Stern infundat

DEFINITIE:

-Depresiunea părtii inferioare a sternului, ceea ce antrenează cartilajele costale în interiorul

cavitătii toracice.
-Manubriul sternal este în pozitie normală si nu participă niciodată la deformatia care începe
sub unghiul lui Louis.
-Mezosternul se scufundă în jos si înapoi, în timp ce apendicele xifoid păstrează o directie
oblică si înainte.
-Mărirea considerabilă a curburii fiziologice, cu accentuarea unghiului condro-costal, de asa
natură încât rebordul condralformat din segmentele juxtacostale, în anumite cazuri realizând o
adevărată streasină.
-Coloana vertebrală este adesea sediul unei cifoscolioze dorsale. Umerii sunt lăsati în
jos făcând ca omoplatii să proemine posterior.
-Diafragma este situată mai jos decît normal, fiind mai scurtă în sens antero-posterior.
-Inima poate fi comprimată, dar rămâne la locul ei normale.
-Viscerele abdominale superioare sunt deplasate în jos, datorită pozitiei coborâte a diafragmei,
producând protruzia abdomenului înainte, prin tractiunea muschilor drepti

KINETOTERAPIE:
-Relaxare
-Posturări : - pe pat tare şi saltea
- DD, pernă sub coloana dorsală(CD), coatele flectate, mâinile la ceafă, se împinge cu coatele
în pat;
- DD, pernă sub CC, împinge cu coatele în pat, expansiunea cutiei toracice, ţine respiraţia 10
sec;
- DV, coatele flectate, mâinile la ceafă, inspiră şi ridică capul şi umerii (pt.coloana cervicală);
- DV, MS întinse înainte, inspiră şi ridică trunchiul (pt.CD);
- DV, MS prinse la spate, inspiră şi ridică trunchiul (pt.CDL).

- cu faţa la colţ, MS întinse pe pereţi, împinge trunchiul în faţă, întinde CV, se uită în sus,
inspiră adânc, nu flectează MI -stretching;
- patrupedie, se lordozează şi cifozează CV (pt.conştientizarea poziţiei);
- patrupedie: rotaţii stg-dr, privind peste umăr;
- pe genunchi, MS întinse pe şipcă, presiuni pe spate între omoplaţi – executate de Kt;
- mers cu mingea medicinală de 1 kg, deasupra capului, MS întinse, coordonarea respiraţiei;
-ex.cu bastonul, extensia MS şi flexia trunchiului;12.

Reeducarea inspirulului:-inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul;

-inspiruri sacadate ca în “mirositul florilor";
-inspiruri pe nas, cu bătăi ritmice ale aripioarelor nasului.

Pentru expirul oral putem folosi tehnica numită “respiraţie cu buzele

strânse"; aceasta creează o presiune reglabilă la ieşirea aerului înatmosferă. Valoarea unei
astfel de respiraţii rezidă din conceptul “punctului de egalizare presională", care va genera
procesul deobstrucţie bronşică dinamică ce apare numai în expir.

Reeducarea respiraţiei costale

- principiul reeducării respiraţiei costale este contrarea mişcării costale, ce poate fi reali
zată prin mai multemijloace:fiziokinetoterapeut, săculeţi cu 8-12 kg, chingi, aparatură

Tonifierea musculaturii abdominale este importantă pentru crearea jocului presional

intraabdominal care va antrena diafragmul.Aceasta tonifiere se face prin următoarele exerciţii:
- poziţia iniţială DD, genunchii flectaţi, plantele pe pat, se vor aşeza greutăţi pentru început de
2 kg pe abdomen(greutăţile vor creşte progresiv). Se respiră cu mobilizarea amplă a peretelui
abdominal, respectiv în timpul inspirului pacientul va urmări să-şi bombeze peretele
abdominal pentru ca în timpul expirului să şi-l sucţioneze. Exerciţiul se repetă în trei serii a
câte5 exerciţii.
- poziţia de bază este DD, cu genunchii semiflectati, având contact plantele cu planul patului;
se ridică capul şi umerii de pe planul patului menţinând această poziţie 30 secunde (izometria
drepţilor abdominali). Exerciţiul se repetă de 5 ori cu pauzeîntre execuţii de 2-4 secunde.
- pacientul este în poziţie patrupedă, se respiră abdominal, astfel ca într-o primă fază
pacientul îşi cifozează întreaga coloană,lucru asociat cu expirul şi sucţiunea peretelui
abdominal pentru ca în următorul timp să realizeze o acţiune total antagonistă primei,
respectiv lordozare puternică a coloanei cuplată cu inspir şi bombarea peretelui abdominal.
Exerciţiul se repetă de 6 ori în 2serii.
- in ortostatism, cu picioarele uşor depărtate, la nivelul umerilor, se trage înapoi peretele
abdominal, aliniindu-l cu pelvisulastfel încât pacientul să-şi privească gleznele doar aplecând
capul, nu şi trunchiul (antrenarea transversului).
Reeducarea respiraţiei abdominale prin:
-jocul musculaturii abdominale în inspir (bombare) şi expir (sugere)

Reeducarea respiraţiei toracale în ansamblu, ce se realizează astfel :

- poziţia iniţială: decubit dorsal, pacientul realizează o respiraţie amplă, expiraţie prelungită.
Se inspiră amplu, bolnavul controlând manual mişcarea normală a cutiei toracice; se expiră
profund prelungit, cu contracţia şi retracţia musculaturii abdominale.
- pacientul şezând pe scaun, cu ambele mâini cât mai îndepărtate face priza pe bastonul de
gimnastică sprijinit pe coapse. Cumembrele superioare în extensie, se ridică bastonul deasupra
capului (maxima extensie din articulaţia scapulo-humerală), chiar şiînapoia lui dacă e posibil;
această mişcare e corelată cu inspirul profund.Revenirea se face cu aşezarea bastonului pe
coapse şi aplecarea trunchiului înainte, cu expir cât mai complet şi sucţiunea abdomenului.
- poziţia şezând cu trunchiul vertical, mâinile fac priză la ceafă, se inspiră profund. Înclinare
spre dreapta cu expir maxim, revenirela verticală cu inspir, înclinare spre stânga cu expir,
revenire la verticală cu inspir. Se repetă de 10 ori pentru fiecare parte.
- poziţia iniţiala şezând: se menţine trunchiul la verticală în poziţie corectă, mâinile fac priză
pe coapse, se inspiră profund înaceasta poziţie, apoi trunchiul se apleacă înainte cu
expir maxim, se revine cu inspir profund. Se repetă de 10 ori.4.

Controlul şi coordonarea respiraţiei:

- rărirea ritmului respiraţiei = 10–12 respiraţii pe minut:-coborârea în trepte
a frecvenţei ventilatorii-utilizarea simulatoarelor de respiraţie-ritmul respiraţiei pe
bătăile pulsului
-controlul volumului curent: creşterea lui prin scăderea ritmul respirator
- raportul între timpii respiraţiei:
disfuncţia ventilatorie obstructivă (DVO): creşterea duratei expiraţiei = 2X inspir prin:-
- controlul fluxului de aer: expir şi inspir lent, prelungit la viteze de flux scăzute,
- controlul respiraţiei în mişcare şi efort.