Raluca TODOR

2008 – 2009

REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

2
 CAP I . MEDIUL CONCURENTIAL INTERNATIONAL

Tendinte in conjunctura economica internationala

Conjunctuta economica internationala este data de principalele tendinte ce se

manifesta in arealul pietei internationale, dominat in cele din urma de raportul dintre cerere si
oferta.

Peste acest raport, insa, se suprapun factori de ordin militar, politic, social,
demografic, etc, creand astfel oportunitati pentru cei care reusesc sa-i anticipeze si sa se
adapteze cu usurinta.

Probabilitatea de conservare a tendintelor actuale este diferita in functie de perioada de timp

despre care este vorba astfel:

-pe termen scurt probabilitatea este de aprox. 80%

- pe termen mediu( 5 ani) este de doar 50%

-pe termen lung scade la doar 20%

Aspecte marcante in conjunctira economica internationala:

 Ascensiunea Japoniei pe piata mondiala

 Tranzitia tarilor din Europa Centrala si de Est
 Crizele economice si financiare care se produc in mediul economic international
 Dezvoltarea economica in conditiile de protectie a mediului
 Cresterea rolului Chinei in economia mondiala

Elemente de politica industriala

Politica industriala este incercarea unui stat de a dezvolta un anumit sector prin
mijloace specifice cum ar fi :subventii, facilitati financiare, fiscale, pregatirea resurselor
umane, impunerea de bariere protectioniste care vizeaza domeniul respectiv, dezvoltarea
unor centre de cercetare pentru domeniul respectiv, etc.

Japonia – anii ’50-’70- agentiile guvernamentale detineau un control strict asupra

alocarii resurselor putand directiona astfel mersul economiei pe diferite sectoare.

M.I.T.I.- Ministerul Comertului International si al Industriei- se confrunta cu o lipsa de

resurse, iar consecinta a fost impunerea unor taxe vamale, contingente in incercarea de a
canaliza fondurile catre industriile grele cu valoare adaugata/angajat ridicata si au retras
banii din industriile intensive in forta de munca.

In aceasta perioada economia japoneza a avut un ritm de crestere consistent

caracterizat prin:

3
  Ritm foarte ridicat de economisire a banilor
 Cultura orientata spre afceri
 Motivatia foarte buna in munca
 Relatiile patronat- sindicat
 Un sistem educational eficient

Industria siderurgica a fost foarte importanta inregistrand o crestere de 300% in 10 ani,

Japonia devenind astfel cel mai mare exportator de otel in conditiile in care aceasta nu
detine deloc rezerve de minereuri de fier, construind totodata fabrici noi, eficiente ce
inregistrau un consum redus . S-au gasit ulterior rezerve de minereuri de fier in apropierea
Japoniei, fapt care a condus la o scadere a costurilor de transport.

Astfel, cresterea economiei japoneze s-a facut pe baza cresterii productiei.

Au existat totusi indoieli in ceea ce priveste dezvolatrea acestei industrii din

urmatoarele motive:

 Rata profitului in industria siderurgica s-a situat sub rata profitului ca medie in
industria japoneza
 Nu este o industrie cu o tehnologie sofisticata astfel incat sa genereze externalitati si
pentru alte sectoare
 Nu a contribuit la ocuparea fortei de munca pentru ca in Japonia la perioada
restectiva exista o situatie de ocupare deplina a fortei de munca
 Nu existau venituri semnificative de captat de la concurentii internationali pentru ca si
in alte tari rata profitului in industria siderurgica era de asemnea scazuta
 ‘targeting of steel’- procesul de selectare a otelului fost o greseala
Sectoarele auto si electronice nu au beneficiat de sprijin din partea guvernului.

Japonia- anii ’70- prezent.

Politica industriala a devenit mai subtila, iar rolul guvernului mai ambiguu. S-a trecut
de asemenea la incurajarea industriei sofisticate (high –tech) si din nou electronicele si
automobilelele au fost excluse din aceste eferturi de cercetare –dezvoltare sustinute de
guvern.

Japonia a realizat unele succese ( ex: a devenit principalul producator de microcipuri

si semiconductori, domenii unde anterior suprematia era detinuta de SUA), insa rata
profitului in aceasta industrie nu a fost nici ea pe masura asteptarilor la sfarsitul anilor ’70, iar
dupa ’90 cota de piata a Japoniei a scazut vertiginos pe masura ce cipurile, devenite ulterior
standardizate sau inceput sa fie produse in Coreea si mai tarziu in China.

UE si industriile vest europene

Initial, in anii ’50, aceste industrii s-au orientat spre aeronautica, fara prea mare
succes, iar la sfarsitul anilor ’60 eforturile de cooperare interstatala in vedera dezvoltarii
acestui sector au dat nastere avionului Concorde , care a fost un proiect anglo-francez, fiind
realizat cu scopul de a obtine externalitati si pentru a sublinia prestigiul cooperarii in cadrul
UE.

D.p.d.v. economic rezultatul e fost dezastruos, deoarece aparatul de zbor era

deosebit de scump, si de asemnea costurile de intretinere erau foarte mari, iar putinele ore

4
de zbor economisite nu constituiau un avantaj suficient pentru a compensa pretul foarte
ridicat al biletelor.

S-au vandut putine avioane, iar majoritatea acestora au fost achizitionate de catre
British Air si Air France.

Ulterior s-a creat o alta companie Airbus ( colaborare intre Marea Britanie, Franta,
Germania), in principal pentru a contracara suprematia americana in domeniul aeronautic
(A380 este cel mai mare avion de transport persoane produs pana acum). Airbus a reusit sa
creeze avioane viabile d.p.d.v. economic, dar cu subventii masive acordate de gurvern ani la
rand.

Franta este tara care are cel mai lung istoric in aplicarea politicii industriale ‘campionii
nationali’- au existat foarte multe firme protejate, au aplicat mereu politici protectioniste, spre
exemplu companiile franceze de telefonie mobila au fost obligate sa cumpere echipamentele
necesare tot de la firme franceze. Desi economia franceza a progresat per ansamblu, aceste
sectoare privilegiate nu s-au descurcat in timp.

SUA.

Strategia lor economica care se bazeaza pe o libertate a pietei a impiedicat in timp o

interventie explicita din partea guvernului pentru a privilegia anumite sectoare.

Agricultura a beneficiat totusi de sprijin si din cauza distorsiunilor pietei referitoare la

externalitati, in sensul ca unele inovatii sunt preluate de agricultori fara a imparti costurile si
riscurile sau pentru a dezvolta retele de irigare care ar fi necesitat eforturi comune din partea
unor fermieri individuali.

In ceea ce priveste industria apararii- guvernul a avut mereu un rol major deoarece
ponderea cheltuielilor pentru aparare ca procent din PIB este mult mai mare decat cea a
altor tari , una dintre motivatii fiind ca eforturile de cercetare din domeniul militar ar putea f i
aplicate si in aviatia civila.

Alte sectoare au avut un ritm de crestere mai ridicat.

Competitivitatea internationala
Top 2007 –competitivitate internationala

1. SUA (10 ani –locul I)

2. Singapore

3. Hong-Kong

4. Luxemburg

5. Danemarca

6. Elvetia

7. Islanda

5
 8. Noua Zeelanda

9. Suedia

10. Thailanda

-- -- --

41.Bulgaria

43.Rusia

44.Romania (crestere mare de pe locul 56)

-- -- -- --

52.Polonia

Trasaturi comune ale tarilor care conduc clasamentul:

- investitii in tehnologie tot mai avansate

- atentie puternica acordata infrastructurii

- mediul socio-politic stabil

- orientare internationala

- un sistem educational puternic

- un sistem de valori bazat pe munca

2. World Economic Forum- tarile din top trebuie sa aiba crestere economica si sustinuta (aici
Romania -56)

1984-1993 –locul I- Japonia-motive:

- excelenta in fabricatie si tehnologie

- implementarea cu succes a robotizarii

- un sistem educational eficient

- motivatie buna in munca

- transformarea rapida a inovatiilor in produse comercializate cu succes

1994-prezent –locul I SUA –motive:

- productivitatea muncii este mai mare (cea a UE este la 73% fata de SUA si Japonia la 67%
din productivitatea muncii fata de SUA )

- automatizare mai rapida (SUA 63 calc la 100 de angajati ,Japonia 17 la 100 de angajati)

- management mai eficient

6
- personal mai pregatit (SUA –doar 20% dintre angajati nu sunt specializati, UE – 42% dintre
angajati nu sunt specializati)

- piata muncii mult mai flexibila (utilizeaza politica “ hire and fire”)

- concurenta mai acerba pe piata interna

Teoria avantajului competitiv (M. Porter)

Desprinsa din practica ,studiu pe tari (10)

- Danemarca
- Germania
- Italia
- Japonia
- Coreea de Sud
- Singapore
- Suedia
- Elvetia
- Marea Britanie
- SUA

Tarile alese fac 50% din exportul mondial. Au urmarit 2 parti:

1. Identificarea tuturor industriilor in care tara respectiva a demonstrat ca a avut succes la

nivel international –avea avantaje competitive fata de industriile concurente din alte tari. A
fost masurat avantajul nu ca rata profitului in industra respectiva(pentru ca fluctueaza este
pe termen scurt); dupa capacitatea de a genera exportul si investitii straine sustinute pe o
perioada mai lunga de timp si catre o gama variata de tari.

2. Istoricul concurentei din industria respectiva pentru a intelege cum s-a creat si dezvoltat
avantajul comparativ (s-au luat in calcul mai mult de 100 de industrii/sectoare)

ex:Germania –industria chimica,auto

Japonia –semiconductori,video-recordere

Italia-confectii,incaltaminte

SUA-aviatie,divertisment

!!! Nu s-au luat in calcul industrii intensive in resurse naturale ,considerandu-se ca nu

acestea stau la baza dezvoltarii recente a unei tari avansate

Masurarea avantajului competitiv-cauzele obtinerii lui ca tara

Teoria a negat urmatoarele cauze:

-deficit bugetar

7
 -curs de schimb favorabil

-rata dobanzii mica

-forta de munca ieftina si abundenta

- resurse naturale importante

- relatii patronat-sindicat armonioase

- politica guvernului

Teoria a sustinut urmatoarele cauze:

- ca productivitatea nationala sustine comertul international (competitivitatea trebuie cautata

la nivel de industrii si apoi chiar la nivel de segment ) si ISD

M. PORTER venit cu o noua teorie care sa arate :

* de ce o tara vine cu un mediu de afaceri favorabil pentru firmele care ajung sa

concureze cu succes la nivel international si alta nu, pe termen lung

*de ce firmele unei tari sunt mai abile in a cladi avantaje bazate pe calitatea si
caracteristicile produselor si altele nu

*de ce firmele unei tari inoveaza mai rapid si mai mult decat altele

Concluzie a teoriei lui Porter: prosperitatea nationala nu se mosteneste ci se creaza;

avantajul competitiv nu apare din inzestrarea cu factori sau elemente macroeconomice asa
cu era raspandita opinia anterior,ci depinde de capacitatea industriilor unei tari de a inova si
de a perfectiona.

INOVATIA

Se poate concretiza intr-un produs nou, poate fi si un proces de productie nou,

design (ambalaj nou, tactica noua de marketing sau soft nou de evaluare a produsului,etc).

Poate aparea si conduce la avantaj competitiv daca se fuctifica o oportunitate nou

aparuta pe piata si se deserveste un segment ignorat anterior, de ex:automobilele japoneze
(prima generatie)

Informatia poate fi un factor foarte important pentru inovatie; poate veni dintr-un mod
de abordare diferit sau din mersul impotriva curentului

Pentru a reusi, inovatia trebuie urmarita cu perseverenta; de multe ori cu cat este mai
contestata si i se opune mai multa rezistenta cu atat detinatorul ideii se ambitioneaza mai
tare

-o data ce o firma a atins avantajul competitiv printr-o inovatie, il poate mentine doar prin
perfectionare/imbunatatire continua deoarece aproape orice tip de avantaj poate fi imitat , iar
mai devreme sau mai tarziu concurentii vor gasi o cale de a ocoli sursele reale ale
avantajului si de a surclasa o firma care se opreste din perfectionare.

8
PERFECTIONAREA

Firma trebuie sa dea dovada si sa aiba vointa de a se deplasa catre modele tot mai
sofisticate;de ex :tot automobilele japoneze care s-au perfectionat tot mai mult in timp.

Pentru avantaj competitiv pe plan international mai sunt necesare doua ingrediente:

-firma sa se orienteze in vanzari spre intreaga piata internationala cu propriul nume si cu

canale de marketing pe care sa le controleze cat mai bine.

-firma sa-si determine singura erodarea propriului avantaj pana nu o vor face alte firme sa
anticipeze foarte bine miscarile pietei

“Diamantul” lui Porter

Factorii determinanti ai avantajului competitiv

4. Strategia si structura
firmei si nivelul de rivalitate

1.Structura factorilor de 2. Structura cererii

productie

3. industriile conexe
(relationate)

Acestia determina in primul rand mediul de afaceri national in care firmele se nasc si
invata sa concureze. Acest mediu conduce firmele spre avantaj competitiv daca:

*permite o buna circulatie a informatiei

*permite firmelor acumularea rapida de active si de abilitati specializate

*impinge firmele spre inovare si perfection

1.Structura factorilor de productie:

La o tara avansata factorii nu se mostenesc, se creaza; de exemplu infrastructura

moderna ,baza de cercetare stiintifica, specialisti intr-un anumit domeniu. De asemenea
stocul de factori existent la un moment dat este mai putin important decat ritmul cu care sunt
creati si perfectionati factorii si eficienta cu care sunt alocati in anumite domenii.

9
Clasificarea factorilor

Generali:- care pot fi folositi intr-o gama larga de industrii

Specializati:-sunt specifici pentru anumite domenii si relevanti poate pentru un singur

domneiu

De baza:-de exemplu resurse naturale, clima, forta de munca necalificata- nu constituie un

avantaj in industriile intensive in cunostinte (cele moderne) pentru ca o firma ii poate obtine
relativ facil in contextul actual printr-o strategie globala ne mai fiind esentiala disponibilitatea
lor pe plan local

Avansati:-de ex. Infrastructura digitala ,centre de cercetare,resurse umane inalt calificate

-sunt importanti in concurenta actuala

-tind sa fie in general si mai specializati,dar nu e o regula (ex:programator:factor

specializat care poate fi folosit in mai multe industrii/domenii)

Avantajul competitiv rezulta din existenta unor firme private si a unor institutii publice care
sa creeze factori avansati si mai specializati iar apoi sa lucreze la perfectionarea acestora.

Ex: Danemarca are in Copenhaga 2 spitale specializate strict in descoperirea/cercetarea

diabetului - lider in exportul de insulina

Dezavantaje selective in materie de factori:

 Un dezavantaj intr-un model static al concurentei se poate transforma in timp, intr-un

avantaj. Deficienta precum si costul ridicat terenurilor sau penuria de forta de munca
cat si lipsa resurselor naturale obliga firmele sa inoveze si sa se perfectioneze
pentru a putea concura .

(exemplu: Japonia, tara lipsita de resurse, la ei s-a inventat sistemul ’ just in time’, sistem ce
duce la evitarea risipei de resurse in timp; Italia, partea de nord.)

Aceste dezavantaje selective in materie de factori se pot transforma in avantaje pe termen

lung daca mai sunt indeplinite si alte doua conditii:

 firmele sa primeasca semnale adecvate cu privire la oportunitatile aparute pe piata,

respectiv posibilitatile de extindere pe alte piete astfel incat sa inoveze inaintea
concurentei (ex. Elvetia);
 sa existe conditii favorabile intr-o alta latura a diamantului (ex. Pentru a inova, firmele
au nevoie de furnizori performanti respectiv consumatori exigenti, respectiv
concurenta; costul ridicat al factorilor a dus la inovare-fata de concurenti.)

2. Structura cererii:

Trei mari atribute ale cererii sunt relevante:

 compozitia cererii locale( natura preferintelor consumatorilor);

 dimensiunea si modul de crestere al cererii locale;

10
  mecanismele prin care preferintele consumatorilor locali sunt transmise pe pietele
straine.

La o prima vedere globalizarea concurentei pare sa diminueze importanta cererii locale,

Porter demonstreaza insa contrariul.

Compozitia cererii locale- firmele dovedesc avantaje competitive in industria in care

cererea locala le ofera o imagine cat mai clara si mai timpurie asupra trebuintelor viitoare ale
consumatorilor locali sau atunci cand cumparatorii exigenti aplica presiuni asupra firmelor sa
inoveze si sa dobandeasca avantaje competitive mai puternice decat ale rivalilor. Calitatea si
caracterul cererii sunt mai importante decat insasi dimensiunea ei; firmele sunt mult mai
capabile sa perceapa si sa inteleaga cererile consumatorilor de pe propria piata, de aceea le
este mai usor sa li se adapteze in comparatie cu consumatorii straini unde apar bariere
socio-culturale si nu numai.

In consecinta, trasaturile esentiale ale unui produs reflecta aproape intotdeauna

caracterul cererii locale.

(ex. Caterpillar si Kamatsu sunt firme din domeniul constructiilor, fac excavatoare, au pornit
de la cererealocala consistenta;)

Firmele mai mici din tari mai mici care se specializeaza pe piata pot deveni
competitori redutabili pe o piata internationala compusa din nise de pe piata insumate de la
tara la tara.(ex Mathias Hohner –produce muzicute si acordeaoane- 85% din piata modiala a
acordeoanelor; Arnold & Richter face camere de filmat pentru cinematografie, 60% din piata
mondiala; Marklin face machete de trenulete pentru muzee, 55% din piata mondiala a
trenuletelor machete).

Firmele ajung competitori internationali cand proprii consumatori sunt mai sofisticati,
clientii pentru produsul respectiv fortand firmele sa faca fata unor provocari dificile (ex.
Japonia- aparate de aer conditionat, industria electronica, HIFI )

De multe ori pasiunile locale se transforma in industrii competitive pe plan

international (ex. Germania-automobile-viteza; UK- gradinarit, gazon- scule pentru gradinarit;
SUA- distractii pop- entertainment; Italia- aspect estetic- vestimentatie).

Cerintele anticipatorii pot da semnale timpurii cu privire la tendintele ce se vor

raspandi pe piata internationala. Ex. Roller-skates din SUA s-a raspandit si la nivel
international; Danemarca/ Suedia- competitivi pe plan international pentru echipamente care
reduc poluarea.

Dimensiunea si modul de crestere a pietei locale:

 dimensiunea mare a pietei locale este un punct forte pentru firme, pentru ca se pot
face investitii sporite si obtine economii de scara; Porter arata ca acesta este un
avantaj doar daca este vorba de un segment care este cerut si in alte tari. Ex. SUA-
combine- nu a prins in UE; avioane- au prins peste tot in lume
 dimensiunea mica a pietei poate fi un avantaj pentru ca forteaza firmele sa exporte;

11
  legat de modul de crestere al cererii locale, viziunea traditionala era ca ritmul trebuie
sa fie crescut pentru a putea reduce riscul investitional; Porter arata insa in practica
ca o saturare rapida a pietei poate duce firmele la inovare, perfectionare, reduceri de
costuri;

Mecanismele prin care se transmit preferintele consumatorilor locali pe pietele

straine;

 mobilitatea internationala a persoanelor in scop de afaceri, respectiv turism duc la o

facilitare a deservirii pietei externe prin usurinta de comunicare si reducere a
riscurilor; (ex. Industria fast-food.);
 prin legaturi istorice, politice, culturale- prin care se pot transmite cerintele unor
consumatori pe o alta tara.

3. Industriile relationale: sunt firme care intra in legatura cu activitatea de baza la care ne
referim (furnizori, distribuitori, producatori de accesorii si bunuri complementare ).

Industriile care au dobandit un avantaj competitiv s-au bazat dese ori pe furnizori ,
care la randul lor erau concurenti pe plan international , astfel au putut facilita accesul mai
rapid , mai ieftin sau privilegiat la diferite resurse, materiale, componente sau utilaje.

Foarte importante pt. dobandirea unui avantaj sunt relatiile stranse de cooperare cu
furnizorii in etapa initiala de introducere al produsului , cand el nu este suficient testat de
piata .Prin canale scurte de comunicare are loc un schimb permanent de idei si experienta ,
firmele avand posibilitatea de a influenta eforturilor tehnice ale furnizorilor si munca lor de
cercetare dezvoltare.

De regula succesul este asigurat cand aceste industrii relationate sunt concentrate,
pt. ca intervine prestigiul , comunicarea locala. S-au format niste “cluster”-e de firme din
domenii relationate , care realizeaza si produsele de baza si pe cele complementare. Este
compus din multe firme mici (IMM), aflate intre ele in relatie de cooperare si concurenta.

Ex. Clusterele, Italia: gresie,fainta,ceramice, Japonia: masini,unelte,aparate,electronice,

SUA: Silicon Valley

4.Strategia si structura firmei + nivelul de rivalitate

Contextul in care firmele sunt infiintate, organizate si conduse, precum si nivelul

concurentei locale difera de la o tara la alta.

Structura firmei: nu exista un sistem de management/structura organizationala

universal valabila , pentru ca se influenteaza reciproc cu cultura organizationala , cu
practicile manageriale specifice pentru tara respectiva si cu sursele avantajului competitv
intr-o industrie.

Ex. Italia: firmele sunt IMM-uri in general, adoptabile la contextul pietei, sunt organizate
relaxat / lejer - ind. mobile, incaltaminte, vestimentatie , Germania: firme organizate strict,
ierarhic, management disciplinat, buni planificatori -ind. auto, chimica ,ap. electrocasnice)

12
Factori: -atitudinea fata de autoritate, de munca

-normele sociale de grup

-istoria tarii in sine

-structura familiei

-altele

Strategia firmei: orientarea spre piata internationala poate sa apara datorita presiunii
concurentei sau saturatiei pietei locale, dar si dintr-o atitudine manageriala de deschidere ,
traditie pentru vizitarea altor locuri, sau a actiona in strainatate ( firme olandeze ); capacitati
lingvistice ( firme elvetiene ); telurile companiilor si indivizilor, modul de compensare al
managerilor , atitudinea fata de castig , avere , prestigiu , structura actionariatului ( in cazul
SUA ) ( firmele germane sunt mai conservatoare ).

Firmele sunt orientate dese ori spre activitati care subliniaza prestigiul local sau care
sunt agreate de propria populatie.

Ex. Elvetia - dom. Bancar, Israel – ind. apararii

Nivelul de rivalitate: s-a situat printre cei mai importanti factori empirici , iar crearea si
mentinerea unui avantaj competitiv international a fost cel mai adesea asociat si cu o
puternica rivalitate locala , iar forta acestui determinant e cu atat mai mare datorita efectului
stimulativ pe care il are asupra celorlalte 3 laturi.

Ex: SUA: PC-uri, Elvetia: farmaceutice, Japonia: peste 100 de firme prod. de masini-
unelte ,peste 30 de firme semiconductori, peste 20 de firme HI-FI, peste 15 firme camere
video

In viziunea traditionala o puternica concurenta locala era asociata cu o risipa de

resurse datorita eforturilor supradimensionate ale firmelor de a acapara o piata foarte mica,
rezulta “companii nationale” care au esuat in general.

Spre deosebire, o concurenta acerba la nivel local impinge firmele spre inovare si
perfectionare , spre scaderea costurilor, spre realizarea unei calitati mai bune. In comparatie
cu concurenta externa care este mai distanta si mai strategica , cea locala poarta si o
amprenta personala legata de prestigiu , accentuata de concentrarea geografica. Totodata
protectia din partea autoritatilor e mult mai usor de cunoscut si nu rezista o perioada foarte
indelungata.

Factorii secundari:

1.Sansa (factor aditional): factori aleatorii aflati dincolo de puterea de influenta a firmei. ( ex.:
niste inventii majore, schimba raportul de forte in industria respectiva ; aparitia unor
inlocuitori ; discontinuitati tehnologige ; epuizarea unor resurse naturale, socurile petroliere
sau alte crize economice , schimbari la nivelul cererii , schimb major pe piata financiara ;
decizii politice ale unor tari , razboaie )

Razboaiele au un efect asimetric asupra tarilor participante ( ex.: Germania , Italia, Japonia
au fost tari perdante si totusi au fost tari cu cea mai mare rata de success in dezvoltarea
ulteriora perioadei razboiului ).

13
2.Spirit antreprenorial + de inovare

 Spiritul antrepr. poate fi localizat oriunde in lume, formarea sa initiala tinand de

sansa.
 Localizarea nu este intamplatoare si necesita mecanisme specifice de creare si un
mediu favorabil pentru a scoate la iveala inventia respectiva. (ex:SUA: import de
talente).

Indiferent de cele 2 variante este acceptat ca diamantul lui Porter are o importanta maxima
in a converti inventia aparuta dintr-o realizare locala intr-o industrie competitiva pe plan
international.

Ex: Insulina ( Canada ): nu a fost cerere prea mare ( initial )

3.Guvernul. Multi autori considera Guvernul cel de-al 5-lea determinant in “diamant”,
datorita rolului important pe care l-a jucat in tari precum Japonia sau Coreea. Porter
considera incorecta aceasta interpretare , considera ca rolul Guvernului este de a influenta
pe ceilalti 4 determinanti. (ex.: infl. prin piata muncii , prin invatamant , cererea: prin
standardele aplicate produselor ; ind. relationate : achiz. publice , restrictii la distributie ; niv.
de rivalitate : pol.antimonopol, subventii, facilitati etc.)

Penduleaza intre 2 extreme:

 rol esential de sustinere pentru industrie: directioneaza resursele

 “rolul zero”: “masea invizibila” (Smith)

Porter arata ca ambele tendinte sunt incorecte ducand la erodarea capacitatii

competitive a industriei.Prima tendinta - fiindca firmele devin dependente de protectie, nu
ajung sa fie competitive pe termen lung , a-2-a pt. ca ignora rolul guvernului in
modelarea mediului de afaceri si a structurilor institutionale in care firmele isi desfasoara
activitatea concurentiala.

Cel mai adecvat rol al Guvernului este de catalizator si challenger, in ideea ca

impinge firmele spre niveluri superioare de performanta.

!!! Guvernul , singur , nu poate crea o industrie competitiva, firmele pot face doar acest lucru.

Ex. Japonia + : a stimulat cererea anticipatorilor; firmele pot face doar acest
lucru si a acordat premii pentru imbunatatirea calitatii, rezulta incurajarea inovatiei.

- : a incercat o per. prea lunga controlarea pietei si protejarea ei

si a facut presiuni politice pentru apararea verigilor de distributie.

Un avantaj competitiv se obtine intr-o industrie pe o perioada indelungata ( peste un

deceniu ), fiindca implica investitii in procese de productie , produse , perfectionarea
resurselor umane , cladirea acelor “ clustere” , patrunderea pe pietele externe , iar in politica
o asemenea perioada echivaleaza cu o eternitate. Se cauta beneficii pe termen scurt
aducatoare de voturi, iar acestea impiedica un proces de inovare pe termen lung.

Recomandari: (pentru guvern)

14
  Sa se concentreze pe crearea de factori specializati ( universitati ) scoli
perfectionate, Institute de Cercetare specializate
 Sa evite interventia prea frecventa pe piata monetara sau pe pietele factorilor
 Sa impuna standarde stricte privind calitatea, siguranta produselor, protectia
mediului, corelate cu un sistem eficient de penalizare
 Sa limiteze strict cooperarea intre concurentii directi dintr-o industrie
 Sa limiteze puterea firmelor dominante cu politici anti-monopol , anti-fuziuni
 Sa dea prioritate investitiilor pe termen lung
 Sa foloseasca cat mai putine bariere comerciale

“ Diamantul “ ca sistem integrat

Cele 4 elemente se determina reciproc , se influenteaza , se completeaza si astfel alcatuiesc

un sistem. Exista 2 elemente principale care transforma “ diamantul “ intr-un sistem:

 Rivalitatea locala : importanta fiindca promoveaza perfectionarea in toate cele

4 elemente
 Apropierea geografica : pentru ca amplifica interactiunea dintre elemente

De regula o industrie competitiva nu apare singura intr-o tara pentru ca “ diamantul“

promoveaza aparitia de elemente cu legaturi orizontale si verticale intre participanti si atunci
sistemul se autosustine, obtinand perfectiunea si in domenii conexe.

Ex. Coca-Cola si Pepsi Cola - rivalitate- SUA: cel mai mare consum / locuitor din lume

Japonia : - Kavasachi , Matsushita ( roboti de bucatarie )

-Microelectronica – laptopuri , walkman

Etapele dezvoltarii nationale competitive

Exista 4 etape in ceea ce priveste dezvoltarea competitivitatii nationale si anume

1.Dezvoltare 2.Dezvoltare 3.Dezvoltare 4.Dezvoltare

bazata pe bazata pe bazata pe bazata pe AVERE
FACTORI INVESTITII INOVATIE

SINGAPORE: in dezvoltare s-a bazat pe forta de munca ieftina , insa bine educata,
calificata si pe o inflastructura eficienta. Tara a depus eforturi mari pentru cresterea calitatii
locurilor de munca prin pregatire profesionala. Locatie favorabila pentru multinationale.
(CTN)

15
KOREA DE SUD: a trecut din dezvoltarea bazata pe factori in dezvoltare bazata pe investitii
la inceputul aniilor ’80, castigurile au limitat rolul CTN si au inceput cladirea de industrii
locale prin imprumuturi consistente din exterior pentru a finanta dezvoltarea agresiva (
Samsung , LG ). Firmele lor concureaza mai ales in segmentele cu pret scazut. Produsele si
procesele de productie moderne , dar nu chiar de top. Nu dispune integral de conditiile
cererii si de furnizori competitivi cat sa treaca la dezvoltari bazate pe inovatie.

ITALIA: a avut cresteri accelerate dupa cel de-al 2 –lea Razboi Mondial, locul 2 dupa
Japonia ca ritm de perfectionare. Spirit antreprenorial , cerere locala sofisticata , resurse
umane calificate, clustere , traditie stiintifica si un standard de viata initial mai ridicat decat
cel din Asia de Sud-Est. Succesul a venit in ramurile unde nu este importanta calitatea
operatiunilor si nu necesita investitii mari de capital. Guvernele Italiene au incercat
implementarea etapei a 2 cu industria grea auto , siderurgica , chimica , dar ea nu a dat
roade , poate datorita instabilitatii mediului Italian.

SUEDIA + DANEMARCA: sunt tari in care standardul de viata era ridicat dupa razboi ,
aveau o serie de industrii performante , cum sunt cele in domeniul: medical , electrocasnice ,
aparate high-tech. Datorita sistemului social promovat , motivatia personalului a scazut ,
concurenta a scazut , interventia statului este destul de consistenta , resursele umane sunt
atrase in activitati cu productivitate mai scazuta.

JAPONIA: s-a deplasat rapid din etapa 1 in 2. A achizitionat agresiv tehnologie straina si a
investit masiv in fabrici mari , moderne , extinzandu-se apoi pe plan international. I-a ajutat si
rivalitatea locala puternica. Penetrarea pietelor straine s-a facut in domenii , care reflectau
cererea locala , chiar daca erau segmente putin cerute sau neglijate de concurentii straini. A
trecut din etapa 2 in 3 datorita diversificarii si a perfectionarii tehnologice continue.

ELVETIA: are o economie bazata pe o gama foarte larga de industrii pentru o tara asa de
mica cum este ea, reflectand insa ca ea concureaza de fapt doar in segmentele cele mai
sofisticate in cadrul fiecarei industrii. Resurse umane foarte bine calificate , baza tehnolog ica
solida , cerere sofisticata, insa in ultimii ani au pierdut mai multe cote de piata la nivel
international decat au castigat , asta si datorita unei scaderi a concurentei interne.

GERMANIA: sindicatele sunt o forta puternica ce franeaza intr-o anumita masura

dinamismul industriilor, lipsa inventiilor proprii este o problema ; cercetarea desfasurata in
universitati dovedindu-se ineficienta in ultimii ani. Incapacitatea de a intra pe unele industrii
noi , ceea ce este un motiv de ingrijorare datorita presiunii mari a somajului. (aprox. 10% )

SUA: s-au bazat pe mediul local favorabil cu investitii pentru perfectionarea factorilor si cu
cerere anticipatorie buna , SUA fiind “ trendsetter “ in multe domenii si pe o concurenta
locala serioasa. SUA da semne de trecere spre etapa 4 , pastrandu-si avantajul competitiv
mai degraba in domenii ce tin de consumul de masa sau divertisment. Cresterea
protectionismului este un factor perturbator.

MAREA BRITANIE: a intrat mai demult in etapa 4 , pierzand multe cote de piata
internationale in favoarea competitorilor. Multe industrii britanice reflecta doar avantaje
obtinute in trecut pe baza primului intrat si cheltuielile pt cercetare , invatamant sau
infrastructura au scazut in timp. Recent prin miscari de restructurare si rationalizare in
industrie Marea Britanie da semne de revigorare si de crestere pe plan international.

16
Concluzie !

In general cel mai bun ritm de dezvoltare l-au avut tarile care s-au confruntat cu mari
adversari: Germania , Italia , Japonia, si asta pe baza a trei elemente si anume:

 Resurse umane calificate

 baza stiintifica care a stimulat perfectionarea
 Manageri orientati spre investire.

Matricea structurilor pe piata la nivel global

David Yoffie

Vine cu o noua viziune asupra economiilor mondiale

Pentru a intelege concurenta la nivel mondial este necesara studierea a 4 factori:

 Structura industriala la nivel global

 Caracteristicile companiilor transnationale ( CTN )
 Interventia guvernelor
 Factorii istorici

Interactiunea dintre acesti 4 factori determina modelul exporturilor si al investitiilor

straine ca directive si ca volum. Pentru a lua deciziile bune pe termen lung , atat firmele cat
si guvernele ce vor sa aiba success la nivel international trebuie sa identifice la ce fel de “
joc “ participa din cele 4 tipuri de concurenta inscrise in matrice si cum se modifica acest “
joc “ peste timp.

Ridicat
t
Concurenta Concurenta

Oligopolista Reglementata

Grad de

concentrare Avantaj Concurenta

Comparativ Politica
Scazut

Scazuta Ridicata
Interventia guvernului

Fig.: Matricea lui Yoffie

17
Avantajul comparativ: se includ piete cu putine imperfectiuni,cu rol scazut al guvernului si
cu un numar relativ mare de firme fara ca vreuna dintre ele sa detina pozitie de lider detasat
sa fie dominate in industrie. Castigatorii si perdantii intr-o asemenea industrie se stabilesc in
functie de o forma sau alta a avantaj comparativ.(ex: inzestrarea cu factorii, costul factorior,
structura cererii, productivitate etc.). In cazul resurselor aluminiu cupru,nichel,au avantaj
tarile in care exista resurse(inzestrate cu factori). In cazul televizoarelor, aparatelor foto
avantajul este dat de cost, odata ce au devenit standartizate au putut fi realizate si in locatii
cu forta de munca mai putin calificata; alimente: in cazul acestora este importanta structura
cererii, ea intretand firmele ce primesc aceste semnale spre o forma de avantaj. Costurile
comparative s-au modificat in timp aceasta fiind si caracteristica de baza pe majoritatea
pietelor fragmentate, aceasta sugereaza caracterul temporar al avantajului si de aici
recomandarea, ca firmele sa nu caute mereu doar locatii cu costurile cele mai scazute.
Incercarea guvernelor de a intervenii pe asemenea piete nu a dat roade de regula, mai ales
daca barierele erau scazute,capitalul fiind foarte mobil. In plus nici un guvern nu poate
contola preturile relative, pt ca pe masura ce o tara se dezvolta cresc si salarile comparativ
cu alte locatii.

Industrii: Confectii, mobila,incaltaminte,pc-uri,electocasnice,alimente,cosmetice

Concurenta oligopolista:"intre cativa". Industrie concentrata global cu un rol scazut al

guvernului, in care interactiunea strategica permanenta dintre firme determina modelul
exporturilor si al ISD. Exista cateva firme care domina industria .Deciziile lor sunt puternic
influentate de actiunile si contracararea concurentilor directi;caracteristica lor este
efectuarea de investitii incrucisate, adica investitii ale firmelor pe piata concurentilor
indiferent de profitabilitatea acestor investitii. Foarte puternic s-a manifestat dorinta de a
demonstra superioritatea in fata concurentilor,de aceea si "razboiul promotional" este intens.
Acele cateva firme care domina industria opereaza in general la o scara mai mare si au
profituri mai ridicate fata de firme care opereaza in industrii fragmentate;au si o pozitie mai
buna pt.ca si-au permis sa cumpere insteumente de protectie. Tendinta achizitilor,
furnizorilor, a formarii de aliante strategice folosite pentru a facilita transferul de tehnologie,
obtinerea de economii de scara ,dezvoltarea unor produse inovatoare prin impartirea
costurilor, accesul reciproc pe piete si dobandirea de resurse complementare. In majoritatea
acestor industrii, deciziile initiale au fost foarte importante, iar cei care au efectuat prima
miscare au dobandit avantaje consistente, ce au impedicat cresterea altor concurenti in
unele cazuri decalajul fiind imposibil de recuperat.

In unele cazuri si motivatia individuala a top-managementului este importanta (ex:

microprocesoare Intel in Israel). Structura proprietatii are o influenta. Firmele preponderent
private fiind de regula investitori mult mai agresivi decat firmele ce au in componenta
actionariatului si statul.

Multi dintre liderii dintr-un oligopol au avut in perioada initiala o pozitie neatacata pe piata lor
locala,pe baza careia au construit un cash-flow solid cu care si-au finantat extinderea pe
pietele externe.

Industrii: echipamente de constructii,rulmentii,diverse piese auto, (Autoliv),racoritoare,bere.

Concurenta reglementata: seamana cu cea de oligopol, in sensul ca are grad de

concentrare mare, sunt cateva firme care domina industria, insa in acest caz interventia
guvernului este puternica, iar comertul si concurenta internationala devin un joc strategic al

18
relatiilor dintre firme si guverne, in care nici firmele separate, nici guvernele nu determina
singure modelul exporturilor si al ISD. Influenta semnificativa a guvernului a modelat si
manipulat adesea ori indirect volumul si orientarea fluxurilor comerciale internationale si a
avut efecte decisive in cazul inclinarii balantei intre 2 tari ca locatie pt investitie.
Recomandarile pt politica guvernamentala ar fi:

 Alternarea politicii centralizatoare cu cea descentralizatoare, pentru

descentralizarea unilaterala a unei tari cu scopul de a promova concurenta-
poate avea efecte daunatoare intr-o lume a jucatorilor strategici globali,
pentru ca guvernele straine pot submina aceasta politica prin acordarea de
ajutoare propriilor lor firme pe pietele externe, creandu-le astfel avantaje
comparative. O politica centralizatoare pe de alta parte nu stimuleaza
concurenta si ar trebui folosita doar daca se promoveaza tratamentul national
si altfel de reglementari uniforme.
 Protectia industriilor tinere poate sa functioneze (ex:Japonia,unde barierele
de intrare au fost mar, firmele americane ce detineau pioneriatul in industriile
respective nu au putut patrunde si astfel limitarea investitiilor straine si
restrictiile comerciale au stimulat firmele japoneze sa investeasca masiv in
tehnologie sofisticata). Exista 2 elemente pentru a asigura succesul protectiei
unei industrii tinere:

1.limitarea rolului firmelor straine pe piata locala

2.existenta/acordarea unor stimulente pentru a exporta (tarile europene au

incercat acest model ca si Japonia ,nu a dat roade pentru ca firmele americane au investit
direct pentru a ocoli barierele si au fost capabile sa opereze autonom pe pietele europene.
In plus, firmele europene erau concentrate pe piete prea mici si eforturile lor de cercetare nu
au atins economii de scara . Firmele japoneze s-au orientat din start spre piata mondiala)

 Barierele comerciale sunt justificate doar atunci cand exista pericolul potential
al pierderii unor avantaje tehnologice catre concurentii directi. Guvernele au
demonstrat capacitati diferite in a desemna si implementa politici comerciale
industriale cu success diferit.

Industrii: telecomunicatii, industria auto.

Concurenta politica: industrie fragmentata, dar cu interventie ridicata a guvernului fata de

avantajul comparativ (ex:bariere comerciale,subventii,facilitate,politica fiscala-incurajand si
dezcuraja.anumite firme) Fata de concurenta reglementata, unde rolul statului este mai
direct si mai decisiv, influentand direct, clar strategiile firmelor, in cea politica este mai fin,
mai subtil, influentand doar marginal firmele (ex:la intrarea pe piata externa ,la sprijnul pe
piata naionala .in vederea extinderii, la crearea de avantaje de pioneriat). Guvernele trebuie
sa priveasca dincolo de propriile granite pt a aprecia consecintele actinilor lor si pt
bunastarea nationala, intrucat putem vorbi de o globalizare si a politicilor guvernamentale.
De cele mai multe ori, daca interventiile guvernelor au fost foarte puternice si cu influente
opuse, cele mai bune sisteme de solutionare s-au dovedit a fi organismele
multinat.(ex:OMC) pentru o emite niste reguli universale.

Industrii:agricultua, asigurari, masini, unelte, otel, companii aeriene

19
 CAP. 2: Modul de organizare a sistemelor economice

Aspecte ale tranzitiei la economia de piata

Strategii utilizate:

 "terapia soc": pune economia din start pe baze solide. Ca si dezavantaj: se

pot isca proteste /crize sociale (ex:Polonia-somaj ridicat;Cehia)
 abordarea graduala: avantaj: evitarea unor crize majore. Ca si dezavantaj:
amanarea reformei (ex:Romania)

Cei 4 piloni ai tranzitiei:

-liberalizarea preturilor

-macrostabilizarea

-privatizarea

-restructurarea

Exista 3 aspecte economice importante:

1.Ce fel de bunuri si servicii sa producă?

2.Cum sa le producă?

3.Pentru cine sa le producă?

Există două extreme teoretice:

100% Ec.centralizata.............Ec. mixta............100% Ec.de piata

Cele 5 dimensiuni ale economiilor moderne

1.Localizarea decizilor

Economia centralizata: control central, majortatea deciziilor sunt luate de lideri de la

centru, care le comunica printr-un sistem ierarhic de sus in jos o intreaga birocratie, nu
demar mare subordonati.

Cele 3 aspecte importante sunt decise de o autoritate administrativa (guvern central).

Acesti lideri pot mosteni puterea, pot fi alesi, numiti sau o pot cucerii cu forta. Indiferent ca e

20
vorba de comunism sau fascism, monarhie sau republica, nu forma de guvernare e
esentiala, ci faptul ca toate deciizile majore sunt luate de o autoritate centrala, nu sunt
dispersate.

Economia de piata: suveranitate a consumatorului, sistemul nu exista practic interventie din

partea guvernului.Toate decizile privind activitatile economice de efectuat se iau in
concordanta cu cererea indivizilor. Produsele cele mai cerute vor fi „ impinse " spre
realizarea.Modul de conducere al afacerii si de utilizare a resurselor sunt decise de
manageri independenti, care aleg metodele de productie si factorii. Realizeaza profit in
masura in care intampina cerintele consumatorilor. Autoritatea de decizie si de utilizare a
resurselor este dispersata in cadrul economiei si la nivel regional.

2.Orientarea sau filozofia economica:

Economia centralizata: etica colectivista in care resursele sunt de regula mobilizate

conform unui set de valori prestabilit insotit de o serie de proceduri de aplicare in practica pt
a fi la indemana fiecarui subordonat la toate nivelurile societatii. Avem o supremaţie a
valorilor statale fata de ele individuale.

Economia de piata: interesul propriu primordial "mana invizibila"- fiecare individ isi
urmeaza propriul interes fara a dori sa promoveze interesul public, el isi cauta propriul castig
si in final sistemul se poate dovedi mai eficient pentru bunastarea societatii decat daca si-ar
fi dorit constient acest lucru. Margaret Tatcher "there is no much thing as society". In
economia de piata, relatiile se bazeaza pe contracte, schimb, prorietate privata si un sistem
de legi stricte, care sa le protejeze. Statul este mai degraba un gardian al individului, iar
puterea liderilor este limitata. Fiind asigurati de protectie, consumatorii incearca maximizarea
utilitatii, iar producatorii maximizarea profitului.

Economia mixta: exista multe tari, care au implementat o etica ce promoveaza prioritatile
statului in toate institutiile ei principale. Valorile colective nu sunt impuse cu forta insa asa
cum este intr-un regim totalitar, etica purtand sa fie un mijloc eficient de motivare,
organizare, disciplinare sau directionare a resurselor . Astfel au fost incurajati sa preia
responsabilitatea pentru bunurile colective ca o cale de a consolida si promova a spiritului
national.

3.Mecanismul de alocare a resurselor :

Economia centralizata : sistem planificat ,toata activitatea fiind subordonata unei logici
stricte, institutionale .Se stabileste un proces sistematic cu obiective pe termen lung pentru
intreaga societate, obiectivele sunt monitorizate, evaluate pe parcurs, relationate cu
resursele existente si modelate pentru a obtine cele mai bune rezultate. Se stabilesc niste
strategii alternative, din care este aleasa cea care va fi implementata.

Asa functiona clasicul plan cincinal.Un asemenea sistem aduce o responsabilitate foarte
complexa pentru administrarea sa, iar succesul sau depinde de stacheta standardelor
profesionale ale celor care conduc acel proces. Toate institutiile isi accepta rolul atributiv si
trebuie sa fie eficiente in a executa sarcinile delegate. Obiectivele individuale si actiunile

21
independente sunt limitate la maximum,deoarece nimeni de la nivelul de jos al ierarhei nu
are capacitatea de a aprecia cum se incadreaza in marea schema, viziunea fiind posibila
doar de sus in jos. De aceea limitele de deviere de la plan pt managerii individuali sunt
foarte mici.

Economia de piata: mecanismul de alocare a resurselor este dat de sistemul

pretului.Producatotii si consumatorii se intalnesc liber pe piata , negocieaza,stabilesc un pret
si incheie contractul acceptat de ambele parti. Toti agentii economici actioneaza conform
regulilor stabilite si sunt liberi sa-si negocieze propriul rezultat. Preturile reflecta fortele reale
din societate si sugereaza tuturor partilor,care activitati sunt cele mai cerute si cele mai
profitabile.Preturile determina alocarea resurselor.

4.Proprietatea asupra resurselor :

Economia centralizata: prorietatea statului asupra resurselor(ex URSS,China).Nu a

functionat peste tot colectivizarea.(ex:Ungaria). Proprietatea fiind publica, directorii si
angajatii carora li se delega diferite responsabilitati si sarcini conform instructiunilor de plan
nu-si pot insusi profiturile realizate. Nu exista conflicte legate de ocupare pt ca nu directorii
decid aceasta chestiune. Ocuparea e aproape deplina.

Economia de piata:prorietate privata, deciziile sunt luate de patroni independenti, care

daca vor calcula corect, isi pot insusi profiturile obtinute, daca nu falimenteaza /renunta la
activitatea respectiva. Astfel, sistemul asigura ca activitatile de afaceri sa fie desfasurate de
cei care au un interes in a obtine rezultate pozitive si care reusesc sa satisfaca trebuintelor
consumatorilor.

5.Structura industriala:

Economia centralizata: in absenta unor rivalitati serioase, inevitabil se vor crea monopoluri
de stat. Comunicarea si cooperarea eficienta intre toate unitatile economice este esentiala pt
ca executa operatiuni complementare conform unui plan central. Nu exista ratiune pt
concurenta fiindca ea s-ar situa impotriva modulului de conducere al economiei. In plus,
tendinta de concentrare a unor resurse pt. Industrii specifice, la nivel local, pentru a facilita
planificarea si economiile de scara, incurajeaza dimensiunea crescuta a unitatilor economice
si dezvoltarea mono-sectoriala a unei zone.

Economia de piata: nu poate sa functioneze fara concurenta. Orice coordonare intre diversi
producatori in luarea deciziilor nu este planificata, ci este un rezultat al evolutiei fortelor
descentralizate ale pietei. Exista libertatea de intrare si de iesire din industrie,
supravestuiesc doar firmele cele mai eficiente, iar dorinta de a reusii respectiv temerea de a
da gres, conduc managerii spre imbunatatirea resurselor in timp. Dimnensiunea unitatilor
economice nu este dictate de vreo autoritate centrala ci de dimensiunea optima pentru
sectorul respectiv.

Concluzie: nu exista o solutie unica pentru sistemul de organizare economic ale unei tari
Factorii interni si externi se modifica , aducand costuri si beneficii sociale necunoscute si ca
atare mixului intre cele 2 tendinte trebuie sa se modifice pe parcurs.

22
 CAP.3 CRIZE FINANCIARE SI ECONOMICE INTERNATIONALE

1. Criza datoriei externe

2. Rolul FMI
 cauze în anii '70 -> s-a manifestat în anii '80 (tări în curs de dezvoltare)

Cauze:

 şocurile petroliere
 mai ales primul '70 – '80 – prin creşterea preţului petrolului
 criza a apărut în ţările dezvoltate, care au intrat în
recesiune, a condus la reducerea importurilor, reducerea
consumului şi s-a înregistrat o scădere a standardului de
viaţă
 ţările OPEC – au crescut veniturile din export (petrodolar),
pe care le-a plasat în bănci din alte ţări obţinând venituri
din dobânzi, ca efect băncile au investit banii (astfel s-a
realizat o reciclare a petrodolarului) în ţările în curs de
dezvoltare (bogate în resurse şi în industria extractivă).
 ţările în curs de dezvoltare erau obişnuite să primească
credite sau asistenţă financiară, aceste noi investiţii erau
însă credite comerciale, care aveau o dobândă variabilă
($).
 au apărut greşeli de ambele părţi:
 băncile
 au adoptat măsuri permisive cu condiţiile de
creditare şi nu au avut criterii de selecţie
deloc dure.
 în acea perioadă rata dobânzii era foarte
mică, iar rata reală era negativă.
 au sindicalizat creditele (au participat
consorţii de bănci prin cooperare la
procesul de creditare opinând că astfel
împart riscurile între ele).
 multe dintre credite erau acordate uşor,
garantate de Guvern.
 ţările în curs de dezvoltare nu au ştiut să
gestioneze bine bani
 '88 – '89 al doilea şoc petrolier – tot prin creşterea preţului
petrolului
 criza nu a mai avut aceleaşi efecte, deoarece:
 au existat rezerve
 s-au găsit alte zăcăminte
 s-au dezvoltat înlocuitori pentru petrol
 America, Marea Britanie – au impus o disciplină monetară
pentru a proteja ţara de o nouă criză:
 reducera inflaţiei
 reducerea masei monetare
 creşterea ratei dobânzii

23
  reducerea cheltuielilor bugetare
 împrumuturi adiţionale pentru a finanţa datoriile şi a
echilibra bugetul.
 rata dobânzii în creştere a dolarului a dus la un flux de
convertire a altor monede în dolar rezultând creşterea
cursului de schimb al dolarului.
 '80 – rata dobânzii a ajuns la 16,8%, producându-se o creştere
imediată a datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare.
 '80 – '82 – datoria externă s-a dublat, datorită creşterii cursului de
schimb a $.
 s-a încercat creşterea volumului exportului pentru a se
putea acoperi datoria (nu s-a realizat), astfel în aceste ţări
în curs de dezvoltare s-a redus consumul, importurile,
standardul de viaţă, iar populaţia nu îşi mai putea permite
noi împrumuturi
 "fuga de capital" – au început să plece investitorii din ţările
în curs de dezvoltare spre alte pieţe, chiar şi spre ţările
dezvoltate, deoarece economiile acestor ţării îşi mai
reveniseră.
 comerţul internaţional a scăzut foarte mult
 băncile îşi vroiau banii înapoi – astfel a intervenit FMI, care
a început să viziteze ţările cu o datorie foarte mare pentru
a evalua situaţia şi a recomandata clasica politică
deflaţionistă:
 reducerea consumului intern
 deprecierea monedei naţionale
 măsuri de promovare ........
 reeşalonarea datoriilor
 în urma acestor măsuri s-au produs puternice proteste
sociale în unele ţări s-a ajuns la hiperinflaţie (deoarece
unele ţări nu au vrut să crească impozitarea)
 '83:

Datoria externă / PIB Inflaţia

60,5 % 102 %
Mexic

41 % 142 %
Brazilia

71 % 344 %
Argentina

Broker şi Brady au propus reducerea cerinţelor privind datoria externă şi a criteriilor

de rambursare, şi creşterea accesului produselor acestor ţări pe pieţele occidentale.
"Pachetele de salvare" acordate de FMI nu au semănat cu planul "Baker şi Brady" şi au
încercat protejarea băncilor internaţionale care se vedeau şi ele în pragul falimentului.

24
 Măsuri ale "pachetelor de salvare":

 reeşalonarea – negocierea plăţii în tranşe mai mici pe o perioadă de timp mai

mare (prelungindu-se dependenţa).
 noi împrumuturi pentru a rambursa cele mai multe dintre datorii şi a le amâna
pe celelalte (prelungindu-se dependenţa).
- schimb datorie/acţiuni (debt/equity swap) – o convertire a
activelor unei firme ca monede de schimb pentru plata datoriei la preţuri
destul de mici – firmele multinaţionale cumpărând astfel de acţiuni.

Băncile internaţionale aveau nevoie de aprobarea FMI pentru a mai sprijini financiar
aceste ţări; FMI nu poate fi catalogat din start ca un părtinitor al cauzei ţărilor dezvoltate,
însă consecinţele nefaste ale pachetelor de salvare stau în politica conservatoare, clasică de
stabilizare monetară pe care o aplică şi asta include:

reducerea inflaţiei
reducerea creditelor acordate de băncile locale şi
creşterea ratei dobânzii
 reducerea cheltuielilor publice, a subvenţiilor
 liberalizarea preţurilor
 deschiderea spre comerţul internaţional
 reducerea restricţiilor impuse investitorilor străini
 deprecierea monedei
Acestea sunt măsuri cu efecte pe termen scurt:

- perdanţii în acest proces – populaţia

- câştigătorii – investitorii străini
Nepopularitatea acestor măsuri a făcut imposibilă aplicarea lor în unele ţări şi a dus la
haos politic, economic, şi social faţă de deficitele în creştere, împrumuturile agresive şi ratele
dobânzii în creştere ale SUA, care era cel mai mare creditor din lume.

Ţările în curs de dezvoltare

 privatizare;
 restructurare;
 deschiderea comerţului internaţional.

"Eşec al pieţei" – în sensul că părţile implicate (băncile şi ţările în curs de dezvoltare) nu
acţionau în aceeaşi direcţie şi aveau ţeluri diferite. În America Latină, Europa centrală şi de
est a fost numit ca "deceniul pierdut". Aceasta a fost consecinţa a faptului ca nu s-a
înregistrat creştere economică.

Joseph Stiglitz – "Globalizarea: speranţe şi deziluzii"

3. Criza financiară asiatică

A apărut în vara '97, a oprit miracolul asiatic de creştere economică semnificativ pe o

perioadă lungă de timp (Asia de S-E). A izbucnit în Thailanda, iulie '97, care sub presiunea

25
pieţelor financiare a fost nevoită să abandoneze rata fixă de schimb a monedei sale, numită
"baht" faţă de $ american. Baht-ul s-a devalorizat foarte puternic faţă de celelalte valute.
Criza s- răspândit la alte ţări din zonă Indonezia, Fiji, Malaezia, care au fost nevoite să-şi
liberalizeze cursul de schimb valutar.

Factorii care au determinat criza:

 acumularea excesivă de capital pe termen scurt (capital străin şi mult de portofoliu),

reprezentată de capitalul atras de iluzia unor profituri exagerat de mari, care nu s-au
materializat; credite în $ (dobândă mică);
 cursul monedelor est-asiatice, care era lega de $ american a crescut şi el o data cu
aprecierea dolarului şi a determinat reducerea exporturilor, astfel ţările asiatice şi-au
pierdut din competivitate în unele sectoare (electronică) şi odată cu devalorizarea ce
a urmat, firmele au căpătat presiuni mari în ideea de a rambursa creditele luate;
 fragilitatea sistemului financiar, până atunci protejat de cursul fix faţă de dolarul
american, dar care a ieşit la iveală în momentul crizei, fiindcă sub presiunea
capitalurilor speculativ şi a tendinţei tuturor de a cumpăra dolari americani şi de a
vinde monede locale nu a mai făcut faţă, indicele bursier a căzut puternic;
 creşterea preţurilor mult peste valorile reale ale activelor financiare locale;
 destinaţia nechibzuită a unor investiţii finanţate cu fonduri din străinătate pe termen
scurt, parte din ele îndreptându-se spre sectoare neproductive (cel imobiliar).

Forma de manifestare – efecte, rezultate:

 pierderile la bursele de valori la ţările din zonă la sfârşitul lui '97 peste 100 miliarde $;
 a crescut puternic deficitul balanţei contului curent în cele 4 ţări amintite mai sus;
 s-a încetinit ritmul creşterii economice în Asia de S-E sau chiar a scăzut PIB-ul
Thailandei, şi în '98 al Coreei de Sud;
 falimentul a 3 bănci japoneze, dintre care una aflată în Top10, cel mai mare faliment
din Japonia după 1945;
 creşterea şomajului în 2 ani Indonezia: de la 5% la 15%; Coreea de Sud: de la 2% la
7,5%; Thailanda: de la 2% la 6%;
 creşterea inflaţiei: Indonezia de la 8% la 60%, Coreea de Sud de la 5% la 8,5%,
Thailanda de la 6% la 9%;
 scăderea exportului în toate aceste ţări;
 încetinirea creşterii economice mondiale de la 3,2% în '97 la 1,8% în '98;
 scăderea exporturilor SUA şi UE spre Asia de S-E.

Criza economica actula.

Se poatre discuta de o situatie de criza generalizata la nivel global, acest lucru

datorandu-se in principal interdependentei intre pietele lumii.

Principalele efecte resimtite pana in prezent sunt: scaderea cotatiilor actiunilor pe piata
bursiera pentru majoritatea companiilpor listate, scaderea cererii pe piata bunurilor de
consum (atat a celor de larg consum cat si a celor de folosinta indelungata), scaderi pe piata
imobiliara, etc.

Este de asemenea operioada a celor mai spectaculoase preluari ( mai ales hostile
takeovers), firme prezenta de piata de decenii si chiar de zeci de decenii, isi anunta sitatia
de insolvabilitate, datorata in principal dificultatii de a –si transforma activele in lichiditati ( ex:

26
RBS - banca cu cele mai multe active din lume se afla intr- situatie dezastruoasa pentru
datorii de numai 27 mild.)

Este dificil de preconizat care va fi momentul ameliorarii acestei crize , precum si care
ar fi pachetele de masuri necesare, aceste contituind o preocupare continua pentru toti marii
analisti economici din marile tari ale lumii.

Efectele pe termen lung, insa, vor fi cu siguranta scaderi drastice la nivelul productiei
mondiale, fluxurilor de import –export, scaderi fara precedent la nivelul cererii precum si
conturare pe viitor a unei generatii sensibile la risc.

27