I.

Tratament Hepatita cronică VHC

Obiectivele tratamentului sunt reprezentate de vindecarea infectiei cauzate de VHC, astfel:

-prevenirea dezvoltarii complicatiilor hepatice cauzate de VHC: reactia necro-inflamatorie hepatica,

reactia fibrotica, dezvoltarea cirozei, precum si decompensarea acesteia, aparitia carcinomului
hepatocelular

-impiedicarea aparitiei manifestarilor extrahepatice

-asigurarea calitatii vietii

-preventia transmiterii infectiei cu VHC

-obtinerea unui raspuns virusologic sustinut(RVS) la 12 saptamani sau la 24 de saptamani, dupa

finalizarea tratamentului, exprimat prin ARN-VHC nedetectabil (ref1)

Evaluarea preterapeutica presupune:

-investigarea altor cauze de boala cronica hepatica: alte infectii virale, cum ar fi VHA, VHB, HIV

-verificarea statusului vaccinal impotriva VHA si VHB, vaccinarea antigripală și antipneumococică

annual, antidifteric și antitetanus la fiecare 10 ani

-oprirea consumului de alcool si a altor substante hepatotoxice

-evaluarea comorbiditatilor: boli cardiace, renale, autoimmune, genetice sau boli metabolice

-verificarea severitatii afectarii hepatice : ciroza(METAVIR scor F4) si hipertensiunea portala, precum
si existenta varicelor esofagiene, fibroza avansata(METAVIR scor F3)

-elastigrafia tranzitorie hepatica(Fibroscan)

-determinarea genotipului VHC

-testele de screening: evaluarea ultrasonografică trebuie realizată la 6 luni, precum și efectuarea

endoscopiei digestice superioare pentru verificarea existenței varicelor esofagiene

Indicatiile tratamentului

Toti pacientii naivi la tratament, cat si cei experimentati, trebuie tratati imediat, in special pacientii
care prezinta fibroza importanta(Scor METAVIR F2 sau F3) sau ciroza(Scor METAVIR 4), precum si
decompensarea acseteia sau existenta manifestarilor extrahepatice: vasculita, nefropatia legata de
complexul imunitar al VHC, crioglobulinemia, limfomul non-Hodgkin, pacientii la risc din cauza altor
comorbiditati prezente, precum si personale care au un risc de transmisibilitate crescut.

Tratamentul hepatitei cronice cu VHC a suferit schimbari importante in ultimele decenii. Initial
Interferonul alfa a fost folosit impreuna cu ribavirina, dar RVS nu a fost atins in proportii
semnificative. INF standard a fost inlocuit de PEG INF, cu un timp de injumatire mai lung, permitand
astfel administrarea saptamanala, subcutanata. Pana in anul 2011, cand a avut loc introducerea
inhibitorilor de proteaza pentru genotipul 1, terapia standard era reprezentata de combinatia PEG
INF si ribavirina.
PEG INF este disponibil sub doua forme: PEG IFN-α2b, molecule liniare de 12-kD PEG legate la INF-α2b si PEG
INF-α2a, 40-kD, care datorita dimensiunii mai mari si volumului de distributie extravascular, poate fi administrat netind cont
de greutate, in timp ce PEG IFN-α2b se administreaza in functie de greutate, 180μ g/kg/saptamana si 800mg ribavirina
zilnic, 48 saptamani. Un alt studiu a demonstrat faptul ca dozarea ribavirinei in functie de greutate are ca rezultat RVS mai
sustinute: 180μg/kg/saptamana PEG INF- α2b si 1000mg ribavirina (<75kg) sau 1200mg(>75kg).(ref2)

Tratamentul Hepatitei cronice VHC la pacientii fara ciroza si si la pacientii cu ciroza compensata (Child-Pugh A), precum si
pacientii cu ciroza decompensata(Child-Pugh B si C) a fost actualizat incepand cu anul 2018, cand au fost introduse
antiviralele cu actiune directa(DAA), INF free, ribavirina free, acestea avand un grad de tolerabilitate si siguranta net
superioare regimurilor anterioare de tratament, incluzand PEG INF-αsi ribavirina sau sofosbuvir si ribavirina.

Clasificarea medicamentelor antivirale cu actiune directa (DAASs)(ref3)

Inhibitori de protează Inhibitori NS5A Inhibitor nucleotidic al Inhibitor non- nucleotidic al

(NS3/4A) polimerazei NS5B polimerazei NS5B
Glecaprevir Daclatasvir Sofosbuvir Dasabuvir
Voxilaprevir Velpatasvir
Grazoprevir Ledipasvir
Paritaprevir Ombitasvr
Simeprevir Pibrentasvir
Grazoprevir Elbasvir

Antivirale directe aprobate in Europa si recomandate de EASL in 2018 pentru tratamentul infectiei VHC(ref1)

Produs Prezentare Posologie

Medicamente sau combinații pangenotipice
Sofosbuvir Tablete 400mg O tabletă/zi
Sofosbuvir/velpatasvir Tablete 400mg SOF+100mg VEL O tabletă/zi
Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir Tablete 400mg O tabletă/zi
SOF+100mgVEL+100mgVOX
Glecaprevir/pibrentasvir Tablete 100mg GLE+40mgPIB 3tablete, o dată/zi
Medicamente sau combinații genotip specifice
Sofosbuvir/ledipasvir Tablete 400mg SOF+90mgLDV O tabletă/zi
Paritaprevir/ombitasvir/ritonavir Tablete 75mg 2tablete, o dată/zi
PTV+12,5mgOBV+50mgRTV
Dasabuvir Tablete 250mg O tabletă x2/zi
Grazoprevir/elbasvir Tablete 100mgGZR+50mg EBR O tabletă/zi

Indicatiile terapeutice se realizeaza in functie de genotipul si subtipul VHC, gradul de afectare hepatica, precum si terapia
anterioara.

Pacienti Tratament SOF/VEL GLE/PIB SOF/VEL/VOX SOF/LDV GRZ/EBR OBV/PTV/r+DSV

anterior
Genotip 1a Naiv 12săpt 8săpt Nu 8-12 săpt 12 săpt. Nu
(ARN-
VHC
≤800,00
IU/mL)
 Experimentat 12săpt 8săpt Nu Nu 12 săpt. Nu
(ARN-
VHC
≤800,00
IU/mL)
Genotip 1b Naiv 12săpt 8săpt Nu 8-12săpt 8 săpt. 8 săpt. (F0– F2)
(F0– F2) 12 săpt. (F3)
12 săpt.
(F3)
Experimentat 12săpt 8săpt Nu 12săpt 12săpt 12săpt
Genotip 2 Naiv 12săpt 8săpt Nu Nu Nu Nu
Experimentat 12săpt 8săpt Nu Nu Nu Nu
Genotip 3 Naiv 12săpt 8săpt Nu Nu Nu Nu
Experimentat 12săpt 12săpt Nu Nu Nu Nu
Genotip 4 Naiv 12săpt 8săpt Nu 12săpt 12 săpt. Nu
(ARN-
VHC
≤800,00
IU/mL)
Experimentat 12săpt 8săpt Nu Nu Nu Nu
Genotip5 Naiv 12săpt 8săpt Nu 12săpt Nu Nu
Experimentat 12săpt 8săpt Nu Nu Nu Nu
Genotip 6 Naiv 12săpt 8săpt Nu 12săpt Nu Nu
Experimentat 12săpt 8săpt Nu Nu Nu Nu

Abrevieri: DAA, antiviral cu acțiune directă; DSV, dasabuvir; EBR, elbasvir; GLE, glecaprevir; GZR,
grazoprevir; VHC, virusul hepatitei C; HIV, virusul imunodeficienței umane; LDV, ledipasvir; OBV,
ombitasvir; PIB, pibrentasvir; PTV, paritaprevir; r, ritonavir; SOF, sofosbuvir; VEL, velpatasvir; VOX:
voxilaprevir.

Genotipul 1a, Pangenotipic:Sofosbuvir/Velpatasvir.

Pacienții naivi la tratament și pacienții experimentați, non-cirotici sau cu ciroză compensată(Child-

Pugh A) trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și velpatasvir, timp de 12 săptămâni.
Studiul ASTRAL-1 a demonstrat un RVS12 la 98% din pacienții infectați cu genotipul 1a.

Genotipul 1a, Pangenotipic:Glecaprevir/Pibrentasvir.

Pacienții naivi la tratament și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1 VHC, non-cirotici,

trebuie tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții naivi la tratament și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1 VHC, cu ciroză

compensată(Chil-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de
12 săptămâni.

Genotipul 1a, Genotip-specific: Sofosbuvir/ledipasvir.

Pacienții naivi la tratament și pacienții experimentați, non-cirotici sau cu ciroză compensată (Child-
Pugh A) trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și ledipasvir pentru 12 saptămâni.

Pacienții naivi la tratament infectați cu genotipul 1a non-cirotici pot fi tratați cu o combinație fixă de
sofosbuvir și ledipasvir timp de 8 săptămâni.
Combinația sofosbuvir și ledipasvir nu este recomandată pentru tratamentul pacienților
experimentați, infectați cu genotipul 1a, deoarece acestei combinații ar trebui adăugate ribavirina,
conform EASL-2016.

Genotipul 1a, Genotip-specific:Grazoprevir/elbasvir.

Pacienții naivi la tratament și pacienții experimentați, non-cirotici sau cu ciroză compensată(Child-

Pugh A), cu ARN VHC ≤800 000UI/ml trebuie tratați cu o combinație fixă gazoprevir și elbasvir timp de
12 săptămâni.

Combinația grazoprevir și elbasvir nu trebuie administrată pacineților cu ARN-VHC ≥800 000UI/ml.

Tratamentul infecției VHC cu genotip 1b.

Există 5 variante de combinații considerate echivalente pentru tratamentul infecției cu VHC genotipul
1b.

Sofosbuvir/velpatasvir

Glecaprevir/pibrentasvir

Sofosbuvir/ledipasvir

Grazoprevir/elbasvir

Ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir.

Recomandările următoare sunt utilizate pentru tratamentul pacienților infectați cu VHC genotipul 1b:

 Combinație fixă de 400mg sofosbuvir și 100mg velpatasvir într-o singură tabletă/zi.

 Combinație fixă de 300mg glecaprevir și 120mg pibrentasvir împărțite în 3 tablete de 100mg
glecaprevir și 40mg pibrentasvir, administrate o dată pe zi în timpul mesei.
 Combinație fixă de 400mg sofosbuvir și 90mg ledipasvir, într-o tabletă, administrată zilnic.
 Combinația fixă de 100mg grazoprevir și 50mg elbasvir , într-o tabletă, administrată zilnic.
 Combinația fixă de 12,5mg ombitasvir, 75mg paritaprevir și 50mg ritonavir într-o tabletă, 2
tablete pe zi, în timpul mesei și 250mg dasabuvir, o tabletă de două ori pe zi.

Genotipul 1b, Pangenotipic:Sofosbuvir/velpatasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1b, non-cirotici sau cu ciroză
compensată(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și velpatasvir timp de 12
săptămâni.

Genotipul 1b, Pangenotipic:Glecaprevir/pibrentasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1b, non-cirotici,trebuie tratați cu o

combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1b, cu ciroză compensată(Child-Pugh

A), trebuie tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 12 săptămâni.

Genotipul 1b, Genotip specific:Sofosbuvir/ledipasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1b, non-cirotici sau cu ciroză
compensată(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și ledipasvir timp de 12
săptămâni.

Pacienții naivi infectați cu genotipul 1b, non-cirotici, pot fi tratați cu o combinație de sofosbuvir și
ledipasvir timp de 8 săptămâni.

Genotipul 1b, Genotip specific:Grazoprevir/elbasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1b, non-cirotici sau cu ciroză
compensată(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de grazoprevir și elbasvir timp de 12
săptămâni.

Pacienții naivi la tratament cu genotipul 1b, cu fibroză F0-F2 pot fi tratați cu o combinație fixă de
grazoprevir și elbasvir timp de 8 săptămâni.

Genotipul 1b, Genotip specific:Ritonavir-paritaprevir, ombitasvir și dasabuvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 1b, non-cirotici sau cu ciroză
compensată(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de ombitasvir, paritaprevir și ritonavir
plus dasabuvir timp de 12 săptămâni.

Pacienții naivi la tratament cu genotipul 1b, cu fibroză F0-F2 pot fi tratați cu o combinație fixă de
ombitasvir, paritaprevir și ritonavir plus dasabuvir timp de 8 săptămâni.

Tratamentul infecției cu VHC Genotipul 2

Există două linii de tratament pentru pacienții infectați cu VHC genotipul 2:

Sofosbuvir/velpatasvir

Glicaprevir/pibrentasvir

Combinațiile următoare sunt recomandate pentru tratamentul pacienților infectați cu genotipul 2,

astfel:

 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și velpatasvir, într-o tabletă, administrată zilnic

 Combinația fixă de 300mg glecaprevir și 120mg pibrentasvir în 3 tablete care conțin 100mg
glecaprevir și 40mg pibrentasvir, administrate o dată pe zi în timpul mesei.

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 2, non-cirotici sau cu ciroză

compensată(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și velpatasvir timp de 12
săptămâni.

Genotipul 2, Pangenotipic:Glecaprevir/pibrentasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 2, non-cirotici, trebuie tratați cu o
combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 2, cu ciroză compensată(Child-

Pugh A) trebuie tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 12 săptămâni.

Tratamentul infecției VHC cu Genotipul 3

Există 3 lunii de tratament pentru pacienții infectați cu VHC genotipul 3:

Sofosbuvir/velpatasvir
Glecaprevir/pibrentasvir

Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir.

Combinațiile următoare sunt recomandate pentru tratamentul pacienților infectați cu genotipul 3,

astfel:

 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și velpatasvir, într-o tabletă, administrată zilnic

 Combinația fixă de 300mg glecaprevir și 120mg pibrentasvir în 3 tablete care conțin 100mg
glecaprevir și 40mg pibrentasvir, administrate o dată pe zi în timpul mesei.
 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir, 100mg velpatasvir și 100mg voxilaprevir într-o tabletă,
administrată o dată pe zi, în timpul mesei.

Genotipul 3, Pangenotipic:Sofosbuvir/velpatasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 3, non-cirotici, trebuie tratați cu o
combinație fixă de sofosbuvir și velpatasvir timp de 12 săptămâni.

Combinația sofosbuvir și velpatasvir nu este recomandată pacienților naivi și pacienților

experimentați infectați cu VHC genotip 3, cu ciroză compensată(Child -Pugh A), deoarece rezultatele
au fost nesatisfăcătoare.

Genotipul 3, Pangenotipic:Glecaprevir/Pibrentasvir

Pacienții naivi terapeutic, infectați cu VHC genotipul 3 care nu prezintă fibroză moderată(scor
METAVIR F0-F2) trebuie tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8
săptămâni.

Pacienții naivi terapeutic, infectați cu VHC genotipul 3, cu fibroză avansată( scor METAVIR F3), dar
non-cirotici, pot fi tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 3, non-cirotici, trebuie tratați cu o combinație fixă
de glecaprevir și pibrentasvir timp de 12 săptămâni.

Pacienții naivi terapeutic, infectați cu VHC genotipul 3, cu ciroză compensată (Child-Pugh A), trebuie
tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 12 săptămâni.

Pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 3, cu ciroză compensată(Child-Pugh A) trebuie

tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 16 săptămâni.

Genotipul 3, Pangenotipic:Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir

Pacienții naivi terapeutic și pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 3, cu ciroză

compensată, trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir, velpatasvir și voxilaprevir timp de 12
săptămâni.

Tratamentul infecției VHC cu genotipul 4

Există 4 linii de tratament pentru pacienții infectați cu VHC genotipul 4, astfel:

Sofosbuvir/velpatasvir

Glecaprevir/pibrentasvir

Sofosbuvir/ledipasvir

Grazoprevir/elbasvir
Următoarele regimuri sunt recomandate pacienților infectați cu genotipul 4:

 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și 100mg velpatasvir, într-o tabletă, o dată/zi

 Combinația fixă de 300mg glecaprevir și 120mg pibrentasvir împărțite în 3 tablete de 100mg
de glecaprevir și 40mg de pibrentasvir , administrată o dată/zi, în timpul mesei.
 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și 90mg ledipasvir într-o tabletă, într-o tabletă, o
dată/zi
 Combinația fixă de 100mg grazoprevir și 50mg elbasvir într-o tabletă, o dată/zi

Genotipul 4, Pangenotipic:Sofosbuvir/velpatasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu VHC genotipul 4, non-cirotici sau cu ciroză
compensată(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și velpatasvir timp de 12
săptămâni.

Genotipul 4, Pangenotipic:Glecaprevir/pibrentasvir

Pacienții naivi terapeutic și cei experimentați, infectați cu VHC genotipul 4, non-cirotici trebuie tratați
cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții naivi terapeutic și cei experimentați, infectați cu VHC genotipul 4, cu ciroză compensată
(Child-Pugh A) trebuie tratați cu o combinație de glecaprevir și pibrentasvir timp de 12 săptămâni.

Genotipul 4, Genotip specific:Sofosbuvir/ledipasvir

Pacienții naivi terapeutic, infectați cu VHC genotipul 4, non-cirotici sau cu ciroză compensată (Child-
Pugh A) trebuie tratați cu o combinație de sofosbuvir și ledipasvir timp de 12 săptămâni.

Combinația sofosbuvir și ledipasvir nu este indicată pacienților experimentați infectați cu genotipul 4.

Genotipul 4, Genotip specific:Grazoprevir/elbasvir

Pacienții naivi terapeutic, infectați cu VHC genotipul 4, non-cirotici sau cu ciroză compensată (Child-
Pugh A), cu un ARN-VHC≤800 000UI/ml trebuie tratați cu o combinație fixă de grazoprevir și elbasvir
timp de 12 săptămâni.

Combinația de grazoprevir și elbasvir nu este indicată pacienților infectați cu genotipul 4, naivi

terapeutic cu ARN-VHC> 800 000UI/ml sau pacieții experimentați, neținând cont de viremie.

Tratamentul infecției VHC cu genotipul 5

3 linii de tratament sunt indicate pacienților infectați cu genotipul 5 VHC, astfel:

Sofosbuvir/velpatasvir

Glecaprevir/pibrentasvir

Sofosbuvir/ledipasvir

Regimurile următoare sunt indicate pentru tratamentul pacienților infectați cu genotipul 5, astfel:

 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și 100mg velpatisvir, într-o tabletă, o dată/zi

 Combinația fixă de 300mg glecaprevir și 120mg pibrentasvir în 3 tablete care conțin 100mg
glecaprevir și 40mg pibrentasvir, o dată.zi, în timpul mesei
 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și 90 mg ledipasvir, într-o tabletă, o dată pe zi

Genotipul 5, Pangenotipic:Sofosbuvir/velpatasvir
 Pacienții naivi terapeutic, infectați cu VHC genotipul 5, non-cirotici sau cu ciroză compensată
(Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și velpatasvir timp de 12
săptămâni.

Genotipul 5, Pangenotipic:Glecaprevir/pibrentasvir

Pacienții naivi terapeutic și pacienții experimentați infectați cu genotipul 5, non-cirotici, trebuie

tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții naivi terapeutic și pacienții experimentați infectați cu genotipul 5, cu ciroză

compensată(Child-Pugh A) trebuie tratați cu o combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp
de 12 săptămâni.

Genotipul 5, Genotip specific:Sofosbuvir/ledipasvir

Pacienții naivi terapeutic, infectați cu genotipul 5, non-cirotici sau cu ciroză compensată(Child-

Pugh A) trebuie tratați cu o combinație fixă de sofosbuvir și ledipasvir timp de 12 săptămâni.

Combinația sofosbuvir și ledipasvir nu este indicată pacienților experimentați infectați cu

genotipul 5.

Tratamentul infecției VHC cu genotipul 6

3 linii de tratament sunt indicate pacienților infectați cu VHC, genotipul 6, astfel:

Sofosbuvir/velpatasvir

Glecaprevir/pibrentasvir

Sofosbuvir/ledipasvir

Regimurile următoare sunt recomandate pacienților infectați cu genotipul 6, astfel:

 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și 100mg velpatasvir, într-o tabletă, o dată/zi

 Combinația fixă de glecaprevir 300mg și 120mg pibrentasvir în 3 tablete, fiecare
conținând 100mg glecaprevir și 40mg pibrentasvir, o dată/zi, în timpul mesei
 Combinația fixă de 400mg sofosbuvir și 90mg ledipasvir, într-o tabletă, o dată/zi

Genotipul 6, Pangenotipic:Sofosbuvir/velpatasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 6, non-cirotici sau cu ciroză

compensată (Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație de sofosbuvir și velpatasvir timp de 12
săptămâni.

Genotipul 6, Pangenotipic:Glecaprevir/pibrentasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 6, non-cirotici, trebuie tratați cu o

combinație fixă de glecaprevir și pibrentasvir timp de 8 săptămâni.

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 6, cu ciroză compensată (Child-Pugh

A), trebuie tratați cu o combinație de glecaprevir și pibrentasvir timp de 12 săptămâni.

Genotipul 6,Genotip specific:Sofosbuvir/ledipasvir

Pacienții naivi și pacienții experimentați infectați cu genotipul 6, non-cirotici sau cu ciroză

compensată (Child-Pugh A), trebuie tratați cu o combinație de sofosbuvir și ledipasvir timp de 12
săptămâni.
Combinația sofosbuvir și ledipasvir nu este recomandată pacienților experimentați infectați cu
genotipul 6.

II.Tratamentul hepatitei acute VHC

Deși majoritatea pacienților cu hepatită acută nu sunt simptomatici, tendința de cronicizare este
mare, aproximativ 50-90%. Pacienții trebuie să înceapă tratamentul antiviral pentru a îmoiedica
cronicizarea infecției. Momentul exact al inițierii și durata acetuia nu sunt cunoscute.

Recomandările EASL-2018 pentru infecția acută VHC sunt reprezentate de:

-combinația sofosbuvir și ledipasvir pentru genotipurile 1,4,5 și 6

-combinația ritonavir, paritaprevir, ombitasvir și dasabuvir pentru genotipul 1b, timp de 8 săptămâni

-RVS trebuie evaluat la 12 și 24 de săptămâni, deoarece au fost observate recăderi tardive, prin
măsurarea ARN-VHC și Ag coreVHC

-Pacienții tratați cu antivirale directe trebuie evaluați din punct de vedere al posibilelor reacții
adverse dezvoltate, astfel: măsurarea tranzaminazelor hepatice, bilirubinei indirecte mai ales în cazul
utilizării combinației ritonavir, paritaprevir, ombitasvir și dasabuvir, funcția renală exprimată prin
calculul eGFR a pacienților tratați cu sofosbuvir.(ref1)

Tratamentul pacienților care nu au obținut un RVS după combinațiile PEG-INFα și ribavirină, PEG-
INFα, ribavirină și sofosbuvir sau sofosbuvir și ribavirină.

Pacienții non-cirotici sau cei cu ciroză compensată(Chil-Pugh A), care nu au obținut RVS după
tratamentul cu antivirale directe, trebuie tratați cu o combinație de sofosbuvir, velpatasvir și
voxilaprevir timp de 12 săptămâni.

În cazul dublului eșec de obținere a RVS după utilizarea combinațiilor anterior menționate, se indică
tripla combinație sofosbuvir, glecaprevir și pibrentevir timp de 12 săptămâni la care se adaugă
ribavirină în funcție de greutate, astfel: 1000mg dacă G<75kg sau 1200mg dacă G≥75kg sau durata
tratamentului poate fi modificată până la 16-24 de săptămâni.

Pacienții cu ciroză decompensată (Child-Pugh B sau C) care au eșuat după antivirale directe au
contraindicație de a folosi inhibitorii de protează și trebuie tratați cu o combinație de sofosbuvir și
velpatasvir , cu ribavirină în funcție de greutate timp de 24 de săptămâni. (ref1)

III.Tratamentul Cirozei și complicațiilor cirozei

Complicațiile cirozei sunt reprezentate de:

-Hipertensiunea portală: administrarea beta-blocantelor neselective de tipul propranolului sau

carvedilolului, prin scăderea alurii ventriculare , vor scădea presiunea portală și gradientul de
presiune venoasă hepatică(HVPG).

-varicele esofagiene și hemoragia variceală:

 Bandarea variceală endoscopică

  Administrarea de substanțe vasoconstrictoare: Terlipresina, 2mg/6h în primele 48 de ore,
apoi 1mg/4h, următoarele 72h, singurul care reduce mortalitatea, este contraindicat
pacienților care suferă de boala cardiacă ischemică și Somatostatina, mai bine tolerată, în
doze de 250-500µg/h.
 Tamponamentul cu balon se realizează cu ajutorul Sondei Sengstaken-Blakemore, care
trebuie aplicată maxim 12 ore și este folosită în cazul în care terapia endoscopică nu este
eficientă și hemoragia este masivă.
 Stenturile autoexpandabile sunt folosite maxim 7 zile și pot fi mai eficiente decât tamponada
cu balon.
 Șuntul portosistemic transjugular intrahepatic(TIPS) realizează o legătură între circulația
sistemică și cea portală, reducând astfel presiunea din sistemul port și cel sinusoidal, deși are
un risc crescut de dezvoltare a encefalopatiei portale, este utilizat atunci când hemoragia
este incontrolabilă.

-dezvoltarea ascitei:

 Reducerea aportului de Na și de proteine

 Evitarea medicamentelor care au efect de retenție hidrosalină: corticoterapia și
antiinflamatoarele non-sterioidiene, precum și cele cu un conținut ridicat de Na: penicilinele
și cefalosporinele
 Terapia diuretică: spironolactona sau eplerenona, având rolul de e alimina retenția de lichide
 Vaptanii-antagonistii V2 ai receptorilor ADH, au efect de creștere a clearence-ului apei libere
 Efectuarea paracentezei are loc dacă diureticele nu pot controla acumularea lichidiană, se
administrează 8g albumină/l lichid de ascită eliminat pentru a se evita hipovolemia și
disfuncția renală consecutiv eliminării unui volum important de lichid.

-Peritonita bacteriană spontană(PBS)

Deterioarea clinică a unui pacient cu ascită este sugestivă dezvoltării acestei complicații grave: PBS.
Antibioterapia empirică, cu spectru larg, trebuie administrată imediat după efectiarea parecentezei
diagnostice, cu dezescaladarea ulterioară în funcție de rezultatul culturilor. Pentru realizarea
profilaxiei secundare cu norfloxacină, are efecte favorabile asupra supraviețuirii.

-Encefalopatia hepatică

 Eliminarea cauzelor prepipitante: tulburările electrolitice, încetinirea tranzitului intestinal,

utilizarea medicamentelor cu efect inhibitor la nivelul SNC
 Accelerarea tranzitului intestinal cu ajutorul lactulozei, care pe langă efectul purgativ, are și
rol limitator al absorbției amoniacului, administrat în doze de 10-30ml de 3 ori/zi sau lactitol,
30g/zi, fiind metabolizat de microorganismele colonice.
 Antibioterapia: Rifaximina, antibiotic non-absorbabil, semisintetic este utilizat pentru
realizarea profilaxiei secundare a PBS, iar metronidazolul este utilizat in afecatrea acută, în
doze de 200mg de 4 ori/zi.
 Hidratarea intravenoasă adecvată și reducerea terapiei diuretice.

-Sdr. Hepatorenal

Diureticele trebuie oprite, iar hipovolemia intravasculară trebuie corectată cu ajutorul albuminei,
substantelor vasopresoare, precum terlipresina sau noradrenalina. Transplantul hepatic este una
dintre cele mai bune măsuri terapeutice indicate.
-Sdr. Hepatopulmonar

Hipertensiunea porto-pulmonară poate fi ameliorată de antagonistul receptorului de endotelină,

bosentan, inhibitorul fosfodiesterazei 5, sildenafil sau de prostaciclina epoprostenol cu administrare
intravenoasă, transplantul hepatic nefiind astfel posibil.

-Cancerul hepatic

Tratamentul chirurgical al carcinomului unic, cu o formațiune mai mică de 5 cm, sau a celui
multicentric, cu maxim 3 formațiuni mai mici de 3cm fiecare se soldează cu o supraviețuire medie de
5 ani. Mai sunt disponibile tratamente locale precum embolizarea și chemoembolizarea
transarterială, radioembolizarea, radioterapia și ablația prin radiofrecvență. (Ref 4)

1EASL Reccommandations on Tratament of Hepatitis C 2018

2Jameson, Fauci, Kasper, Hauser, Longo, Loscalzo, Harrison’ s Principles of Internal Medicine

3https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2021/02/PCN-24-Hepatita-cronic%C4%83-cu-
virusul-hepatitei-C-la-adult

4. Adam Feather, David Randall, Mona Waterhause Kumar și Clark, Medicină clinică, ediția a
10-a.