Crețu Ștefan-Matei

Povestea lui Harap Alb

Tema basmului

Tema basmului este bătălia dintre bine și rău. Această temă este prezentă în toate operele de acest gen.
În Harap Alb, Ion Creangă pune accent pe formarea adolescentului ce pleacă într-o călătorie cu multe
mistere. După această aventură, respectivul tânăr se maturizează.

Particularitățile basmului cult

Basmul este o specie a genului epic care are ca temă confruntarea dintre bine și rău. Este o narațiune în
proză, de întindere medie, în care se relatează îmtâmplări supranaturale, iar personajele poartă valori
simbolice, reprezentând binele și răul.

Timpul și spațiul nu sunt precizate, de obicei basmul ne plasează în atemporal (a fost odat,jlkgbkbnă...)

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Personajele poartă atât valori pozitive cât și valori negative. Cel principal este Harap-Alb.

Elementele reale se împletesc cu cele miraculoase (apa moartă, apa vie, frunza frăsinerului, smicele de
măr dulce)

Sunt prezente cifrele magice (exemple: trei, șapte, nouă).

Finalul basmului este unul fericit.

Sunt prezente formulele specifice. Formule inițiale/mediane/finale (Amu cică era odată într-o țară...).

Ion Creangă asimilează un fond folcloric, dar arta sa nu este cea a povestitorului popular ce improvizează
pe o schemă narativă, punând acceptul pe întâmplări și fără a da importanță detaliilor care
particularizează. Elementele ce conferă calitatea de basm cult sunt arta narativă, particularitățile
fantasticului, umorul și limbajul.

Spre deosebire de basmul popular, pentru Ion Creangă, narațiunea are o construcție armonioasă,
perfect articulată în ceea ce privește logica evenimentelor. Acțiunea și personajele sunt individualizate
prin amănunte care particularizează. Autorul devine original prin abundența detaliilor specifice prin
insistența asupra aspectelor particulare. Deși narațiunea rămâne modul de expunere predominant,
totuși, descrierea și dialogul ocupă un loc important în text.
Astfel, în ceea ce privește descrierea, deși autorul renunță la explicațiile generale pe care nu le consideră
generale, asta pentru a da mai multă savoare povestirii, surprinde mișcări, gesturi sau amănunte din
viața personală. De exemplu, împăratul, tatăl celor trei feciori este posomorât și se plânge că feciruii lui
nu sunt buni de nimic.

Apare descrierea amănunțită a cerbului care vine boncanuind să bea apă. Mișcarea sa e descompusă în
secvențele ce o compun, autorul surprinzând detalii ale mișcării: cerbul care bea apă, apo boncăluiește,
își aruncă tărână după cap și adoarme.

Caracterizarea personajului Harap-Alb

Protagonistul textului este Harap-Alb, un erou atipic de basm, deoarece nu are puteri supranaturale și
nici însușiri excepționale, dar dobândește, prin trecerea probelor, o serie de calități (mila, generozitatea
etc). Este un personal realist și nu fabulos, reprezentând îminarea a două modele: antieroul și eroul
canonic. Din punct de vedere psihologic, acesta trece prin stări conflictuale, dar alege calea cea mai
bună pentru stadiul în care se află (acceptă tovărășia Spânului când se rătăcește). Din punct de vedere
moral, este un reprezentant al binelui, în ciuda defectelor sale (nu face dinstincția, prin intermediul
probelor la care este supus). Numele său conține un oximoron, HaRAP-Alb desemnând un rob de origine
nobilă, dar și condiția de învățăcel supus transformării. Este caracterizat în mod direct de câtre narator,
evidențiind naivitatea sa prin formulări precum ”boboc”.

Surse: emedi, carte Booklet