Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul Comertului International PDF
Dreptul Comertului International PDF
CONTRACTUL DE FRANCIZA
SIBIU
2019
Capitolul 1. Notiuni introductive
Unii autori, considera franciza, alaturi de concentrarea marilor întreprinderi de
distribuţie, ca fiind unul dintre cele două fenomene majore care trebuie menţionate în evoluţia
comerţului internaţional din ultimii 60 de ani . Potrivit altor autori1 , franciza constituie
„inima sistemului antreprenorial contemporan”. Dar sunt și autori2 care consideră franciza un
„business marriage” între o afacere deja existentă și un nou sosit pe piaţă. Beneficiarul
francizei cumpără de la franchisor (francizor) drepturile înregistrate, pentru a reproduce
afacerea într-un format „la cheie, pe un teritoriu specific și pe o perioadă de timp delimitată.
Sistemul de franciză combină eforturile unui antreprenor independent cu motivaţia celui care
este stăpânul propriei sale activităţi, dar care beneficiază de experienţa unui partener puternic.
S-a remarcat că independenţa şi, prin urmare, neîmpărţirea responsabilităţii între părţile
contractului de franchising constituie punctul fundamental pentru succesul francizei ca
instrument de expansiune comercială. Franciza se realizează3 prin reproducerea unei afaceri
de succes în condiţiile convenite cu titularul acestei afaceri şi presupune un transfer de
cunoştinţe de la titularul afacerii de succes către întreprinzătorul pe care l-a selecţionat.
Franciza este o investiţie în/şi de inteligenţă, cea mai puţin riscantă, cea mai aptă de a aduce
succes.
1
Leloup J.-M., La franchise. Droit et Pratique, 3-ème édition, Encyclopedie Delmas, Dalloz, Paris, 2000, p.10
2
Gimalac L., Grac S., La Franchise. Guide Juridique et Pratique, Editions du Puits Fleuri, Paris 2003, p.53
3
5 Ros V., Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia, Ed. Rentrop&Straton, Bucuresti, 1999, p.7.
4
Sitaru Dr.-Al., Buglea Cl.-P., Stănescu Ş.-Al., Dreptul comerţului internaţional, Tratat: Partea specială,
Universul juridic, Bucureşti, 2008, p.329.
5
Mazilu D., Dreptul comerţului internaţional: Partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.275
elaborate, ţinând seama de interesele celor două părţi, operaţiunile comerciale se pot desfăşura
cu eficienţă maximă, ceea ce este atât în avantajul franchisor-ului, cât şi în avantajul
franchisee-ului. Valorificând cu pricepere mijloacele puse la dispoziţie de concedent,
franchisee-ul îşi poate asigura o clientelă stabilă şi îşi poate extinde operaţiunile comerciale.
Rezultatele obţinute în derularea contractelor de franchising au încurajat întreprinderile
producătoare să recurgă la acest tip de operaţiuni comerciale. În toate cazurile însă s-a impus
cu necesitate alegerea celor mai potrivite societăţi comerciale pentru vânzarea franchisor. Alţi
autori susţin11 că în industria hotelieră, franchising-ul ar putea afecta marca franchisor-ului
prin permisiunea franchisee să funcţioneze, dacă franchisee nu ar respecta condiţiile de
calitate impuse de franchisor. Unii autori au remarcat12 că lato sensu, în operaţiunile de
franchising intră orice operaţiune de vânzare indirectă, respectiv contractul de comision,
consignaţie, mandat comercial, concesiune comercială etc., iar stricto sensu franchising-ul se
referă numai la dreptul unei persoane franchisee, câştigat contractual de a beneficia de marca,
renumele, know-how-ul şi asistenţa franchiser-ului. Deşi contractul de franchising prezintă
numeroase avantaje pentru comerţul internaţional, până în prezent nu beneficiază de o
reglementare uniformă sub forma unei convenţii internaţionale. Camera de Comerţ
Internaţională de la Paris a elaborat Contractul Model de Franchising Internaţional – ICC
Model International Franchising Contract, Publicaţia ICC nr.712-2011. Acest Contract Model
este o actualizare a ICC Model International Franchising Contract, Publicaţia ICC nr.557-
2000. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene13, în art.101 stabileşte următoarele:
„(1) Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, orice
decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerţul
dintre statele-membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
concurenţei în cadrul pieţei interne şi, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte
condiţii de tranzacţionare;
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului
2.1 Obiectul
- dreptul de a utiliza alte insemne folosite de francizor, cum sunt firmele (cand aceasta
este posibil), denumirile de origine, indicatiile geografice, inventiile, desenele si modelele,
know-how-ul, adica ansamblul cunostintelor noi, nebrevetate, aplicabile industrial, avand
caracter secret si alte drepturi de proprietate intelectuala.
In lipsa unor dispozitii in legea speciala obiectul francizei va fi examinat sub aspectul
conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca, conform cu regulile din dreptul comun (art.
962-965 Cod civil), adica sa existe, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa se afle
in circuitul civil, sa fie licit si moral, sa constituie un fapt personal al debitorului.
Obligatiile francizorului
Cat priveste pe francizor, s-ar putea distinge urmatoarele obligatii in sarcina sa:
6
Legea romana subliniaza in mod deosebit transmiterea dreptului de folosire a marcii
inregistrate.
7
Spre deosebire de emblema care poate fi transmisa separat de fondul de comert.
marca si celelalte semne distinctive si drepturi intelectuale constituie un obstacol
insurmontabil in incadrarea juridica a acordului, ca fiind contract de franciza.
8
I.Macovei, Al.Amititeloaie, "Contractul de franciza, o formula care poate garanta succesul in afaceri", Ed.
Candy, Iasi, 2000
Dupa cum se arata in doctrina, practica internationala in materie de franciza a impus ca
modalitate de transmitere a informatiilor care constituie know-how-ul in documente separate
(si anume in manuale de operatii ce formeaza "pachetul de franciza"), care fac parte integranta
din acordul de franciza care sunt inmanate francizatului.
9
Obligatie specifica in cadrul comunicarii de know-how; a se vedea observatiile formulate de
D.Ferrier cu privire la decizia CA Paris, pronuntata in 25.febr.1992, D.1993-2 si decizia CA
Montpellier in 4.ian.1990, RDPI 1990-28
intalnirilor organizate periodic de francizor. In cazul in care francizatul solicita expres,
francizorul ii poate acorda asistenta si sub forma unei supravegheri rezonabile, prin delegarea
unor membrii din personalul propriu (experti) la sediul francizatului.
Obligatia de garantie
Pentru a putea exploata franciza, in cele mai multe cazuri, francizatul trebuie sa
investeasca sume de bani importante. Din acest motiv, francizorul este obligat sa garanteze
rentabilitatea investitiilor facute de francizat.
Marca si celelalte semne distinctive au o putere de atractie cu atat mai mare cu cat sunt
mai bine cunoscute. Din aceasta cauza, francizorul este obligat sa sporeasca puterea de
atractie a imaginii si a renumelui marcii sale (a semnelor distinctive) prin campanii publicitare
adecvate, reinnoite cu regularitate, realizate atat la nivel national, cat si international. Insa
francizorul trebuie sa aiba grija ca mesajul publicitar sa fie abil si diversificat, in concordanta
cu specificul activitatii desfasurata de francizat si sa reflecte in mod onest potentialul acestuia,
in asa fel incat clientela sa capete incredere in imaginea de marca prezentata.
Este bine cunoscut faptul ca, 'motorul francizei' este o publicitate bine realizata si cu o
buna audienta in randul clientelei.10
In principiu, publicitatea se realizeaza la nivel local de catre francizat care este obligat
sa coreleze mesajul acesteia cu publicitatea realizata de francizor la nivel national sau
international.
Obligatiile francizatului
10
A se vedea si "Ghidul privind Contractul international de Master franchising", redactat de
UNIDROIT, Capitolul 8, "Publicitatea si controlul acesteia".
diligentele pentru a indeplinii cerintele legale de inregistrare fie direct de francizor, fie de
francizat in numele si pe seama francizorului.
Partile pot stabili in contract plata unei redevente initiale forfetare, precum si o
redeventa lunara in suma fixa, in cazul francizei de servicii, de regula, (cum ar fi in saloanele
de coafura). In alte cazuri, cuantumul redeventei scade progresiv in scopul incurajarii
activitatii francizei, sau se stabileste un cuantum anual minimal al acestei obligatii financiare
ce revine francizatului.
In doctrina s-a pus problema de a stabili daca plata unei remuneratii de catre
francizat este o essentialia negotii, cu alte cuvinte, contractul de franciza este prin natura sa un
contract cu titlu oneros sau poate fi si un contract cu titlu gratuit. Cu exceptia cazului in care
partile sunt comercianti, se arata in doctrina, contractul de franciza poate fi, fara ca prin
aceasta sa isi piarda identitatea proprie, un contract cu titlu gratuit, remuneratia nefiind un
element esential al contractului, in aceeasi masura in care contractul de licenta propriu-zis
poate fi cu titlu gratuit. In opinia noastra, problema ar putea avea valente strict teoretice, pe
de-o parte pentru ca in practica este putin probabila incheierea unui contract de franciza cu
titlu gratuit, iar pe de alta parte pentru ca marea majoritate a legislatiilor in domeniu prevad
expres sau implicit obligatia francizatului la plata unor sume de bani cu titlul de remunerare a
francizorului.
Obligatia de confidentialitate
Clauza de neconcurenta
Clauza de exclusivitate
Francizorul, in calitate de vanzator isi va asuma obligatiile specifice acestuia, iar in ipoteza in
care francizorul este si producator, va cumula si responsabilitatile derivate din aceasta calitate.
Evident in mod corespunzator francizatului ii vor reveni obligatiile ce decurg din calitatea de
cumparator, in special plata pretului si primirea produselor.
In practica pot fi intalnite doua situatii : francizatul este liber sa decida cantitatea de produse
pe care o achizitioneaza de la francizor ; sau francizatul este tinut sa achizitioneze o cota
minima de produse.
In cazul in care nu sunt inserate in contract clauze referitoare la achizitionare, pot apare
urmatoarele probleme. In primul rand, se pune problema de a stabili furnizorul de la care
francizatul trebuie sa achizitioneze produsele, acesta putand fi numai francizorul, sau/si terti.
In lipsa de prevedere expresa, nu ar fi nici un impediment in achizitionarea acestor produse de
la terti, cu conditia ca acestea sa aiba aceeasi calitate cu cele furnizate de francizor. In al
doilea rind, se pune problema de a stabili cantitatea care trebuie achizitionata. Cu privire la
aceasta consideram ca francizatul trebuie sa comande exclusiv in masura in care are nevoie de
asemenea produse.
In anumite tari durata maxima sau minima a contractului de franciza este stabilita de
lege sau de precedent judiciar. In altele, durata contractului poate fi determinata de alte legi
aplicabile, care guverneaza drepturile de proprietate industriala a caror folosinta este
transmisa in temeiul contractului de franciza.
Astfel, legea italiana in art.3, alin.3 prevede incheierea contractului de franciza pentru
o durata de minim 3 ani, in timp ce legea romana si codul european de deontologie prevad ca
termenul sa fie stabilit in asa fel incat sa permita francizatului sa-si amortizeze investitia, fara
a preciza cu exactitate o anumita durata.
Contractul de franciza fiind intuitu personae, incetarea existentei uneia dintre parti are
ca efect incetarea conventiei. Francizorul sau francizatul isi inceteaza existenta prin deces
daca sunt persoane fizice. Dar acelasi efect trebuie sa-l aiba si incapacitatea care loveste pe
una dintre partile contractante, fara deosebire de cauzele acesteia.
Expirarea duratei pentru care contractul a fost incheiat are in mod normal ca efect
incetarea acestuia. In materie de franciza, legiuitorul nostru a adoptat o solutie discutabila.
Solutia este cuprinsa in art.7 care prevede "principiile" pe care trebuie sa le respecte
contractul de franciza. Interpretand textele enuntate in art.6 si art.7, se ajunge la concluzia ca
un contract de franciza incheiat pe durata determinata nu inceteaza la ajungerea la termen
decat daca francizorul instiinteaza pe beneficiar asupra intentiei de a nu reinnoi contractul.
Mai mult chiar, instiintarea trebuie facuta "cu un preaviz suficient de mare".
• Ordonanta nr. 52/1997 din 28/08/1997 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
180 din 14/05/1998
• I.Macovei, Al.Amititeloaie, "Contractul de franciza, o formula care poate garanta
succesul in afaceri", Ed. Candy, Iasi, 2000
• Ghidul privind Contractul international de Master franchising, redactat de
UNIDROIT, Capitolul 4, Chestiuni financiare,
• I.Macovei, Al.Amititeloaie, Contractul de franciza, o formula care poate garanta
succesul in afaceri, Ed. Candy, Iasi, 2000
• Catalogul Francizelor din Romania - editia 2015
• Ordonanța nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei
• WWW. FRANCIZOR .RO
•