Proiect didactic

Instituția: Gimnaziul Tîrgul-Vertiujeni

Profesor: Olaru Lilian
Data:__________________
Clasa : a IX – a
Disciplina: Istoria românilor și universală
Subiectul lecției :Statele Europei Centrale și de Est în perioada interbelică (1918-1940)
Tipul lecției: mixtă
Timp: 45 minute

Competențe specifice
-Intelegerea si utilizarea adecvata a limbajului de specialitate .
-Cunoasterea si interpretarea surselor istorice.

Unități de competențe :
4.1. Distingerea cauzelor și consecințelor pe termen scurt și lung ale unui eveniment/fapt/ proces istoric.
4.3 Susținerea argumentată a unui punct de vedere privind cauzele și efectele unui eveniment/proces/ fenomen istoric din Epoca
Contemporană.
5.2 Formularea argumentelor referitoare la subiecte care pun în valoare trecutul istoric
.
Obiective operaționale :
O1-De a prezenta principalele transformari produse in spatiul Europei Centrale si de Sud-Est in perioada interbelica
O2-Elucidarea cauzelor instabilitatii politice si formelor de guvernare in statele noi formate, precum si in cele care si-au reunit teritoriile
dupa razboi.
O3-De a evoca unele trasaturile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce impact au avut ele asupra evolutiei interbelice si asupra
relatiilor internationale.

Stratedia didactică : metode/procedee/tehnici:

Explicația, comparația, problematizarea, descoperirea dirijată, braistorming, învățare prin descoperire,
dialogul, analiza harții, lucru cu manualul.
Mijloace de instruire : manualul, calculatorul, harta.
Forme de activitate : în perechi, frontală, individual.
Tehnici de evaluare : evaluare curentă, conversație de verificare, analiza schemelor, soluționarea situațiilor-problemă.
Dozare Momentele lecției Activitate de predare – învățare Metode didactice Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevilor
Evocarea Atenționeză elevii asupra Pregătesc caietele, materialele
2 Organizarea clasei momentelor lecției. școlare Observarea Atenționarea
3 Pregătirea Citirea și analiza mottoului. Ascultă, recepționează sarcinile Dialogul Aprecierea
activității Adresează întrebări de lucru, se organizează și Conversația Analiza
privitoare la conținuturile formulează raspunsurile Comparația răspunsurilor
predate și învațate anterior corecte, îndrumați de către Stimularea elevilor
profesor.
Realizarea sensului Prezintă conținutul și Elevii lucreză, răspund la Expunerea Analiza
Dirijarea activității scopurile activității întrebările profesorului Conversația răspunsurilor
30 grupurilor ți îndrumă Lecturează textul Descoperirea Stimularea elevilor
activitatea elevilor, Ordonează pe axa timpului
corectează când este cazul evenimentele

Reflecția Adresarea întrebări de Reanalizează, sintetizează și

sinteză asupra temei rspund la întrebările Chestionare orale Validarea
5 aprobate profesorului Problematizarea rezultatelor
Stimulează gândirea evaluari și notarea
comparativă a elevilor lor în catalog
Extensie Comunică sugestiile și Ascultă și notează
5 Precizarea conținuturile ce vor fi Adresează întrebări
activitățiolor pe parcurse prin studiul
care elevii le vor individual . Explicații
desfășura acasă Felicită colectivul de elevi
pentru reușita lecției
Nota
Tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939 - revizionism

Cuvinte cheie: Albania, Ahmed Zogu, monarhie democratica, lovitura de stat, monarhie autoritara, Cehoslovacismul, Acordul de la Munchen,
Republica Ungara a Sfaturilor; Miclos Horthy, regent; revizionism; Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor; Iugoslavia, Sanacja, regiunea Teschin.

Introducere

In urma disparitiei celor patru mari imperii pe harta politica a Europei Centrale si de Sud-Est au aparut noi state care au fost create in urma
aplicarii principiului nationalitatilor iar altele au reusit sa-si reintregeasca teritoriile sale. In perioada urmatoare noile state se vor implica
activ in crearea unor sisteme politice democratice, dupa modelul francez. Antrenandu-se in aceasta misiune dificila aceste state vor urma un
parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafata si unele trasaturi care reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permitand altor
forte sa obtina controlul si instaurarea unor regimuri dictatoriale. In continuare vom evoca unele dintre aceste transformari ce s-au produs in
aceasta zona a Europei care si-au lasat amprenta asupra evolutiei ulterioare a acestor state.
Albania
Albania era stat independent din 1912, iar dupa primul razboi mondial continua sa fie ocupata de Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul
National de la Lushvija a adoptat textul unei noi Constitutii, ce prevedea mentinerea monarhiei, dar cu conditia inlaturarii printului Weid si
constituirea unei Regente. In august 1920, italienii au fost obligati sa-si retraga trupele de pe teritoriul Albaniei, cu exceptia insulei Sazan.
Conferinta reprezentantilor Marii Britanii, Frantei, Italiei si Japoniei de la Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independenta statului
albanez si a fixat granitele lui (au ramas cele din 1913).
Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat in tara un regim dictatorial. In urma unei insurectii din perioada 25 mai-10
iunie 1924, ce urmarea rasturnarea dictaturii, Zogu a fugit in Regatul sarbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan
S. Noli. Spijinit de anumite cercuri din tara, Ahmed Zogu s-a intors la Tirana la 21 ianuarie 1925 si a proclamat Albania republica, fiind ales
in calitate de presedinte. In noua sa calitate el s-a orientat spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influentei economice si politice a
acestei tari in Albania.
Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o detine. El a convocat la 14 iunie 1928 o a doua Adunare
Constituanta in cadrul careia s-a adoptat decizia ca Albania sa devina monarhie, dar in calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub
numel de Zogu I, iar tronul trebuia sa fie un drept ereditar al familiei Zogu
La 1 decembrie 1928 a fost adopatata o noua Constitutie conform careia Albania devenea o Monarhie democratica, parlamentara si
ereditara, cu un Parlament unicameral. Zogu I a condus Albania pana in 1939, mentinand un regim dictatorial ce apara interesele unei elite
nu prea numeroasa.
Bulgaria.
Bulgaria dupa primul razboi mondial facea parte din randul tarilor invinse. Tarul Ferdinad a fost obligat sa abdice in favoarea fiului
sau Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918.
Bulgaria era o monarhie constitutionala, in care puterea legislativa revenea Adunarii Nationale, puterea executiva - tarului si Consiliului de
Ministri iar puterea judecatoreasca – tribunalelor. Constitutia adoptata in 1879, a fost completata cu unele amendamente in 1893, 1911 si
1920 si a functionat in Bulgaria pana in 1934.
In august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea nationala, castigate de Uniunea Populara Agrariana Bulgara (B.Z.N.S.). Formarea guvernului
a fost incerdintata lui Alexandar Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului
agrarian a avut intr-o mare masura, consecinte nefavorabile, atat asupra economiei cat si asupra partidului. Politica externa a lui Alexandar
Stamboliiski era orientata spre mentinerea de bune relatii cu Marea Britanie, SUA, Franta si Italia. O idee originala a guvernului a fost
crearea unor trupe de munca, o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita mentinerea unei armate
regulate in Bulgaria.
La 9 iunie 1923, Alianta Militara, formata in 1919 din ofiteri, organizeaza o lovitura de stat. Guvernul Stamboliiski este inlaturat iar
premierul omorat. Este format un nou guvern din reprezentanti ai Intelegerii Populare, in frunte cu profesorul Alexandar Tankov. Principala
sarcina a noii puteri era normalizarea vietii politice si economice a tarii. Puterea se bucura de un larg sprijin social, ce a contribuit la
crearea Intelegerii Democratice, formatiune in care s-au contopit unele partide traditionale – Intelegerea Populara si Alianta
Militara. Scimbarea fortata a puterii de la 9 iunie 1923 si rascoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vietii sociale din Bulgaria. In 1924 a
fost adoptata o lege privind protectia statului, ce a ramas in vigoare pana la 9 septembrie 1944, care limita libertatile civice.
Dupa guvernarea lui Tankov, urmeaza un al doilea cabinet al partidului Intelegerea Democratica (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si
alte doua guverne ale Blocului Popular (1931-1934) in frunte cu Alexandar Malinov si Nikola Musanov, asigurand o liniste relativa in tara.
In domeniul politicii externe diplomatia bulgara urmarea revizuirea Tratatului de la Neuilly- sur- Seine.
Criza economica mondiala de la sfarsitul anilor ’20 a lasat urme adanci in viata economica si politica a Bulgariei. Depresiunea economica a
polarizat societatea bulgara. Se manifesta Miscarea Social-Populara, de extrema dreapta, a profesorului Alexandar Tankov si cercul politic
“Zveno” (Veriga). Adeptii schimbarilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvernari autoritare. Inceputul a fost dat de lovitura de
stat din 19 mai 1934, realizata de Alianta Militara si “Zveno”. Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politica
de apropiere de Franta si Marea Britanie.
Teama de a-si pierde coroana intensifica activitatea politica a lui Boris al III-lea. Capatand o experienta considerabila ca monarh si dorind sa
guverneze, el reuseste sa-i indeparteze pe miltari de la putere, dupa un an si jumatate. Regele incepe sa desemneze guverne si sa instaureze
un regim personal in tara. Puterea autoritara, militara evolueaza, transformandu-se intr-o forma de monarhie autoritara. Noul premier
desemnat, Gheorghi Kioseivanov, in noiembrie 1935, guverneaza Bulgaria pana la inceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor,
actele guvernelor anterioare – suspendarea Constitutiei, dizolvarea Adunarii Nationale, interzicerea activitatii partidelor politice, care mai
sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscuti membri, lichidarea activitatii sindicale independente, ce au dus la distrugerea
regimului parlamentar-constitutional din tara - n-au fost abrogate.
Bulgaria incepe sa intretina intense relatii economice cu al Treilea Reich. In ajunul celui de al Doilea Razboi Mondial, Bulgaria se orienteaza
spre Germania, avand un interes comun - revizuirea statu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considerand ca au fost dezavantajate si urmareau
modificarea granitelor.
Cehoslovacia
Cehii si slovacii se inscriu in randul popoarelor care in timpul primul razboi mondial au luptat pentru eliberare nationala si crearea unui stat
independent. In viziunea unor autori “Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului razboi mondial”. Consiliul National
Cehoslovac, infiintat la Paris in anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si Milan Stefanik, pleda pentru independenta fata de Imperiul
Habsburgic. In iulie 1918, pe fondul tulburarilor sociale tot mai pronuntate, gruparile politice cehe de la Praga s-au reunit, formand un
Consiliu National intern, sub conducerea lui Kramar.
In octombrie 1918, Consiliul National s-a proclamat guvern provizoriu al Republicii Cenoslovace, in numele careia Comitetul National
Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. In conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului razboi mondial, la 28
octombrie 1918, este proclamata la Praga Republica Ceha Independenta, care se uneste la 30 octombrie 1918 cu Slovacia.
Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii noiembrie 1918 a fost reunit un organism
legislativ national, care s-a declarat drept Adunare Constituanta. Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Kramar - prim-ministru, a fost
elaborata o Constitutie provizorie. Viteza si eficienta cu care se miscau cehii inca din aceasta perioada se datora in mare masura experientii
si subtilitatii lor politice pe plan intern, ca si abilitatii diplomatice in relatiile cu aliatii in exterior. Centrul de greutate a noului stat era
asigurat de asocierea dintre cehi si slovaci, intr-o singura unitate.
Cu exceptia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabila. Criza economica mondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind
inregistrati peste un milion de someri. In anii crizei s-au activizat elementele extremei drepte, in deosebi in regiunea muntilor Sudeti, care
sustineau unirea Sudetilor cu Germania.
Politica externa a Cehoslovaciei in perioada interbelica era orientata spre aliante cu statele vecine, Franta si Marea Britanie. Impreuna cu
Romania si Iugoslavia Cehoslovacia creaza in 1921 Mica Intelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Franta si
Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaza regiunea Sudeta. La 1 octombrie 1938, Polonia ocupa regiunea Teschin, iar in
urma „primului arbitraj de la Viena” (2 noiembrie 1938), Ungaria anexeaza Slovacia meridionala si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia
isi proclama la 14 martie 1939 independenta, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexeaza intreaga Ucraina Subcarpatica,
iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupata de trupele germane, (Protectoratul Boemiei si Moraviei). In 1940 se constituie la Londra un guvern
cehoslovac in exil.
Grecia in perioada interbelica.
Grecia, la sfarsitul razboiului, facea parte din tabara Antantei. In perioada 1919-1922 este antrenata intr-un razboi cu Turcia, care se incheie
cu un esec dramatic pentru greci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoiti sa se refugieze din Asia Mica.
Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constitutionala la republica, apoi iarasi monarhie, care in cele din urma se transforma in
regim autoritar. Pana in anul 1924, Grecia era o monarhie constitutionala. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit sa
abdice, Grecia proclamandu-se republica, la 25 mai 1924. Urmeaza o perioada de instabilitate politica, instaurarea unor guverne de coalitie,
este promulgata o noua Constitutie la 2 iulie 1927.
In octombrie 1935, regimul republican a fost inlaturat in urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumandu-si si titlul de
regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % din populatie s-a pronuntat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele
Georgios al II-lea si-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o noua lovitura de stat, generalul monarhist Ioannis Metaxas instituind un
regim dictatorial, care se mentine pana in 1941. A fost introdusa starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiintate partidele politice,
suspendate unele articole din Constitutie, introdus un control strict asupra cetatenilor.
In domeniul politicii externe a fost adepta securitatii colective si regionale; ea urmarea mentinerea integritatii teritoriale, fiind amenintata de
politica revizionista a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. In anul 1934 a fost printre statele care au infiintat Intelegerea Balcanica. La
inceputul celui de-al doilea razboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atactata de trupele italiene, la 28 octombrie 1940, pe care a
reusit sa le respinga, fiind insa obligata sa capituleze in fata trupelor germane la 23 aprilie 1941.
Iugoslavia.
Popoarele slave din Balcani, in anii primului razboi mondial, si-au intensificat lupta pentru independenta. La Londra a fost creat un Comitet
al Slavilor de Sud, in frunte cu A.Trumbić, care pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Serbia si
Muntenegru. In iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnata o declaratie de catre A. Trumbić si premierul sarb, Nicolas Pašić, prin care se
recunostea unitatea nationala a sarbilor, croatilor si slovenilor.
La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in frunte cu reprezentantul dinastiei sarbe
Karagheorghevici, printul Alexandru I. Regatul cuprindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croatia, Dalmatia, Vojvodina si
Bosnia-Hertegovina. Nivelul de dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a rasfrant negativ asupra situatiei interne a tarii. In
viata politica a tarii rolul principal pana in ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical - promotor al nationalismului sarb. Au existat forte care au
criticat caracterul centralzat al regimului si dominatia politica a sarbilor in timpul domniei lui Alexandru I. In calitate de lider s-a afirmat
Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorista a ustasilor dupa ce s-a refugiat in Italia in 1929.
La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaza Constitutia, dizolva parlamentul (Scupstina Populara), interzice activitatea partidelor si
organizatiilor politice. El concentreaza in mainile sale puterea legislativa si executiva iar guvernul condus de Petor Zivkovi i era subordonat
direct regelui. In septembrie 1931, a fost promulgata o noua Constitutie ce prevedea instituirea unui parlament bicameral. La fel ca si alte
state din zona, Iugoslavia a fost afectata puternic de criza economica mondiala, fiind o tara cu o economie preponderent agrara.
In perioada interbelica politica externa a Iugoslaviei era axata pe mentinerea statu-quo-ului teritorial, consolidarea sistemului bazat pe
securitatea colectiva. Tara era adepta politicii securitatii regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica Intelegere in
1921 alaturi de Romania si Cehoslovacia. In 1934 participa la crearea Intelegerii Balcanice, alaturi de Turcia, Grecia si Romania. In
octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugoslaviei, Alexandru I, impreuna cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis
Barthou de membrii ai miscarii teroriste a ustasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Consiliu de Regenta in
frunte cu printul Paul.
Intervin unele schimbari si in domeniul politicii externe, noul guvern condus de Milan Stojadinović (1935-1939) orientandu-se spre
colaborare cu Germania si Italia. In 1937 a fost semnat la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slabirea Intelegerii
Balcanice.
Polonia in perioada interbelica
Statul polonez disparuse ca entitate organizatorica din 1795. Polonezii erau divizati in cadrul Imperiului austro-ungar, rus si cel german. In
secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea, propaganda poloneza pentru emancipare nationala era deosebit de activa. De altfel,
punctul 13 dintre Cele 14 din Declaratia presedintelui american stipula necesitatea infiintarii unui stat polonez cu iesire la mare. Astfel erau
recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea un stat national independent. Primii au reusit sa se elibereze polonezii din componenta
fostului Imperiu rus, dupa disparitia lui. La 15 octombrie 1918, deputatii polonezi din Parlamentul de la Viena au declarat ca polonezii
inceteaza sa se mai considere cetateni ai Imperiului habsburgic.
La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fost proclamata Republica Polona independenta, in frunte
cu generalui Jósef Pilsudski. La 20 februarie 1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Constitutie. La 17
martie 1921 a fost votata noua Constitutie a Poloniei, care garanta noua forma de stat - republica prezidentiala, presedintele fiind ales pe un
termen de sapte ani. Puterea legislativa apartinea Seimului si Senatului, cea executiva presedintelui si ministrilor. Constitutia oferea largi
drepturi si libertati democratice cetatenilor tarii.
Primul presedinte al tarii, Jósef Pilsudski, in 1922 s-a retras de la putere ca sa revina in mai 1926, instaurand un regim autoritar, pe care il
mentine pana in 1935, cand a incetat din viata. Noul regim politic, intitulat Sanacja, urmarea scopul de “redresare” a tarii (asanare morala).
Dupa preluarea puterii, Pilsudski a afirmat ca nu doreste introducerea in Polonia a unei dictaturi. El intentiona sa tina armata departe de
mainile politicienilor, sa stabilizeze economia, sa puna capat nedreptatilor sociale, sa-i uneasca pe toti cetatenii polonezi sub semnul
respectului fata de stat si sa faca din Polonia o mare putere europeana. La 2 august 1926, a fost aprobata o noua Constitutie, ce consacra
regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite.
Politica externa a Poloniei, in perioada interbelica, era orientata spre alianta cu Franta ; intre cele doua tari au fost semnate doua acorduri
militare in 1921 si 1925. La 3 martie 1921, a semnat un Tratat cu Romania, dar a refuzat sa faca parte din Mica Intelegere. Polonia s-a
apropiat de tarile nordice, statele baltice, urmarind crearea unor aliante regionale in care sa joace un rol predominant dar din cauza disputelor
pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus. Pilsudski a participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alaturi de Jósef
Beck, ministrul de externe. Fata de Germania si U.R.S.S., cei “doi dusmani “ ai Poloniei, Pilsudski era adeptul unor relatii bune, dar nu
aliante cu ele. Doctrina nu excludea, insa, pacte de neagresiune, primul fiind incheiat cu U.R.S.S. in 1932, iar cu Germania dupa venirea lui
Hitler la putere, in ianuarie 1934. Pactul cu Hitler a avut consecinte pozitive pe termen scurt, permitand rezolvarea catorva dintre
disensiunile existente intre cele doua state, reducerea temporara a presiunilor germane asupra Danzigului si coridorului polonez.
Dezavantajele aveau sa se vada ceva mai tarziu.
In noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind sprijinita de Germania si Ungaria. Presiunile sporite ale
Germaniei au determinat Polonia sa se reorienteze iarasi spre Franta si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacata de
Germania nazista, iar la 17 septembrie de catre U.R.S.S., teritoriul ei fiind impartit pentru a patra oara intre cele doua state.
Ungaria
Dupa infrangerea si destramarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, este proclamata Republica Ungara. Puterea politica a fost
preluata de un Consiliul National, alcatuit din liberali si conservatori, in frunte cu Mihály Károly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-
a proclamat libertatea adunarilor, au fost luate unele masuri de improprietarire a taranilor.
La inceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criza politica. Social-democratii au apelat la ajutorul comunistilor unguri,
partid creat in noiembrie 1918, in frunte cu Béla Kun, pentru a forma un guvern de coalitie. La 21 martie 1919, a fost proclamata Republica
Ungara a Sfaturilor, in frunte cu Sándor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numit ministru de externe. Treptat, comunistii si-au
extins autoritatea si au proclamat Republica Sovietica Ungara, mizand pe sprijinul promis de Lenin. In iunie 1919, Ungaria a fost proclamata
Republica Sovietica Unionala, unita cu Rusia sovietica. Republica Ungara a Sfaturilor a existat timp de 133 de zile. Existenta ei a fost
curmata de interventia externa, dar si a fortelor interne. Un rol important in inlaturarea comunistilor de la putere si infrangerea Republicii
Sfaturilor l-au jucat trupele romane.
La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupata de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy, care a restaurat regimul monarhic.
Parlamentul a lichidat republica in ianuarie 1920, iar Miklos Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar in Ungaria ce s-a
mentinut in perioada 1920-1944. Conducerea Ungariei in perioada interbelica a depus eforturi diplomatice considerabile in vederea revizuirii
Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat de statele care contestau sistemul de la Versailles - Germania nazista si Italia fascista.
Ungaria a fost admisa in Societatea Natiunilor in 1923. In anii 1929-1933, a depus unele eforturi in vedera scindarii Micii Intelegeri. A
incercat sa atraga de partea sa Romania si Iugoslavia, oferindu-le sprijin in cazul unui conflict, mai ales Romaniei in caz de atac din partea
U.R.S.S..
Dupa venirea lui Hitler la putere, Ungaria a intarit relatiile cu Germania, semnand la Roma un Protocol intre Ungaria, Italia si Austria,
indereptat impotriva Micii Intelegeri si Intelegerii Balcanice. Ungaria a sustinut planurile anexioniste germane, felicitand-o pentru anexarea
Austriei in martie 1938. In urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezintegrarea Cehoslovaciei, obtinand unele teritorii din
Sudul Slovaciei. In vara anului 1940, a obtinut un alt succes in politica revizionista cand prin Dictatul de la Viena a reusit sa reanexeze
Nord-Vestul Transilvaniei, teritoriu romanesc. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial Ungaria facea partea din tabara aliatilor
Germaniei naziste. A participat alaturi de armata germana la invadarea Jugoslaviei, anexand Vojvodina de Vest.