Universitatea Ştefan cel Mare, Suceava

Facultatea de Ştiinţe economice si administraţie publică

Criterii financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii.

Metode tradiţionale şi metode bazate pe actualizare

Realizator: Guliciuc Roxana

Specializarea: Finanţe şi Bănci
Anul 2
Cuprins
Introducere ................................................................................................................................................... 3
Cuprins ......................................................................................................................................................... 3
1.Variabilele financiare avute în vedere la evaluarea investiţiilor: ................................................... 3
2. Luarea în calcul a variabilelor extrafinanciare ............................................................................... 5
Metodele traditionale ............................................................................................................................. 6
Metodele bazate pe actualizare ............................................................................................................. 7
Concluzie.................................................................................................................................................... 10
Bibliografie................................................................................................................................................. 11

2
Introducere
La prima vedere investiţia ne apare, în mod concret, ca o operaţiune de modificare şi de
creştere a patrimoniului iniţial: construcţii industriale şi civile; achiziţia, montajul şi instalarea
unor echipamente industriale; cumpărarea unor maşini, utilaje etc. La o analiză mai profundă,
investiţia este alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative, cu caracter profitabil, care
să majoreze valoarea capitalurilor investite.
În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă, în
speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achiziţionarea unei maşini
pentru creşterea productivităţii muncii, construcţia unei uzine pentru creşterea producţiei,
asimilarea unui brevet pentru fabricaţia de produse noi etc.
În sens contabil, aceeaşi investiţie desemnează alocarea unei trezorerii disponibile pentru
procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de
exploatare.
În general, se poate admite că orice plasare de fonduri în domeniul economic, social-cultural,
administrativ, militar, etc. pentru a asigura regenerarea sau creşterea activelor, acoperirea cu
forţă de muncă a activităţilor sau promovarea obiectivelor organizaţiilor sau firmelor este o
investiţie.
Investiţia trebuie înţeleasă ca reprezentând o cheltuială în prezent, realizată în vederea obţinerii
unor efecte viitoare în condiţii de risc şi incertitudine.
Acest concept este delimitat de patru elemente esenţiale, şi anume:
- subiectul, reprezentat de investitor ce poate fi o persoană fizică sau juridică;
- obiectul, adică construcţia, echipamentul de producţie, utilajul etc., în care se concretizează
investiţia;
- costul, respectiv efortul financiar din prezent pentru realizarea obiectivului propus;
- efectele, reprezentate de rezultatele economice şi financiare din viitor.
De asemenea, investiţiile sunt definite ca reprezentând o sumă de bani alocată în economie în
vederea creşterii producţiei, adică o cheltuială bănească ce se deosebeşte de celelalte cheltuieli
băneşti din economie, şi anume prin următoarele particularităţi :
- resursele investite în realizarea unui proiect pot fi delimitate ca natură şi volum de alte
cheltuieli băneşti;
- cheltuieli efectuate au o durată de viaţă specifică, concretizată în faze şi etape bine definite
(cercetare, proiectare, execuţie, exploatare);
- cheltuielile efectuate cu realizarea proiectului de investiţii să fie eficiente, adică proiectul de
investiţii trebuie să asigure recuperarea fondurilor alocate şi obţinerea unui profit;
- proiectele de investiţii presupun întotdeauna un risc, legat de eventualele modificări în evoluţia
parametrilor proiectaţi, datorită schimbărilor care pot apărea în viaţa economică şi social-
politică. Aprecierea proiectelor de investiţii este făcută după criterii care să se poată aplica
tuturor investiţiilor. În practică, conducerile întreprinderilor pun pe primul plan criteriile
financiare pentru că acestea reflectă obiective şi constrângeri identificabile şi cuantificabile şi pot
fi aplicate într-un mod riguros.
Totuşi, tendinţele recente se orientează spre punerea la punct a unor metode mai “deschise”, pe
lângă criteriile financiare avându-se în vedere şi efectele socio-economice ale proiectelor, în
toată complexitatea lor.

Cuprins
1.Variabilele financiare avute în vedere la evaluarea investiţiilor:
- influenţa acestor proiecte asupra rezultatelor şi rentabilităţii întreprinderii;
- influenţa lor asupra echilibrului financiar;
- influenţa lor asupra mărimii riscurilor suportate de întreprindere.
Incidenţa proiectelor de investiţii asupra rezultatelor viitoare.

3
Fiecare proiect de investiţii vizat sau analizat de întreprindere determină cheltuieli şi venituri, pe
toată durata sa de viaţă. Este, deci, posibil să se calculeze diverşi indicatori ai rezultatului care
permit să se măsoare contribuţia specifică la rentabilitatea globală.
Prin urmare, aprecierea unui proiect în funcţie de rentabilitate va consta în confruntarea
fondurilor utilizate iniţial cu rezultatele viitoare posibile. Din această perspectivă, doi indicatori
ai rezultatului pot fi în principiu utilizaţi. Pe de o parte, evaluarea proiectului poate să se axeze
pe mărimea beneficiului contabil rezultat din compararea ansamblului veniturilor şi ansamblului
cheltuielilor determinate de proiect în cursul fiecărui an de exploatare în viitor. Indiferent că
aceste cheltuieli dau loc la plăţi pentru întreprindere, sau că ele corespund unor cheltuieli
calculate, dar care nu înseamnă plăti (de exemplu, amortizarea imobilizărilor), ele vor fi imputate
asupra rezultatului, care apare ca un surplus de bogăţie creat de proiect şi nu ca un surplus
monetar.
Pe de altă parte, cash-flow-ul sau rezultatul brut reprezintă un al doilea tip de indicatori.
Aceştia măsoară surplusul monetar degajat de investiţie în cursul anilor viitori. Acest cash-flow
previzional rezultă numai din confruntarea dintre veniturile şi cheltuielile monetare angajate de
proiect, măsoară deci surplusul monetar.
Incidenţa proiectelor de investiţii asupra echilibrului financiar.
Al doilea criteriu avut în vedere la evaluarea financiară a investiţiilor vizează incidenţa
investiţiilor asupra solvabilităţii întreprinderii
În primul rând, fondurile iniţiale necesare pentru un proiect de investiţii constând în
achiziţia de active imobilizate pune o problemă de finanţare pentru întreprindere. Întreprinderea
este constrânsă să acopere cheltuielile efectuate pentru investiţii, fie procurând resurse externe,
fie efectuând prelevări din fondul de rulment şi acceptând astfel o anumită deteriorare a
trezoreriei.
În al doilea rând, investiţia prezintă, pe toată durata sa de viaţă o nevoie suplimentară de
fond de rulment. Această nevoie suplimentară este determinata de creşterea stocurilor şi a
creanţelor comerciale determinate de noua investiţie. Bineînţeles, creditele pe care eventual le-ar
putea obţine de la furnizori vor reduce această nevoie de finanţare. Astfel putem spune că:
Nevoia adiţională de fond de rulment determinată de un proiect de investiţii =stocuri
imputabile investiţiei+ creanţe comerciale- datorii faţă de furnizori.
În sfârşit, investiţia determină o capacitate de finanţare adiţională reprezentată de cash-flow-ul pe
care-l va aduce.
Putem deci, să rezumăm incidenţa pe care o investiţie o va avea asupra echilibrului
financiar confruntând resursele adiţionale şi necesităţile adiţionale pe care le ocazionează.
Incidenţa investiţiei asupra echilibrului financiar
Nevoi adiţionale Resurse adiţionale
Cheltuieli iniţiale( achiziţia imobilizărilor şi Cash-flow suplimentar
cheltuieli anexe) Recuperări din eventuale concesiuni
Nevoi adiţionale de fond de rulment

Trebuie luat în calcul decalajul în timp care există între utilizarea fondurilor necesare pentru
lansarea proiectului şi capacităţile de finanţare adiţionale pe care investiţia le degajă progresiv,
pe toată durata de viaţă.
c) Incidenţa proiectelor de investiţii asupra riscului financiar.
În sfârşit, proiectele de investiţii vizate sau lansate de întreprindere au incidenţă asupra riscului
pe care întreprinderea îl suportă. Trei tipuri de riscuri pot fi identificate.
În primul rând, cheltuielile de finanţare adiţionale suportate şi eventuala deteriorare a
trezorăriei pot ameninţa solvabilitatea întreprinderii. Aceasta se expune riscului de faliment.
În al doilea rând, investiţia sporeşte incertitudinea relativă la activitate şi la rezultate şi
determină astfel o amplificare a riscului de exploatare. Acest risc este definit în raport cu
variabilitatea sau instabilitatea rezultatelor. Riscul de exploatare este determinat de noile
4
investiţii care fac să crească dispersia rezultatelor posibile (ameliorare în caz de succces,
degradare în caz de eşec) şi majorează cheltuielile fixe suportate de întreprindere.
În sfârşit, finanţarea adiţională pentru acoperirea nevoilor determinate de investiţii expune
întreprinderea la un risc financiar a cărui amploare depinde de raportul între rata randamentului
activelor obţinute prin investiţie şi costul resurselor utilizate pentru efectuarea investiţiei.
2. Luarea în calcul a variabilelor extrafinanciare
Deşi evaluarea financiară a proiectelor de investiţii se face într-un cadru analitic riguros şi
eficient, ea nu oferă decât o viziune parţiala asupra proiectelor de investiţii. Evaluarea financiară
trebuie să fie completată de o analiză multidimensională care să ţină seamă de complexitataea
procesului investiţional. O asemenea analiză ar trebui mai întâi să pună în evidenţă impactul
proiectelor studiate asupra fiecăreia din funcţiile întreprinderii. De asemenea, ar trebui să
evidenţieze legătura dintre aceste proiecte şi orietările globale ale întreprinderii.
a) Impactul investiţiilor asupra funcţiilor întreprinderii
După natura sa, un proiect de o anumită importanţă are implicaţii mai mult sau mai puţin ample
asupra diferitelor aspecte ale gestiunii întreprinderii. Pe plan comercial, o investiţie are
implicaţii asupra gamei de produse, condiţiilor de distribuire, raporturilor cu reţeaua
comercială, politicii de preţuri, imaginii întreprinderii etc. Cu privire la gestiunea resurselor
umane, un proiect de o anumită importanţă produce efecte asupra gestiunii efectivului de
salariaţi, asupra calificării acestora, asupra condiţiilor de muncă şi asupra organizării muncii.
În sfârşit, gestiunea administrativă şi logistică a întreprinderii este afectată de noile investiţii care
modifică circuitul fluxurilor fizice şi al fluxurilor internaţionale.
b) Legătura investiţiilor cu orientările strategice.
Toate investiţiile trebuie să fie evaluate având în vedere un criteriu de coerenţă cu activitatea
întreprinderii. Această coerenţă vizează în acelaşi timp proiectul în sine s
şi raporturile acestui proiect şi orientările majore ale întreprinderii, astfel cum sunt definite de
politica sa generală, de strategia sa. Întrebarea care se pune este dacă proiectul de investiţii avut
în vedere contribuie eficient la realizarea obiectivelor întreprinderii sau dacă, din contra, el nu
exercită decât o contribuţie neglijabilă sau chiar negativă. Dar o evaluare strategică a proiectelor
de investiţii nu este posibilă decât dacă orientările stabilite de conducerea întreprinderii sunt
exprimate într-un mod clar şi explicit. Aceste orientări vizează în primul rând principiile
directoare, liniile de acţiune stabilite pentru activitatea întreprinderii şi care permit să se
definească politica sa generala. Compatibilitatea între o investiţie şi politica generala a
întreprinderii poate fi apreciată destul de devreme în procesul studierii proiectului şi constituie
un mijloc de preselecţie. Din ansamblul proiectelor vizate se reţine cel care corespunde cel mai
bine cu politica generală a întreprinderii şi el va fi supus unei evaluări tehnico-ecnomice
aprofundată. În al doilea rând, toate investiţiile importante sunt evaluate în raport cu orientarile
strategice stabilite de întreprindere. Aceste orientări vizează trei opţiuni majore. Un nou proiect
de investiţii trebuie să întărească poziţia între producătorii aceluiaşi produs. Proiectul trebuie să
fie convergent cu relaţiile stabilite de întreprindere cu partenerii exteriori (furnizori, clienţi,
concurenţi, puterea publică). În sfârşit, el trebuie să fie compatibil cu structura interna a
întreprinderii.
Evaluarea şi selecţia proiectelor de investiţii sunt operaţiuni care se întrepătrund şi nu
pot avea loc, în mod corespunzător, decât dacă se analizează variantele alese în viziunea unor
criterii economice ce au un rol hotărâtor în obţinerea de avantaje economico-financiare
stimulative pentru investitori.
În orice economie care se dezvoltă după principiul liberei concurenţe, evaluarea şi selecţia
proiectelor de investiţii se face din două puncte de vedere:
- macroeconomic, când se iau decizii de investiţii privind interesul economic general,
strategic, social etc;
- microeconomic, când capitalul investit aparţine unui agent economic, iar reinvestirea este
efectuată în interesul urmărit de acesta, respectiv, o rentabilitate corespunzătoare
intereselor sale.
5
Alegerea celor mai eficiente proiecte de investiţii este un atribut esenţial ce revine
managementului financiar.
Criteriile financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii au în vedere:
a) incidenţa proiectelor asupra rezultatelor şi rentabilităţii întreprinderii;
b) incidenţa proiectelor asupra echilibrului financiar;
c) incidenţa proiectelor asupra nivelului riscului suportat de întreprindere.

1.Incidenţa proiectelor asupra rezultatelor şi rentabilităţii întreprinderii.

Fiecare proiect de investiţii antrenează cheltuieli şi venituri pe toată durata sa de viaţă.
Aprecierea contribuţiei proiectelor asupra rentabilităţii întreprinderii se realizează prin
intermediul unor indicatori de rezultate, stabiliţi prin confruntarea fondurilor alocate iniţial cu
rezultatele viitoare posibile de îndeplinit.
Evaluarea proiectului se face atât pe baza profitului contabil, rezultat prin compararea
veniturilor totale cu cheltuielile totale generate de proiect în cursul fiecărui an următor, cât şi pe
baza rezultatului brut, determinat prin confruntarea încasărilor suplimentare cu plăţile
suplimentare.
2.Incidenţa proiectelor asupra echilibrului financiar.
Acest criteriu vizează incidenţa operaţiilor de investiţii asupra solvabilităţii întreprinderii.
Plasarea sumelor de bani iniţiale pentru achiziţionarea activelor imobilizate ridică problema
finanţării globale. Investiţia implică pe toată durata de viaţă o nevoie de fond de rulment
suplimentară. Investiţia poate produce o capacitate de finanţare suplimentară. Influenţa
investiţiilor asupra echilibrului financiar rezultă din confruntarea resurselor suplimentare cu
nevoile suplimentare pe care le degajă.
3.Incidenţa proiectelor asupra nivelului riscului suportat de întreprindere.
Cheltuielile pentru finanţarea investiţiei, caracterul incert al activităţii şi rezultatelor viitoare,
finanţarea suplimentară necesară acoperirii nevoilor suplimentare determinate de proiectul de
investiţii expun întreprinderea la riscuri de insolvabilitate, riscuri de exploatare şi financiare.
Indicatorii de evaluarea a proiectelor de investiţii trebuie să permită compararea cu alte proiecte
din sectorul respectiv de activitate, din alte sectoare şi chiar cu cele din întreaga economie,
precum şi compararea unor proiecte concurente între care trebuie să se definească o ordine de
prioritate. Proiectele de investiţii pot fi apreciate atât prin metode tradiţionale şi/sau metode
fondate pe actualizare.
Metodele traditionale
Permit calcularea unor indicatori de eficienta a investitiilor cum sunt:
1. Rentabilitatea medie Rm:

𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙

Rm=
𝑆𝑢𝑚𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑡
Rezultatul mediu anual se determină prin raportarea rezultatelor totale realizate pe întreaga
perioadă de exploatare a proiectului la numărul de ani aferenţi perioadei. Suma medie a
capitalului angajat sau investiţia medie anuală se determină în mod asemanător.

Indicele de profitabilitate neactualizat (Ip) permite realizarea unor comparaţii cu alte

investiţii de talie diferită.

𝐶𝐹𝑖
Ip=
𝐼𝑜
În care:
CFi= cash-flow annual;
Io= capital investit;

6
 Termenul de recuperare al capitalului investit neactualizat este un indicator centrat pe
trezorerie. Dacă proiectul va genera mai rapid lichidităţi, riscul de insolvabilitate va fi mai mic.
Termenul de recuperare al capitalului investit neactualizat se calculează cumulând an după an
cash-flow-ul degajat de investiţie, până când acest cumul va fi egal cu capitalul investit.
Metodele tradiţionale prezintă limite întrucât se referă la rezultate medii, ignorând eventuala
instabilitate a lor sau decalajul.

Metodele bazate pe actualizare

Pentru a realiza o comparaţie între cheltuielile de investiţii şi profiturile suplimentare
antrenate de folosirea proiectului trebuie eliminată influenţa timpului. Pentru aceasta se
determină capitalizarea alocărilor anuale de resurse pentru finanţarea investiţiilor şi actualizarea
recuperărilor anuale de capital astfel:
- la finele unei perioade de ,,n ' ani, valoarea dobândită sau capitalizată (V), pe baza unei
rate ,,a' de valorificare este:
Vdn= C ∗ (1 + a)𝑛
- coeficientul de capitalizare sau dobândire inversând, obţinem valoarea actualizată (Van)
𝐶
Van=
(1+𝑎)𝑛
Care se poate rescrie astfel:
Van= C*(1 + a)−𝑛
Din aceste relaţii se desprind următorii coeficienţi:
- (1 + 𝑎)𝑛 - coeficientul de capitalizare(dobândire sau fructificare);
- (1 + 𝑎)−𝑛 - coeficientul de actualizare;
Se foloseşte coeficientul de actualizare pentru a analiza baza de valori actuale, iar coeficientul de
capitalizare pentru a analiza baza de valori dobandită.
În literatura de specialitate procedeul de aducere a unor sume din trecut în prezent şi
ducerea lor în viitor, precum şi aducerea celor din viitor în prezent se numeşte actualizare.
Actualizarea vizează asigurarea comparabilităţii în timp a unor eforturi (cheltuieli) şi efecte
(venituri) exprimate valoric şi care se succed pe o anumită perioadă (de minimum 2 ani).
Dacă facem o analiză asupra unei investiţii şi a fluxurilor pe care le generează, procedeul
de actualizare de mai sus rămâne acelaşi, trebuie să trecem de la încasări şi cheltuieli viitoare la
valoarea actualizată a acestora. Principalii indicatori de eficienţă utilizaţi în aprecierea
proiectelor de investiţii sunt:
1. Valoarea actualizată netă;
2. Rata internă de rentabilitate;
3. Termenul de recuperare al capitalului investit;
4. Indicele de profitabilitate;

Valoarea actualizată netă (VAN) exprimă surplusul de capital rezultat la încheierea duratei de
viaţă a investiţiei.
Această metodă se bazează pe actualizarea fluxurilor de numerar viitoare. Ea se
determină ca diferenţă între valoarea prezentă a intrărilor de numerar viitoare (venituri) şi
valoarea prezentă a ieşirilor de numerar aferente unui activ (costuri).

7
 𝐶𝐹𝑜 𝑉𝑅𝑛
VAN= Vo-Io=∑𝑛𝑡=1 𝑡+ – Io
(1+𝑘) (1+𝑘)𝑛
În care:
Vo= valoarea actualizată a cash-flow-urilor viitoare, inclusiv a valorii reziduale (VR);
Io= cheltuielile iniţiale de investiţii;
t = 1,2,3,...,n ani de viaţă economică a investiţiei.
Dacă valoarea actualizată netă este pozitivă, proiectul de investiţii se acceptă, deci cu cât
veniturile actualizate vor fi mai mari decât capitalurile investite cu atât proiectul de investiţii va
fi mai eficient. Firma poate obţine profituri nete superioare celor necesare recuperării investiţiei
iniţiale.
Dacă valoarea actualizată netă este negativă proiectul de investiţii se respinge, deoarece intrările
nete de trezorerie nu permit reconstituirea fondurilor alocate. Valoarea actualizată netă are în
vedere următoarele atribute:
 este luată în considerare atât ritmicitatea cheltuielilor de investiţii şi a profiturilor, cât şi
informaţiile semnificative, măsurabile referitoare la decizie;
 este legată direct de unul din obiectivele managementului financiar-maximizarea averii
acţionarilor.
Toate proiectele care vor avea VAN pozitivă sunt preferabile plasamentelor monetare la
o dobândă de piaţă „k“. Între acestea, proiectul de investiţii cu VAN maximă este cel mai bun,
el va determina creşterea maxim posibilă a averii proprietarilor.
Rata internă de rentabilitate (RIR) este definită ca o rată de actualizare care face să existe
egalitatea între valoarea actualizată a intrărilor de fluxuri de numerar viitoare pentru un proiect
şi costul investiţiei acestui proiect.

𝑉𝐴𝑁𝑅𝑚𝑖𝑛
RIR= RIRmin+( RIRmax- RIRmin)*
𝑉𝐴𝑁𝑅𝑚𝑎𝑥−𝑉𝐴𝑁𝑅 𝑚𝑖𝑛
Unde RIRmin şi RIR max= rata minimă sau maximă de actualizare utilizate pentru calculul
VAN.
Proiectele de investiţii, care vor avea RIR mai mare decât rata medie de dobândă, vor fi
preferabile celor care au RIR = k sau RIR< k. În selecţia proiectelor de investiţii, regula RIR
este, în general, echivalentă cu regula VAN. În consecinţă, avem două reguli pentru selecţia
proiectelor de investiţii eficiente:
1. Regula VAN: se acceptă numai proiectele de investiţii cu VAN > 0;
2. Regula RIR: se acceptă numai proiectele de investiţii cu RIR > k.
Inconvenientul acestui criteriu RIR de selecţie a investiţiilor este ipoteza puţin realistă a
reinvestirii constante în aceeaşi întreprindere şi la aceeaşi RIR a cash-flow-urilor viitoare.
Specialiştii financiari au propus utilizarea unei RIR modificate, în ipoteza reinvestirii
veniturilor viitoare la o rată de rentabilitate specifică întreprinderii şi nu proiectului de investiţii
analizat. Se determină astfel o rată internă de rentabilitate modificată (RIRM

8
 Reprezentare grafică a ratei interne de rentabilitate

Sursă: G. Vintila - Gestiunea financiara a intreprinderii;

Rata internă de rentabilitate prezintă câteva limite:

- în situaţia în care cheltuielile şi veniturile perioadei pentru un proiect îşi schimbă semnul
mai mult decât o dată, dacă au loc fluxuri de numerar neconvenţionale, nu poate fi adoptată o
decizie luând în considerare numai acest criteriu;
-în unele situaţii rata internă de rentabilitate poate induce o altă ordine pentru un anumit
proiect, decât cea stabilită prin intermediul valorii actualizate nete.

Termenul de recuperare (Tr) al sumei alocate pentru investiţii exprimă numărul de ani de
recuperare, prin cash-flow-urile medii anuale actualizate (CF) a capitalului investit (I) şi se
stabileşte conform relatiei:

𝐼𝑜
Tr=
𝐶𝐹𝑎𝑐𝑡/𝑎𝑛

Unde:

Termenul de recuperare exprimă numărul de ani, după care suma

fluxurilor marginale de trezorerie devine egală cu suma investiţiei. Termenul de recuperare
impune anumite reguli privind luarea deciziei de alegere a unui proiect. Proiectul de investiţii se
acceptă dacă durata de viaţă a investiţiei este mai mică decât timpul cerut şi se respinge, dacă
perioada de recuperare este mai mare decât timpul impus. Acest indicator permite alegerea
variantei optime în funcţie de rapiditatea recuperării capitalului investit. Deci alegerea unui
proiect de investiţii vizează un termen de recuperare mai mic decât durata de viaţă a investiţiei.

9
 Termenul de recuperare prezintă limite, întrucât elimină de la selecţie proiectele de
investiţii cu o rentabilitate bună pe termen lung şi care pot fi semnificative pentru prosperitatea
întreprinderii.
Indicele de profitabilitate (Ip) exprimă valoarea actualizată netă scontată (V) pentru o
cheltuială iniţiala de investiţie egală cu unu, respectiv rentabilitatea relativă a investiţiei pe
întreaga perioadă de recuperare a acesteia. Indicele de profitabilitate se prezintă sub forma
raportului între valoarea actualizată neta a intrărilor de trezorerie şi cheltuiala pentru investiţie,
după relaţia:

𝑉𝑜 𝑉𝐴𝑁+𝐼𝑜 𝑉𝐴𝑁
Ip= şi Vo= Io+VAN => Ip= = +1
𝐼𝑜 𝐼𝑜 𝐼𝑜

Firma trebuie să reţină acele proiecte de investiţii care au un indice de profitabilitate supraunitar,
să fie indiferentă în alegerea proiectului dacă acelaşi indice este egal cu unu şi să respingă
proiectul dacă indicele de profitabilitate este mai mic decât unu.

Concluzie
Criteriile financiare care stau la bază alegerii proiectelor de investiţie au un rol foarte
important asupra eficienţei economice a firmei. Lucrarea prezintă principalele criterii de selecţie
a investiţiilor eficiente, respectiv: valoarea actualizată netă (VAN), rata internă de rentabilitate
(RIR) şi corolarul acesteia: indicele de profitabilitate (IP). Dintre toate aceste criterii, cel mai
bine fundamentat teoretic este criterilul VAN. Este deci oportun să reţinem tot criteriul VAN
selecţia celor mai bune proiecte de investiţii, întrucât max VAN conduce la maximizarea valorii
întreprinderii. Astfel se poate conchide că fundamentarea deciziei de investire în mediul
probabilistic se realizează prin estimarea stărilor cash-flow-urilor aferente fiecărui an pe baza
variaţiilor înregistrate în anii anteriori sau prin estimarea subiectivă a investitorilor şi
utilizarea acestora în formula valorii actualizate nete.

10
Bibliografie
 Stancu, I. (2003). Finanţe, volumul III: Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura
Economică, Bucureşti;
 Stancu, I. (2007). Finanţe, volumul I: Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului, ediţia a
doua, Editura Economică, Bucureşti;
 Românu, I., Vasilescu, I., Managementul investiţiilor, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 1997;
 G. Vintilă - Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Economică şi Pedagogică
Bucureşti, 2000;
 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Criterii-financiare-pentru-eva17.php;
 http://www.sinuc.utilajutcb.ro/III.10.pdf
 http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_II_SIA.pdf;

11
12