HOTOPILĂ MIHAI, clasa a XI-a E

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
-operă epică, nuvelă realist-psihologică:1881-

Ioan Slavici este un scriitor clasic, alături de Ion Creangă și alți mari importanți ai literaturii. Acesta
a scris nuvela realist-psihologică Moara cu noroc, publicată, în anul 1881, în revista condusă de Titu
Maiorescu, Convorbiri literar și în volumul Novele din popor.
Fiind o operă epică în proză, având o intindere mai scurtă decât un roman, cu personaje relativ-puține
și un cadru îndreptat pe acțiune, textul este o nuvelă. Caracterul psihologic provine din accentul pus de către
autorul pe conflictele exterioare și mai ales interioare ale persojanelor, pe oscilația protagonistlui între
dorința de a rămâne cinstit în fața oamenilor și lăcomia pentru avere (bani). Ioan Slavici este considerat
intemeietorul prozei psihologice în literatura română. Pe de altă parte, realismul nuvelei se susține prin
caracterul plauzibil sau verosimil al întâmplărilor. De exemplu, se poate întâlni în viața reală o persoană care
să ia deciziile personajelor. În plus, realismul operei este demonstrat prin detaliile semnificative incluse în
text, cu scopul preciziei în prezentarea și analizarea personajelor complexe.
Ghiță, un cizmar, dorește să ia Moara cu noroc în arendă, după Sfântul Gheorghe. Acesta este
avertizat de soacra sa că decizia poate fi una rea, dar tot o face. Localul de lângă Ineu atrage clienți și devine
rapid unul profitabil. Apar trei porcari care beau și mănâncă pe gratis, spunând că șeful lor va plăti. Acesta
se dovedește a fi Lică Sămădăul, care-i cere lui Ghiță să-i fie observator peste ținuturile pe care se află, dar
refuză. Acesta vrea să îi ofere șase porci drept pre-plată, dar nu îi acceptă. Lică intră prin efracție în Moară și
îl jefuiește pe cârciumar. Acesta este nevoit să accepte oferta porcarului și acceptă cei șase porci. Lică
înoptează la Ghiță, după ce dă o petrecere unde o joacă pe Ana. Jandarmii îl întreabă pe cârciumar dacă îl
cunoaște pe Sămădău, căci este suspectat de o infracțiune. Ghiță este luat de jandarmi să dea declarații, iar
cârciumă apare o femeie cu un copil care îi plătește Anei cu niște bani mototoliți. Întorcându-se spre casă,
personajul principal primește o slugă nouă, pe Uța, care avea rolul de a-l spiona. Aceștia găsesc o căruță și
un copil mort la marginea drumului, lângă o pădure. Jandarmul pintea descalecă pentru a investiga zona,
găsind-o pe femeia de la local moartă, pe când Ghiță se duce la soția sa să verifice dacă e bine, dar se ceartă.
Marți, sluga lăsată la cadavrul copilului aleargă spre cârciumă și îi anunță pe ceilalți jandarmi că făptații
crimei s-au intors. Aceștia se îndreatpă spre pădure unde se întâlnesc cu Pintea și găsesc un coleg înjunghiat
în gât și niște arme ale lui Lică și ale porcarilor. Acesta este dat în judecată împreună cu ceilalți. În casa lui
Buză-Ruptă sunt găsiți arginții arendașului jefuit. La judecătoria din Oradea, Lică neagă totul și scapă.
Ceilalți doi, Săilă și Buză-Ruptă sunt condamnați la moarte. La Moară, Ana recunoaște banii dați de Ghiță
ca fiind ai femeii moarte. Copiii cuplului pleacă cu bunica de Paște. Acesta planifică o cursă pentru Lică: dă
o petrecere cu lăutari, îl aduce pe porcar și îl lasă cu Ana, pe când soțul ei îl cheamă pe Pintea. Ana și Lică
comit adulterul, după care Sămădul părăsește zona. Ghiță își surprinde soția singură și o ucide, după care
este ucis de Lică. Acesta îi poruncește lui Păun să incendieze hanul. Pintea îl urmărește, dar acesta se
sinucide, lovindu-se cu capul de o creangă. Enervat, Pintea îi aruncă cadavrul într-un râu, bunica văzând că
hanul era scrum.
Ghiță, personajul central, din punctul de vedere al statutului social, este un cizmar modest, care va
ajunge cârciumar înstărit și este tatăl a doi copii.

Statutul psihologic este evident, cârciumarul Ghiță reprezentând tipul omului cu caracter slab, nu pentru
că își dorește mai mulți bani pentru familia sa, ci pentru că alege un mijloc imoral și ilegal de a-i obține:
1|Moara cu noroc
HOTOPILĂ MIHAI, clasa a XI-a E

asocierea cu Lică, știind că împarte cu el bunuri furate. De asemenea, slăbiciunea sa se observă: uită
principiile prețuite cândva, se depărtează de familie, ba chiar își sacrifică nevasta de dragul îmbogățirii
rapide.
Ghiță este un personaj complex, statutul moral având calități cât și defecte. Printre calități se observă
curajul de a-și schimba condiția socială și materială având hanul Moara cu noroc. Protector și responsabil
față de familie, la început, când domnește armonia dintre soți. Totuși, decăderea morală este urmare a unor
defect așa cum sunt lăcomia când participă la împărțirea banilor fuați de Lică sau când își numără agoniseala
singur și lăcrimând de bucurie. Devine irascibil treptat, fiind apăsat de regretul transformării sale într-un om
materialist și indiferent. Mai mult, ajunge să regrete că are o familie și că nu poate fugi singur cu banii, nu
are libertatea de care se bucura celibatarul Lică.
Relația dintre Ghiță și Ana este una conjugală, cei doi formând o familie cu doi copii. Această relație
este supusă încercărilor de-a lungul tmpului. Aceasta se șubrezește când apare Lică Sămădăul, care va
influența în rău cuplul. Astfel, Ana va fi tot mai atrasă de șeful porcarilor, își va umili soțul și căsnicia
dispare odată cu moartea lor violentă. Ghiță devine obsedat de bani, își sacrifică nevasta sub orice pretext, o
ucide, uitând complet că ea este mama copiilor lui.
Ana este soția lui Ghiță și mama celor doi copii, devine ajutorul acestuia la cârciumă.
Din punct de vedere psihologic, ea este o fire slabă întrucât cedează în fața avansurilor lui Lică
Sămădăul, dansează cu el, petrece timp alături de el și cel mai rău, comite adulterul.
Din punct de vedere moral, Ana este protectivă cu ai săi copii atunci când soțul său îi pune pe câine.
Totodată este și grijulie atunci când îl întreabă pe cârciumar dacă e bine, pentru că și-a dat seama că acesta
se teme de Lică. Este, pe de altă parte, rea și de neîncredere, căci îl înșeală pe Ghiță cu Lică și se dovedește a
fi atrasă mai mult de Lică decât de propriul său soț.
Tema o reprezintă dezumanizarea personajului principal sub imperiul dorinței de înavuțire. Ghiță
decade moral treptat, din cizmar cinstit și respectat ajunge criminal, abandonând valorile inițiale pe care le
avea la început. De exemplu, se întovărășește cu Lică, acceptă complicitatea cu el, fiindcă astfel poate
strânge mai mulți bani. Degradarea acestuia atinge punctul culminant în momentul în care o lasă pe Ana
singură cu Lică la han și apoi o ucide fiindcă nu îi mai suportă ticăloșeniile.
Titlul este ironic, căci contrazice așteptarea cititorului. Denumește un loc de popas închiriat de Ghiță,
situat lângă o moară părăsită. Hanul arendat nu este unul norocos ci, din potrivă, unul tragic, găzduind
momente tensionate și personaje aflate în conflicte puternice.
Conflictul este bine ilustrat, fapt caracteristic unui text psihologic atent la reacțiile și resorturile
interioare ale oamenilor și ale deciziilor lor. Concret, indetificăm conflicte exterioare între Pintea și Lică,
între Ghiță și Lică, între Ghiță și Ana. Acestea au la bază diferite neînțelegeri. Pintea, fost tâlhar, devine
dușmanul lui Lică. Ghiță ajunge slujitorul Sămădăului, când acceptă să-i fie complice, dar, având remușcări,
îl amenință că îl va preda jandarmilor. Ana îi reproșează, atunci când își face curaj, că s-a imprietenit suspect
de mult cu Lică și vor exista consecințe majore asupra familiei. Conflictele interioare sunt trăite de Ghiță,
care periodic simte un fior în adâncul sinelui de fiecare dată când își regretă decizia de a se alia cu porcarul.
Acesta are remușcări, face eforturi ca soția și soacra sa să nu afle cauzele acestora, tot el propunându-și să
rămână la Moară trei ani, pentru a avea banii necesari deschiderii unui atelier propriu. Cârciumarul îl
admiră, într-un fel, pe Lică, căci acesta este dominator și în orice situație dificilă nu dă urme de slăbiciune.
Perspectiva narativă este specifică unei nuvele care subliniază, deci, personajele, naratorul fiind
obiectiv și credibil. Povestitorul omniscient și omniprezent redă și cele mai ascunse gânduri ale personajelor,
oricât de grave și indiscrete ar fi.

2|Moara cu noroc
HOTOPILĂ MIHAI, clasa a XI-a E

Viziunea este didactică și moralizatoare: transmite, prin acțiune și destine, câteva înlănțuiri utile în
viață. Familia este mai importantă decât averea omului, de asemenea și armonia ei. Oamenii trebuie să fie
mulțumiți de condiția socială actuală. Necunoscuții trebuie priviți cu prudență, neștiind ce efect va avea
asupra noastră. Pasionat de pedagogie și admirator al înțeleptului chinez Confucius, Ioan Slavici are și o
viziune fatalistă asupra existenței. Prin urmare, destinul trasează parcursul vieții fiecărui om și rămâne
implacabil. De pildă, voci ale morții inexorabile sunt bătrâna și Ghiță. Ambii se consolidează rapid că nu pot
modifica ceea ce o forță nevăzută conduce viața oamenilor. Ghiță pretinde că nu poate reveni un om cinstit.
Bătrâna constată că Ana și Ghiță au murit, vede hanul ars și pune totpul pe seama unui fulger și a destinului
nemilos: Așa le-a fost data!.
Așadar, opera Moara cu norocde Ioan Slavici este o nuvelă realist-psihologică în care personajul
central decade pentru a se îmbogăți, uitându-și principiile.

3|Moara cu noroc