URETERE

ANATOMIE

 ureterele sunt conductele care transportă urina de la rinichi spre vezica urinară
 fiecare ureter se inseră distal la nivelul porțiunii postero-laterale a vezicii urinare & îşi continuă
traiectul (în mod oblic) pe o distantă de 1,5 cm - prin peretele vezicii urinare
 în prima jumătate a traiectului intramural  ureterul traversează musculara vezicală
 în a doua jumătate a traiectului intramural  ureterul se situează submucos
 porțiunea inferioară a ureterului este ancorată & susţinută de un ţesut fibromuscular
special - numit TEACA LUI WALDEYER
 anatomia normală a ureterului permite eliberarea fluxului de urină în vezică & împiedică
refluxul - acest flux unidirecţional depinde de relatia complexă dintre musculara ureterală & baza
vezicii urinare & traseul ureteral prin peretele vezicii urinare
 în portiunile sale superioare - musculara ureterală are un model helicoidal neregulatâ
 în apropierea vezicii urinare & în porţiunea sa intramurală - fibrele musculare sunt dispuse paralel cu lumenul
 peristaltismul ureteral  propulsează urina spre vezică - pe măsură ce contracţia se apropie de vezica
urinară, aranjamentul longitudinal al fibrelor determină deschiderea & scurtarea lumenului ureteral
intramural, permiţând eliberarea urinei
 când contracţia ureterală nu este prezentă  ↑ presiunii în vezica urinară comprimă submucoasa lumenului
ureteral împotriva musculaturii vezicale subiacente – prevenind refluxul

OBSTRUCȚIE URETERALĂ

n
 obstrucţia ureterală poate fi cauzată în principal de afecţiuni ce implică direct ureterele – precum
 litiaza

O
 masele extrinseci (ex - tumori ale colonului)
 neoplaziile de sferă ginecologică


zi
anevrismele vasculare
 boala inflamatorie a colonului
 fibroza retroperitoneală

Re
 CT & UIV  investigaţii excelente pentru diagnosticarea obstrucţiei ureterale - deoarece ambele oferă informaţii anatomice & funcţionale
 tratamentul  depinde de etiologia de bază
 la pacienţii cu boli maligne non-urologice ce produc obstrucţie ureterală  tratamentul este influenţat de prognosticul general
 managementul iniţial  de obicei include stentarea ureterului
 obstrucţia ureterală poate fi de asemenea secundară altor boli
 când evacuarea vezicii este obstrucţionată secundar HBP / cancerului de prostată / stricturii uretrale / altor patologii ale tractului inferior  efectele sunt transmise în amonte
 examinarea ecografică decelează  hidronefroză bilaterală cu hidroureter bilateral pe toată lungimea ureterelor - în acest caz, iniţial se practică cateterizarea vezicii urinare

LEZIUNI IATROGENE

 leziunile iatrogene ale ureterelor pot apărea în general în cadrul intervenţiilor chirurgicale vasculare & ginecologice
 diverticulita + anevrismele aortice / de arteră iliacă + tumorile ovariene / uterine  se regăsesc adesea în imediata apropiere a 1/3 distale a ureterelor
 ureterele pot fi lezate ocazional (din neatenţie) în timpul intervenţiei chirurgicale pentru o masă pelvină de dimensiuni mari
 stenturile ureterale  pot fi plasate temporar - înainte de intervenţia chirurgicală - pentru a facilita identificarea intraoperatorie a ureterelor (când riscul de a fi lezate este mare)
 o leziune ureterală poate fi adesea reparată  printr-o anastomoză primară termino-terminală & apoi stentare
 când este lezat ureterul distal  reimplantarea ureterală este intervenţia de elecţie
 dacă ureterul este lezat într-un câmp chirurgical contaminat  atunci derivaţia urinară proximală cu nefrostomie percutanată / nefrostomie deschisă devin necesare
 dacă ureterul este lezat în timpul reparării unui anevrism aortic intra-abdominal  se practică mai întâi rezolvarea leziunii ureterale & apoi acoperirea acesteia cu epiploon

n
O
zi
Re