UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE DREPT

MARCA

- DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE-

Profesori coordonatori: Prof. doc. Murzea Cristinel-Ioan

Asistent univ. Ionaș Diana Geanina

AUTOR:

HIRCIIALA MARINA

BRASOV

2020
MARCA HIRCIIALA MARINA

CUPRINS

1.INTRODUCERE.............................................................................................................3
1.1.DEFINITIE.................................................................................................................3
1.2.CLAIFICARE............................................................................................................3
2.FUNCTILE MARCILOR...............................................................................................4
2.1.FUNCTIA DE DIFERENTIERE PREZINTA DOUA ASPECTE.......................4
2.2.FUNCTIA DE CONCURENTA................................................................................5

2.3FUNCTIA de garantare a unui nivel calitativ constant ……………..5

2.4. FUNCŢIA DE ORGANIZARE A PIEŢEI..............................................................5
2.5. FUNCŢIA DE MONOPOL.......................................................................................6
2.6. FUNCŢIA DE RECLAMĂ .......................................................................................6
2.7. FUNCŢIA DE PROTECŢIE A CONSUMATORULUI.........................................7

3.SEMNE SUSCEPTIBILE DE A FI MARCA...................................................7

4.CONCLUZII.....................................................................................................................8
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................9
MARCA HIRCIIALA MARINA

1.INTRDUCERE
Marca este semnul vizual, care permite de a distinge un produs sau un serviciu al
unui producător de produsul sau serviciul altui producător. Domeniul mărcilor este
destinat să identifice o gamă largă de bunuri,servicii,categorii de bunuri, lichide,
minerale,etc.

1.1 Definiţie.
Având în vedere toate funcţiile sale, marca a fost definită ca fiind semnul
distinctiv „menit să diferenţieze produsele, lucrarile şi serviciile unei persoane
fizica sau juridice, garantând o calitate definită şi constantă a acestora, semn
susceptibil de a forma, în condiţiile legii, obiectul unui drept exclusiv, care
aparţine categoriei drepturilor de proprietate industrială
Marca este orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi:
cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative etc. cu
condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei
întreprinderi de cele ale altor întreprinderi, potrivit art. 2 din Legea nr. 84/1998
privind mărcile și indicațiile geografice

1.2Clasificare.

După destinaţie întâlnim: mărci de fabrică, destinate să individualizeze

producătorul, şi mărci de comerţ, care au rolul de identificare a comerciantului,
distribuitorului.
Având în vedere obiectul mărcilor, întâlnim mărci de produse atunci când se
referă la produse şi mărci de servicii care au rolul de a identifica prestările de
servicii. La rândul lor, acestea pot fi mărci de servicii pure, care identifică doar
serviciile (asigurări, bănci, etc.), şi mărci de servicii care se aplică produselor.

Ţinând cont de prima clasificare, atât mărcile de fabrică cât şi cele de comerţ sunt
mărci de produse.1

1
https://alexandracalin.wordpress.com/tag/functiile-marci/
art. 2 din Legea nr. 84/1998
MARCA HIRCIIALA MARINA

După natura semnului folosit ca marcă se întâlnesc:

• mărci verbale, alcătuite din semne scrise precum: nume, sloganuri, cifre ş.a.;
• mărci figurative plane sau tridimensionale, alcătuite din reprezentări grafice
precum etichetele, desenele, forma ambalajului, etc.
• mărci sonore alcătuite din sunete

După nivelul de cunoaştere a mărcilor se intâlnesc mărci notorii şi mărci

celebre.
Potrivit art. 6. din Legea nr. 84/1998 nu pot fi înregistrate ca mărci semnele care
sunt identice sau similare cu o marcă notorie în România; marca este notorie
atunci când majoritatea consumatorilor o cunosc. S-a afirmat că atunci când o
marcă este notoriu cunoscută într-o ţara, există o prezumţie absolută că toată
lumea cunoaşte că marca aparţine altuia, deci nu constituie un lucru al nimănui,
care poate fi însuşit. Marca de mare renume sau celebră este aceea care a
dobândit un caracter pur publicitar, funcţia de reclamă fiind primordială.
2. Funcţiile mărcii.
2.1.Funcţia de diferenţiere prezintă două aspecte:
1.Marca îndeplineşte o funcţie de individualizare a produselor de pe piaţă,
punând pe producător la adăpostul posibilităţii ca marca să fie utilizată de
concurenţii săi. Acest aspect al funcţiei, de diferenţiere, transformă marcaîntr-un
instrument de atragere a clientului, în măsura în care ea dobândeşte o valoare pe
piaţă, prin aprecierea de care se bucură la cumpărător produsul care poartă acea
marcă.
2. Marca devine un reper al produsului căutat, pentru un public care nu mai leagă
de provenienţa acestuia. În această frază, unii autori consideră că marca
dobândeşte o funcţie de fixare a clientelei. Cu alte cuvinte, funcţia de diferenţiere
a producătorului a devenit o funcţie de diferenţiere sau identificare a produselor.

___________________
 art. 6. din Legea nr. 84/1998

2.2.FUNCTIA DE CONCURENTA
MARCA HIRCIIALA MARINA

 Pentru a supravietui in lupta de concurenta agentul economic trebuie sa propuna

bunuri sau servicii pe care le prefera cumparatorul (consumatorul). In consecinta si
factorii de productie sint indreptati, sub influenta pretului, sint indreptati in acele
retele unde se simte o necesitate sporita.

2.3.Functia de garantare a unui nivel calitativ constant 

Marcile de prestigiu asigura garantia unei calitati superioare pentru produsul sau
serviciul respectiv. O caracteristică a perioadei actuale este, pe lângă
transformarea, analizată mai sus, a funcţiei de diferenţiere, şi o creştere a
importanţei funcţiei de calitate sau de garanţie a calităţii. Consumatorul obişnuit nu
are la dispoziţie elementele necesare pentru a verifica şi aprecia singur calitatea
reală a varietăţii de produse vândute pe piaţă. El este informat în această privinţă
prin publicitatea care se face produselor, publicitate care înseamnă, în ultimă
analiza afirmarea calităţii produselor mărcii.

2.4. FUNCŢIA DE ORGANIZARE A PIEŢEI

Prin interacţiunea dintre producţie şi consum, pe care o realizează, marca apare ca
un instrument de organizare a pieţei, ca un mijloc de corelare a cererii cu oferta.
Acţiunea aceasta de organizare s-a exercitat, în special, asupra distribuţiei, fie prin
reducerea rolului distribuitorului la o simplă funcţie de aprovizionare a
consumatorului, fie prin transformarea sa în responsabil al produsului sau al
serviciului legat de produs. Apariţia noilor forme de distribuţie s-a reflectat în mod
special în funcţiile economice ale mărcii. Creşterea importanţei economice a
mărcii, constatarea că „marca se vinde şi singură”, a determinat pe distribuitori, pe
de-o parte să-şi creeze mărci proprii, mărci de comerţ sau de servicii, iar pe de altă
parte, să revendice exclusivitatea mărcii producătorului, produselor a căror
distribuire o organizează. Calităţile sale economice şi comerciale au transformat
marca în principalul instrument al marketing-ului.
 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV
FACULTATEA DE DREPT

2.5. FUNCŢIA DE MONOPOL

Sub influenţa unor factori diferiţi, funcţiile economice iniţiale ale mărcilor s-au
alterat. Funcţia de concurenţă şi de organizare a pieţei se transformă, în anumite
condiţii, într-o funcţie de monopolizare a pieţei, sprijinită de o funcţie de reclamă.
Ca o reacţie la acest fenomen, apare, în locul funcţiei de garanţie a calităţii, diluată
şi alterată de diferenţierea excesivă a mărcilor, o funcţie de protecţie a
consumatorului. Multiplicarea mărcilor aceleiaşi întreprinderi pentru acelaşi tip de
produse, multiplicare care nu corespunde unei diferenţieri obiective, dispărute în
realitate, aşanumita „auto-concurenţă" a mărcilor, devine cu timpul o frână a
producţiei. Crearea de prea multe varietăţi limitează randamentul marilor serii şi
conduce totodată la o „pierdere a substanţei mărcii”. Pe de altă parte presiunea pe
care marca o exercită asupra cererii determină pe distribuitor să pretindă
exclusivitatea distribuţiei. Funcţia de monopol a mărcii îşi exercită influenţa şi pe,
planul structurii cererii care devine mai complexă orientându-se adesea spre
produse inutile, neadaptate nevoilor reale. Marca ajunge să falsifice concurenţa,
creând un privilegiu nejustificat pentru marile mărci.
2.6. FUNCŢIA DE RECLAMĂ
Ca urmare a proceselor analizate, marca ajunge să constituie, pentru consumator
"un simbol direct legat de reputaţia unui produs", astfel încât ceea ce se impune
cumpărătorului eventual este marca, şi nu provenienţa şi calitatea produsului.
Funcţia de reclamă a mărcii a făcut încă de mult obiectul unor analize temeinice în
doctrina vest-germană. Ea a apărut prin detaşarea mărcii de produsul destinat să-l
individualizeze şi s-a amplificat prin noile forme de publicitate. Prin forţa de
atracţie pe care o dobândeşte, marca devine un element autonom al succesului
comercial. Din accesoriul produsului, marca devine un bun independent, cu o
valoare proprie.

_____________
1.https://www.coursehero.com/file/23260765/Functiile-si-tipologia-marcilor/
2.https://facultateadrept.wordpress.com/dreptul-proprietatii-intelectuale/curs-6-
marcile-obiectele-de-proprietate-intelectuala/

2020
MARCA HIRCIIALA MARINA

2.7. FUNCŢIA DE PROTECŢIE A CONSUMATORULUI

Funcţia de garanţie a produsului nu are o semnificaţie juridică. Între 3 si 5 iulie
1978 a avut loc, la Geneva, o reuniune de experţi, care a studiat unele aspecte ale
protecţiei consumatorului în legătură cu proprietatea industrială. Problema a fost
analizată, în principal, din punctul de vedere al ţărilor în curs de dezvoltare.
3.Semne susceptibile de a fi marcă.
Conform art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998 pot constitui mărci semne distinctive
precum: cuvintele (inclusiv numele de persoane), desenele, literele, cifrele,
simbolurile figurative, forme tridimensionale, forma produsului sau a ambalajului,
combinaţiile de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne
A.Cuvintele.
-Orice cuvânt poate constitui marcă, cu următoarele excepţii:
• cuvintele uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi
constante;
• cuvintele care se folosesc în comerţ pentru a desemna specia, calitatea,
cantitatea, destinaţia, valoarea, regiunea geografică, calitatea sau natura produsului
ori alte caracteristici;
• cuvintele de natură a induce în eroare cu privire la regiunea geografică, calitatea
sau natura produsului ori serviciului;
• cuvintele care s-ar constitui în mărci contrare ordinii publice sau bunelor
moravuri. Dacă se propune spre înregistrare o marcă în care intră şi cuvinte străine,
cererea de înregistrare trebuie să cuprindă şi o traducere a acestora. Combinaţiile
de cuvinte prezintă de regulă interes atunci când se prezintă ca sloganuri
publicitare şi se doreşte înregistrarea lor ca marcă. Ele sunt combinaţii de cuvinte
cu putere de distincţie şi impact în mintea consumatorului.
Legea română nu exclude sloganul de la înregistrare ca marcă. Articolul 5 al Legii
nr. 84/1998 exclude de la înregistrare doar mărcile care conţin, fără
consimţământul titularului numele patronimic al unei persoane care se bucură de
renume în România. Această ultimă condiţie presupune că numele unei persoane
fără renume poate fi
MARCA HIRCIIALA MARINA

art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998

înregistrat fără acordul său, acest lucru fiind catalogat în doctrină ca o alegere
suspectă şi sursă de confuzie. În schimb, numele istorice au fost constant
înregistrate ca marcă (Napoleon, Rasputin, etc.).
Denumirile istorice de ţări şi oraşe dispărute, având semnificaţie simbolică, au fost
admise ca mărci. Zonele geografice nu pot fi înregistrate decât dacă nu sunt
denumiri de origine (Mont-Blanc).
B.Desenele.
Desenele sunt reprezentări grafice cu rol distinctiv precum emblemele, blazoanele,
vinietele, etc. Emblema este semnul figurativ simplu cu valoare simbolică (pumă,
crocodil, stea), pe când vinieta este o combinaţie de figuri (linii, cercuri).
D.Literele şi cifrele.
Literele alese ca marcă sunt de regulă iniţialele unui producător (de exemplu, Fiat
– Fabrica Italiana Automobili Torini), sau au o semnificaţie proprie (de exemplu,
Fiat – Fabrica Italiana Automobili Torini), sau au o semnificaţie proprie (de
exemplu, Aro – autoturism românesc). Cifrele pot fi mărci atunci când nu au rol de
codificare a produsului; exemplele sunt nenumărate, în special în materia
parfumurilor:ş.a
Marca trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 sa fie clara, expresiva, eufonica (sa se pronunte usor)

 sa aiba caracter distinctiv si de noutate
 sa nu fie deceptiva
 sa fie usor de memorat
 sa fie atragatoare si sa transmita corect mesajul dorit
 sa aiba o semnificatie legata de produsele respective

CONCLUZIE
Rolul marcii este foarte bine determinat in perioada actuala intrucat contribuie, pe
de o parte, la identificarea produsului si diferentierea acestuia fata de produsele
concurente si, pe de alta parte, garanteaza un nivel calitativ constant pentru
consumatori, comunica o serie de informatii despre produs facand si reclama
acestuia.
MARCA HIRCIIALA MARINA

_______________
https://alexandracalin.wordpress.com/tag/functiile-marci/
BIBLIOGRAFIE

-Legislatie-
˜ Legea nr. 84/1998

-Cursuri-
˜ Marca.Istoric Regelementare-Curs 9.Prof.Doc.Murzea Cristinel-Ioan

-Alte Documente-
˜ https://facultateadrept.wordpress.com/dreptul-proprietatii-intelectuale/curs-6-marcile-
obiectele-de-proprietate-intelectuala/

˜ https://www.juridice.ro/538712/proprietatea-intelectuala-si-sportul.html

˜ https://www.coursehero.com/file/23260765/Functiile-si-tipologia-marcilor/

˜ https://alexandracalin.wordpress.com/tag/functiile-marci/

˜ https://lege5.ro/Gratuit/geztinjsg4/legea-nr-84-1998-privind-marcile-si-indicatiile-geografice