prea mulţi români şi mult prea înrăiţi"J 3 .
Locuitorii Sălajului, asemenea tuturor românilor, pătrunşi de minie şi
ură faţă de cotropitori, de actele barbare ale acestora, s-au Împotrivit per-
manent ocupanţilor. Muncitorii, ţăranii, intelectualii, în frunte cu comuniştii,
au ripostat În variate forme Împotriva naziştilor şi horthyştilor. În această
luptă, alături de români s-au aflat şi oameni ai muncii de naţionalitate ma-
ghiară, care au Înţeles că numai Împreună cu poporul român îşi pot înfăptui
profundele aspiraţii de dreptate socială şi naţională.
Populaţia Sălajului a primit cu nespusă bucurie şi entuziasm ştirea trium-
f ului insureqiei naţionale armate, antifasciste şi antiimperialiste din August
1944, aşteptînd cu nerăbdare grabnica eliberare de sub dominaţia horthystă.
Atunci cînd, Începînd cu 14 octombrie 1944, armatele române şi sovietice
au ajuns cu operaţiile militare pe teritoriul judeţului, populaţia li s-a ală
turat sprijinind aqiunile pentru zdrobirea forţelor fasciste. în lupta pentru
eliberarea Întregului teritoriu al patriei de sub dominaţia fascistă, pentru
triumful deplin asupra nazismului, dusă pe teritoriul judeţului, ostaşii români
şi sovietici au Înscris memorabile pagini de eroism la Cernuc, Gîrbou, Tihău,
Creaca, Dragu, Românaşi, Zalău, Chilioara, Chieşd, Derşida, Bobota şi în
alte localităţi.
În anii care au urmat Eliberării, sălăjenii au luat parte activă la înfăp
tuirea profundelor mutaţii social-politice şi economice ce au avut loc în
patria noastră şi care au condus la abolirea monarhiei şi proclamarea Re-
publicii, la 30 decembrie 1947.
Anul 1945 a însemnat şi pentru ţărănimea sălăjeană încununarea luptei
seculare pentru pămînt, prin reforma agrară, opera de bază a guvernului cu
adevărat democratic, condus de dr. Petru Groza.
La 4 februarie 1945 a luat fiinţă Frontul Plugarilor şi în judeţul Sălaj,
care a trecut imediat la acţiuni concrete. După apariţia Decretului Lege,
În Sălaj au fost luate numeroase măsuri, care au asigurat aplicarea legii şi
caracterului profund democratic al reformei agrare. în scopul asigurării ca-
drului optim de desfăşurare a reformei, prin ordonanţa nr. 7 din 12 martie,
prefectul judeţului Sălaj a dispus ca toate organele administrative să sprijine
ţărănimea În desă vîrşirea reformei agrare 3 4. De altfel, la 6 mai 1946 în
oraşul Zalău, dr. Petru Groza, a înmînat personal primele titluri de proprie-
tate unor ţărani din judeţul Sălaj35.
Caracterul profund democratic, revoluţionar al reformei, rezultă şi din
faptul că atît exproprierea cît şi Împroprietărirea s-au făcut fără să se ţină
seama de naţionalitate.
La 11 iunie 1948, cînd s-a votat legea naţionalizării principalelor mij-
loace de produqie, muncitorii, sub conducerea Comitetului judeţean Sălaj
al P.C.R., au preluat micile Întreprinderi indu~triale, miniere, bancare, de
asiguran, transport şi telecomunicaţii, care au devenit proprietate de stat,

bunuri ale Întregului popor. Intre acestea s-au numărat exploatările miniere
de la Sărmăşag, Surduc şi Ip, fabricile de cărămidă, ţiglă, spirt, uzinele elec-
trice, atelierele, presele de ulei, morile sistematice, băncile din Zalău, Şimleu
Silvaniei, Crasna, Jibou, Cehu Silvaniei, instituţiile sanitare şi de cinemato-
grafie, mijloacele de asistenţă sanitară şi farmaciile particulare din mediul
urban şi rural. Instaurarea proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de pro-
duqie a deschis calea spre conducerea planificată a economiei şi înfăptuirea
politicii de industrializare.
Industrializarea socialistă a ţării, desfăşurată cu hotărîre şi consecvenţă
de-a lungul anilor sub conducerea ştiinţifică a partidului, a asigurat dezvol-
tarea viguroasă a industriei şi agriculturii şi în această zonă, îndeosebi după
reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, pe baza hotărîrilor Conferinţei
Naţionale a partidului din 1967, documente pe baza cărora se reînfiinţează
şi judeţul Sălaj. Folosim termenul de reînfiinţare deoarece judeţul Sălaj a
mai existat timp de trei sferturi de veac, luînd fiinţă în anul 1876 prin
unificarea fostelor comitate medienle Crasna şi Solnocul de Mijloc şi s-a
desfiinţat în anul 1950, ca urmare .a reorganizării administrativ-teritoriale a
ţării, cînd au luat fiinţă regiunile şi raioanele.
Expresia grăitoare a politicii de industrializare socialistă a acestei zone
o constituie faptul că începînd cu anul 1972 produqia industrială a devenit
preponderentă în ansamblul economiei judeţului, iar În 1979 industria jude-
ţului realizează în numai 8 zile produqia anului 1950. Astăzi, Sălajul, ex-
portă 200 de tipuri de produse În 27 de ţări ale lumii. Pe baza hotărîrilor
Congresului al Xi-lea al P.C.R. urmează ca la sfîrşitul anului 1980 În judeţ
să se obţină o produqie industrială În valoare de cel puţin 1O miliarde lei,
iar În 1990 de circa 18-20 miliarde lei, adică tot atît cît se producea în
193 8 În întreaga Românie.
Paralel cu dezvoltarea producţiei industriale, agricultura judeţului a cu-
noscut un puternic proces de modernizare şi dezvoltare. Pe baza programului
elaborat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949, s-a desfăşurat
Întregul proces de cooperativizare, care s-a Încheiat în primăvara anului 1962.
A crescut, an de an, numărul tractoarelor şi maşinilor agricole din judeţ,
cantitatea de Îngrăşăminte chimice, de insecto-fungicide. Ca urmare, yroducţia
globală agricolă a sporit, În anii 1971-1974 cu 17,3 la sută, faţa de pro-
ducţia medie realizată În perioada 1966-1970, iar În anii 1976-1977 creş
terea medie este de 25,4 faţă de perioada corespunzătoare a cincinalului an-
terior*.
Dezvoltarea accelerată a economiei judeţului a determinat schimbări ra-
dicale În viaţa locuitorilor acestor meleaguri. În anul 1978, veniturile popu-
laţiei au crescut de peste 2,5 ori faţă de anul 1950, iar volumul desfacerilor
de mărfuri a crescut, În aceeaşi perioadă de 17 ori.
* Ne-am referit doar la primii doi ani ai actualului cincinal deoarece anul 1978 nu
poate fi luat ca an de referinţă datorită condiţiilor climaterice total nefavorabile producţiei
agricole.
558 GR. BELDEANU
A cunoscut o mare amploare construcţia de locuinţe şi lucrările edilitar-

gospodăreşti. Menţionăm În acest sens, că, Între anii 1968, anul reînfiinţării
Judeţului, şi 1979, au fost construite peste 9.000 apartamente din fon-
durile statului şi din fondurile populaţiei cu sprijinul statului, precum şi
circa 9.300 de locuinţe din fondurile proprii ale locuitorilor judeţului.
Sălajul dispune azi de o reţea şcolară şi de cultură fără precedent în
istoria acestor locuri. ln anii socialismului s-au ridicat numeroase edificii
social-culturale, a sporit considerabil volumul lucrărilor de gospodărire comu-
nală; numărul posturilor telefonice este de 5 ori mai mare în 1978 decît în
anul 1968; a crescut numărul unităţilor comerciale, s-au lărgit gama prestărilor
de servicii către populaţie, iar curentul electric a fost introdus În 266 loca-
lităţi, încheindu-se astfel, încă din 1971, procesul de electrificare a judeţului.
*
* *
lată, o succintă trecere În revistă a principalelor momente istorice din
această zonă. Le considerăm însă suficiente pentru a ne forma o imagine
reală despre drumul parcurs de-a lungu! secolelor de populaţia locală, care,
încadrată organic În ansamblul istoriei noastre naţionale, a desfăşurat o ne-
întreruptă activitate pentru a da noi dimensiuni producţiei materiale şi spiri-
tuale. În ciuda vitregiilor vremii, populaţia românească din zonă şi-a păstrat
nealterată personalitatea, şi-a dezvoltat limba şi cultura, şi-a cultivat tradi-
ţiile şi obiceiurile proprii; portul, dansul, cîntecul etc. ln acelaşi timp, re-
amintindu-se de limbajul ilustrului nostru înaintaş, Simion Bărnuţiu, „ vom
fi constrînşi a zice că neavînd cuget duşman contra altor naţiuni" (în cazul
nostru a altor naţionalităţi), populaţia românească a cultivat permanent prie-
tenia şi frăţia cu oamenii muncii de alte naţionalităţi, astfel că astăzi Într-o
deplină unitate, români şi maghiari, îşi făuresc o nouă viaţă. Împreună con-
struiesc edificii economice şi social-culturale, Împreună produc şi învaţă, îm-
preună îşi cîntă bucuriile în cadrul celei mai grandioase manifestări spirituale
din istoria noastră - festivalul naţional „Cîntarea României". Şi ce este
mai frumos şi mai omenesc decît această deplină egalitate pe care ne-a adus-o
socialismul deopotrivă românilor şi maghiarilor. Să ne bucurăm, deci, de
munca noastră comună, de succesele noastre, să facem ca aceste străvechi me-
leaguri să devină tot mai înfloritoare în beneficiul omului, a bunăstării sale.
GRIGORE BELDEANU
Note bibliografice
1. Programul P.C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate ş1 mamtare

a României spre comunism, Ed. politică, Bucureşti, 1975, p. 27.
2. A se vedea Monografia Judeţului Sălaj, În curs de apariţie la Editura Sport-Turism.
3. Programul P.C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare
a României spre comunism, Ed. politică, Bucureşti, 1975, p. 27-28.
4. A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. II, Bucureşti, Ed. „Cartea
Românească", p. 35.
5. S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Cetatea dacică de la Marca, Zalău, 1974, p. 32.

6. A se vedea şi Corioilan Suciu, Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania, Ed.
Academiei, voi. I, 1967; voi. II, 1968.
7. Laurean Tulai, Judeţul Sălaj în contextul istoriei patriei, Anale de istorie, anul XXIV,
1, 1978, p. 98.
8. Faptele ungurilor, de notarul anonim al regelui Bela, uaducerea de C. Popa Lisseanu,
Bucureşti, 1934, cap. 19-20.
9. Laurean Tulai, op. cit„ p. 99.
10. Paul Abrudan, Ecouri ale răscoalei lui Horea, Cloşca şi Criş;;1 în Sălaj, „Silvania",
Zalău, 1977, p. 3.
11. Idem.
12. Idem.
13. Ion Ivănescu, Sălajul şi mişcările revoluţionare premergătoare anului 1840, „Năzuinţa",
22 martie 1978.
14. Ioan Ardeleanu junior, Vasile Vetişan, Revoluţia de la 1848 a început În Sălaj, „Sil-
vania", 1977, p. 3.
15. Idem.
16. S. Bărnu\iu, Discursul ţinut în catedrala din Blaj, la 2/14 mai 1848, Ed. librăriei
SOCEC, Societatea Anonimă, Bucureşti, 1909, p. 63.
17. Laurean Tulai, op. cit., p. 102.
18. Ion Ardeleanu senior, Oameni din Sălaj. Momente din luptele na\ionale ale românilor
Sălăjeni, Zalău, 1935, p. 205-206.
19. Idem.
20. Arhive!e statului, filiala Sălaj, fond Prefectura jud. Sălaj, Prezidenţiale, cota 36/1893.
21. Ioan Tomolea, Graţian Mărcuş, Zalău! şi memorandiştii, în voi. „Zalău! pe treptele
istoriei", Zalău, 1975, pp. 67-68.
22. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918, sub redacţia lui Ion Popescu-Pu-
ţuri şi Augustin Deac, editia II-a, Bucureşti, 1972, p. 233.
23. Laurean Tulai, op. cit. 103.
24. Idem.
25. Idem.
26. „Erdely Hirlap", 31 marti~ 1907.
27. V. Branişte, „George Pop de Săseşti", Cuvîntare festivă, Tipografia Naţiona:lă, S.A. Cluj,
1923, pp. 2-4.
28. Laurean Tulai, op. cit. p. 105.
29. Idem.
30. I d e m, p. 106.
31. Dumitru Bîrjac, Locuri şi monumente istorice În Sălaj, Zalău, 1978, p. 36.
32. Laurean Tu.l.ai, op. cit., p. 106.
33. Corneliu Coposu, „Ţara Silvaniei", Conferinţă ţinută la posturile noastre de radio -
emisiune, în ziua de 22 septembrie 1944 în cadrul „Orei Ardealului", Imprimeria „Cu-
rierul •, Bucureşti, 1944, p. 12.
34. Arhivele Statului, filiala Sălaj, dosar 1945, f.n.
35. Frontul plugariJor nr. 373 din 8 mai 1946.
LE SALAJ SUR LES COORDINATIONS DE L'HISTOIRE ROUMAINE

(Re sume)
II est prese!ltee l'histoire du Sălaj - le Pays de Sylvanie - !'un des plus ancien tcrritoire
roumain mentione par Ies documents medievales. L'auteur fait un croquis historique synthe-
tique de ce territoire depuis Ies plus anciennes periodes historiques jusqu'a nos jours. Ils
sont mentionees - sur l'appui des plus recentes investigations et decouvertes archeologique,
Ies plus recentes investigations dans Ies archives ou selon Ies plus recentes inte!'pretations -
Ies ~tapes succesives de l'histoire du Sălaj. Depuis Ies plus anciennes decouvertes de l'epoque
neohtique, passant par l'epoque du bronze et du debut de celui du fer, on arrive aux
GR. BELDEANU
560
decouvertes de l'epoque dacique tres nombreuses sur ce terrno1re, en marquant la presene•

des dates tres imponantes en Sălaj, concernant l'etat dac unitaire et independen.t de Bure-
bista. II y a aussi mennione le proces de transformation que Ies Dacs on.t subis sous la
domination romane, proces qui a mene ala creation d'une civilization ayant un rol decisif
pour l'histoire ulterieurc. Il y sont mentionees des decouvcrtes recentes tout a fait impor-
tantes de l'epoque des migrations, Ies premieres formations d'etat slavo-roumainc mentionees
en Sălaj, le rol que la population majoritaire de ce contree, Ies Roumains, ont joue pendant
Ies grands evenements du moyen-âge. L'auteur souligne aussi, le rol joue par l'intellectualite
roumaine du Sălaj dans la lune nationale pendant l'epoque moderne, et surtout, pendant la
periode de la revolution de 1848 et l'annee de la grande union de 1918, annee quand Ies
representants du S:ilaj om joue un rol de premiere ordre. En mentionant la lune de Roumains
pour le progr~s ct la democratic m~me apres l'Union de 1918, il est souligne la resistence
pendant l'occupation fasciste et horthiste et la lune pour la liberation. II y sont passe
en revue Ies hahitants du Sălaj pendant Ies annees de la construction du socialisme.
Le motto de l'article: „C'est ici que nous sommes etes de rnujours et ici nous resterons"
devient une constatation historique prouvee par l'auteur dans toute la demonstration faite.
POPORUL ROMAN - ISTORIE MULTIMILENARA
De milenii pe frontispiciul istoriei noastre naţionale, străluceşte adevărul

dăltuit În lespezi şi parafat În cronici că am fost şi ne-am exprimat prin
vremuri ca popor statornic şi unitar. Este aceasta o trăsătură de proeminenţa
a poporului român, un resort mereu generator de făuriri În linia progresului,
prin forţa lucrătoare şi luptătoare a obştii celor mulţi, a maselor largi popu-
lare, care şi-au contopit fiinţa cu destinul gliei strămoşeşti. Masele sînt acelea
care au dat individualitate istorică acestui pămînt, au făcut din continuitatea
în vatra străbună un proces unic de creaţie şi ascendenţa, înfruntînd potriv-
nicia Împilatorilor interni, ca şi a celor din afară. Lor le aparţine marea do-
vadă că a dăinui În istorie ca popor distinct şi unitar, a zămisli şi a dez-
volta o operă materială şi spirituală Înscrisă în datele unităţii sînt lucrare
a mersului Înainte. Şi tot astfel, prin masele populare - purtătoarele pro-
gresului - , procesul propăşirii gliei străbune glăsuieşte că unitatea şi inde-
pendenţa este În fiecare ceas al istoriei un dat obiectiv-necesar, adeverindu-se
ca factor de ascensiune şi civilizaţie.
Înrădăcinată adînc în mase şi devenită o puternică forţa materială, con-
ştiinţa unităţii, neatîrnării şi dreptăţii sociale a străbătut veacurile, aşezîn
du-se ca trainic pivot de susţinere a edificiului naţional. Seva ei s-a îmbogăţit,
a primit Întemeietori noi prin gîndirea şi acţiunea celei mai revoluţionare,
mai patriotice forţe a societăţii româneşti - clasa muncitoare - , înainte
mergătorul şi liantul poporului în lupta împotriva claselor exploatatoare, pen-
tru rînduieli noi, de libertate socială şi naţională.
Evocînd aceste momente semnificative ale glorioasei istorii a poporului
român, continuitatea sa în spaţiul geografic şi istoric carpato-danubiano-pontic
al vetrei strămoşeşti, luptele purtate împotriva marilor imperii invadatoare
din diferite epoci pentru menţinerea fiinţei sale naţionale şi statale, pentru
unitate şi neatîrnare, pentru progres şi civilizaţie, evocăm o istorie „eroică
de secole a poporului român, în decursul căreia - aşa cum apreciază tova-
răşul Nicolae Ceauşescu - a ars mereu vie flacăra luptei pentru unitate, liber-
tate şi neatîrnare, pentru scuturarea jugului exploatării şi asupririi, pentru
afirmarea deplină şi neîngrădită a geniului său creator, pentru asigurarea
progresului şi civilizaţiei patriei noastre".
*
562 M. MUŞAT
lstona romanilor este istoria unui popor statornic, plămădit unitar

în vatra vechii Dacii, care şi-a urmat făgaşul propriu de aqiune şi mani-
festare, de civilizaţie materială şi culturală spirituală sedentară, la zămislit
valori de originalitate şi trăinicie intrate de mult În patrimoniul culturii uni-
versale.
Numeroasele vestigii arheologice şi mărturii scrise ale antichităţii demon-
strează neîntrerupta continuitate de viaţă, de civilizaţie şi cultură, de comu-
nitate etnico-lingvistică, ale căror Începuturi se confundă cu Însuşi procesul
de antropogeneză. Civilizaţia traco-geto-dacă, dezvoltîndu-se În forme spe-
cifice şi cu trăsături unitare pe această străveche vatră de viaţă şi cultură
s-a impus tot mai mult În centrul şi sud-estul Europei, integrîndu-se activ
în schimbul de valori materiale şi spirituale ale antichităţii. „Cei mai viteji
şi mai drepţi dintre traci", cum îi numea Herodot pe geto-daci, au cunoscut
o maximă afirmare politică, economică, culturală în secolul I î.e.n. Într-o
societate geto-gacică stratificată cu mult Înainte de sfîrşitul secolului II î.e.n.
în tarabostes (pilleati), din rîndul cărora se alegeau regii şi preoţii, ce consti-
tuia clasa dommantâ, câreia ii era aservită masa producătorilor, a
„oamenilor de rînd" (capilati, comati), Burebista trece la unificarea Daciei,
În jurul anilor 70 î.e.n., Într-un stat centralizat şi independent, bazat pe
democraţia militară, a cărui suveranitate se exercita În margini relativ sta-
bile, cuprinzînd regiunile de la patrulaterul Boemiei pînă la munţii Haemus
şi ţărmul nord-vestic al Mării Negre. Către mijlocul secolului, regatul dac
cuprindea, şi toate cetăţile colonii greceşti de la Olbia, la Apollonia - Înte-
meiate cu mult timp în urmă În ţinuturile dacilor de pe ţărmul apusean al
Mării Negre. Clocotitoare activitate agricolă, meşteşugărească, comercială, edi-
litară şi spirituală ce se desfăşura În interior, a asigurat mijloacele necesare
unor intense schimburi cu lumea din afară.
Unificarea politică, săvîrşită de Burebista, pe care contemporanii, cu
dreptate, îl numeau „cel dintîi şi cel mai mare dintre regii din Thracia şi
stăpînitor al tuturor ţinuturilor de dincolo şi de dincoace de Dunăre"l, a fost
însoţită de o întărire considerabilă a puterii statului dac În conjunctura
politică din a doua jumătate a secolului I Î.e.n., cînd pericolul invaziei ro-
mane devenea tot mai evident.
Acest pericol a constituit o preocupare permanentă În politica şi diplo-
maţia lui Burebista. Organizator desăvîrşit pentru timpul său, militar şi
diplomat iscusit, Burebista a reuşit, printr-o politică Înţeleaptă, să ridice
Dacia pe o treaptă de dezvoltare superioară, să o impună ca principala forţă
politică şi militară a timpului În zona central-sud-estică a Europei. Pentru
a-şi apăra statul, Burebista şi-a organizat o armată puternică; după cum
scria istoricul şi geograful Strabo, ea crescuse neînchipuit de mult, încît
putea să trimită la luptă la „două sute de mii de oameni", ceea ce permite
a se deduce că populaţia Daciei depăşea două milioane de locuitori seden-
tarizaţi în aşezări rurale şi în peste 60 de dave (oraşe), după cum rezultă şi
din unele izvoare.
1 Vasile Pârvan, Getica, Buclll"eşti, 1926, p. 78-80.
Poporul român - istorie multimilenară 563
Burebista ramme În istoria patriei şi a poporului nostru ca una dintre

cele mai fecunde şi luminoase personalităţi. El a depăşit limitele epocii sale,
înscriindu~şi numele Între marile personalităţi ale antichităţii.
Epoca lui Burebista a pregătit epoca lui Decebal, regele erou al dacilor,
care va avea de înfruntat una din cele mai mari forţe ale antichităţii -
Imp::riul roman. Astfel, primul secol al erei noastre consemnează începutul
luptelor strămoşilor noştri pentru neatîrnare şi de apărare a unui teritoriu
definit, care va deveni „suma vieţii noastre istorice" - cum numea Mihai
Eminescu lupta pentru independenţă la români.
Bun conducător militar, Decebal s-a impus În vremea sa şi ca un iscusit
diplomat şi Înţelept om politic. Raporturile sale cu Imperiul roman, tributul
pe care Roma i-l plătea, în urma tratatului de pace încheiat cu Domiţian,
în anul 89 e.n., alianţele stabilite de marele rege cu popoarele din regiunile
limitrofe Daciei, organizarea la Dunăre şi În Carpaţi a unei Întinse zone
de rezistenţă - toate acestea, precum şi amintirea numeroaselor înfrîngeri
suferite În urma confruntărilor cu dacii, au făcut ca războaiele pe care Im-
periul le pregătea împotriva Daciei să fie considerate ca cel mai greu examen
militar al romanilor. Traian, spunea Dio Cassius, „era copleşit cînd se gîn-
dea la sumele de bani pe care romanii trebuie să le plătească În fiecare an" 2 •
După cucerirea unei părţi a Daciei de către romani, În urma războaielor
din 101-102 şi 105-106, cucerire ce a avut urmări tragice pentru poporul
dac, pe baza Împletirii celor două civilizaţii şi culturi viaţa economică, so-
cială şi culturală din aceste ţinuturi a cunoscut totuşi un anumit progres.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul că invazia romană nu a putut duce la
destrămarea unităţii poporului dac; pe drept cuvînt afirma S. Mehedinţi În
lucrarea sa Coordonatele etnografice (Bucureşti, Cultura naţională, 1'HO,
p. 94): „Un popor de dimensiunile celui dac, răspîndit pe o arie geografică
atît de întinsă şi ocrotită de un relief atît de variat (atît din punct de
vedere orografic, cît şi din punct de vedere al hainei vegetale) nu putea
fi desfiinţat. Concepţia aceasta catastrofală e în contrazicere cu tot ce cu-
noaştem din istoria altor popoare". Atît în interiorul provinciei romane, cît
şi Între dacii liberi şi cei din provincia romană au continuat permanente
legături de viaţă materială, spirituală şi politică, dezvoltîndu-se astfel uni-
tatea de limbă, credinţă, obiceiuri. Simţămîntul de unitate, În cadrul aceluiaşi
spaţiu carpato-danubiano-pontic, la baza căruia se aflau o civilizaţie şi cul-
tură create în decursul a cîtorva milenii de viaţă sedentară, s-a întărit în
noi condiţii de organizare politico-administrativă.
Intrarea Imperiului roman în perioada declinului său politic şi militar
- ca urmare a puternicelor contradiqii interne ce-l măcinau, a loviturilor
date de popoarele subjugate ce se ridicau la luptă pentru eliberarea lor de
sub dominaţia acestuia, ale populaţiilor migratoare, a făcut ca administraţia
şi legiunile romane să părăsească Dacia, începînd din anul 271 e.n.
Năvălirea populaţiilor migratoare, începînd cu secolul al III-lea al e.n.,
aflate Într-un stadiu inferior de dezvoltare economico-socială şi politică faţă
2 Fontes historiae daco-romanae, voi. II, p. 672.
564 M. MUŞAT
de autohtoni, au provocat, În trecerea lor peste meleagurile româneşti, grave

distrugeri şi pustiiri, care au frînat mult timp dezvoltarea forţelor de pro-
duqie, dar n-au putut schimba comunitatea de viaţă, limbă şi cultură a
poporului nostru, n-au putut opri cursul său istoric de unitate spre forme
superioare de organizare politică şi social-economică. Spre sfîrşitul primului
mileniu al erei noastre, locuitorii ţării, dezvoltînd tradiţiile organizării dacice
a obştei, a reuşit să se organizeze În formaţiuni statale proprii, menţionate
şi În „Gesta Hungarorum", cum sînt statele feudale româneşti conduse de
Gelu, Glad şi Menumorut, voievozi care au luptat cu vitejie Împotriva re-
gelui ungar Arpad, a politicii acestuia de jaf si cuceriri. Afirmîndu-şi hotă
rîrea de a-şi apăra independenţa şi de a-şi păstra integritatea voievodatului
său, cronica menţionează că Menumorut a răspuns cu demnitate trimişilor
regelui ungar: „Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, stăpînul vostru, că-i sîn-
tem datori, ca prieten unui prieten, cu toate ce-i sînt de trebuinţă, fiind el
om străin şi ducînd lipsă de multe. Iar pămîntul pe care l-a cerut bună
voinţei noastre nu i-l vom da niciodată ... nici din dragoste, nici de frică ...
Şi nu ne tulbură cu vorbe ca acele trimise, că e coborîtor din neamul regelui
Attila, cel ce era numit „biciul lui Dumnezeu". Chiar dacă acela a răpit
cu sila pămîntul acesta de la strămoşul meu, acum Însă ... nimeni nu poate
să-l mai smulgă din mîinile mele" 3 •
In spaţiul românesc dintre Carpaţi şi Nistru, cronicile vechi amintesc
o serie de voievodate româneşti, cum sînt cele ale Cîmpulungenilor, Bîrlă
denilor (în centrul Moldovei), ale Brodnicilor (între curbura Carpaţilor şi
Dunăre) ş.a. ca şi cele ale lui Litovoi, Seneslau, Ioan, Farcaş, jupan Dimitrie,
Balica, Dobroti~ă şi atîtea altele pe teritoriul dintre Carpaţi, Dunăre şi Ma-
rea Neagră.
Procesul istoric obiectiv de constituire a statului feudal român centra-
lizat, ca rezultat al dezvoltării şi unificării voievodatelor de pe Întreg teri-
toriul patriei noastre, a fost îngreunat atît de tendinţele centrifuge interne,
datorate fărîmiţării specifice feudalismului, caracteristică Întregii Europe din
acea vreme, cît şi de vitregiile permanentului pericol extern. Aşa se face că,
Începînd din secolul al X-lea, după sedentarizarea lor În Cîmpia Panonică, În
pofida unei puternice rezistenţe a românilor, În frunte cu voievozii lor, cetele
regilor unguri Încep expansiunea asupra Transilvaniei, reuşind să-şi instaureze
dominaţia asupra acestui teritoriu românesc către sfîrşitul secolului al XIII-iea.
Chiar şi după această dată, românii din Transilvania şi-au păstrat vechea
organizare a „ţării", rezistînd şi perpetuînd românitatea pe acest teritoriu,
deşi, În epoca respectivă, s-au aşezat aici, alături de români, şi alte populaţii,
cum sînt saşii şi secuii, legîndu-şi pentru totdeauna soarta de poporul român.
Documentele regilor unguri, datînd din acest timp, pomenesc destul de des
de „Terra Blacorum" (Ţara românilor). Ţările Oaşului, Lăpuşului, Sălajului,
Ţara Haţegului, unde se întindea stăpînirea voievodatului lui Litovoi, reunind
români de la nord şi sud de Carpaţi, Ţara Maramureşului, unde existau voie-
3 Culegere de texte pentru istoria României, vol. I, Bucureşti, Editura didactică şi

pedagogică, 1977, p. 29.
vodatele româneşti ale Drăgoşeştilor şi Bogdăneştilor, toate acestea atestă că

la începutul secolului al XV-lea se manifestau încă larg libertăţile şi indivi-
dualitatea politică a românilor în Întreaga Transilvanie. În aceste condiţii,
organizarea administrativă a Transilvaniei a trebuit să aibă o structură deo-
sebită de restul statului feudal ungar, păstrîndu-se pentru ea forma autohtonă
de organizare: voievodatul, comun şi celorlalte ţări române. În această pri-
vinţă, umanistul ungar Istvân Losontzy scria, în manualul său „Harmas kis
ti:ikor" (Tripla oglindită mică), publicat în 1781, că Ţara Ardealului, cu care
Ungaria se Învecina la răsărit, „se numea cîndva Dacia de mijloc"; refe-
rindu-se la venirea în acest spaţiu a ungurilor, el arăta că „regii unguri l-au
stăpînit prin ... voievozi ai Ardealului". În aceeaşi problemă, Nicolae Iorga
scria: „Dintre toate provinciile pe care le-a stăpînit Coroana Ungariei, sin-
gura care supt unguri a păstrat ca şef al ei un voievod, este Ardealul"4.
In ceea ce priveşte zona de la sud şi est de Carpaţi, în secolele
XIII-XIV, voievodatele s-au unificat În state independente, centralizate.
Este de subliniat că Ţara Românească (Ţara Vlahiei, Ţara Munteniei) şi
Moldova s-au afirmat ca state româneşti centralizate, independente şi suve-
rane, sub dinastiile Basarabilor şi Muşatinilor ca urmare a victoriilor strălu
ci te repurtate asupra oştirilor invadatoare ale regatului ungar şi regatului
polon, care încercau să-şi extindă stăpînirea şi asupra celorlalte ţinuturi lo-
cuite de români. Cunoscutul document „Cronica pictată de la Viena" măr
turiseşte că, în 1330, cînd regele ungar Carol Robert a pătruns cu armata pe
teritoriul de margini al Ţării Româneşti, domnitorul român Basarab I l-a
avertizat cu următoarele cuvinte: „să vă întoarceţi îndărăt cu pace şi să
înconjuraţi primejdia persoanelor voastre, pentru că dacă veniţi mai mult
înlăuntrul ţarii, nu veţi putea nicidecum să înconjuraţi primejdia" 5 •
Sentimentul de demnitate Într-o ţară liberă şi independentă, de cîrmuitor
stăpîn în patria sa şi l-a manifestat cu pregnanţă Mircea cel Bătrîn
(1386-1418). Păstrînd cu străşnicie libertatea ţării, prin aprigă luptă şi
printr-o Înţeleaptă politică externă, el se intitula: „Io Mircea, mare Voievod
şi Domn cu mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpînind şi dom-
nind toată ţara Ungro-Vlahiei şi părţile de peste munţi, Încă şi spre părţile
tătăreşti şi Almaşului şi Făgăraşului herţeg şi Banatului de la Severin domn,
şi de amîndouă părţile de peste toată Dunărea pînă la Marea cea mare şi
cetăţii Dîrstorului stăpînitor". La rîndul lui, Roman Muşat se intitula: „Voie-
vod al Ţării Moldovei de la Munţi şi pînă la ţărmul Mării Negre" 6 •
ln sudul Dunării, statele feudale româneşti - „valahiile" - de care
vorbesc cronicile bizantine, nu au atins faza de centralizare politico-admi-
nistrativă; condiţiile politico-militare în care s-a desfăşurat istoria lor - aşe
zarea masivă a slavilor, supremaţia imperiului bizantin etc. - au determinat
o dezvoltare specifică. Relaţiile românilor din sudul Dunării şi Peninsula
4 Nicolae Iorga, Români şi Slavi, Români şi Unguri, două conferinţe ale Institutului
sud-est-european, 1922, p. 48.
5 File de cronici - Crestomatie, Bucureşti, Editura militară, 1973, p. 18.
6 Documente privind istoria României: (în continuare: D.I.R.), B veacurile XIII-XV,
Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1950, p. 51.
M. MUŞAT
566
Balcanică cu cei din nordul Dunării au fost msa permanente şi tram1ce.

Ţara· Munteniei, MoldoYa şi Transilvania au constituit factorii cu influenţă
determinantă asupra culturii materiale şi spirituale a românilor din sud.
Deşi Ţările române au existat timp îndelungat ca state feudale separate,
aceasta n-a afectat unitatea etnică a poporului român, exprimată În comuni-
tatea limbii şi culturii, În similitudinile structurii economice, sociale şi cultu-
rale ale Întregului teritoriu locuit de români. Între ele s-au păstrat în per-
manenţă legături strînse politice, economice, spirituale, organizarea internă
(domnia, dregătoriile, justiţia, armata, alte instituţii feudale) În linii mari
identice sau asemănătoare. Poporul şi-a păstrat În continuare numele generic
şi străvechi pentru toţi locuitorii patriei noastre, acela de român, chiar dacă,
pe lingă acest nume, a mai avut şi altele, luate după denumiri politice, zone
geografice, denumiri de ape, munţi. Numele de munteni, moldoveni, arde-
leni, bănăţeni, bucovineni, dobrogeni sau - În cuprinsul acestora şi mai par-
ticularizate - moţi (în Munţii Apuseni) vrînceni (în Vrancea), bîrseni (în
Ţara Bîrsei) etc. - sînt subsumate categoriei istorice de popor român.
Concomitent cu procesul de organizare şi consolidare a statelor feudale
româneşti, Imperiul otoman cucereşte şi transformă În paşalîcuri statele din
Peninsula Balcanică ajungînd, la sfîrşitul sec. XIV, pe linia Dunării; în veci-
nătatea Ţărilor române s-au creat ori s-au dezvoltat şi alte state puternice
sau imperii, cum au fost regatul polonez, imperiile habsburgic şi ţarist, ceea
ce reprezenta un grav pericol pentru independenţa şi unitatea poporului nos-
tru. în aceste condiţii, Ţările române au trebuit să facă front comun (politic,
militar, diplomatic, economic) împotriva agresiunilor şi acţiunilor expansio-
niste ale marilor puteri, care îşi disputau interesele pe seama poporului nostru,
ca şi a al tor popoare vecine.
Tocmai de aceea, lupta pentru unitate, libertate şi neatîrnare constituie
trăsătura caracteristică fundamentală a Întregii istorii a poporului nostru,
determinînd Însuşi modul lui de existenţă concepţiile şi idealurile sale.
Nenumăratele bătălii pe care poporul român a fost nevoit să le poarte
de-a lungul timpului, ca şi jafurile şi agresiunile distrugătoare la care a fost
supus, eforturile de refacere, tributurile pe care a trebuit să le plătească
(aproximativ 14.000 tone aur) 7 , au avut repercursiuni negative asupra dez-
voltării sale, au îngreunat şi Încetinit evoluţia sa economică şi socială. In
acelaşi timp, toate aceste suferinţe şi lupte l-au oţelit, i-au călit voinţa şi
dîrzenia, i-au sporit dragostea de ţară, i-au Întărit hotărîrea de a nu ceda
în faţa nici unei greutăţi, de a nu pregeta În faţa nici unei iertfe pentru
apărarea patriei. Din rîndul poporului s-au ridicat mari conducatori de ţară
şi de oşti, figuri luminoase de eroi şi apărători ai năzuinţelor sale de unitate,
libertate şi independenţă, de propăşire şi afirmare naţională. ln cronica aces-
tor glorioase lupte au rămas adînc încrustate numele Basarabilor şi Muşa
tinilor, ale lui Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan
cel Mare, Petru Rareş, Ioan Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, Constantin
Brîncoveanu, care s-au situat în fruntea luptei poporului Împotriva cotro-
7 Vezi „Anale de istorie" nr. 3/1978, p.
Poporul româ11 - istorie multimilenară 567
pitorilor. In lupta pentru libertatea patriei, pentru dezvoltarea de sine-stătă

toare a poporului român, domnitorii patrioţi au ridicat la arme masele largi
populare, în special ţărănimea; ei au recurs la un mod specific de purtare
a războaielor de apărare, care s-a caracterizat prin crearea unui adevărat
vid demografic şi economic În calea inamicului şi distrugerea forţelor aces-
tuia În urma unor atacuri executate prin surprindere, cu ample acţiuni ofen-
sive, atunci cînd împrejurările era favorabile. Acest gen de înfruntare armată
este, În esenţa lui, ceea ce denumim astăzi război popular.
Din Suceava - vechea cetate de scaun a Moldovei - a răsunat de
atîtea ori glasul de luptă al lui Ştefan cel Mare - ca să ne referim dintre
toţi doa:r 1a exemplul pe care l-a furnizat el istoriei. Sub braţul său oţelit
s-au adunat de fiecare dată - în cursul celor aproape 50 de bătălii purtate
pentru apărarea neatîrnării ţării - zeci de mii de luptăitori, bravi apărători
ai pămîntului românesc. Domnia lui Ştefan cel Mare este însemnată nu nu-
mai prin felul În care a ştiut să-şi gospodărească ţara, prin faptele vitejeşti
săvîrşite, prin strălucitele biruinţe cîştigate asupra duşmanilor, dar şi prin
Înţelepciunea cu care şi-a consolidat relaţiile diplomatice, Începînd cu regatul
Poloniei, regatul Ungariei, Rusia, Veneţia, papalitatea, ajungînd pînă În Per-
sia. El a ridicat curţi domneşti nu numai la Suceava, în oraşul sau de scaun,
ci şi la Iaşi, Vaslui, Hîrlău, Piatra Neamţ, Huşi, Bacău. O atenţie deosebită
a acordat el cetăţilor ţării - Suceava, Cetatea Albă, Cetatea Neamţului;
a ridicat cetăţi noi la Chilia, Roman, Tighina şi în alte locuri. Dinspre Munţii
Carpaţi spre cîmpie, Ştefan cel Mare a construit peste 30 de mănăstiri şi alte
lăcaşuri de cult, vestigii de o mare valoare şi frumuseţe artistică, cu o mare
înrîurire politico-morală şi culturală.
Victoriile repurtate de oştile române în timpul domniei acestor voievozi
au permis Ţărilor române să Încheie Înţelegeri şi tratate cu Poarta, încă
de la sfîrşitul sec. al XIV-iea, prin care se recunoştea puterea suverană a
domnitorilor, iar În schimbul unui tribut Poarta se obliga să respecte şi să
asigure autonomia şi integritatea teritorială a Ţărilor Române. Legămîntul
din 1393 dintre Baiazid şi Mircea cel Bătrîn, numit în izvoarele otomane
ahidname (capitulaţii) - de fapt un tratat politic - precizează că Princi-
patul Vlahiei „să se guverneze ca şi domnul său clupa propriile sale legi,
şi ca domnul Vlahiei să aibă dreptul de a face război şi pace cu vecinii săi
şi să încheie tratate de prietenie cu ei". ln ceea ce o privea, Turcia se angaja
să respecte toate aceste drepturi şi să acorde protecţia sa în schimbul sumei
de 3.000 de galbeni pe care domnitorul se obliga s-o plătească anual 8 • Pe
aceeaşi cale îşi asigură pacea şi libertatea şi ţara românească a Moldovei;
tratatul încheiat cu Poarta în vara anului 1456 este Întărit de Ştefan cel
Mare şi Mehmed al Ii-lea în 1481 9 • Domnitorii celor două principate române
H Gh. Petrescu, D. A. Sturdza, Acte şi documente relative la istoria renascerei României,

voi. I, Bucureşti,
1888, p. 1-2.
9 Vezi A. Decei, Tratatul de pace - Sulhname - indirect între Sultanul Mehmed li
şi Ştefan cel Mare, în „Revista istorică română", Bucureşti, 1945, vol. XV, fasc. IV, p. 465.
Mustafa A. Mehmed, Din raporturile Moldovei cu imperiul otoman în a doua jumătate a
veacului al XV-lea, în „StUJdii. Revistă de istoriea, nr. 5/1960, p. 166.
M. MUŞAT
568
au reînnoit tratatele cu Poarta de repetate ori de-a lungul secolelor, subli-

niindu-le statutul de ţări „slobode şi neatîrnate".
În legătură cu cele de mai sus sînt de precizat două aspecte principale
ale raporturilor româno-otomane. Menţinerea vechilor privilegii politice ale
Principatelor române, aşa cum ele au fost înscrise În primele ahidname, res-
pectarea acestor drepturi de Poartă, Într-o perioadă cînd puterea militară
şi politică a imperiului era la apogeu, cînd statele vecine românilor cădeau,
rînd pe rînd, sub sabia sultanilor şi erau incluse În Imperiu, cînd În inima
Europei, regatul ungar era desfiinţat şi Buda proclamată „paşalîc", la 1541,
iar mai tîrziu Viena era asediată, se explică înainte de toate prin faptul că
puterea otomană nu a putut înfrînge rezistenţa românilor. Tratatele amintite
au fost încheiate de domnitorii români nu de pe poziţii de învinşi, ci de
învingători, asigurîndu-şi astfel pacea şi liniştea internă pentru dezvoltarea
ţării. ln acelaşi timp, domnitorii români au Întreţinut relaţii active cu alte
state europene, încheind tratate şi acorduri de alianţă în ideea consolidării
neatîrnării ţărilor lor. (vezi Tratatele internaţionale ale României
1354-1920, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975, p. 5-110).
Pe plan internaţional, existenţa Principatelor române libere În zona Carpa-
ţilor, a Dunării şi Mării Negre a constituit un punct de sprijin al luptei
de eliberare a popoarelor subjugate din Balcani şi un obstacol în calea expan-
siunii Imperiului otoman spre Centrul şi Apusul Europei.
La mijlocul secolului al XVl-lea, cînd Poarta îşi instalează dominaţia
asupra Ungariei pentru un secol şi jumătate, creîndu-se beilerbeilic-ul cu reşe
dinţa la Buda, Principatul românesc Transilvania iese de sub jurisdiqia Un-
gariei şi stabileşte cu Poarta raporturi de vasalitate - suzeranitate prin
genul de tratate ahidname, avînd deci un statut juridic ca cel al celorlalte
două Principate române. O astfel de situaţie a fost de natură a determina
strîngerea legăturilor Între românii de pe ambele versante ale Carpaţilor, a
stimula dezvoltarea colaborării pe multiple planuri Între cele trei state ro-
mâneşti libere. Se dezvoltă, În secolul al XVl-lea, negoţul între Moldova,
Transilvania şi Ţara Românească şi, concomitent, se intensifică schimburile
cu Polonia, Grecia, Veneţia şi cu alte republici italiene, cu statele germane,
cu Austria şi Ungaria10.
Contradiqiile otomano-austriace, pentru dominaţie şi influenţă în Europa
Centrală, s-au accentuat în a doua jumătate a secolului al XVI-iea. ln acest
context, situaţia Ţărilor române s-a înrăutăţit, ingerinţelor otomane răspun
zîndu-li-se cu o rezistenţă înverşunată, pentru apărarea fruntariilor şi liber-
tăţii. Conştiinţa unităţii de neam, de limbă, cultură şi teritoriu a românilor
determină acţiuni concrete În direcţia refacerii unităţii vechii Dacii. Dez-
voltînd concepţiile politice ale lui Mircea cel Bătrîn şi Alexandru cel Bun,
ale lui Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, domnitorul Nea-
goe Basarab elaborează soluţia diplomatică pentru menţinerea fiinţei statale
10 Nicolae Iorga, Istoria comerţului românesc, Bucureşti, Tipografia „Tiparul Româ-

nesc", 1925, voi. I, p. 169.
româneşti, pentru asigurarea păcii 11 • 1n acest spirit, voievodul promovează o

politică de dezvoltare a relaţiilor cu românii transilvăneni, sprijinind tot-
odată biserica ortodoxă, ca element de sudare a conştiinţei de neam. Pe ace-
leaşi coordonate, Petru Rareş contribuie, prin gîndirea şi activitatea sa poli-
tică şi diplomatică 12 , la întărirea unităţii lumii româneşti; Despot Vodă ini-
ţiază planul refacerii vechii Dacii prin eliberarea şi unirea celor trei Princi-
pate române, iar Ion Vodă avea să afirme în faţa Întregii Europe hotărîrea
românilor de a-şi păstra fiinţa naţională, statul şi libertatea.
înfăptuirea unirii, la 1600, ca rezultat al dezvoltării istorice obiective
a Ţărilor române, al luptei maselor largi, a Întregului popor, apărea ca o
necesitate imperioasă. Momentul politic a impus astfel apariţia unei perso-
nalităţi de talia lui Mihai Viteazul, capabilă să valorifice şi să dea viaţă
acestor realităţi, să împlinească un ideal pentru care militaseră la vremea
lor şi alţi iluştri înaintaşi.
Inţelegerea lucidă a necesităţilor fireşti de dezvoltare şi progres a Ţărilor
române, Înţelegere care a depăşit concepţiile Închistării feudale, intuirea sen-
sului evoluţiei istorice la scară europeană, care deschidea perspectiva unor
prefaceri moderne, l-au făcut pe Mihai Viteazul să aqioncze energic pentru
fructificarea integrală a tuturor posibilităţilor politice interne şi internaţio
nale ale momentului, înfăptuind tot ceea ce era posibil În condiţiile acelei
etape istorice.
Atunci cînd tendinţele expansioniste ale celor trei mari puteri vecine:
otoman, habsburgic şi polonez, cînd intenţiile Porţii de a-şi extinde domi-
naţia spre centrul Europei vizau În mod direct Ţările române, cînd obliga-
ţiile economice, financiare şi de altă natură deveniseră deosebit de apăsă
toare, cînd se făureau planuri de lichidare a autonomiei Ţărilor române şi de
transformare a lor în paşalîcuri, aşa cum se-ntîmplase cu provinciile româ-
neşti Dobrogea (1417), Banatul şi Crişana (1552), cu o serie de ţări balca-
nic7, cu o mare parte din Ungaria, Mihai Viteazul a dat semnalul luptei
antiotomane.
Ca un simbol al dreptului istoric de a trăi liber şi independent În vatra
strămoşească, poporul român a reuşit să înfăptuiască actul cel mai strălucit
al evului mediu românesc, realizînd, acum aproape yatru secole, sub domnia
lui Mihai Vodă Viteazul, prima unire politică a Ţarilor române în hotarele
ce cuprindeau cea mai mare parte a teritoriului vechii Dacii. După realizarea
acestui act politic, Mihai Viteazul se intitula În hrisoavele sale cu îndrep-
tăţită demnitate: „ ... domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată
Ţara MoldoYei". Pe bună dreptate, istoricul Gaspar Bojtinus vedea în unirea
Ţărilor româneşti „inevitabilis fatorum lex" (Împlinirea unei legi a desti-
nului inevitabil).
11 Vezi Ştefan Ştefănescu, Lupta pentru afirmarea de-sine-stătătoare a poporului român,

constantă a istoriei medievale româneşti, În „l.R. m, p. 53-54. Vezi şi Tnvăţăturile lui
Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan
Zamfirescu), Bucure\ti, Edimra Minerva, 1970.
12 Vezi Nicolae Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, Ediţia a III-a, Vălenii de
Munte, 1932, p. 201.
570 M. MUŞAT
Pentru independenţa, libertatea şi unitatea Ţărilor române Mihai Vi-

teazul şi-aînchinat toată viaţa. El n-a precupeţit nimic eentru acest ţel:
nici avere,nici familie şi nici sîngele său. Într-o scrisoare catre Ferdinand I
de Medici, mare duce toscan, el spunea: „Am cîrmuit trei ţări româneşti:
Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. În vremea aceasta oricine poate
vedea că n-am cruţat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sînge, nici propria-mi
viaţă" 13 •
De5i rea!izarea unirii Ţărilor române sub domnia lui Mihai Viteazul
a fost de scurtă durată, ea a rămas o prezenţă vie în cugetarea şi simţirea
atît a contemporanilor, cît şi a urmaşilor săi. „ ... ideea unirii ţărilor române
- sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu - idealurile formării unui stat pu-
ternic pe meleagurile Daciei nu au putut fi ucise niciodată, pentru că ele
sînt adînc Împlîntci.te În Însuşi sîngele, în conştiinţa şi spiritul Întregului
nostru popor".
Idealul unirii, înfăptuit În 1600 sub Mihai Viteazul, s-a transmis de la
epocă la epocă, de la generaţie la generaţie, fiind o dominantă a gîndirii
şi aqiunii politice, diplomatice, militare şi culturale ale marilor voievozi
munteni şi moldoveni ce i-au urmat: Matei Basarab, Vasile Lupu, Mihnea
al III-iea, Şerban Cantacuzino, Gheorghe Duca, Constantin Brîncoveanu, ca
şi ale principilor Transilvaniei: Gabriel Bethlen, Gheorghe Rak6czi I, Gheor-
ghe Rak6czi II şi alţii.
Cele mai Înaintate personalităţi ale culturii româneşti din Întregul ev
mediu - şi continuu după aceea, În epoca modernă - scrierile tipărite din-
coace sau dincolo de Carpaţi, dincolo sau dincoace de Milcov, au evocat
cu veneraţie epoca şi personalitatea lui Mihai Viteazul, unirea, înflăcărînd
aspiraţia seculară de unitate a tuturor românilor în frontierele lor fireşti.
„Mihai - sublinia pe bună dreptate istoricul Grigore Tocilescu - a rămas
pururea eroul naţional al tuturor românilor, simbolul de unire al fraţilor
despărţiţi de vitreaga soartă şi de vecinii cotropitori" 14 • La rîndul său, Nicolae
Iorga scria: „A-l uita pe Mihai Viteazul, acum şi Întotdeauna ar fi să ne
uităm pe noi înşine, să părăsim menirea noastră" 1 ~.
Opera săvîrşită de Mihai Într-un moment de apogeu a puterii otomane
a demonstrat popoarelor asuprite din Balcani că eliberarea şi unitatea statală
sînt pe deplin realizabile. Aşa se şi explică de ce figura marelui principe
român intră În libertatea orală şi scrisă a popoarelor sud-dunărene subjugate
de turci. Aceste popoare văd în Mihai pe eliberatorul lor. Dionisie Rally
Paleolog, fost mitropolit al Tîrnovei, îi cere să treacă cu oastea lui în sudul
Dunării şi să alunge pe stăpînitorii otomani. 1n 1600, Dionisie, mitropolitul
Larisei, care conduce revolta contra turcilor, este acuzat de a fi primit un
Însemnat ajutor din partea domnului român. Stavrinos din Malsiani, ca şi
alţi oameni de litere ai timpului, impresionat de opera şi personalitatea lui
Mihai, îi Închină un poem; în cîntecele populare greceşti, în baladele mace-
13 După I. Lupaş, Lecturi din izvoarele patriei, Bucureşti, 1928, p. 145-146.

14 Gr. Tocilescu, Doamna Stanca, soţia lui Mihai iVteazul, Bucureşti, 1877, p. 3.
I~ Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul pentru poporul român, Bucureşti, 1901,
p. 16.
donene, În poeziile populare bulgăreşti, Mihai Viteazul este eliberatorul creş

tinilor din sudul Dunării este marele învingător al „neînvinşilor otomani.
La Praga, victoriile lui Mihai sînt anunţate poporului prin salve de tun, se
fac slujbe în biserici În cinstea lui. Domnitorul ţării unificate a românilor
era considerat eroul chemat să elibereze Constantinopolul16.
Marile imperii, Austria şi Turcia, ameninţate direct şi indirect în poli-
tica şi posesiunile lor, de existenţa unui stat puternic, unificat şi independent
al românilor, au intervenit violent, făcînd să eşueze construcţia lui Mihai
Viteazul prin uciderea lui. Precedentul fusese Încă creat; se demonstrase
posibilitatea practică a unirii sub un singur domn al celor trei ţări române,
se demonstrase caracterul temporar al stăpînirii străine. Unirea de la 1600
marca începutul unei noi etape În lupta românilor pentru unitate naţională;
în acelaşi timp ea era un stimulent puternic în lupta de eliberare de sub
ocupaţia străină a popoarelor din sud-estul şi centrul Europei.
Faptele istorice dovedesc că, Începînd din a doua jumătate a secolului
al XVII-iea şi la începutul secolului al XVIII-lea, cînd puterea Imperiului
otoman era În declin, În timp ce puterea Austriei şi Rusiei creştea, Ţările
Române au fost la interferenţa intereselor celor trei mari imperii. ln această
situaţie, Poarta, căutînd să facă faţă permanentelor presiuni ale celorlalte
curţi imperiale, a Încercat, nu de puţine ori, să-şi rezolve greutăţile militare
şi politice pe seama Ţărilor Române. Pentru a se apăra de consecinţele unei
asemenea stări de lucruri, acestea au încercat să dejoace planurile de domi-
naţie din partea Imperiului otoman, Încheind o serie de tratate, pe picior de
egalitate, prin care se asigura, fie şi pentru perioade scurte, respectarea păcii
şi liberei lor dezvoltări. ln acest context se Înscriu tratatele Încheiate cu Rusia
care, vizînd îndeaproape o serie de provincii aflate sub dominaţia otomană,
îşi aroga În acelaşi timp rolul de protectoare a popoarelor ortodoxe Împo-
triva asupririi otomane. ln anul 1656, În timpul domniei lui Gheorghe
Ştefan şi a ţarului Alexei Mihailovici, se încheie primul tratat politic, cu-
noscut pînă acum, Între Moldova şi Rusia 17 • În primul articol al acestui tratat
Rusia se obliga să respecte rînduielile Moldovei, aşa cum au fost Înainte, adică
fără nici un amestec în politică şi administraţie. Cu alte cuvinte, Rusia se
obliga să apere Moldova împotriva Imperiului otoman. De asemenea, pre-
vederile tratatului încheiat de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, cu Petru
cel Mare, ţarul Rusiei la 13 aprilie 1711, aveau la bază aceleaşi principii 18 •
Cei d0i conducători au tratat ca Între suveranii a două state independente şi
nu prin intermediul Porţii.
Declinul tot mai vădit al Imperiului otoman, Începînd din a doua jumă
tate a secolului al XVIII-lea, a agravat situaţia Ţărilor române, asupra cărora
se interferau mult mai presant interesele contradictorii şi cotropitoare ale
celor trei imperii vecine. ln aceste împrejurări, după ce Austria reuşeşte, în
16 Neagoe Manole, Mihai Viteazul, Craiova, Edit. „Scrisul românesc«, 1976, cap. XIX,
p. 291-300.
17 „Revista istorică română•, anul III 1 1933, p. 241-246.
1:, Colecţiune de tratate şi convenţiuni ale României cu puterile străine de la anul
1368 pînă în zilele noastre, Bucureşti, 1874, p. 76.
M. MUŞAT
572
1688, să-şi impună dominaţia asupra Transilvaniei, Poarta este pusa 111 si-
tuaţia de a consimţi - deşi nu avea dreptul să o facă - cesiuni teritoriale
pe seama Moldovei, prin tratatele încheiate în 1775 şi 1812 19. Referindu-se
la caracterul nejust al acestor modificări teritoriale, Karl Marx aprecia că
„Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparţinea, pentru că Poarta n-a fost nici-
odată suverană asupra Ţărilor Române. Poarta Însăşi recunoscuse acest lucru,
cînd, la Carlowitz, presată de poloni să le cedeze Moldo-Vlahia, ea răspunse
că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile
nu-i confereau decît un drept de suzeranitate" 20 •
Lupta pentru unitate naţională şi independenţă de stat s-a îmbinat strîns
cu lupta pentru dreptate socială. Marile mişcări sociale, cum au fost răscoala
de la Bobîlna (1437), războiul ţărănesc În frunte cu Gheorghe Doja (1514),
!narea răscoală de sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784) - prima
răscoală naţională antifeudală pe continentul european - sînt pilde ale
hotărîrii cu care masele asuprite - români, mgahiari, secui, saşi - s-au
ridicat împotriva exploatării feudale, pentru recunoaşterea drepturilor lor
sociale şi politice, pentru o viaţă liberă. Karl Marx scria despre Horea că a
devenit „eroul povestirilor populare şi simbolul renaşterii Daciei".
Atunci cînd, în procesul destrămării orînduirii feudale, al apariţiei şi
dezvoltării relaţiilor capitaliste, începînd din a doua /. umătate a secolului al
XVIII-lea, elementelor de unitate materială şi spiritua ă, de limbă şi cultură,
de unitate etnică şi a conştiinţei de neam, aspiraţiilor şi idealurilor comune
li s-au adăugat impulsul dinamic al progresului economic, capitalist, nevoia
lărgirii şi asigurării unei pieţe unitare, conştiinţa unităţii de neam s-a dez-
voltat în conştiinţă naţională, iar năzuinţa de unitate a devenit ţel politic,
ţelul unirii tuturor forţelor româneşti Într-un stat naţional unitar.
Un rol import"ant de afirmarea conştiinţei naţionale, ca fenomen istoric,
l-a avut pleiada de renumiţi cronicari, ca şi reprezentanţii de seamă ai cul-
turii româneşti care au contribuit la dezvoltarea conştiinţei unităţii poporu-
lui român, a originii lui comune, prin sublinierea luptelor seculare duse împo-
triva cotropitorilor, a momentelor de strălucire ale istoriei sale. Acestea toate
îl îndreptăţeau pe cărturarul român de renume european, Dimitrie Cantemir,
să afirme: „Neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor, cu toţii cu un
nume de Români se chiamă". La rîndul lui, stolnicul Constantin Cantacuzino
spunea că: „românii Înţeleg nu numai ceştia de aici (din Muntenia n.n.)
ce şi din Ardeal (... ) şi moldovenii şi toţi cît şi Într-altă parte se află şi au
această limbă . . . Pe aceştia, cum zic, tot români îi ţinem, că toţi aceştia
dintr-o fîntînă au izvorît şi cură".
1n profundele transformări ce se petrec pe plan general european în
secolul al XVIII-lea, în mişcarea socială şi de idei înnoitoare care se dez-
voltă şi se afirmă necontenit, Principatele române aduc o contribuţie ong1-
19 Vezi pe !arg „Anale de istorie", nr. 6/1977, p. 61-87; vezi şi Vostocinîi vopros
vo vneşnei politiki Rossii - konet XVIII-XX, redactor responsabil N. S. Kiniapina,
Moskova, lzd. Nauka, 1978, p. 67.
io Karl Ma.rx, lmemnări despre români, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1964,
p. 106.
nală, susţinu.tă de propriile realităţi, de experienţa multiseculară de luptă

pentru menţinerea fiinţei etnice, a teritoriului strămoşesc şi a instituţiilor.
ln această perioadă, În opinia românească sentimentul istoriei naţionale era
predominant. Programul politic românesc este concretizat În documentul de
profundă analiză şi sinteză a intereselor naţiunii române în ansamblul ei,
cunoscut sub numele de Supplex Libellus Valachorum (1791). Deşi elaborat
şi adoptat realităţilor din Transilvania, unde românii - oamenii pămîntu
lui - nu erau recunoscuţi ca naţiune cu drepturi egale, alături de unguri,
saşi, secui (naţionalităţi minoritare), acest program deschide o etapă nouă
în mişcarea naţională românească; ideea de naţiune română cu drepturi im-
prescriptibile asupra teritoriului său strămoşesc, cu dreptul de a-şi organiza
viaţa in mod liber şi nestingherit, este exprimată clar şi devine suportul
aqiunilor politice şi sociale În etapa următoare. În 1804, noul Supplex
Libeilus românesc spune limpede că românii sînt „moşteni În Dacia (Dachia),
care să cuprindă din Ardeal, Valahia, Moldo-Vlahia şi Bănatul", adăugînd
apoi: „Neamul acesta s-au despărţit cu stăpînirea, fieştecare ţară cu voie-
vodul său, precum, Ţara Românească şi Moldova astăzi se stăpîneşte" 21 •
În acest cadru, mişcarea pentru emancipare şi unitate naţională capătă
dimensiuni noi prin Şcoala ardeleană, ca şi prin mişcările şi asociaţiile cultu-
rale şi politice din Muntenia şi Moldova. Cuvintele Dacia, Daco-România,
deveniseră un manifest În publicaţiile istorice şi literare ale epocii.
Desfăşurată în aceste condiţii, revoluţia din 1821, condusă de Tudor
Vladimirescu, a marcat Începutul istoriei moderne a României, a pus în evi-
denţă marile resurse revoluţionare ale maselor populare, idealurile lor de
unitate politică şi neatîrnare. În documentul din 5 aprilie 1821, Tudor for-
mulează ideea solidarităţii şi luptei comune a românilor pentru SCC?,Pul na-
ţional comun, „ca fiind la un gînd şi Într-un glas cu Moldova, sa putem
cîştiga, deopotrivă, dreptăţile acestor Prinţipaturi, ajutorîndu-ne unii pe
alţii" 22 •
In Transilvania, mişcările şi agitaţiile românilor care aşteptau venirea
lui Tudor („crăiuţul Todoruţ") au Însoţit mişcarea revoluţionară de dincoace
de Carpaţi21.
În jurul marii revoluţii de la 1848, umanistul transilvănean de ongme
germană, Stephan Ludwig Roth, recunos.cînd faptul că românii formau popu-
laţia majoritară a Transilvaniei şi pledînd pentru folosirea limbii române ca
limbă oficială, scria, În 1842, în articolul De unde şi încotro: „Nu văd ne-
voia de a impune o limbă oficială a ţării. Căci noi avem o limbă a ţării.
Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci este limba română! Oricît
ne-am suci şi ne-am învîrti noi, naţiunile reprezentate În dietă, nu putem
schimba nimic. Asta este realitatea".
Unirea, emanciparea naţională a românilor aflaţi sub stapmm străine,
egalitatea, independenţa deplină faţă de orice formă de dominaţie şi amestec
David Prodan, lncă un Supplex Libellus românesc, Cluj, 1970, p. 41-42.

21
E. Vînosu, Tudor Vladimirescu, glose, fapte şi documente noi, Bucureşti, 1927, p. 108.
22
23
Vezi Cornelia Bodea, !lldependenţă şi unitate naţională înainte de 1848, în „l.R.",
p. 73-75.
MUŞAT
574 M.
stram, reforme burghezo-democratice, au fost elemente fundamentale comune

a!e revoluţiei românilor, ce vor fi dezvoltate şi precizate În programele de
la 1848. Acestea au subliniat şi au revendicat hotărît: dreptul inalienabil al
naţiunii române de a hotărî În mod liber, fără nici un amestec din afară,
asupra tuturor problemelor interne şi externe, de a-şi organiza viaţa conform
propriilor sale dorinţe şi interese naţionale; independenţa deplină politică
pentru ţară, înlăturarea dominaţiei străine, fie că se manifesta sub forma
„uniunii cu Ungaria", În ceea ce privea Transilvania, fie că era vorba de
aşa zisul „protectorat" ţarist, în ceea ce privea Moldova şi Muntenia. Ideea-
forţă care domina revoluţia, era refacerea vechii Dacii, „Daco-România",
„Dacia Nouă" etc. Exprimînd acest crez politic care însufleţea pe toţi revo-
luţionarii români de la 1848, ziarul „Constituţionalul" scria: „toate ţările
locuite de rnmâni trebuie ~ă se numească îndeobşte România şi să formeze
un stat, pen 1.ru că toate sînt patria românilor şi pentru că toţi patrioţii
români, locuitori pe dînsele, formează naţiunea românească care să fie una
şi nedespărţită".
Este de subliniat că în toată perioada de pregătire a Revoluţiei, de
desfăşurare a ei, cît şi ulterior, a existat o permanentă şi strînsă colaborare
între revoluţionarii din cele trei Principate.
Forţa principală a revoluţiei române de la 1848 au fost masele popu-
lare hotărîte să lupte pentru o viaţă mai bună, liberă şi independentă, să
asigure dezvoltarea ţării pe calea progresului economic şi social.
Marile Întruniri politice şi acţiunile de masă din Moldova, cucerirea,
pentru un timp, de către revoluţionari, În Muntenia, a puterii de stat şi apă
rarea de către masele populare a Guvernului revoluţionar Împotriva reac-
ţiunii, luptele armate desfăşurate de către revoluţionarii din Transilvania
ilustrau stadiul Înalt de radicalizare a maselor, uriaşa forţă politică pe care
o reprezentau acestea, capacitatea lor de a-şi impune voinţa şi de a deter-
mina cursul evenimente:or istorice.
Cerinţele obiective şi aspiraţiile vitale ale poporului nostru n-au putut
fi înfăptuite În 1848, datorită atît Împotrivirii elementelor conservatoare in-
terne, cît mai ales intervenţiei brutale a reacţiunii feudale internaţionale
Imperiile vecine - ţarist, otoman şi habsburgic - profund ostile tendinţei
de emancipare a popoarelor, eliberării lor naţionale şi sociale, creării de state
naţionale unitare - şi-au dat mîna şi au reprimat cu forţa armelor si revo-
luţia burghezo-democratică din Ţările Române. Pe drept cuvînt apreciază
istoricul sovietic, profesor doctor V. N. Vinogradov într-o comunicare re-
centă: „Ţarismul s-a sprijinit nu numai în interiorul ţării, ci şi în afara ei,
pe forţele conservatoare şi a urmărit să instaureze o ordine Înapoiată. Această
tendinţă s-a manifestat, nu o dată, În acţiunile pe care Rusia le-a întreprins
În Balcani; un exemplu îl constituie participarea ei la înăbuşirea mişcării
revoluţionare din Moldova şi Ţara Românească din anul 1848" 24 •
Convenţia ruso-turcă de la Balta-Liman, din mai 1849, stabilea ca sul-
tanul, de comun acord cu ţarul, să numească domnii În cele două principate.
24 V. N. Vinogradov, Un stat independent, pe deplin suveran, în „Magazin istoric",
anul XII, nr. IC (U9), 1978, p. 23.
In astfel de condiţii, contradiqiile ruso-turco-austriace se adîncesc, „proble~:i

orientală" evoluînd În mod evident către un nou conflict de mari proporţn.
Războiul Crimeii a Început, după cum se ştie, prin intrarea trupelor ţariste
În Moldova şi Muntenia, În iunie 1853.
Pămîntul românesc a devenit, ca de atîtea ori, teatru de război. Por-
turile dunărene Calafat, Olteniţa, Turnu, Călăraşi, Brăila şi altele sînt pustiite
În urma luptelor ruso--turce; un an mai tîrziu ocupaţia ţaristă este înlocuită
de ocupaţia otomano-habsburgică, iar Principatele române ajung la masa
tratativelor de la Paris, din 1856, disputate iarăşi Între cei mari. Ocupaţia
turco-austriacă este înlocuită cu „protectoratul" colectiv a şapte puteri euro-
pene.
1n astfel de Împrejurări, lupta poporului român pentru realizarea idea-
lului siu naţional - Unirea - s-a intensificat. În faţa ascuţirii contradic-
ţiilor dintre marile imperii vecine, în faţa planurilor de dominaţie nutrite de
acestea, a luptelor acerbe pentru expansiune politică şi teritorială În zona
carpato-danubiano-pontică, Unirea românilor şi constituirea unui stat românesc
unitar este singura posibilitate de menţinere a fiinţei lor naţionale, a terito-
riului strămoşesc, a culturii şi civilizaţiei lor multimilenare.
Marile idealuri ale revoluţiei de la 1848, pentru care au luptat masele
largi ale poporului român, aveau să rodească la numai un deceniu, cînd,
la 24 ianuarie 1859, prin „atacul energic al naţiunii române" s-au pus bazele
statului naţional român modern, prin unirea Moldovei cu Muntenia. Bo~ata
moştenir:: ideologică şi c•1lturală a revoluţionarilor paşoptişti, p'.Jtermcele
tradiţii democratice, idealurile de unitate şi libertate naţională au fost pre-
luate, amplificate şi ridicate pe noi trepte, de forţele progresiste ale poporu-
lui român. Se Yerifica, În practică, adevărul cuvintelor lui Mihail Kogălni
ceanu ca:e aprecia, în august 1848, În „Dorinţele Partidei naţionale În Mol-
dova", că unirea Moldovei cu Muntenia reprezintă „cheia bolţii", fără de
care „~-ar prăbuşi tot edificiul naţional". „Dorinţa cea mai mare, cea mai
generală, - sublinia el - aceea hrănită de toate generaţiile trecute, aceea
care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, Împlinită, va face fericirea
generaţiilor viitoare, este Unirea Principatelor Într-un singur stat, 0 unire
care este firească, legitimă şi neapărată, pentru că în Moldova şi Muntenia
sîntem acela5i popor omogen, identic, ca nici un altul, pentru că avem ace-
laşi început, acelaşi nume, aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi istorie, aceeaşi
civilizaţie, aceleaşi instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri, aceleaşi temeri şi ace-
leaşi speranţe, aceleaşi trebuinţe de îndestulat, aceleaşi hotare de păzit, ace-
leaşi dureri în trecut, acelaşi viitor de asigurat şi, În sfîrşit, aceeaşi misie de
Împlinit".
Procesul firesc al unirii ţărilor române a continuat să fie st!njenit de
împotrivirea înverşunată a boierimii conservatoare şi a reacţiunii externe,
de politica marilor imperii europene. ln aceste condiţii, lupta pentru unire
a intrat Într-o fază nouă, antrenînd activ largi pături sociale, toate spiritele
Înaintate ale societăţii româneşti, care Înţelegeau să acţioneze energic, atît
pe plan intern, cît si pe plan extern, pentru fructificarea integrală a posi-
bilităţilor create de hotărîrea adoptată de Congresul de la Paris, din 1856,
În legătură cu consultarea dorinţei locuitorilor Moldovei şi Munteniei În pri-
M. MUŞAT
576
vinţa viitorului lor. Idealul poporului român, cauza nobilă a Unirii Princi-
patelor, a găsit un larg ecou şi un sprijin activ din partea unor eminente
personalităţi ştiinţifice şi culturale, precum Jules Michelet, Edgar Quinet,
J. Ubicini, Saint Marc, Girardin, Thibault, Lefevre, J. A. Vaillant, Paul
Bataillard, Leon Plee, Cernîşevski, Marc Antonio, Careini Vegezgi Russcalla,
ca şi din partea unor influente ziare franceze, belgiene, britanice ş.a.
Adunările ad-hoc - organisme a căror creare a fost prevăzută în hotă
rîrile Congresului de la Paris, În scopul de a se pronunţa asupra viitoarei
organizări a ţărilor române - au exprimat dorinţa de unire a moldovenilor
şi muntenilor. 1n pofida voinţei poporului român, Convenţia de la Paris,
din 1858, a hotărît ca fiecare ţară să aibă domnul ei, guvernul ei, adunarea
sa legislativă, administraţia sa separată. Cîtă dreptate avea Nicolae Bălcescu
cînd scria: „în zadar veţi Îngenunchia şi vă veţi ruga pe la porţile Împă
raţilor, pe la uşile miniştrilor lor. Ei nu vă vor da nimic, căci nici vor, nici
pot. Fiţi gata, dar, a o lua voi, fiindcă Împăraţii, domnii şi boierii pămîntului
nu dau fără numai aceea ce le smulg popoarele".
Dejucînd planurile potrivnice unirii, Adunarea electivă de la laşi pro-
clamă În unanimitate, la 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei pe colonelul
Alexandru Ioan Cuza, unul din fruntaşii revoluţiei de la 1848; ca urmare
a activităţii intense desfăşurată de partizanii unirii, sub presiunea maselor
populare, a zecilor de mii de meseriaşi, lucrători, comercianţi, ţărani, adu-
naţi pe dealul Mitropoliei din Capitală, În zilele de 22-24 ianuarie 1859,
Adunarea electivă de la Bucureşti proclamă domn al Munteniei tot pe colo-
nelul Alexandru Ioan Cuza.
Unirea Principatelor - înfăptuită ca expresie a voinţei poporului ro-
mân de unitatea şi libertatea naţională - a pus În evidenţă, Încă o dată, În
modul cel mai convingător, rolul maselor ca făuritoare ale istoriei, precum
şi rol ul major pe care îl pot juca acele personalităţi ce se identifică cu aspi-
raţiile maselor largi populare şi Înţeleg sensul devenirii istorice.
Unirea Principatelor s-a bucurat de un deosebit ecou şi În celelalte pro-
vincii româneşti, aflate încă sub stăpînire străină, care dobîndeau noi temeiuri
pentru speranţa lor permanentă de a se uni Într-un corp comun. Alexandru
Papiu Ilarian scria În 1860: „ ... Românii din Transilvania, În împrejurările
de faţă, numai la principate privesc, numai de aici aşteaptă semnul, nu-
mai de aici îşi văd scăparea. Cînd s-a ales Cuza domn, en,tuziasmul la ro-
mânii din Transilvania era poate mai mare decît În Principate, .. ".
Eveniment cu adevărat epocal al Istoriei României, u~irea din 1859 a
pus bazele statului naţional român modern, a permis angajarea ţării noastre
pe drumul progresul'ui şi civilizaţiei pe multple planuri, a creat cnndiţii fa-
vorabile pentru o nouă organizare economica, socială şi politică, cît şi pen-
tru cucerirea independenţei absolute şi încheierea procesului de formare a
statului naţional unitar. Pe bună dreptate remarca revoluţionarul democrat
rus Dobroliubov: „Conferinţa de la Paris a făcut doar un pas spre unirea
principatelor. Dar unirea lor definitivă Într-un stat independent a rămas
- ca şi în trecut - o dorinţă a poporului, dorinţă de atîtea ori zadarnic
exprimată În Întreaga lor istorie şi acum Încă odată manifestată prin ale-
gerea unui singur domnitor pentru ambele principate. Acest din urmă fapt,
nep!evăzut la confe,rin!a de la P~ris! ~ , alcătuit o P.~?_blemă nouă pentru
cabinetele europene, mea nerezolvata pma m prezent ... 2 ".
În 1867 Serbia obţine şi ea o situaţie de independenţă prin plecarea din
Belgrad a ultimelor garnizoane turceşti; În 1861-1864 se desfăşoară puter-
nica răscoală a muntenegrenilor, În 1866 se deschide marea problemă a Cretei.
Principatele române unite devin un centru de sprijin activ al luptei revolu-
ţionare din centrul şi sud-estul Europei. ln 1860, emigranţi unguri capătă
azil politic în România, În pofida repetatelor proteste ale consulilor austrieci
la Iaşi şi Galaţi; tot atunci, refugiaţi politici polonezi, apăraţi de domnul
Cuza şi ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, În faţa protestelor consu-
lilor ruşi, pregăteau ajutorarea răscoalei din Polonia. În 1862 A. I. Cuza,
înfruntînd protestele Turciei, Austriei, Angliei şi Franţei, a înlesnit tranzi-
tarea prin România spre Serbia, a sute de căruţe de armament (echivalent
a 34 de vagoane) pentru armata acesteia. Pentru acest sprijin, principele
Miloş Obrenovici al Serbiei i-a dăruit lui Cuza o sabie pe a cărei lamă de
oţel era încrustată cu litere de aur inscripţia: „Amico certo in re incerta".
Intensificarea luptei naţionale În cele trei mari imperii autocrate multi-
naţionale, luptă căreia nici legiuirile şi măsurile adoptate de cabinetele res-
pective nu-i puteau pune capăt, în pofida durităţii şi violenţei lor, contura,
în a doua jumătate a secolului al XIX-iea, perspectiva destrămării marilor
imperii În favoarea constituirii statelor naţionale. În acest context se explică
şi poziţia acestor imperii faţă de România În mijlocul deceniului şase, cînd
pun la ordinea zilei Împărţirea din nou a statului român modern. În această
situaţie gravă, Domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, abdică, iar locotenenţa
domnească constituită aduce la tron pe prinţul Carol de Hohenzollern, avînd
asentimentul Franţei şi Prusiei. În faţa faptului Împlinit, cancelarul ţarist,
prinţul Gorceakov, constata cu indignare că „Europa, constituită areopag,
pare a urma impulsiunea unui mic stat de categoria a treia" 2 6; reprezentantul
Angliei, lordul Clarendon, considera că forum-ul de la Paris al celor mari
avea datoria „de a dovedi moldo-vlahilor că nu-şi puteau bate joc nepedepsiţi
de voinţa marilor puteri" 27 ; la rîndul lui sultanul se străduia să organizeze
intervenţia militară contra României. Referindu-se la abdicarea lui A. I. Cuza
şi alegerea unui domnitor străin, autorii unei lucrări sovietice recunosc că,
la Conferinţa puterilor garante, deschisă la Paris, în martie 1866, acestea
„invocînd faptul că unirea Principatelor dunărene, sanqionată de marile
puteri în 1859, se limita numai la perioada de conducere a lui A. Cuza, ele
au propus revenirea la Convenţia din 1856, care recunoştea existenţa sepa-
rată a principatelor (... ) Alegerea unui prinţ străin a fost considerată de
Rusia ca un act nelegal, care Încălca acordurile existente" 28 •
Procesul obiectiv al dezvoltării societăţii româneşti a dus la sp?nrea
puterii economice, culturale şi militare a României moderne, la organizarea
instituţiilor ei politice, ceea ce impunea ca o condiţie sine-qua-non, reali-
zarea unităţii politico-naţionale a românilor.
25 N. A. Dobroliubov - Sobranie socinenii, tom IV, Stati reţenzii lanvar-iiun. 1859,
Moskva-Leningrad, Gos.izo'.hudJit., 1962, p. 268.
M. MUŞAT
578
Evoluţia României în anii ce au urmat, intensificarea mişcam unioniste

În provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină s-au propus paralel cu
înăsprirea regimului aplicat naţionalităţilor oprimate de marile imperii multi-
naţionale. Incorporarea Transilvaniei la Ungaria În decembrie 1865, sanc-
ţionată odată cu realizarea „dualismului", În 1867, În pofida protestelor
manifestate vehement de naţiunea română, a adus cu sine În perioada urmă
toare o suită de măsuri legislative menite să anihileze lupta românilor şi
a celorlalte popoare oprimate pentru emanciparea naţională şi politică. „Le-
gea naţionalităţilor", votată În decembrie 1868, declara, contrar tuturor rea-
lităţilor, existenţa în Ungaria a unei singure „naţiuni, naţiunea ungară uni-
tară şi indivizibilă"; această lege şi implicaţiile ce decurgeau din aplicarea
ei pe plan social, naţional, economic, cultural, administrativ au determinat
adîncirea crizei interne a dublei monarhii căreia stăpînirea austro-ungară În-
cerca a-i face faţă prin înăsprirea ternarei poliţieneşti, deznaţionalizare, ma-
ghiarizare forţată etc. Pronunciamentul dat la Blaj, În 1868, cu prilejul
aniversării a două decenii de la Marea Adunare Naţională de pe Cîmpia
Libertăţii, la 3/15 mai 1848, cuprindea un amplu şi documentat protest al
„naţiunii noastre care facem majoritatea precumpănitoare a locuitorilor Tran-
silvaniei", Împotriva politicii naţionale asupritoare a Ungariei, subliniindu-se
Încă odată menţinerea fermă a românilor pe poziţia principiilor şi a reven-
dicărilor formulate în 1848.
Intensificarea luptei naţionale În cele trei mari imperii autocrate multi-
naţionale, luptă căreia nici reformele „tranzimatului", nici legiuirile şi măsu
rile adoptate de cabinetele din Viena, Pesta sau Petersburg nu-i puteau pune
capăt În pofida durităţii şi violenţei lor, contura, În a doua jumătate a
secolului al XIX-iea, perspectiva destrămării marilor imperii În favoarea
constituirii statelor naţionale.
Secole de jertfe şi de neîntrerupte eforturi Închinate libertăţii şi progre-
sului patriei au condus, astfel, În mod obiectiv la actul istoric din 9 mai
1877. Dînd expresie voinţei şi aspiraţiilor Întregului popor român, Parla-
mentul a proclamat În acea zi, prin vot unanim, independenţa absolută a
României. Proclamarea independenţei depline a prilejuit ample manifestaţii
populare pe Întregul cuprins al ţării, s-a bucurat de un puternic ecou În rîn-
durile tuturor românilor din teritoriile aflate În vremea aceea sub stăpînire
străină. „De la o margine a ţării la alta - nota în memoriile sale T .C. Vă
cărescu - toate inimile sînt cuprinse de un nespus entuziasm. Autorităţile
şi Corpurile constituite, oraşele, satele, cătunele, toţi Într-un cuvÎl't, de la
mic pînă la mare, se rostesc gata la orice jertfe pentru a susţine cu toate
bunurile naţiunii, cu aurul şi sîngele ei, libertatea şi neatîrnarea patriei" 29 •
26 După Paul Henry, L'abdication du prince Couza et l'avenement de la dynastie de

Hohenzollem au trâne en Roumanie, Paris, 1930, p. 291-292.
21 Ibidem, p. 349.
28 Vezi Vostocinîi vopros vo vneşnei politike Rossii-koneţ XVIII - nacealo XX v.,
Moskva, Izd. Nauka, 1978, p. 162-163.
29 Vezi detalii în „Anale de istorie", nr. 1/1975, p. 63-68.
Popornl român - istorie multimilenară 579
Victoria poporului român de la 9 mai 1877 a fost Întîmpinată cu satis-

faqie de forţele progresiste internaţionale, de popoarele care se aflau anga-
jate, la rîndul lor, în lupta de eliberare naţională. Ea a avut o rezonanţa
deosebită în spaţiul sud-est european şi balcanic, În care sîrbii, muntenegrenii,
croaţii, bulgarii şi alte popoare desfăşurau în acea perioadă grele bătălii pentru
scuturarea dominaţiei străine. Independenţa României a constituit o componentă
de seamă a procesului obiectiv de eliberare şi de unificare a naţiunilor sub-
jugate, În cuprinsul unor state proprii neatîrnate, proces care se dezvolta
tumultos în cea de-a doua jumătate a secolului trecut pe continentul euro-
pean.
Prin actul solemn al corpurilor legiuitoare, care au proclamat „Ruperea
legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României", ziua
de 9 mai a intrat În istoria poporului nostru ca una din cele mai mari săr
bători naţionale. Proclamarea independenţei absolute a pus capăt dependenţei
politice faţă de puterile străine, a afirmat, În mod răspicat, caracterul de
sine stătător al naţiunii noastre, deschizînd o eră nouă În existenţa poporului
român, În dezvoltarea României moderne pe calea progresului şi civilizaţiei.
Congresul de la Berlin, din vara anului 1878, a recunoscut În noul statut
internaţional al României, În pofida unor puternice opoziţii, a unor planuri
de ştirbire a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României 30 • Dobrogea,
străvechi teritoriu românesc, răpit de Poartă În 1417, se reuneşte cu Ţara.
Mişcarea muncitorească, adînc Împlîntată În solul şi realităţile ţării,
a militat de la începuturile ei pentru înfăptuirea năzuinţelor Întregului popor
de eliberare şi unitate naţională, legînd totodată, de aceasta crearea condiţiilor
favorabile dezvoltării luptei pentru drepturi şi libertăţi democratice, pentru
o viaţă mai bună a celor ce muncesc. ln acest sens, revista socialistă „Dacia
viitoare", scria, În numărul său din 16 februarie 1883: „Voim Dacia aşa
cum ea fu, fiindcă istoria şi dreptul, tradiţiunea şi plebiscitul, trecutul şi
prezentul ne dau dreptul a aspira la o Dacie Română". Iar, în continuare
arăta: „N u vom avea o zi, un ceas de odihnă pe cît timp un frate de al
nostru va geme în lanţurile sclaviei şi vom lupta necurmat aşteptînd cu ne-
răbdare şi credinţă În viitor fericita zi cînd, mină În mînă, vom putea striga
liber şi împreună „Trăiască România!"31.
Situîndu-se de la Început pe poziţiile socialismului ştiinţific, partidul
clasei muncitoare din România, creat În martie 1893, şi-a propus ca obiec-
tive fundamentale soluţionarea problemelor arzătoare izvorîte din realităţile
concrete ale ţarii, din necesităţile dezvoltării României pe calea progresului.
La Congresul de constituire, delegaţii au inclus în documentele programatice
faptul că „în Transilvania trei milioane de români sînt de fapt privaţi de
orice drept politic", că ei „sînt supuşi la necontenite vexaţiuni din partea
unor administraţi uni fără scrupule".
30 V. I. Lenin, Polnoe sobranie socinenii. Izd. peatoe, tom. 28 Tetradi po imperializmu.

Moskva, Izd. politiceskoi literaturi, 1969, p. 489. Tabliţa kolonialnîh zahva10v j voinî.
31 „Dacia viitoare", anlll! I, nr. 2, 16 februarie 1883, articolul România faţă de prin-
cipiul naţionalităţi/or, p. 17-22.
580 M. MUŞAT
Contactul permanent dintre socialiştii români din toate provinciile ro-

mâneşti, aqiunile lor comune au căpătat dimensiuni noi în primele decenii
ale secolului nostru. Militînd pentru victoria revoluţiei proletare, socialiştii
români nu negau existenţa patriei libere, independente şi unitare în dezvol-
tarea societăţii. Astfel, socialistul Mihail Gheorghiu-Bujor scria în „Calen-
daru[ muncii" pe anul 1916: „Patriile sînt cadre naţionale şi istorice de
dezvoltare a popoarelor. În aceste cadre s-a Întemeiat pentru fiecare naţiune
o existenţă proprie, cu tradiţiile ei, cu viaţa ei sufletească, cu idealurile ei, cu
civilizaţia ei, element preţios şi indispensabil în concertul civilizaţiei gene-
rale. În acest Înţeles, patriile sînt necesare, căci În regimul actual, numai
înlăuntrul acestor cadre popoarele şi-ar putea dezvolta În voie şi pe deplin
toată originalitatea şi toată puterea lor de creaţiune" (p. 55).
La Începutul secolului al XX-iea, dezvoltarea social-economică şi poli-
tică pe ambele versante ale Carpaţilor, creşterea forţelor de produqie şi
consolidarea relaţiilor capitaliste, lărgirea schimburilor comerciale cu alte ţări,
progresul societăţii româneşti, au ridicat În faţa naţiunii române necesitatea
inexorabilă a desă vîrşirii unităţii statale şi făuririi statului naţional român
unitar. Această problemă se ridica nu numai În faţa poporului român, ci şi
a celorlalte popoare balcanice, În care - aşa cum remarcase şi V. I. Lenin -
construeţia de stat în direcţia burghezo-naţională nu se terminase, un mare
număr de români trăind încă în afara frontierelor statului lor 32 •
Asupra desfăşurării luptei de eliberare naţională a poporului român, ca
şi a altor popoare aflate sub asuprire străină, şi-a pus o puternică amprentă
războiul mondial din anii 1914-1918. Avînd la origine lupta statelor impe-
rialiste pentru Împărţirea lumii, pentru acapararea unor noi sfere de influenţă,
acest război a fost condamnat de forţele revoluţionare, înaintate din Ro-
mânia, ca şi din alte ţari.
Participarea României la acest război n-a fost însă determinată de in-
tenţii de cotropire şi anexiune teritorială, ci de dorinţa de eliberare a teri-
toriilor locuite de românii aflaţi sub stăpînire străină. Subliniind acest fapt,
V. I. Lenin scria, În iulie 1916: „ ... Nu se poate considera că războaiele
naţionale sînt imposibile În epoca imperialismului nici chiar În Europa (... )
această „epocă" nu exclude cîtuşi de puţin războaiele naţionale, de pildă cele
pornite de state mici (să zicem anexate sau asuprite din punct de vedere
naţional) Împotriva puterilor imperialiste, după cum nu exclude nici mişcă
rile naţionale pe scara largă în Răsăritul Europei" 33 •
Evoluţia ulterioară a evenimentelor a creat condiţii noi, favorabile, În
contextul cărora idealul unităţii naţionale a fost înfăptuit pe deplin. La
aceasta a contribuit bogata şi îndelungata activitate culturală desfăşurată În
cadrul unor renumite asociaţii, ca „Astra", „România jună", „Junimea",
„Dacia", „Arboroasa", „Liga eul tur ală", precum şi o serie de reviste şi gazete
ca „Epoca", „Tribuna", „Ardealul", „Neamul românesc", „Adevărul", „Vi-
32 V. I. Lenin, Opere complete, în voi. 30, Bucureşti, Editura politică, 1964, ed. a II-a,
p. 355.
33 Ibidem, p. 7-8.
Popor1'l român - istorie m1'ltimiltnară 581
itorul social" ş.a. La această nobilă activitate patriotică s-au remarcat nume-
roase personalităţi de frunte ale ştiinţei şi culturii, ale vieţii politice româ-
neşti.
Declanşarea primului război mondial, În vara anului 1914, a ridicat în
faţa românilor, ca şi a altor naţiuni care nu-şi realizaseră încă unitatea
politică şi naţională, problema atitudinii faţă de evenimentele ce se desfă
şurau. A vînd În vedere poziţia strategică a României În sud-estul Europei,
cît şi interesul pentru acapararea bogăţiilor ei naturale, atît Puterile Cen-
trale cît şi Antanta doreau intrarea cît mai rapidă a României În război.
Consiliul de coroană, din 3 august 1914, a clarificat poziţia României
faţă de război. S-a hotărît adoptarea unei politici de neutralitate armată.
Con3ecvent ideii fundamentale a desăvîrşirii statului naţional unitar,
C. Dobrogeanu-Gherea, exprimînd poziţia principală a socialiştilor români,
nu pierdea din vedere condiţiile istorice concrete în care urma să se În-
făptuiască a·cest deziderat secular. Tocmai de aceea, socialiştii români au
militat pentru neutralizarea ţării şi s-au pronunţat Împotriva războiului im-
perialist. în acest sens, C. Dobrogeanu-Gherea scria: „Ca o ţară mică Între
ţări mari şi rapace, politica externă ce trebuie să urmeze ţara se impune a
fi o politică de defensivă, de pace, de neutralitate. Prin pace şi absolută neu-
tralitate, cată o ţară mică să se strecoare printre cei mari, puternici şi hră
păreţi, pînă la vremuri mai bune, care vor veni cu siguranţă şi vor permite
dezvoltarea paşnică şi neîmpiedicată a fiecărei naţiuni În marginile ~ale et-
nice"34.
Războiul adusese totuşi pe primul plan dezideratul unităţii naţionale care
anima masele cele mai largi şi care a fost exprimat cu putere în presă, ca
şi În nenumărate Întruniri şi manifestaţii populare. La Bucureşti, Craiova,
Turnu-Severin, Ploieşti, Brăila, Caracal, Iaşi şi în alte oraşe, au avut loc mari
Întruniri organizate de „Liga culturală", „Societatea Carpaţi", „Acţiunea
patriotică" şi alte asociaţii similare, În cadrul cărora activau personalităţi po-
litice şi culturale ca Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Constantin Mille, Bar-
bu Ştefănescu-Dela,vrancea, Vasi'1e Lucaciu, Octavian Goga şi mulţi alţii. La
18 septembrie 1915 s-a creat al Bucureşti „Federaţiunea Unionistă", care îşi
punea ca scop înfăptuirea idealului naţioAal.
ln pofida opreliştilor şi persecuţiilor din partea autorităţilor austro-
ungare, românii din Transilvania - inclusiv socialiştii - şi-au exprimat În
nenumărate forme voinţa de a se uni cu fraţii de peste munţi. In ziua de
1O mai 1914, elevii de '1a Şcoafa normală din Blaj au arborat pe turnul ca-
tedralei din oraş tricolorul românesc. Soldaţii transilvăneni din armata austro-
ungară, răniţi În luptele de la Lemberg (Lvov) şi aduşi la Braşov, au trecut
Carpaţii în România. Acelaşi drum l-au urmat numeroşi reprezentanţi ai
românilor transi'lvăneni, cărturari şi preoţi care au venit În ţară cu scopul
de a influenţa decizia cercurilor guvernante. Vorbind, la 16 februarie 1915,
la o Întrunire a Ligii culturale, Vasile Lucaciu, fruntaş al Partidului Naţio
nal Român din Transilvania, spunea, transmiţînd mesajul românilor ardeleni:
34
Const. Dobrogeanu-Gherea, Război sau 11eutralitau, Bucureşti, 1914, p. 68-69.
M. MUŞAT
582
„ ... toţi românii din cele patru unghiuri, una sîntem şi hotărîţi pînă la
moarte a ne lupta pentru înfăptuirea marelui ideal naţional". Tot el arăta
Într-o Întrunire de la Turnu-Severin: „Noi nu voim subjugare, ci voim liber-
tatea; nu voim asuprirea altor ţări şi altor popoare, voim dezrobirea neamu-
lui românesc. Noi nu voim Încă,karea altor teritorii, ce nu ne aparţin, voim
numai asigurarea drepturilor noastre naţionale, de veacuri răpite cu nedreptul".
La 15 manie 1915, s-a ţinut la Bucureşti Congresul românilor ·de peste ho-
tare, care a exprimat limpede voinţa acestora de a se uni cu Ţara, odată su
convingerea că „condiţii prielnice de dezvoltare pentru neamul românesc nu-
mai de la români vor veni".
La jumătatea lunii august 1916, marile operaţii desfăşurate yînă atunci
de cele două coaliţii, se consumaseră fără ca nici una dintre parţi să-şi fi
atins scopurile propuse. ln aceste Împrejurări, puterile Antantei au cerut ul-
timativ României să intre În război, cu scopul - nemărturisit - de a atrage
forţe aidverse şi a uşura situaţi ade pe propriile lor fronturi.
Guvernul român nu s-a grăbit a-şi da consimţămîntul fără stabilizarea
mai exactă a termenilor colaborării cu Antanta. ln această privinţă, guvernul
român a cerut: asigurarea ritmică de către Franţa a aprovizionării cu mu-
niţii pe toată durata războiului (circa 300 tone zilnic trimise prin porturile
ruseşti Arhanghelsk şi Vladivostok); ofensiva română Împetriva Austro-Un-
gariei să fie susţinută de una generală aliată; armata rusă şi asigure spatele
frontului român din Bucovina şi Dobrogea.
Odată acceptate aceste condiţii, se semnează la Bucureşti, la 4/17 august
1916, tratatul de alianţă Între România, Rusia, Franţa, Anglia şi Italia, pre-
cum şi Convenţia mifoară, prin care părţiile semnatare ~şi asumau, printre
altele următoarele obligaţii: România se angaja să mobilizeze toate forţele
sale, cel mai tîrziu la 15/28 august 1916, să intre în război Împotriva Austro-
Ungariei, aqionînd în direcţia generală Budapesta. Comandamentul rus tre-
buia să acţioneze pe Întreg Frontul Oriental şi mai ales În partea nordică a
Moldovei şi în Galiţia, În scopul de a acoperi mobilizarea şi ·concentrarea ar-
matei române. Ceilalţi aliaţi se angajau să preceadă cu opt zile intrarea Ro-
mâniei În război printr-o „ofensivă fermă" a armatelor lor de pe Frontul
Sudic (Saloni·c), pentru a uşura mobilizarea şi concentrarea armatei române.
Rusia mai avea datoria să trimită În Dobrogea două divizii de infanterie şi
una de cavalerie „pentru a coopera cu armata română contra armatei bul-
gare". Aliaţii se mai obligau să procure României muniţie, alte materiale de
război, echipament, medicamente şi subzistenţe În cantităţile cerute de gu-
vernul român.
ln noaptea de 14 spre 15 august 1916, forţele române au trecut la ofen-
sivă pe toată lungimea arcului carpatic, silind trupele austro-ungare să se re-
tragă pe întregul front. În numai cîteva zile armata română a pătruns adînc
în Transilvania, fiind primită cu entuziasm de masele populare, dornice să
se elibereze de sub opresiunea străină. Ele au ieşit în Întîmpinarea ostaşilor
români potrivit tradiţionalului obicei al ospeţiei:, cu pîine şi sare, Întocmai
cum cu trei secole în urmă, locuitorii acestor ţinuturi primiseră pe oştenii eli-
bera1tori ai lui Mihai Viteazul. „Stăm încă uluiţi, nu găsim cuvinte să dăm
Poporul romfr11 - istorie multimile11ară 583
glas bucuriei Înnăbuşite de suferinţele seculare ( ... ). Bine aţi venit!" -

scria În acele zile „Gazeta Transilvaniei".
Salutînd, la rîndul său, populaţia Transilvaniei şi explicînd misiunea
armatei române, comandantul Armatei 2 române, genemlul Alexandru Ave-
rescu, spunea: „Armata românească, păşind pe pămîntul sfînt, pe ieare ră
sună de veacuri graiul neamului nostru obijduit, nu a venit cu gîndul de
duşmănie Împotriva oamenilor de orice lege şi orice neam, rămaşi pe la vetre-
le lor, ci, dimpotrivă, Însufleţită de cele mai frăţeşti sentimente pentru tot
norodul paşnic".
Pentru a face faţă situaţiei, comandamentele Puterilor Centrale au mutat
centrul de greutate al acţiunilor militare pe frontul român, urmărind cotro-
pirea teritoriului nostru bogat În resurse petroliere şi agroalimentare. Nean-
gajate pe nici unul din fronturile principale, În pofida celor stipulate În Con-
venţia militară, Puterile Centrale au realizat o superioritate de forţe zdro-
bitoare pe frontul român. Armata română a 'luptat cu ·dîrzenie şi dăruire, sco-
ţînd din luptă circa 200.000 soldaţi şi ofiţeri ai Puterilor Centrale. Covîr-
şită Însă de forţele adverse, a trebuit •Să se retragă, apărînd pas cu pas pă
mîntul patriei. Capitala şi aproape două treimi din teritoriul ţării au căzut
sub ocupaţia Puterilor Centrale, care totuşi nu şi-au eutut atinge scopul,
de a zdrobi rezistenţa românească. Cu toate eforturile facute trupele lor au
fost oprite de forţele româno-ruse spre sfîrşitul anului 1916, pe linia Car-
paţilor Răsăriteni, cursurile inferioare ale Putnei, Siretului şi Dunării. Recu-
noscînd eşecul, generalul Erich Ludendorff, şeful Marelui Cartier General
german, avea să scrie în amintirile sale: „Noi am respins armata română dar
n-am putut s-o nimicim. A trebuit să lăsăm În Dobrogea şi Muntenia forţe pe
care înainte de intrarea României în război le-am folosit pe Frontul Oriental,
pe Frontul Occidental sau în Macedonia".
Marile puteri ale Antantei îşi atinseseră Însă scopul urmărit: uşurîndu
li-se situaţia pe propriile fronturi, comandamentul Puterilor Centrale trans-
ferase pe frontul român 40 divizii. Dar lipsa lor de loialitate faţă de Ro-
mânia, al cărui dezastru produsese o schimbare a raportului de forţe În fa-
voarea lor, s-a vădit nu numai În neîndeplinirea angajamentelor asumate,
ci şi în intenţia de a nu-i mai recunoaşte ceea ce îi promiseseră - şi chiar
mai rău - de a se Înţelege cu adversarii pe seama împărţirii teritoriului ro-
mânesc. În această privinţă, V. I. Lenin scria, În ianuarie 1917: „încă acum
cîteYa luni s-a conturat o tendinţă a·ccentuată a cel'Curilor imperia'liste domi-
nante din <Jermania spre o alianţă cu Rusia împotriva Angliei. Baza alian-
ţei o va •Constitui, pe cît se vede, Împărţirea Galiţiei ( ... ), a Armeniei şi
poate şi a României! Într-un ziar german s-a şi strecurat o „aluzie" la faptul
că România ar putea fi Împărţită Între Austria, Bulgaria şi Rusia" 35 •
Pe toată durata ocupaţiei Puterilor Centrale, România a suferit pagube
În valoare de aproximativ 31 miliarde lei aur, plus emisiunile de bani de
război, pe care ulterior guvernul român a trebuit să-i retragă.
3
~ V. I. Lenin, Opere complete, voi. 30, Bucureşti, Ed. politică, 1964, p. 245; Vezi şi
„Magazin istoric", anul XII, nr. 5(134)/1978, p. 21-22.
584 M. MUŞAT
In cursul iernii şi pnmaverii anului 1917, cu preţul unor uriaşe sacrificii

ale populaţiei, guvernul şi comandamentul român au procedat la refacerea
armatei În condiţii neasemuit de grele, din cauza lipsei de hrană, de îmbră
căminte, de combustibil şi mai ales, din cauza epidemiei de tifos exantema-
tic, care a făcut ravagii În rîndurile populaţiei civile şi ale unităţilor mili-
tare. Au fost organizate 15 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie şi alte
cîteva brigăzi şi unităţi independente.
Interesate ca România să rămînă În război, guvernele Franţei şi Marii
Britanii au furnizat materialele tehnice cerute de guvernul român. O contri-
buţie la refacerea armatei au adus unităţile industriale subordonate produc-
ţiei de război şi puse În stare de funqionare În teritoriul liber. La această
aeţiune patriotică de mare răspundere, au ·contribuit peste 30.000 lucrători de
toate specialităţile, tehnicieni şi ingineri.
La jumătatea lunii iunie 1917, trupele române reorganizate, constituie În
Armata 1, ·s-au reîntors pe front, ocupînd un sector, pe cursul inferior al Si-
retului. După cum este cunoscut, În lunile iulie şi august acelaşi an, În spa-
ţiul Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, ele au susţinut cu succes unele dintre cele
mai mari şi importante bătălii din primul război mondial. Succesele obţinute
de trupele române în bătăliile din vara anului 1917 au avut un răsunet deo-
sebit În cadrul Antantei, fiind unele din cele mai importante victorii ale aces-
tei coaliţii împotriva Puterilor Centrale. Aceasta evidenţiază semnificaţia şi
importanţa lor În desfăşurarea generală a primului război mondial. Prin ridi-
carea la luptă, prin sacrificiile şi eforturile pe care le-a făcut, ca şi prin
eroismul ostaşilor săi, poporul român a adus o contribuţie Însemnată la În-
frîngerea Puterilor Cen trale~ 6 •
Este subliniat că războiul a zguduit puternic rînduielile vechi ,a•scuţind la
maximum contradiqiile sociale şi naţionale, determinînd intensificarea fără
precedent a luptei popoarelor oprimate de marile imperii multinaţionale pen-
tr11 eliberarea socială şi naţiona:lă. Prăbuşirea ţarimrnlui, În februarie 1917,
şi victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie au răsunat ca un În-
demn înflăcărat la lupta pentru realizarea aspiraţiilor de libertate şi autodeter-
minare ale tuturor popoarelor lumii.
înfrîngerile militare suferite de Puterile Centrale, intensificarea luptelor
de eliberare naţională au reprezentat un puternic factor de accelerare a destră
mării Imperiului austro-ungar, adeverind prezicerea pe care F. Engels o fă
cuse socialistului român Ioan Nădejde încă în ianuarie 1888: „Căderea ţa
rismului, nimicirea acestui coşmar care apasă peste Europa Întrea·gă, iată,
după noi cea dintîi condiţie pentru dezvoltarea naţiilor din mijlocul şi din
răsăritul Europei. Ţarismul căzînd, puterea nelegiuită reprezentată acum prin
Bismarck, lipsită de sprijinul său cel mai puternic, va cădea şi ea; Austria
se va desface în bucăţi, pierzînd singura raţiune de viaţă ce mai are, datoria
d~ a împiedica prin existenţa sa pe ţari de a înghiţi naţiile împrăştiate de
la Carpaţi şi din Balcani . . • Dacă mîine despotismul din Petersburg ar că-
36 Vezi pe larg „Anale de istorie•, anul XXIII, nr. 3/1977, p. 3-12.
dea, po1m11ne n-ar mai fi în Europa nici o Austro-Ungarie" 37 • Iar V. I. Le-

nm, califica, în 1916, monarhia austro-ungară drept „O uniune şubredă a
cîtorva clici de paraziţi sociali", subliniind că „lichidarea Austro-Ungariei nu
reprezintă istoriceşte decît o continuare a destrămării Turciei, fiind, ca şi
aceasta, o necesitate a procesului istoric de dezvoltare"3 8 •
În anul 1918 se intensifică mişcarea popoarelor pentru autodeterminare
naţională şi înlăturarea dominaţiei străine. Un rol important În lupta de eman-
cipare a popoarelor l-au avut şi cele 14 puncte expuse de preşedintele S.U.A.,
Woodrow Wilson, În faţa Senatului, la 8 ianuarie 1918, printre care princi-
piul de dreptate pentru toate popoarele şi naţiunile şi dreptul acestora de a
trăi în condiţii egale de libertate şi siguranţă, indiferent că erau puternice
sau slabe, mici sau mari, ceea ce însemna conformarea implicită a dreptului
naţiunilor la autodeterminare.
Pe aceste principii, iau fiinţă statele naţionale suverane şi independente
ale popoarelor din centrul şi sud-estul Europei; În octombrie s-a creat statul
cehilor şi slovacilor, iar ţinuturile sudice ale lugoslaviei s-au despărţit de
Austro-Ungaria; În noiembrie, Polonia şi-a dobîndit independenţa de stat;
au fost înlăturate monarhiile în Germania şi Austria, proclamîndu-se republici,
iar Ungaria s-a declarat, de asemenea, republică independentă.
ln această mişcare a popoarelor pentru autodeterminare naţională şi în-
lăturarea dominaţiei străine se încadrează şi lupta poporului român. Ea a
avut un caracter larg, burghezo-democratic, antrenînd clasa muncitoare, ţă
rănimea, intelectualitatea, celelalte forţe sociale şi politice.
Aşadar, prăbuşirea Imperiului ţarist şi a Imperiului austro-ungar a consti-
tuit un eveniment epoca'i în istoria universală, care au dat un puternic impuls
evoluţiei progresiste a societăţii. „Apar de aceea, cel puţin stranii - aprecia-
ză tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea făcută la 1 decembrie 1978,
cu prilejul aniversării a şase decenii de la făurirea statului naţional unitar ro-
mân - încercările unor istorici de a pune În discuţie oportunitatea dispariţiei
imperiilor absolutiste şi a formării statelor naţionale independente, de a
susţine aşa-zisul caracter eliberator al imperiilor, de a prezenta politica lor
de dominaţie şi asuprire drept o politică progresistă. A pune sub semnul în-
trebării justeţea sau oportunitatea constituirii unor state naţionale înseamnă,
În esenţă, a face apologia dominaţiei şi asupririi, a nega rolul revoluţionar,
progresist al luptei de eliberare a popoarelor. Aceasta Înseamnă a nesocoti nu
numai principiile socialismului ştiinţific, ci chiar cele mai elementare concepţii
burghezo-democratice".
Principiile de egalitate şi autodeterminare a popoarelor, proclamate de
tînărul stat sovietic, au constituit un imbold În lupta pentru realizarea de
state naţionale. Încă în septembrie 1917, V. I. Lenin, în lucrarea Sarcinile pro-
letariatului în revoluţia noastră, arăta: „ln chestiunea naţională, partidul
proletar trebuie să susţină mai Întîi proclamarea şi înfăptuirea imediată a
libertăţii depline de despărţire de Rusia pentru toate naţiunile şi popoarele
37
Presa muncitorească ~i socialistă din România, voi. (1865-1900), partea I
(1865-1889), Editura politică, Bucureşti, 1964, p. 188-190.
38
V. I. Lenin, Opere complete, voi. 30, Editura politică, Bucureşti, 1964, p. 8.
M. MUŞAT
586
asuprite de ţari•sm, înglobate cu forţa sau ţinute cu forţa în graniţele statului,

adică anexate"J9,
Salutînd scopurile nobile ale revoluţionarilor ruşi, socialiştii români din
Transilvania se pronunţau astfel în paginile ziarului „Adevărul": „Voi ce-
reţi ca nici o naţiune să nu ţină În asuprire pe alta, nici un neam să nu fie
subjugat şi fiecare popor singur să aibă dreptul de a se conduce. Nici o ţară
să nu răpească pămînt străin şi nici o ţară să nu ceară haraciu - despăgu
bire de război - de la alta. ( ... ) Scopurile astea toate ale voastre, care sînt
şi ale tuturor socialiştilor din lume, sînt atît de măreţe şi atît de sfinte, încît
vor trebui să ducă la izbîndă" 40 • În acelaşi spirit - de îmbinare a ţelurilor
sociale cu cele de eliberare naţională - se exprima şi ziarul „Mişcarea" din
Iaşi, care scria, la 6 decembrie 1917, „revoluţia rusă nu trebuie privită nu-
mai prin efectele ei imediate asupra noastră, ci şi prin influenţa ce poate ea
să aibă asupra intereselor mari şi permanente ale neamului şi statului nostru,
interese pentru care am pornit la •luptă". La rîndul lui, scriitorul George Ra-
netti scria în editorialul ziarului „România", la 4 ianuarie 1918, referindu-
se la perspectiva desăvîrşirii unităţii naţionale a poporului român, ca urmare
alirmari1 pnnc1p1ului autodeterminâri1 de către revoluţia victorioasă din
octombrie: „Evenimentele ce se desfăşoară În Rusia ar trebui să convingă şi
pe cei mai pesimişti dintre noi că niciodată izbîndirea idealului naţional ro-
mânesc n-a fost mai aproape".
Triumful Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a dat popoarelor de
la periferiile Rusiei posibilitatea să-şi aleagă singure calea de urmat. In acest
context de evenimente şi idei, Republica Democratică Moldovenească înde-
pendentă s-a unit, la 27 martie, cu România" 41 •
Vestea victoriei revoluţiei din Rusia a trezit speranţe şi a impulsionat
lupta pentru eliberarea naţională şi În Austro-Ungaria. Marile manifestaţii
şi demonstraţii organizate în tot cursul anului 1918 În teritoriile româneşti,
participarea de masă la acţiunile iniţiate de asociaţiile şi societăţile culturale
din aceste teritorii exprimau elocvent aspiraţiile de libertate.
l n octombrie 1918, în Transilvania s-a constituit Consiliul Naţional Ro-
mân Central format din şase membri ai Partidului Naţional Român şi şase
reprezentanţi ai Partidului Social-Democrat. Pe Întreg teritoriul Transilvaniei
s-au format con9ilii naţionale şi gărzi naţionale regionale şi loca'le, ca organe
ale mişcării burghezo-democratice.
Constituirea Consiliului Naţional, imediat după dezlănţuirea revoluţiei
burghezo-democratice, cu larg caracter popular, a dat un nou impuls luptei
pentru eliberarea Transilvaniei şi unirea ei cu ţara. Socialiştii transilvăneni
arătau în ziarul „Adevărul" că „Revoluţia a creat pentru toate naţiunile din
ţară putinţa ca singure să-şi hotărască soarta, singure să decidă asupra viito-
rului lor şi singure să-şi croiască cadrele de stat în care vor dori să trăiască
În viitor .... Consiliul Naţional Român este chemat acum a merge cu un
39 V. I. Lenin, Opere complete, voi. 31, p. 169, E.P.L.P„ Bucureşti. 1958, p. 465.
40 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1916-1921, Editura poli
tică, Bucureşti, 1966, p. 70.
41 Vezi „Anale de istorie", anul XXI, nr. 6/1977, p. 48-50.
pas mai departe şi a declara În mod clar şi lămurit că voim ca Întreg popo-
rul român din Ungaria, Transilvania şi Banat să fie Întrebat prin referen-
dum, printr-o votare obştească, În ce cadre de stat voieşte să trăiască În
.. ((
vntor .
La 12 octombrie a avut loc la Oradea o nouă şedinţă a Comitetului Exe-
cutiv al Partidului Naţional Român În cadrul căreia s-a elaborat textul unei
Declaraţii de principii, afirmîndu-se hotărîrea •poporului român de a se auto-
determina. Declaraţia de autodeterminare a Transilvaniei, citită de Al. Vaida
Voevod în Parlamentul de la Budapesta, a reprezentat un nou act istoric fun-
damental pentru naţiunea - română, pentru desăvîrşirea unităţii sale politice
şi de stat. Pe baza ei şi în numele principiilor cuprinse În ea s-au desfăşurat
toate aqiunile naţiunii române din Austro-Ungaria, în perioada următoare 42 .
Cei mai de seamă reprezentanţi ai vieţii culturale şi obşteşti ungare,
printre care Ady Endre, Bartok Bela, Bolony Gyorgy, Kodaly Zoltan, Var-
ga Jeno, declarau Într-un manifest difuzat la 3 noiembrie 1918: „Faţă de na-
ţiunile surori nu avem nici o pretenţie. Şi noi ne considerăm o naţiune reîn-
noită, o forţă acum eliberată, ca şi acei fraţi care se ridică fericiţi la o via-
ţă proaspătă pe ruinele monarhiei. Ne trezim uşuraţi la conştiinţa faptului că
nu mai sîntem forţaţi să fim stîlpii asupririi. Să trăim unul lîngă altul în
pace ca naţiuni libere cu alte naţiuni libere". La rîndul său, prefectul maghiar
al judeţului Arad, doctor Varjassy Lajos recunoştea: „Eu gasesc cît se poate
de natural ca UI'I popor plin de demnitate să nu mai vrea să tolereze robia -
cum nici noi (ungurii - n.n.) nu amwlerat...10 faţă de Austria" 43 •
Către sfîrşitul anului 1918, lupta pentru formarea statului naţional român
unitar intra În etapa finală; destrămarea Monarhiei austro-ungare a accele-
rat lupta pentru unirea Ţării de sus a Moldovei (Bucovina) cu România.
Atît mişcarea revoluţionar-democratică cît şi mişcarea pentru unitate naţio
nală au aqionat în acelaşi sens44.
Pentru ziua de 15/28 noiembrie 1918 a fost convocat un Congres care
a dezbătut hotărîrea de unire cu România, fiind adoptată în unanimitate de
voturi. Actu'l unirii acestor pfaiuri cu România a fost sailutat cu entuziasm pe
Întreg teritoriul ţarii prin nwneroase manifestaţii, telegrame, scri·sori, prin
presă şi recunoscut pe plan internaţional4 5 . Astfel, Ţara de sus, care păstrează
osemintele lui Ştefan cel Mare şi ale altor voievozi români, locuită dintot-
deauna de români alături de care în timpul stăpînirii străine se aşezaseră şi
alte naţionalităţi, îşi ocupa, după 144 de ani, locul cuvenit În fruntariile pa-
triei mume.
1n acest sens românii din Transilvania pregăteau adunarea de la Alba
Iulia. În manifestul lansat la 7 /20 noiembrie 1918 se arăta că „mersul irezis-
tibil al civilizaţiei omeneşti a scos şi neamul nostru românesc din Întunericul
robiei la lumina conştiinţei de sine ... Vrem să trăim alături de celelalte na-
ţiuni ale lumii, liberi şi independenţi"46.
42 Desăt1îrşirea u11ificăriistatului naţional român, Bucureşti, 1968, p. 368.

43
Ziarele „Adevărul" din 10 noiembrie 1918 şi „Arady Kozlony", din 21 noiem-
brie 1918.
44
,,Glasul Bu.covinei", anul I, nr. 1 din 22 octombrie 1918.
45
„Românul", an. VII, nr. 11 din 8/21 noiembrie 1918.
588 M. MUŞAT
În editorialul La Alba Iulia, ziarul „Adevărul" scria: „se vor întruni

toţi reprezentanţii neamului românesc - şi prin cuvîntul lor vor arăta lumii
Întregi voinţa Întregului neam. Se va arăta În primul rînd că naţiunea ro-
mână, care veacuri de-a rîndul a suportat jugul robiei naţionale, voieşte acum
să devină cu desăvîrşire liberă şi să se contopească Într-un singur stat naţional.
Românii din Transilvania şi din Ungaria, fără deosebire de clasă, voiesc să se
unească cu fraţii lor de peste munţi - Prin aceasta, se va înfăptui, în fine,
ceea ce Înainte cu trei sute de ani a fost zădărnicit prin uneltirile barbare
ale unor tirani" ~1.
Adunările pentru alegerile deputaţilor În Marele Sfat, la care au parti-
cipat ţărani, muncitori, meseriaşi, intelectuali, femei şi bărbaţi, vîrstnici şi
tineri, au afirmat solidarita•tea tuturor românilor în jurul celei mai mari pro-
bleme din isroria poporului, voinţa lor nestrămutată, de unire. Din cele mai
depărtate regiuni s-au îndreptat spre Alba Iulia zeci de mii de români, unii
pornind la drum aproape imediat ce a fost comunicată data şi locul Adu-
nării, toţi cîntînd „Deşteaptă-te române" şi purtînd steaguri tricolore. „N-a-
vem nevoie să ne-o spunem unul altuia - scria În acele zile militantul socia-
list Ilie Cristea, În ziarul „Glasul Ardealului" - e destul să ne privim În
ochi pentru ca să ne convingem că ceasul a sosit. Cuvîntul, păstrat pînă acum
în cutele cele mai adînci ale sufletului, se va rosti unanim, măreţ şi nestră
mutat. Unirea noastră va fi indiscutabilă" 4 ~.
Alba-Iulia - locul de convocare a adunării - era pe deplin indicat
pentru desfăşurarea Marelui Sfat Naţional; era un vechi centru al Daciei,
centrul celei dintîi uniri politice a românilor sub Mihai Viteazul, locul mar-
tiriului lui Horia şi Cloşca, locul Întemniţării lui Avram Iancu; era oraşul
cu numeroase şi adînci semnificaţii în istoria poporului român.
Cele zece zile în ·care s-au făcut pregătirile pentru Adunarea de la Alba
Iulia au f~t cele mai entuziaste, mai înfrigurnte şi mai emoţionante din isto-
ria românilor din Transilvania, a Întregului popor român, care aştepta ultimul
act al desă vîrşirii unităţii sale statal-naţionale.
La 1 decerp.brie 1918 s-au Întrunit la Alba-Iulia, pe Cîmpul lui Horia,
peste 100.000 de ţărani, muncitori, inte!ectuali, meseriaşi Yeniţi să consfin-
ţească actul legic, obiectiv şi progresist de încheiere a procesului de formare
a statului naţional român unitar. La adunare erau prezenţi 1228 de delegaţi,
aleşi prin vot de cercurile electorale sau de organizaţiile politice şi de institu-
ţiile din Transilvania. Au fost prezenţi 150 de delegaţi ai social-democraţiei
române, reprezentînd aproape 70.000 de muncitori organizaţi, atît români
cît şi de altă naţionalitate.
Adunarea de la 1 decembrie 1918 a aprobat istorica „Declaraţie de la
Alba-Iulia", document memorabil al unirii, la care şi-au adus contribuţia toa-
te forţele politice şi sociale române din Transilvania. În Declaraţie se arăta:
„Veacuri de-a rîndul poporul românesc adevăratul şi legitimul proprietar al
pămîntului ce fusese odată Dacia, a fost socotit străin şi sclav pe pămîntul său
46 „Adevărul", an. XIV, nr. 46 din 171 30 noiembrie 1918.

47 St. Pascu, op. cit„ p. 365.
'~ „Glasul ArdeaAului" din 17/30 noiembrie 1918.
strămoşesc ... Bucăţirea trupului românesc a fost act de barbarie. Distrusă

barbaria, unirea tuturor românilor într-un smgur stat este ce amai firească
pretenţiune a civilizaţiei"~9.
Atmosfera acelor clipe de neuitat era astfel redată de poetul socialist
Emil Isac, Într-un interviu acordat la 3 decembrie 1918 ziarului maghi~r
Kolossvari Hirlap: „Începe apoi actul oficial. Are cuvîntul Goldiş, care ci-
teşte .de pe hîrtie ceea ce este scris În inimi". Nu voi relata ceea ce spunea
Goldiş, căci fiecare cuvînt al lui reprezintă o bucăţică de timp. Şi cînd
răsună cuvîntul care este singura dorinţă a naţiunii noastre române - Uni-
rea - se revarsă singura dorinţă, din mii de guri cuvintele bucuriei: românii
s-au unit. Un lanţ s-a sudat Între inimi. El nu poate fi sfărîmat. Ceea ce a
urmat mi se pare un vis. Stafetele care duc ştirea. Răsună trîmbiţele orches-
trelor, este difuzat imnul român şi masa porneşte acuma În joc. Unirea s-a
înfăptuit. Un popor s-a eliberat".
Unirea, înfăptuită de masele populare, de forţele naţional-revoluţio
nare, prin actele plebiscitare de la 27 martie, 28 noiembrie şi 1 decembrie
1918, a constituit Încununarea victorioasă a luptei seculare duse de cele mai
înaintate forţe ale poporului român, de cărturarii şi marii gînditori ai nea-
mului, de Întregul popor. În februarie 1919, referindu-se la actul just al de-
săvirşirii unităţii statului naţional, în declaraţia Comitetului executiv al Par-
tidului socialist şi al Comisiei generale a sindicatelor din România se arăta:
„Provinciile româneşti subjugate de alte naţiuni nu puteau să rămînă În afară
de aceste prefaceri. Locuite În marea lor majoritate de populaţiune româ-
nească, apăsată de secole de dominaţiunea străină, Împiedicate astfel în dez-
voltarea lor economică, politică şi culturală, aceste provincii s-au emancipat
de sub aceste dominaţiuni, devenind libere. Prin dreptul de autodeterminare
a naţiunilor, principiu recunoscut de Întregul socialism internaţional, românii
din teritoriile subjugate şi-au manifestat prin hotărîrile adunărilor lor naţio
nale voinţa de a se uni cu România pe baza revoluţiunilor votate. Ca socia-
lişti români internaţionalişti, salutăm cu bucurie dezrobirea naţională a po-
porului român din provinciile subjugate pînă acum şi respectăm legămintele
de unire hotărîte . . . România nouă de astăzi trebuie să devină România
socialistă de mîine"50.
ln ianuarie 1919, oamenii muncii de naţionalitate germană din Transil-
vania, Întruniţi la Mediaş, au hotărît În unanimitate recunoaşterea unirii
Transilvaniei cu România. Printr-un manifest s-a adus la cunoştinţă hotă
rîrea populaţiei săseşti de unire cu România trimiţîndu-se „poporului român
salutul frăţesc cu urările cordiale la îndeplinirea idealurilor sale naţionale".
Aceeaşi atitudine au adoptat şi şvabii din Banat, care, Întruniţi în congresul
de la Timişoara, din august 1919, şi-au exprimat dorinţa unirii lor cu Ro-
mânia, considerînd că „hotărîrea de la Alba Iuli aeste o chezăşie pentru
dezvoltarea etnică şi culturală". ln ianuarie 1919, populaţia evreiască din
49 Marea Adunare Naţională fotrunită la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918.

Acte şi documente, voi. I, p. 14-18.
50 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România. 1916-1921, Bucureşti,
Ed. Politică, 1966, p. 166-167.
M. MUŞAT
590
Transilvania a aderat şi ea la hotărî rea de unire a Transilvaniei cu România

şi făurirea statului naţional unitar român 51 •
Istoria demonstrează că formarea statului naţional unitar nu a fost re-
zultatul unui eveniment de conjunctură, nici al înţelegerilor din spatele
uşilor capitonate ale diplomaţiei europene sau un dar al unor mari puteri
la masa tratativelor - cum eronat şi tendenţios afirmă unii istorici şi poli-
wlogi din străinătate. Istoricii şi poilitologii serioşi, care îşi respectă profesia,
ştiu că ea a fost actul energic de voinţă al Întregii naţiuni române. Cît pri-
veşte „darul" marilor puteri, dacă este să vorbim de vreun dar, n-am putea
recunoaşte decît pe acela al suferinţelor şi jignirilor, al sărăciei pricinuite
poporului român prin jafurile de proporţii practicate de marile puteri, care
n-au lăsat să le scape conjuncturile favorabile politicii lor expansioniste în
vatra etnică a românilor.
Relevînd împrejurările istorice ale desă vîrşirii acestui proces, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu arăta că „Alcătuirea statului românesc naţional unitar nu
este deci un dar, rezultatul unor conferinţe internaţionale, ci rodul luptei
neobosite duse de cele mai înaintate forţe ale societăţii, de masele largi popu-
lare pentru unire, produsul legic al dezvoltării istorice, sociale şi naţionale a
poporului român"52.
Desăvîrşirea unităţii naţional-stata.le a României demonstrează, că tăria
argumentului istoric, că acest eveniment a fost rezultatu'! firesc al unui proces
pentru Împlinirea căruia poporul român a dus o luptă milenară, iar nu o
consecinţă a conjuncturii externe sau a unor Înţelegeri intervenite la masa
tratativelor. Tratatele de pace de la Saint Germain (1919), Trianon şi Paris
( 1920) au consfinţit pe plan internaţional o situaţie de fapt creată de lupta
maselor populare. Unirea, al cărui proces s-a Încheiat la Alba Iulia, la 1 de-
cembrie 1918, a Însemnat înfăptuirea firească a năzuinţei seculare a poporu-
lui nostru, a visului pentru care au luptat şi s-au jertfit nenumărate gene-
raţii de Înaintaşi, Împlinirea unei necesitaţi obiective a însăşi dezvoltării
istorice. Actele energice înfăptuite de naţiunea română la 1859, 1877 şi 1918
au dus la realizarea unităţii de stat, au ·creat condiţii favorabile pentru o dez-
voltare independentă, pentru progresul general al societătii. contribuind la
consolidarea şi lărgirea pieţei interne, la concentrarea economică şi spirituală
ale poporului romiin. În acelaşi timp, ele au deschis perspectiva dezvoltării
mai rapide a forţelor de produqie ale ţării şi pentru intensificarea activităţii
forţelor sociale progresiste, a mişcării muncitoreşti revoluţionare. Aşa cum
sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „formarea statului naţional unitar mar-
chează Întrarea României Într-un stadiu nou al evoluţiei sale economico-
sociale, caracterizat prin creşterea rapidă a forţelor de produqie şi accele-
rarea dezvoltării capitaliste"53.
51Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Viaţa politică în România - 1918-1921, Bucureşti,

Ed. politică,
1976, p. 308-309.
52 Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate, Bucureşti, Ed. politică, 1977, p. 42.
53 Ibidem.
După cum este cunoscut, În componenţa statului naţional român unitar

a intrat ~i populaţie de alte naţionalităţi, fără a modifica Însă caracterul
unitar al României, fapt pe deplin confirmat şi de evoluţia sa demografică.
Conform recensămîntului din 1930, structura etnică a României, care număra
la acea dată 18.057.074 locuitori era următoarea: români - 73,0o/0 ; un-
guri - 7,10/o; evrei - 4,010/o; germani - 4,00/0 ; ucraineni - 3,20/o; bul-
gari - 2,00/o; găguzi - 1,40/o; turci, tătari - 1,10/o; polonezi - 0,30/o;
sîrbo-croaţi - 0,30;0; greci - 0,10;0. Naţionalităţile conlocuitoare reprezen-
tau deci 270/o din totalul locuitorilor ţării, această populaţie fiind aşezată,
În majoritatea ei, În teritoriile româneşti care s-au aflat vreme îndelungată
sub stăpînire străină.
Făurirea unităţii statului român unitar după mai bine de 18 secole de
luptă - cea mai mare înfăptuire naţională a poporului român - a avut
consecinţe din cele mai profunde În viaţa societăţii româneşti; ea a realizat
cadrul naţional şi social-economic care a permis creşterea mai rapidă a for-
ţelor de producţie, precum şi a forţelor progresiste ale societăţii, în frunte
cu mişcarea muncitorească revoluţionară. dezvoltarea luptei lor pentru pro-
gresul multilateral al României. Salutînd unirea, mişcarea revoluţionară a
subliniia t legitaitea ei. Partidul Socialist şi Comisia generală provizorie a sin-
dicatelor au adresat prin ziarul „Socialismul" din 17 februarie - 2 martie
1919, un apel tuturor forţelor proletare şi socialiste din teritoriile reunite
„pentru unificarea lor, formînd un singur bloc socialist, un singur partid
proletar care să ducă Înainte lupta clasei muncitoare din noua Românie ... ".
Avînd la bază concepţia materialismului dialectic şi istoric, partidul socia-
list adoptă principii organizatorice şi politice mai ferme şi se unifică pe plan
naţional, la marele congres din mai 1921. Pentru a marca atît continuitatea
cît şi saltul calitativ pe care îl făcea, primul partid politic unificat la scara
ţării Întregite şi-a luat denumirea de Partidul Socialist-Comunist din Ro-
" .
mania.
În primii ani după unire au fost adoptate însemnate reforme cu caracter
burghezo-democratic, cum au fost: votul universal, direct, egal şi secret, re·
forma agrară, care a expropriat peste 6 milioane de hectare, reforma admi-
nistrativă ş.a. ln 1923 a fost adoptată o nouă Constituţie care proclama
caracterul unitar al statului român independent şi suveran, egalitatea tuturor
cetăţenilor În faţa legilor, fără deosebire de naţionalitate.
în deceniile care au urmat a avut loc o accentuată dezvoltare a in-
dustriei, a bazei tehnico-materiale a 'societăţii, a activităţii politice, culturale
şi artistice. S-a dezvoltat În mod deosebit mişcarea muncitorească revoluţio
nară, forţele progresiste s-au afirmat tot mai viguros pe arena vieţii politice
a ţării. Unirea a deschis calea unităţii dintre muncitori, ţărani, intelectuali,
dintre toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate, care doreau ca Ro-
mânia să se dezvolte în cadrul statului unitar, pe o cale democratică, ca
problemele sociale să fie rezolvate în folosul maselor populare.
Actul unirii nu a îndeplinit Însă toate aşteptările maselor largi populare
care luptau pentru noi condiţii de viaţă. „Aşteptările ma,selOT moocitO'CM'e
- spunea secretarul general al partidului, tovaraşul Nicolae Ceauşescu -
M. MUŞAT
592
n-au putut fi realizate, ca de altfel şi în alte ţări, datorită faptului că cer-

curile conducătoare, clasele dominante, care În anumite Împrejurări au jucat
un rol Î:storic în dezvoltarea 1socială, au avut .tirnitele lor şi în nici un caz nu
concepeau ca puterea să fie predată poporului". La aceasta trebuie avut în
vedere şi faptul că o mare parte din avuţia poporului se afla În mîinile
monopolurilor străine, ceea ce ştirbea Într-un anumit grad independenţa na-
ţională.
Continuator direct al partidului creat În 1893, a celor mai bune tradiţii
ale mişcării muncitoreşti şi socialiste din România, partidul comunist este,
în noile condiţii istorice, exponentul fidel al intereselor clasei muncitoare, ale
Întregului popor român. Minunate pagini de eroism s-a Înscris sub condu-
cerea Partidului Comunist Român în timpul luptelor revoluţionare Împo-
triva exploatării capitaliste, a monopolurilor străine, pentru independenţa,
suveranitatea şi integritatea patriei.
Insurecţia naţională armată, antifascistă şi antiimperialistă din august
1944, act energic iniţiat de Partidul Comunist Român, organizat şi condus
În colaborare cu alte forţe antihitleriste, expresie a voinţei poporului, a mar-
cat eliberarea ţării de sub dominaţia fascistă, a inaugurat o nouă epocă În
dezvoltarea României, epoca Împlinirii idealurilor de dreptate socială şi na-
ţională, pentru care au luptat nenumărate generaţii de înaintaşi, a consoli-
dării independenţei şi suveranităţii naţionale a României, a dreptului sacru
al poporului român de a fi stăpîn în propria ţară.
Orînduirea socialistă a soluţionat problemele fundamentale ale societăţii
româneşti în interesul Întregului popor. Ea a lichidat înapoierea economică
moştenită de la orînduirea burgheză, făurind o industrie naţională puternică
şi modernă, ca bază trainică a progresului multilateral al ţă·rii, a bunăstării
maselor, a consolidării independenţei şi suveranităţii naţionale. înfăptuirea
principiilor democraţiei socialiste în Întreaga organizare socială asigură par-
ticiparea poporului la conducerea economiei, a treburilor de stat şi obşteşti,
la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a ţării.
Societatea 1socialistă asigură continua înflorire multi1l1arerală a persona
lităţii umane, afirmarea plenară a oamenilor muncii, manifestarea lor liberă,
În condiţiile Împletirii armonioase a intereselor personale cu interesele Întregii
colectivităţi.
O realizare de Însemnătate istorică a politicii partidului şi statului, a
secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este soluţionarea pro-
blemei naţionale În ţara noastră pe baza unei concepţii clare, profund ştiin
ţifice, umanist-revoluţionară şi printr-un ansamblu de măsuri politice, econo-
mice, sociale, realizîndu-se deplina egalitate în drepturi a tuturor oamenilor
muncii, fără deosebire de naţionalitate. Poporul român de aproape 22 de
milioane, În rîndul căruia muncesc laolaltă peste 1.700.000 de maghiari şi
secui, cca. 350.000 de gennani, saşi şi şvabi, peste 34.000 de sîrbi, aproape
26.000 de evrei, precum şi alte naţionalităţi, reprezentînd aproape 120/o din
totalul populaţiei, îşi consacră forţele şi capacităţile pentru înfăptuirea pro-
gramului Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multi-
lateral dezvoltate şi Înaintare a României spre comunism.
Trăgînd învăţăminte din lupta sa îndelungată şi grea pentru unitate

naţională şi independenţă
de stat, poporul român, aqionează consecvent
pentru dezvoltarea prieteniei şi colaborării cu toate ţările socialiste, cu ţările
în curs de dezvoltare, cu ţările nealiniate, cu toate statele lumii, fără deose-
bire de orînduirea socială, militează cu fermitate pentru securitate şi cola-
borare în Europa, pentru dezarmare şi, în primul rînd, dezarmarea nucleară,
pentru lichidarea subdezvoltării şi realizarea unei noi ordini economice inter-
naţionale pentru afirmarea principiilor noi de relaţii Între state, pentru edifi-
carea unei lumi mai bune şi mai drepte pe planeta noastră.
Întreaga politică internă a ţării noastre poartă amprenta puternicei per-
sonalităţi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului,
preşedinte'.e R. S. România, al cărui rol determinant, esenţia'l, 1n elaborarea
obiectivelor dezvoltării noastre economico-sociale asigură organizarea şi con-
ducerea ştiinţifică a Întregii activităţi de aplicare În viaţă a programului de
făurire a s_ocietăţii socialiste multilateral dezvoltate şi Înaintarea României
spre comumsm.
Istoria umanităţii demonstrează că, în toate orînduirile, imperiile se des-
fac sub loviturile popoarelor care vor sa trăiască libere şi independente şi
ştiu să-şi impună voinţa.
în ceea ce ne priveşte pe noi, românii, care au cunoscut În decursul
istoriei noastre consecinţele nefaste ale dominaţiei străine şi preţul greu al
dobîndirii unităţii şi libertăţii, am rămas credincioşi pămîntului nostru stră
vechi, străvechilor idealuri ale unirii şi libertăţii. O dovedeşte aceasta politica
internă şi externă a partidului şi statului, munca rodnică a harnicului nostru
popor.
MIRCEA MUŞAT
LE PEUPLE ROUMAIN - HISTOIRE MILLENAIRE
c
(R sume)
1.'auieur envisage Ies plus importantes etapes, Ies moments fondamenta;les de l'histoire
du pcuple Roumain depuis l'aparitions des Dacs dans l'espace ca.rpatho-dannubien jll5qu-a
l'accomplissemenr du proces de realisation de l'etat national romain en 1918. II y sont
envisagecs sur la base des plus recentes investigations archeologique, et sur Ies plus nouveaux
documents archivistiques, des etapes fondamentales comme: l'apparition de ,['eta,t dac unitair et
independant, le proces de la romanisation et Ies importants consequences pour toutte l'ulte-
rieure histoire des Roumains, la resistence opposee aux migrations, la formation concomitante
des premiere~ cnezate et voivodate, le rol des Principautes Roumains devant l'invasion
turque vers le centre et le ouest de !'Europe pendant Ies XIVe-XVe sii:cles. II est souligne
le rol de grande importance de la rl:gne de Michel le Brave, symbol de !'unite roumaine. On
souligne aussi l'importance de Şcoala Ardeleană dans la lune pour Ies droits des Roumains
de Transylvanie et l'echo de cette lucre. Un inthet particulicr est reserve aux revolutions
nationailes de 1821 et 1848 qui ont constitue le piedestal sur lequel s'est realisee l'Union des
Principautes Roumaines en J 859 et puis l'acquisition de l'independance du pays en 1877.
Le moment culminant de la lutte du peuple Roumain est ateind dans cet article par
l'an 1918 quand Ies Roumains de touttes Ies teritoires se sont unis dans une unique patrie
sur Ies principes Ies plus democrates et progresistes, en formant la Roumanie, une Roumanie
nouvel\e, qui aujourd'hui est en plein proces de transformation sur de bases sociailistes.
RAPORT DESPRE ACTIVITATEA MUZEULUI DE ISTORIE
ŞI ARTA DIN ZALAU PE ANUL 1978
Meleagurile Sălajului, bătrînă vatră a unui trecut glorios, martore ale

vieţii şi înfăptuirilor strămoşilor noştri daci şi romani, bogate În nepieri-
toarele tradiţii de luptă socială şi naţională a poporului român, martore ale
triumfului lui Mihai Viteazul, ale dramaticei răscoale antifeudale conduse
de Horea, Cloşca şi Crişan, ale revoluţiei de la 1848, şi ale actului unirii
de la 1918, trăiesc astăzi din plin, alături de ţara Întreagă, noua lor istorie
- istoria muncii eliberate de exploatare, a cugetului descătuşat şi avîntat
spre creaţia materială şi spirituală, a ataşamentului profund faţă de idealul
măreţ al construirii socialismului şi comunismului În patria noastră.
Locurile istorice ale judeţului nostru, cunosc în anii socialismului pre-
ţuirea ce li se cuvine, devenind adevărate lăcaşuri ale luminării poporului,
ale dragostei faţă de partid, ale iubirii de patrie, ale devotamentului nepre-
cupeţit pentru idealurile luminoase visate de străbuni şi transformate azi În
realitate.
„Cunoscînd istoria glorioasă a poporului nostru - spunea tovarăşul
Nicolae Ceauşescu - luptele şi sacrificiile înaintaşilor noştri, strădaniile lor
În perfeqionarea creaţiilor lor materiale şi spirituale, cunoscînd mai profund
cuceririle prezentului, să facem totul pentru a le dezvolta, pentru a făuri
istoria nouă a patriei noastre, istoria socialismului şi comunismului".
înscriindu-se cu certitudine pe coordonatele majore ale actelor de cul-
tură contemporană, activitatea muzeografilor zălăuani dovedeşte preocuparea
lor de a aprofunda şi prezenta cele mai importante şi semnificative momente
din trecutul glorios al meleagurilor sălăjene, aducîndu-se astfel noi şi inte-
resar.1te contribuţii la cunoaşterea milenarei istorii a patriei noastre.
Cercetarea istorică din acest an s-a axat, în primul rînd, pe descoperirea
şi valorificarea vestigiilor arheologice care să îmbogăţească documentar as-
pecte mai puţin cunoscute din istoria acestui colţ de ţară.
Prin săpăturile arheologice, efectuate în continuare, la complexul arheo-
logic Porolissum (Moigrad), centru strategic militar şi economic din nord-
vestul Daciei romane, la castrul de pe „Pomet" au fost identificate şi dez-
velite poarta de pe latura de nord-vest, poarta de pe latura de sud-est, o
parte din clădirea comandamentului, a fost urmărit traseul zidului de in-
cintă pe laturile de nord-vest şi est-sud pînă la porţi. De asemene;f a fost
cercetat şi dezvelit În parte drumul de intrare În oraş pe traseul lui spre
castrul de pe „Pomet".
Materialul arheologic descoperit constă mai ales din ceramică, material
de construcţie (cărămizi, ţigle, olane), vase ceramice de import; s-au găsit de
V. LUCĂCEL
596
asemenea numeroase piese din fier, mai ales piese servind la construqii,
piese din bronz (fibule, aplici, etc.), materiale din piatră (fragmente de in-
scripţii, monumente), unelte, resturi osteologice, arme şi monete.
Observaţiile din această campanie au adus date importante în legătură
cu datarea castrului, sistemul de construqie şi arhitectura lui.
Colectivul de cercetare a fost format din Eugen Chirilă (responsabil)
şi Nicolae Gudea de la Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca,
Vasile Lucăcel şi Alexandru Matei de la Muzeul de istorie şi artă din Zalău.
În vederea păstrării pentru generaţiile viitoare a vestigiilor scoase la
lumină aici la Porc)lissum, s-au efectuat lucrări de conservare şi restaurare
la două din obiectivele arheologice: templul lui Liber Pater şi o construcţie
din apropierea acestuia, situate pe terasa sanctuarelor.
S-au continuat cercetările la aşezarea dacică de epocă romană de la
Panic (corn. Hereclean) privind romanizarea dacilor liberi din afara grani-
ţelor provinciei. în campania din acest an s-a urmărit stabilirea cronologiei
interne, stratigrafia aşezării, urmărindu-se delimitarea suprafeţei locuite, sur-
prinse în campania din 1977 (cercetător Alexandru Matei).
In contextul cercetărilor privind civilizaţia dacică pe teritoriul Sălajului,
s-au Început cercetările pe dealul „Măgura" din Şimleu Silvaniei. ln aşezare
s-a surprins un singur nivel de locuire care, după materialul ,ceramic descoperit,
se datează în sec. 1 î.e.n. - I e.n., în acelaşi loc fiind identificate şi patru
morminte dacice de incineraţie. (cercetător Alexandru Matei).
Aşezarea prefeudală de la Nuşfalău a constituit un nou punct de cer-
cetare arheologică de pe raza judeţului. In această campanie s-a efectuat un
sondaj de verificare a zonei printr-o secţiune şi o casetă din care au apărut
fragmente ceramice datate în sec. VIII-IX şi o vatră de cuptor (cercetător
Alexandru Matei).
ln urma perieghezelor efectuate s-a descoperit la limita dintre satele
Cuceu-Popeni urmele unei aşezări. Făcîndu-se o secţiune de verificare, ma-
terialul ceramic descoperit datează această aşezare în sec. VII-VIII (cerce-
tător Alexandru Matei).
Cercetarea şi studierea patrimoniului muzeal cît şi a patrimoniului aflat
la deţinătorii din cuprinsul judeţului, precum şi a bibliografiei de speciali-
tate a avut ca rezultat elaborarea unor repertorii şi cataloage din care amin-
tim: Repertoriul topoarelor de aramă descoperite pe teritoriul Sălajului (Eva
Lak6), Repertoriul descoperirilor dacice din judeţul Sălaj (Alexandru Matei),
Cartea veche românească din Sălaj, sec. XVII-XVIII (Ana Cînda), Icoane
pe sticlă de la sfîrşitul secolului al XVIII-iea şi începutul secolului al XIX-iea
în bisericile sălăl' ene (Cornel Grad), Repertoriul lucrărilor de artă plastică
aflate În colecţii e instituţiilor din Zalău (Maria Badiu) şi Repertoriul rezer-
vaţiilor naturale şi a monumentelor naturii din Sălaj (Doina Raus).
Datorită activităţii complexe de cercetare, mai ales în domeniul arheo-
logiei, dar şi în domeniul Îistoriei, etnografiei şi artei patrimoniul muzeului
a crescut. ln cursul anului 1978 au intrat în ·colecţiile noastre 3.458 piese,
astfel - că la sfîrşitul acestui an patrimoniul muzeului din Zalău numără
41.261 piese la cele trei secţii ale sale.
Report despre activitatea muzeului 597
Pentru a se asigura o mai bună valorificare a colecţiilor muzeale, pentru

a se marca anumite evenimente din istoria patriei noastre şi mai ales pentru
a se răspunde unor necesităţi de instruire şi educaţie, colectivul muzeului a
acordat o atenţie deosebită organizării unor expoziţii temporare şi itinerante
pe diferite teme de istorie, artă populară şi artă plastică, care s-au bucurat
de aprecierea oamenilor muncii care le-au vizitat.
ln cursul anului 1978 au fost organizate 11 expoziţii temporare gru-
pate pe mai multe teme.
Printre expoziţiile organizate cu prilejul unor evenimente amintim: „Rea-
lizări obţinute de poporul român sub conducerea Partidului Comunist Ro-
mân, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu", organizată cu prilejul aniversării
zilei de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu; „Unitate, continuitate, inde-
pendenţă", organizată cu prilejul aniversării a 60 de ani de la unirea Tran-
silvaniei cu România.
Pentru a contribui la educaţia estetică a oamenilor muncii s-au orga-
nizat mai multe expoziţii din care amintim: „Artişti plastici sălăjeni la ei
acasă", „N oi lucrări de artă plastică intrate 1În colecţiile muzeului", şi expo-
ziţiile personale ale artiştilor plastici Alexandru Mohi, Mircea Bălău, Paul
Sima, Sabin Nemeş şi alţii.
De un deosebit succes s-a bucurat expoziţia cu tema „Comori ale patri-
moniului cultural naţional din Sălaj" unde au fost expuse argintărie, carte
veche, lucrări de artă.
Un alt aspect din activitatea educativă desfăşurată de colectivul muzeu-
lui îl constituie excursiile organizate la monumentele şi locurile istorice din
judeţ la care, de fiecare dată, un membru al colectivului nostru dă expli-
caţiile necesare În raport cu vîrsta şi pregătirea Yizitatorilor. Vorbind despre
importanţa monumentului vizitat, încadrîndu-1 În contextul istoriei patriei
noastre, ghidul nu uită să arate că aceste monumente constituie averea şi patri-
moniul întregului popor, că ele ne învaţă, ele ne trimit Înspre trecut, ele ne
fac educaţia patriotică, ele ne îndeamnă să iubim şi mai mult această ţară,
acest pămînt şi locuitorii ei de azi, de ieri şi de acum cîteva milenii.
Cele mai multe excursii au fost organizate la castrul roman de la Bu-
ciumi, complexul arhelogic Porolissum, cetatea dacică de la Marca, Gurnslău,
locul ultimei bătălii a lui Mihai Viteazul şi Bocşa unde s-a născut şi este
înmormîntat marele cărturar şi luptător de la 1848, Simion Bărnuţiu.
Conferinţele au fost şi sînt o altă preocupare a colectivului privind
munca cultural educativă, ele contribuind mult la popularizarea şi valorifi-
carea celor mai noi descoperiri ale muzeului, a celor mai importante momente
din istoria patriei. Din cele 54 conferinţe prezentate amintim: „Vestigii isto-
rice sălăjene", „Unirea Principatelor Române", „Întemeierea primului stat
dac centralizat", „Porolissum-ul în complexul de apărare a graniţei de nord-
vest a Daciei romane", „Castrele romane din judeţul Sălaj" şi multe altele.
Serile muzeale au fost o altă formă de activitate prin care muzeul ţine
legătura cu publicul din oraş: OrgJ.nizate lunar, ele au consemnat evenimente
istorice importante sau au valorificat aspecte din istoria sau patrimoniul mu-
zeului sălăjan.
598 V. LUCĂCEL
Pentru lărgirea sferei de influenţare În rîndul maselor şi pentru manrea

numărului de prieteni ai muzeului, fiinţează de CÎţiva ani pe lîngă muzeu
„Cercul mici1lor muzeografi" format din 30 pionieri şi şcolari care, bilunar,
se Întîlnesc la muzeu unde, Împreună cu un membru din colectivul muzeului,
dezbat probleme de istorie locală, pe baza patrimoniului muzeal, se fami-
liarizează cu probleme de muzeografie, participă la excursii la monumentele
istorice, lucrează vara pe şantierele arheologice. Seriozitatea cu care privesc
această activitate, pasiunea cu care dezbat temele puse În discuţie ne fac
să credem că mulţi din ei vor deveni în viitor cei mai apropiaţi colaboratori
ai muzeului nostru.
În colaborare cu Arhivele statului, fiailal Zălau şi Filiala Societăţii de
ştiinţe istorice, muzeul a organizat, la 25 noiembrie 1978, o sesiune de comu-
nicări dedicată aniversării a 2050 de ani de la creearea primului stat da-c cen-
tralizat şi independent şi a 60 de ani de la unirea Transilvaniei cu România.
La sesiune au fost prezentate 16 comunicări la care şi-au adus aportul şi
invitaţi din alte oraşe ale ţării.
Expoziţiile de bază, expoziţiile temporare, excursiile, conferinţele, serile
muzeale, etc. au relevat oamenilor muncii locul şi însemnătatea muzeului ca
instituţie educativă, patriotică, popularizîndu-i, totodată, patrimoniul arheo-
logic. istoric, etnografic şi artistic.
VASILE LUCACEL
RAPORT ON THE ACTIVITY OF THE MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTA IN 1978
(Su mm ar y)
The author gives an account of the acuivities of the Museul de Istorie şi Artă (The
History and An Museum) of Zalău in its diffrent sections: muzeography (periodica! and
itnerant exhibitions on historical themes, folk-art and fine art), educational an cultural
activities with the visitors (comprising lectures, excursions etc.), scientific activities (papers),
and scientific research (archaeological excavations, ethographical research, research for history
of arts anJ actions for identifying and taking on account of the natural reservatiom of the
Sala j district.
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
ACMIT Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Sec-

ţia pentru Transilvania, Cluj, I, 1926-1929;
II, 1929; III, 1930-1931 ; IV, 1934-1938
ActMuz Activitatea Muzeelor, Cluj, 1955-1956
ActaArch Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hun-
garicae Budapest, 1, 1951, şi urm.
ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj, 1, 1964, şi urm.
ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău, 1, 1977 şi
urm.
AE Annee Epigraphique, Paris
AEM Archăologisch- Epigraphische Mitteilungen, Wien,
1, 1877-20, 1896
AIIA Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie
din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 1, 1958 şi urm.
AISC Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj, l,
1928-5, 1949
AkadErt Akademiai Ertesito, Budapest, 1872-1943
AKOG Archiv fi.ir Kunde Osterreichischen Geschichts-
quellen Wien, 1, 1848-50, 1869
Almanah Sf. Gheorghe Muzeul Regional Sf. Gheorghe. Almanah 1879-
1955, Tg. Mureş, 1955
Aluta Aluta. Muzeul Regional Sf. Gheorghe, Sf.
Gheorghe, 1, 1968 şi urm.
Apulum Apulum. Buletinul Muzeului Regional Alba
Iulia, 1, 1939-1942 ; II, 1943-1945 ; III,
1947-1949; IV. Studii şi comunicări. Acta
Musei Regionalis Apulensis, 1961 ; V, 1965;
VI, 1967 şi urm.
AnB Analele Banatului, Timişoara, 1, 1928-4, 1932
ArchErt Archeologiai Ertesito, Budapest, 1, 1869 şi
urm.
ArchKozl Archeologiai Kozlemenyek, Budapest, 1, 1859-
22, 1899
ArhMold Arheologia Moldovei, Bucureşti, 1, 1961 şi
urm.
600
AVSL Archiv des Vereins fi.ir Siebenbiirgische Lan-

deskunde, Hermannstadt (Sibiu), 1843-1915
Banatica Banatica. Muzeul Judeţean de Istorie Reşiţa,
Reşiţa, 1, 1971 ; 2, 1973; 3, 1975; 4, 1977
BAR British Archaeological Reports, Oxford
BerRGK Bericht der Romisch-Germanische Kommission,
Frankfurt am Main, 1, 1904 şi urm.
BKL Banyaszati es Kohaszati Lapok, Budapest
EMI Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti
BSGR Buletinul Societăţii Geografice Române, Bucureşti
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum
Civilta Civilta romana in Romania, Roma, 1970
CNA Cronica descoperirilor Numismatice şi Arheo-
logice, Bucureşti, 1, 1920-9, 1945
Cumidava Cumidava. Muzeul Judeţean Braşov, Braşov,
1, 1967 şi urm.
Crisia Crisia. Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea,
Oradea, 1, 1968 şi urm.
DA Ch. Daremberg - Edm. Saglio, Dictionnaire des
antiquites greques et romaines, Paris, I-IV,
1877-1919
DACL P. Cabrol - H. Leclerq, Dictionnaire d'archeo-
logie chretienne et de liturgie, Paris
Daicoviciu Dacica C. Daicoviciu. Studii şi articole privind istoria
veche a pămîntului românesc, Cluj, 1970
DissPann Dissertationes Pannonicae, Budapest
DolgCluj Dolgozatok-Travaux. Erdely Muzeum Jh-em es
Regisegtarabol, Koloszvar (Cluj), 1, 1908-10,
1919
DolgSzeged Dolgozatok. A M. Kir. Ferencz I6szef Tudomany
Egyetem Archeologiai Intezetebăl, Szeged, 1,
1925-19, 1943
EDR Ephemeris daco-romana. Anuario della Scuola
romena din Roma, Roma-Bucureşti, 1, 1923-
-10, 1945
Epigraphica Epigraphica. Rivista italiana di epigraphia,
Milano, 1, 1939 şi urm.
ErdMuz Erdely Muzeum, Koloszvar (Cluj), 1, 1860-50,
1945
File de Istorie File de Istorie. Muzeul de Istorie al Judeţului
Bistriţa-Năsăud, Bistriţa, 1, 1971 şi urm.
Forschungen Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Sibiu,
· l, 1958 şi urm.
Germania Germania. Anzeiger der Rămisch-Germanische
Kommission des Deutschen Archăologischen In-
stituts, Berlin
601
Goos Chronik C. Goos, Chronik der archăologischen Funde

Siebenbiirgens, Hermannstadt (Sibiu), 1876
HTRTE A Hunyadmegyei Tortenelmi es Regeszeti Tarsu-
lat Evkonyvei, Deva, 1, 1880-22, 1913
Hyginus Hyginus Gromatici Liber de munitionibus cas-
trorum. Edidit A. von Domaszewski, Leipzig,
1887
IDR Inscripţiile Daciei romane, Bucureşti, I, 1975
(diplomele militare şi tăbliţele cerate) ; II (Dacia
Inferior), III/l (Dacia Superior-Banatul)
Ist Rom Istoria Romaniei, ;r, Bucureşti, 1960
JOAI Jahreshefte des Osterreichischen Archăologi
schen Instituts, Wien, 1, 1898 şi urm.
JCC J ahrbuch der k.k. Central Commission, Wien,
1856-1861 ; 1903-1916
JRGZM Jahrbuch des Romisch-Germanischen Zentral
Museums Mainz, 1, 1954 şi urm.
Klio Klio. Beitrăge zur alte Geschichte, Leipzig,
1, 1901 şi urm.
Kozlemenyek Kozlemenyek az Erdely Muzeum Erem es Regi-
segtarabol, Cluj, 1, 1941, -4, 1944
Latomus Latomus. Revue d'etudes latins, Bruxelles, l,
1937 şi urm.
KVSL Korrespondenzblatt des Vereins for siebenbiir-
gische Landeskunde, Hermannstadt (Sibiu), 1,
1878-53, 1930
LIGUC Lucrările Institutului de Geografie a Universităţii
din Cluj
Marisia Marisia. Muzeul Judeţean Tg. Mureş, Tg. Mureş,
1, 1965 şi urm.
Materiale Materiale şi cercetări arheologice, Bucureşti,
1, 1953- 8, 196'2; 7, 1970; 10, 1973
MBBM Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen
Museum, Sibiu, 1, 1930-12, 1948
MCC Mitteilungen der k.k. Central Commission zur
Erforschung und Erhaltung der Baudenkmaler,
Wien, 1, 1856 şi urm.
MK~rt Muzeumi es Konyvtari Ertesito, Budapest, 1,
1907-10, 1916
MTA:Jl Magyar Tudomany Akademia Evkonyvei, Buda-
pest
NumKozl Numizmatikai Kozlony, Budapest, 1902-1943
Omagiu Daicoviciu Omagiu lui C. Daicoviciu cu prilejul împlinirii
a 60 de ani, Bucureşti, 1960
Omagiu Kelemen Emlekkonyv Kelemen Lajos sziiletesenek 80-
nadik evforduloja, Cluj, 1957
602
Orban Szekelyfold Orban Balazs, Szekelyfold leirasa, Budapest,

I-VI, 1869-1871
OTTE Orvos Termeszettudomanyi Ertesito, Budapest,
1879-1948
PharmPost Pharmazeutische Post. Zentral Organ fiir die
Gesamtinteressen der Pharmazie. Offizieller Or-
gan der osterreichischen Pharmazisten Gesel-
schaft, Wien
Pontica Pontica. Muzeul de Arheologie şi Istorie Naţională
Constanţa, Constanţa, 1, 1968 şi urm.
ProblMuz Probleme de Muzeografie, Cluj, 1960 şi 1964
RE Real-Encyclopădie der klassischen Altertumswis-
senaschachaft. Pauly-Wissowa-Kroll, Stuttgart,
1893 şi urm.
RevMuz Revista Muzeelor (şi Monumentelor), Bucureşti,
1, 1964 şi urm.
RomRiim Ramer in Rumănien. Ausstellung des Romisch-
Germanischen Museum in Koln und des Histo-
risches Museum Cluj, Koln, 1969
Roska Rep. M. Roska, Erdely regeszeti repertoriuma, I,
Cluj, 1942
SaalburgJ ahrbuch Saalburg J ahrbuch. Bericht des Saalburg Mu-
seums, Frankfurt am Main, 1, 1910, şi urm.
Sargetia Sargetia. Buletinul Muzeului Regional Hune-
doara, Deva, 1, 1937 şi urm.
SCIV (A) Studii si cercetări de Istorie Veche (şi Arheo-
(
logie). Bucureşti, 1, 1950 şi urm.
SCSCluj Studii şi cercetări Ştiinţifice, Cluj
SMMIM Studii şi Materiale de Muzeografie şi Istorie
Militară, Bucureşti, 1, 1968 şi urm.
SCN Studii şi Cercetări de Numismatică, Bucureşti,
1, 1957 şi urm.
StComBrukenthal Studii si Comunicări. Muzeul Brukenthal Sibiu,
Sibiu, '12, 1965 şi urm.
StComSatu Mare Studii şi Comunicări. Muzeul Satu Mare. Satu
Mare, 1, 1969 şi urm.
SitzBerWien Sitzungsberichte der Osterreichischen Akademie
der Wissenschaften. Phil-Hist. Klasse, Wien,
1848-1949
Studia Studia Universitatis Babeş-Bolyai Cluj-Napoca,
Cluj-Napoca. Series Historia, 1, 1968 şi urm.
Szazadok Szazadok. A magyar tortenelmi tarsulat evkony-
ve, Budapest
SZA Studine Zvesti. Arheologickevo Ustavu Slo-
venskej Akademie Vied, Nitra
60J
Szilagy TeglD J. Szilagyi, A Daciai erodrendszer helyorsegei

es a katonai teglabelyegek, în DissPann, III,
21, Budapest, 1946
Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara.Timişoara,
1, 1971 şi urm.
T.I.R. Tabula Imperii Romani, L 34, Budapest, 1968;
L 35, Bucureşti, 1969
Tudor Oraşe D. Tudor, Oraşe tîrguri şi sate în Dacia romană,
Bucureşti, 1969
Wagner Dislokation W. Wagner, Die Dislokation der romischen
Auxiliarformationen in der Provinzen Noricurn,
Pannonien, Moesien und Dakien von Augustus
bis Gallienus, Berlin, 1938
Alte prescurtări
an. anul
av. avers
Bez. Bezirk
Bbl. Beiblatt
cca. circa
Cab. Num Cabinetul Numismatic al Institutului de Istorie
şi Arheologie din Cluj-Napoca
cm centimetru
corn. comuna
d. D. diametrul
de diametrul capului
df diametrul părţii inferioare
dg diametrul gurii
dm diametrul maxim
dp diametrul pîntecului
dep. departement
e.n. era noastră
fig. figura (ilustrată)
G. gr. greutatea în grame
gros grosimea
g grame
Inv.; inv. inventar
I; î înălţimea
î.e.n. înaintea erei noastre
Jh. Jahrhundert
jud. judeţul
km kilometri
L lungimea
Lp lungimea păstrată
1 lăţimea
lp lăţimea păstrată
604
m metrul
n.n. nota noastră
Nr.; nr. numărul
p. pagina
op. cit., opera citată
Pl.; pl. planşa
r. raion
reg. regiunea (administrativ)
Rv.; rv. revers
sec. secolul
sq.; sqq sequens; sequentesque
str. strada
t. tone
urm. următor (-oare, -oarele)
vol. volumul
I întreprinderea Poligrafică Cluj. Corn. nr. 306/1979

03 Acta Mvsei Porolissensis III 1979 Zalau PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

03 Acta Mvsei Porolissensis III 1979 Zalau PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.

EUGEN CHIRILA redactor respo11.1abil

R.ăspunderea pentru articole şi calitatea rezumatelor în limbi străine revine in întregime

„ACTA MUSEI POROLISSENSIS"

Orice corespondenţă se va adresa: Toute correspondencc sera envoycc a l'adresse:

2050 de ani de la făurirea primului stat

ALEXANDRU V. MATEI Repertoriul de aşezări şi descoperiri dacice

ION HORAŢIU CRIŞAN Statul dac centralizat şi independent con-

ALEXANDRU V. MATEI Repertoriul descoperirilor şi aşezărilor de

PAUL GEOROCEANU - Fauna din castrele şi aşezările romane

ALEXANDRU V. MATEI Repertoriul de aşezări şi descoperiri apar-

Volumul de faţă al revistei Acta Musei Porolissensis este închinat ma-

Am plecat de la ideea că cercetarea şi scoaterea pe primul plan a ele-

REPERTORIUL DE AŞEZARI ŞI DESCOPERIRI DACICE

Descoperirile de vestigii arheologice aparţinînd civilizaţiei dacice, efectuate de-a lun-

·-·-. l'lc4 ·) 16 JTTflf!-

5. MARIN, com. Crasna, jud. Sălaj

1. Punct inedit, periegheză Ştefan Simoc. (nr. inv. 7/1972).

6. MESE!-;>'EN/l DE SUS, com. Meseşenii de Jos, jud. Sălaj

7. MIRŞID, corn. Mirşid, jud. Sălaj

1. G. Finaly în Arch Ert, 24, 1904, p. 9-15; Roska, Rep., p. 26.

8. MOIGRAD, corn. Mirşid, jud. Sălaj

9. NUŞFALAU, corn. Nuşfalău, jud. Sălaj.

1. I. F. Fetzer, în Arch Ert, 30, 1910, p. 70.

1. Punct inedit, periegheză A. V. Matei.

11. PETRINDU, corn. Cuzăplac, jud. Sălaj

1. E. Chirilă - V. Lucăcel, Tezaurul de monede thasiene de la Petrindu, (jud. Sălaj),

12. PORŢI, corn. Marca, jud. Sălaj

13. ROMAN AŞI, corn. Românaşi, jud. Sălaj

1. I. Glodariu, Tezaurul dacic de la Sărmăşag, În ActaMN., 5, 1968, p. 409-418.

15. SJMPETRU-ALMAŞULV!, corn. Hida, jud. Sălaj

1. Piesa a fost donată Muzeului din Zalău de prof. Pop Mariana.

16. ST ANA, com. Almaş, jud. Sălaj

1. St. Ferenczi, Contribuţii la problema limesului de vest al Daciei (partea a II-a) În

17. ST!NA, oraş Zalău, jud. Sălaj

1. E. Chirilă'. şi colab., Descoperiri monetare antice în Transilvania, în Acta MN., 2,

18. ST!RCIU, corn. Horoatu-Crasnei, jud. Sălaj

1. S. Dumitraşcu, V. La.căcel, Cetatea dacică de la Marca, 1974, p. 25.

19. ŞI MLEU-SILV AN I El, oraş Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj

Primele trei secţiuni au fost trasate la cca. 10 m V în imediata apropiere a secţiunii

1. L. Mussidius - T. F. Lo~us, Roma, 42 î.e.n. (Crawford, nr. 494</43 a).

1. Roska Marton, Thesaurus Antiquitatum Transilvanicarum, I. Praehistorica,, Cluj,

21. Idem, P.· 29. ·

păstrează ,în ~oleqia sa istorică. . . . ·; ' V ';4·

1. Punct inedit, periegheză V. Lucăcel, Vezi şi S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Cetatea da-

21. UGRUŢIU, corn. Dragu, jud. Sălaj

1. Ştefan Ferenczi, în ActaMN, 10, 1973, p. 549.

22. VADURELE, corn. Năpradea, jud. Sălaj

perite în punctul „Fundătura"; fragmente de chirpici din punctul numit „Pu!l"ceaua• şi un

1. Fragmentele ceramice şi chirpicul au nr. inv. CC. 129-130/1963, toporul de aramă

23. VIRŞOLŢ, corn. Vîrşolţ, jud. Sălaj

1. Punct inedit, periegheză Al. V. Matei.

24. VO/VODENI, corn. Dragu, jud. Sălaj

1. E. Chirilă, Tezaurul de monede Dyrrhachiene de la Voivodeni, În Apulum, 7{1,

25. ZALAU, oraş Zalău, jud. Sălaj

în imediata apropiere a Centralei electro-termice (CET), se puteau observa stratigrafic mai

I. E. Chirilă şi colab., Descoperiri monetare antice în Transilvania, În ActaMN.,

26. ZALHA, corn. Zalha, jud. Sălaj

1. Gh. Lazarovici, Cercetări arheologice în Sălaj, în ActaMP. 1, 1977, p. 38.

27. ZAUAN, corn. Ip, jud. Sălaj

Amplasarea şi comasarea descoperirilor dacice pe anumite zone a terito-

1 T. Morariu, V. Sorocovschi, /udeţul Sălaj, Bucureşti, 1972, p. 26.

In acest spaţiu al Depresiunii Silvaniei sînt repartizate şi 6 din cele 7

Varianta A numără trei piese. Ea derivă direct din tipul Crişeni-Ber