Elaborarea 8

Tema: Etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul si tratamentul abraziunii patologice generalizate a dinților

1. Etiologia abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare

Caracterul abraziunii depinde de:
- Tipul de ocluzie
- Rezistența țesuturi dure
- Tipul de masticația
- Mărimea presiunii masticatorii
- Topografia Brezei dentare, prezenta si mărimea lor
- Consistentă alimentelor
- Influența factorilor externi in raport cu profesia
- Starea generală a organismului

A.Scerbacov (1984) a sistematizat factorii etiologici ce pot duce la abraziunea dentara patologica:
a. Insuficienta funcționala a țesuturilor dure, condiționata de morfologia lor deficienta:
 Congenitala – ca urmare a dereglărilor de amelo- si dentinogeneza
 Ereditara – de tipul maladiei Capdepond
 Dobândita – ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglări ale Sistemului cardiovascular si a aparatului endocrin, dereglări ale
metabolismului de diferita etiologie
b. Suprasolicitarea funcționala a dinților condiționata de:
 Edentația partiala (micșorarea nr dinților antagoniști in ocluzie, funcția mixta, etc.)
 Parafunctiile musculare (bruxismul)
 Hipertonusul mușchilor masticatori de proveniența encefalica sau condiționat de profesie (vibrare, încordare fizica)
 Trauma cronica a dinților (in același nr si obiceiuri nocive)
c. Factorii profesionali nocivi

2. Patogenia abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare

Mecanismul dezvoltării, sporirii si caracterul abraziei țesuturilor dure va depinde de etiologie, varietățile si particularitățile individuale de ocluzie
influențate de contactele dento-dentare in mișcările funcționale de propulsie si lateralitate a mandibulei. Este clar ca acest proces ca depinde de
rezistenta țesuturilor dure. In condiții de norma smaltul este cel mai dur țesut al organismului, având diferita adâncime – 408 – 334 kg/mm 2.
Aceleași particularitati sunt caracteristice si pentru țesutul dentinare, acesta, însa, având o rezistenta mult mai scăzuta. In zonele porțiunii coronare
rezistenta dentinei ajunge la 84 – 48 kg/mm2, având tendința de descreștere spre apexul radicular.
Pe parcursul vieții indicii rezistentei țesuturilor dure variază considerabil in raport cu starea generala a organismului. Sub influenta abraziunii cu
timpul pe suprafețele ocluzale ale dinților apar zone de dentina lipsite de smalt. Rezistenta dentinei in aceste zone la suprafata este mai mare decât in
zonele protectate de smalt si atinge 100-110 kg/mm2. Acest fenomen se lămurește printr-o mineralizare mai intensa a zonelor dezgolite ca rezultat al
stimulării metabolismului prin acțiunea excitanților externi si este solicitata ca o reacție de compensare.
In asemenea cazuri suprafata insulelor de dentina dezgolita poate fi neteda cu un luciu de poleire, având o duritate mai crescuta (100- 120 kg/mm 2),
sau dentina poate fi laxă.
Deoarece duritatea smaltului restant este mult mai mare in zonele dezgolite, abraziunea va progresa vădit, fiind accelerata de marginile ascuțite ale
smaltului. Prin urmare, duce in principiu la o îmbinare a următorilor 2 factori principali:
 Deficienta țesuturilor dure
 Suprasolicitarea funcționala a dinților

3. Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare, clasificări

Particularitățile tabloului clinic al abraziunii dentare sunt variate si depind de factorii etiologici, tipul de ocluzie, vârsta, prezenta sau absenta breșelor
arcadelor dentare, topografia lor, timpul ce s-a scurs de la declanșarea procesului, starea reactiva si generala a organismului, gradul de abraziune,
complicațiile apărute, etc.

Simptomul principal evidențiat in cadrul examenului medical al pacientului este prezenta abraziunii avansate a țesuturilor dure ale dinților sau ale
unui grup de dinti, care a dus la dereglările de structura anatomica a coroanelor.
In raport cu tipul ocluziei se va găsi si tipul de abrazie:
 La pacienții cu tipul de ocluzie cap la cap – abraziei sunt supuse marginile incisivale si suprafețele ocluzale a tuturor dinților
 In caz de ocluzie deschisa abraziei avansate – sunt supuși dinții ce se găsesc in contact, iar ceilalți dinti își păstrează forma anatomica
 La pacienții cu ocluzia ortognatica – acest proces este localizat pe sectoarele suprafețelor vestibulare ale dinților frontali inferiori si respectiv
celor orale ale antagoniștilor in raport cu gradul de supraacoperire
 Pentru ocluzia adânca – este caracteristica abrazia suprafețelor vestibulare ale dinților frontali inferiori si a celor orale ale antagoniștilor

Abrazia progresiva duce la modificări estentiale in tot complexul dinte-parodont.

Afara de hipermineralizarea țesuturilor dure au loc schimbări in pulpa si parodont. Dupa H. Kalamkarov aceste schimbări se manifesta prin:
 Vacuolizarea stratului de odontoblasti
 Sclerotizarea vaselor sanguine
 Lezarea nervilor
 Dezvoltarea atrofiei pulpei
Clasificarea. Formele clinice:
Barandum deosebește următoarele grupe de abrazie:
1. Formele de abrazie la care planurile de ocluzie sunt oblic înclinate dinspre vestibular spre oral, planul de ocluzie general având forma unui
sector de calota cu convexitatea in sus.
2. Formele de abrazie la care suprafețele ocluzale ale molarilor inferiori prezintă o abrazie neuniforma, selectiva:
- Primul molar are suprafața ocluzală oblica înclinată spre vestibular
- Al 3-le-a molar are suprafața activa oblica înclinată spre oral
- Al 2-le-a molar face trecerea intre aceste 2 forme, astfel ca jumătatea ocluzala meziala este orientata oblic spre vestibular, in timp ce
jumătatea ocluzala este oblic in sens lingual.
Abraziunea dentară. Clasificarea abraziunii dentare. Clasificarea lui Broca împarte abraziunea in 5 grade:
- Gradul 0 dinte fără abraziune
- Gradul 1 dinti cu abraziunea smaltului
- Gradul 2 dinti la care dentina pare punctiforma
- Gradul 3 dinti cu relief ocluzal șters smalțul rămâne ca un inel periferic
- Gradul 4 Corona dentară scade mult in înălțime pana aproape de colet
3. Formele de abrazie la care planul de ocluzie prezintă firma unui segment de cilindru:
- In sens sagital planul de ocluzie este curb cu convexitatea orientata in jos
- In sens transversal suprafețele ocluzale sunt orizontale. Acest tip de abrazie se observa la ocluzia dreapta.
4. Formele de abrazie la care planul de ocluzie este înclinat oblic spre lingual, semănând cu un sector de calota cu convexitatea orientata inferior.
Așa tip de abrazie este caracteristic pentru progenie (ocluzie inversa) si ocluzia încrucișata.

A.Grozovski a evidențiat 3 forme:

a. Verticala – se întâlnește la pacienții cu ocluzia ortognatica când abrazia este localizata pe suprafețele vestibulare ale dinților frontali inferiori si
pe cele palatinale ale antagoniștilor, sau invers, in caz de raport interdentar caracteristic pentru progenie.
b. Orizontala – se manifesta când sunt lezate suprafețele orizontale ale dinților, este tipica pentru ocluzia dreapta.
c. Mixtă – când particularitățile de ocluzie si factorii etiologici duc la abrazia suprafețelor verticale si orizontale ale dinților.

Kurleandski deosebește 2 forme clinice:

- Localizata – este caracteristica abrazia locala a dinților de pe un sector al unei sau ambelor arcade dentare.
- Generalizată – se manifesta printr-un proces ce cuprinde toți dinții.

Gavrilov deosebește 2 forme de abrazie dentară:

- Limitată – este caracteristic localizarea procesului pe un dinte sau un grup de dinti
- Difuza – este caracteristic micșorarea uniforma a inaltimii coroanelor dinților prezenți

G.Carcusa deosebește 3 grade de abrazie:

a. Sunt abraziati cuspizi dinților laterali si marginile incisivale ale frontalilor
b. Coroanele dinților sunt abraziate pana la nivelul suprafețelor de contact interdentar
c. Coroanele sunt abraziate pana la gingie

V.Kopeikin la fel evidențiază 3 grade de abrazie in raport cu adâncime procesului:

a. Corona este lezata pana la 1/3 din înălțime sa
b. Coroana este lezata in limitele 1/3 – 2/3
c. Porțiunea coronară lezata depășește 2/3

Perler deosebește 5 grade de abrazie

a. Abrazia este limitată in stratul de smalț
b. Abrazia a depășit stratul de smalț si se observa insule de dentina
c. Abrazia este mai avansată, deoarece intre insule apar punți de legătura tot din dentina
d. Abrazia este si mai avansata când dentina apare sub forma unei suprafețe întinse, limitata doar de o margine de smalt.
e. Abrazia este foarte avansata cu deschiderea camerei pulpare

M.Busan a elaborat următoarea clasificare a abraziune dentare:

a. Dupa stadiile de dezvoltare:
 Fiziologica – in limitele smaltului
 De trecere – in limitele smaltului si partial ale dentinei
 Patologica – in limitele dentinei
b. Dupa profunzimea lezării:
 Pana la 1/3 din inaltimea coroanei
 De la 1/3 pana la 2/3 din inaltimea coroanei
 De la 2/3 din inaltimea coroanei pana la gingie
c. Dupa planul lezării:
 Orizontala
 Verticala
 Mixta
d. Dupa întinderea lezării:
 Limitata
 Generalizata
e. Dupa gradul de sensibilitate a dentinei:
 In limitele normei
 Cu hiperestezie
 4. Simptomele exobucale si endobucale ale abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare

5. Complicațiile locale ale abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare

Complicații locale:
 Micşorarea înălţimii coroanelor dentare;
 Hiperestezia smalţului şi a dentinei;
 Hipermineralizarea ţesuturilor dure;
 Vacuolizarea stratului de odontoblaşti, sclerozarea vaselor sangvine, lezarea nervilor cu atrofia ulterioară a pulpei;
 Schimbări în paradontul dinţilor atacaţi de acest proces;
 Migrări dentare;
 Deformaţii ale apofizelor şi arcadelor dentare ;
 Micşorarea înălţimii interalveolare;

6. Complicațiile loco-regionale ale abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare

Complicațiile loco-regionale:
 Dereglări ale actului de masticaţie;
 Dereglări de deglutiţie, fonaţie;
 Disfunţii musculare şi ale ATM;
 Sindromul Costen (pocnit, crepitaţii şi zgomot în zonele articulaţiei, care adesea sunt însoţite de dureri nu numai în articulaţie, dar şi în
zona muşchilor masticatori, urechi, zona facială,dureri de cap, glosalgie, scăderea auzului, scăderea secreţiei salivare);
 Micşorarea DVO;
 Dereglări ale aspectului fizionomic;
 Anomalii de ocluzie;
 Deformaţii ale arcadelor dentare şi alveolarea;
 Mişcări patologice ale mandibulei

7. Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure forma compensata

În acest caz micşorarea înălţimii coroanelor dinţilor este compensată de creşterea respectivă a apofizelor alveolare, care la rîndul lor devin mai
masive.
Pacienţii prezintă următoarele particularităţi:
 DVO nu este modificată;
 micşorarea dimensiunii verticale ale tuturor dinţilor;
 deformarea reliefului ocluzal şi micşorarea suprafeţei de acoperirea incisivilor;
 micşorarea dimensiunii interalveolare;
 micşorarea lungimii rădăcinilor dinţilor frontali şi a primilor premolari;
 alungirea bazei mandibulei.

8. Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure forma decompensata

În acest caz micşorarea înălţimii coroanelor nu este compensată de hipertrofia apofizelor alveolare. Pacienţii prezintă următoarele modificări:
 micşorarea DVO;
 mărirea spaţiului interocluzal până la 1-1,5 cm;
 dereglarea aspectului fizionomic(pronunţate plicele nazo-labiale, plica mentonieră, comisurile gurii sunt coborâte,buzele prăbuşite spre
oral, în timpul vorbirii dinţii nu sunt observaţi);
 apariţia artrozelor;
 sindromul Costen;
Tabloul clinic se complică în cazul când abraziunea e însoţită de edentație parţială, anomalii de ocluzie, deformaţii ale arcadelor dentare etc.

9. Ocluzia redusa. Etiologia si patogeneza. Tabloul clinic. Clasificarea Busan

Ocluzia redusă – este un tip de ocluzie patologică, care se dezvoltă în urma micşorării DVO, ca rezultat al abraziunii patologice.

M.Busan clasifica ocluzia redusa astfel:

a. Faza incipienta
b. Faza avansata cu localizarea predominanta a procesului patologic in sistemul dentar – fara deformări esențiale sau deformări de diferit grad
al arcadelor dentare si ale apofizelor alveolare
c. Faza avansata cu localizarea procesului patologic in sistemul dentar si ATM – fara deformări esențiale sau cu deformări de diferit grad ale
arcadelor dentare si ale apofizelor alveolare

Tabloul clinic se găseşte în raport cu gradul de pronunţare a ocluziei reduse. Dacă în faza iniţială DVO este păstrată sau se observă simptome de
micşorare neesenţiale, atunci în celelalte două faze ea este esenţial micşorată.
Pentru faza a doua este caracteristic localizarea procesului patologic numai în limitele sistemului dentar(abraziune de gradul I, II, ocluzie traumatică,
deformaţii ale arcadelor dentare, trauma mucoasei etc.), la faza a treia se alătură şi disfuncţiile ATM.

10. Tratamentul medicamentos abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare

Terapia medicamentoasă se aplică pentru activarea remineralizării ţesuturilor dure şi în special a stratului superficial din zonele abraziate.
Tratament medicamentos local:
 ionoforeza(sol. lidocaini 1%, sol. novocaini 2%, sol. dicaini 2%);
  fricţiunea pastelor anestetice (pasta de fluor, stronţiu);
 aplicarea lacurilor (fluor-lac, durafat, silcot);
 proceduri fizioterapeutice (sol. calcii chlorati 10%, sol. calcii gliuconati 10%);
 aplicarea soluţiilor de mineralizare (Remodent,sol. calcii gliuconati 10%);
 aplicarea preparatelor fluorate (lacuri Durafat, silcot)
 paste dentare fluorate (fluodent, extradent);

Tratament medicamentos general:

Paralel cu terapia locală, se recomandă administrarea glicerofosfatului de calciu în combinare cu polivitamine şi vit.D.

11. Tratamentul protetic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare forma compensata
Forma compensata – adică fara reducerea DVO, când spațiul interocluzal este in limitele normei (2-3 mm)

În fazele incipiente ale abraziunii (gradul I), fara micșorarea DVO când arcadele dentare sunt integre, tratamentul ortopedic poarta un caracter
complex, orientat spre lichidarea hiperesteziei cu intensificarea proceselor de remineralizare.
Se indică deasemenea crearea a cel puţin trei puncte de contact (dupa triunghiul Bonwill) din materiale rezistente(incrustaţii sau coroane de înveliş).
În cazul breşelor dentare se vor confecţiona punţi dentare sau proteze parţial mobilizabile.

Tratamentul protetic al pacienţilor cu abraziune dentară generalizată de gradele II şi III de forma compensată este foarte dificil şi depinde nu
numai de gardul de abraziune dar şi de lipsa sau prezenţa breșelor dentare. Tratamentul se efectuează în două faze.
În prima fază se va urmări nu numai crearea spaţiului interocluzal necesar, dar şi restructurarea reflexului miotatic muscular. Se vor folosi aparate ce
permit realizarea dezocluziei consecutive (inițial în zona frontală, apoi consecutiv în zonele laterale).
După restructurarea reflexului miotatic muscular şi crearea spaţiului satisfăcător între arcadele dentare se trece la cea dea II-a fază a tratamentului în
care se vor utiliza microproteze conform indicaţiilor, asigurând trei puncte de contact între arcadele dentare din materiale rezistente.

12. Tratamentul protetic al abraziunii patologice generalizate a țesuturilor dure dentare forma decompensata
Forma decompensata – este forma complicata a ocluziei reduse.

Mai complicat este tratamentul pacienţilor cu abraziune patologică forma decompensată, adică cu micşorarea DVO. În aşa cazuri indiferent de starea
arcadelor dentare, tratamentul va fi efectuat în două etape şi va fi foarte îndelungat şi anevoios, cu necesitatea unei perseverenţe deosebite atât din
partea medicului cât şi a pacientului.
La prima etapă se utilizează aparate ortopedice (gutiere dentare,dentogingivale,aparate ortodontice, proteze parţial mobilizabile) confecţionate
conform indicaţiilor clinice individualizate. Aceste aparate majorând DVO, pun elementele sistemului stomatognat în noi condiţii funcţionale, astfel
prin întindere se majorează lungimea fiziologică a muşchilor, ceia ce duce la apariţia hipertonusului muscular şi restructurarea muşchilor. Sarcina
principală în reabilitarea acestor pacienţi,este adaptarea funcţională a muşchilor.

13. Tratamentul protetic al ocluziei reduse in dependenta de forma clinica