``Lucian Blaga

SCHEMĂ

-INTRODUCERE: modernism- expresionism, perioada interbelică, 1919- volumul „Poemele

luminii”, specia artă poetică

MODERNISM

1. Forma poeziei- vers liber (măsură variabilă între 2-13 silabe, lipsa unui ritm anume, lipsa
rimei), tehnica ingambamentului (continuarea unei idei în versuri succesive, determinând
scrierea cu minusculă la început de rând)

2. Ambiguitatea limbajului- predominanța metaforelor (revelatorii- aprofundează conținutul

ideatic al poeziei și plasticizante-înfrumusețează imaginile artistice). In text, se remarcă o
multitudine de metafore privitoare la mister: „corola de minuni a lumii”, „taine”, „întunecata
zare”, „neînțelesuri”, „nepătrunsul ascuns” etc.

3. Lirismul se aprofundează prin inserarea ideilor filosofice preluate din lucrarea „ Trilogia
cunoașterii”.

Asupra misterelor lumii, oamenii acționează prin două tipuri de cunoaștere:

-luciferică(poetică/ intuitivă), prin care poeții aprofundează misterul

-paradisiacă (logică/ rațională), prin care oamenii de știință descifrează misterul până la o limită
impusă de Marele Anonim- censură transcendentă.

ELEMENTE DE EXPRESIONISM: exacerbarea eului, tonul de revoltă împotriva cunoașterii

paradisiace, metafore duse la extrem („strivesc”, „ucid”, „sugrumă”), aspirația spre cunoașterea
absolută.

TEME: creația, cunoașterea

- Arta poetică: 1. idei despre creație, în general

- 2. idei despre propria creație- teme ale liricii sale
- 3. condiția creatorului
TITLUL- ideea că poetul este adeptul cunoașterii luciferice- metafora revelatorie „corola
de minuni a lumii” –frumusețe, perfecțiune, sacralitate; exacerbarea eului
-Două secvențe poetice:
Prima secvență: cinci versuri- se reia și se dezvoltă ideea din titlu: poetul refuză
cunoașterea paradisiacă („NU strivesc”, NU ucid”); tainele întâlnite în „calea
mea”(metaforă a drumului ales de poet, spre cunoaștere, spre creație): enumerația de
simboluri cu dublă semnificație- „flori, ochi, buze, morminte”
-teme ale liricii blagiene: natura, cunoașterea, iubirea, moartea
- elementele corolei: frumusețea, spiritualitatea, comunicarea, transcenderea
A doua secvență poetică:
RELAȚII DE OPOZIȚIE între „lumina altora”-metaforă a cunoașterii paradisiace și
„lumina mea”- metaforă revelatorie prin care este evidențiată cunoașterea luciferică. Pe
când prima dintre acestea are un efect distructiv asupra „nepătrunsului ascuns”, „lumina”
poetică îmbogățește „întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister”. Antiteza dintre
acestea este accentuată prin conjuncția adversativă „dar”. Repetiția pronumelui personal
de persoana I, singular marchează exacerbarea eului specifică expresionismului („dar eu,/
eu cu lumina mea...”)

FIGURI DE STIL: metafore ale misterului, element specific liricii blagiene: „neînțeles”,
„a lumii taină”, „sfânt mister” etc.
-comparația dintre cunoașterea luciferică și lumina lunii, ale cărei raze aprofundează taina
nopții

A treia secvență: valoare conclusivă- „căci”

Iubirea devine un instrument suprem de cunoaștere a misterelor universului.
Relația de simetrie- reluarea celor patru simboluri, enumerate în final cu ajutorul
polisindetonului (repetarea conjuncției „și”), efectul fiind egalizarea lor valorică.

ÎNCHEIERE: artă poetică modernă cu elemente de expresionism