Este indicat în:

- terapia durerii pentru articulaţii mici (mână, pumn, gleznă)

- algoneurodistrofia
- diverse nevralgii şi şindroame de compreşie; nevralgii post herpetice
- mialgii,
- periartrite (PSH, PCF)
- artroze (coxartroză, gonartroză, spondiloză)
- sechele algice post reumatice (după entorse, luxaţii, fracturi, contuzii)
- durere de tip discogenă, radiculită, lombalgie, lombosciatică
- spondilită anchilozantă;
- condiţii posttraumatice după leziuni;
 - sindroame cu tonus muscular crescut;
- tulburări vegetative;
- edeme, extravazare subcutanată şi intramusculară
- se folosesc in perioada subacută şi cronică

Contraindicatii:
- zonele tegumentare lezate ( dermatoze , plăgi , infecții , etc )
- uterul gravid
- aplicare transtoracică sau pe partea anterioară a gâtului
- prezenţa pacemaker-ului sau a altor stimulatoare electrice
- tumori maligne
- implante metalice locale

Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS)

T.E.N.S. (SNET) se bazează pe un „tren” de impulsuri dreptunghiulare de joasă

frecvenţă , care se transmit prin cută, pentru a interveni asupra reducerii percepţiei
durerii. Este important de reţinut că TENS nu este o terapie în adevăratul sens al
cuvântului, ci un tratament simptomatic care are limite precise. Intensitatea stimulilor
se dozează, în funcţie de toleranţa fiecărui subiect, la nivelul la care se obţine vibraţie
de tip furnicătură, oricum la limita toleranţei. Curentul pulsat TENS este modulat in
frecvenţă şi amplitudine, acest lucru impiedicand adaptarea şi creand stadii de
relaxare in timpul tratamentului. Selectia tipului de puls depinde de preferinta
terapeutului. Pulsurile simetrice şi asimetrice au proprietati biofizice similare.
 Fenomene fiziologice:

Conform teoriei lui Wall şi Melzack, stimularea nervilor

rapid conducatori de tip A împiedică conductivitatea fibrelor
slab conducatoare de tip C, responsabile pentru conexiunea
receptorilor de durere cu coarnele posterioare ale maduvei
spinării.
Sistemul sinaptic comun fiind incarcat cu multe pulsuri prin
nervii de tip A inhibă transmisia durerii.

Mecanismele fiziologice pe care se bazează TENS sunt două:

- gate control
- eliberarea de endorfine

TENS HF - frecvenţă înaltă

Stimularea nervilor senzitivi poate determina o crestere a pragului

de durere. Efectul analgezic apare datorită activării acetilcolinei şi
eliberearii masive de opiacee endogene. TENS de frecvenţă înaltă
foloseste durate de impulsuri scurte de aproximativ 20 de μs ,
frecvenţă de stimulare 50-500 Hz. Pacientul poate tolera
stimularea un timp indelungat (60 min) , dar ameliorarea durerii
rezultantă în general, durează o perioadă scurtă de timp .