Planul lucrării

Introducere

Capitolul I
Aspecte psihosociale ale bolilor oncologice

1.1. Analiza literaturii de specialitate

1.2. Nevoile psihosociale ale bolnavilor de cancer
1.3. Relația dintre strategiile de adaptare la diagnostic, calitatea vieții și starea de
spirit la pacienții cu cancer incurabil.

Capitolul II
Consilierea psihosocială a bolnavilor de concer

2.1. Consecințele psihologice ale cancerului

2.2. Consecințele sociale ale cancerului
2.3. Evaluarea și gestionarea dimensiunilor psihologice și psihosociale în cancer
2.4. Promovarea consilierii psihosociale la pacienții cu cancer
2.5. Intervenție psihosocială bazată pe dovezi

Capitolul III
Terapia de grup la bolnavii de cancer – rolul acesteia în dezvoltarea
relaționării psihosociale a bolnavilor

3.1. Obiectivele si ipotezele cercetarii

1
3.2. Metodologia de cercetare
3.3. Populatia/ esantionul investigat
3.4. Analiza și interpretarea datelor
3.5. Rezultate
3.6. Concluzii și limitări ale studiului
3.7. Recomandări

Concluzii finale

2
Abordarea lucrării

Cancerul este o boală devastatoare care provoacă probleme psihologice și sociale

semnificative în rândul pacienților și al familiilor acestora. În ultimele decenii, au existat
implementări și diseminări în creștere a metodelor de screening pentru consecințele psihologice
ale cancerului, inclusiv suferința, depresia, anxietatea, stresul post-traumatic și demoralizarea.
De asemenea, linii directoare pentru gestionarea suferinței psihosociale au fost elaborate și
aprobate de o serie de asociații științifice care se ocupă cu tratarea și prevenirea cancerului.
Proiecțiile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) estimează că incidența cancerului va
crește exponențial până în anul 2030, numărul anual de cazuri noi crescând de la 14,1 milioane în
2012 la 21,6 milioane în 2030 și decesele cauzate de cancer crescând de la 8,8 milioane la nivel
mondial în 2015 la mai mult de 12 milioane în 20301.
În același timp, diagnosticele timpurii și îmbunătățirea terapiilor împotriva cancerului au
dus, de asemenea, la o creștere a supraviețuirii, care include peste 300 de milioane de
supraviețuitori de cancer din întreaga lume. O implicație largă a acestor cifre implică impactul
psihosocial al bolii, inclusiv consecințele emoționale, nevoile de îngrijire, de susținere și calitatea
vieții pacienților cu cancer și a familiilor acestora.
Este un fapt cunoscut că cancerul nu reprezintă doar o serie de boli foarte diferite care
necesită tratament complex și multidisciplinar, ci și un eveniment foarte stresant cu implicații
psihosociale semnificative legate de dimensiunile fizice, emoționale, spirituale și interpersonale.
Toate aspectele vieții, inclusiv parametrii timpului (trecutul, prezentul și viitorul), spațiul
(propriul spațiu individual, propria casă și propriul context mondial) și existența (confruntarea cu
mortalitatea) sunt modificate de diagnostic și tratament, recuperare și supraviețuire îndelungată,
recurență sau tranziție la îngrijiri paliative și la sfârșitul vieții.

1
World Health Organization: Cancer.WHO, Geneva,2017.

3
 Lucrarea își propune, în primul rând, examinarea datelor recente referitoare la
consecințele psihosociale ale cancerului și cele mai semnificative politici privind screening-
ul, evaluarea și tratamentul psihologic al suferinței emoționale și al tulburărilor
psihosociale la pacienții cu cancer.
Date recente au examinat consecințele psihologice ale cancerului, arătând că, la nivel
fizic, cancerul și tratamentul cancerului au repercusiuni evidente asupra imaginii corpului, cu
diferențe între „cancerele vizibile” (de exemplu, cancerul de sân și cele de cap și gât) și „mai
puțin- cancere vizibile ”(de exemplu, leucemie și cancer pulmonar). Tipul de terapie, inclusiv
intervenția chirurgicală, chimioterapia, radioterapia, terapia imunitară și terapia hormonală, are,
de asemenea, efecte importante și pot cauza posibilele modificări fizice care pot rezulta din
amputări, stome și căderea părului sau din simptome (de exemplu, durere, greață și vărsături,
oboseală)2.
Scăderea stării de performanță și a activității funcționale, problemele legate de
desfășurarea propriilor activități zilnice, concentrarea slabă, afectarea memoriei sau modificarea
sexualității sunt importante în influențarea răspunsului psihologic și social al pacienților cu
cancer3. Pierderea certitudinii, instabilitatea propriului statut emoțional (de exemplu, frici,
anxietate, griji și tristețe), nevoia de a depinde de ceilalți, reducerea stimei de sine, schimbarea
perspectivei despre viitor și amenințarea cu moartea posibilă sunt câteva exemple ale multitudinii
de efecte emoționale și experiențele pe care pacienții cu cancer trebuie să le facă față în timpul
traiectoriei bolii.
Din punct de vedere spiritual, întregul set de valori personale, sensul dat propriei vieți și
existență și schimbarea percepției timpului și a ființei sunt concomitent importante în timpul
conviețuirii cu cancerul. Dimensiunea socială și interpersonală este atinsă și de cancer și de
tratamentul acestuia. Sentimentul de apartenență („a fi cu cineva”) și comunicarea („a avea ceva
în comun cu cineva”) în familie, în microcosmosul relațiilor strânse și în macrocosmosul unei
implicări mai largi în muncă, viața socială și comunitară sunt, de asemenea, amenințate sau
afectate de cancer. Sentimentele de singurătate și abandon, problemele de revenire la muncă,
marginalizarea sau chiar stigmatizarea sunt probleme frecvente pe care pacienții cu cancer le
raportează.
2
Grassi L, Biancosino B, Marmai L, et al. : Psychological factors affecting oncology conditions. Adv Psychosom
Med. 2007; accesat la https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17684320/
3
Caruso R, Nanni MG, Riba MB, et al. : The burden of psychosocial morbidity related to cancer: patient and family
issues. Int Rev Psychiatry. 2017;29(5):389–402. Accesat la https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28753076/

4
 Toate aceste aspecte pot fi evidente în diferite faze ale traiectoriei bolii, de la diagnostic
la supraviețuire sau îngrijiri paliative și evoluția cancerului (de exemplu, remisie, recurență,
progresie și sfârșitul vieții). Pacienții cu cancer pot adopta mai multe stiluri de răspuns
emoțional, cognitiv și comportamental la boală. S-a demonstrat că unele stiluri, cum ar fi spiritul
de luptă (adică tendința de a confrunta și de a face față activ bolii), par să favorizeze adaptarea la
boală, în timp ce altele, cum ar fi lipsa de speranță (adică tendința de a adopta o atitudine
pesimistă față de boală), preocuparea anxioasă (adică tendința de a percepe în mod constant
impactul bolii în propria viață) și negarea, tind să fie asociate cu o adaptare mai slabă la boală și
un risc mai mare de suferință 4.
De fapt, suferința este destul de frecventă la pacienții cu cancer și a fost studiată în mod
special în ultimii 20 de ani. Aceasta a fost definite, în linii mari, ca „o experiență emoțională
multifactorială, neplăcută, de natură psihologică (cognitivă, comportamentală, emoțională),
socială și / sau spirituală, care poate interfera cu capacitatea de a face față eficient cancerului,
simptomelor sale fizice și tratamentului său și care se extinde de-a lungul unui continuum,
variind de la sentimente normale obișnuite de vulnerabilitate, tristețe și frici la probleme care pot
deveni invalidante, cum ar fi depresia, anxietatea, panica, izolarea socială și criza existențială și
spiritual”5.
Numeroase organisme de reglementare, inclusiv Standardul Internațional de Psiho-
Oncologie (IPOS) al Standard on Quality Cancer Care, afirmă că îngrijirea de calitate a
cancerului trebuie să integreze domeniul psihosocial în îngrijirea de rutină și că suferința
emoțională ar trebui măsurată ca al șaselea semn vital6.
Mulți pacienți cu cancer au probleme de adaptare în timpul traiectoriei bolii, cu
răspunsuri psihologice „normale” (de exemplu tristețe și preocupare) trecând la stări mai
semnificative clinic, caracterizate prin simptome de anxietate sau tulburări depresive sau alte
afecțiuni psihopatologice. Au fost enumerați câțiva factori care cresc riscul apariției afecțiunilor

4
Nipp RD, El-Jawahri A, Fishbein JN, et al. : The relationship between coping strategies, quality of life, and mood
in patients with incurable cancer. Cancer. 2016;122(13):2110–6. 10.1002/cncr.30025 accesat la
https://acsjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdfdirect/10.1002/cncr.30025
5
McFarland DC, Holland JC: The management of psychological issues in oncology. Clin Adv Hematol Oncol.
2016;14(12):999–1009. Accesat la
http://www.hematologyandoncology.net/files/2016/12/ho1216McFarlandHolland-1.pdf
6
https://www.ipos-society.org/about/quality

5
psihopatologice, cum ar fi istoricul anterior de tulburări psihiatrice sau traume, sprijin social
inadecvat și slab, simptome necontrolate și sexul feminin7 .
Unele dintre fazele cancerului care prezintă risc pentru apariția suferinței psihologice
sunt:
• Găsirea unui simptom suspect
• informarea despre diagnosticul de cancer diagnostic
• Așteptarea tratamentului
• Schimbarea sau sfârșitul tratamentului
• Externarea din spital
• Supraviețuirea cancerului
• Eșecul tratamentului
• Recidiva sau progresia bolii
• Faza avansată a bolii
• Abordarea sfârșitului vieții
Având în vedere numărul mare de pacienți cu cancer care supraviețuiesc bolii lor,
supraviețuirea a ocupat recent o atenție sporită atât a cercetătorilor, cât și a clinicienilor
interesați de oncologia psihosocială, cu date care indică faptul că crearea și implementarea
metodelor optime pentru promovarea sănătății și bunăstării supraviețuitorilor post-tratament sunt
critice pentru îngrijirea completă a cancerului. Riscul este că, din moment ce boala a fost tratată
și pacientul recuperat, problemele psihologice nu mai sunt considerate semnificative.
De exemplu, un studiu realizat în SUA a indicat faptul că doar 40,2% dintre
supraviețuitori au raportat că au avut o discuție cu medicii lor despre modul în care cancerul le-a
putut afecta emoțiile sau relațiile și că mai mult de 90% din barierele în calea utilizării consilierii
profesionale sau a grupurilor de sprijin, identificate de supraviețuitori, implicau lipsa de aceste
cunoștințe despre sau indisponibilitatea percepută a serviciilor de consiliere 8. Astfel, este extrem
de important ca clinicienii să monitorizeze nevoile de îngrijire și de susținere la pacienții care
supraviețuiesc cancerului, în special pentru cei care raportează frica de reapariție a cancerului și
anxietatea.

7
https://jnccn.org/view/journals/jnccn/17/10/article-p1229.xml
8
Forsythe LP, Kent EE, Weaver KE, et al. : Receipt of psychosocial care among cancer survivors in the United
States. J Clin Oncol. 2013;31(16):1961–9. 10.1200/JCO.2012.46.2101 accesat la
https://ascopubs.org/doi/pdfdirect/10.1200/jco.2012.46.2101

6
 Al doilea aspect pe care lucrarea dorește să îl evidențieze este modul în care se
realizează evaluarea și gestionarea dimensiunilor psihologice și psihosociale în oncologie.
S-a dovedit că simptomele de suferință și tulburările psihologice secundare cancerului au
consecințe negative semnificative atât pentru pacient, cât și pentru familia acestuia. Problemele
emoționale, cum ar fi depresia și anxietatea, pot, de asemenea, să reverbereze în cadrul familiei,
crescând stresul emoțional în rândul îngrijitorilor pacientului și, în cazul morții pacientului,
riscând o șansă mai mare de durere complicată sau traumatică în rude.
În ciuda acestor constatări și a implicațiilor acestora pentru îngrijirea clinică, problemele
psihosociale în cancer sunt încă minimizate și subestimate. Profesioniștii în îngrijirea cancerului
tind să confunde depresia clinică (senzație de deznădejde, neajutorare, lipsă de valoare sau
suicid) sau tulburările de anxietate (evitarea fobică, agitație, îngrijorare constantă), cu tristețea și
preocupările normale, cu credința greșită că „este normal să te simți trist sau anxios din cauza
cancerului ”. Rezultatul este că problemele psihologice cu care se confruntă 30-40% dintre
pacienții cu cancer nu sunt identificate de către clinician, astfel încât acești pacienți nu sunt
direcționați către serviciul psihiatric sau psiho-oncologic corect pentru evaluare și terapie
specializată9.
De fapt, screeningul și evaluarea problemelor emoționale și a preocupărilor atât ale
pacientului, cât și ale familiei ar trebui, de fapt, să facă parte din fiecare intervenție clinică a
oncologilor și a profesioniștilor din domeniul îngrijirii cancerului. Un prim pas pentru a satisface
nevoile pacientului este screeningul dimensiunilor psihosociale ale cancerului ca practică de
rutină în îngrijirea clinică. Aplicarea standard a unor instrumente clinice poate fi de ajutor în
îmbunătățirea detectării dezadaptării și a morbidității psihosociale sau psihologice și a
recomandării pentru îngrijirea pacienților care se dovedesc a avea nevoie de ajutor psihologic.
Utilizarea unora dintre aceste instrumente, cum ar fi Termometrul de distres10 sau Sistemul de
evaluare a simptomelor Edmonton (ESAS)11 – folosite și în România, sunt esențiale pentru a
diagnostica depresia, anxietatea sau suferința la pacienții cu cancer.
Screening-ul ar trebui să facă parte din aplicarea standardului de îngrijire și a ghidurilor
de practică clinică, dintre care multe au fost dezvoltate în ultimii ani și s-au dovedit a fi extrem
9
Kissane DW: Unrecognised and untreated depression in cancer care. Lancet Psychiatry. 2014. Accesat la
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26360982/
10
https://www.psychooncology.ro/newsletter-psiho-oncologie-iulie-2017/
11
https://www.studiipaliative.ro/formulare_utile_in_servicii_de_paliatie/

7
de importante pentru a ajuta clinicienii să ofere îngrijire completă pacienților cu cancer și
familiilor acestora.
Sunt necesari câțiva pași pentru a crește probabilitatea ca liniile directoare să fie puse în
aplicare în mod regulat și în România și să se poată aplica algoritmi de tratament și de screening
În acest sens, este important ca, după faza de screening, să urmeze o evaluare mai specifică. ,
inclusiv o explorare aprofundată a simptomelor psihologice și comportamentale; aceasta ar trebui
să includă probleme anterioare de sănătate comportamentală, gânduri suicidare, utilizarea
medicamentelor, dependența de substanțe, imagini corporale și probleme de sexualitate.
Deoarece rezultatele nu se îmbunătățesc atunci când pacienții sunt depistați fără un
algoritm de triaj stabilit anterior, profesioniștii în îngrijirea cancerului trebuie să ofere triaj și
recomandări adecvate pentru pacienții suferinzi în funcție de nevoile lor psihosociale; acestea
includ sănătate mintală, asistență socială și consiliere psihologică.
Urmărirea pacienților mai afectați care necesită o evaluare regulată și în timp util, pe baza
criteriilor stabilite ca instrumente de screening, este un pas suplimentar în îngrijire și toate aceste
etape și date conexe (de exemplu, tipul, sursa și severitatea suferinței; istoricul relevant; orice
idee suicidară și tipurile de intervenții recomandate, inclusiv un plan de evaluare ulterioară și de
către cine) ar trebui să fie documentate în evidența tratamentului pacientului12.

12
Grassi L, Fujisawa D, Odyio P, et al. : Disparities in psychosocial cancer care: a report from the International
Federation of Psycho-oncology Societies. Psychooncology. 2016 accesat la
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/pon.4228

8
 Al treilea aspect pe care această lucrare îl urmărește este intervenția psihosocială
bazată pe dovezi. Cunoștințele despre tratamentul problemelor psihologice sunt obligatorii
pentru clinicienii din domeniul îngrijirii cancerului, dat fiind numărul de studii care au
demonstrat eficacitatea intervențiilor psihosociale. Consiliere, educație, abordare și sprijin
psihologic și forme mai specifice de psihoterapie în diferite formate (terapie de grup, individuală
și de familie) și orientare (cognitiv-comportamentală, de susținere-expresivă, existențială și
psihodinamică) au fost dezvoltate pentru pacienții cu cancer pentru a interveni mai specific în
toate condițiile în care apar tulburări psihologice și dezadaptarea la cancer și tratament. Alegerea
intervenției este legată de mai multe variabile, inclusiv starea psihologică clinică, tipul și faza
bolii și contextul, precum și disponibilitatea serviciilor de psiho-oncologie cu profesioniști
instruiți, care ar trebui să facă parte din echipele multidisciplinare.13
Literatura psihopedagogică cu privire la eficacitatea mai multor forme de intervenții
psihoterapeutice specializate și reabilitare psihosocială în oncologie indică un beneficiu general
în reducerea severității simptomelor psihiatrice, precum și a simptomelor somatice (de exemplu,
durerea) și în îmbunătățirea calității vieții.
Intervențiile cu cel mai empiric sprijin pentru tratarea suferinței la pacienții cu cancer
include:
►psihoterapia de grup-suportiv-expresivă,
►psihoterapia cognitiv-comportamentală
►terapia cognitiv-existențială (adică psihoterapie centrată),
►terapii integrative, în special a terapiilor minte-corp, ca strategii eficiente de îngrijire
de susținere în timpul tratamentului cancerului, deși multe practici au dovezi insuficiente pentru
a fi recomandate sau evitate definitiv.
Cancerul și tratamentul acestuia au un impact psihologic și psihosocial extraordinar atât
asupra pacienților, cât și asupra familiilor acestora și sunt însoțite de o serie de schimbări
dramatice care implică dimensiunile fizice, emoționale, spirituale, interpersonale și sociale ale
persoanei cu cancer. Recunoașterea faptului că un procent ridicat de pacienți cu cancer suferă de
simptome emoționale (de exemplu, anxietate de sănătate, dispoziție iritabilă și demoralizare) sau
condiții psihopatologice (de exemplu, depresie majoră și tulburare de stres post-traumatic) este

Grassi L, Caruso R, Nanni MG: Psycho-oncology and optimal standards of cancer care: developments,
13

multidisciplinary team approach and international guidelines.In Wise TN, Biondi M, Costantini A. (Eds.), Psycho-
Oncology American Psychiatric Publishing Press, Arlington,

9
extrem de important pentru profesioniștii din domeniul cancerului pentru a oferi îngrijire
integrată și cuprinzătoare în oncologie. Acum există, de fapt, dovezi științifice ale beneficiilor
oferirii de îngrijire psihosocială a pacienților și familiilor ca parte a îngrijirii standard în
reducerea suferinței și morbidității psihosociale asociate cancerului și în promovarea unei mai
bune calități a vieții în timpul și după tratament și, în cele din urmă, supraviețuire crescută.
Progresele semnificative în cercetarea în domeniul psiho-oncologiei au favorizat
dezvoltarea, implementarea și diseminarea ghidurilor psihosociale și a tratamentelor bazate pe
dovezi pentru mai multe tulburări psihiatrice comorbide în cancer, cum ar fi depresia și
anxietatea14. Cu toate acestea, mai mult ar trebui luate măsuri în abordările psihosociale ale
cancerului, atât în spital, cât și în comunitate15. Pe lângă domeniile specifice de îngrijire a
cancerului, cum ar fi oncologia și îngrijirile paliative, îngrijirea primară ar trebui luată în
considerare în special în rolul său de îngrijire continuă, coordonată și cuprinzătoare, pentru
indivizi și familii, inclusiv îngrijirea psihosocială, în prevenire și diagnostic

14
Traeger L, Greer JA, Fernandez-Robles C, et al. : Evidence-based treatment of anxiety in patients with cancer. J
Clin Oncol. 2012 acccesat la https://ascopubs.org/doi/abs/10.1200/JCO.2011.39.5632?journalCode=jco
15
Andersen BL, Dorfman CS: Evidence-based psychosocial treatment in the community: considerations for
dissemination and implementation. Psychooncology. 2016;25(5):482–90.
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1002/pon.3864

10
 Pentru partea de cercetare am ales Terapia de grup la bolnavii de cancer – rolul
acesteia în dezvoltarea relaționării psihosociale a bolnavilor, ca o cale de îmbunătățire a
abilităților psihologice și sociale a acestora, pentru a lupta cu boala. Terapia de grup este o
formă de psihoterapie care implică un terapeut, ce lucrează cu mai mulți oameni în același timp,
formând un cadru sigur, unde pacienții pot vorbi despre problemele ce îi afectează. În cadrul
terapiei de grup orice persoană poate:
● oferi şi primi susţinere şi feedback,
● ameliora deficiențele de comunicare şi relaţiile interpersonale,
● experimenta noi comportamente la nivel interpersonal,
● exprima în mod direct şi onest emoţii şi stări afective dintre cele mai diverse,
● dobândi o mai mare încredere în forţele proprii, o îmbunătațire a imaginii şi a stimei
de sine,
● dobândi o mai bună cunoaştere şi înţelegere de sine, dar şi a celor din jur,
● intra în posesia unor noi modalităţi de interacţiune interpersonală pe care să le
transfere în exteriorul grupului.
Grupul devine, pentru persoană, o resursă inestimabilă. În cadrul acestuia se poate regăsi
pe sine şi poate obţine, într-o atmosfera de căldură şi suport afectiv, schimbarea dorită sau
ameliorarea căutată.
Pentru lucrarea de față, voi avea ca obiectiv al cercetării descoperirea în ce măsură
psihoterapia de grup poate să devină un element semnificativ al tratamentului bolnavilor
oncologici (supravieţuitoare de cancer mamar și de col uterin), în sensul dezvoltării
personale a acestora.
Studiul se va desfăşura cu două loturi, un lot experimental (N=24) şi un lot de
control (N=30), ambele loturi fiind compuse din supravieţuitoare de cancer mamar, membre
ale unor asociaţii ale bolnavilor de cancer din România (judeţele ………..enumerați aici 5 județe
care se află în apropierea domiciliului dvs). Vârsta participantelor variază între 31 şi 73 de ani în
lotul experimental şi între 34 şi 74 de ani în lotul de control.
Selecția pacienților s-a făcut pe bază de recomandări direct de la chirurgi și oncologi.
Grupurile sunt formate din șase până la opt pacienți și doi terapeuți și se întâlnesc
săptămânal timp de 90 de minute pentru un total de 8 de ședințe.

11
 Procedura constă într-o întâlnire preliminară cu participanții din ambele loturi în care,
după acordul exprimat prin semnarea consimţământului informat, participantele la cercetare
au fost rugate să completeze un set de chestionare. Acest set cuprinde cinci chestionare:
1. Chestionar Date demografice (acesta cuprinde şi întrebări legate de istoricul bolii)
2. Chestionarul Percepţia bolii
3. Chestionarul Dezvoltare personală
4. Chestionarul Suportul social
5. Chestionarul Personalitate
De precizat că prin dezvoltare personală înţelegem câştigul pe care supravieţuitorii de
cancer îl realizează în ceea ce priveşte vigoarea fizică, interacţiunile sociale, imaginea de
sine, autoeficacitatea, valorizarea vieţii, prioritizarea valorilor, spiritualitatea şi relaţia cu
Dumnezeu. Aceste dimensiuni ale dezvoltării personale au fost operaţionalizate de Irvin
Yalom în Chestionarul privind dezoltarea persoanală, în 1981. Acestor dimensiuni li se
adaugă percepţia bolii, apreciată mai puţin catastrofală, ca urmare a participării la
psihoterapia de grup. Subscrisă conceptului de dezvoltare personală, avem în vedere
anxietatea de moarte, precum şi credinţele legate de moarte şi problemele fundamentale
ale vieţii
Participantele din lotul de control au completat consimţământul informat şi cele
cinci chestionare în absenţa cercetătorului şi le-au trimis prin poştă. Cu lotul experimental s-a
trecut la organizarea a 8 întâniri la terapia de grup, timp de 2 luni lună, câte o întâlnire pe
săptămână.
După 2 luni de la prima întâlnire, participantele din ambele loturi au completat din nou
chestionarele de percepţie a bolii, de calitate a vieţii, suportul social şi de dezvoltare
personală.
Studiul nostru evidenţiază rolul semnificativ al psihoterapiei de grup în tratamentul
bolnavului oncologic. În urma terapiei, nivelul dezvoltării personale a participantelor din
lotul experimental, supravieţuitoare de cancer mamar, a crescut semnificativ, ceea ce confirmă
rezultatele obţinute de Yalom16 şi ceilalţi cercetători. De asemenea, percepţia bolii are o evoluţie
semnificativă în lotul experimental, în sensul că este percepută ca fiind mai puţin ameninţătoare
după opt întâlniri la terapia de grup.

16
Yalom, I. (2010) Psihoterapie existenţială, Bucureşti

12
 În ce priveşte dezvoltarea personală, studiul evidenţiază rolul semnificativ al
psihoterapiei de grup în tratamentul bolnavului oncologic. În urma terapiei, nivelul
dezvoltării personale a participantelor din lotul experimental, supravieţuitoare de cancer mamar,
a crescut semnificativ, ceea ce confirmă rezultatele obţinute de studiile anterioare citate.
De asemenea, nivelul dezvoltării personale a scăzut, la lotul de control.
Prin urmare, psihoterapia de grup are un efect foarte mare asupra dezvoltării
personale a participantelor la terapie, o cale de îmbunătățire a abilităților psihologice și sociale a
acestora.

13
Bibliografie:

Andersen BL, Dorfman CS: Evidence-based psychosocial treatment in the community:

considerations for dissemination and implementation. Psychooncology. 2016;25(5):482–
90. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1002/pon.3864
Caruso R, Nanni MG, Riba MB, et al. : The burden of psychosocial morbidity related to cancer:
patient and family issues. Int Rev Psychiatry. 2017;29(5):389–402. Accesat la
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28753076/
Forsythe LP, Kent EE, Weaver KE, et al. : Receipt of psychosocial care among cancer survivors
in the United States. J Clin Oncol. 2013;31(16):1961–9. 10.1200/JCO.2012.46.2101
accesat la https://ascopubs.org/doi/pdfdirect/10.1200/jco.2012.46.2101
Grassi L, Biancosino B, Marmai L, et al. : Psychological factors affecting oncology conditions.
Adv Psychosom Med. 2007; accesat la https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17684320/
Grassi L, Caruso R, Nanni MG: Psycho-oncology and optimal standards of cancer care:
developments, multidisciplinary team approach and international guidelines.In Wise TN,
Biondi M, Costantini A. (Eds.), Psycho-Oncology American Psychiatric Publishing
Press, Arlington,
Grassi L, Fujisawa D, Odyio P, et al. : Disparities in psychosocial cancer care: a report from the
International Federation of Psycho-oncology Societies. Psychooncology. 2016 accesat la
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/pon.4228
https://jnccn.org/view/journals/jnccn/17/10/article-p1229.xml
https://www.ipos-society.org/about/quality
https://www.psychooncology.ro/newsletter-psiho-oncologie-iulie-2017/
https://www.studiipaliative.ro/formulare_utile_in_servicii_de_paliatie/
Kissane DW: Unrecognised and untreated depression in cancer care. Lancet Psychiatry. 2014.
Accesat la https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26360982/
McFarland DC, Holland JC: The management of psychological issues in oncology. Clin Adv
Hematol Oncol. 2016;14(12):999–1009. Accesat la
http://www.hematologyandoncology.net/files/2016/12/ho1216McFarlandHolland-1.pdf
Nipp RD, El-Jawahri A, Fishbein JN, et al. : The relationship between coping strategies, quality
of life, and mood in patients with incurable cancer. Cancer. 2016;122(13):2110–6.

14
 10.1002/cncr.30025 accesat la
https://acsjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdfdirect/10.1002/cncr.30025
Traeger L, Greer JA, Fernandez-Robles C, et al. : Evidence-based treatment of anxiety in
patients with cancer. J Clin Oncol. 2012 acccesat la
https://ascopubs.org/doi/abs/10.1200/JCO.2011.39.5632?journalCode=jco
World Health Organization: Cancer.WHO, Geneva, 2017
Yalom, I. (2010) Psihoterapie existenţială, Bucureşti

15