Prezentare

Guta este o boală caracterizată printr-o dezordine metabolică bine precizată şi uşor cuantificabilă şi
anume hiperuricemia (nivelul acidului uric seric mai mare de 7 mg/dl) cu determinări în principal
articulare – determinări atât cronice (artropatia gutoasă cronică) cât şi cu potenţial de evoluţie acută (artrita
acută gutoasă) - afectarea articulară fiind uşor de observat radiologic unde apar imagini caracteristice.
O consecinţă a hiperuricemiei o reprezintă depunerea acidului uric a cristalelor de urat monosodic în
lichidul articular și la nivel tisular, articular şi periarticular cu apariţia unor noduli – aşa numiţi tofi gutoşi
și apariția atacurile acute de artrită gutoasă, ce pot duce la diverse deformări şi infirmităţi.
Pacientul poate prezenta afectare renale ce interesează atât glomerulii, tubii, cât şi interstiţiul renal,
ducând în final la o nefropatie uratică cronică sau se manifesta prin prezența litiazei urice.
Criza de gută propriu-zisă are sediul tipic la degetul mare al piciorului a haluce, și anume la
articulația metatarsofalangiană unde apare o artrită. Durerea are debut foarte brutal, de obicei apare
nocturn, crește rapid în intensitate pentru a deveni atroce la câteva ore de la începutul ei. Local există
semne inflamatorii foarte netede, degetul mare este tumefiat, roșu, lucios cald, dureros la cea mai mică
atingere. În absența tratamentului, criza dureroasă persistă câteva zile (5-10), reapare nocturn, semnele
inflamatorii locale dispar; funcția articulației nu este alterată. Criza dispare uneori fără tratament.
Prima criză de gută poate să apară în plină sănătate: bolnavul se culcă în condiții normale, este trezit
brusc din somn, în timpul nopții, de dureri de mare intensitate (violente) apărute în articulația degetului
mare de la picior. care se umflă (tumefiază) și se înroșește, pielea devine întinsă, strălucitoare, iar durerea
este insuportabilă. Inflamația articulației și a țesuturilor din jur este atît de pronunțată, încît unii bolnavi
cred că au o infecție și încep să ia antibiotice din proprie inițiativă. Brusc, spre dimineață durerile scad
puțin, dar se intensifică în cursul nopții următoare. În cîteva zile, fenomenele articulare dispar complet cu o
senzație de mîncărime și descuamare a regiunii.
În lipsa unui tratament, o asemenea criză poate dura 8-10 zile sau mai mult. Rareori, criza durează 2-3
săptămîni.
Diagnosticul se pune pe atacurile gutoase- evidențierea acidului uric la analizele de laboratr și se va
face și examen radiologic care pune în evidență chisturi osoase, precum și nodulii osoși (tofii gutoși).
Pacientul meu în vârstă de 54 ani, fără antecedente importante de boală, cu obiceiuri alimentare ce
cuprind alimente din categoria mezeluri, carne de pui se prezintă pentru insomnia, cefalee și dureri ce au
apărut nocturn la nivelul articulației metatarsofalangiana a degetului mare drept - haluce.
În urma culegerii datelor am stabilit următoarele nevoi fundamentale alterate:
1. Nevoia de a dormi și a se odihni
2. Nevoia de a evita pericolele
3. Nevoia de a dormi și a se odihni
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
5. Nevoia de a comunica
Problemele de dependență/diagnosticele de îngrijire care au fost identificate sunt următoarele:
1. Disconfort fizic cauzat de durerile articulare și redoarea matinală.
2. Stare generală influențată
Obiectiv - Pacientul să afirme diminuarea durerii , să prezinte stare general ameliorate

3. Deplasare afectată din cauza durerii la nivelul articulației metatarsofalangiană; imobilitate

moderată
Obiectiv – pacientul să se deplaseze bine, să prezinte o diminuare a procesului inflamator la nivelul
articulației
 4. Comunicare afectată
Obiectiv – pacientul să comunice eficient

5. Risc de complicatii, infecții

Obiectiv – pacientul să se deplaseze bine, să comunice eficient

6. Anxietate
Obiectiv - Pacientul să beneficieze de confort psihic și fizic

7. Alterarea somnului- insuficient cantitativ și calitativ ( din cauza durerii la nivelul halucelui)
Obiectiv Pacientul să prezinte un somn liniștit, odihnitor, să beneficieze de un număr de ore de somn
corespunzător vârstei

8. Lipsa cunoștințelor legate de boală

Ob: Pacientul să acumuleze cât mai multe cunoștințe despre boala sa în circa 10 zile (evoluție,
tratament, alimentație necesară

9. Dificultatea de a-și asigura îngrijirile igienice.

Ob Pacientul să-și poată efectua îngrijirile igienice fără ajutor

Intervenții
o Determinarea valorilor funcțiilor vitale( acesta se va face zilnic la pacient pentru identificarea unor
situații modificate ale valorilor acestora)
o Pregătirea pacientului pentru investigații , recoltarea de analize – sânge
o Discut cu pacientul asupra repausului total sau relativ la pat, în funcție de afectarea articulațiilor
importante și asigur aceasta.
o Poziția pacientului în pat este decubit dorsal, adaptată localizării durerilor.
o Observ comportamentul pacientului (durerile, caracterul lor, locul de iradiere, reacția la tratamentul
administrat)â
o Asigur un climat optim și liniștit pentru ca pacientul să se poată odihni.
o Creez un climat de încredere, încurajez și liniștesc pacientul pentru a-și recăpăta echilibrul psihic.
o Observ calitatea somnului, dacă celelalte nevoi sunt satisfăcute, întocmesc un program de odihnă în
funcție de preferințele pacientului.
o În urma interviului purtat cu pacientul, creez condițiile necesare să-și exprime neliniștea, temerile în
legătură cu evoluția și prognosticul bolii.
o Informez pacientul cu privire la importanța menținerii curate a tegumentelor pentru prevenirea
infecțiilor.
o Observ obiceiurile și deprinderile igienice ale pacientului.
o Explorez nivelul de cunoștințe al pacientului privind boala sa.Stimulez dorința de cunoaștere.
o Motivez importanța de noi cunoștințe.
o Conștientizez pacientul asupra propriei responsabilități privind sănătatea.
o Verific dacă bolnavul a înțeles mesajul transmis și dacă și-a însușit noile cunoștințe.
o Identific obiceiurile și deprinderile greșite ale pacientului; corectez deprinderile dăunătoare
sănătății.
o Învăț pacientul categoriile de alimente și echivalente cantitativ și calitativ ale principiilor alimentare
în vederea înlocuirii unui aliment cu altul.
În urma intervențiilor aplicate pacientul a înțeles informațiile legate de boală, ce alimente poate consuma și
se observă că durerea s-a ameliorat și starea pacientului s-a îmbunătațit.
Ai mai jos regimul alimetar pt ca s-ar putea să ai intrebare – Ce are voie pacientul să mănânce?

 Regimul alimentar al persoanei gutoase trebuie să fie sărac în purine, grăsimi, protide; obligatoriu
hipocaloric (dacă persoana este obeză) şi fără băuturi alcoolice, o dietă restrictivă ducând la o
scădere a excreţiei urinare de purine de 200-400 mg/zi şi la o scădere a valorilor serice cu 1-2
mg/dl.
 Conţinutul zilnic în proteine trebuie să fie de maxim 70-80 mg/zi iar aportul hidric de peste 2 l/zi.
Alimente foarte bogate în purine (150-1000 mg/100g):
- inimă, carne de oaie 174;
- sardele 172;
- icre de sardină 484;
- extracte de carne 236 – 356;
- drojdie de bere 570 – 990;
- cacao 1900;
- scrumbii, heringi 790;
- ciocolată 620;
- creier 195.
Alimente bogate în purine (75 – 150 mg/100g):
- carne de viţel, de pasăre (curcan, gâscă);
- şuncă;
- vânat;
- ficat;
- rinichi;
Prin fierbere carnea pierde 50% din conţinutul său de purine, care trece în apă.
1) Alimente cu conţinut mediu de purine (sub 75 mg/100g):
 - limbă;
 - carne de porc;
 - creier;
 - peşte;
 - ciuperci;
 - mazăre;
 - spanac.
2) Alimente fără purine:
 - produse din făină;
 - ouă;
 - grăsimi;
 - lactate;
 - dulciuri;
 - fructe şi sucuri de fructe.
De asemenea, trebuie evitate alimentele bogate în oxalaţi: fructele oleginoase (nuci, alune,
migdale, alcoolul, cafeaua, cacao, fasolea, mazărea, spanacul, ciupercile, varza, conopida).