Metode experimentale pentru diminuarea comportamentului agresiv la

preadolescenți:
1.Modelul tridirecțional al influenței psihocorecționale - lucrul cu
copiii (training), lucrul cu profesorii (seminar) și lucrul cu părinții
seminare și convorbiri individuale). Logica trainingului, elaborat și
implementat, presupune scăderea gradului de nervozitate, datorită
formării încrederii în sine și în forțele proprii, datorită susținerii din
partea părinților și profesorilor în schimbarea comportamentului, ba
chiar reducerea numărului de situații tensionale și conflictuale la școală
și acasă. Scopul training-ului este căutarea metodelor alternative (social
acceptate) de satisfacere a necesităților preadolescenților și colaborarea
cu oamenii înconjurători.
În programul trainingu-lui s-au conturat următoarele etape al schimbării
comportamentului agresiv:
1. „Conștientizarea”: obținerea informației despre propria personalitate
și problema comportamentului agresiv;
2. „Reevaluarea personalității proprii”: aprecierea faptului ce simte
copilul și ce gândește despre sine și comportamentul său;
3. „Reevaluarea lumii înconjurătoare”: aprecierea faptului cum
comportamentul agresiv al copilului influențează asupra lumii
înconjurătoare (semeni, părinți, profesori, etc.);
4. „Susținerea intragrupală”: deschiderea, încrederea și compătimirea
grupei la discutarea problemei comportamentului agresiv;
5. „Catarsis”: sesizarea și exprimarea atitudinii personale față de
problema comportamentului agresiv;
6. „Întărirea Eu-lui”: căutarea, alegerea și luarea deciziilor de acțiune,
formarea încrederii în capacitățile și posibilitățile schimbării
comportamentului;
7. „Căutarea alternativei”: discutarea schimbărilor posibile a
comportamentului agresiv;
8. „Controlul stimulilor”: evitarea sau opunerea rezistenței stimulilor ce
provoacă comportamentul agresiv;
9. „Consolidare”: autostimularea sau stimularea din partea colegilor,
adulților pentru schimbarea comportamentului;
10. „Comunicarea”: formarea priceperilor și deprinderilor de
comunicare adecvată, prioritatea colaborării, majorarea sensibilității
preadolescenților în ce privește percepția altor persoane, ridicarea
competenței în comunicare la nivel de cunoștințe dar și perceperi,
îndemânări;
11. „Conflict resolution”: dezvoltarea competenței folositoare pentru a
face față conflictelor, formarea capacității de a comunica astfel încât
conflictele să fie dezamorsate;
12. „Socializarea”: lărgirea posibilităților în viața socială în legătură cu
refuzul de la comportament agresiv.
Tehnicile utilizate în training sunt îndreptate asupra însușirii de către
preadolescenți a modalităților de comportare adecvate în locul
reacționării agresive obișnuite, învățarea aprecierii situațiilor sociale,
reducerea stereotipurilor agresive de comportament, formarea
paternurilor de comportare mai adaptative, intensificarea și mărirea
reacțiilor productive de comportament, reducerea anxietății. Dar aceste
activități câștigă foarte mult în eficiență și în durată dacă sunt implicați
profesorii și părinții.
2. Consiliere pe termen lung cu copilul agresiv și familia acestuia-
adresarea la un psiholog pentru a aduce niște schimbări în viața lor.