“Procesul de fabricare al acestei băuturi naturale se bazează, încă de pe vremea anticilor,

pe un principiu simplu: fermentarea naturală a zaharurilor și extracția cerealelor

malțificate cu ajutorul apei fierbinți.” spun, într-un raport de anul acesta, Berarii României,
asociația care reprezintă interesele marilor producători de bere. În același document este
citat și ministrul agriculturii, Daniel Constantin, care declară și el că: “Berea este un produs
nobil, creat din ingrediente naturale, care aduce bucurie milioanelor de consumatori
români.”.

Reporterii RISE Project au descoperit însă că ingredientele nu sunt întotdeauna cele naturale
și nici procesul de fabricație nu este unul bazat pe principii tocmai simple. Declarații,
interviuri și documente obținute de la persoane care activează în marea industrie a berii
scot la iveală faptul că cele patru mari companii producătoare de bere din România-
Heineken România, Ursus Breweries, Bergenbier și Tuborg România – nu fabrică berea
folosind doar ingredientele naturale.

Tacit și fără a fi controlați în amănunt de autorități, marii producători de bere adaugă în

procesul de fabricație produse și adjuvanți tehnologici pentru a fabrica licoarea adorată de
români. Practic, consumatorul nu cunoaște ce conține această “băutură nobilă”, într-o piață
în care doar companiile știu ce e cu adevărat în bere.

Imperiul celor patru

Piața de bere din România este dominată de patru companii multinaționale: Heineken
România este controlată de Heineken International din Olanda; Ursus Breweries este o
companie subsidiară a SABMiller din Marea Britanie; Bergenbier este parte a grupului
Molson Coors, cu rădăcini în Statele Unite; iar United Romanian Breweries Bereprod
(Tuborg Romania), deține o licență de fabricație de la grupul Carlsberg din Danemarca.
Sursa: Broșura Asociației Berarii României, anul 2015. Numărul real al tipurilor de bere este mai mare din
cauză că producătorii au metode diferite de raportare. Au fost omise berile din anumite regiuni, cele din
import și variațiile de mărci.
Toate aceste companii produc și comercializează în România peste 30 de mărci de bere.
Majoritatea mărcilor internaționale produse de cele patru companii sunt fabricate în
România. Berea din import constituie doar trei la sută din totalul berii consumate iar
producătorii independenți sunt aproape invizibili pe piață.

Rețeta secretă: aditivi și enzime industriale

Apa, hameiul, malțul din orz, mălaiul sau alte cereale sunt ingrediente care se regăsesc pe
eticheta oricărei sticle sau doze de bere, fiind folosite în diverse combinații. Aceste
ingrediente nu reprezintă însă decât o mică parte din ceea ce conține cu adevărat o bere
românească.

Un fost director din cadrul Ursus Breweries a vorbit cu reporterii RISE Project, sub protecția
anonimatului, despre felul în care se produce berea. Acesta dezvăluie o industrie în care
magia chimiei, a adjuvanților și aditivilor devine ingredient de bază al băuturii consumate de
majoritatea românilor.

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre
 corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea,
poți dona aici!

Fostul angajat susține că toți cei din industria berii vor declara întotdeauna că ingredientele
din bere sunt naturale. “Aceasta este versiunea ‘oficială!”, doar că “se fac mici șmecherii,
pe furiș”. Sursa noastră declară că procesul de producție este un subiect extrem de delicat
pentru companii și acestea vor încerca mereu să țină etapele de producție departe de ochii
consumatorilor.

Fabricarea berii depinde, în orice sezon, de calitatea cerealelor și a hameiului. Uneori, aceste
ingrediente pot avea o calitate mai slabă și pot să nu îndeplinească standardele impuse de
producție. Nu mai departe de săptămâna trecută, un producător independent de bere a
trebuit să arunce o mie de litri de bere tocmai fiindcă întregul volum nu a ieșit așa cum
trebuie. În mod evident, există și situații în care se fac greșeli pe parcursul fabricației, iar
greșelile costă dacă nu sunt remediate.

“Când ești presat, când ești la vârful sezonului și tu trebuie să livrezi, iar în container ai
niște bere greșită, trebuie să faci ceva…”

“Ce poți face este să adaugi niște aditivi. Ceri permisiunea șefului și asta faci. Eu, ca
fabricant de bere, nu sunt complet sigur ce se va întâmpla cu berea respectivă și ce ți se va
întâmpla ție dacă o bei. Poate o să ai doar dureri de cap și totul e în regulă. Ei te vor
întreba cât ai băut. Îți vor spune că cinci sunt prea multe și că trebuie să bei maxim trei.”

Un fost angajat Heineken, care a dorit să rămână anonim, a confirmat și el adăugarea

substanțelor în bere. “Fungamyl, Ceremix 6X MG sau Filtrase sunt doar câteva dintre
substanțele folosite,” relatează acesta.

Acestea sunt enzime industriale produse de Novozymes din Danemarca, o companie

specializată în biotehnologii alimentare.

Fungamyl-ul accelerează descompunerea amidonului pentru a produce o cantitate mai

mare de alcool, iar Ceremix-ul îmbunătățește calitatea berii și a materiilor prime.

Lista continuă însă. Fostul angajat Ursus a povestit că se mai adaugă inhibitori pentru
stabilizarea spumei și aditivi pentru aromatizare. Cel de la Heineken amintește de
stabilizatori ca PVPP-ul și extracte de hamei modificat, cum este tetrahop-ul. Un alt angajat
al unei fabrici de bere Heineken confirmă și el folosirea aditivilor și enzimelor industriale,
spunând că lista lor nu ar încăpea pe eticheta berii.

Firmele producătoare spun că folosirea enzimelor industriale face ca berea să fie mai
consistentă și mai stabilă din punct de vedere chimic. În același timp, introducerea lor în
procesul de fabricație înseamnă reducerea timpului și costurilor de fabricație.

Majoritatea berilor din România sunt beri de tip lager. Fabricarea acestora durează, în mod
normal, între două și șase săptămâni. Foștii angajați Heineken spun însă că, în perioada în
care lucrau în fabrică, berea se făcea în mai puțin de o săptămână. Într-o perioadă din 2008,
“am încercat să facem bere și într-o zi.”

“Eu am o zicală: un copil care se naște la nouă luni are toate șansele să fie sănătos, să nu
ia toate bolile. Cel la șapte luni are toate șansele să…” răspunde fostul angajat întrebat
dacă timpul redus de fabricare al berii are efecte adverse.

Tăcerea producătorilor

Pe parcursul a mai bine de șase luni, RISE Project a solicitat, în repetate rânduri, interviuri
marilor companii producătoare de bere din România. Reprezentanții Ursus Breweries,
Bergenbier, Heineken România și Tuborg România nu au răspuns nici măcar emailurilor în
care le-am adresat întrebări punctuale despre folosirea enzimelor sau aditivilor. Molson
Coors, compania mamă a Bergenbier, nu a răspuns nici ea.

Peter Hammarstedt, director în cadrul companiei Carlsberg International pentru zona de

Export, Licențe și Duty Free, cel care supervizează practic licența Carlsberg în România, a
spus că urmează să verifice existența enzimelor industriale în berile Tuborg România, dar
apoi nu a revenit cu un răspuns.

Întrebată dacă berea Heineken conține adjuvanți și enzime industriale, Marie – Christine
van’t Hullenaar, purtătoarea de cuvânt a Heineken International, a răspuns în felul următor:

“Berea Heineken® este fabricată după rețeta originală din 1873. Folosim în mod
consecvent această rețetă în toată lumea pentru fabricarea berii Heineken.”.

Emily Hamburger, purtătoarea de cuvânt a SABMiller, compania ce deține Ursus în România,

a spus că nu ne poate oferi informații dacă materialul nostru este centrat pe folosirea
enzimelor industriale în producția berii.

Reporterii RISE au încercat să ia legătura cu angajați sau foști angajați ai fabricilor de bere
deținute de Tuborg Romania și Bergenbier. Niciunul nu s-a arătat disponibil să discute
spunînd că nu vor să se amestece în acest subiect. În schimb, un distribuitor național și un
producător internațional de enzime industriale au confirmat prezența substanțelor în berile
produse de aceste companii în România.

Cei de la Grama Trading, o companie specializată în vânzarea enzimelor industriale în

România, menționează pe site-ul lor că printre cei cu care colaborează se numără: Heineken
Romania, Bergenbier, Tuborg Romania și Ursus. Contactat de RISE pentru a confirma datele
de pe site, directorul de vânzări al Grama Trading, Marius Toboșaru a spus: “Aceasta este o
întrebare la care, sincer, nu pot răspunde, pentru că ține de meseria mea și de secretele
de fabricație.” A menționat că totuși colaborează cu toate companiile majore de bere din
România.

Compania daneză Novozymes este una dintre cele mai mari producătoare de enzime
industriale din lume. Este activă și pe piața din România. Debbie Spillane, reprezentanta
Novozymes în relațiile cu presa, ne-a declarat:

“Pe piața din România activează marii producători internaționali de bere: MolsonCoors
(fost AB-InBev și StarBev), Heineken și SABMiller – responsabili pentru producția celei mai
mari cantități de bere. Industria românească folosește enzime în procesul de fabricare a
berii din diferite motive. Unele enzime sunt folosite pentru producția berilor light, altele
pentru îmbunătățirea calității materiilor prime locale sau în alte situații, pentru
asigurarea stabilității berii. ”
Enzimele industriale

Conform Novozymes, folosirea enzimelor industriale scade perioada de producție, scade

costurile și crește profitul, asigurând o calitate
constantă a berii. Tot cu ajutorul lor, se poate
produce bere din ingrediente mai puțin
tradiționale precum porumbul, orezul, orzul
nemalțificat sau sorgul. Anumite tipuri de enzime
se folosesc strict pentru producerea berii light sau
a celei fără gluten.

Din punct de vedere științific, “enzimele sunt

proteine cu centri activi care catalizează o
anumită reacție” a precizat Spillane.

“Novozymes fabrică enzimele industriale folosind

procedee de fermentare submersă. Practic,
micro-organisme selectate atent sunt crescute cu
grijă în containere speciale care conțin o supă de
nutrienți (mediul fermentării) și o concentrație
ridicată de oxigen (condiții aerobice). În
momentul în care micro-organismele descompun
nutrienții se produc enzimele dorite. ”

Selecție de enzime industriale produse de Novozymes și

comercializate de firma Grama Trading din Avrig, județul
Sibiu. Pe website-ul Grama Trading sunt enumerați toți
cei patru mari producători de bere din România:
Heineken România, Bergenbier, Tuborg România și Ursus
Breweries.
Enzimele industriale nu sunt considerate aditivi
sau ingrediente. Motivul este simplu: atunci când
sunt folosite în dozele recomandate, odată ce își
îndeplinesc rolul, devin inactive și nu mai pot fi
detectate în bere. Ele sunt însă folosite în diverse
etape de producție a berii. Se adaugă pentru
“îmbunătățirea materiei prime” sau pentru
“pregătirea cerealelor pentru a crea avantaje
financiare”. Novozymes recomandă în acest scop
Ultraflo® și Termamyl®. Pentru fermentare și
pentru a controla diacetilul, un produs secundar
al fermentării, se recomandă Neutrase® și
Maturex®.

Unele enzime sunt extrase după submersia

micro-organismelor, iar altele sunt produse prin
fermentarea submersivă a organismelor
modificate genetic (proteina enzimatică extrasă
nu este modificată genetic).
Un fost angajat Heineken România susține că, pentru producător, cantitatea este cea
importantă și abia mai apoi calitatea, iar cu ajutorul enzimelor industriale se poate produce
o cantitate mai mare de bere cu costuri reduse.

“Nu ești nevoit să iei o materie primă chiar de calitate foarte bună. Poți să iei calitate mai
proastă, pe care binențeles să o cumperi mai ieftin, dar cu ajutorul acestor enzime poți să
obții calitate mai bună și cantitate mai multă”

Și, bineînțeles, berea este produsă mult mai rapid. Fostul angajat povestește că vara, când
cererea de bere este mare, producătorul fabrică berea în cinci zile. În timpul iernii, același
tip de bere este produs în 16 zile. Pe site-ul Heineken România scrie că procesul de
fabricare a berii durează între 12 și 39 zile.

Controlul enzimelor industriale de bere

Nu există nicio reglementare la nivel Uniunii Europene în ceea ce privește utilizarea

enzimelor industriale în procesele de fabricare a berii. Nu există nicio listă care să conțină
enzimele considerate sigure și general-acceptate de statele membre ale Uniunii Europene.

Jan Op Gen Oorth, purtător de cuvânt al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
ne-a declarat:

„Majoritatea enzimelor sunt adjuvanți pentru procesarea ingredientelor. Adjuvanții

alimentari nu sunt reglementați la nivel european, dar se aplică legile naționale.”

În România însă nu există legi specifice care să reglementeze folosirea enzimelor și nici liste
care să le enumere.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) este cea
care trebuie să se ocupe, printre altele, de siguranța berii din România. Reprezentanții
instituției spun că deoarece enzimele industriale nu sunt considerate ingrediente,
producătorii de bere nu sunt obligați să le declare. Oficialii din ANSVSA consideră că nu
există o instituție de stat care să dețină o lista a enzimelor industriale care sunt adăugate în
bere

Nicușor Ciocănea, directorul general adjunct al ANSVSA, ne-a declarat că instituția pe care o
conduce asigură siguranța berii folosind principiile HACCP (Hazard Analysis Critical Control
Point). Adică, inspectorii ANSVSA verifică dacă producătorii îndeplinesc normele de igienă și
dacă apa este de bună calitate. Aceștia mai investighează gradul de contaminare radioactivă
și nivelul de staniu din dozele de bere. Asta ne-a declarat ANSVSA în prima fază, nimic legat
de aditivi sau enzime industriale. Câteva luni mai târziu, ANSVSA a revenit cu un alt răspuns.
Citiți mai multe despre bâlbele ANSVSA la finalul acestui material.

În afara unui control inițial, când o bere apare pe piață, nicio agenție din România nu verifică
dacă ingredientele de pe etichetă se potrivesc cu ceea ce este în bere. De asemenea, nimeni
nu verifică dacă enzimele industriale sunt folosite în dozajele recomandate.

Deși enzimele folosite în industria băuturilor și alimentelor sunt considerate sigure și non-
toxice, Uniunea Europeană atrage atenția:

„Industria enzimelor alimentare încearcă în continuu să-și îmbunătățească tehnologia de

producție, rezultând o creștere a numărului de enzime alimentare. Pe parcursul anilor,
acestea au devenit din ce în ce mai complexe și sofisticate. Ar putea exista riscuri cauzate
de natura și sursa chimică ale acestora. Spre exemplu alergiile, toxicitatea legată de
activitatea lor, activitatea microbiologică reziduală și toxicitatea chimică.”

Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre
corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea,
poți dona aici!

Folosirea enzimelor industriale în procesul modern de fabricare a berii este, în continuare, o

practică discutabilă. Germania a interzis folosirea acestora și a aditivilor similari încă din
1993, când a adoptat Legea Provizorie a Berii, urmașa „Reinheitsgebot”-ului, o lege care
reglementa puritatea berii încă din 1526.

Sebastian Mergel, Președintele Asociației Globale a Fabricanților Artizanali de Bere, a

declarat că enzimele reduc costurile producătorilor de bere și nu vede vreo problemă cu
utilizarea enzimelor sau chiar a aditivilor de tipul PVPP-urilor, cu o singură condiție

„Consumatorul trebuie să știe. Trebuie să fii transparent pe etichetă… Ar trebui să scrie pe

ea.”

Dr. Charles Bamforth, renumit expert în industria berii și profesor de știință și tehnologie
alimentară la Universitatea din California-Davis, vede folosirea enzimelor ca pe o practică
rezonabilă de a îmbunătăți berea și de a uniformiza loturile de producție.

Doar că, << atunci când companiile de enzime spun, „Hei, poți face chestiile într-un alt mod
cu totul diferit, de exemplu, poți folosi orz nemalțificat.” În cazul ăsta nu vei avea aceeași
bere, iar eu nu pot să sprijin acest lucru.>> spune acesta.

Enzimele industriale: un fenomen tipic românesc?

În România, enzimele industriale sunt relevante din cauza popularității cerealelor

nemalțificate, cum ar fi porumbul sau orzul nemalțificat, din berile de larg consum. Rețeta
tradițională a berii prevedea trei ingrediente: malț din orz, hamei și apă. Statistic vorbind,
mai puțin de un sfert din mărcile de bere produse autohton de către companiile
multinaționale conțin doar aceste ingrediente.

În schimb, berile de larg consum au o concentrație ridicată de cereale nemalțificate.

Ingrediente care sunt în general mai ieftine ca malțul folosit în mod tradițional la producția
berii. Cantitatea și gustul depind practic și de folosirea enzimelor industriale în procesul de
producție.

Spillane, reprezentanta Novozymes, ne-a declarat că producătorii de enzime fac berea mai
accesibilă oamenilor din regiunile cu venituri mici.

Nimeni nu poate spune cât de răspândită este folosirea enzimelor industriale în restul
statelor din Uniunea Europeană pentru că nu sunt considerate ingrediente, deci nu există
informații publice sau statistici. Este însă cert că enzimele sunt folosite pentru fabricarea
berilor puțin alcoolizate sau non-alcoolice, a berilor tari și a celor fără gluten în mai multe
regiuni din spațiul european.
Micii producători de bere

O explicație referitoare la predominanța enzimelor industriale pe piața de bere românească

poate fi aceea că micii fabricanți, care produc berea după rețete tradiționale, sunt rari în
România.

Conform unei statistici realizate de Asociația Berarilor din Europa, în 2013 existau doar doi
producători independenți de bere în țară, în timp ce în Marea Britanie existau 1440. Din 24
de state incluse în statistică, România se află pe penultimul loc, depășind doar statul maltez
care nu avea niciun producător. În același timp, România este al optulea mare producător
de bere și al șaptelea consumator de bere pe cap de locuitor din Europa.

Situația din 2013 s-a schimbat totuși. Clinica de Bere, Zăganu, Ground Zero, Csiki Sor și
Sikaru sunt producători autohtoni, dar cantitățile fabricate de ei sunt mult mai mici față de
cele puse pe piață de multinaționale. Toți micii producători contactați de noi s-au plâns de
problemele pe care le au în încheierea de contracte cu baruri și restaurante.

Marius Mircea, directorul Clinicii de Bere, a spus că diferența dintre fabrica lui și cele ale
multinaționalelor constă în calitatea ingredientelor folosite și în timpul alocat procesului de
fabricare.

„Din câte știu (…) companiile mari de bere au scurtat procesul de la două săptămâni la
cinci zile… Sunt beri pe piață care sunt mai ieftine decât apa. Desigur că nu te poți aștepta
să aibă ingrediente bune.”

Marius Mircea ne-a mai spus că nu știe cum funcționează enzimele industriale sau aditivii,
pentru că nu le folosește.

Însă Leonard Andras, patronul Csiki Sor, un fabricant mic din Transilvania, ne-a declarat că
știe foarte bine ce sunt enzimele industriale, dar că a decis să nu le folosească.

„Nu mai este bere când folosești enzime.” A adăugat că primește constant oferte de la
distribuitori de enzime, rugându-l să ia în considerare produsele lor.

Patronul unei alte fabrici de bere și-a adus aminte că a fost sunat de o companie care
comercializează enzime. Când i-a spus distribuitorului că nu îl interesează oferta, acesta l-a
întrebat: „Dar cum faceți bani?”

În cadrul documentării acestui material, reporterii RISE Project au vorbit cu numeroși

consumatori de bere din România însă niciunul nu auzise de enzimele industriale folosite în
fabricare berii. Niciunul nu a știut ce sunt sau cum funcționează acestea. În același timp,
producătorii mari de bere se laudă, în reclame televizate, cu ingrediente naturale și rețete
vechi de secole. Lipsa de transparență a uneia dintre cele mai mari industrii din România
este îngrijorătoare pentru consumatorul care, de multe ori, bea un surogat care doar poartă
denumirea bere.

9 luni de transparența ANSVSA

Reporterii RISE Project au discutat timp de nouă luni de zile cu experți din cadrul ANSVSA
pentru a înțelege felul în care această instituție monitorizează producția berii de larg
consum în România.
Iată șirul răspunsurilor contradictorii:

 28 ianuarie 2015 reprezentanții ANSVSA precizează foarte clar ce fel de controale fac
angajații instituției în fabricile de bere. Practic, niciun fel de control legat de enzime sau
aditivi alimentari.

 24 februarie 2015, reprezentanții ANSVSA menționează că nu au în posesie o listă a

enzimelor industriale folosite de producătorii de bere

 3 septembrie 2015, reporterii RISE Project au fost chemați la o întâlnire cu experții

instiuției. Conform directorului general adjunct al ANSVSA, Georgeta Popovici este expert
în aditivi alimentari. Întrebată dacă ANSVSA face verificări în privința utilizării aditivilor
alimentari în producția berii, aceasta a oferit un răspuns nesigur.

“ Reporter: ANSVSA testează acești aditivi în berea normală?

Expert ANSVSA: În produsele alimentare …

Reporter: În bere normală, nu ne interesează restul de produse.

Expert: Nu știu dacă avem matricea bere la analiză, nu mai știu. O să ne uităm pe …pe
listă.

Expert: Cred că avem și determinări…de fapt da, nu știu, nu mai știu ce produse”

 7 septembrie 2015. Reporterii RISE Project trimit o nouă solicitare de informații legat
de prezența aditivilor alimentari în bere.
 17 Septembrie 2015. Cu o zi înainte de publicarea materialului, ANSVSA trimite un
răspuns prin care, conform legii fac teste și chiar monitorizează dozajul de aditivi
alimentari din bere, fără a oferi vreo dovadă în acest sens.

Nu este cert încă dacă Autoritatea Națională Sanitar Veterinară face controale în privința
aditivilor folosiți de producătorii de bere, dar este cert că nimeni nu controlează
producătorii în privința utilizării enzimelor industriale.