FACULTATEA DE CHIMIE APLICATA SI STIINTA MATERIALELOR

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

COMUNICAREA
NONVERBALA - limbajul
vestimentar -
-orgazitional-

Profesor coordonator : NITU MONICA

Student : GHEORGHE DENISA ANA
Grupa : 1123 A
An : II
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

CUPRINS
ARGUMENT ................................................................................................................................................ 2
1.1 Definiţia comunicãrii .............................................................................................................................. 3
1.2 Limbajul lucrurilor ............................................................................................................................... 4
1.3 Vestimentatia ......................................................................................................................................... 5
Vestimentaţia: determinãri geografice, istorice şi culturale ............................................................... 5
Hainele, simbol al identitãţii personale şi sociale. ................................................................................ 5
Corelatia culoare – personalitate ............................................................................................................... 9
Limbajul Vestimentatiei.......................................................................................................................... 10
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 15

1
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

ARGUMENT

“Ca vorbitori ai unei limbi suntem în acelaşi timp “producători” şi “consumatori”ai

acesteia. Într-un sens, acesta este şi cazul codului vestimentar, “limbajul” vestimentaţiei:
ne îmbrăcăm într-un anumit fel şi astfel trimitem mesaje către alţii; percepem cum alţii
sunt îmbrăcaţi şi astfel primim mesaje de la ei. Dar nu există nici o diferenţă: nu suntem
noi cei care producem semnele.”

2
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

COMUNICAREA

1.1 Definiţia comunicãrii

În comunicarea interpersonalã, cuvintele nu sunt de-ajuns. Uneori, apelul la cuvinteeste chiar inutil
(când este zgomot, când distanţa dintre interlocutori este mare, când nucunoaştem limba vorbitã de
celãlalt etc.).Prin „comunicare“ vom înţelege orice transmitere a informaţiilor, ideilor şi emoţiilor de la o
entitate socialã (persoanã, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediulmesajelor.

O persoană poate transmite printr-o varietate de metode o idee, o părere, etc,semnificând pentru ea
ceva anume, însă acest lucru nu înseamnă că am spus „tot”ceea ce este de spus despre acest fapt. Noi,
„beneficiari” ai comunicării, suntem subiluzia că am început şi am terminat o discuţie. Realitatea este însă
alta : comunicareaeste fără început, fără sfărşit– este un continuum : atunci când comunicăm ceva, ofacem
dintr-un motiv sau altul ( fie că dorim să convingem pe interlocutorul nostrude ceva, fie că dorim să
primim informaţii de la acesta, fie că vrem să atacăm, sau să aplanăm, şi exemplele pot continua); însă
indiferent de motiv, segmentul pe care sedesfăşoară comunicarea noastră este unul foarte limitat, fiind
cuprinsă în aceleelemente care intră în sfera directă de interes a interlocutorilor. De aceea, pentru
noi, pare a fi limitată.Realitatea, aşa cum am mai spus , este următoarea : comunicarea înseamnă tot cene
înconjoară, ceea ce s-a întamplat înainte de mica noastră discuţie telurică, şi ce seîntamplă după,
comunicarea este tot ceea ce întamplă în întregul univers, nu doar înlimitata noastră sferă temporară şi
spaţială, universul nostru personal.

Ca şi comunicarea verbalã, comunicarea nonverbalã poate fi modelatã în termenii deemiţãtor, receptor,

mesaj, canal de comunicare, efect, feedback şi context al actelor decomunicare. „Emiţãtorul“ este sursa
mesajelor; „receptorul“ este destinatarul. „Mesajul“are o semnificaţie care este „codificatã“ (tradusã într-
un cod, într-un sistem de semne,adecvat canalului de comunicare şi receptorului) de cãtre emiţãtor
şi „decodificatã“ (re-tradusã) de cãtre receptor.

Comunicarea este o caracteristicã fundamentala a existenţei. Oamenii folosesc nunumai cuvinte pentru
a comunica, ci comunicã şi nonverbal cu ajutorul gesturilor,expresiei feţei, modului cum se îmbracã sau
cum îşi aranjeazã biroul. Comunicarea nonverbalã poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea
verbalã având şi un rol regulator şi de control al acesteia.

3
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

Elementele comunicãrii nonverbale sunt urmãtoarele :

Limbajul corpului influenţează impactul comunicării prin expresia feţei, mişcareacorpului (gesturi),
forma şi poziţia corpului, aspectul general şi prin comunicarea
tactilă.Comunicarea prin expresia feţei include mimica (încruntarea, ridicarea sprâncenelor,încreţirea
nasului, ţuguierea buzelor etc.), zâmbetul (prin caracteristici, contextul, locul şimomentul folosirii) şi
privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direcţia privirii etc.).Tindem ca, involuntar, să
zâmbim, să ne încruntăm, să roşim, să micşorăm sau sădilatăm pupilele .

1.2 Limbajul lucrurilor

Prin limbajul lucrurilor înţelegem colecţiile de orice fel, obiectele de uz casnic, bijuteriile, podoabele,
hainele, lucrurile cu care omul se înconjoarã.Îmbrãcãmintea, podoabele, accesoriile vestimentare
comunicã apartenenţa persoanei lagenul biologic (bãrbat/femeie), la o clasã de vârstã
(tânãr/matur/bãtrân), la o categoriesocio-economicã (ţãran/orãşean; patron/muncitor), la o profesie sau
alta (militar, preotetc.). Este imposibil sã fii îmbrãcat şi sã nu transmiţi celorlalţi cine eşti şi cum percepi
tu lumea. Susan B. Kaiser (1985, 1987) are dreptate când afirmã, în prefaţa la

“The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment” , cã „îmbrãcãmintea şi înfãţişarea

sunt simboluri vizibile care influenţeazã interacţiunile cu alţii, comunicarea interpersonalã“.

“Comunicarea nonverbala : gesturile si postura”, Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Ed.
Comunicare.ro, 2005, pg. 54

4
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

1.3 Vestimentatia
Vestimentaţia: determinãri geografice, istorice şi culturale

Când analizãm vestimentaţia în contextul comunicãrii nonverbale trebuie sã luãm în considerare

determinãrile geografice, culturale şi istorice. De la Polul Nord la Ecuator, oamenii îşi protejeazã corpul
împotriva geruluisau a cãldurii excesive: îmbracã haine adecvate, diferite în ceea cepriveşte materialele
(blãnuri, stofe, voaluri), culoarea (reflectantã sau absorbantã a razelor solare)
, croiala (strânsã pe corp sau lejerã).

Istoria îşi spune şi ea cuvântul. Îmbrãcãmintea din Europa Occidentalãde azi, de exemplu, abia dacã
mai aminteşte de cea din Evul Mediu , când – aşa cum apreciazã Françoise Piponnier (1999/2002, 166) –
majoritatea populaţiei se mulţumea cu un minimum de veşminte , adesea cu un singur rând de haine şi
ceva lenjerie de corp. Stofele şi culoarea erau calitativ mediocre; croiala rudimentarã, strâmtã. Acelaşi
istoric al culturii precizeazã cã „adoptarea generalã a costumului bãrbãtesc croit pe talie, compus dintr-o
vestã scurtã şi din pantalon strâmt, nu are loc decât spre sfârşitul secolului al XV-lea. Portul femininse
distinge acum cu uşurinţã; înainte el se deosebea doar printr-o lungime ceva mai pronunţatã, printr-
o aranjare a pieptãnãturii şialegerea unor stofe colorate ce caracterizeazã feminitatea“

Determinarea culturalã a hainelor poate fi urmãritã prin semnificaţia culorilor, diferitãde la o societate
la alta. „Semnificaţia simbolicã pe care o capãtã câteodatã unele culori la noi se deosebeşte din temelii de
aceea pe care le-o dau populaţiile primitive“ – aprecia Iulius E. Lips (1955/1959, 80). Marele etnolog
german aduce în sprijinul celor afirmatenumeroase exemple: în Africa apuseanã, albul este „culoarea
diavolului“, nu „culoarea nevinovãţiei“; la tribul Pangave, violetul este culoarea morţii; pentru tribul
Athuabo din Africa rãsãriteanã, negrul este „culoarea bucuriei“. Sigur cã alegerea culorii vestimentaţiei
suferã şi influenţa climei: în zonele calde este preferatã culoarea albã ahainelor, în general, largi; în zonele
mai reci, culori închise şi haine strânse pe corp.

Hainele, simbol al identitãţii personale şi sociale.

Gilson Monteiro, profesor laUniversitatea din Amazonas (Brazilia), spunea cã „haina reprezintã
oglinda sinelui,marcheazã separarea dintre clasele sociale “ . Mai mult, hainele, care sunt în egalãmãsurã
pentru a acoperi goliciunea trupului şi pentru exprimarea sinelui, oferã indiciidespre caracteristicile psiho-
morale ale persoanelor, dar şi despre grupurile sociale.Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant (1991) arãtau
cã pentru unele popoare orientale ocusãturã dreaptã semnificã integritate psiho-moralã, tighelul orizontal,
pace în inimã.Hainele şi, mai ales, uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai la unmoment
dat. Ele influenţeazã stima de sine, dar şi comportamentul celorlalţi. „În Prusia wilhelmianã, civilii erau
obligaţi sã se dea la o parte de pe trotuar când trecea un ofiţer înuniformã“, semnala Henri H. Stahl (1968,
125). Referitor la puterea de influenţare ahainelor „cu autoritate“, experimentul natural proiectat de M.
Lefkowitz, R.R. Blake şiJ.S. Mouton (1955) într-un oraş din Texas ni se pare cât se poate de revelator.
Cei trei cercetãtori au folosit ca asociat (complice) un bãrbat de treizeci şi unu de ani, care încadrul
experimentului avea sarcina sã treacã strada pe roşu, în timp ce alţi pietoniaşteptau schimbarea culorii
semaforului. Când complicele purta „haine cu autoritate“,respectiv costum de foartã bunã calitate şi
cravatã scumpã, trecãtorii care erau la semafor l-au urmat într-un numãr de trei ori şi jmãtate mai mare
decât atunci când era îmbrãcat cuo cãmaşã ieftinã şi pantaloni de lucru.La începutul deceniului al treilea

5
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

al secolului trecut apãrea la Londra prima lucrare de psihologie a veşmintelor, “The Psychology of
Clothes” de Jean C. Flügel (1930). Psihologul britanic lansa teoria satisfacerii prin îmbrãcãminte a nevoii
contradictorii de a fi decent,de a atrage atenţia şi de a proteja corpul de intemperii. Ca şi Georg Simmel
(1908), JeanC. Flügel a vorbit despre „paradoxul modei“, care constã dintr-o dublã mişcare: cea
a pãturilor inferioare de a adopta moda clasei superioare şi tendinţa reprezentanţilor acesteiclase de a
renunţa la moda care începe sã fie imitatã, inventând o modã nouã. Moda, maiaratã autorul citat, este
asociatã cu tendinţa de a te face remarcat, mai bine zis remarcatã,întrucât mai toate cercetãrile
psihosociologice au arãtat cã femeile sunt mai interesate de modã, în particular de vestimentaţie, decât
bãrbaţii. Explicaţia: concurenţa pe piaţa matrimonialã. În timp, lucrãrile care analizeazã hainele ca simbol
al identitãţii personale şi sociale s-au înmulţit exponenţial, chiar fãrã a lua în calcul mulţimea de cãrţi şi
reviste despre modã.

Comunicarea a fost definită de-a lungul timpului în nenumărate feluri; de fapt, în

cercetările de comunicare de astăzi, un subiect defineşte ceea ce este comunicarea. O
vedere de ansamblu arată comunicarea ivindu-se atunci când un organism răspunde unui
stimul care este la un anumit nivel, simbolic.
Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, în cadrul unei
limbi sau în afara ei. În privinţa naturii limbajului, doctrinele cele mai rezistente au fost cele
care, după modelul lui Aristotel, au văzut în limbaj un instrument de comunicare menit să
informeze asupra stărilor lumii.
Îmbrăcămintea, în măsura în care este rezultatul unei alegeri personale, ogindeşte
personalitatea individului, este un fel de extensie a eului şi, în acest context, comunică
informaţii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor
din jur. Îmbrăcămintea se poate folosi pentru a crea un rol. Aceasta poate marca statutul
social real sau pretins. Ca regulă generală, ţinuta conservatoare şi protocolară în stil
occidental nu ridică probleme nicăieri în lume.

Ţinuta de afaceri standard, este practic obligatorie şi în mediile de afaceri din

Europa Occidentală şi S.U.A. În cultura asiatică, în particular, în China şi Japonia,
costumul şi cravata sunt austere şi de culoare închisă. În unele ţări islamice, bărbaţilor le
este interzis să poarte pantaloni scurţi. Pe plajele Libanului, destule femei din lumea
arabă intră şi în mare fără să se dezbrace.
Comunicarea prin ceea ce se numeste moda este la fel de vasta si complexa ca
insasi definitia si conceptul de moda. Trebuie intelesi toti parametrii in functie de cultura
sau de deschiderea la care ne raportam. Altfel riscam sa ne formam idei si pareri preconcepute
despre ceea ce s-a dorit sa ni se comunice.
În ce proporţie poate vestimentaţia influenţa rezultatul unei întâlniri, atingerea sau
nu a rezultatului propus? E greu de spus, dar în mod cert influenţează felul în care aceasta
demarează, scriu specialiştii citaţi de money.ro. Mai ales în mediul de afaceri,
îmbrăcămintea are rolul de a identifica rapid „jucătorii“ aflaţi în faţa unei tranzacţii de
business, pentru ca apoi să se dizolve în fundal: sugerează sau stabileşte nivelul de succes
şi autoritate al fiecăruia, vorbeşte despre experienţa profesională, despre statutul
financiar.

6
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

Vestimentaţia este unul dintre cele mai influente mijloace de comunicare

nonverbale pe care le avem la dispoziţie. Interesant este că studiile legate de acest tip de
comunicare şi, implicit, despre prima impresie pe care o facem celor din jur, au putut
cuantifica rolul aspectului exterior (vestimentaţia şi limbajul corporal) – 55%. Asta în
comparaţie cu cele 38 de procente ale vocii şi cele 7 ale conţinutului propriu-zis al
mesajului. Pe de altă parte îmbrăcămintea, oricât de frumoasă sau adecvată, nu
compensează pentru lipsa de talent, ambiţie, profesionalism sau cunoştinţe.
Felul în care arătăm ne poate deschide o uşă ; ceea ce ştim ne ajută să rămânem
în încăpere. Pentru vestimentaţia profesională unitatea de măsură este adecvarea la ocazie
şi partenerii de discuţie. Factorii care dau măsura acestei adecvări sunt stilul, codul
vestimentar, culorile şi accesoriile. Stilul vestimentar este un element foarte personal şi
internalizat, o semnătură personală.

De pildă, o femeie care se regăseşte în stilul casual va purta un minimum de

accesorii şi se va îmbrăca mai curând într-un costum cu pantalon şi probabil va fi tunsă
scurt sau va avea părul aranjat cu naturaleţe; în schimb, o femeie care preferă un stil
clasic, va opta pentru un set asortat de cercei şi colier, purtaţi la un taior sobru, cu părul
strâns într-un coc, spune Markovits. Fiind o reflexie a personalităţii şi gusturilor stilul
vestimentar dă partenerilor de discuţii indicii despre temperamentul sau stilul de viaţă al
persoanei respective prin factori atât de mărunţi precum texturile, culorile sau
imprimeurile alese, tipul de accesorii şi felul în care acestea sunt purtate.

Vestimentaţia tinde să fie un criteriu important de evaluare a angajaţilor în cadrul

organizaţiilor. Există organizaţii în care vestimentatia este impusa prin anumite
regulamente interne pe care fiecare angajat trebuie sa le respecte. De asemenea, sunt si
organizatii in care nu exista cerinte formale in ceea ce priveste vestimentatia angajatilor.
Indiferent de tipul de organizatie in care oamenii activeaza, un lucru insa este cert:
modul în care oamenii se îmbracă, tipul de vestimentaţie pe care îl adoptă la serviciu
comunică informaţii despre ceea ce sunt oamenii şi despre ceea ce vor să pară că sunt.

Chiar dacă tindem să fim de acord cu expresia „important este cum gândim şi nu
cum ne îmbrăcăm", în viaţa de zi cu zi vestimentaţia joacă un rol important în percepţia
persoanelor. Un renumit consultant în domeniul managementului şi dezvoltării resurselor
personale, Richard Denny, susţinea într-o lucrare a sa că, deşi oamenii au dreptul sa
adopte orice forma de imbracaminte doresc, ei trebuie totusi sa faca distinctia intre munca
si distractie si sa-si adapteze vestimentatia „atmosferei de afaceri create de patronul lor".
Hainele sunt semne ale statutului social, simboluri ale puterii sociale, influentănd
stima de sine a celor care le poarta si, de asemenea, modul in care ceilalti se comporta
fata de noi.
Pentru orice manager gestionarea impresiei pe care subordonatii si-o formeaza
despre el este o conditie importanta pentru succes, vestimentatia reprezentănd un
important mijloc de management al impresiei.
In interactiunile cotidiene, oamenii se informeaza unii despre ceilalti utilizand o
serie de mijloace care le sunt accesibile despre persoanele cu care intra in contact,
deducănd din acestea anumite caracteristici ale persoanei, care nu sunt direct observabile.

7
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

Altfel spus, pe baza a ceea ce se vede tragem concluzii despre ceea ce nu se vede.
Vestimentatia face parte din categoria informatiilor accesibile despre o persoana. Pe baza
informatiei oferite de imbracaminte, oamenii trag concluzii in legatura cu statusul social
al persoanelor, caracterul sau chiar competenta acestora.
Modul în care o persoană se îmbracă contribuie la ceea ce în psihosociologie se
numeşte „efectul primei informaţii" (primacy effect). Acesta constă în influenţa exercitată
preponderent de primele informaţii primite, comparativ cu cele ulterioare, datorită
procesării mesajului în funcţie de acestea.
Interviurile de angajare, primele contacte cu colegii şi sefii la un nou serviciu
constituie situaţii sociale în care efectul primei informaţii poate avea o mare importanţă
asupra modului în care un angajat va fi apreciat.

Vestimentaţia organizaţională este privită ca un indicator al influenţelor atât din

interiorul organizaţiei, cât şi din exteriorul acesteia, din mediul socio-cultural. De
asemenea, în interiorul unei organizaţii există atât presiuni formale - care îşi au expresia
în codurile şi regulamentele interne -, cât şi presiuni informale - care îşi au expresia în
anumite modele care se pot impune la un moment dat într-o organizaţie, în vederea
adoptării unui anumit tip de vestimentaţie.

Există trei Dimensiuni ale vestimentaţiei organizaţionale:

1. Atributele vestimentaţiei - constau în culorile, materialele şi stilul

vestimentaţiei;
2. Omogenitatea vestimenţională - se referă la gradul de variaţie în ceea ce
priveşte vestimentaţia, printre membrii aceleiaşi organizaţii;
3. Diferenţierea - se referă la gradul de diferenţiere a vestimentaţiei angajaţilor
dintr-o organizaţie în raport cu vestimentaţia persoanelor din afara organizaţiei.

Daca intr-o organizatie strategia organizationala promovata de top management

merge pe ideea diferentierii interne intre departamentele reprezentative ale organizatiei,
criteriul „omogenitatea vestimentatiei" (in sensul de omogenitate stratificata) devine
foarte important. Acesta se traduce prin vestimentatii diferite pentru angajatii unor
departamente diferite.

De asemenea, in cazul in care strategia vizeaza diferentierea organizatiei fata de

alte organizatii concurente, criteriul „evidentiere prin vestimentatie" primeaza. Aceste
dimensiuni ale vestimentatiei in organizatii pot fi observate si in viata de zi cu zi.
Bancile, companiile multinationale etc. opteaza, atăt in interior, căt si in exterior,
pentru vestimentatii specifice, care sa permita pe de o parte o mai buna definire a
rolurilor in interior, iar pe de alta parte - o mai buna diferentiere a organizatiei lor in
exterior. De aceea, regulamentele de ordine interioara din cadrul acestor tipuri de
organizatii includ si norme clare in ceea ce priveste vestimentatia angajatilor din cadrul
diferitelor departamente.



8
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -


Atributele vestimentatiei: Culorile
Alegerea unei culori pentru vestimentatia organizationala are la baza informatia
simbolica pe care o trasmit culorile. Se poate adauga ca semnificatiile transmise de culori
sunt definite socio-cultural. Unii autori sustin ca, spre exemplu, albastru sugereaza
demnitate sau rosu sugereaza afectiune, organizatiile optand pentru anumite culori ale
vestimentatiei angajatilor, in functie de semnificatia sociala a acestora: culoarea maro
folosita la uniformele UPS sugereaza incredere. In mod similar, spitalele folosesc
culoarea alb pentru a sugera puritate si curatenie, iar organizatiile politiste utilizeaza
culori inchise pentru a sugera putere.

Culorile influenteaza si ele comunicarea. Ele evidentieaza atitudinea omului fata

de viata si fata de cei din jur.

Corelatia culoare – personalitate

Culoarea vestimentatiei folosita de catre manager ne comunica o serie de lucruri

despre acesta.

Culoarea Informaţie

Rosu - om plin de sentimente

Roz - imi place sa iubesc, sa fiu iubita si sa am grija de altii
Portocaliu - sunt organizat si hotarat sa-mi realizez planul
Galben - doresc sa discutam
Verde - imi place schimbarea
Bleu - sunt inventiv
Bleumarin - imi place sa fiu sef si sa dau ordine
Negru - stiu foarte bine ce am de facut

Ce comunica culoarea vestimentatiei?
Semnificatia culorilor poate fi diferita in alte culturi. De exemplu: in timp ce in
Europa negrul este culoarea tristetii, in China si Japonia albul inseamna tristete.
Culorile calde (rosu, portocaliu, galben) favorizeaza comunicarea iar cele reci
(gri, verde, albastru) o inhiba. Comunicarea se desfasoara greoi si in cazul monotoniei
sau varietatii excesive de culori.









9
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

Limbajul Vestimentatiei
Exista numeroase materiale de specialitate privind felul in care trebuie sa se
imbrace angajatul, managerul, omul de afaceri. Parerile celor in cauza asupra eficientei
acestor recomandari variaza.
Imbracamintea trebuie sa fie adecvata muncii pe care o efectuam. Este indicat sa
purtam haine de calitate, intr-un stil care nu se va demoda usor si cateva accesorii
elegante. In functie de sex putem schimba frecvent cravata, camasa, esarfa, bluza etc.
Totul trebuie sa fie curat si calcat.

Chiar daca detinem functii de conducere, in situatii neoficiale, de lucru, putem

practica un stil informal, la care renuntam (apelam la costum) in situatii formale.

Codul vestimentar al activitatilor profesionale propune 4 variante de tinute:

1. Tinuta business, formala si conservatoare – specifica corporatiilor,

bancilor, avocatilor, asigurarilor, vanzarilor, consultantei. Aici se accepta doar costumul
din materiale cu “tinuta”, atat pentru femei cat si pentru barbati.
2. Tinuta business-casual, sau business-smart – menita “sa comunice”, este
specifica marketingului, educatiei, medicinei, resurselor umane, imobiliarelor. Accepta
costume si rochii practice, relaxante, semi-traditionale din tricot si tesaturi mai moi si
imprimeuri odihnitoare. Este ideala si pentru momentele in care te intalnesti intamplator
cu un client sau partener de afaceri si vrei sa pari imbracat business dar nu protocolar.
3. Tinuta business inovatoare, artistica – specifica publicitatii, relatiilor
publice, industriei de moda, showbiz-ului, proprietarilor de magazine de lux. Este
asemanatoare cu tinuta business in ceea ce priveste materialele si formele, permitand insa
inovatii, in materie de cromatica si de taieturi.
4. Tinuta casual – specifica organizatiilor cu o conducere flexibila (care nu-si
controleaza angajatii) si joburilor in care angajatii nu au contact direct cu clientii sau
sunt vazuti mai rar (exprima confortul si amprenta personala). Pentru casual sunt
emblematice jeans-ul si tricoul, dar poate cuprinde o vestimentatie foarte variata,
acceptand chiar bijuteriile la barbati si pantalonul scurt la femei. Tot la ea se apeleaza,
pentru a exprima cel mai usor, nonverbal, interesul sexual si disponibilitatea.

Adapteaza-te sectorului in care lucrezi si codului vestimentar impus de

organizatia pe care o reprezinti!

O regula de baza in lumea afacerilor spune ca aici totul se conduce dupa principii
ca zone unde tot ceea ce conteaza este ierarhia. Implicit si vestimentatia profesionistilor
din acest mediu se supune acestei reguli.
Asadar, imbraca-te conform nivelului ierarhic al pozitiei pe care o ocupi si
gradului de expunere al acesteia!

10
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

Daca te pozitionezi in varful piramidei ierarhice, iti este permisa o mai mare
libertate in a-ti exprima personalitatea la nivelul tinutei vestimentare. Dar daca te afli inca
in plina ascensiune, cand iti alegi tinuta, caracterul profesional trebuie sa primeze in fata
celui personal. Iar cu cat gradul de expunere al jobului tau este mai mare, cu atat mai
mult tinuta ta trebuie sa fie mai ingrijita, mai placuta si mai serioasa.

Accesoriile costumului de afaceri
Palaria a jucat acelasi rol ca si cravata. Mijloc de a atrage atentia, de a sublinia
diferenta, generator al unor gesturi care demonstrau buna cunoastere si usurinta de a
folosi eticheta dar si o modalitate de a intrerupe sau termina o intalnire de afaceri (“miam
pus palaria intr-o parte si am plecat” puncta un om de afaceri din City-ul londonez).
Parte integranta a costumului de afaceri pana in anii „60, palaria a disparut treptat
din vestimentatia de afaceri. Evitarea palariei tine atat de atentia acordata sanatatii
podoabei capilare dar si de acceptarea lipsei ei. Dezvoltarea industriei de frumusete de la
mijlocul secolului al XX-lea, schimbarea regulilor”clasice” de igiena prin cercetari
serioase dar si acceptarea unor coafuri elaborate la barbati au transformat palaria intr-un
accesoriu inutil. Un alt factor important care a dus, printre altele, la disparitia palariei il
reprezinta schimbarea obiceiurilor de a munci.

Afacerile se fac in birouri, iar e-maiul si telefonul te scutesc de drumuri lungi,

necesare in trecut pentru a te intalni partenerii de afaceri. De aceea, ca si redingota sau
vesta (doua elemente obligatorii ale tinutei de afaceri de la inceputul secolului), palaria
si-a pierdut functia utilitara fiind purtata doar in anumite ocazii strict pentru a acentua
caracterul special sau oficial al evenimentului. Doar panamaua (originara din Ecuador si
purtata pentru prima oara de catre Napoleon al III-lea), considerata initial “de lux”,
continua sa reziste si astazi dar sub forma unei palarii de vacanta.
Cuvintele cheie care caracterizeaza costumul de afaceri ideal sunt aceleasi ca si
cele care descriu o afacere reusita: seriozitate, simplitate, impact maxim. Costumul de
afaceri reflecta perfect decorul in care evolueaza omul de afaceri: cladiri vechi care
inspira respect si denota traditia neintrerupta de-a lungul mai multor generatii, cladiri
inalte si zvelte, de o simplitatea perfecta si studiata, impresionante prin performanta si
complexitatea constructiei si in ale caror gemuri imense, opace, se reflecta griul clar,
specific City-ului, nealterat de reclame luminoase sau alte pete de culoare.

Principii de bază
Există câteva principii de bază privind ţinuta în general şi cea vestimentară, în
special :

1. O ţinută sobră, formală, conservatoare; la locul de muncă, atât pentru bărbaţi

cât şi pentru femei, stilul clasic şi convenţional rămâne întotdeauna cel mai potrivit, fiind
recomandat şi în domeniul afacerilor, în special în activitatea financiar-bancară:

A. pentru bărbat, ţinuta sobră, un stil clasic şi convenţional presupune:

- cămaşă albă, cu cravată simplă (culori sobre, neţipătoare, în dungi şi modele

simple) sau cămaşă cu dungi fine şi o cravată cu imprimeu simplu;

11
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

- haină la un rând (care dă o ţinută zveltă şi care poate să stea şi descheiată) sau
haină la două rânduri, care este adecvată pentru persoane înalte şi nu prea solide, care
trebuie să stea totdeauna încheiată;
- ţinuta oficială, respectiv costum cu vestă, din materiale închise la culoare, care
creează impresia de supleţe, sau în imprimeuri mărunte; la costum este indicată cămaşa
cu mânecă lungă; cămaşa cu mânecă scurtă se poartă fără haină, când este foarte cald, în
afara orelor de serviciu;
- încălţămintea, de preferinţă clasică, cu şireturi, trebuie să fie bine întreţinută;
ciorapii vor fi de culoare închisă (negri, bleumarin sau gri închis), atunci când costumul
este de culoare sobră; la costum maro sau kaki se poartă ciorapi maro;
- cravata se va asorta cu costumul şi cămaşa; un bărbat înalt va purta cravate
“lungi”, în timp ce unul scund va purta cravate “scurte” potrivit taliei; atunci când este
purtat în permanenţă, papionul devine o caracteristică a individului;
- bijuteriile bărbăteşti vor fi întotdeauna sobre, discrete, lipsite de extravaganţă, de
bună calitate.

B. pentru femei la locul de muncă, ţinuta sobră şi de bun gust înseamnă:

- taioare, fuste clasice sau rochii cu croială clasică, simplă; o femeie este
atrăgătoare la birou atunci când este îmbrăcată în rochie potrivită, în bluze moi, feminine,
fuste şi pulovere de diverse combinaţii şi atunci când îşi “supraveghează” atent, discret,
aspectul exterior;
- încălţămintea va fi aleasă cu multă grijă: pantofi de bună calitate, asortaţi cu
geanta, întotdeauna curaţi, bine lustruiţi cu tocuri nu prea înalte şi în foarte bună stare; la
locul de muncă, la şcoală nu este deloc recomandat să se folosească încălţăminte
excentrică; ciorapii vor fi de culoarea pielii, fără modele, nedantelaţi, nebrodaţi cu flori
sau cu alte figuri, deoarece vor ieşi în evidenţă şi vor atrage, în permanenţă atenţia; dresul
va fi bine întins pe picior, având grijă să nu facă cute;
- accesoriile purtate vor fi întotdeauna discrete, ele neavând rolul de a atrage vădit
atenţia asupra fizicului; poşeta întotdeauna în stare bună, trebuie bine organizată, pentru a
evita scotocitul prin interiorul ei, aspect ce dă o imagine cu totul neprofesională; poşeta
nu va fi ţinută la vedere, nu va fi expusă şi mai ales nu va fi lăsată pe masă pe birou pe
scaun, atunci când se părăseşte încăperea;
- bijuteriile purtate vor fi în general simple, silenţioase; bijuteriile zgomotoase
sunt nu numai iritante, dar distrag atenţia; în nici un caz nu se “amestecă” bijuteriile de
aur cu cele de argint; este recomandabil să se poarte un singur inel, mai deosebit, sau
două piese mici: un colier de perle şi o pereche de cercei vor crea o ţinută adecvată unui
cadru sobru, de afaceri;
- machiajul va fi cu totul discret, sprâncenele vor fi permanent aranjate, îngrijite;
- ţinuta femeii aflată la tribună nu va fi în nici un caz stridentă, ţipătoare,
dimpotrivă, va fi una simplă, care nu necesită mişcarea permanentă a gâtului pentru a-şi
aranja accesoriile pe care le poartă; într-o asemenea situaţie, se recomandă o fustă bine
croită, o bluză de culoare pastelată, eventual cu un papion, purtată la un taior ce va crea
un efect favorabil persoanei în cauză.

12
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

2. O ţinută sobră, adecvată presupune un aspect îngrijit, plăcut; o privire succintă

atentă “de la cap la picioare”, înainte de a pleca la birou, trebuie să urmărească, în
principal:

- tunsoarea, linia părului poate fi la modă, fără exagerări însă; aceasta presupune
un păr bine aranjat, curat, pieptănat, în permanenţă periat; barba şi mustăţile trebuie bine
îngrijite şi în permanenţă tunse; fardul de pleoape şi rimelul nu se folosesc la birou, ca şi
genele false, pudra aurie;
- vestimentaţia va fi adecvată şi bine întreţinută;
- mâinile vor fi permanent curate, iar crema de mâini bine aplicată; unghiile curate
şi manichiurate sunt tot atât de importante pentru ţinuta unui bărbat ca şi pentru a unei
femei, lacul folosit pentru unghii trebuie să aibă o culoare plăcută;
- atunci când pantofii au o culoare neobişnuită, culoarea rochiei va fi obişnuită,
neţipătoare sau se va purta un costum uni; o femeie care poartă pantofi moderni, de
calitate superioară, cu tocuri potrivite sau joase demonstrează că are gândul de a face
treabă, că poate merge oriunde este nevoie de ea;

3. Întotdeauna prima impresie ţine de detalii mărunte; unul dintre cele mai
importante detalii este aspectul fizic în general şi ţinuta vestimentară în particular, de
aceea, înainte de a vă cumpăra o anumită piesă de îmbrăcăminte sau de încălţăminte
trebuie să vă puneţi o serie de întrebări de genul: Se pretează ea profesiei şi locului meu
de muncă? Îmi vine, într-adevăr bine? Mi se potriveşte un asemenea stil? Croiala este cea
mai potrivită vârstei şi aspectului meu fizic? Este o haină cu adevărat la modă sau este
doar un capriciu? Este potrivită acestui anotimp?

Codul vestimentar business casual

O persoana intr-o pozitie de conducere – barbat sau femeie - trebuie sa aiba
intotdeauna la indemana un sacou (chiar daca nu este imbracat/a in costum in ziua
respectiva). Nu exista nici un alt articol de imbracaminte care sa transmita mai multa
autoritate si credibilitate.
Tinutele asortate sunt obligatorii. Acest lucru poate parea dificil si o pierdere de
timp cand trebuie sa combini articole de vestimentatie separate (care nu fac parte din
costum), dar este un pas esential pentru a proiecta competenta si credibilitate.
Costumele din 2 piese, cu pantalon , sunt foarte potrivite pentru femeile
“executive”. Daca ai in garderoba 3 astfel de costume, poti realiza combinatii pentru toate
zilele saptamanii.
Manecile lungi (sau cele trei-sferturi) sunt esentiale daca doresti sa ti se acorde
respect. Cu cat lungimea manecilor este mai scurta, cu atat acestea sunt mai aproape de
tinutele “casual”.
Ciorapii (dresurile sau sosetele) sunt o alta componenta a tinutelor feminine
profesionale. Daca ai picioarele goale (fara ciorapi, cu varful si/sau calcaiul descoperit),
risti sa pari ca te-ai imbracat pentru o ocazie sociala, nu pentru una profesionala.
Pantofii transmit un mesaj important despre tine si despre scopurile tale. Pantofii
inchisi, cu botul si calcaiul acoperit, sunt cei mai potriviti pentru mediul profesional. Asta
nu inseamna ca trebuie sa fie demodati, urati sau grosolani; dimpotriva, pot fi eleganti,
moderni si plini de stil. Pantofii cu bareta la spate (sling-backs) sunt, de asemenea,

13
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

acceptabili. Sandalele si pantofii sport (tip adidas) nu sunt recomandati, se potrivesc

tinutelor pentru timpul liber.
Cravata, acul, pantofii sau butonii sunt elemente vestimentare care pot imbunatati
considerabil imaginea unui barbat de business, sau dimpotriva, o pot afecta serios atunci
cand nu sunt bine alese. Totul se rezuma la felul in care se poarta, la alegerea materialului
si bineinteles la asortare.
Prima si cea mai importanta regula in vestimentatie este ca haina il face pe om.
Cel putin in mediul de business si cel politic. Atunci cand ne intalnim cu cineva, 90% din
informatie este transmisa de vestimentatie si doar restul de discursul persoanei in cauza".

Cercetarile asupra perceptiilor umane arata cum anumite reguli vestimentare

transmit mesaje care sunt decodate drept profesionale. Putem fi perceputi ca profesionisti
prin simpla prezenta si alegere vestimentara. In mod evident, este nevoie sa completam
aceasta impresie printr-un comportament potrivit situatiei in care ne aflam.

Adesea este nevoie de numai jumatate de minut pentru formarea unei prime
impresii despre un om. Si totul depinde de imaginea sa. In viata profesionala aceste 30 de
secunde capata o importanta capitala atunci cand de ele atarna semnarea unui contract.
Oricat de superficiala ar parea, aceasta lege nescrisa din lumea businessului poate fie sa
te ridice pe culmile gloriei, fie sa aduca "falimentul profesional".

Este naiv sa mai crezi ca modul in care te prezinti in mediul de business, stilul
vestimentar, intreaga aparitie, nu conteaza. Hainele reflecta personalitatea, bunul-gust sau
absenta lui, statutul social, respectul pe care il ai pentru interlocutorul tau. Evident ca
imaginea, modul in care ti-ai construit aparitia, fie ea studiata sau naturala, sunt
definitorii pentru felul in care relationezi pe viitor cu partenerii tai si pentru modul in care
esti perceput.
Chiar daca in majoritatea timpului aceste lucruri raman nespuse, indiferent de
varsta sau sexul interlocutorului, hainele, bijuteriile, manichiura si alte astfel de detalii
sunt remarcate, cantarite si judecate.

14
 COMUNICAREA NONVERBALA - limbajul vestimentar -

BIBLIOGRAFIE

1. “Comunicarea nonverbala : gesturile si postura”, Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina

Chelcea, Ed. Comunicare, 2005, pg. 54
2. www.askmen.ro
3. www.financiarul.ro
4. www.businessmagazin.ro
5. http://colegiuleconomic.rdsbz.ro/comunicarea/nonverbala.htm

15