121.

Leul şi capra

Într-o zi de vară, cînd fiecare suferea de căldură, un leu şi o capră găsiră în

acelaşi timp o fîntînă unde să-şi potolească setea. Atunci ele începură să se
certe care dintre ele erau îndreptăţite să bea primele din fîntînă şi se bătură
ei doi pînă cît pe-aci să-şi ia viaţa unul altuia. Şi cum se odihniră pentru o
clipă ca să-şi mai tragă respiraţia, ei observară un cîrd de vulturi pe cer care
erau gata să-l înhaţe pe cel care pierdea. Atunci imediat încetară bătălia şi
ajunseră de acord că e mult mai bine să devină prieteni, decît să fie hrană
pentru ciori şi vulturi.
122. Întrunirea şoarecilor

Odată demult şoarecii erau atît de stresaţi că pisica îi urmăreşte încontinuu,

încît stabiliră o întîlnire ca să hotărască cum să scape de nesfîrşitul necaz.
Multe planuri fură propuse şi respinse. La sfîrşit un mic şoricel se ridică în
două labe şi propuse ca să fie legat un clopoţel de gîtul pisicii, ca ei să ştie
dinainte cînd se apropie mîţa şi astfel ei să ştie să-şi ia tălpăşiţa. Această
propunere fu întîmpinată cu multe aplauze şi fu acceptată de toţi cei
prezenţi la întîlnire.

Totuşi, un şoarec bătrîn, care stătu tăcut în timpul întrunirii, se ridică şi

spuse că planul e ingenios şi cu siguranţă că ar avea succes. Dar ar avea o
scurtă întrebare pe care i-ar pune-o celuilalt şoarec: cine dintre ei o să pună
clopoţelul la gîtul pisicii.

Una e să concepi un plan bun şi alta e să-l pui în practică.