Sunteți pe pagina 1din 11

VIZIUNEA

ÎMPĂRTĂȘITĂ
ȘCOLI CARE ÎNVAȚĂ

Edu Zece Plus


VIZIUNEA
ÎMPĂRTĂȘITĂ

De multe ori se sesizează o stare de nemulțumire,


a inspectoratelor față de modul cum se derulează
activitățile într-o școală, a profesorilor sau
părinților care se simt neglijați. Aceste
nemulțumiri sunt generate, în general, de lipsa
unei viziuni comune.
Edu Zece Plus
VIZIUNEA
ÎMPĂRTĂȘITĂ

Viziunea comună presupune procesul ce implică


pe toată lumea, la comun, în procesul de luare a
deciziilor și de dezvoltare a sistemului școlar
viitor.
Edu Zece Plus
VIZIUNEA ÎMPĂRTĂȘITĂ

Viziunea împărtășită are trei scopuri distincte, respectiv:

Primul scop: de a răspunde problemelor și preocupărilor oamenilor.

Al doilea scop: de a impulsiona și reimpulsiona procesul de colaborare și de


încredere reciprocă.

Al treilea scop: trecerea la acțiune prin oferirea de susținere celor doresc o „școală”
împreună.
VIZIUNEA ÎMPĂRTĂȘITĂ

Școlile devin parteneriate între profesori, organe legislative, părinți și membrii ai


comunității, toți acționând deja în mod autonom.

Stabilirea viziunii împărtășite presupune încurajarea oamenilor să gândească, să


acționeze, cu puterea pe care o au deja, pentru a obține lucruri care sunt importante
pentru ei.
MODELUL LUCAS
Trei imagini ale școlii în acest an
Scop:
De a facilita deschiderea conversațiilor între părinți, elevi și educatori într-un proces al
viziunii comune.

Start:
Se formează un grup de elevi de la clase relevante.
Se întocmește o fișă cu așteptările acestor elevi.
Se întocmește o listă cu așteptările profesorilor și personalului școlii.

Pasul I: Sunt identificate așteptările părinților.


Pasul II: Sunt dezvăluite părinților așteptările elevilor.
Pasul III: Sunt dezvăluite părinților așteptările profesorilor și personalului școlii.
Pasul IV: Realizarea conexiunilor între așteptările ce reprezintă modele mentale.
MODELUL LUCAS
CLARIFICAREA ȘI IMPLEMENTAREA VIZIUNII

Comitetul format din administratori, profesori, părinți și ,uneori, elevi, este responsabil de
gestionarea școlii. Comitetul se formează pentru stabilirea și urmarea unei viziuni.

Viziunea reflectă aspirațiile autentice ale actorilor educaționali raportate la realitatea


curentă.
MODELUL LUCAS
CLARIFICAREA ȘI IMPLEMENTAREA VIZIUNII

Din perspectiva acestei dimensiuni, sunt 3 aspecte ce se cer operaționalizate, respectiv:


analiza viziunii prin:
evidențierea aspectelor critice;
evidențierea modului cum funcționează împreună programa școlară, proiectul
sistemului școlar, combinația de cursuri sau alți factori cu impact educațional.
nominalizarea rezultatelor așteptate.
realitatea curentă prin:
conștientizarea nevoilor actuale ale elevilor;
compararea datelor demografice;
modul cum este perceput mediul școlar în prezent.
prioritățile strategice prin:
identificarea metodelor prin care viziunea poate fi realizată;
identificarea resurselor.
MODELUL LUCAS
ECHIPELE RESPONSABILE

Comitetul central stabilește echipele responsabile care să transpună prioritățile strategice


în proiecte. Rolul acestor echipe este de a dezvolta o viziune pentru un anumit domeniu al
școlii, de a stabili obiective primare și de a proiecta modul de atingere al acestor obiective.

Recomandabil ca obiectivele să fie măsurabile, să vizeze în mod particular câte un ciclu


anual, să fie conectate la obiectivele aferente viziunii generale asupra școlii.
MODELUL LUCAS
REFLECȚIE ȘI CLARIFICARE

Se convoacă o sesiune amplă, cu 80 până la 200 de participanți, la sfârșitul fiecărui an


școlar pentru a regândi și clarifica viziunea pentru școală pornind de la rapoartele realizate
și pentru a stabili noi obiective.

Întâlnirea este împărțită astfel:


o sesiune asupra viziunii: „Ce dorim să creăm aici?”;
o sesiune asupra realității curente: „Ce se întâmplă în acest moment cu sistemul
școlar?”
o sesiune asupra priorităților strategice: „Unde alegem să ne concentrăm atenția?”
MODELUL LUCAS
GĂSIREA UNUI PARTENER

Parteneriatele eficientizează relațiile și indivizii, analizând împreună, inventând și


experimentând cu invențiile lor.

Parteneriatul nu vizează o latură formală, ci capacitatea de „a crea ceva împreună”.