1. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după Angle. Principiul de bază, avantaje.

Conform lui Angle, relaţia neutrală este atunci când cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior ar-
ticulează cu şanţul intercuspidian al primului molar inferior. Are drept criteriu de clasificare relațiile
mandibulo-maxilare în plan sagital.

– Malocluzia de clasa I – relaţiile molare sunt neutrale cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior
articulează cu şanţul intercuspidian al primului molar inferior, dar există malpoziţii dentare, rotații, diasteme
sau înghesuiri dento-alveolare.
– Malocluzia de clasa a II-a – cuspidul mezio- vestibular al primului molar maxilar este situat distal faţă de
şanţul intercuspidian al primului molar mandibular. Clasa II este subdivizată astfel:
– Clasa II, subclasa 1 – cu raporturi distalizate în zona molară şi cu o suprapunere incisivă „în acoperiş“ în
zona frontală
– ClasaII,subclasa 2–cu raporturi distalizate în zona molară şi cu o suprapunere incisivă „acoperită“; în
zona frontală “în capac de cutie.
– Malocluzia de clasa a III-a – cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior este situat mezial faţă
de şanţul intercuspidian al primului molar inferior.
Avantaje :
-este cea mai utilizată clasificare de către practicieni.
-este cea mai operativă.

2. Caracteristica subdiviziunilor anomaliei dento-maxilare clasa II după Angle . Dezavantajele clasificării

anomaliilor dento-maxilare după Angle
– Clasa II, subdiviziunea 1 – cu raporturi distalizate în zona molară şi cu o suprapunere incisivă „în
acoperiş“; Compresia arcadelor dentare, proalveolodenție frontală cu prezența tremelor și diastemei asociată
cu inocluzia sagitală frontală.
– ClasaII, subdiviziunea 2–cu raporturi distalizate în zona molară şi cu o suprapunere incisivă „acoperită“;
Înclinație orală (retrodenție) a dinților frontali cu supraacoperire.

Dezavantaje:
· Clasificare ține seama doar de modificările în plan sagital
· Ipoteza lui Angle despre poziția fixă a molarului de 6 ani superior este greșită, molarul modificându-
și poziția odată cu evoluția dentiției.
· Nu reflectă compexitatea factorilor etiologici și nu ține seama de scheletul facial, de rolul muscula-
turii, al creșterii.
· Nu poate fi aplicată in perioada dentiției temporare.
3. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare școala franceză (Cauhepe ). Grupele de anomalii.
Chaupe propune o clasificare a anomaliilor dento-maxilare pe criterii morfo-functionale si etiopato-
genice, in trei clase:

Anomalii maxilare:
 -Anatomice- tulburari de forma si dimensiune a bazelor osoase, determinate de factori generali -
prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.
-Functionale- urmare a devierii miscarii de inchidere a mandibulei

Anomaliile dento-alveolare determinate de factori functionali loco-regionali.

Anomalii dentare- (de numar ,forma,volum, structură, pozitie) ale dintilor care, determinate in mare parte
genetic.

4. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare școala germană. Caracteristică generală.

Anomaliile sunt grupate în sindroame, care cuprind mai multe forme clinice:
Anomalii in sens transversal:
• sindrom compresiei de maxilar: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
• sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
In sens vertical:
• sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle), ocluzie
prabusita(ca urmare a pierderii dintilor in reg lat).
• sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
In sens sagital:
• sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a mand).
• sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari inverse a unui
sau doi dinti in urma schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al
subdezv max sup, progenie adevarata-hiperdezv mand.

5.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după Firu și descrierea lor.

Plecind de la datele anatomistilor si antropologilor in functie de planurile conventionale,disarmoniile dento-
maxilare sunt impartite in 5 grupe:
1)Disarmonii maxilare
2)Disarmonii alveolare
3)Disarmonii dentare de grup
4)Disarmonii dento-alveolare
5)Disarmonii dentare izolate
Grupa I- disarmonii maxilare in care predomina tulburarea de crestere si sunt cauzate de factorii ereditari
sau neuro-endocrini. Directia de crestere a bazelor maxilare poate fi influentata si de factorii functionali.
Cuprinde:
➢ Prognatii sau retrognatii anatomice;
➢ Prognatii sau retrognatii functionale;
Grupa a II-a si a III-a- disarmonii alveolare si dentare de grup,determinate de factorii functionali. Dez-
voltarea cantitativa a arcadelor alveolare si forma lor este determinate de factorii ereditari si neuro-endocrini.
Activitatea centrelor osteogenetice ale arcadelor alveolare urmeaza schema ereditara. Factorii functionali de-
termina directia de crestere a arcadelor alveolare si sensul de migrare a grupului de dinti frontali sau laterali.
Grupa a IV-a – disarmoniile dento-alveolare se datoreaza unei incongruente intre dimensiunile arcadelor
alveolare si dimensiunea dintilor.
Grupa a V-a – disarmoniile dentare isolate se refera la tulburari ce apar in cursul dezvoltarii ontogenetice si
in faza de eruptie dentara.
Cuprinde:
 ➢ Disarmonii dentare de numar: anodentie, hipodentie, dinti supranumerari;
➢ Disarmonii de forma si volum: macro sau microdentie;
➢ Disarmonii de structura:hipoplazii, caria dentara;
➢ Disarmonii dentare de eruptive: ectopia, incluzia, heterotopia, transpozitia.

Disarmoniile de eruptive sunt uneori ereditare, alteori sunt datorate tulburarior de dezvoltare ale arcade-
lor alveolare sau migrarii dintilor ramasi dupa pierderea precoce a dintilor din zona de sprijin.
Dezvoltarea cantitativa sau directional diferita a elementelor aparatului dento-maxilar sub influenta fac-
torilor ereditari, neuro-endocrini, alimentari sau functionali poate duce la aparitia unor disarmonii, tulburarile
de dezvoltare cuprinzand dintii, alveolele, maxilarele, raportul dintre masivul facial superior si mandibula,
situatie dificil de diagnosticat.
6. Terminologia în ortodonție. Prefixul, radicalul și calificativul.
Criteriul de baza al terminologiei franceze, propusă de IZARD sunt rapoartele topografice reprezentat de el-
ementele constitutive ale aparatului dento- maxilar faţă de cele trei planuri de referinţă:
✓ sagital;
✓ transversal;
✓ vertical.
Terminologia cuprinde trei categorii de termeni:
- radicali;
- prefixe;
- calificative.
Radicalul desemnează organul deformat sau deplasat.
Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei maxilo-faciale sunt:
- cheilie pentru buze;
- melie pentru obraji;
- gnaţie pentru maxilare;
- genie pentru menton.
Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei dentare sunt:
- cluzie, pentru articulare;
- poziţie pentru dinţi.
Prefixul precizează sensul deplasării.
Prefixele în terminologia maxilo-facială
a) În plan sagital:
- pro - (pentru deplasările spre anterior);
- retro – (pentru deplasările spre posterior);
b) În plan transversal:
- endo – (poziţia apropiată de linia medio-sagitală);
- exo - (poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală);
- latero – (deplasare de lateralitate a liniei medio-sagitale);
c) Pentru deformaţiile în plan vertcal
- infra – (pentru a indica o dezvoltare insuficientă);
- supra – (pentru dezvoltare verticală exagerată).
Prefixele in terminologia dentara:
-Vestibulo-pentru deplasare spre vestibul;
-Linguo-deplasare spre limba;
-Mezio-deplasare spre linia interincisiva;
-Disto-pentru indepartarea de la linia interincisiva;
-Infra-dintele nu a atins planul de ocluzie;
-Supra-dintele a deposit planul de ocluzie.
Calificativul precizează sediul exact al anomaliei calificative.
În terminologia maxilo-facială sunt două categorii de:
1.Care precizează partea anatomică lezată:
- facială totală, facială superioară, facială inferioară;
- jugală;
- labială superioară, labială inferioară, labio-mentonieră;
- maxilară superioară, maxilară inferioară;
- mentonieră;
- alveolară;
- unimaxilară sau bimaxilară.
2. Care indică partea deplasată:
- unilaterală sau bilaterală;
- dreapta sau stânga;
- simetrică sau asimetrică în terminologia dentară.
Calificativele de asemenea se împart în două categorii.
1. Care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei:
- incisiv, canin, premolar, molar;
- superior sau inferior;
- total sau parţial (coronar, radicular sau apical).
2. Care precizează varietatea de deplasare dentară:
- gresiune – (deplasarea dintelui în totalitate);
- versiune – (înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu);
- rotaţie - (deplasarea dintelui în jurul axului vertical);
- torsiune – (în cazul rotării coronare).
7. Ocluzia adâncă. Definiție, varietăţi ale anomaliei după școala franceză și școala germană în funcție
de gravitate.
Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau dobândit, a
maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad mai mare de acoperire a incisivilor
inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte cazuri, a incisivilor superiori de către cei inferiori
(Clasa a III-a).
Şcoala germană recurge la denumirea de ocluzie adâncă acoperită şi „ în acoperiş", în timp ce şcoala
franceză o denumeşte supraalveolodonţie incisivă şi infraalveolie molară. Pentru forma clinică rezultată din
pierderea dinţilor „zonei de sprijin" termenul „ocluzie prăbuşită" este cel consacrat.
Forme clinice
În cadrul sindromului ocluziei adânci se descriu două forme clinice:
- ocluzia adâncă acoperită (Clasele I, II2, III);
- ocluzia adâncă „ în acoperiş" (Clasa II1).
O entitate etiologică produsă prin pierderea „zonei de sprijin" o constituie ocluzia prăbuşită, care poate
apărea în timpul desfăşurării proceselor de creştere şi dezvoltare (în perioada dentiţiei temporare) sau după
terminarea lor în dentiţia permanentă stabilizată.
În cadrul sindromului de ocluzie adâncă, şcoala franceză descrie două forme clinice:
- supraocluzia incisivă;
- infraocluzia molară.
Pentru aprecierea gravităţii se pot folosi două sisteme: cel al relaţiilor ce se stabilesc între întregul
coronar al incisivului superior şi cel inferior sau cel în care gradul de acoperire este exprimat în milimetri
(Horoşilkina).
În ambele sisteme se descriu trei grade de gravitate:
- Gradui I -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse între 1/3-2/3; exprimată în
milimetri, acoperirea este de până la 5 mm;
- Gradul II -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprin
se intre 2/3 --3/3; în milimetri, valorile sunt între 5-9 mm;
- Gradul III -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori ce depăşesc 3/3; în milimetri, valoarea
este de peste 9 mm.

8. Ocluzia adâncă, forma clinică „în acoperiş”. Factori etiologici. Manifestările clinice exobucale.
Ocluzia adinca in acoperis are la baza o etiologie functionala: disfuncții (respiratie orala, deglutite pro-
truziva cu sprijin dentar frontal superior) și obiceiuri vicioase (sugere a policelui, muscarea buzei infe-
rioare).
Este semn clinic în cadrul compresiunilor de maxilar cu proalveolodenție superioară (Clasa II/1 Angle)
și în ocluzia distalizată (retrognatie mandibulară funcțională sau anatomică).
Manifestarile clinice exobucale se carcaterizeaza prin:
vizibilitatea frontalilor superiori care dau impresia ca se sprijina pe buza inferioara, care patrunde inapoia
fetelor palatinale ale frontalilor, accentuindu-se vestibuloversia, accentuarea santului labio-mentonier, reduc-
erea dimensiunii verticale a etajului inferior al fetei si profil convex.
9. Ocluzia adâncă, forma clinică „în acoperiş”. Manifestările clinice endobucale.
• Ocluzia adanca-este o tulburare de crestere si dezvoltare, cu caracter primar sau dobandit, a maxilarelor si
proceselor alveolare caracterizata printr-un grad mare de acoperire a incisivilor inferiori de catre cei supe-
riori( cl. I, II Angle) iar in alte cazuri a incisivilor superiori de catre cei inferiori (cl. III Angle)

Sindromul ocluziei adinci se caracterizeaza prin 3 forme clinice: in acoperis, acoperita , prabusita

Ocluzia adanca in acoperis are la baza o etiologie functionala:

• Obiceiul vicios de sugere a degetelor
• Respiratia orala
• Ocluzia in acoperis este un semn clinic al compresiunii de maxilar cu proalveolodentie superioara ( cl.II/ 1
Angle) si ocluzie distalizata.

Exo-oral: semnele clinice sunt anomaliile de baza ocluzia fiind doar un sindrom clinic: vizibilitatea
frontalilor superiori care dau impresia ca se sprijina pe buza inferioara, ce patrunde inapoia fetelor palatinale
ale frontalilor, accentuarea santului labio-mentonier , reducerea dimensiunii verticale a etajului inferior al
fetei si profil convex
Examen Endobucal
• se constata proalveolie cu prodentie superioara, cu axul dintilor superiori convergent spre baza apicala, ar-
cul dintilor frontali ascutit
• supraalveolie si supradentie frontala inferioara
• retrognatie functionala mandibulara sau retroalveolie inferioara
• ocluzie distalizata si inocluzie sagitala frontala de marime variabila
• treme si diasteme in zona dintilor frontali superiori
• axul dintilor frontali este convergent spre baza apicala
• ocluzie distalizata
• inocluzie sagitala frontala de marime variabila

10. Metode de diagnostic ale ocluziei adânci.

Ocluzia adînca- este o tulburare de crestere si dezvoltare, cu caracter primar sau dobandit, a maxilarelor si
proceselor alveolare caracterizata printr-un grad mare de acoperire a incisivilor inferiori de catre cei superi-
ori( cl. I, II Angle) iar in alte cazuri a incisivilor superiori de catre cei inferiori (cl. III Angle)
Metode de diagnostic:
Diagnosticul pozitiv se stabileste in urma examenului clinic si complimentar/paraclinic
-Examenul clinic al pacientului ( anamneza, , examenul subiectiv, obiectiv , exobucal , endobucal )
-Examenul complimentar :
a) Examenul modelelor - ce stabileste axul de inclinare a incisivilor superiori si inferiori, rapoartele
de ocluzie, dimensiunea bazei apicale in raport cu baza coronara, semnele caracteristice ale anomaliei de
baza
La analiza modelelor putem determina:
✓ anomalii de implantare a dintilor( Ex:linguo sau vestibuloversia incisivilor)
✓ forma arcadelor dentare modificata(Ex: in forma de m a arcadei superioare)
✓ Indicele Pont micsorat si indicele Korkhauz marit in cl. II/1Angle si micsorat in cl. II/2 Angle
b) Examenul teleradiografic- pe lângă examenul clinic, fotostatic și studiul modelelor este cel mai
fidel mijloc de investigare în vederea precizării unui diagnostic de anomalie dento-maxilară. Imaginea ce-
falometrică este rezultatul proiecției unui volum pe un plan, imagine ce rezulta marita si deformata fața de
obiectul real.In prezent teleradiografiile folosesc profilul drept si au ca plan de referința Orizontala de la
Frankfurt (Or-Po). In practica, sunt realizate trei tipuri de radiografii, și anume: teleradiogra fia de profil, axi-
ala si de fata. Teleradiografia de fața poate da indicatii asupra dezvoltari verticale sau transversale a masivu-
lui facial. Teleradiografia axiala urmareste dezvoltarea ramurilor orizontale si in oarecare masura, a masivu-
lui facial. Teleradiografia de profil evidentiaza tulburarile de dezvoltare in plan vertical si sagital a masivului
facial dind cele mai multe indicatii despre natura, directia si gradul de dezvoltare a structurilor osoase ce in-
sotesc anomalia . In formele alveolo-dentare valorile sunt diferentiate in functie de biproalveolodentie sau
biretroalveolodentie. in formele bazale se inregistreaza o reducere a dimenisunii etajului inferior .
 c) Tulburari functionale : de masticatie - se remarca predominenta miscarilot de inchidere-de-
schidere , care determina producerea abraziunii premature a incisivilor inferiori, miscari de lateralitate si de
propulsie a mandibulei sunt imposibile; fizionomice - apar ca urmare a reducerii dimensiunii et inferior si a
disproportiei intre maxilar si mandibula; fonatie - vorbire inchisa
Diagnosticul diferential: se realizeaza intre cele 3 forme de ocluzie adinca si cu anomaliile dento-maxilare
de baza ; endoalveolia cu proalveolodentie superioara ( clasa II/1 Angle), endoalveolia cu incongruenta
dento-alveolara (Clasa II/2 Angle) si prognatia mandibulara anatomica (Clasa III Angle )

11. Obiectivele tratamentului profilactic și interceptiv al ocluziei adânci, forma clinică „în acoperiş”.
Aparate ortodontice utilizate în perioada dentiţiei mixte.
Obiective Generale :
- deconditionarea obiceiurilor vicioase si restabilirea desfasurari пormale a functiilor аparatului dento maxi-
lar.
-retrudarea dinților frontali superiori
- inălțarea ociuziei
- eventual ingresiunea dinților frontali inferiori
- propulsia mandibulei.
- Obtinerea spatiului in vederea rezolvarii inghesuirilor dentare la maxila
- Corectarea relatiilor in zona dentara laterala
- Obtinerea echilibrului dintre oase si tesuturi moi
- Evitarea traumatismelor si afectarii parodontului;
I Tratamentul precoce-din prima etapă a dentiției mixte:
Obiective:
1. stimularea dezvoltārii transversale a arcadelor dento-alveolare cu hipercorecție;
2. corectarea ocluziei distalizate;
3. corectarea ocluziei adânci sau deschise frontale.
Mijloace ortodontice: plăci palatine cu şurub ortodontic, arc vestibular, plan inclinat şi gutiere răscroite la
nivel molar; scut lingual; platou retroincizal; activatoare, bionator tip I sau II, reglatoare tip I sau II, exerciți
funcționale de miogimnastică.

II Tratamentul normal - din a doua etapă a dentiției mixte:

Obiective:
1. obținerea unor relatii scheletale şi dentare de clasa 1;
2. obținerea unor relații echilibrate musculare;
3. realizarea armoniei faciale;
4. restricționarea creşterii anterioare maxilare;
5. stimularea dezvoltării sagitale a mandibulei.
Mijloace ortodontice: Aparate biomecanice mobilizabile: plăci palatine cu şurub ortodontic, arc vestibular,
plan inclinat şi gutiere răscroite la nivel molar, Aparate biomecanice fixe: utility-arch, quad-helix; Aparate
funcționale: scut lingual, platou retroincizal, activatoare, bionator tip I sau II, reglatoare tip I sau lI; Tracțiuni
elastice interarcadice de clasa a ll-a; Aparate intra-extraorale: headgear combinat cu activator.
Aparate ortodontice:
- Aparatele functionale: Pozitioneaza mandibula antero-inferior, stimulind cresterea mandibulei in aceasta
directie, reducind presiunea de pe condili si cartilaj, crescind cantitatea de tesut ecchondral.
• Bionatorul Balters tip 2
• Frankel tip 2
• activatoare elastice deschise
Activatorul Andresen-Haüpl (monoblocul) care, prin natura elementelor componente şi a modului de con-
strucție și activare, determină:
- retrudarea dințior frontali superiori prin intermediul arcului vestibular;
- inălțarea ocluziei prin favorizarea egresiunii dinților laterali, prin şlefuirea alternativă a masei acrilice inte-
rocluzale sau prin decoletarea aparatului in zonele laterale;
- stimularea creșteri arcadelor alveolare in sens transversal prin intermediul arcului Coffin;
- mezializarea ocluziei prin natura construcției aparatului (in ocluzie construită în plan vertical și sagital);
- creşterea tonicități musculare;
- inlăturarea disfuncțiilor și obiceiurilor vicioase.
- plăcile palatine care au un arc vestibular pentru retrudare frontală și un plan inclinat retroincizal, continuat
cu un platou, pentru a asigura propulsia mandibulei, ingresia frontalilor inferiori, egresia dinților laterali și
înălțarea ocluziei.
- mecanica activa prin forte extraorale si intraorale ca ex. tractiunea elastica mand., placa palatinala section-
ata in Y, sistemul edgewise p/u miscarea torque maxila si chirurgia ortognatica.
- Aparatele mobilizabile cu platou retroincizal

12. Tratamentul ocluziei adânci „în acoperiş”. Aparatele ortodontice utilizate în perioada dentiţiei
permanente.

Tratamentul tardiv -din dentația permanentă a adolescentului:

Obiective: pentru dezechilibrul scheletal se fac compensäri dentare; rezolvarea deficitului de spațiu;
corectarea relațiilor sagitale frontale; corectarea relațiilor verticale frontale; corectarea relațiilor distalizate
dentare; obținerea unor relații echilibrate musculare; realizarea armoniei faciale; ancoraj maxim.
Mijloace ortodontice: Extracții dentare in scop ortodontic; Aparate biomecanice fixe: utilizarea tehnicilor de
lerapie fixa: disjuncție maxilara, Tracțiuni elastice interarcadice de clasa a ll-a: Aparate intra-extraorale:
headgear.
Tratamentul ultratardiv- din dentația permanentă a adultului.
Principii: tratament ortodontic; tratament chirurgical-ortodontic.
Obiectivele tratamentului ortodontic: pentru dezechilibrul scheletal se fac compensări dentare; rezolvarea
deficitului de spațiu; corectarea planului de ocluzie; ancoraj maxim. Mijloace ortodontice: Extracții dentare
în scop ortodontic; Aparate biomecanice fixe: utilizarea tehnicilor de terapie fixa, disjuncție maxilară; Tracți-
uni elastice interarcadice de clasa a ll-a Aparate intra-extraorale: headgear,
Obiectivele tratamentului chirurgical-ortodontic:
Tratamentul prechirurgical: alinierea arcadelor dentare și realizarea decompensărilor dentare; Interventil
chirurgicale ortognatice pentru retractia maxilarului, avansarea mandibulei sau chirurgie subapicală pentru
avansarea procesului dento-alveolar; Tratamentul postchirurgical: pozitionári dentare.
Aparate ortodontice:
- Aparatele fixe
- Functionale - Pozitioneaza mandibula antero-inferior, stimulind cresterea mandibulei in aceasta directie, re-
ducind presiunea de pe condili si cartilaj, crescind cantitatea de tesut ecchondral.
• Aparatul Andresen
• Bionatorul Balters tip 2
• - Folosirea fortelor extraorale-Are ca principiu miscarea dentara, modificarea de crestere si ancorare.
Aplica o forta distalizatoare asupra molarilor maxilari si forta restrictiva de crestere asupra maxilei cu
scopul corectarii mal. Angle II/2.
• Tractiunea eslastica intraorala-Vectorii de forta ale elasticului cauzeaza extruzia dintilor mandibulari lat-
erali si frontali maxilari, aceasta rezulta in rotirea planului ocluzal in directia superioara pentru portiunea
posterioara a planului si inferior pentru cea anterioara.

13. Ocluzia adâncă, forma acoperită. Factori etiologici. Manifestările clinice exobucale. Caracteris-
tica rapoartelor ocluzale.
Ocluzia adâncă acoperită se caracterizează prin supraocluzie accentuată şi retrodonţie incisivă.Se asociază
de obicei cu clasa a ll-a Angle diviziunea 2.
Etiopatogenia ocluziei adânci acoperite se datorează factorilor primary ereditari (transmitere familială şi în
toate dentiţiile) şi secundari disfuncţionali: obiceiul vicios de muşcare a buzei superioare, hipertonia buzei
superioare (determină palatinizarea incisivă) şi de hipertonia muşchilor maseteri (determină infraocluzie mo-
lară).
Formele clinice ale ocluziei adânci acoperite sunt următoarele:
- deep bite cu overjet până la 2 mm - ocluzie adâncă acoperită;
- deep bite cu overjet 0 mm şi palatinizarea incisivă superioară - ocluzie adâncă "în capac de cutie"
(genetică sau primară);
- deep bite şi ocluzie inversă frontal cu/fără overjet negativ - ocluzie adâncă (dobândită, falsă).
Diagnosticul pozitiv.
· facial:
etajul inferior al feţei normal sau micşorat, şanţul labio-mentoniernnaccentuat, tonusul buzei supe-
rioare normal, buza inferioară îngroşată profilul convex, când este asociată cu ocluzia distalizată
(clasa 11/2).
oral - supraocluzie incisivă superioară, poziţie normală a incisivilor inferiori, boltă
palatinălargă,ocluzie distalizată (clasa 11/2), curba Spee accentuată, curba de ocluzie denivelată în
zona frontală, în relaţie de postură se păstrează supraocluzia incisive superioară, iar spaţiul lateral
deinocluzie fiziologică este normal ( 2 – 4 mm).
· funcţional - tulburări fizionomice, de dinamică mandibulară, deglutiţie, fonaţie (sigmatism, dis-
lalie), masticaţie, spasme musculare.
· modele de studiu - arcade dentare îngustate şi scurtate, când este asociată cu clasa 11/2.
· teleradiografia de profil - unghiul FMA micşorat, unghiurile alveolare, dentare, scheletale modifi-
cate când este asociată cu clasa 11/2

14. Tratamentul ocluziei adânci, forma acoperită. Obiectivele tratamentului ortodontic în perioada
dentiţei mixte și permanente. Prognosticul. Perioada de contenţie.
Tratamentul instituit poate fi:
profilactic:
în dentiţia temporară; depistare precoce; înlăturarea cauzelor - obiceiuri vicioasedisfuncţii, introducerea ali-
mentelor de consistenţă dură.
interceptiv: în dentiţia temporară; depistarea cauzei; dirijarea erupţiei dentare şi ocluziei incisive;
normal:
- în dentiţia mixtă, până la 12 ani;
- depistarea şi îndepărtarea cauzei;
- dirijarea erupţiei dentare şi ocluziei incisive - terapie ortodontică;
- schimbarea tiparul scheletal – terapie ortopedică;
- corectarea supraocluziei frontale şi a axelor dentare incisive;
- corectarea infraocluziei molare;
Mijloacele de tratament sunt:
- aparate biomecanice mobilizabile -placă palatină cu platou retroincizal;
- aparate biomecanice fixe;
- activatoare;
- aparate intra-extraorale.

15. Ocluzia adâncă, forma prăbuşită. Etiologie. Manifestările clinice exo- și endobucale.
Ocluzia adâncă prăbuşită se caracterizează prin supraocluzie accentuată consecutiv distrucţiei coronare
(prin carie sau abrazie) sau edentaţiei din zona de sprijin dentar lateral.
Etiopatogenia ocluziei adânci prăbuşite se datorează factorilor secundari locali: pierderea precoce a
dinţilor temporari din zona de sprijin lateral, distrucţia coronară prin carie sau distrofie dentară a dinţilor lat-
erali sau extracţia dinţilor laterali
Diagnosticul pozitiv:
· facial
- etajul inferior al feţei micşorat.
· oral:
- distrucţia sau lipsa zonei laterale dentare;
- incisivii au axele normale.
Diagnosticul diferenţial se face între formele clinice ale ocluziei adânci.

16. Tratamentul şi profilaxia ocluziei adânci, forma prăbuşită. Descrieți perioadele de înălțare fizio-
logică a ocluziei dentare.
Tratamentele profilactice şi cele precoce au drept scop înlăturarea cauzelor care determină apariţia anomaliei
şi a primelor simptome specifice ale bolii. Se vor institui măsuri de profilaxie alimentară (care să asigure
atriţia dentară), măsuri de profilaxie funcţională (combaterea deprinderilor vicioase şi a disfuncţiilor).
Decalajele de baze osoase se vor echilibra de timpuriu prin mijloace de terapie funcţională (miogimnastică,
dispozitive ortodontice simple de decondiţionarc şi stimulare).
Se vor institui profilaxia şi tratamentul precoce al cariei dentare în dentiţiile temporară, mixtă şi permanentă.
Se vor aplica menţinătoare de spaţiu, care să refacă integritatea tridimensională a arcadei dentare, redându-se
astfel funcţionalitate a ocluziei dentare . In perioada dentiţiei mixte, se va urmări dirijarea proceselor de
creştere şi dezvoltare ce favorizează egresiunea molară., controlând, în acelaşi timp, rata de creştere în
regiunea incisivilor, ceea ce va conduce la o relaţie ocluzală morfofuncţională corectă, marcată prin muchia
incizală a incisivului inferior cu centroidul rădăcinii incisivului superior
Se recomandă de a se utiliza în tratament a gutierei pentru înălţarea ocluzală, în scopul ameliorării spontane a
retrognaţiei mandibulare, prodenţiei şi endognaţiei, în acelaşi scop, autorul indică monoblocul cu gutieră uni-
laterală. Scopul tratamentului în dentiţia mixtă şi în cea permanentă este de a realiza o curbă sagitală şi
transversală a arcadei dentare, care să asigure o ocluzie morfofuncţională echilibrata. Tratamentul ocluziei
adânci se face în contextul dismorfiei.
Prima etapă a înălțări fiziologice a ocluziei apare la un an după naștere, odată cu realizarea contactului din-
tre incisivii inferiori ș cei superiori. Ocluzia se stabilizează la 1,6 ani, cînd apar primii molari temporari și se
produce prima înălțare a ocluziei.
Etapa a-II-a începe cu erupția şi angrenarea molarilor 1 permanenți, între 5-7ani erup molarii 1 per-
manenți inferiori, apoi la un interval de 6-12 luni urmează erupția celor superiori şi stabilirea rapoartelor de
ocluzie normală (cheia de ocluzie Angle). Cuspidul meziovestibular al molarului 1 permanent superior se an-
grenează în foseta mediovestibulară a molarului 1 permanent inferior. Molarii 1 permanenți inferiori mi-
grează corporal în direcție meziaiă, verticală şi vestibulară până la realizarea contactului cu dinții antagonişti.
Erupția molarilor 1 permanenți şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală în asociere cu erupția incisivilor
inferiori şi superiori determină cea de-a două înălțare fiziologică a o cluziei;

Etapa a III-a cuprinde erupția incisivilor între 5-8 ani, care împreună cu molarii 1 permanenți stabilesc lim-
itele meziale şi distale ale spațiului disponibil pentru erupția caninului şi a premolarilor.
Incisivii centrali inferiori erup după molarii 1 permanenți într-o poziție linguală față de predecesorii lor tem-
porari, iar dacă există spatial necesar, presiunile exercitate de musculatura limbii împing înainte coroanele
dentare pe o arcadă alveolară corespunzătoare. În sens vertical vor veni în contact cap la cap cu marginile in-
cizale ale incisivilor centrali temporari superiori.

Etapă a IV-a caracterizează erupția grupului canini-premolari şi se desfăşoară între 9—11 ani. Caracteristic
pentru această:etapă este prezența unui surplus de spațiu, premolarii şi caninul având o sumă mezio-distală
mai mică decât a dinților temporari al căror loc îl ocupă pe arcadă.
Etapa a V-a corespunde erupției molarilor 2 permanenți între 10-12 ani la fete şi 12-16 ani la băieți, în mod
normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi prin realizarea contactului ocluzal cu dinții
antagonişti, determină cea de-a 3-a înălțare de ocluzie, condiții mandibulari adaptându-se complet celor
două versante, în erupția lor verticală, molarii 2 permanenți efectuează o migrare mezială asociată cu una
transversală şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeței lor ocluzale în migrarea lor mezială, axul acestor
dinți se redresează şi suprafața ior ocluzală devine orizontală, paralelă cu planul convențional de ocluzie .
Etapa a VI-a este finalizată odată cu erupția celor 4 molari 3 permanenți între 16-25 ani. Erupția; molarului
3 inferior stimulează alungirea şi lărgirea arcadei inferioare, prin resorbția marginii anterioare a ramurii as-
cendente a mandibulei şi apoziția pe marginea posterioară şi pe fața externă a regiunii angulare, în acest fel,
mandibula se deplasează înainte şi în jos, alungind şi coborând ramura ei orizontală împreună cu arcada
alveolară suprajacentă, favorizând cea de 4 a etapă de înălțare a ocluziei.

16. Inocluzia verticală, forma anatomică. Etiologie. Patogenie. Semnele clinice exo- și endobucale
specifice.
Inocluzia verticala este un sindrom caracterizat de existenta unor tulburari in plan vertical, reprezentate de
lipsa contactelor dintre cele doua arcade dentare antagoniste, conturate si extinse localizata in sectorul alve-
olo-dentar anterior sau lateral in care arcadele dentare nu sunt in contact si nu exista supraacoperire verti-
cala.
Etiopatogenie
1.Factorii genetici
· In cazuri de rotatie posterioara a mandibulei, ca rezultat a dezvoltarii limitate in inaltime a ramu-
lui ascendent mandibular,pot fi accentuate de pozitia posterioara si inferioara a molarului de 6ani
superor, si in rezultat se instaleaza o ocluzie deschisa
 · Relatiile ocluzale normale sun tulburate in momentul in care se produce o inversare a tiparului
rotatiei mandibulare in directie posterioara fata de cresterea in acelasi sens a condilului , conditie
pentru care eruptia dintilor frontali nu mai poate compensa spatiul format intre cele 2 maxilare,
iar actiunea limbii agraveaza si mai mult decalajul.
· Actiunea factorului genetic apare evidenta in unele boli genetice cum sunt Sindromul Down.In
S.Down se determina un deficit de dezvoltare a maxilarului superior interesind in mod special
sectorul anterior,care e scurtat si care atrage dupa sine aparitia ocluziei deschise. De asemenea
anomalia mai este agravata de tulburari asociate reprezentate de microdontie, macroglosie, in-
sotite de disfunctii respiratorii, deglutitie infantila, disfunctii fonetice.

2.Factorii dismetabolici
• Dintre factorii dismetabolici implicati in geneza ocluziei deschise, cel mai important este rahitismul.
• Efectele rahitismului
La nivelul maxilarului
• afectează creşterea in plan vertical
• are loc rotaţia antero-superioară
• boltă palatină adincă a maxilarului
• se constată scurtarea ramului ascendent, cu rotaţie posterioară.
La nivelul mandibulei
• Se produce o deschidere a unghiului goniac şi o deformare a corpului mandibulei. Apare o infra-
alveolodenţie frontală, agravată de reducerea dimensiunilor dinţilor prin prezenţa hipocalcificărilor şi
a hipoplaziilor.
Schimbari osoase
• În rahitism, oasele rămin plastice şi sunt uşor deformate sub acţiunea muşchilor antagonişti
ridicătorii şi coborîtorii ai mandibulei.

Examenul exo-oral
• fantă labială larg deschisă;
• buză superioară scurtată şi hipotonă, cu posibilitatea vizualizării incisivilor superiori ce pot prezenta
malpoziţii dentare, modificări de structură.
• Etajul inferior al feţei este mărit, şanţul labio-mentonier şters, iar mentonul proeminent.
• Profilul facial este drept sau convex datorită procheiliei superioare şi retrognaţiei mandibulare
funcţionale.
• Se produce creşterea oblicităţii ramurii orizontale a mandibulei în jos şi înainte, cu deformarea ei sub
acţiunea musculaturii antagoniste, deschiderea unghiului goniac şi reducerea dimensiunii ramurii
verticale.

Examenul endo-oral
• Se constată absenţa contactelor ocluzale ale dinţilor în plan vertical în formele uşoare, inocluzia este
localizată la nivelul zonei anterioare şi nu depăşeşte 6 mm.
 • În formele grave, contactele ocluzale se realizează numai la nivelul molarilor. Modificările dentare
sunt de structură (displaziile de smalţ), de volum (volum redus al coroanelor dentare) şi de formă.
• La nivelul arcadelor alveolare laterale se constată o dezvoltare exagerată a rebordului alveolar, în
înălţime şi grosime, cu bureleuri osoase puternice, netede sau boselate.
• Bolta palatină este adîncă. Dinţii hipoplaziaţi par înfundaţi într-o mucoasă hipertrofică şi sîngerîndă
(Firu). Acestea sunt semnele supraalveoliei laterale.Există denivelări ale planului de ocluzie.
• La arcada superioară se evidenţiază infrapoziţia dinţilor şi înclinarea anterioară a osului alveolar.
Rebordul alveolar descrie o curbă cu concavitatea către planul de ocluzie.
• La nivelul arcadei inferioare incisivii sunt aşezaţi in linie dreaptă (semnul lui Gusselbauer) şi
descriu o curbă cu concavitatea orientată spre planul de ocluzie.Pot fi şi inocluzii sagitale datorate
proalveolodenţiilor superioare, retrodenţiilor inferioare sau retrognaţiilor mandibulare.
• Ocluzia deschisă şi ocluzia inversă totală sunt semne caracteristice pentru prognaţia mandibulara
anatomică.Forma de ocluzie deschisă cu faţă medie se caracterizează prin infraalveolie frontală,
arcadă alveolară scurtată şi rotată în sus, dinţi hipoplazici, mucoasă gingivală hipertrofică şi
sîngerîndă.

17. Inocluzia verticală. Definiție, frecvență, varietăţi clinice.

Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor tulburări în plan vertical, reprezentate de
lipsa contactelor dintre cele două arcade dentare antagoniste, conturate și extinse în mod variat.

Frecventă ocluziei deschise este între 1,6 - 3,2% din totalul anomaliilor dento-maxilare, cu o incidenеă de
9,2% la copiii cu disabilităеi psihice.
· În dentiția temporară de la 2.3%-5,6%
· În dentiția mixtă(copii de 6-12 ani1,6%
· În dentiția permanentă 1,3%
Formele clinice ale ocluziei deschise sunt următoarele:
După etiologie:
- ocluzie deschisă dismetabolică –scheletală;
- ocluzie deschisă prin interpozitie –functională.
După mărimea inocluziei verticale:
· I gr.-pîna la 5 mm,
· II gr.-de la 5 la 9 mm,
· III gr.-mai mult de 9mm
După topografiere:
- ocluzie deschisă frontală – zona incisivă;
- ocluzie deschisă fronto-intermediară –zona incisivo-canină;
- ocluzie deschisă fronto-laterală – din zona incisivă până în zona molară;
- ocluzie deschisă laterală – zona premolar-molară sau molară.

17. Diagnosticul inocluziei verticale anatomice. Examenul clinic și paraclinic.

Exooral– etajul inferior al feței mărit, fantă labială deschisă, vizibilă marginea incizală a incisivilor superi-
ori, santul labio-mentonier sters, profilul convex, pozitie posterioară a mandibulei.
Intraoral – inocluzie verticală fronto-laterală, anomalii de structură a incisivilor superiori, arcade dentare
nedezvoltate transversal si vertical, concavitate superioară a planului de ocluzie frontală, bolta palatină în-
gustă si adâncă, cu versantii abrupŃi, periodontiul marginal hipertrofic.
Functional – tulburări fizionomice, de deglutitie, fonatie (sigmatism, dislalie),masticatie, respiratie, spasme
musculare.
Ca examene paraclinice se folosesc : studiul mdelelor , ortopantomografiei si examentul teleradiografiei de
profil
Teleradiografia de profil – unghiuri mărite SNA, FMA, Go, Kdl, distante mărite ale
planului maxilar si mandibular, rotatie posterioară a mandibulei.
18. Tratamentul inocluziei verticale, forma anatomică. Aparatele ortodontice utilizate.
Obiective in ocluzia deschisa anatomica:
1) inhibarea cresterii pe verticala a fetei;
2) stimularea eruptiei dentare in zona frontala cu obtinerea unei supraacoperiri de minim 1/3 prin inlaturarea
obstacolului;
3) obtinerea unor rapoarte de ocluzie stabile si functionale in zona laterala;
Mijloace terapeutice:
1) in dentatia temporara si mixta - tratamentul afectiunii generale prin tractiune vertex-menton utilizand
barbita si capelina pt inhibarea cresterii pe verticala a etajului inferior;
2) in dentatia mixta faza I: – activatoare (monobloc, Frankle tip II, Balters tip II) cu extinderea masei acril-
ice interocluzal lateral (impiedica dezvoltarea verticala la acest nivel si elibereaza zonele orale ale incisivilor
pt a permite in continuare eruptia, impiedicand totodata interpunerea limbii); - placute cu scut lingual;
3) in dentatia mixta faza a II-a si permanenta - aparate ortodontice fixe cu tractiune intermaxilara;
- tratament chirurgical (osteotomii ale ramurii ascendente sau orizontale) se face numai dupa incheierea pro-
ceselor de crestere, fiind precedat sau continuat de tratamentul ortodontic;
4) in dentatia permanenta cu inocluzie verticala minima (1-2mm), daca contactul ocluzal are loc numai
pe ultimiii molari (2 si 3) se poate face slefuirea ocluzala a molarilor 2 si 3 sau chiar extractia unor molari 3
daca ocluzia se face doar la nivelul lor;

19. Inocluzia verticală, forma funcțională. Etiologie. Semne clinice exo- și endobucale. Prog-
nosticul.
Forma functionala este o forma inocluzie verticala ce se caracterizeaza prin absenta schimbarilor etajelor
fetei.
Etilogia:
· Deglutitia infantilă (sindrom protruziv anterior) - Poziţia limbii intre arcadele dentare, in stare de
repaus sau in timpul funcției, poate contribui, ca element primar sau secundar, la aparitia ocluziei de-
schise anterioare
· Un factor functional deosebit îl constitute activitatea buzelor atât în repaus cât şi în activitate.
· Respiratia orala
· obiceiul vicios de sugere (deget, buză inferioare, obraji, suzetă) – inhibă dezvoltarea verticală a ar-
cadei si împiedică eruptia incisivilor;
· - interpozitia limbii în zona frontală sau laterală a arcadelor dentare, în postură sau în deglutitie;

Ocluzia deschisă frontal functională:

- facial – etajul inferior al fetei normal, fanta labială deschisă, santul labiomentonier normal, profilul convex
prin procheilie superioară, pozitie normală a mandibulei.
- oral – inocluzie verticală frontală, endoalveolie, infraalveolo-dontie superioară sau/si inferioară.
- functional – tulburări fizionomice, de deglutitie, fonatie, masticatie.

ocluzia deschisă lateral functională:

- oral – inocluzie verticală lateral (unilaterală sau bilaterală), premolari în infraalveolo-dontie.
- functional – tulburări de deglutitie si masticatie.
Prognosticul inocluziei vertical poate fi favorabil si nefavorabil totul depinde de situatia clinica, necesita o
contentie mai indelungata.

20. Tratamentul inocluziei verticale, forma funcțională, în funcție de vârstă. Perioada de contenție.
Obiective in ocluzia deschisa functionala:
· Eliminarea factorilor disfunctionali (deglutitie atipica, sugerea degetului cu efect secundar de interpunere a
limbii) – daca se face in faza incipienta (dentatie temporara sau mixta) corectie spontana;
· Asigurarea unei armonii a grupelor musculare intra si extraorale
· Stimularea eruptiei dintilor in zona frontala cu obtinerea unei supraacoperiri incisive de minim 1/3 si a
unor rapoarte stabile si functionale de ocluzie in zona laterala;
Mijloace terapeutice:
1) pt combaterea obiceiurilor vicioase  mijloace de convinge si constrangere cu maneci oarbe, cotiere,
gutiere cu tepi;
2) miogimnastica orbicularilor buzelor si limbii
3) reeducarea respiratiei nazale si exercitii logopedice
4) in dentatia mixta faza I: - activatoare (monobloc, Frankle tip II, Balters tip II); - placa vestibulara totala
– combate respiratia orala, obiceiurile de supt, stimuleaza activitatea orbicularilor; - placa palatina prevazuta
cu scut lingual care sa impiedice interpozitia limbii, suficient de lung dar care sa nu lezeze mucoasa planseu-
lui;
5) aparate ortodontice fixe in faza a II-a a dentatiei mixte si permanente;
Contentia reprezintă faza de tratament urmată perioadei active, în care sunt luate o serie de măsuri, pentru a
stabiliza rezultatele terapeutice si a preveni recidiva.
Perioada de contentie urmează imediat perioadei active a tratamentului ortodontic si durata depinde de mai
multi factori:
- tipul constitutional al pacientului;
- tipul de crestere facială;
- vârsta la care s-a tratat malocluzia;
- tipul de tratament utilizat;
- morfologia structurilor dure si moi ale pacientului;
- calitatea rezultatelor terapeutice;
- durata tratamentului activ ortodontic.

In perioada de dentitie mixta se folosesc aparate functionale activatoarele, aparate mobilizabile cu platou
retroincizal, reteiner fix.Pentru cei cu perioda de crestere finisata se foloseste aparat fix
21. Malocluziile transversale. Definitie, factori etiologici. Varietati clinice.
Din categoria malocluziilor transversale fac parte :
· Sindromul compresiei de maxilar (al şcolii germane) desemnează existenţa unui maxilar îngust,
Prezintă doua mari forme clinice:
• Sindromul compresiei de maxilar cu protruzie (proalveolodenţie) care, la rândul său, poate fi cu spaţieri sau
cu înghesuiri dentare.
• Sindromul compresiei de maxilar fără protruzie care asociază întotdeauna înghesuirea

· Sindromul ocluziei încrucişate - inverse laterale apare în:

• Ocluzia încrucişată cu maxilarul îngust (constituie o urgenţă ortodontică) - poate să apară, deci, si în sin-
dromul de compresie
• Laterognaţia mandibulară care poate fi funcţională sau anatomică (diagnostic diferenţiat se face cu testul de
lateralitate: se centrează mandibula şi se observă poziţia gnaţiei faţă de planul sagital şi simetria facială)
· Asimetriile faciale din cadrul sindroamelor genetice
 · Ocluzia linzualizată prezintă o entitate clinică de etiologie genetică: Sindromul BRODIE (ocluzie
lingualizată bilateral, foarte dificil de tratat)
Etiologia ocluziei încrucişate frontale este de origine locală, cauzată de prezenţa dinţilor supranumerari
erupţi sau a înghesuirii dentare primare prin macrodonţie
Ocluzia încrucişată bilaterală prezintă următoarea etiologie:
• cauze scheletale:
- compresiune bilaterală maxilară;
- dezvoltare în exces a mandibulei.
• cauze funcţionale:obiceiuri vicioase de sugere sau interpoziţie laterală.
În etiopatogenia sindromului Brodie sunt implicaţi factorii primari (ereditari şi genetici):
- exognaţie maxilară - populaţie negroidă;
- hemihipertrofie maxilară – sindromul Paget;
- endognaţie mandibulară – sindromul Franheschetti;
- micrognaţie mandibulară – aglosii parţiale sau totale.

22. Ocluzia incrucisata. Manifestari faciale si endobucale.

Exobucal- fara modificari.
Endobucal-compresiune unilaterala sau bilaterala.
Arcada inferioara fara modificari.
Examenul ocluziei se observa raport invers sau incrucisat (uni- sau bilateral), cu pastrarea liniei interincisi-
vale.
Este afecatata functia de masticatie prin blocaj ocluzo-articulare, dintii care au rapoarte inverse pot fi afectati
de abraziune.
Diagnosticul diferential se face cu laterognatia mandibulara.
SURSA 1:
Definitie: Sindromul ocluziei incrucisate se caracterizeaza prin dicrepanta transversal, frontala sau laterala
(unilaterala sau bilaterala), cu component scheletale sau dentare.
Manifestari faciale: asimetrie faciala, devierea mentonului.

Sindromul ocluziei incrucisate prezinta 2 forme clinice:

A) ocluzia incrucisata frontala (lateropozitia)
B) ocluzie incrucisata laterala (ocluzia inversa)
- ocluzie incrucisata unilaterala
- ocluzie incrucisata bilaterala
A) Ocluzia incrucisata frontal se caracterizeaza prin rapoarte ocluzale anormale frontale (incisivi si canini)
cu devierea liniei mediene interincisive (lateropozitia incisivilor anteriori).
Etiologia: prezenta dintilor supranumerari erupti sau a inghesuirii dentare primare prin macrodontie.

B)Ocluzia incrucisata laterala se caracterizează prin rapoarte anormale transversale laterale (premolare şi
molare), arcada inferioară circumscrie arcada superioară în zonele laterale (ocluzie inversă posterioară), iar
relaŃia centrică nu coincide cu ocluzia centrică.
Etiologia ocluziei încrucişate laterale este de origine anatomică sau functională, maxilară sau mandibulară.

Ocluzia încrucişată laterală poate fi

1) unilaterală (ocluzie inversă unilaterală)
2) bilaterală (ocluzie inversă bilaterală).

SURSA 2:
Clasificarea

După Л. С. Персин (1990) deosebim 3 forme:

I. Ocluzie încrucișată palatinală (палатиноокклюзия);
II. Ocluzie încrucișată linguală (лингвоокклюзия);
III. Ocluzie încrucișată vestibulară
(вестибулоокклюзия).
Ocluzia încrucișată poate fi:
● Unimaxilară sau bimaxilară;
● Unilateral sau bilateral;

După Ужумецкене И. И. (1967) deosebim 3 forme:

I) Prima formă - ocluzie încrucișată orală: 1. Fără laterodeviația mandibulei:
a) Unilaterală;
b) Bilaterală.
2. Cu laterodeviația mandibulei (77%):
a) Paralel planului mediosagital;
b) Pe diagonală.
3. Ocluzie încrucișată orală combinată (prima și a doua formă).
II. A doua formă – ocluzie încrucișată linguală:
1. Unilaterală;
2. Bilaterală.
III. A treia formă – ocluzie încrucișată combinată (oral- lingulă):
1. Dento-alveolară;
2. Gnatică;
3. Articulară.

Tablou clinic:

În caz de ocluzie încrucișată orală fară laterodevierea mandibulei cuspizii vestibulari ai dinților laterali
maxilari se proiectează oral față de cuspizii vestibulari ai dinților laterali mandibulari. De obicei liniile inter-
incisivale precum și frenurile labiale superiore și inferioare coincid.

În caz de ocluzie încrucișată orală cu laterodeviația mandibulei liniile interincisivale de obicei nu coin-
cid.
În partea deviației apare un raport distalizat al arcadelor dentare, iar în parte opusă – raport neutru sau
mezializat.
La palparea ATM pe partea deviației se va determina micșorarea amplitudinii deplasării condilului articular,
iar pe partea opusă – deplasarea excesivă a condilului articular.
În timpul deschiderii gurii, mandibula se poate deplasa din poziția laterală în poziția centrală, iar la închidere
să revină în poziția inițială. Palparea mușchilor va determina mărirea tonusului muscular pe partea deviației

În caz de ocluzie încrucișată linguală cuspizii palatinali ai dinților laterali maxilari se proiectează vestibu-
lar față de fisurile medio-sagitale ale dinților laterali mandibulari.
Uneori se determină hipotonia mușchilor masticatori, dereglarea funcției masticatorii, blocarea mișcărilor de
lateralitate a mandibulei.

În caz de ocluzie încrucișată combinată bucal-linguală simptomele faciale, articulare, musculare, dentare
etc. corespund atît pentru prima, cît și pentru a doua formă.

23. Metodele paraclinice utilizate in diagnosticul ocluzie incrucisate. Importanta clinica.

Diagnosticul se bazează pe controlul poziției de repaus a mandibulei, în care laterodeviația se corectează, în
timp ce în laterognație relația maxilo- mandibulară nu se modifică; în poziția cavitate orală larg deschisă,
asimetria se accentuează. Controlul drumului de închidere mandibulară în laterognatie rămâne nemodificat.

Controlul corespondenței frenurilor şi a liniei interincisive arată că în laterognație avansează atât condilul
mai scurt, cât şi incisivii inferiori, în raport cu cei superiori.

Examene complementare:
1. Studiul pe model pentru gradul de ingustare
 2. Ex. Radiologic:
Rx. Panoramic- prezenta mugurilor dd. de inlocuire in zona laterala
- ordinea de eruptive
- varsta dentara
- dezv asimetrica a oaselor faciale
3. Teleradiografia de profil: decalaje osoase, deficitul sau excesul de crestere
4. E.M.G.-diferentieri in activitatea muschilor propulsori
5. Examenul fotostatic
24. Tratamentul profilactic si interceptiv al ocluziei incrucisate.
Tratament ortodontic al ocluzie încrucișate frontale constă în îndepărtarea cauzei locale şi migrarea mezio-
distală a dintilor pentru stabilirea coincidentei liniei interincisive cu linia frenului buzei (superioare sau infe-
rioare).

Tratament ortodontic al ocluzie încrucișate laterale unilaterale constă în îndepărtarea cauzei functionale şi se
face în functie de dentitie:
-în dentiția temporară – expansiune asimetrică maxilară;
-în dentiia mixtă: expansiune asimetrică maxilară – cauză maxilară;
:repozitionare unilaterală a dintilor în eruptie – cauză dentară;
: expansiune asimetrică maxilară compensatorie – cauză mand.
-în dentitia permanent: – corectie chirurgicală

Tratament ortodontic al ocl. incrucisate bilaterale constă în îndepărtarea cauzei functionale şi se face în
functie de dentitie:
· în dentitia temporară – expansiune simetrica maxilara
· in dentitia mixta: expansiune simetrică maxilară – cauză maxilară;
repozitionare laterală a dintilor în eruptie – cauză dentară;
expansiune simetrică maxilară compensatorie – cauză mandibulară.
· în dentitia permanentă – corectie chirurgicală.
-disjunctie intermaxilară – cauză maxilară;
· tratament chirurgical-ortodontic – cauză mandibulară.

Mijloace terapeutice: - placi palatinale ancorate cu gutiere cu microplanuri inclinate si surub trans-
versal care stimuleaza vestibularizarea dintilor superiori si oralizarea dintilor inferiori; daca se ur-
mareste largirea unei hemiarcade, gutierea pe hemiarcada neinteresata va avea relief ocluzal; daca
este nevoie de expansiune bilaterala gutiera va prezenta fete netede a.i. surubul sa actioneze bilateral
si fara sa antreneze arcada inferioara;
-aparate ortodontice fixe, arcul palatin quad-helix (confectionat din sarma rotunda elastic cu diametrul 0,9
mm si este sudat pe inelele molare superioare, activarea direct in cavitatea bucala cu un cleste cu 3 falci),
aparate ortodontice fixe

25. Aparatele ortodontice utilizate pentru expansiunea unilaterală şi bilaterală a maxilei

în perioada dentiţiei mixte.
Aparatele ortodontice sunt acele dispozitive care se aplică pe dinti si pe suportul lor structural si sunt
utilizate pentru efectuarea miscărilor dentare si pentru schimbarea cresterii si dezvoltării complexului dento-
maxilo-facial.
Aparatele biomecanice mobilizabile sunt aparate ortodontice intraorale monomaxilare care dezvoltă
forte ortodontice capabile să producă miscarea dentară si expansiunea maxilarelor si
prezintă elemente de agregare.
Caracteristicile comune ale aparatelor biomecanice mobilizabile sunt următoarele:
- prezintă elemente de ancoraj – crosete sau gutiere;
- prezintă elemente generatoare de forte ortodontice – arcuri, surub ortodontic;
- prezintă o suprafată mare de sprijin dento-periodontală si mucozală – reduce pericolul de suprasolicitare a
dintilor;
- sunt purtate intermitent (18 ore pe zi) –dă posibilitatea de repaus a tesuturilor cu care vine în contact;
- sunt îndepărtate de către pacient – dă posibilitatea igienizării cavitătii orale.
Indicatiile clinice ale aparatelor biomecanice mobilizabile sunt următoarele:
- în tratamentul interceptiv al anomaliilor dento-maxilare;
- în tratamentul activ al anomaliilor dentomaxilare;
- sunt eficiente până la vârsta de 12 – 14 ani, când se închide sutura mediopalatină;
- la pacientii cu igienă dentară corespunzătoare.

Plăcuțe palatinale sau linguale (pentru maxilar sau mandibulă) prevăzute cu unul sau mai multe șu-
ruburi, care prin activare ajută la dezvoltarea maxilarelor.
Activator – aparat dentar bimaxilar (monobloc) care redirecționează presiunea exercitată de mușchii
feței si de cei masticatori asupra maxilarelor si dinților, îmbunătățind ocluzia (contactele între dinții superiori
și inferiori), funcționalitatea limbii și a musculaturii orale.
Twin Block - aparat dentar alcătuit dintr-o plăcuță superioară și una inferioară, care conlucrează pentru
dezvoltarea maxilarului superior printr-un mecanism cu şurub și așezarea corectă a mandibulei, “împingând-
o" ușor înainte.
Trainer - aparat funcțional sub forma unei gutiere ce înglobează atât arcada superioară, cât și cea infe-
rioară, având scopul de a influența dezvoltarea corectă a maxilarelor și a musculaturii orale și de a elimina
obiceiurile vicioase.
Disjunctorul sau dilatatorul palatinal este un dispozitiv conceput pentru a folosi tratamentelor ortodon-
tice, care au scopul de a alinia dinții pe arcadă într-o poziție fiziologică şi de a stabili o relație de ocluzie
corectă între cele două arcade maxilare. Acesta este un aparat metalic sau acrilic care se fixează de premo-
larii și molarii superiori cu ajutorul unor inele metalice cimentate pe dinți. Rolul disjunctorului este acela de
a dilata maxilarul. Partea sa activă este șurubul central (poziționat în centrul gurii) care va fi activat de către
medic şi apoi de către pacient sau părinți o dată sau de două ori pe zi timp de câteva săptămâni, în funcție de
planul de tratament conceput de către medicul ortodont.

26. Tratamentul ocluziei încrucişate în perioada dentiţiei permanente. Perioada de contenție.

SINDROMUL OCLUZIEI ÎNCRUCISATE

Sindromul ocluziei încrucisate se caracterizează prin discrepantă transversală, frontală sau laterală (unilater-
ală sau bilaterală), cu componente scheletale sau dentare.
Sindromul ocluziei încrucisate prezintă două forme clinice: ocluzia încrucisată frontală (lateropozitie) si
ocluzie încrucisată laterală (ocluzia inversă).
1 Ocluzia încrucisată frontală se caracterizează prin rapoarte ocluzale anormale frontale (incisivi si
canini), cu devierea liniei mediene interincisive (lateropozitia incisivilor inferiori).
Etiologia ocluziei încrucisate frontale este de origine locală, cauzată de prezenta dintilor supranumerari
erupti sau a înghesuirii dentare primare prin macrodontie.
Diagnosticul pozitiv se pune după modificările dentare si ocluzale clinice si ale modelelor de studiu.
Diagnosticul diferential se face cu ocluzia inversă frontală si laterodeviatia mandibulară.
Tratament ortodontic constă în îndepărtarea cauzei locale si migrarea mezio-distală a dintilor pentru sta-
bilirea coincidentei liniei interincisive cu linia frenului buzei (superioare sau inferioare).
2 Ocluzia încrucisată laterală se caracterizează prin rapoarte anormale transversale laterale (premolare si
molare), arcada inferioară circumscrie arcada superioară în zonele laterale
(ocluzie inversă posterioară), iar relatia centrică nu coincide cu ocluzia centrică.
Etiologia ocluziei încrucisate laterale este de origine anatomică sau
functională, maxilară sau mandibulară.
Ocluzia încrucisată laterală poate fi unilaterală (ocluzie inversă unilaterală) sau bilaterală (ocluzie inversă bi-
laterală).
Ocluzia încrucisată unilaterală sau bilaterala
Tratament ortodontic constă în îndepărtarea cauzei functionale si se face în functie de dentitie:
în dentitia temporară
– expansiune asimetrică maxilară;
în dentiia mixtă:
- expansiune asimetrică maxilară – cauză maxilară;
- repozitionare unilaterală a dintilor în eruptie – cauză dentară;
- expansiune asimetrică maxilară compensatorie – cauză mandibulară.
în dentitia permanentă
– corectie chirurgicală. Chirurgical protetica

27. Laterodeviația mandibulară. Definiție. Factori etiologici determinanți. Descrieți interfer-

ențele ocluzale posibile, în funcție de dentiție. Profilaxie.
Definitie:
Laterodeviatia mandibulara este o tulburare functionala (diskinezie) manifestata prin schimbare drumului de
inchidere a mandibulei la contactul ocluzal.
Etiologie:
Laterodeviatia mandibulara este provocata de:
-dezvoltarea neconcordanta a celor doua maxilare (compresiune de maxilar)
-meziopozitii ale arcadelor in zonele laterale asimetrice
-malpozitii dentare izolate
-miscari de lateropozitie pentru evitarea zonelor algice
-pante de conductie
-ticuri
-obturatii in exces
-abraziune neuniforma a dintilor de lapte
-proteze confectionate incorrect
Interferente ocluzale posibile:
1.nu exista interferente .Se deplaseaza anterior cel mult 2mm,
Stabilind contacte ocluzale bilaterale;
2 – interferente moderate (contact unilateral in cu alunecare anterioara ,mai mica de 2mm, a mandibulei sau
laterodeviatie mandibulara mai mica de 0,5 mm )
3 – interferente severe (laterodeviatie mandibulara mai mare de 0,5mm sau long
centric mai mare de 2mm)
Tratamentul laterodeviatiei mandibulare este etiologic, interceptiv si tardiv:
Tratament etiologic:
- stimularea cresterii transversale maxilare;
- rezolvarea meziopozitiei laterale;
- corectiile dezechilibrelor musculare.
Tratament interceptiv:
- slefuirea contactelor premature;
- alinierea dentară;
- ameliorarea relatiilor ocluzale.
Tratament tardiv
– chirurgical-ortodontic.

28. Manifestările clinice exo- și endobucale ale laterodeviației mandibulare. Diagnosticul și

tratamentul. Aparatele ortodontice utilizate.
Diagnosticul pozitiv clinic:
Exooral:
- facies moderat asimetric, care se accentuează la închiderea gurii.
- menton deviat de partea afectată.
- spasticitatea si tensiunea unilaterală a muschilor masticatori.
- trasee asimetrice articulare, asinergice si de amplitudine inegală, zgomote articulare.
Endooral:
- devierea liniei interincisive în relatie centrică si ocluzie centrică;
- în interferente ocluzale devierea liniei mediene de partea discrepantei dentare sau în directie opusă;
- devierea liniei frenurilor;
- ocluzie încrucisată unilaterală si/sau frontală;
- angrenaje inverse laterale;
- în relatie de postură, proiectiile relatiilor ocluzale se corectează;
- ocluzie terminală anormală, în doi timpi.
- compresi aarcadei superioare, modificari postextractionale, abraziune neuniforma, raportul molarilor inver-
sat unilateral, linia interincisivala deviata de partea ocluziei incrucisate.
Functional – masticatie unilaterală.
Diagnostic pozitiv paraclinic:
Fotostatic:
– devierea laterală a punctelor Gnathion si Pogonion.
Ortopantomografie:
- subluxatie temporo-mandibulară;
- prezenta hipodontiei sau a dintilor supranumerari.
Eletromiografie:
– activitatea electrică asimetrică a muschilor masticatori.
Diagnosticul diferential se face cu:
- laterognatia mandibulară – proiectiile relatiilor ocluzale din relatie de postură nu se corectează (modificări
calitative);
- lateroalveolia – asimetrie transversală;
- lateropozitia dentară – prin migrări dentare.
Tratamentul laterodeviatiei mandibulare este etiologic, interceptiv si tardiv:
Tratament etiologic:
- stimularea cresterii transversale maxilare;
- rezolvarea meziopozitiei laterale;
- corectiile dezechilibrelor musculare.
Tratament interceptiv:
- slefuirea contactelor premature;
- alinierea dentară;
- ameliorarea relatiilor ocluzale.
Tratament tardiv
– chirurgical-ortodontic.
Mijloacele tratamentului ortodontic sunt următoarele:
- aparate biomecanice mobilizabile cu interceptori ocluzali – plăci de expansiune, gutiere cuspidate.
- aparate functionale – activatoare.

29. Laterognaţia mandibulară anatomică. Definiţie. Cauze. Manifestările clinice în cadrul

acestei patologii.
Definiţie.
Este o tulburare de dezvoltare (in exces sau deficit) a unei jumatati a mandibulei care produce o asimetrie fa-
ciala puternic exprimata in drumul de deschidere a mandibulei.
Cauze
Poate fi produsa de cauze care determina:
1. Supradezvoltarea mandibulei
· Tumori ale ramului ascendent al mandibulei
2. Subdevoltarea mandibulei
· Anchiloze produse prin traumatisme in perioada copilariei
· Iradieri
· Osteomielita
· Plagi vicios cicatrizate
· Rezectii tumorale
· Fracturi mandibulare vicios consolitate
· Maladia Franceschetti
Manifestari clinice
Exooral
1. Asimetrie faciala de partea deficitului de crestere
2. Asimetria se accentueaza in pozitia in care cavitatea orala e larg deschisa
3. Devierea mentonului de partea afectata
4. Retruzie labio-mentoniera
5. Aspectul de cadere unitalerala a buzei sup
6. Absenta paralelismului liniilor orizontale faciale(bipupilare si bicomisurale)
Intraoral
1. Asimetria arcadelor alveolo-dentare
2. Ocluzia inversa laterala asociata cu raport distalizat unilateral
3. Inclinatia si asimetria pozitiei incisivilor centrali superiori si inferiori
 4. Distocluzie laterala fara prezenta unei ocluzii inverse
5. Asimetria arcului maxilar sau mandibular
6. Ocluzie in forma de foarfeca
7. Molarii si premolarii sunt deviati vestibular de partea afectata si lingual de partea fara hipoplazie

30. Diagnosticul diferenţiat în diferite forme ale malocluziilor transversale.

Diagnosticul diferential se face între laterodeviatie şi laterognatia mandibulară, prin examen clinic (evalu-
area liniei interincisive, a posturii capului şi a mandibulei, ocluziei dentare şi ocluziei terminale, a articulatiei
temporomandibulare, a planului ocluzal şi a simetriei faciale bilaterale) şi examen paraclinic (modele de
studiu montate în articulator, utilizând arcul facial de transfer, ortopantomografie, teleradiografie Malocluzii
clasa a II-a Angle 198 de fată şi de profil, tomografia articulatiei temporo-mandibulare conventională sau
computerizată, artroscopia, videofluoroscopia).

- laterognatia mandibulară – proiectiile relatiilor ocluzale din relatie de postură nu se corectează (modificări
calitative);
- laterodeviatia mandibulară – proiectiile relatiilor ocluzale din relatie de postură se corectează (modificări
calitative);
- lateroalveolia – asimetrie transversală;
- lateropozitia dentară – prin migrări dentare.

31. Prognosticul şi tratamentul laterognaţiei mandibulare anatomice.

Tratamentul interceptiv
1. Remodelarea artificala (slefuirea)
2. Interceptori ocluzali(gutiere,placi) au rol de aghida mandibula in relatie corecta cu maxilarul
Tratamentul normal
1. Expansiunea de maxilar
2. Distalizarea zonei laterale
3. Corectia malpozitiilor dentare izolate(tarapia fixa in asociere cu tractiuni elastice intermaxilare sau
terapia cu ap.mobile,forte funcionale sau mecanice)
Tratamentul tardiv
1. Mijloace chirugical -ortodontice

Tratamentul laterognatiei mandibulare este ortopedic şi ortodontic, iar după terminarea creşterii tratamentul
este chirurgical:
• tratament ortopedic:
- stimularea creşterii părtii mandibulare hipoplazice;
- stimularea creşterii transversale;
- corectiile în plan vertical;
- ghidarea posturii mandibulare.
• tratament ortodontic:
- dirijarea eruptiei dentare;
- alinierea dentară;
- ameliorarea relatiilor ocluzale.
• tratament chirurgical:
- remodelări condiliene;
- reconstructia structurilor lipsă (os, muşchi, Tesut moale).
Mijloacele tratamentului ortodontic:
- aparate biomecanice mobilizabile sau fixe
– plăci de expansiune, tehnici fixe poliagregate, tractiuni intermaxilare;
- aparate functionale – activatoare, gutiera cu plan înclinat.

Prognosticul
Mai mult ca orice alta anomalie, in laterognatie terapia maxilo-ortopedica este limitata,iar mijloacele prin
care se intervine ,de regula chirugical-ortodontice , ofera rezultate departe de cele dorite.
Prognosticul laterognatiei mandibulare este rezervat
32. Anomaliile dento-maxilare frecvente la pacienții cu despicături labio-maxilo-palatine.
Frecvența despicăturilor labio-maxilo-palatine în R. Moldova și în alte țări. Clasificare.
Definitie
Despicaturile labio-maxilo-palatine (,,buza de iepure", ,,gura de lup") sunt malformatii congenitale caracteri-
zate prin întreruperea continuității buzei superioare, a procesului alveolar superior, a palatului dur, sau a
vălului palatin.
Frecventa
• Despicăturile labiale ocupă locul doi ca frecvență, reprezentând 13% din totalul malformațiilor con-
genitale.
• Raportat la grupurile rasiale, incidența cazurilor este de:

1/800-1000 nou-născuți la rasa albă,

1/2500 la rasa neagroidă,

rasa orientală cunoaște cele mai numeroase cazuri .

Legat de întindere si localizarea despicaturii, aceasta este:

-unilaterala în 70% din cazuri - partea stanga fiind mai afectata decat cea dreapta

-bilaterala în 20% si asociata cu despicatura pa latin a m 70% din cazuri.

Este mai frecventa la sexul masculin decat la sexul feminin.

Formele bilateral-asimetrice reprezinta 9%.

Anomaliile dento-maxilare frecvente la pacienții cu despicături labio-maxilo-palatine

- Arcada dento-alveolară superioară cu înghesuire dentară;
- arcada superioară scurtată şi aplatizată în partea despicăturii;
- anomalii dentare izolate de partea despicăturii
– de număr (hipodontii, supranumerar),
– de formă (mai mică),
– de pozitie (rotatii dentare),
– de sediu (ectopie palatinală, incluzie)
– structură (hipomineralizarea smaltului);
- cario-receptivitate crescută pe dintii maxilari;
- arcada dento-alveolară inferioară cu înghesuire dentară;
- boltă palatină plată, cu cicatrice cheloidă;
- văl palatin vertical.
• ocluzia dentară:
- rapoarte mezializate sagitale accentuate molare şi canine;
- ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie sagitală negativă;
- ocluzie inversă unilaterală sau bilaterală (despicătură unilaterală sau bilaterală);
- ocluzie inversă totală;
- ocluzie adâncă;
- mişcarea de lateralitatea anormală;

Clasificarea internatională
împarte despicăturile labio-maxilo-palatine în trei grupe şi are la bază criteriul anatomo-topografic, embrio-
logic şi clinic:
Grupa 1 – despicături anterioare (de buză superioară şi/sau palat primar):
• incomplete (labiale sau partiale), Numite cheiloschisis sau ”buză de Iepure” incompletă:
- unilaterale (dreaptă sau stângă);
- bilaterale.
• complete (labiale şi palatine sau Totale), numite cheilognatoschisis sau ”buză de iepure” completă:
- unilaterale (dreaptă sau stângă);
- bilaterale.
Grupa 2 – despicături anterioare şi Posterioare (de buză, palat primar şi Secundar), numite Cheilog-
natopalatoschisis:
- unilaterale (dreaptă sau stângă);
- bilaterale sau ”gură de lup”.
Grupa 3 – despicături posterioare (de palat secundar, dur şi moale):
• incomplete (vălul şi palatul moale):
- despicături ale luetei;
- despicături velo-palatine.
• complete (palatul moale şi dur), numite Palatoschisis:
- despicături palatine;
- despicături velo-palatine

33. Factorii etiologici primari și secundari în apariția despicăturilor labio-maxilo-palatine. Tulburări

generale specifice.
Factorii etiologici care actionează în primele luni de viată intrauterină sunt multipli:
Factori primari: - ereditari – transmitere dominantă sau recesivă;
- anomalii cromozomiale autosomale de număr – trisomia 18 (sindromul Edwards), trisomia 13 (sindromul
Patau);
- anomalii cromozomiale autosomale prin mutații genetice – sindromul PierreRobin.
Factori secundari: • teratogeni externi – actionează în perioada de graviditate:
- infectii virale – rubeola, gripa, rujeola, toxoplasmoza;
- boli cronice ale mamei - lues;
- intoxicatii cronice ale mamei – tabagism, alcoolism;
- hipovitaminoze B1, B2, A, PP ale mamei; - medicamente administrate - neuroleptice (valium), cortizon,
tranchilizante (thalidomida), antibiotice (tetraciclina), sulfamide, anticonvulsivante, citostatice.
-Teratogeni de mediu – radiatii ionizante, poluarea atmosferică şi a apei de băut.
- fizici maternali – strangulări ombilicale, bride amniotice, aderente uterine.
Factori predispozanii: - vârsta mamei peste 40 de ani; - rasa mongoloidă este mai susceptibilă; - aport insu-
ficient de oxigen, prin reducerea transportul de sânge din zona naso-maxilară din timpul vietii intrauterine.

In despicaturile labio-maxilo-palatine dezvoltarea complexului nazo-maxiar se face deficitar din doua mo-
tive: nu se formeaza centrii osteogenici de partea despicaturii,
Prin intreruperea celor 3 sfinctere musculare: nazal, oral, velo-faringian, dezechilibrul muscular creat deter-
mina deviatii anormale ale elementelor scheletale si a partilor moi, influentand dezvoltarea desmala osoasa
prin actiuni anormale pe suture si periostul existent.

34. Semnele clinice exo- și endobucale la pacienții cu despicături labio-maxilo-palatine.

• examen general:
- creştere îngreunată – datorită actelor operatorii multiple şi a dificultătilor de alimentare;
- tulburări psiho-sociale – datorată deficientelor fizionomice, de vorbire şi auditie.
• examen facial:
- facies aplatizat, asimetric (despicătură unilaterală);
- etajul inferior al fetei micşorat; - narine afectate, aplatizate, simetric sau asimetric (despicătură unilaterală
sau bilaterală);
- buză superioară scurtată, retractilă, cu cicatrice cheloidă simetrică sau asimetrică (despicătură unilaterală
sau bilaterală); - microstomie;
- menton proeminent;
- profil uşor concav;
- treapta labială inversată;
- retrocheilie superioară accentuată.
• examen oral:
- arcada dento-alveolară superioară cu înghesuire dentară;
- arcada superioară scurtată şi aplatizată în partea despicăturii;
- anomalii dentare izolate de partea despicăturii – de număr (hipodontii, supranumerar), de formă (mai mică),
de pozitie (rotatii dentare), de sediu (ectopie palatinală, incluzie) şi structură (hipomineralizarea smaltului);
- cario-receptivitate crescută pe dintii maxilari;
- arcada dento-alveolară inferioară cu înghesuire dentară; - boltă palatină plată, cu cicatrice cheloidă; - văl
palatin vertical.
• ocluzia dentară: - rapoarte mezializate sagitale accentuate molare şi canine; - ocluzie inversă frontală cu/
fără inocluzie sagitală negativă; - ocluzie inversă unilaterală sau bilaterală (despicătură unilaterală sau bilat-
erală); - ocluzie inversă totală; - ocluzie adâncă; - mişcarea de lateralitatea anormală; - în mişcarea de
propulsie, ghidajul anterior nu există; - în relatie de postură, se păstrează proiectiile relatiilor ocluzale.
• examen functional: - hipotonie musculară facială; - tulburări de respiratie, fonatie (rinolalie), auditie; -
tipar de sugere şi de deglutitie modificat; - masticatie deficitară.

35. Descrieți tulburările funcționale și datele examenelor paraclinice la pacienții cu despică-

turi labio-maxilo-palatine.

Despicăturile palatine manifestă tulburări clinice funcționale, în special imposibilitatea alimentării la sin, as-
fixii în timpul alimentării, refluxul alimentelor din cavitatea bucală în cavitatea nazală. Datorită tulburărilor
de integritate a cavități bucale, nu se formează acel vacuum între sinul mamei și mucoasa bucală, din care
cauză acești copii sunt alimentați artificial în primele săptămîni de viață. Refluarea lichidelor în cavitatea
nazală prin despicătură provoacă tulburări de glutiție, care pot duce la instalarea unei distrofii generale
progresive.
Cu timpul, pot apărea modificări adaptive, persistînd doar refluarea lichidelor pe nas. Mucoasa cavității
nazale și a vălului faringian, fiind permanent iritată de alimente, reacționează prin rinite catarale, evoluînd
treptat în rinite hipertrofiate. Sunt prezente și tulburările fonetice, mai evidente la vîrsta de doi ani. Deoarece
suptul la sîn este dificil, se recurge la alimentarea artificială precoce. Din această cauză, dezvoltarea fizică în-
tîrzie, iar uneori se instalează fenomene de distrofie.
Tulburările de glutiție și masticatie sunt cauzate de comunicarea cavității orale cu cea nazală, care determină
refluarea lichidelor pe nas în timpul alimentației. Tulburările de fonație se datorează întreruperii continuității
vălului palatin- element esențial în realizarea etanșării velo-faringiene. Copilul cu despicătură ce interesează
vălul sau lueta prezenta o fonatie neinteligibilă. Predominarea respirației orale face ca mucoasa orală sa fie
uscată, iar roșul buzei acoperit cu cruste uscate. Funcția cavității nazale, de purificator si încălzitor, este
dereglata. Prin urmare, apar reacții inflamatorii la nivelul inelului limfatic Waldeyer, crește volumul
vegetațiilor adenoide și tonsilelor palatine, scade volumul respirator necesar pláminilor. Respirația devine su-
perficială și alterată, sunt frecvente bronşitele și pneumo- niile.
Datorita localizării anatomice a organelor otorinolaringologice, tulburările de funcție sunt prezente in ma-
joritatea despicaturilor palatine. Hipoplazia muşchilor velari determină tulburări in funcția orificiului trompei
Eustachio, care deseori cauzează hipoacuzia, otite medii sau otoree. Modificarile in dinamica ale orificiului
trompei pot provoca otită medie. Datorită refluării alimentelor și respirației orale, sunt prezente rinitele cron-
ice (la inceput catarale, apoi hipertrofice), tonsilitele cronice, tulburări ale respirației nazale, vegetații ade-
noide. Tulburările fizionomice pot determina efecte negative in dezvoltarea neuropsihica a copilului.
Aerofagiile sunt frecvente la acest contingent de copii. In timpul suptului ei înghit și o cantitate mare de aer,
care provoacă gastroesofagii.
Datele examenelor paraclinice:
• fotostatic: - profil concav; - poziție ortofrontală a punctului Pogonion; - poziție cisfrontală a punctului
Subnasale; - unghiul tangentei gurii micşorat.
• modele de studiu – endoalveolie cu retroalveolie superioară.
• ortopantomografie – înghesuirea gemenilor dinților permanenți superiori şi anomalii dentare izolate. •
teleradiografia de profil: - unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNA scăzut, ANB scăzut; - unghiuri micşo-
rate: NAPog, PrAF, FMA; - unghiul SNB este normal; - lungimea planul maxilar este mai mică decât
lungimea mandibulei şi a bazei craniului.

36. Tratamentul complex al pacienților cu despicături labio-maxilo-palatine.

1. Psihoterapia mamei
2. Copiii malformați trebuie luați imediat în evidență de de familie și dispensarizați
3. Se vor lua sub observație:

•alimentația
•menținerea integrității căilor respiratorii
•prevenirea dispepsiilor
•prevenirea altor afecțiuni intercurente;
•pregătiri ale viitorului câmp operator.
Tratamentul despicăturilor labio-maxilo-palatine impune îmbinarea armonioasă a unor metode multiple şi
complexe, ce trebuie aplicate pe baza unor anumite principii.
Tratamentul chirurgical:
1. Pentru despicăturile anterioare este necesară redarea aspectului normal al feței copilului, prin refacerea
anatomică cât mai adecvată.
2. Pentru despicăturile posterioare- obținerea condițiilor anatomice: boltă palatină de adâncime medie, cu ar-
cade dentare conformate şi un văl suficient lung şi suplu, mişcările păstrate şi capabil de a închide cavitatea
bucală.
Tratamentul orthopedic-ortodontic:
• Se acționează asupra formei osului în perioada de creştere încă din primele zile de viață.

Tratamentul neonatal are ca scop: echilibru între unitatea scheletală şi matricea în vederea realizării funcțiilor
prin care se continuă creşterea
•asigurarea alimentației copilului, prin separarea cavității orale de cavitatea nazală;
•sprijinul psihologic atât de necesar familiei;
•facilitarea procedeelor chirurgicale;
•obținerea unei dentiții funcționale şi estetice in perioada de dezvoltare.
1. Amprenta este luată în primele ore sau în primele zile
2. Vălul și bolta palatină sunt reconstituite pe model
3. Realizarea plăcii din acrilat
Placa este menținută cu uşurință în cavitatea orală prin adaptarea ei perfectă la nivelul reliefurilor alveolare,
prin fenomenele de tensiune superficială prin utilizarea unui adeziv bine tolerat.
Tratamentul ortodontic:
• Se realizează în funcție de dentiție
• Dentiția temporară: 4 luni- 5-6 ani
• Se acționează asupra direcției de creștere a osului
• Exercitarea unor stimuli pentru desvoltarea arcadei maxilare
• Corectarea malpozițiilor dentare
• Asigurarea condițiilor necesare pentru realizarea funcților fonație, alimentație, fizionomic.

Dentitia mixta 5-6 ani -13-14 ani

• Pot exista anomalii dento-maxilare asociate!
• Tratamentul se amână până la eruperea anteriorilor și molarilor permanenți
• Scop: derotarea și alinierea dinților cu aparate fixe de obicei.

Dentitia permanenta:
• Expansiunea arcadei superioare pentru restabilirea ocluziei
• Se realizează o hipercorecție, din cauza recidivelor frecvente
• La arcada superioară: aparate ortodontice fixe active
• La mandibulă se recomandă extracția unr dinți permanenți, de obicei d.3.4, 4.4
• Contenția permanentă cu ajutorul unei plăci palatine, urmată de protezare definitivă.

37. Tratamentul ortodontic al pacienților cu despicături labio-maxilo-palatine în perioada

dentiției mixte și permanente. Aparate ortodontice utilizate.
Tratamentul despicăturilor labiomaxilo-palatine este complex. Se instituie încă de la naştere şi se termină în
perioada adultului tânăr.
Principiile generale ale tratamentului despicăturilor labio-maxilo-palatine sunt următoarele:
- repoziţionarea fragmentelor maxilare deplasate;
- compensarea deficitului de creştere osoasă maxilară;
- reducerea hiperdezvoltării mandibulei;
- ameliorarea formei arcadei maxilare şi reconstituirea ocluziei dentare;
- normalizarea funcţiilor oro-faciale;
- asigurarea unei contenţii durabile.
Obiectivul general al tratamentului este de reabilitare complexă a copilului cu despicătură labio-maxilo-
palatină, prin reducerea condiţiilor responsabile de disfuncţia oro-facială şi redarea raporturilor normale
maxilare şi dentare.
Tratament
la naştere: amprentare şi confecţionare aparat ortopedic pentru alimentaţia sugarului;
- între 5 - 12 ani: expansiune maxilară şi corectarea incisivilor în angrenaj invers;
- între 12 - 14 ani: definitivarea tratamentului orthodontic prin
• etapa predentară:
- confecţionarea unui obturator pasiv,
pentru a permite alimentaţia sugarului; placă palatină cu două mustăţi extraorale ancorate la o capelină.
• etapa dentiţiei temporare:
- mioterapia buzei retractile;
- supravegherea erupţiei dinţilor
temporari.
• etapa dentiţiei mixte:
- corectarea rotaţiilor incisivilor superiori;
- corectarea ocluziei inverse frontale;
- corectarea ocluziei încrucişate;
- corectarea retrognatismului maxilar;
- corectarea endoalveoliei maxilare;
aparate biomecanice mobilizabile superioare - placă palatină cu şurub ortodontic şi cu arcuri secundare, quad
helix, mască facială, headgear inversat.
• etapa dentiţiei permanente tinere:
- alinierea dinţilor maxilari şi mandibulari;
- corectarea înghesuirii, spaţierii, inocluziei sagitale, supraocluziei;
- corectarea retrognaţiei maxilare;
- corectarea endoalveoliei (endognaţiei) maxilare;
- terapie fixă poliagregată, disjunctor,
mască facială, headgear inversat.
• etapa dentiţiei permanente a
adultului:
- contenţie permanentă;
- prin aparate gnato-protetice fixe sau mobile.
38. Aparatele ortodontice fixe. Istoricul apariţiei. Avantaje, dezavantaje.
Reprezintă cele mai populare construcţii biomecanice, care se fixează în cavitatea bucală cu lianţi speciali, se
activează doar de către medic si in momentul îndepărtării se distrug.
Aceste aparate servesc la aliniera dintilor, favorizind corectarea arcadelor dentare din punct de vedere estetic
si functional.
Istoricul aparitiei:
Deşi aparatele dentare au apărut abia la începutul anilor 1800, preocuparea oamenilor pentru dinţii drepţi şi
pentru ocluzia corectă a existat încă din vremea popoarelor antice.Metoda prin care încercau să îndrepte
dinţii era diferită de la cultură la cultură, dar este clar faptul că toţi aveau acelaşi scop-de a avea un zâmbet
perfect.
Arheologii au găsit la mai multe mumii egiptene resturi ce păreau a fi părţi din prima încercare de a apropia
dinţii, închizând spaţiile dintre ei.
Aceste resturi aveau părţi din intestine de animale ce înconjurau dinţii, într-un mod similar celui în care în
zilele de azi, ortodonţii folosesc arcul ortodontic pentru a închide spaţiile.
Asociaţia Americană pentru Ortodonţie- American Association of Orthodontists confirmă faptul că arhe-
ologii au găsit la vechii greci prima punte dentară, ceea ce confirmă faptul că oamenii au început să practice
ortodonţia cu 1000 de ani înaintea erei noastre.
Etruscii reprezintă o populaţie ce a trăit între 770-270 î Hr. în Italia ş în jurul ei, şi practic ei reprezintă stră-
moşii Romanilor. Etruscii aveau un ritual foarte complex de înmormântare, prin care corpul se pregătea de
viaţa cea nouă. Arheologii au descoperit că acest ritual includea si introducerea unei piese care prevenea
spaţierea dinţilor, astfel încât, cel ce trecea într-o viaţă nouă, să arate bine la acel moment.Piesa era făcută
din aur, şi erau purtată doar de femei, fapt ce atestă interesul acestora pentru estetică.
Aulus Cornelius Celsus este un locuitor din Roma Antică ce şi-a dedicat viaţa studiului noilor proceduri
medicale. Printre notiţele muncii sale se găsesc detalii ale unei metode de a îndrepta dinţii ce presupunea
aplicarea unei forţe constante pe dinţi cu degetele, la intervale regulate.
Locuitorii Romei Antice au inventat şi un dispozitiv care seamănă cu aparatele dentare din zilele noastre.
Acesta prezenta un fir din aur, legat de dinte, care era folosit pentru a forţa dinţii să se mişte şi să închidă
spaţiile vizibile.

Înainte ca aparatele dentare să fie disponibile publicului larg, s-au desfăşurat studii medicale îndelungate.
Conceptul de aparat ortodontic a început să apară în jurnalele medicale în jurul anilor 1770, dar termenul de
aparat dentar (braces) nu a fost certificat decât la nceputul anilor 1900.
Tehnica de aplicare a aparatelor dentare a fost aceeaşi până în anii 1970 când s-a descoperit o tehnică ce avea
să revoluţioneze istoria aparatelor dentare- folosirea de adeziv pentru a lipi bracketii.
De asemenea, şi folosirea oţelului inoxidabil în loc de aur sau argint a reprezentat un pas important în dez-
voltarea aparatelor dentare.
Tot în aceeaşi perioadă a existat şi prima încercare de aparat dentar invizibil, care presupunea plasarea brack-
etilor pe interior, şi nu pe exteriorul dinţilor.

Dupa anii 1990, evolutia a fost exponentială, ajungându-se până la aparatele invisalign, ce reprezintă gutiere
de plastic ce determina alinierea dinţilor.
În zilele noastre, 33% din populaţia globului a purtat sau poartă aparat dentar.

AVANTAJE:
¢ Pot fi aplicate în dentiţia permanentă până la o vârstă mai târzie.
¢ Pot declanşa deplasări în cele 3 planuri ale spaţiului.
¢ Pot produce deplasări dentare specifice.
¢ Tratamentul cu aparat dentar fix corecteaza chiar si malocluziile dentare grave;
¢ Timpul maxim de actionare a dispozitivului fix este de circa 2 ani, mai scurt decat in cazul
aparatelor dentare mobile;
¢ Indiferent de colaborarea copilului, adolescentului sau a adultului, aparatul dentar fix este activ 24 de ore
din 24, ceea ce ii mareste eficienta;
¢ Tratamentele cu aparat dentar fix sunt mult mai economice decat cele cu aparat dentar mobil, lingual sau
invizibil.

DEZAVANTAJE :
¢ Necesită o igienă riguroasă a cavităţii bucale.
¢ Favorizează apariţia leziunilor carioase.
¢ Pot cauza recesiuni paradontale.
¢ Pot apărea deplasări dentare nedorite,consecutive unor forţe secundare.
¢ Se folosesc mai puţin în dentiţia mixtă.
¢ Sunt costisitoare.
¢ Dureri dentare in primele zile de la montare, care, din fericire pot fi ameliorate cu ajutorul analgezicelor si
care dispar imediat ce se obisnuieste pacientul;
¢ De asemeni, pacientii manifesta o predispozitie spre inflamatii dentare si boli parodontale.

39. Pregătirea pacientului către tratamentul ortodontic cu aparate fixe.

La prima vizita vom discuta despre principala problema, pentru a intelege ce anume deranjeaza.

In primul rand, vrem sa cunoastem care sunt asteptarile de la tratament. Acestea putand fi de la eliminarea
durerii, recapatarea functiei dintilor pana la aspectul estetic al fetei in general – toate vor face parte din vi-
itorul plan de tratament.
Apoi, vrem sa ne asiguram ca va oferim informatii generale despre toate opțiunile de tratament.
Pentru a realiza un diagnostic corect in urma caruia sa putem stabili un plan de tratament dedicat exclu-
siv nevoilor pacientului mai intai va trebui sa parcurgem etapele de la a doua consultatie, etape care ne vor
furniza toate datele de diagnosticare.
Astfel la a doua intalnire, vor fi luate o serie de înregistrari sau date de diagnostic pentru a putea deter-
mina natura problemei și ce poate fi făcut pentru a o corecta. După analizarea acestor date, ne vom întâlni la
o noua consultație pentru a discuta opțiunile de tratament.
Date care pot fi luate la a-2-a vizita și care este scopul lor:
Fotografii dentare si faciale.
Folosim fotografii digitale și nu pe film, ceea ce ne oferă documentația instantă a relației dintre dinți și
față. Utilizăm programe digitale actuale care ne permit să ilustrăm schimbări ce pot avea loc și pe care le
dorim sau nu.
Fotografiile frontale, de profil și semiprofil ale feței sunt parte din munca de ansamblu a cazului.
Aceste imagini constituie un ajutor în analiza oaselor și a țesuturilor moi, așa încât aspectele faciale ale
tratamentului să poata fi complet evaluate.
Fotografii ale dinților vor fi de asemenea făcute pentru a putea știi situația exactă de la începutul trata-
mentului.
 Radiografie Cefalometrica
Aceasta radiografie laterală a feței ne permite să comparăm relația dintre dinții și maxilarele dvs cu mă-
surile ideale.
Analiza computerizată permite predicţia mişcărilor osoase planificate şi a răspunsului ulterior al ţesu-
turilor moi, prin fuziunea imaginilor faciale obținute cu radiografia
cefalometrică.
Radiografia panoramică este compusă din imagini asupra dinților și a maxilarelor. Ne arată, pe un singur
film, dacă aveti numarul normal de dinți, măselele de minte, dinți afectați sau dinți în plus.

Modele de lucru
Modelele dentare sunt realizate cu ajutorul amprentelor dentare. Modelele vor fi folosite pentru a studia
problemele dentare așa cum există ele, la începutul tratamentului, și sunt utilizate ca referință în timpul plani-
ficării pre-tratament. In multe cazuri, modelele sunt plasate pe un articulator care simulează îndeaproape
mișcarea maxilarelor.modelele sunt plasate pe un articulator care simulează îndeaproape mișcarea maxi-
larelor.
Radiografie tri-dimensională

Adesea planul de tratament ortodontic si chirurgical necesita mai mult decat o radiografie a profilului. Uti-
lizarea radiografiilor de tip CBCT(computertomograf) ne permit să vedem dinții și structurile osoase în 3 di-
mensiuni.Folosind un fascicul conic de raze X, scanerul CBCT are nevoie de o unica rotatie in jurul pacien-
tului pentru a prelua sute de imagini ale zonei de interes, acestea fiind apoi reconstruite cu ajutorul unui soft-
ware de imagistica, in vederea obtinerii modelului virtual 3D al pacientului.Intreaga procedura este de foarte
scurta durata, iar gradul de expunere la radiatii in cazul unei tomografii computerizate realizate cu CBCT
este echivalentul unui status dentar complet RX.
Vizita 3: stabilirea diagnosticului si a planului de tratament
Chiar dacă operația poate fi cea mai bună opțiune pentru a obține rezultatele funcționale și estetice dorite,
este întotdeauna o procedura electivă. Va vor fi prezentate și alte proceduri în cadrul consultației.
Vom discuta despre:
– analiza de ansamblu și lista de probleme
– obiectivele tratamentului
– etapele de tratament anticipate
– planuri de tratament opționale și punctele lor forte/slabe legate de obiectivele dvs de tratament.
Pentru că tratamentul în cazul adulților implică adesea probleme mai complexe, s-ar putea să fie necesare re-
comandari către alți specialiști.

40. Elementele componente ale aparatelor ortodontice fixe. Caracterizarea elementelor de an-
corare. Tuburi pentru molari, valoarea practică.
ELEMENTELE COMPONENTE
➢ Elemente de agregare.
➢ Ataşe sau ataşamente (accesorii).
➢ Elemente active.

Elementele de agregare(ancorare):

SUNT ELEMENTELE CU CARE APARATURA FIXĂ SE APLICĂ PE DINŢI

ACESTEA SUNT:
1.Inelele ortodontice, ce reprezinta niste centuri metalice care se aplica pe dinti neslefuiti, respecta parodon-
tiul marginal, fiind la distanta de acesta si nu inalta ocluzia.
Inelele ortodontice sunt fixate de suprafetele dentare cu cimenturi speciale si in mod exceptional pot face
parte din aparatura mobila ca elemente de ancorare, fiind incorporate in placa prin diverse retentivitati.
Mai frevcent se aplică pe molarii 1 şi 2, dar se pot aplica şi pe alţi dinţi. Tabla din care se confecţionează este
de 0,1 - 0,15mm.

2.Ligaturile dentare, care se realizeaza cu sarma moale, care sa se poata stimula pe dintii pe care se aplica.-
Grosimea sarmei de ligatura utilizata este cuprinsa intre 0,1-0,5 mm, in functie de scopul utilizat.
Grosimile de sarma mai mici, cuprinse intre 0,1-0,3 mm, sunt utilizate de regula, pentru fixarea elementelor
de actiune in elementele accesorii sau direct pe dinti.
Aceste ligaturi pot fi executate pericervical, in "banduliera" sau in "X", peste elementul activ.

CLASIFICAREA inelelor ortodontice

După modul de confecţionare, pot fi:
inele prefabricate;
inele construite.
După modul de realizare, inelele pot fi:
Confecţionate prin lipire cu lot;
Confecţionate prin plicaturare;
Confecţionate prin sudură electrică prin puncte.

41. Elementele accesorii ale aparatelor ortodontice fixe. Partile componente ale brackets-
urilor.

Elementele auxiliare (accesorii) ale aparaturii fixe reprezinta un intermediar intre elementele de actiune, mo-
tiv pentru care se mai numesc si atase ortodontice. Avand acest rol de legatura, ele faciliteaza aplicarea
fortelor motrice la nivel dentar.
Principalele tipuri de elemente auxiliare sunt:
1. tubusoarele
2. barele
3. butonii de tractiune
4. carligele
5. bracket-urile

Tubusorul
Este principalul accesoriu al aparatelor dentare, acesta se confectioneaza din otel inoxidabil sau din table de
wipla. Cel mai adesea sunt fixate la nivelul inelelor ortodontice, de obicei sunt unice, dar pot fi duble sau
chiar triple pe aceeasi fata a dintelui.

Barele
Sunt componente rigide, confectionate din sarma neelastica cu diametrul de 1,2-1,4 mm, rotunda sau semiro-
tunda. Indicatiile barelor, au devenit din ce in ce mai restranse. Pot fi utilizate ca elemente intermediare de
transmitere a fortelor sau ca element de diseminare a fortelor secundare.
Barele au, de regulă, poziţii vestibulare în treimea medie a coroanei, în lungul ei fiind fixate alte elemente ac-
cesorii, care exercită forţe asupra unor sectoare limitate.

Butoni de tractiune
Sunt elemente prefabricate, fiind alcatuite din:
• o suprafata de sprijin de forma unei talpite;
• o portiune in forma de ciuperca in prelungire talpitei, cu axul perpendicular pe suprafata acesteia.
Butonii sunt utilizati pentru aplicarea unor forte de tractiune, prin intermediul ligaturilor dentare sau a in-
elelor elastice.

Carligele
Sunt mici elemente de sarma in forma de carlig, cu diametrul de 0,7 mm, sudate pe suprafata inelelor, ar-
curilor sau inglobate in gutiere. Servesc ca punct de aplicare a fortelor elastice.

Bracket-urile
Sunt elemente auxiliare care se fixeaza pe suprafata inelelor ortodontice sau direct pe dinte, avand roul de a
sustine arcul, realizand astfel o transmitere cat mai eficienta a fortelor ortodontice declansate de acesta.
• Părţile componente ale bracket-ului:
✓ baza – partea ce se ataşează pe suprafaţa dintelui. În dependenţă de dintele pe care se aplică, are
diferită curbură.
✓ corpul – partea la care aderă celelalte componente.
✓ aripioarele – pot fi 2 sau 4. Pe ele se aplică sârma de ligatură sau inelele elastice, cu scop de a fixa
arcul.
✓ slotul – şanţul central, ce poate fi rotund sau paralelipipedic în secţiune. În el se aplică arcul.

42. Elementele active ale aparatelor ortodontice fixe.

Elementele active sunt cele care declanseaza forta motrice ortodontica. Acestea sunt reprezentate de:
– arcuri – ca principal element de actiune;
– inele (catene) elastice – cu o utilizare curenta, dar mai limitata;
– suruburile – in alcatuirea dijunctoarelor;
– ligatura de matase – ramasa cu valoare istorica.
— ligaturi elastice

Arcurile
Sunt principalele elemente de actiune, ala aparatelor ortodontice fixe, care dau pentru unele aparate fixe chiar
denumirea acestuia.

Arcul clasic total, confectionat din sarma elestica de 0,6-0,7 mm, are in componenta sa trai parti importante:
– curbura principala sau zona de actiune;
– doua bucle (zone) de activare;
– doua zone de fizare in tubusoare cu sau fara sistem de inzavorare.
Fiecare din aceste portiuni poate fi variabila ca lungime, forma, topografie in functie de actiune ce se ur-
mareste.
Forta ortodontica declansata de arcuri este o forta continua de amplitudine mare si intensitate aproximativ
reglabila; la parametrii normali, ea interfereaza, dar nu anuleaza, mobilitatea fiziologica a dintilor (la forte
prea marieste anulata mobilitatea fiziologica a dintilor, cu consecinte deosebit de grave).
Ordinea folosirii arcurilor:
1. Arcurile ovale
2. Arcurile patrate
3. Arcurile dreptunghiulare superelastice
4. Arcurile standarte(functie de organizare radiculara)
Mai sunt arcuri multiflex, arcuri pentru nivelarea curbei spee, si arcuri antispee

inel elastic
Declanseaza forte de tractiune a caror intensitate depinde de:
* calitatea elasticului;
* grosimea elasticului – cu cat elasticul este mai gros, cu atat forta declansata este mai mare;
* diametrul inelului – care se alege in functie de distanta dintre dintii supusi tractiunii.
Inelele elastice sunt utilizate pentru tractiuni monomaxilare, intermaxilare si craniomaxilare.

43. Fazele tratamentului ortodontic cu aparate ortodontice fixe. Particularitatile tehnicilor

Tweed-Merrifeld, Begg, Ricketts, roth,, MBT
Fazele tratamentului ortodontic cu aparate ort.fixe:
1. aliniere si nivelare (arcuri superelastice, rotatii dentare)
2. Distalizare (in caz de extractie dentara)
3. Distalizare si inchideride spatii
4. Intercuspidare maxima(obtinerea contactelor (principiu de balama))
5. Contentia
Stabilitatea tratamentului depinde de etapizare, aplicarea arcurilor incorect duce la riscul de recidiva.

Tehnica Tweed- Merrifield

• Merrifield a continuat opera lui Tweed, făcând numeroase studii privind:
• limitele danturii;
• dimensiunea etajuli facial inferior;
• analiza spaţiului total;
• analiza ţesuturilor moi;
• diagnosticul diferencial.
• A introdus:
• conceptul forţelor direcţionate secvenţiale;
• o tehnologie mai precisă a curburilor;
• un nou concept de preparare a ancorajului şi repoziţionare a dinţilor;
• un control constant al fiecărei etape de tratament, printr-un sistem de lecturare a informaţiilor în raport cu
poziţia dinţilor.
Tehnica Begg:
• -Utilizarea unui bracket specific.
• Folosirea exclusivă a arcurilor rotunde.
• Folosirea exclusivă a unui ancoraj intraoral.
• Deplasările dentare se fac prin versiune, urmată de redresare.
• Begg utilizează forţe uşoare, iar pentru crearea spaţiului recurge la extracţia primilor premolari, în ambele
arcade.
Arcurile utilizate sunt din oţel australian Wilcock, sunt subţiri (0,14; 0,16; 0,18), dar îşi păstrează elastici-
tatea şi rezistenţa perioade îndelungate. Ataşele sunt caracteristice pentru tehnica Begg şi se aplică pe inele la
nivelul tuturor dinţilor.
• Tratamentul începe la 3-4 săptămâni după extracţiile dentare şi are 3 stadii:
I. Se aplică inele cu ataşe pe toţi dinţii şi arcuri cu bucle verticale, având scop corectarea anomaliilor verti-
cale, sagitale, transversale, a rotaţiilor, a înghesuirilor dentare.
II. Are drept obiective menţinerea corecturilor precedente şi închiderea spaţiilor restante după extracţia pre-
molarilor.
III. Reprezintă etapa deplasărilor apicale, în care se urmăreşte redresarea axială la nivel incisiv, canin,
premolar. Sun folosite resorturi auxiliare speciale, prefabricate, care se introduc cu un capăt în tubuşorul
vertical al bracket-ului, iar cu celălalt capăt se ataşează la nivelul arcului principal, pentru a obţine miş-
carea de upright.
Tehnica Rickets
• Robert Ricketts a utilizat o interpretare teleradiografică computerizată proprie, putând face predicţii de
creştere şi construcţii schematizate, pentru a oferi un plan de tratament vizualizat (VTO). Un factor funda-
mental al şcolii lui Ricketts este folosirea osului cortical ca sursă de ancoraj şi eliminarea rezistenţei
corticale, când e iniţiată deplasarea dentară. În acest concept, terapia ortodontică e aplicată în acord cu
specificul tipului facial, modelul muscular şinecesitatile funcionale individuale.
•
Tehnica Roth
Angulatia si Torque este mai mare
Malocluzie clasa 3 unde avem nevoie de protruzie grupuluisuperior de Dinti

Tehnica MBT
Angulatia si torque este mai mic
Caz:
Malocluzie clasa II subdiv. I cu o protruzie a grupului superior si inferior de Dinti cu spatiu de inocluzie
sagital.
Scopul: Retruzie si obtinerea tactului incisivo tuberal.
44. Fortele extraorale. Clasificare. Indicatii catre utilizarea fortelor extraorale in Ortodontie. Partile
componente ale headgear-ului.
Forțele extraorale sunt forțele transmise prin dispozitive care au punct de sprijin în afară cavitații bucale și
pot modifica semnificativ activitatea suturilor perimaxilare.

Clasificarea forţelor extra-orale după direcţia de acţiune:

• postero-anterioare ( generate de masca Delaire)
• antero-posterioare ( produse de headgear, barbiţă şi capelină).

Headgear-ul
Este unul din aparatele extraorale cele mai utilizate în prevenirea şi tratamentul anomaliilor dento-maxilare,
fie ca aparat de sinestătător, fie în asociere cu o aparatură mobilă, mobilizabilă sau fixă.

Elemente componente:
➢Dispozitiv extraoral – bandă, capelina şi combinaţii (determină direcţia de tracţiune)
➢Elementul metalic (arcul facial – transferă forţa extraorală la punctul de aplicare intraoral)
➢Benzi elastice, inele, arcuri – ele transmit forţa extraorală

45. Magnitudinea fortelor utilizate in tractiunea extraorala. Puncte intraorale de aplicare a fortei. Du-
rata de aplicare.

Magnitudinea fortelor utilizate:

• Unii autori recomandă ca tratamentul să înceapă cu forţe uşoare, bine tolerate şi ulterior să fie crescută
treptat intensitatea acestora.
• Dupa Ackerman, forţa optimă se situează între 500-1400g şi forţele de 1500g exercitate pe fiecare parte,
intermitent, produc o intruzie a dinţilor şi chiar un recul a maxilarului superior după Damon.
• După Hass, forţele de 1500-2500g sunt necesare pentru obţinerea deplasărilor ortopedice distale ale
dinţilor şi ale maxilarelor.
•
Puncte intraorale de aplicare a fortei:
Posibilităţile de localizare sunt:
❖ fie pe un arc în sectorul incisivo-canin;
❖ fie pe un tubuşor sudat pe inelul molarului de ancoraj.
Acţiunea se exercită numai pedintele de ancoraj sau pe ansamblul arcadei, dacă au fost inelaţi mai mulţi dinţi
şi dacă arcul a fost fixat la acestia.

Durata de aplicare:
❖Pentru întarirea ancorajului durata de purtare este de 10 ore pe zi;
❖Pentru deplasări active dentare, durata de acţiune este de 12-14 ore pe zi.
❖Pentru menţinerea spaţiului în arcadă, durata de purtare este de 8 ore pe zi;

46. Masca facială Delaire. Indicații, părți componente. Regulile de utilizare.

Masca faciala Delaire se foloseste in cazul in care pacientul are mandibula mai lunga in sens sagital
(prognatie). Varsta recomandata este la copii peste 4 ani, rezultatele cele mai
spectaculoase obtinandu-se la varsta de 8-9 ani.

Prin purtarea mastii Delaire pe langa franarea cresterii sagitale a mandibulei, obtinem o tractiune
spre anterior la nivelul maxilarului superior. Cu cat pacientul este mai tanar si timpul de purtare este mai
mare, succesul reusitei creste semnificativ.

Elemente componente:
• pelotă frontală
• bărbiţă
Primele 2 sunt unite printr-un cadru metalic, reprezentat de 2 bare laterale, care urmează
configuraţia feţei, aflîndu-se la distanţă de părţile moi. Barele laterale au sudat, în zona comisurilor
labiale, un dispozitiv metalic, trapezoidal, prevazut cu butoni sau mici bare verticale, plasat prelabial,
pe care se vor agăţa inelele elastice.
INDICAŢII: Anomalii de clasa III-a Angle
Principiu de funcționare

1.Forţa motrice este reprezentată de inelele elastice care efectuează tracţiunea maxilarului sau a arcadei
dentare postero-anterioară sau oblică.

2.Efectul la nivelul maxilarului superior:

• Vestibuloversia incisivilor superiori

• Deplasarea spre anterior a ansamblului arcadei dentare, cu glisarea bazei alveolare pe baza osoasă
• Disjuncția suturii maxilo-palatine transversale
• Efect ortopedic, de stimulare a creşterii maxilarului se obţine în prima perioadă a dentiţiei mixte

3.Efectul asupra mandibulei este inhibitor

Masca se poartă noaptea pe o perioadă de la 3 luni-1 an.

Indicaţii în timpul puratării mastii faciale Delaire

· asigurate că porți aparatul exact cum ți s a explicat de către ortodontul tău;

· de fiecare dată atenție cum îndepărtați aparatul: să nu vă răniți la ochi, obraji, buze sau față.
· fiți siguri că îndepărtați aparatul înainte de a începe să alergați sau juca sport;
· nu lăsați pe nimeni să vă apuce sau tragă de aparat;
· luați cu voi aparatul la fiecare întâlnire cu ortodontul.

Inițial, in perioada de acomodare cu oricare aparat ortodontic, pot aparea dureri dentare si dureri datorate
presiunii exercitate de aparat. Fluxul salivar este accelerat. Pronuntarea cuvintelor este la inceput dificila, de
aceea este necesar efectuarea unor exercitii de vorbire.

Igienizarea aparatului dentar se face cu o alta perie de dinti decat cea pe care o folosim pentru curatarea
regulata a dintilor. Depozitele de tartru de pe suprafata aparatului ortodontic pot fi curatate cu o solutie spe-
ciala (pastila efervescenta pentru aparate ce contin sarme) ce se cumpara in farmacii. Controalele periodice
vor fi efectuate de la 4 pana la 6 săptamâni.

47. Extracția dentară în ortodonție. Factorii de analiză a extracției dentare cu scop ortodon-
tic.
Extracția dentară în ortodonție are drept scop realizarea unui echilibru între arcadele alveolare și
dinți, precum și între arcade. În cadrul procesului de elaborare a celui mai bun plan de tratament pentru re-
zolvare favorabilă a anomaliei, medicul ortodont se află adesea în situația de a decide alegerea metodei prin
extracție dentară în scop preventiv sau curativ
Factorii de analiza in cadrul extracției dentare:
• tipul de creștere facial (sensul, direcția, rata de creștere)
• profilul facial
• erupția dentară
• poziția de erupție a dinților
• raportul dimensional intre dinții temporari și cei permanenți
• starea arcadei dentare
• dezvoltarea arcadei dento-alveolare
• raportul volumetric incisive superiori-inferiori
• starea ocluziei dentare (asocierea dezechilibrelor in cele trei planuri cu atenție deosebită in ocluzii inverse,
angrenaje inverse, ocluzii adânci )
• diferențele de lungime intre arcade
• decalajele intre bazele osoase maxilare
• starea de sănătate a ATM
• starea de funcționalitate a grupului muscular
• statusul cariogen
• condițiile sociale
• gradul de educație sanitară

48. Indicațiile și contraindicațiile extracției dentare cu scop ortodontic.

Indicațiile către extracția dentara în scopuri curative și profilactice a anomaliilor ocluzale își
micșoreaza numărul, deoarece noile concepții prevăd păstrarea maximal posibilă a dinților pe arcada
dentară. Pentru precizarea indicațiilor ortodontice a extracțiilor e necesar de efectuat un examen complex al
pacientului.
Extracția dinților de lapte se efectuează în timpul schimbului fiziologic al dinților. E foarte
rațional de efectuat examen radiologic pentru a aprecia cauza mobilității timpurii a dinților, deoarece
aceasta mobilitate poate fi simptomul unui chist maxilar odontogen sau a unui proces tumoral! Păstrarea
stabilității dentare mai târziu decât termenul de schimb de asemenea poate fi legat cu anumite stări.

Indicații ale extracției dentare

Extracția dentară are drept scop crearea echilibrului intre arcul bazal (apical) și cel dentar și
între arcadele dentare.
Indicația absolută pentru extracția e disarmonia dento-alveolară primară.
De asemenea , extracția , mai este indicată în cazurile in care nu se poate expansiona, protrude sau distaliza
arcada sau atunci când sunt prezente decalaje intre bazele osoase.
Schmuth oferă o teorie generală despre indicația extracțiilor:
• Extracția dinților supranumerari
• Extracția de echilibru
• Extracția in deficit de spațiu ( cu prudenta in progenii si ocluzia adâncă acoperită).

Contraindicațiile extracției dentare

E contraindicata extracția:
- în cazul endoalveoliei cu deficit de spatiu de 5-6 mm
- când intr-un cadran atâta timp cât există spațiu de edentație în alte cadrane
- când nu este efectuat bilanțul dinților permanenți [R(x)], mai ales a molarilor I permanenți

49. Extracția dentară seriată. Indicații. Particularitățile utilizării extracției dirijate după
Hotz.
Tratamentul prin extracția dirijată are ca scop asigurarea evoluției normale a dinților permanenți, evitându-se
incongruența dento-alveolară. Extracția seriata permite succese terapeutice în arcada alveolară îngustată cu
5-6 mm, suma incisivilor mai mare de 34 mm(după Nance).

Hotz (1970) descrie tehnica de extracție “ de pilotaj” în patru etape:

1. la vârsta de 7-8 ani se extrag incisivii laterali temporari, oferind spațiu pentru evoluția incisivilor centrali
permanenți
2. la 8 ani se extrag caninii temporari, creându-se spațiu pentru incisivii laterali permanenți
3. la 9 ani se extrag primii molari temporari, accelerând erupția primilor premolari
4. la 9-10 ani se extrag primii premolari, oferind spațiu pentru evoluția echilibrată pe arcada a caninilor
permanenți

50. Particularitățile extracției dentare cu scop ortodontic în diferite zone ale arcadei dentare.
Este bine știut faptul că tendința in ortodonție în ceea ce privește dentiția temporară, este ca
dinții temporari trebuie păstrați până la erupția celor permanenți. Caracterul tranzitoriu al dinților temporari,
statusul cariogen sporit și complicațiile pulpare și periapicale majore au generat ideea că tratamentul
conservator al dinților temporari ar avea o importanță diminuată, ceea ce nu este totdeauna oportun.
Conduita presupune aprecierea:
-stării de sănătate a copilului;
-creșterea și dezvoltarea aparatului dento-maxilar;
-vârsta dintelui temporar
-dezvoltarea ocluziei

Timpul optim de extracție a dinților de lapte este de circa jumătate de an înaintea înlocuirii
fiziologice (Hotz, Schmuth). După Izard:
-dinții temporari nu se extrag înainte de perioada de schimb fiziologic a lor;
- daca dinții temporari nu sunt mobili in perioada de schimb fiziologic, extracția se va face obligatoriu numai
după o radiografie prealabilă
-pierderea prematură a dinților molari impune aplicarea menținătoarelor de spațiu
-când cel permanent a început să erupă, se impune extracția celui temporar.

Extractia dintilor temporari superiori(Schwarz)

- frontalii- în cazul absenței mugurelui incisivului lateral permanent se pot extrage incisivii laterali și
caninii pentru a încetini creșterea in regiunea frontală și a aduce cât mai aproape caninul permanent de
incisivul central;
- Caninii-caninul se extrage împreună cu incisivul lateral temporar în cazul lipsei incisivului lateral
permanent, in cazul erupției incisivilor laterali permanenți in malpoziție; ca etapă a extracției seriate; in
erupția ectopică a caninilor permanenți.

- M1- in a 2 etapa a extracției seriate, în lipsa mugurelui primului premolar permanent, pentru o închidere
cât mai bună a breșei

- M2-in cazul in care P2 este ectopic se va extrage cât mai repede; în cazul lipsei de spațiu pentru P1
definitiv in erupție, dacă se poate asigura un surplus de spațiu dat de molarul temporar și se menține
stabilă poziția M1 permanent;

În cazul lipsei de spațiu pentru P1 definitiv in erupție, dacă se poate asigura un surplus de
spatiu dat de molarul temporar si se menține stabilă poziția M1 permanent;
În lipsa mugurelui P2, dacă exista posibilitatea unei deplasări meziale prin gresie a M1 permanent; în cazul
ocluziei mezializate, când molarul superior este mare si premolarii mici.

Extracția dinților temporari inferiori (Schwarz)

- Frontalii- în cazul lipsei mugurelui dinților permanenți

- Caninii- pentru a frâna creșterea în lățime și pentru a mezializa caninul permanent
- M1- în cazul lipsei de spațiu pentru caninul permanent aflat in erupție; in cazul lipsei P1 ca o posibilitate
de dirijare a erupției celor definitive
- M2- in cazul in care P2 este ectopic se va extrage cât mai repede; în cazul lipsei de spațiu pentru P1
definitiv in erupție; în ocluzia distalizată; pentru recuperarea poziției molarului 1 permanent.

În cazul extracției dinților temporari din zona de sprijin, molarul 2 are rolul cel mai
important in echilibrul ocluziei prin situația sa topografică, iar aceasta derivă din vecinătatea sa cu M1
permanent.

51. Germectomia, indicații. Premolarizarea - ca metodă de creare a spațiului în arcada dentară.

Germectomia – indepartarea mugurilor dintilor permanenti incomplet formati intraosos, ca metoda terapeu-
tica (in inghesuirile dento-maxilare) sau profilactic( pentru prevenirea recidivelor dupa eruptia molarilor de
minte).
Se indica cel mai frecvent pentru molarii 3 care prezinta criza de spatiu posterior, pentru premolarii primi in
scopul facilitarii eruptiei caninilor in pozitie corecta si pentru premolarii secunzi blocati prin lipsa de spatiu
pe arcada dentara.
Premolarizarea molarului prim inferior – sectionarea verticala a coroanei si extractia radacinii meziale,
dupa obturarea canalelor radiculare, indicata in ectopia sau incluzia premolarilor secunzi inferiori, cand mo-
larul prim permanent este afectat prin carie.
Din teza domnului Mihailovici „Pentru prima data s-a aplicat premolarizarea ca metoda de crearea a spatiului
in arcada dentara la 11 pacienti cu inghesuire.Metoda s-a aplicat la molarii de 6 ani inferiori,tratati anterior in
urma unei carii complicate. Aceasta a permis pastrarea unui numar mai mare de dinti sanatosi in urma trata-
mentului ortodontic si evitarea unor spatii postextractionale, care sunt greu de inchis prin aparate.

52. Tratamentul ortodontic preprotetic. Indicații și contraindicații. Valoarea practică.

Tratamentul ortodontic preprotetic vine sa raspunda cerintelor oricarui tratament stomatologic, acela de a
restabili integritatea morfo-functionala si functiile aparatului dento-maxilar cu minimum de sacrificiu bio-
logic.
Indicatiile tratamentului ortodotic preprotetic :
1. Absenta caninului la tineri;
2. Prezenta resturilor radiculare suficient de lungi pentru reconstituire corono-radiculara dar cu
marginea situata subgingival;
3. Sindromul molarului de 6 ani caracterizat prin inclinarea vecinilor dupa extractie primului molar;
4. Migrari dentare consecutive edentatiilor.
5. Obtinerea continuitatii arcadei prin refacerea punctului de contact intre dinti astfel incit sa ramina un
singur spatiu protezat;
6. In caz de diastema sau inghesuiri asociate cu edentatii
7. Anodontiile partiale reduse sau intinse ;
8. Absenta spatiului de insertie a lucrarii protetice in edentatii.

Contraindicatii:

1. virsta(din punct de vedere a cooperarii precare)

2. conditia sociala
3. igiena nesatisfacatoare
4. timpul necesar corectiei ortodontice este privit de pacient ca un atribut negativ.

53. Particularitățile tratamentului ortodontic preprotetic în funcție de dentiție

In dentitia temporara
Pe dintii frontali superiori putem folosi dizpozitive corono-radiculare cu placuta tip Davis.
Pentru dintii din zona de sprijin:
1)aplicarea obturatiilor din amalgam;
2)aplicarea incrustatiilor;
3)cimentarea inelelor metalice, care urmaresc conturul gingival si nu depasesc suprafata ocluzala a dintelui;
4)aplicarea si cimentarea coroanelor metalice de invelis, fara perturbarea rapoartelor ocluzale.
Dentitia mixta
In cazul traumatismelor dentare, cu sau fara deschiderea camerei pulpare(coafajul direct, amputatia vitala)
mentinerea pansamentului biologic pe suprafata de fractura se va realiza cu ajutotul coroanelor temporare
acrilice. Dupa ce radacina este complet dezvoltata, aceste coroane vor fi inlocuite si se va aplica tratamentul
protetic definitiv.
Leziunile carioase vor fi tratate cu mentinerea vitalitatii pulpare si refacerea morfologiei si fizionomiei
coroanei, lucru realizat prin folosirea materialelor compozite sau a coroanelor de invelis ceramice.
In anodentiile partiale intinse se aplica aparate gnato-protetice adjuncte, concepute ca aparate ortodontice cu
elemente de stimulare, repozitionare si reechilibrare ocluzala. Aceste aparate vor fi adaptate periodic sau
schimbate.

Dentitia permanenta
Edentatii unidentare:implante metalice intraosoase, puntea Maryland, trusa Comspan(avantajele metodei
constau intr-o preparare biologica, limitata la smaltul dintilor stilpi, in scopul realizarii retentiei, sprijinului si
insertiei aparatului gnato-protetic)
Edendatia Molarului 1-tratamentul se realizeaza cu ajutorul aparatelor gnato-protetice conjuncte turnate. Tre-
buie sa sacrificam cit mai putina substanta dentinara in timpul pregatirii substructurilor dentare deoarece
camera pulpara este larga iar pregatirea clasica ar compromite vitalitatea pulpara.
Tratamentul protetic prin aparate gnato-protetice mobilizabile-se recomanda proteza schelitizata, prin care se
realizeaza o legatura indirecta a dintilor restanti, cu ajutorul elementelor scheletului.Rezultatele cele mai
bune au fost obtinute prin utilizarea protezelor schelitizate asociate cu elementele protetice fixe, care real-
izeaza o legatura buna si o soliditate perfecta.
54. Recidiva în ortodonție. Definiție, cauze generale și locale ale apariției recidivei.
Recidiva- este tendinta de revenire a dintilor la pozitia lor initiala si la starea de echilibru dinaintea tratamen-
tului ortodontic.
Din punct de vedere clinic recidiva poate fi: identica cu situatia initiala, diferita partial sau total.
Cauzele generale:
1)tipul constitutional al pacientului;
2)tulburarile endocrine(acromegalia-recidive dupa corectarea malocluziei clasei a III);
3)tipul facial al pacientului (leptoprosop-recidive frecvente dupa largirea maxilara
Euriprosop-recidive frecvente dupa corectarea supraocluziei incisive
4)tipul de rotatie al pacientului:
Hiperdivergenta-recidive frecvente dupa corectarea malocluziei clasei a III si a ocluziei deschise
Hipodivergenta-recidive frecvente dupa corecatrea ocluziei adinci
Cauze locale:
1)persistenta factorilor etiologici ai malocluziei determina aparitia recidivei dupa indepartarea aparatelor
ortodontice;
2)malocluziile cu transmitere eriditara fac frecvent recidive, daca severitatea acestora nu este redusa;
3)cresterea condiliana posttratament ortodontic poate determina recidiva ocluziei deschise si adinci;
4)eruptia molarilor de minte posttratament ;
5)ligamentul periodontal care nu este inca restructurat prin proprietatatea elastica a fibrelor de colagen poate
produce recidiva rotatiilor si a malpozitiilor accentuate;
6)lipsa de coincidenta a relatiei centrice cu intercuspidarea maxima determina aparitia recidivei;
7)in cazul corectiei macrodontiei si microdontiei poate aparea frecvent recidiva;
8)virsta inaintata a pacientului poate determina aparitia recidivei daca contentia nu este de lunga durata, pen-
tru a permite reorganizarea tisulara care dureaza mai mult la adult;
9)viteza mare cu care se obtine corectarea malocluziei este un factor de recidiva, daca contentia nu este de
lunga durata.
55. Anomaliile dento-maxilare cu tendință sporită la recidivă. Mijloace de prevenire a recidivei.
Din anomaliile dento-maxilare cu riscul sporit la recidiva sunt : diastema, rotatiile dentare, ocluzii si an-
grenajele inverse, inocluzii sagitale si verticale, ingustare mai mare de 4-5 mm la nivelul bazal, ingustarea
alveolara mai mare de 5mm, ingustarile maxilarelor, prognatia mandibulara
Privenire recidivei este efectuata prin mijloace de contentie. In urma oricarui tratament ortodontic este nece-
sara contentia, care reprezinta un ansamblu de masuri , tehnici si mijloace care se instituie in continuare
tratamentului activ. Scopul contentiei este de a stabiliza rezultatele tratamentului, consolidarea necesitind o
perioada mai lunga uneori decit tratamentul propriu zis.
Tipurile de aparate de contentie:
1)Aparate mobilizabile:placa Hawley, retainerul Begg, retainerul gutiera
2)Aparate fixe:retainerul bara, inele cu segmente de arc, ligature de sirma
3)Aparate mobile:activatoare

56. Complicații și efecte negative în tratamentul ortodontic.

57. Obiectivele contenției. Factorii care influențează durata și modalitatea contenției.

Contenţia reprezintă menţinerea rezultatelor obţinute în urma tratamentului ortodontic pentru un timp sufi-
cient de îndelungat, în vederea păstrării acestora.
Scopul contenţiei

• Stabilizarea dinţilor în timpul reorganizării tisulare;

❑ Favorizarea stabilirii unei ocluzii corecte (contenţia menţine dinţii în poziţia corectată);
❑ Limitarea efectelor unei patologii noi sau a celei existente;
❑ Cînd o altă patologie (direcţia defavorabilă de creştere a mandibulei, dezechilibrul muscular) riscă să
reproducă anomalia, contenţia se opune recidivei;

Factorii ce determină măsurile de contenţie:

❑ Cauza anomaliei;
❑ Numărul de dinţi deplasaţi;
❑ Morfologia coronară a dinţilor, contactele aproximale;
❑ Mărimea arcurilor dentare şi armonia lor;
❑ Rapoartele de ocluzie;
❑ Vîrsta pacientului, diferenţele de sex;
❑ Rapiditatea corecţiei, metabolismul celular, modificările structurale şi funcţionale ale ţesuturilor;
❑ Presiunea musculară, corelaţia tratamentului cu creşterea, dezvoltarea şi cu funcţiile aparatului dento-
maxilar;
❑ Folosirea aparatelor mobile care nu depind de dinţi;

58. Tipuri de contenție. Contenția naturală, contenția artificială limitată, indicații. Particular-
itățile contenției artificiale de lungă durată.
Exista 2 tipuri de contentie: naturala, care nu necesita utilizarea aparatelor ortodontice si artificiala, care se
realizeaza cu ajutorul dispozitivelor provizorii si definitive.

1) Contentia naturala apare in urmatoarele cazuri:

- in ocluzia inversa frontala, cand gradul de supraacoperire frontala este suficient;
- in ocluzia inversa laterala, cand largirea maxilara s-a realizat prin disjunctie sau inclinare vestibulara;
- in cazurile tratate prin extractie seriata sau extractii in scop ortodontic;
- in cazul dintilor deplasati care sunt imobilizati prin lucrari gnato-protetice.

2) Contentia artificiala limitata – dureaza timp de 3-6 luni, pentru reorganizarea tisulara periodontala,
se aplica in urmatoarele cazuri:
- in tratamentele ortodontice ale malocluziei clasa I, fara extractii in scop ortodontic;
- iin tratamentul ortodontic cu extractii in scop ortodontic, efectuate pentru alinierea dentara, care se
realizeaza cu stabilirea punctelor de contact interproximal si cu adaptare musculara linguala si labi -
ala;
 - in tratamentul ocluziei adanci efectuat prin intruzie incisiva si extruzie molara pana la terminarea
cresterii reziduale;
- in tratamentul rotatiilor dentare inainte de inchiderea apexului;
- in diastema falsa consecutiv dintilor supranumerari;
- in malocluzia clasa I cu proalveolodontie si spatiere tratata fara extractii in scop ortodontic;
- in malocluzia clasei I sau a II-a tratate cu extractii in scop ortodontic;
- in malocluzia clasei a II-a diviziunea 2, cand exista adaptare musculara.

3) Contentia artificiala de lunga durata – pana la terminarea cresterii reziduale, se aplica in urma-
toarele cazuri:
- in tratamentele ortodontice efectuate cu largire maxilara cu surub ortodontic;
- in malocluzia clasei a II-a;
- in olcuzii inverse laterale, cand nu este asigurat gradul de supraacoperire;
- in ocluzia adanca cu tip de rotatie anterioara a mandibulei;
- in meziopozitia generalizata tratata cu extractii in scop ortodontic.

4) Contentia artificiala definitiva – realizata prin aplicarea aparatelor gnato-protetice fixe, se aplica in
urmatoarele situatii:
- in spatieri dentare generalizate;
- in rotatiile si malopoziile severe;
- in diastema superioara a adultului;
- in corectarea malocluziei adultului cu afectiuni parodontale;
- in despicaturile labio-maxilo-palatine;
- in corectarea inghesuirii dentare fara extractii dentare in scop ortodontic;
- in corectarea malocluziei clasa a II-a si a III-a prin tractiuni maxilare.

59. Aparate ortodontice mobilizabile utilizate pentru perioada de contenție. Varietăți.

Elemente componente.
o Cel mai folosit aparat mobilizabil de contenţie este menţinătorul lui HAWLEY, conceput în 1920.
o El se compune din placă (palatinală sau linguală) prevăzută cu croşete Adams pe primii molari perma-
nenţi şi arc vestibular cu bucle în dreptul caninilor.
o Aparatul Hawley în combinaţie cu elastice poate fi folosit pentru închiderea spaţiului dintre incisivi.
o În caz de extracţie a PM₁ menţinătorul se poate folosi pentru a ţine spaţiul închis. În acest caz arcul
vestibular este fixat de croşetele Adams.
o Alte variante: extinderea arcului vestibular de-a lungul întregii arcade cu croşete circulare pe MM₂; ar-
cul vestibular iese din placă între I₂ şi C, fixîndu-se pe el o extensie distală – pentru controlul poziţiei
caninilor.
o Menţinătorul poate fi prevăzut cu un platou retroincizal în scopul controlării înălţimii ocluziei la pacienţi
ce au avut ocluzie adîncă.
 o Clip-on retainer-ul (menţinător cu clame) sau wraparound (înfăşurător) - denumit aşa de anglo-saxoni –
care constă dintr-o bară de plastic întărită cu sîrmă care merge de-a lungul feţelor vestibulare şi linguale
ale dinţilor, ce fixează fiecare dinte în poziţie corectă.
o Este indicat cînd parodonţiul deficitar impune solidarizarea dinţilor.
o Menţinător cu clame de la canin la canin – variantă a aparatului, este folosit în regiunea frontală infe-
rioară pentru realinierea incisivilor neregulaţi în cazul că s-a produs o uşoară înghesuire după tratament.

Ca aparat mobilizabil de contenţie mai poate fi folosit şi pozitionerul.

60. Aparate de contenție fixe.Varietăți. Descriere. Indicații de utilizare.

• Se folosesc atunci cînd se întrevede o instabilitate a dinţilor, impunîndu-se o contenţie prelungită.
• Există patru indicaţii majore pentru folosirea lor (Proffit):
I. Menţinerea poziţiei incisivilor inferiori în timpul creşterii tardive (se indică o bară linguală fixă
solidarizată pe canini, ce trece pe suprafaţa linguală a incisivilor deasupra cingulum-ului). Aparatul
poate fi prevăzut cu inele pe canini sau poate fi fixat pe feţele linguale ale acestora prin colaj.
II. Menţinerea dinţilor în contact după închiderea unei diasteme. Se face cu ajutorul unui arc dublu
răsucit colat pe centrali;
III. Menţinerea spaţiului pentru punţi – cu ajutorul unei bare din sîrmă fixată prin colaj pe feţele
proximale ale dinţilor limitrofi breşei;
IV. Menţinerea contactelor dentare după extracţii la adulţi – cu ajutorul unui arc lingual format din mai
multe fire răsucite,fixat prin colaj.