CURS 6

POLITRAUMATISMELE

“Daca nu poti ajuta un accidentat sa traiasca,macar nu-l ajuta sa moara”

Politraumatismele reprezintă stări acute severe survenite în urma unor accidente de natură
mecanică, termică sau electrică şi caracterizate prin leziuni multiple ce afectează organe, aparate,
sisteme sau regiuni diferite (cel puţin două) ale organismului. Traumatism cu afectarea a
minimum doua regiuni anatomice din care cel putin o leziune este amenintatoare de viata.
ETIOLOGIE
Principalele circumstante etiologice sunt:
- accidentele rutiere;
- accidentele de munca;
- agresiunile;
- catastrofele naturale;
- traumatologia de razboi.
Clasificarea topografica, noteaza cele patru regiuni anatomice principale ale corpului, in modul
urmator:
C= extremitatea cefalica (craniu si fata);
T= torace;
A= abdomen;
L= aparat locomotor (membre, coloana, bazin).
In felul acesta, in functie de distributia topografica a leziunilor se pot realiza urmatoarele tipuri
de politraumatisme:
- politraumatisme biregionale (6 tipuri): C.T., C.A., C.L., T.A., T.L., A.L.
- politraumatisme triregionale (4 tipuri): C.T.A., C.T.L., C.A.L., T.A.L.
- politraumatisme cvadriregionale (1 tip): C.T.A.L.
Pentru o mai buna definire a politraumatismelor si a prioritatilor terapeutice legate de gravitatea
leziunilor, se pot nota cu litere mari leziunile care pot influenta prognosticul vital si cu litere mici
leziunile fara gravitate deosebita (exemplu: c.T.a.l. sau c.t.A.i.); in mod special pentru leziunile
aparatului locomotor se poate specifica mai precis daca leziunile intereseaza membrele (L.m.),
coloana vertebrala (L.v.) sau bazinul (L.b.).
Criteriul major pentru clasificarea politraumatismelor este starea functiilor vitale, criteriu care
permite aprecierea cat mai exacta a gradului de afectare a functiilor vitale si dicteaza atitudinea
terapeutica.
Clasificarea politraumatismelor
În funcţie de gravitate leziunilor se clasifică:
-Politraumatism minor: fără pierderea conştienţei, iar leziunile sunt minore – excoriaţii, luxaţii
sau fracturi ale degetelor.
-Politraumatism moderat: pierderea conştienţei a durat mai puţin de 15 minute, dar fără amnezie.
Toracele prezintă fracturi costale, dar fără ca organele interne să fie lezate. Apar fracturile de
membre şi luxaţii.

1
-Politraumatism sever: este însoţit de pierderea conştienţei şi de amnezie. Apar fracturi de craniu
şi de coloană cervicală, dar fără leziuni medulare. Fracturile costale sunt mai grave şi afectează
plămânul, iar organele abdominale sunt lezate. Apar fracturi deschise de membre.
-Politraumatism sever care pune imediat viaţa în pericol: pierderea conştienţei este mai mare de
15 minute însoţită de amnezie şi fracturi craniene. Toracele şi abdomenul prezintă plăgi multiple
care au afectat şi organele interne. La nivelul membrelor apar fracturi multiple sau amputaţii.
Urgența I. cuprinde:
-stopul cardiorespirator,
-hemoragiile mari care nu pot fi oprite cu garou (hemoragiile organelor interne)
Urgența II. cuprinde:
-hemoragiile arteriale care pot fi oprite cu garou,
-amputaţiile de membre,
-plăgile mari abdominale,
-traumatizaţii care şi-au pierdut cunoştinţa.
Urgența III. cuprinde:
-traumatismele craniocerebrale,
-traumatismele vertebromedulare şi de bazin,
-fracturi deschise, plăgi profunde
Urgența IV. cuprinde:ceilalţi traumatizaţi (accidentaţi) conştienţi, cei cu leziuni superficiale,
fracturi ale membrelor toracice, alte fracturi care se pot imobiliza provizoriu şi se pot temporiza.
Obiectivele principale ale echipei de trauma sunt:
• Ierarhizarea leziunilor in functie de impactul lor vital
• Resuscitarea si stabilizarea functiilor vitale
• Abordarea se face pe baza prezumtiei celei mai grave leziuni, cu respectarea ariilor vitale;
acestea trebuie rapid tratate, fara a astepta confirmarea paraclinica a diagnosticului
• Leziunile trebuie tratate concomitent cu stabilirea diagnosticului si monitorizare; monitorizarea
este continua, crescand rapid in invazivitate
• Reevaluarea este continua deasemenea, avand in vedere ca aceste leziuni se pot modifica in
dinamica
Se disting două etape de tratament în cazul politraumatizaţilor:
I. Tratamentul la locul accidentului şi pe parcursul transportului până la unitatea
spitalicească, va consta din:
- evaluarea şi stabilizarea funcţiilor vitale (circulatorii, respiratorii);
-controlul permeabilităţii căilor respiratorii, eventuale imobilizări ale voletului costal şi
evacuarea unui pneumotorax;
- resuscitarea cardiacă în stop cardiac;
- abord venos periferic sau central;
- hemostază temporară cu garou sau cordon;
- transportul cât mai rapid la spital.
II. Primirea pacientului şi diagnosticarea leziunilor la spital:
- reechilibrarea volemică şi hidroelectrolitică;
- completarea hemostazei;
- examen clinic şi paraclinic complet;

2
- montarea unei linii venoase sigure;
- recoltarea de probe biologice (Ht, Hb, leucocite, uree, creatinină, amilază, glicemie, ionogramă,
grupa sangvină şi Rh);
- radiografii multiple în funcţie de zona traumatismului;
- ecografii sau CT;
- puncţia peritoneală efectuată în scopul evaluării leziunilor abdominale;
- vaccin ATPA.
Evaluarea pacientului-ABCDE (cale aeriană, ventilaţie, circulaţie, neurologic, expuneri la
factori de mediu).

1.EVALUAREA PRIMARĂ
După asigurarea zonei, locului incidentului, după asigurarea siguranţei voastre, pasul următor
este evaluarea iniţială a victimei. Evaluarea iniţială, primară, reprezintă evaluarea funcţiilor
vitale şi a leziunilor care pun viaţa în pericol. Evaluarea iniţială consta în realizarea unei evaluări
globale a stării victimei pentru a se determina gravitatea leziunilor şi stabilirea priorităţilor de
acţiune.
-Formati-va o impresie generala asupra pacientului;
-Asumati-va responsabilitatea;
-Eliberati si evaluati caile aeriene ( A );
-Evaluati respiratia ( B );
-Evaluati circulatia (incluzând hemoragiile masive) ( C );
-Determinati acuza principala a pacientului
-Comunicati permanent cu echipa medicala
Asadar pasii sunt:
• Siguranţa salvatorului.
• Stabilirea nivelului de conştientă → cel mai simplu realizat
conform Scalei Glasgow (Glasgow Comă Score sau
GCS):

Raspuns ocular (O) Deschide spontan 4

Deschide la comanda verbal 3
Deschide la durere 2
Fara raspuns 1
Raspuns verbal (V) Orientat, adecvat 5
Confuz, dezorientat 4
Vorbire inadecvata 3
Sunete neinteligibile 2
Absent 1
Raspuns motor (M) Executa comenzi 6
Localizeaza durerea 5
Retrage la durere 4
Flexie anormala, tonica 3
Extensie reflexa, tonica 2
Absent 1
3
 Scor Glasgow = O+V+M (3-15)

Primul pas este evaluarea primară a accidentatului ce are ca obiectiv stabilirea nivelului de
conştientă urmat de evaluarea funcţiilor vitale prin aceleaşi secvenţe de ABC:
A – eliberarea cailor aeriene – în acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxaţia
mandibulei;
B – verificarea respiraţiei prin: simt – văd – aud;
C- asigurarea circulatiei sanguine.
Dacă este necesar se încep imediat manevrele de resuscitare excepţie fiind situaţia în care se
constată existenţa unei hemoragii masive, situaţie când se realizeaza hemostaza apoi se vor
începe manevrele de resuscitare.

A (Airways)–eliberarea si protezarea cailor aeriene si controlul coloanei cervicale

Inca din aceasta etapa trebuie luata in considerare posibilitatea unei leziuni traumatice a maduvei
cervicale, de aceea se practica imobilizarea coloanei cervicale cu un guler cervical pana la
excluderea sa radiologica/clinica. In cazul unui pacient inconstient, trebuie deschisa gura
pacientului si inlaturate eventualele obiecte straine ce pot obstrua caile aeriene, cu ajutorul
unei pense Magill sau prin aspiratie. Dupa eliberarea de corpi straini si de secretii se protezeaza
in caz de necesitate cu ajutorul unei pipe Guedel. Simpla ridicare si deplasarea anterioara a
mandibulei corecteaza pozitia limbii si poate dezobstrua caile aeriene. Pacientii cu reflex de
deglutitie prezent isi pot mentine singuri permeabilitatea cailor aeriene. Introducerea unei pipe
Guedel la acestia poate declansa varsatura, mobilizarea coloanei cervical sau cresterea presiunii
intracraniene, fiind preferata utilizarea unei pipe nazofaringiene. Pacientul aflat in apnee trebuie
intubat de urgenta si ventilat mecanic.
Ventilatia pe masca poate duce la distensie gastrica, risc de varsatura cu aspiratie pulmonara
secundara. Se recomanda intubatia orotraheala cu mentinerea in ax a coloanei cervicale. Se
utilizeaza secventa de inductie rapida pentru a obtine conditii optime de intubatie ale pacientului.
Daca manevra de intubatie esueaza de doua ori de catre medicul cu cea mai mare experienta a
echipei si daca si celelalte manevre de asigurare adecvata a caii aeriene nu reusesc, atunci se
impune realizarea unei cai aeriene chirurgicale. Temporar, ca manevra de urgenta se poate
practica cricotiroidotomie cu ajutorul unui ac cu diametru mare si pe care se administreaza un
debit mare de oxigen. Aceasta trebuie urmata de traheotomie, fiind metoda cea mai adecvata de
ventilatie artificiala a pacientului in aceasta situatie. Dupa ce caile aeriene au fost eliberate si
asigurate, se administreaza oxygen 100% cu un minut-volum de aproximativ 15 l/min. In
continuare se examineaza regiunea cervicala pentru evidentierea de plagi, pozitia traheei,
distensie venoasa, emfizem subcutanat etc.
B (Breathing) – evaluarea respiratiei
Mentinand libertatea caii aeriene ,se efectueaza evaluarea respiratiei prin manevra “priveste,
asculta, simti” timp de 10 secunde.Evaluarea respiratiei vizeaza urmatoarele aspect majore:
-prezenta respiratiei spontane, eficienta sa, rata respiratory, tipuri de respiratie, existent unor
semne ce sugereaza existent celor 6 leziuni rapid letale:
• obstructia cailor aeriene superioarwe
• pneumotorax sufocant
• pneumotoraxul deschis

4
 • hemotoraxul masiv
• voletul costal
• tamponada cardiaca
Detectarea acestor leziuni cu potential letal impune de urgenta managementul adecvat prin:
› eliberarea si securizarea cailor aeriene superioare
› punctia
› exuflatia-initial si apoi plasarea unui dren thoracic pentru pneumotorax sufocant si
hemopneumotorax
› acoperirea plagii suflante in pneumotoraxul deschis
› punctie pericardica
› imobilizare externa cu benzi adezive a unui volet costal, urmata de stabilizare interna cu
ajutorul suportului ventilator cu presiune pozitiva pentru stabilizare pneumatic interna

C (Circulation) – evaluarea statusului circulator, resuscitarea si controlul hemoragiei

Evaluarea hemodinamica urmareste o serie de parametri ce trebuie interpretati in ansamblu.
Astfel, trebuie apreciate urmatoarele: prezenta si frecventa pulsului central (femural, carotidian,
brahial), pulsul periferic cu caracteristicile acestuia, presiunea arteriala, culoarea si temperatura
tegumentelor, timpul de reumplere capilara, statusul mental. Pacientul trebuie conectat cat mai
rapid la aparatura de monitorizare ce permite masurarea periodica a tensiunii arteriale, frecventa
cardiaca, undele pe ECG, SpO2.
De retinut ca scaderea cu 30% a volumului circulant nu produce hipotensiune arteriala, ci doar
tahicardie si scaderea in intensitate a pulsului. Alte semne sugestive de hemoragie sunt: senzatia
de sete, tegumentele palide sireci, tahipneea. Prezenta hipotensiunii sau a tahicardiei in etapa
prespital (chiar daca au fost corectate) sunt semne clinice sugestive de hemoragie si nu trebuie
neglijate. Este foarte important ca leziunea sa fie anticipate inainte ca aceasta sa devina
simptomatica (eventual manifestata prin colaps circulator). O diureza orara sub 50 ml/h
semnifica o proasta perfuzie renala, implicit o perfuzie tisulara globala scazuta.
In cadrul evaluarii primare a circulatiei exista cateva situatii particulare ce impun o atitudine
terapeutica imediata:
• stopul cardiac
• hemoragia externa cu risc vital
• hemoragia interna masiva
• tamponada cardiaca
Tahicardia si hipotensiunea reprezinta semen ale unei hipovolemii.
Orice soc la un traumatizat va fi presupus si abordat la inceput ca pe
un soc hipovolemic,putand fi insotit si de celelalt forme de soc
intalnite in trauma:socul neurogen si cel obstructiv datorat
pneumotoraxului sufocant sau tamponadei cardiac.
Pentru tratamentuln precoce al socului se se prin 2 linii iv
periferice stabile si sigure si se incepe administrarea de cristaloide si
coloide daca este cazul.
Se efectueaza hemostaza surselor vizibile si abordabile de sangerare prin compresiune directa,
pansament compresiv sau garou,mergand pana la toracotomie de necessitate pentru clamparea
aortei la inel pentru hemoragiile intaraabdominale necontrolabile ,pentru tamponarea directa a
plagii de cord sau hemostaza plagilor pulmonare mari.

5
 Pentru hemoragiile interne,in special intraabdominale,compensarea hemodinamica nu se poate
obtine chiar daca se administreaza volume mari de solutii,astfel pacientul trebuie transportat cat
mai rapid la central de trauma in vederea interventiei chirurgicale de urgent,cu asistarea
functiilor vitale. Administrarea sangelui 0 negativ in afara spitalului,desi controversata poate fi
salvatoare pentru hemoragiile interne de gradul III-IV cu pierdere de peste 40% din volumul
circulant sau la care nu se poate obtine stabilizarea hemodinamica prin administrare masiva de
cristaloide si coloide in 10-15 minute.
In continuare este necesara obtinerea grupului sanguine pentru continuarea transfuziei
izogrup,izo Rh.
Timpul de reumplere capilara
Timpul de reumplere capilara reprezinta capacitatea sistemului circulator de a reumple capilarele
dupa ce acestea au fost golite. Timpul de reumplere capilara se evalueaza la nivelul unghiilor
pacientului. Pentru a efectua acest test presati patul unghial al pacientului intre degetul mare si
indexul d-voastra. Timpul de reumplere capilara normal este de mai putin de 3 secunde.

2.EVALUAREA SECUNDARA

D (Disability) – examen neurologic de baza

Marimea si reactivitatea pupilelor
Este important sa examinati fiecare ochi pentru a observa semne de leziune craniana sau atac
vascular cerebral sau o supradoza de droguri. Uitati-va daca pupilele sunt egale si reactive.

1,2,3,4 – Pupile normale, anizocorice, miotice si midriatice

Urmatoarele semne nu sunt normale:
Pupile inegale – pupilele inegale pot indica un atac vascular cerebral sau o leziune la nivelul
creierului. Un numar foarte mic de oameni au pupilele inegale in mod normal, dar de cele mai
multe ori pupilele inegale sunt un semn important de diagnostic.
Pupile miotice – pupilele miotice sunt deseori prezente la o persoana consumatoare de droguri.
Acestea sunt un semn si pentru boli ale sistemului
nervos central.
Pupile midriatice – pupilele midriatice indica o
stare relaxata sau inconstienta. Pupilele se dilata la
30-60 de secunde de la instalarea stopului cardiac.
Leziunile cerebrale si unele medicamente, cum sunt
barbituricele, pot cauza midriaza
Pentru a stabili statusul neurologic se foloseste scala AVPU (o alta metoda pentru descrierea
nivelului ce constienta, alaturi de Scala GCS):
A – alert. Un pacient pe care-l clasificati ca fiind alert este capabil sa raspunda coerent la
intrebarile d-voastra. Exemplu: Cum va numiti? Unde va aflati? Ce data este azi? Deci un pacient
care raspunde la aceste intrebari este constient,
6
alert, orientat in timp si spatiu.
V– verbal. In aceasta categorie se afla pacientii care raspund la stimului verbali, chiar daca ei
reactioneaza doar la stimuli verbali foarte puternici.
P – pain (durere). Un pacient care raspunde la stimuli durersi nu a raspuns la stimuli verbali.
Raspunsul la stimulul dureros consta dintr-o miscare prin care incearca sa localizeze durerea, sa
retraga, etc. Stimulii durerosi se aplica prin ciupirea lobului urechii sau a tegumentului de
deasupra claviculei.
U – unresponsive (nu raspunde, nu reactioneaza). Un pacient este clasificat in aceasta categorie
daca el nu raspunde la nici un fel de stimul, fie el tactil, verbal sau dureros
Secventa E.
In timpul evaluarii secundare se face o anamneza mai ampla referitoare
la:alergii,medicatie,antecedente patologice,timpul scurs de la ultima masa,evenimente care au
precedat traumatismul,prezenta altor factori nocivi:hipoglicemie,expunere la toxine,fum
,monoxide de carbon.
Formula SAMPLE
S – semn, simptom (care este principala acuz a pacientului?)
A – alergii (dac se stie alergic?)
M – medicamente (ce medicamente utilizeaza curent?)
P – probleme medicale (ce diagnostice medicale i-au fost precizate anterior?)
L – ultima masa (când a mâncat ultima data?)
E – evenimente asociate (ce alte evenimente care pot influenta starea de sanatate s-au petrecut in
ultimul timp?)
Pacientul traumatizat se evaluează într-o ordine strictă, din cap până în picioare, respectând
segmentele corpului ţinând cont de riscul hipotermiei
Evaluarea leziunilor capului, gâtului:
 răni, contuzii, hemoragii;
 se examinează urechea, nasul, gura, scaplul,urechile;
 leziuni oculare → se examineaza reactia pupilara si miscarile oculare;
 leziuni osoase
 se verifica gatul → deviatia de trahee, coloana cervicala (deformari, crepitatii).
În toate cazurile de traumă se are în vedere posibilitatea existenţei leziunii de coloană cervicală.
La nivelul capului putem constata „ ochiul de raton „(echimoza peri-orbitala) sau semnul lui
Battle -vânătaie în spatele urechii;”, scurgeri de lichid cefalorahidian din urechi, TCC şi TCF sub
diferite forme.

Suspiciunea existenţei leziunii de coloană cervicală apare:

-la orice pacient politraumatizat (pacienţii care au mai mult de două leziuni din care cel puţin
unul pune viaţa în pericol);
7
-la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;
-la orice pacient care prezintă traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului;
-la orice pacient conştient, care acuza dureri la nivelul gâtului;
-la orice pacient care prezintă crepitaţii sau deformări la nivelul gâtului pacientului;
-la orice pacient care prezintă un status mental alterat.
Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza
examenului radiografic.
Atenţie sporită trebuie acordată imobilizării coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru
folosim gulere cervicale.
Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucată, din două bucăţi.
Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie minimum de două persoane. Un
salvator se aşează la capul pacientului, va fixa capul şi cu o mişcare fermă va aşeza capul în ax,

cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este să se îndepărteze toate hainele
din jurul gâtului pacientului. Se începe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioară a
gâtului fără a-l mai mişca.
Evaluarea leziunilor la nivelul toracelui:
 evaluarea durerii şi/sau a dificultăţii respiraţiei;
 contuzii, hemoragii;
 leziuni osoase.
 emfizem subcutanat → apare atunci când aerul ajunge în ţesuturile de sub piele. Acest
lucru apare de obicei la nivelul toracelui sau gâtului. Poate arăta ca o umflătură netedă a
pielii. La palpare apare o senzaţie de trosnitură datorită aerului care este împins în
ţesuturi.
La acest nivel putem găsi numeroase leziuni traumatice: volet costal (minimum dubla fractură a
cel puţin două coaste învecinate), plaga suflanta (pneumotorax), plăgi, contuzii.

Evaluarea leziunilor la nivelul abdomenului şi bazinului:

 a se evalua dacă există durere abdominală;
 răni, hemoragii;
 leziuni osoase (fracturile sunt foarte grave, ele afectează organele genitale interne, vase
mari, rectul).
Se inspectează şi palpează abdomenul urmărind:
 echimoze;
 plăgi;
8
  deformări;
 zone sensibile;
 abdomen de lemn.
La acest nivel putem identifica drept leziuni: evisceraţia, plăgi (tăiate, împuşcate), diferite
contuzii şi escoriaţii, abdomen de „lemn” ca si semn al unei hemoragii interne. In caz de
evisceratie (intestine ce comunica printr-o plaga cu exteriorul), se va proceda la acoperirea lor cu
un pansament umed steril, fara a se tenta reintroducerea lor in cavitatea abdominala. Trebuiesc
avute în vedere leziunile interne. Orice durere la acest nivel pune alt probleme care nu se pot
vedea de către examinator.
Bazinul se examinează pentru a observa echimoze, hemoragie sau tumefiere. Daca pacientul nu
acuza durere, apăsaţi uşor pe crestele iliace, oasele bazinului, observând dacă acestea prezintă
sau nu mobilitate.
Dacă pacientul acuza durere sau sensibilitate sau dacă aţi observat o mişcare anormală, o leziune
severă poate fi prezentă la acest nivel.
Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul extremitatilor
 rani, contuzii sau hemoragii;
 a se evalua existenta durerii;
 se palpeaza pulsul periferic.

Examinarea extremităţilor:
 Efectuaţi o examinare sistematică a extremităţilor pentru a determina dacă există leziuni
la acest nivel.
 Observaţi dacă există leziuni vizibile. Căutaţi hemoragii sau deformitati;
 Examinaţi dacă există sensibilitate la nivelul mâinilor, palpând uşor. Priviţi fata
pacientului şi ascultaţi dacă sunt semne de durere;
 Rugaţi pacientul să mişte mâna sau piciorul. Verificaţi dacă mişcarea este normală.
Întrebaţi dacă există durere la mişcare;
 Verificaţi sensibilitatea la nivelul extremităţilor prin atingere uşoară. Întrebaţi pacientul
dacă simte atingerea;
 Evaluaţi circulaţia la nivelul extremităţilor prin verificarea pulsului şi a timpului de
reumplere capilară.
Se vor căuta semne de factură, hemoragii.
Examinarea spatelui:
Se efectuează în doi timpi. Se fixează capul şi gâtul pacientului. Un salvator va fi poziţionat la
capul pacientului şi va fixa capul. Alţi doi salvatori vor fi poziţionaţi lângă pacient, unul la
nivelul toracelui, iar celălalt la nivelul bazinului. La comanda primulului salvator pacientul va fi
întors pe o parte, păstrând capul în ax. Salvatorul care este poziţionat la toracele pacientului va
palpa cu o mâna fiecare vertebra, coastele, scapula, zona lombară, căutând plăgi, hemoragii,
echimoze, fracturi.
Pacientul este aşezat din nou pe spate şi folosind aceesi metoda va fi întors pe cealaltă parte
pentru a putea examina şi restul spatelui.

9
Concomitent cu examinarea spatelui, pacientul poate fi aşezat pe bord sau pe targă metalică
pentru a evita o mobilizare ulterioară a acestuia.
Dacă există corpi străini inclavaţi în diferite regiuni ale corpului, care se afla încă în plagă, se
lăsa acolo, va fi imobilizat în poziţia găsită şi se transporta de urgenţă la spital.

In urma unui politraumatism pot apare urmatoarele tipuri de leziuni:

- leziuni ale partilor moi: contuzii si plagi
- hemoragie: scurgerea sangelui din vasele sangvine, datorita lezarii peretelui vascular
- fractura (ruperea osului)
- amputatii de membre
- luxatii (capetele oaselor care formeaza o articulatie isi pierd contactul intre ele)
- entorse (cand sunt lezate tesuturile periarticulare: ligamente, tendoane, capsula)
- traumatism cranio-cerebral.

Contuzia reprezinta modificarea structurala si functionala a tesuturilor produsa in urma unui

traumatism inchis, care nu compromite integritatea tegumentelor si mucoaselor. In urma unei
contuzii poate apare:
- o echimoza (vanataie): cand o contuzie superficiala determina lezarea vselor sangvine
subcutanate, determinand modificarea culorii pielii: la inceput este rosie, apoi devine bruna,
albastra, verde, galbena si apoi isi recapata culoarea in 14-21 de zile
- un hematom: o acumulare de sange intr-un spatiu ca urmare a lezarii unor vase de sange mai
mari.
In cazul unei contuzii, aplicarea unei pungi cu gheata (sau o sticla cu apa rece) pe zona afectata,
poate reduce intinderea leziunii.
Plaga este o lipsa de continuitate a pielii, mucoaselor si a tesuturilor subiacente, produsa in urma
actiunii unor agenti traumatici: fizici, chimici sau mecanici.

Mobilizarea si transportul politraumatizatului

Transportul politraumatizatului cuprinde totalitatea manevrelor care se executa de la scoaterea
victimei de la locul accidentului pana la asezarea sa pe un pat de spital. Mobilizarea si
transportul victimei se face numai dupa ce s-au acordat primele masuri de prim ajutor:
stabilizarea functiilor cardio-vasculare, oprirea hemoragiilor, imobilizarea zonelor de fractura,
pansarea plagilor etc. In cazul in care sunt mai multe victime se va face triajul acestora in functie
de gravitatea leziunilor si de necesitatea unor acte medicale urgente.
Mobilizarea
Apucarea victimei si asezarea pe targa trebuie sa se faca in asa fel incat sa nu flecteze corpul,
pastrand pozitia dreapta pe cat posibil. Asezarea pacientului pe targa necesita, in mod ideal 4
persoane: unul care imobilizeaza capul victimei, alti 2 care sustin trunchiul si membrele
inferioare si al 4-lea care impinge targa sub victima cand ceilalti 3 intorc victima lateral. Alte
tehnici de ridicare de la sol si asezare pe targa sau brancard, sunt:
- tehnica "cules" - 3 salvatori: introduc mainile sub corpul victimei, unul la nivelul capului si
toracelui, altul la nivelul bazinului si al treliea la nivelul membrelor inferioare
10
- tehnica "puntii olandeze" - 4 salvatori: doi salvatori in pozitie calare deasupra victimei
introduc mainile sub corpul victimei dintr-o parte si din cealalta, unul sub membrele inferioare
iar al doilea sub torace; al treilea salvator calare, deasupra targii si cu fata la ceilalti doi salvatori,
introduce mainile sub umerii victimei, paralel cu bratele acesteia in timp ce al patrulea sustine cu
o mana ceafa victimei
- tehnica "mainilor alternate" - 4 salvatori: introduc mainile sub corpul victimei alternand o
mana de la unul si una de la altul.
Pozitia pe targa a victimei, trebuie sa previna aparitia unor noi leziuni sa complicatii. Pacientii
inconstienti sau cu traume cerebrale, se vor transporta culcati pe o parte, pentru a preveni asfixia
prin caderea limbii sau voma.

Transportul

Transportul accidentatului cuprinde:

-pregătirea politraumatizatului pentru transport
incarcarea lui pe targă sau alt mijloc improvizat și apoi pe mijlocul de transport
-pozitionarea accidentatului pe targa potrivit leziunilor suferite:
• poziţie în decubit dorsal la accidentaţii conştienţi, suspecţi de fractură a coloanei
vertebrale sau a bazinului;
• poziţie ridicată a capului la accidentaţii conştienţi şi fără semne de şoc, cu fracturi ale
craniului (în special deschise)
• poziţie Trendelenburg inversată cu înclinarea maximă de 10-15° la accidentaţii cu fracturi
ale bazei craniului;
• pozitie Trendelenburg cu înclinare maximă de 10-15° la accidentaţii in stare de soc;
• poziţie în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate la accidentaţii în stare de şoc
prin hemoragie;
• poziţie semişezândă Ia accidentaţii toracopulmonari şi la cei cu insuficienţă
cardiorespiratorie;
• poziţie semişezândă (Fowler) la accidentaţii cu leziuni abdominal
• poziţie în decubit ventral la accidentaţii cu leziuni craniofaciale;
• poziţie în decubit lateral la accidentaţii în stare de comă.
Transportul trebuie să fie rapid, netraumatizant. În tot timpul transportului politraumatizatul
este supravegheat şi, dacă este cazul, se continuă măsurile de reanimare sau măsurile de
11
prevenire şi combatere a şocului prin: oxigenoterapie, protezare orofaringiană (pipa Guedel),
aspirarea secreţiilor, ventilare asistată la nevoie, administrare de analgezice şi sedative, perfuzii
cu substituenţi sau soluţii cristaloide
Tipuri de targi
-Targa metalica (targa cu lopeti)
-Targa de coloana tip Baxtrap
-Targa vacuum
Tipuri de atele
-atele simple liniare – sunt rigide, capitonate, necesita fixare cu fasa.
-atele cutie – sunt ideale pentru fracturile extremitatilor distale.
-atele gonflabile – se folosesc mai ales pentru imobilizarea unei fracturi deschise, cu sângerare
importanta, deoarece realizeaza si hemostaza.
-atele vacuumatice – reprezinta echivalentul saltelei vacuum; sunt foarte bune pentru fracturile
extremitatilor distale de membre.
-atele de tractiune – utile pentru reducerea si imobilizarea fracturii de treime medie de femur.
Concluzii
-Înaintea oricărei manevre asigură locul intervenţiei
-Protejază-te de eventualele produse biologice(sângevărsătură) prin folosirea maştilor, mănuşilor,
etc. În caz de mai multe victime fă triajul riguros (va fi tratat întâi bolnavul cel mai grav, dar care
are şanse de supravieţuire)
-Suspicionează orice politraumatizat drept un traumatizat la nivelul coloanei vertebrale şi
acţionează în consecinţă ( guler cervical, mobilizare în bloc, etc.) până la proba contrarie
(radiografie!)
-Tratează leziunile în ordinea gravităţi lor.
-Primele ucid asfixiile mecanice.
-Combate durerea (confortul bolnavului,şi combaterea efectului şocogen al durerii), administrază
analgetice minoremedii pentru a nu induce insuficienţă respiratorie , vărsături, sau a nu masca un
abdomen chirurgical
-Administrează oxygen
-Previne şi combate hipotermia
-Nu administra bolnavului alimente sau lichide pe cale orală
-Nu extrage corpii străini din plagă
- Recunoaşte şi combate şocul (semne: tahicardie, puls slab, hipotensiune, tegumente palide, reci,
transpirate; tratament: decubit dorsal, membre inferioare mai ridicate, oxigen, perfuzii venoase)
-Obţine informaţii necesare de la victimă: date sociale, persoană de contact, afecţiuni associate
-Calmează victim
-Transmite echipelor de întâlnire sau a celor din spital datele bolnavului, leziunile şi ora
estimativă a sosirii

12
13