OBSERVAȚII PRIVIND SINTAXA ȘI SEMANTICA

GRUPURILOR NOMINALE ÎN DE
DIN LIMBA ROMÂNĂ (II)*

ALEXANDRI1 MARDALE

3.3. GPrep adnominale introduse prin de

Un al treilea tip structural pe care îl putem delimita este dat m (i<) și este
reprezentat de exemplele (31) de mai jos (mai departe T?):

(31) a. o casâ de la f de pe f de sub / de lungă / de pe lângă munte

o casa dintre (de -»• intre) munți
o caid din (de + in) munți
b. somnul de la / de după amiază

Tj prezintă caracteristicile următoare.

Cel de-al doilea formant al grupului nominal complex este un GPrep precedat
dc clementul de. Grupul prepozițional este format din centrul Prep0 și nominalul
Nj°. Altfel spus, ca și in cazul secvențelor de N>' din cele două tipuri precedente,
capul grupului prepozițional impune contrângeri determinantului cu care se
combină nominalul guvernat. Mai precis, acest nominal este fie un substantiv fără
determinant (i.e. un GDcl incomplet) (cf. (32a) infra), atunci când nu comportă un
Modificator, fie un substantiv articulat hotărât (i.e. un GDet complet), atunci când
se combină cu un Modificator calificativ ori restrictiv (cf. (32b) infra)'.

(32) a. o casă de pe munte

un drum de sub munte

Prima parte a acestui studiu a apărat In SCL, LIV, 2003. nr. 1—2, p 99-1 )6.

SCL. LV. nr 1-2, p. 91-108, București, 2004

92 Alexandru Mardalc 2

b. o casă de pe muntele vrăjit

drumul de sub muntele împădurit
în ce privește GN complexe din paradigma Ti, este de remarcat că prezența
unei a doua prepoziții înaintea nominalului secund antrenează, în anumite cazuri,
articularea primului nominal cu articolul definit. Astfel, exemple ca cele din (33)
de mai jos sunt agramaticale:
(33) • un soare de lu amiază
*un somn de la amiază
Or, am constatat în prima secțiune a acestui articol, când am examinat GN
genitive flexionare, că articularea capului de grup N, se produce atunci când cel
de-al doilea format al GN complex este un GDet complet (i.e. A^2).
Cum se poate explica acest contrast?
în fapt, suntem de părere că rezolvarea acestei probleme ține de prezența
însăși a celei de-a doua prepoziții (i.e. centrul GPrep). Deși aceasta din urmă
impune constrângeri de articulare nominalului din poziția a doua în GN complex,
in speță de a fi în mod necesar un element de categoric X", prepoziția aici în
discuție funcționează. în realitate, ca un Determinant. Această sugestie se înscrie,
de fapt, in linia unei ipoteze adesea întâlnite în literatura de specialitate, conform
căreia prepozițiile pot juca rolul articolelor. în virtutea faptului că primele specifică
(i.e. raportează la actualitate) numele pe care le precedă. în consecință, statutul
funcțional al GPrep precedate de de m construcțiile binominale din paradigma Ti
poate fi apropiat de acela al GDet complete. Aceasta explică, intre altele, dc ce N(
se combină în general cu articolul hotărât.
în lumina acestei noi distincții, suntem autorizați, în prezent să postulăm că
secvențele de GPrep din T3 denotă indivizi specifici (tipul <e>), obținuți în urma
aplicării unui determinant (i.e. cea de-a doua prepoziție, in cazul de față) la
ansamblul de indivizi denotați de GN in de din T;. Din această perspectivă, ele sunt
echivalentele GN genitive flexionare (care au același tip de denotație, respectiv
tipul <e>).
Aceasta explică, de asemenea, de ce formanții de N;° denotă proprietăți (tipul
<e, t>), din cauza faptului că sunt precedați numai de elementul de.
în ceea ce privește valorile semantice pe care secvențele de GPrep din Ti le
pot exprima, am înregistrat numai două, care se regăsesc, de altfel, printre cele ale
tipului Tj;
(i) circumstanța locativă (cf. și exemplele (31a) supra)
casa de la munte
drumul de lângă munte
(ii) circumstanța temporală (cf. și exemplele (31 b) supra)
soarele de la amiază
siesta de !a prânz
 Cu privire la relația sintactică ce se stabilește intre Ni și GPrep. se poate
observa că centrele grupurilor nominale complexe din Tj au aceleași caracteristici
cu cele din paradigma T2, adică nu posedă proprietatea de a legitima Complemente,
fiind vorba de o relație de adjuncție. Prin urmare, dată fiind această identitate de
comportament, vom regăsi cu GN din Tj toate proprietățile specifice relației de
modificare:
- posibilitatea inserției unui alt grup (de aceeași natură sau de natură diferită) In
GN complex:
(34) o ciixă din (de + în) lemn de la munte's
un drum șerpuit dintre (de + intre) munți
somnul de refacere de la prânz
- posibilitatea combinării primului nominal cu un genitiv pronominal personal sau
posesiv (cf. (35a)) versus imposibilitatea substituției secvenței de GPrep cu un
genitiv flexionar (cf. (35b)):

(35) a. casa lui /sa de la munte

drumul lor dintre (de + între) munți
somnul ei /său de refacere
b. *casa muntelui
★drumul munților'*
★somnul prânzului
- posibilitatea de a apărea în poziția de nume predicativ:

(36) casa este de la munte

Idrumul este dintre (de + între) munți
somnul este de refacere

- in fine, imposibilitatea de a apărea in parafraze cu verbul a avea sau cu alte verbe

ce exprimă un sens posesiv:

(37) ★muntele are casa / o casă

TIdrumul aparține munților
★frumusețea are somnul / un somn
înainte de a trece la analiza următorului tip sintactic, am vrea să amintim de
existența unei construcții pe care nu am amintit-o până in momentul de față și care
prezintă, la prima vedere, aceeași structură sintactică cu GN din paradigma Tj. Este
vorba de așa-zisul tip „Agent” sau, intr-o altă terminologic. „Subiect” (cf. engl. a
picture by Monct. fr. un portrait de /par Rembrandt), exemplificat m (38):

’* Exemplul de fata este abiguu. întrucât poate primi două lecțhini diferite: (i) ..casa care este
din lemn de munte", (ii) ..casa de munte care este din lemn"
' “ Acest exemplu este gramatical cu condiția sft primească o citire metaforici ce au interesează aici

1
 (38) a. un tablou de Grigorescu
o poezie de Eminescu
o arie de Enescu
o comedie de Caragiale
b. o dramă de acest autor / autorul acesta
un cântec de mama lui

Așa cum am precizat deja, structura exemplelor din (38) este reprezentata de
un GN complex conținând un GPrcp, ca in structura arborescentă (ijr) de mai jos:

acest regizor

Analizând mai în detaliu tipul de construcție dat in (i/), se observă cA acesta

din urmă este totuși diferit față de ccl dat mai sus, în (ij): în primul rând, cel de-al
doilea formant al GN complex este, in (ia'), un GDet complet (i.e. Det + N comun
sau N propriu, care are statutul de GN „plin”); în al doilea rând, in virtutea
statutului celui de-al doilea formant, centrul de grup (prepozițional) este. în (if),
elementul de. Mai mult, caracterul particular al tipului zis ..Agent” pare susținut și
de alternanța secvențelor în de cu cele în de câtre (cf. și fr. de - par)'5, ca în
exemplele (39) de mai jos:

(39) Acest tablou a fost pictat de Grigorescu. —» Acest lublou a fast

pictat de câtre Grigorescu.

Așa cum dovedește substituția din (39), există strictă echivalență semantică
între cele două unități lexicale (i.e. de și de câtre). iar grupurile prepoziționale pe
care acestea din urmă le introduc par să aibă același mod de a funcționa.
In realitate, contrastul dintre tipul zis „Agent", pe de o parte, și tipurile
precedente de GN în de, pe de alta, poate fi explicat dacă adoptăm o ipoteză care să
sugereze existența a două tipuri de de: un det prepoziție propriu-zisă (caracteristic
tipului zis „Agent”) și un deit pe care îl vom numi „funcțional” (caracteristic
celorlalte tipuri de mai sus)1*.

” Cf. Milncr (1982: 86 ș.u.) pentru distincția de ■ par în franceză.

'* Pentru mai multe detalii privind această distincție, vezi. Intre alții. Abeilld ft at. (2003)
 Să notăm, in trecere, dor nu fără importanță, un detaliu: tipul de construcție
nominală complexă dat in (38), mai sus, este singurul în ansamblul GN complexe
în de din limba română, care permite construirea celui de-al doilea nominal ca
GDet propriu-zis. l.a aceasta se adaugă și observația potrivit căreia numele proprii
funcționează ca GDet complete (cf. (38a) supra), cât și exemple de tipul celor din
(40) mai jos, in care pronumele are statutul unui pro-GDet:

(40) o poezie de el / ea / noi...

un volum de voi
în rezumat, acest al treilea tip structural se caracterizează, în raport cu cele
anterioare, prin existența in cea de-a doua poziție a grupului nominal complex a
unui GPrep introdus prin de (având ca centru un element altul decât de). iar. în
anumite cazuri, a unui GPrep al cărui centru este chiar de (cf. subtipul zis
„Agent”). Totodată, am observat că tipul structural Tj exprimă, pe de o parte, valori
circumstanțiale (in special locative și temporale), atunci când centrul GPrep nu este
elementul de și. pe de altă parte, valoarea agentivă (i.e. de subiect logic), atunci
când de este centrul sintagmei din poziția secundă.

3.4. Construcțiile în de „partitiv”

Un al patrulea lip sintactic pe care îl putem delimita este dat în (i4) și este
reprezentat de exemplele (41) infra (mai departe T4);

(41) a. o mașină de-ale patronului / niște mașini de-ale patronului

b. un pui de-ai căprioarei / niște pui de-ai căprioarei
c. o pagină de-ale cărții / niște pagini de-ale cărții
d. un tovarăș de-ai tatălui (meu) / niște tovarăși de-ai tatălui (meu)
e. un student de-ai mei / niște studenți de-ai mei
f. un fiu de-ai săi / doi fii de-ai săi
g. un fin de-ai lui Ion / niște fini de-ai lui Ion
 T« se caracterizează prin proprietățile următoare.
Spre deosebire de celelalte tipuri examinate anterior, în cazul de față avem de-a
face cu o structură în care cel de-al doilea formant al grupului complex este un GN
genitiv in ar . Altfel spus, acesta din urmă este un GDet complet (care exprimă un
sens partitiv - cf. engl. a book uf John '$), iar constrângerile asupra primului
constituent decurg tocmai din această caracteristică menționată pentru GN2.
Astfel, GN] poate fi realizat ca nume comun inanimat (cf. (41a, c)), ca nume
animat uman (cf. (4ld. g)) sau animat nonuman (cf. (41b)), la singular sau la
plural, insă nu poate fi niciodată realizat ca nume propriu sau ca pronume
(personal, posesiv, demonstrativ) (cf. (42) mai jos):
(42) ♦ Maria de-ale mele
*e/ de-ai vecinului
★acesta de-ai vecinului
De asemenea, Ghl( nu se poate combina niciodată cu articolul hotărât (cf. (43))
sau cu o altă unitate lexicală având sens definit, precum pronumele personal, de­
monstrativ ori posesiv (cf. (44)). Prin urmare, GN( este în mod necesar o expresie
specificată în exclusivitate de articolul nehotărât (cf. (45)):

(43) *pagina de-ale cărții

(44) ★pagina lui de-ale cărții
★pagina sa de-ale cărții
★pagina aceasta de-ale cărții
(45) o pagină de-ale cărții
Din contră, GN> se poate combina cu determinanți care nu au rolul de a-i
individualiza referentul, ci numai de a-l califica sau cuantifica, așa cum sunt adjec­
tivele calificative sau numeralele cardinale:
(46) o pagină ruptă de-ale cărții
un student eminent de-ai profesorului
un pui alb de-ai pisicii
trei păpuși de-ale fetiței
în virtutea faptului că cel de-al doilea formant al structurilor date in T« este
un GN genitiv in al, primele acceptă parafraza cu verbul a avea (sau cu alte verbe
care exprimă posesia) (cf. (47)), dar nu acceptă utilizarea în poziția de nume
predicativ (cf. (48)):
(47) cartea are pagini
patronul deține / posedă (trei) mațini
(48) ??pagina este de-ale cărții
Yl(trei) mașini sunt de-ale patronului

” In aceste structuri, de este echivalentul lui din {de + Ini și al lui dintre {de + intre) - cf. un
fin dintre ai lui Ion
 uu..^u >i semantica grupurilor nominale In dt (II)

Ținând cont de comportamentul identic în raport cu cele douâ ..teste", pe care

tocmai le-am evocat cu privire la exemplele din (47) - (48), am fi tentati să
considerăm că GN complexe din T«, pe dc o parte, și GN genitive flexionare, pe de
altă parte, reprezintă unul și același tip. în realitate, o analiză mai atentă poate
scoate in evidență Faptul că acestea din urmă diferă in ce privește structura
sintactică pe care o actualizează: în timp ce primele apar în structuri cu de și cu
așa-zi.sul ..articol genitival", celelalte nu apar în astfel de structuri, ci sunt limitate
numai la combinarea celui de-al doilea element al grupului cu articolul hotărât.
Această observație asupra sintaxei celor două tipuri trebuie pusă, de altfel, în
corelație cu semantica lor. Așa cum precizam in prima parte a acestui articol
(cf. supra, § 3.1.), GN genitive flexionare exprimă un sens prototipic de posesie,
căruia i se subsumează o serie de alte sensuri derivate (dc pildă, apartenența, filiația,
descendența ele.). în ce privește tipul T*. am sugerat deja în rândurile precedente că
acesta are un sens partitiv, exprimând o relație de „extracție”. Altfel spus, in cazul
GN complexe din T4 este vorba despre un ansamblu de entități din care se prelevează
o anumită entitate, reprezentată de GN|. centrul sintagmei complexe.
in cadrul relației generale zisă ..partitivă” se pot distinge, ca și în cazul relației
de posesie, mai multe subrelații. Astfel, ținând cont de sensul pe care îl exprimă
fiecare formant în parte, tipul T« poate exprima următoarele sensuri, paralele cu
cele ale genitivului flexionar
(i) - posesia alienabilă (i.e. obiectul posedat și posesorul):
o mașină de-ale patronului
o rochie de-ale mamei
(ii) - posesia inalienabilă (i.e. relația parte - întreg):
o pagină de-ale cârpi
un picior de-ale mesei
(iii) - filiația / descendența:
un pui de-ai pisicii
un fiu de-al vecinului
(iv) - relația:
un tovarăș / prieten /fan de-ai tui Elvis
(v) ~ agentul:
o pictură de-ale lui Grigorescu
o piesă de-ale lui lonesco
Cu privire la relația care se stabilește între cei doi constituenți ai sintagmei
complexe, este de observat că proprietățile numelor prin care aceștia din urmă se
realizează sunt aceleași cu ale numelor care intră in structura genitivelor flexionare,
pe dc o parte, dar și cu ale numelor care intră în componența structurilor dc
modificare, pe de altă parte. Mai precis, pentru copurile dc grup realizate ca nume
de tipul fiu, frate, tovarăș, pui etc. va fi vorba despre o relație de complementare
(dată fiind capacitatea acestora de a selecționa un argument obligatoriu), în timp ce

1
pentru capurile de grup realizate ca nume de tipul pagină, carte, mașină etc. va fi
vorba de o relație de modificare/adjuncție (dată fiind imposibilitatea acestora de a
selecționa un argument).
în fine, in ce privește denotația pe care o au GN complexe din T4, vom afirma
că, spre deosebire de GN genitive flexionare, aceasta este una de tip variabilă de
individ sau, altfel spus, de tip individ nespecific. Afirmația de față o întemeiem pe
observația făcută în legătură cu comportamentul construcțiilor date în paradigmele
(43) - (45) de mai sus in raport cu articolul nehotărât. Astfel, am constatat că acestea
din urmă nu se combină niciodată cu determinanții definiți (cf. (43) - (44)), ci numai
cu articolul nehotărât (cf. (45)). Pe de altă parte, construcțiile din (43) - (45) nu pol fi
expresii nedeterminatc, ceea ce înseamnă că prezența unui articol pe GN| este
necesară (cf. (49) - (50) infra):
(49) Ylpagină de-ale cărții

(50) ??paginâ ruptă de-ale cărții

Cum singurul articol pe care centrul de grup îl poate lua este cel nehotărât,
aceasta echivalează cu faptul că referentul grupului este reperat în discurs. însă nu
este situat pe treapta ultimă a scării de individualizare. Este vorba, prin urmare, de
un individ a cărui identitate nu este stabilită in mod exact ori, cu alte cuvinte, de o
variabilă de individ (redată, în termeni formali, prin <e>).
în concluzie, tipul T4 se diferențiază de celelalte trei tipuri precedente, pe de
o parte, și de GN genitive flexionare, pe de altă parte, prin aceea că (i) prezintă o
structură sintactică diferită (i.c. /Del - un / o + NJ + de + [GN: (ii)
exprimă un sens prototipic diferit (în speță sensul partitiv) și (iii) denotă o variabilă
de individ.

3.5. Construcțiile in de „pseudopartitiv”

Un al cincilea tip sintactic (și ultimul), pe care l-am delimitat, este dat în (i5>
și este reprezentat dc exemplele (51) infra (mai departe T<):

(51) un kilogram de mere

un litru de vin
o felie de pepene
un pătrat de ciocolată
un metru de pânză
o lingură de marmeladă
 Ti se caracterizează prin proprietățile de mai jos.
Spre deosebire de construcțiile pe care le-am examinat în secțiunea anterioară
§ 3.4. (sau, spre deosebire de construcțiile zise „cantitative-partitive”, ca de pildă
un kilogram din (de + în) aceste mere), tipul dat in Ts se caracterizează prin lipsa
de determinare (i.e. de articulare) a celui de-al doilea formam. Mai exact, N; din
paradigma I. este un GDct incomplet. Acesta este motivul pentru care sintagmele
din (51) au fost calificate drept „pscudopartitive”.
Dat fiind statutul celui de-al doilea constituent al GN complex. în speță de a
fi un element de categorie X°, am fi tentați să apropiem construcțiile dm T}. pe de o
parte, de structurile nedefinite (precum o ușă de biserică, o casă de fără), pe care
le-am descris in primele două secțiuni ale acestui articol - cf. T| ți T?. Pe de altă
parte, dacă ținem cont de sensul partitiv, pe care sintagmele din T5 îl exprimă, am fi
tentați să Ic apropiem de tipul dat supra, în Ti, pe care l-am numit „partitiv".
Totuși, statutul diferit al celui de-al doilea constituent din construcțiile T, nu ne
permite să facem o astfel de apropiere.
în realitate, grupurile nominale din T$ se disting nu numai de structurile
nedefinite „canonice" (cf. tipurile Ti și, respectiv, T?), ci și de structurile numite
„partitive" (cf. tipul T«).
Proprietatea care diferențiază în mod clar tipul T5 de tipurile anterioare este
reprezentată. în acest caz, de statutul primului formant GN], in raport cu cel de-al
doilea; mai precis, primul constituent nu mai are proprietatea de a fi cap de grup, ci
joacă rolul unui Specificator (complex) al celui de-al doilea nominal. Ipoteza
potrivit căreia GNt nu este centru de grup, ci Specificator, este susținută de
existența enunțurilor agromaticale, cum sunt cele din (52) infra*-.

(52) *Am cumpărat un kilogram.

*Am băut un litru.

Faptul că verbul selectează, în enunț, cel de-al doilea formant al sintagmei, și

nu pe primul, este un argument care merge în același sens, anume că GNi este un
Specificator complex19, având drept rol să cuantifice cantitatea exprimată de N;°,
centrul grupului nominal complex:

(53) Am cumpărat mere.

Am băut lapte.
Statutul de Specificator al primului nominal din construcțiile T$ este de
asemenea susținut de rezultatul pe care îl obținem în urma aplicării „testului"
reluării anaforice. Astfel, într-un enunț în care vrem să reluăm referentul întregului
grup nominal, aceasta se întâmplă numai cu referentul celui de-al doilea nominal,
ca în exemplele (54) de mai jos:

'* Construcțiile din (32) sunt gramaticale Intr-un context extralingvistic, in care sunt artlate
merele, laptele ctc
19 Cf.. intre alții. Flaux (1999). care le numește „fiuix noms"
 (54) Am cumpărat un kilogram de mereu Acestea, au costat 20 000 de lei.
/ *Acesta, a costat 20 000 de lei.
Am băut un litru de bere.. Aceasta, afost rece. / *Acesta, afost rece.
Din analiza acestor exemple reiese, o dată în plus, că tiparul sintactic al
construcțiilor din T$ este diferit de cel al celorlalte tipuri, în speță centrul de grup în
poziția secundă + Specificatorul (complex) in prima poziție.
în ceea ce privește analiza semantică a acestui tip, se impune o primă remarcă
generală, pe care am avansat-o deja la începutul secțiunii de față, și anume: la fel
cu tipul T« din secțiunea precedentă, este vorba, în cazul tipului T$, de un ansamblu
de entități (obiecte, materie etc. - vezi infra), redat de N;c. din care se prelevează o
anumită cantitate, reprezentată de GN|. Diferența între cele două tipuri (numite aici
„partitiv" și, respectiv, „pscudopartitiv”) survine, pe de o parte, la nivelul statutului
categorial al nominalului din poziția secundă și. pe de altă parte, la nivelul tipului
de denotație a aceluiași nominal. Astfel. în timp ce în cazul tipului T«, zis și
„partitiv", nominalul secund are statutul unui GDet complet, corespunzând unei
denotații de tip <e> (sau individ nespecific) - echivalentă cu ansamblul maximal
denotat de o proprietate (din care se prelevează un obiect) - , in cazul tipului T$, zis
și „pscudopartitiv", nominalul secund are statutul unui GDet incomplet,
corespunzând unei denotații de tip <e. t> (sau proprietate) (din care se prelevează
un obiect).
De asemenea, distincția aceasta poate fi pusă în legătură cu tipul de nume
care îndeplinește rolul de centru de grup. Așa cum analiza imediat următoare va
arăta, tipul Tj se caracterizează in special prin prezența numelor (abstracte sau
concrete, numărabile sau nenumărabilc), care denotă proprietăți, pe poziția a doua,
în timp ce pe prima poziție apar expresii de detcrminare-cuantificare.
Din această perspectivă, am înregistrat subtipurile semantice următoare:

(i) N| reprezintă o cantitate (mică, mare* neprecizată) deschisă:

(i') + Nj numârabil (concret)
o multitudine de insecte
un număr (mic / mare) de studenti
o infinitate de spice
(i“) 4- Ni numârabil sau nenumărabil (concret sau abstract)
o cantitate de cărți / vopsea
o grămadă de idei /pământ
Dar
*o grămadă (mare / mică) de idei
•două grămezi de idei vs.
o grămadă (mare / mică) de pământ
două grămezi de pământ
(i’*) + Ni nenumărabil (concret sau abstract)
un pic de miere /paste / talent
 Dar:
*un pic de mese /cărți
(i"") + N2 nenumârabil (masiv concret)
In rețete: o parte de ulei, două de făină
un pahar de apă, trei de lapte
(ii) N| reprezintă o cantitate (aproximativă) închiși:
(ii') + N2 numârabil (abstract sau concret)
un grup de demonstranți
o clasă de presupoziții / vertebrate
un ansamblu de proprietăți / piese
un pâlc de papură
(ii") + Ni nenumârabil (concret) masiv
o bucată de brânză
un fragment de ceară

(iii) N( reprezintă măsura (exactă sau inexactă):

(iii') + N2 numârabil (la plural) sau nenumârabil (masiv)
un kilogram de mere (*măr) /făină
(iii") + Ni nenumârabil (masiv)
un metru de stofă
un litru de lapte
(iii'") (nume de forme utilizate ca nume de măsură) + N2 nenumârabil masiv
un pătrat de ciocolată
un cub de gheață
un triunghi de brânză (topită)
(iii"") (expresii cuantificatoare) + N2 exprimând măsura inexactă
o lingură de marmeladă
un pahar de lapte
o mână de semințe
un vârf (de cuțit) de piper
un praf de sare

(iv) N| reprezintă un număr (care realizează cuantificarea definită):

(iv') -*■ N2 numârabil concret (animat uman / nonuman sau inanimat)
patruzeci de elevi / elefanți
cincizeci de case
(iv*) + N2 numârabil abstract
douăzeci de raționamente

(v) Ni reprezintă un nume de fracție:

+ Ni nenumârabil (masiv) (cf. (i""))
în stilul eliptic al rețelelor: o jumătate de zahăr
un sfert de lapte
(vi) Ni este stilizat metaforic:
(vi') + numârabil sau colectiv sau masiv (inanimat) - cantitativ
un munte (niște munți) de vase / rufe /pietriș / nisip
un râu (niște râuri} de sânge
un nor (niște nori) de lăcuste / praf/fum
(vi") + N2 num&rabil (animat uman) - calitativ
un munte (*doi munți) de femeie
o namila (niște namile) de băiat (băieți)

Dupâ tiparul dat în (i$) la începutul acestei secțiuni, pot fi analizate și GN în

de, numite (dintr-o perspectivi semantici) ,3 intagme în de al aproximării”, ca în
(55) mai jos:

(55)a. a*, un fel de cluburi private

un soi de piersici parfumate
a", un soi de băutură acidulată
un gen de scrisoare anonimă
o varietate de piatră rară
b. „un fel de rudă săracă a lui moș Costache “ (G. Călinescu)
c. o specie de capră neagră pe cale de dispariție
d. un fel de judecatăfalsă

Aceste grupuri nominale prezintă caracteristicile următoare:

Primul constituent al grupului îndeplinește funcția de Specificator (complex)
al centrului de grup Nj0 (neavând însă autonomie referenpală), iar rolul său este de
a preciza extensiunea celui din urmă.
Potrivit acestei distincții, putem spune Am cumpărat un fel de marionetă ori
Am cumpărat o marionetă, însă nu putem spune *Am cumpărat un fel.
N| este în general precedat de articolul nehotărât singular un, o (cf. supra,
exemplele (55)) și. numai în anumite cazuri, de adjectivul nehotărât plural niște
(sau de alți determinanti la plural - cf. niște / două / aceste soiuri de mere). Din
punct de vedere semantic, N1 este întotdeauna un nume din clasa fel, gen, soi,
varietate, sortiment ctc.
In ce privește numele care se află pe a doua poziție în GN complex, acesta
este obligatoriu, ca și în cazul lipului Th de pildă, un nume fără determinant (i.e. un
GDet incomplet), iar, din punct de vedere semantic, este un nume comun la
singular (cf. supra, exemplele (55a"—d» sau la plural (cf. supra, exemplele (55a’)).
inanimat concret (cf. supra, exemplele (55a>) ori abstract (cf. supra, exemplele
(55d)), animat nonuman (cf. supra, exemplele (55c)) ori uman (cf. supra,
exemplele (55b)). în enunț, N2 impune în general verbului acordul în persoană și în
număr (rf. injra. exemplele (56)), de unde s-ar putea trage concluzia că acest
formant este centrul sintagmei complexe:
 (56) Acest gen de scrisori anonime au alertat autoritâiile.
Această specie de capre negre au fost văzute ieri pe munte.

Totuși, spre deosebire de exemplele din prima parte a acestei secțiuni

(cf. supra, exemplele (51)), situația nu este la fel de neta, în sensul că există cazuri
in care cei doi formanți ai grupului nominal complex par să-și schimbe rolul. Mai
precis, in exemple cum sunt cele de mai jos (cf. (56’)), GN| pare să fie centrul de
grup, dat fiind că impune verbului acordul în persoană și în număr:

(56') Acwstâ specie de omizi a produs cele mai grave pierderi din istoria
agriculturii moderne.
Soiul acesta de flori a qiyns in Europa către mijlocul secolului trecut.

La fel de eterogen se comportă și sintagmele nominale din (55) în raport cu

..testul" reluării anaforice. Astfel. într-un enunț, pronumele anaforic îl reia fie pe
Nj0 (cf. infra, exemplele (57)), fie pe GNj (cf. infra, exemplele (57’)):

(57) Livada a fost năpădită de un soi de fluturi uriași,. Aceștia, au distrus

cea mai mare parte a recoltei.
Inspectorii au verificat noaptea trecută un fel de cluburi private,.
Acestea, au prezentat numeroase neregularitâli.
Dar.
(57') Genul, acesta de muzică, nu-mi place deloc. îl, detest / *o, detest.
Genul, acesta de muzică și celălalt, / *cealqllă nu sunt cunoscute
la noi.
Acesta, este un alt tip, / model, /fel, de submarine,.

In realitate, numai acordul verbului cu GN( și reluarea printr-un pronume

anaforic a acestuia din urmă nu pot pleda in favoarea interpretării sale ca centru de
grup al sintagmei complexe. în exemple cum sunt cele date în (56') și (57') mai sus,
acordul verbului, pe de o parte, și reluarea anaforică, pe de alta, se realizează prin
simplă atracție. în virtutea sensului pe care îl exprimă unul dintre constituenții
grupului complex, in speță primul. în consecință, cele două fenomene aici în discuție
nu afectează cu nimic statutul sintactic al celor doi formanți nominali, respectiv de a
fi Specificator, în cazul primului, și centru de grup, în cazul celui dc-al doilea.
Cât despre o analiză semantică mai detaliată a acestor sintagme nominale,
sunt de reținut două valori fundamentale:
(i) N| este o marcă a aproximației:
un fel de + N2 (concret sau abstract, masiv sau colectiv, animat sau
inanimat)
un fel de masă cu trei picioare / *niște feluri de masă (mese) cu trei
picioare
un fel de gând necurat/ * niște feluri de gând(uri) necurat(e)
un fel de făină de porumb / *niște feluri de faină de porumb
 un fel de pietriș calcaros / *niște feluri de pietriș(uri) calcaros
(calcaroase)
un fel de animalferoce / *niște feluri de animal(e) feroce

(ii) Ni este un subcategorizator exprimând:

(ii*) varietatea, specia
o varietate de caise / niște varietăți de caise
o specie de caise / niște specii de caise
un soi de caise10 / niște soiuri de caise
un sortiment de caise / niște sortimente de caise
un fel de caise / niște feluri de caise
(ii") clasa, subclasa, tipul, stibtipul, modelul
o clasă de vertebrate ! niște clase de vertebrate
o subclasă de vertebrate / niște subclase de vertebrate
un tip de vertebrate / un subtip de vertebrate
un subtip de vertebrate / niște sub tipuri de vertebrate
un model de Renault / niște modele de Renault.

Analiza comparativa pe care am cfcctuat-o și în această secțiune ne-a ajutat

să delimităm un alt tip sintactic de GN in de. AstfeL am observat că așa-numitul T5
aici în discuție se apropie, pe de o parte, de tipurile T| și, respectiv, T2 în ce
privește realizarea formală a celui de-al doilea formant (i.e. de + N") și, pe de altă
parte, de tipul T4, prin sensul partitiv pe care îl exprimă.
In realitate, am constatat că acest ultim tip are o structură diferită de cele ale
tipurilor precedente, constând dintr-un Specificator (complex) și un centru de grup,
ce corespunde unei denotații de tip proprietate.

4. CONCLUZII

Luând ca punct de plecare ambiguitatea prin care se caracterizează tiparul

GN -> (Detj Nt de (Det/ N.< din limba română, am încercat să precizăm, în articolul
de față, pe de o parte, relațiile sintactice (și, deci, tipurile structurale) cărora cele
două nominale le pot da naștere și, pe de altă parte, valorile semantice care pot fi
exprimate de aceste tipuri structurale.
Perspectiva comparativ-sintactică din care am încercat să abordăm feno­
menele descrise în acest articol ne-a permis să oferim o analiză unitară a ceea ce
numim în general ..grupuri nominale complexe în de”.
Astfel, potrivit rezultatelor pe care le-am obținut în urma aplicării câtorva
teste de diferențiere, am reușit să circumscriem cinci tipuri structurale de GN
complexe.

1,1 In anumite utilizări, expresia un sol de... poate dobândi o valoare peiorativ* (cf. un soi rar
de mere vs. un soi de cerșetor violent}.
 o.uuita »> bcniantiCB grupurilor nominale In «ie (II) 105

Primul tip (T( * un fiu de rege, un mijloc de codru ctc.), pe care gramaticile
tradiționale îl califică drept ..genitiv analitic'' (din cauza faptului că GN din Tj
acceptă substituția cu un genitiv morfologic și că cele două tipuri de construcții
exprimă aceleași valori semantice), s-a dovedit a fi. în realitate, un tip de GN
prezentând anumite particularități morfosintactice, dintre care amintim aici numai
constrângerea asupra celui de-al doilea formant, anume de a ft obligatoriu un nume
fără determinant (i.e. de * N"). De asemenea, am văzut că acest al doilea
constituent al grupului funcționează ca un Complement (in sensul de argument
obligatoriu) al capului N|, putând exprima valori semantice diferite. în funcție de
sensul lexical inerent pe care îl are. Astfel, mai multe valori semantice, pe care T>
le poate exprima, au fost înregistrate: posesia alienabilă. posesia inalienabilă (i.e.
relația Parte - întreg), dependența, descendența, destinația, scopul, conținutul,
proveniența locativă, relația, calitatea și calitatea superlativă. în timpul carac­
terizării tipului Tj. câteva paragrafe au fost dedicate analizei sintagmelor
„împietrite” („compuse" sau ..lexicalizate"). ceea ce nc-a permis să constatăm că
acestea din urmă pot fi încadrate în același tip structural. Din contră. în ce privește
semantica sintagmelor compuse, am observat că, spre deosebire de sintagmele
binominale libere, primele iși construiesc sensul intr-o altă manieră; mai precis,
sensul global al sintagmei binominale nu este reprezentat de suma sensurilor celor
doi constituenți (așa cum este cazul sintagmelor libere), ci ele referă la o entitate
unică nereperabilă, în general, din sensurile formanților.
Al doilea tip (Tj = un drum de munte, o școală de vară etc.) are o serie de
caracteristici comune cu cele ale primului lip. dintre care cea mai elocventă este
statutul constituentului secund (i.e. de + Diferența survine, în cazul de față, la
nivelul relației pe care cele două nume o întrețin. Mai exact, spre deosebire de T|,
unde de A'/' funcționa ca argument obligatoriu al capului de grup, in Tj această
secvență este un Adjunct (in sensul de argument facultativ), îndeplinind funcția de
a preciza extensiunea numelui rector. Am înregistrat, de asemenea, interpretările
cărora acest tip structural e susceptibil de a le da naștere: circumstanța locativă,
circumstanța temporală, cauza, scopul, maniera și materia.
Al treilea tip (Tj = un drum de pe munte, soarele de la prânz etc.) diferă în
raport cu celelalte două tipuri anterioare prin aceea că cel de-al doilea formant al
grupului complex este un GPrep modificator introdus de elementul de (i.e. de ■+
GPrep), care poate exprima valori semantice locative și temporale. în cadrul
acestui al treilea tip, am înregistrat existența unei construcții care prezintă o serie
dc particularități proprii in raport cu celelalte construcții ale aceluiași tip, motiv
care ne-a determinat să o catalogăm ca un subtip al tipului T3. Este vorba despre
GPrep în care elementul de este el insuși cap dc grup, subcatcgorizând
complemente cu forma N2°. Acest subtip este cunoscut sub numele de „Agent” (cf.
un tablou de Grigorescu).

Al patrulea tip ( F< = un elev de-al profesorului, o pagină de-ale cărții ctc.),
pe care l-am numit, din perspectivă semantică, „partitiv”, s-a dovedit a fi foarte
diferit în raport cu cele precedente, nu numai din punct de vedere sintactic, ci și din
punct de vedere semantic. Astfel, am constatat că cel de-al doilea constituent al
sintagmei complexe este un GN genitiv morfologic in al, aceasta din urmâ fiind
proprietatea fundamentală din care derivă anumite constrângeri asupra primului
formant și dintre care o amintim aici numai pe aceea de a fi în mod obligatoriu un
nume însoțit de articolul nehotărât. în ce privește relația sintactică pe care o întrețin
GN| și GN;, am observat că ultimul funcționează ca Adjunct al primului. Din
punctul de vedere al sensului exprimat de sintagmele din T4, am constatat câ GN.'
denotă un ansamblu (de indivizi, obiecte etc.), din care se prelevează una sau mai
multe entități denotate de GN(.

Al cincilea tip (Tj = un kilogram de mere, un soi de fructe etc.) se apropie de

primele două tipuri în ce privește realizarea celui de-al doilea formant ca nume fără
determinant (i.e. de + N:), in același timp, T< se apropie de T4 cu privire la sensul
partitiv pe care ambele tipuri îl exprimă. Acesta este, de altfel, motivul pentru care
a fost numit ..pseudopartitiv". in realitate, o analiză mai atentă nc-a determinat să
postulăm existența unui tip diferit, care, din punctul de vedere al relației sintactice
dintre cei doi formanți. se distinge de celelalte tipuri prin aceea că primul nominal
funcționează ca un Specificator complex al centrului N3rt. Cât privește analiza
semantică a acestui ultim tip, am observat că, în cadrul relației generale zisă
„partitivă”, se pot distinge numeroase alte valori particulare: cantitatea deschisă,
cantitatea aproximativă închisă, măsura (exactă sau inexactă), numărul etc.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Abeilld, Anne, O Bonomi, Daniile Godord & J. Tseng (2003). La symaxe de i el de, manuscris.
Univcrsiti Paris VII
Bartning. Inge (1987). Z. interprifaiton des syntagmes binominaui en de en franyats ctmtemporain. in
„Cahiersdc grarnmaire". n’ 12, p 1-64.
Bnrtning. Ingc (1993), La preposition de et Ies ui/erpretations possiblex des syniagmes nominaux
complexe* Essai d'approehe cognitive, in ..Lc.xiquc (l.es prtpositions. Metbodes d'anaJysc)",
nM 11, Presscs Universitaircs de Lille, p. 163-192.
Chomsly. N. (1981 ), Lecturcs on Government and Binding, Dordrccbt, Foris
Ciobanu. Fulvia & Finu)n, Asan (1970). Formarea cuvintelor in limba română. vot. I. București.
Editura Academici.
Coțcriu. E (1955), Determinare ți cadru Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii. In
„Romanistischcs Jahrbuch", n“ 7 / 1955-1956. p. 25-54.
CunifA, Alexandra (1980). Lsi formation des mou La derivalion lexicale en franyau contemporain.
București. Editura Didactică și Pedagogica.
CunifA, Alexandra (2001), l.es „coructerisanls" du nom: remarques sur quetquei consiructtons
priposittonnelles. m D. Amiot, W. De Muldcr A Nclly Flaux (cds. ). Le xyntagme nominal
syntaxe et s^mantlque, „Cahiers de 1‘Universttd d'Artois", n” 22. Artois Presscs Universiti,
p 202-215
Dobrovie-Sorin, Carmen (2001a), De la xynlaxe â l 'interprelation. de Milner (19S2) â Milner țl995)
le genitif, manuscris, Univcrsili Paris VII.
Dominte, C (1970). Exprimarea relațiilor spațiale p temporale prin prepoziții in limba româna. In
Sistemele limbii (redactori responsabili: I Culconu & Lucia Wald), București. Editura
Academici, p 227-270
Drincu. S (1999). ( impunerea ți prefixarea Repere teoretice în lingvistica românească. Timișoara.
Editura Amphora.
Fagard. B & A-I) Mardak (2004). Les syxteme* pr^posiiinnncl* des langues romane* une
ryydogte, manuscris. XXIV*** Cil PR. Abcrystwyth, Wales
Flaux, Ncllș (1999). /.<i function ..complement du nom dans lex groupex btnominuux en de el Ies
rd/i'j semaniuțuc'i. în „t ahicrs scientifiqijcs de rUnivcrsitc d'Artois”. Fonctionx syntaxique*
et role* uhnantuțucs, n° 13 ' 1999. Artois Prcxscs Universitc. p. 137-150.
Galmichc, M & G Klcibcr (1996). Sur Ies num* ubstraitx, in Nclly F’laux, M Glaligny A D Samain,
Ies ttomx abstratts. htxtaire el theones Actes du colloquc de Dunkcrque. 15-18 septembre
1992. Villencuve d’Ascq (Nord), Presncs Universitaircs du Septentrion, p 21-40.
Giurcacu. Anca (1975), Les mnts cnmposc* dans lex languex romane*, Mouton. The Hague - Paris.
Grcvtssc. M (1999). l.e bon u*agi\ 13” ddilion revue, rcfonduc par Andr£ Goosse, Paris - Louvain-
lo-Ncuvc. DcBocck Duculot.
Hcim, Ircnc (1982). The Semantic* of Definite and Indefinite Dexcriptioiu, Doctoral DisscrUtion.
Unncrsny of Mussachusseb, Amherst (publicata în 1989 dc câtre Gnrland. New York).
laroviei. L: &. Rodlca Mihâilâ (1974). The Romanțau Syntugm Nt de and lh Rumaman and
Enghsh L ttrrcspondenis. in ..Revue Rouitmine dc Lingutstique0, nw 19 5. p 453—167
Iordan. I . Valona Gu|u Rumalo A Al. Niculcscu (1967), Structura morfologică a limbii române
cuntempitrane, București
Jackendoft. R (1977), A bar Syntax A Study of Phraxe Structure, Camhridgc, Mass . M.I.T. Press.
Kamp, H (1981). /I Iheory of Lruth and Dtscoursc Rcprcsentation, in J Grocncndijk. 1 Jonssen A
M Stokhof (ccLs), Formal Methods in tke Study of Language, Mathematical Centre,
Amsterdam
Kulhakou. Lhmitra (1999). DE-phrase Extractability and Individual / Propcrty Denotalion, în
„Natural l anguage and Linguistk Thcory*’. n1’ 17. p 713-781
Martin, F (2(88)). Lu pr^ptisitiun de du .. compliment d agent des yerbes psycholugiquex causatifs:
un getnnf, in „Scolia (La prcposition frânase dans lous ses dtats 4”. sous la dircction de
lucien kupfcrmanA n“ 15 f 2002. Publicatioo dc rUnivcraite Marc Bloch. Strasbourg 2.
p 57-70
Milncr. J.-C (1982), l^ex genittfx adnominaux cn fran^ais, in Ordrts et raisons de langues. Paris,
l.dilions du Scud, p 69-140
Milncr J -C (1995), I mterpr^tatinn des genitifs, in J. Bouscarm. T J. Frunckel A S. Robert (eds ).
l.angues et langage Probleme* et raisonncmeni en hnguistique Melanges offtrts â Antoinc
Cuhuli, Paris. Presscs VnrvcrMlaires dc France.
Montaguc, k (1974). Forma! philoxuphy: xelected papers qf Richard Monlague, ediled by
R Thomason. New Havcn, Yalc Univcrsily Press.
Niculcscu. AL (1965). Individualitatea hmhii române între limbile romanice. Contribuții gramaticale,
voi I, București. Editura Științifici.
Neddcu. Isabcla (20(M). î nde utilizări ale prepoziției de In limba română actuală, mamwcris.
Institutul dc Lingvislicâ ..lorgu Iordan - Al RosetlP. București.
Panfi Dindelcgan. Gabncla (1992 ). Sintaxă ți semantică Clase de cuvinte ți forme gramaticale cu
dublă natură. Tipografia Universității din București.
Remhcimcr-Rlpcanu. Sanda (1974). Les derix^s parasvnthetiques dans Ies langues romane*
roumain. itahen. francai*, espagnol, Mouton, The Hague - Paris.
Ricgcl. M.» J.-C Pellat A R Riuul (1998). Grammaire mdhodupte du franțai*. 4*1”* âdition, Pana,
Pressc*» Uni verși tai res dc France.
Ruwet N (1982), Grammaire des insulte* et uulres etudex. Paris. Edttions du Scuil.
luțcscu. Mariana (1969). Te type nominal ce fripon de vtdel. în „Revue dc linguistique romane*4.
ne33.p. 299 316
Wilmcl, M (1997). Grammaire crltique du francai*, Lcuvain-la-Ncuvc. DucuIoL
iub

DEX(1996) « Dicționarul explicativ al limbii române (I. Coteanu. Luiza Scche & M. Seche
(coord,)), ediția a Il-o. București. Editura Univers Enciclopedic.
DȘL (1997) * Dicționar genera! de științe. Științe ale limbii (Angela Bidu-Vrânceanu. Cristina
Câlârașu. Lihana loncscu-Ruxândoiu. Mihacla Manca? A. Gahriela Pana Dindelegm
(coord )). București. Editura Științificâ.
ELR(200I) • Enciclopedia limbii române (M. Sala (coordJ. București, Editura Univers
Enciclopedic.
GA (1966) • Gramatica limbii române, voi. ML ediția a ii-a rcvftzuta și adftugitA, București
Editura Academici

GV/25 - Universul Paris HI.

France