EURITMIA ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII PREŞCOLARILOR

Experţii în euritmie sunt de părere că putem comunica la fel de bine prin gesturi la fel
cum o facem prin cuvinte. Această artă îi învaţă pe copii cum să transpună poveşti, poezii şi
muzică în anumite mişcări.
În primă fază, euritmia pedagogică avea intenţia de a-i ajuta pe copii să se dezvolte din
punct de vedere fizic. S-a descoperit ulterior că procesul transpunerii sunetelor în mişcări
armonioase stimulează gândirea, imaginaţia şi creativitatea.
Pentru că se face în grup, aceasta ajută copiii să îşi dezvolte şi capacitatea de a avea
răbdare, de a colabora cu ceilalţi şi de a fi atenţi la detalii. În plus, îi ajută să îşi facă mai uşor
prieteni şi să-şi dezvolte aptitudini sociale importante.
Nu numai dezvoltarea celor mici are de beneficiat, ci şi educaţia lor. Euritmia contribuie,
printre altele, şi la îmbogăţirea vocabularului şi a culturii generale. Temele sunt precise şi au
rolul de a-i învăţa pe copii cât mai multe lucruri.
Scopul ei este acela de a stimula şi consolida capacităţile expresive ale copiilor prin
mişcare. Ea are rolul de a stimula imaginaţia, procesul gândirii şi conceptualizarea. În grădinitţă
sau şcoli, copiii sunt stimulaţi să transpună o poveste sau o poezie în gesturi şi mişcări.
Euritmicii sunt de părere că poveştile îşi pot păstra autenticitatea şi înţelesul şi atunci când sunt
redate gestual, nu numai verbal. Euritmia încearcă să ajute la dezvoltarea copilului per întreg -
atât intelectual, social, fizic, emoţional, dar şi cultural prin conţinut informaţional esenţial. De
exemplu, in exerciţii precum "dansul fluturilor", "ciripitul păsărelelor" sau "dansul albinuţelor",
copiii au ocazia să înveţe o mulţime de lucruri noi despre aceste insecte sau păsări şi despre
modul lor de viaţă.
Tocmai de aceea, aceasta metodă este foarte recomandată mai ales la grupa mică. Păşind
în aceasta nouă lume, micii ” grădinari” au nevoie de joc pentru a descoperi noul teritoriu. La
început stingheri şi speriaţi, copiii de grupă mică devin apoi foarte receptivi dacă li se propune
un joc. “Deschide urechea bine”sau “ Jocul mut” sunt foarte bune pentru relaţionarea copiilor,
socializarea lor, cunoaşterea colegilor de grupă.
Jocurile cu rol, cele mai apreciate fiind acum “ De-a mama”, “ De-a doctorul”, “ De-a
bucătăria” (cum spun ei), îi ajută pe copii să verbalizeze, să redea aspecte din realitatea familiară,
să aducă o bucăţică din familia şi casa lor în sala de grupă. Aceste jocuri le sunt foarte dragi şi
apropiate mediului pe care ei îl cunosc cel mai bine.
După ce trec de pasul cu lacrimi, cu întrebări din 5 în 5 minute cand vine cineva să-l ia
acasă, după ce învaţă că nimeni nu rămâne la grădiniţa şi observă că fiecare zi se transformă în
rutină, încep să fie receptivi la poveştile scurte şi amuzante pe care le spune doamna, cand imită
lupul cel rău, pe Moş Martin, vulpea cea şireată şi multe alte personaje, la poeziile ritmate şi
scurte despre degeţele, cifre, familia şi nu în ultimul rând la cântecele vesele şi pline de mişcări
distractive din “Bate vântul frunzele”, “Castelul”, “ Alunelul”, “ În pădurea cu alune”, “Noi
suntem piticii” etc.
In timpul acestor exercitii copiii sunt stimulati sa transpuna diverse povesti sau sunete in
miscari, fara a folosi limbajul sau alte metode de exprimare. La inceput, miscarile sunt destul de
simpliste si intortocheate, lipsite de sens. Repetarea lor constanta si intelegerea treptata a lor
ajuta copiii sa transforme aceste miscari intr-o adevarata arta. Ele devin din ce in ce mai
complexe, armonioase si mai usor de inteles. Miscarea bratelor si picioarelor in exercitiile
euritmice vine ca reactie la anumite ritmuri si tonalitati.
Actul artistic nu este unul lipsit de inteles. Miscarile sunt regizate si aranjate in asa fel
incat sa surprinda corect mesajul pe care vor sa il transmita. De exemplu, daca se alege ca tema
"dansul pasarelelor" folosindu-se ca reper "Anotimpurile" lui Vivaldi, capacitatea de intelegere si
transpunere a mesajului corect depinde si de scena in care e pus exercitiul, recuzita sau
costumatii.
Exista o latura terapeutica a euritmiei. Se pare ca are efecte benefice in recuperarea
ADHD-ului la copii, a intarzierilor in dezvoltare, dar si a deficientelor de invatare. Efectul
terapeutic s-a constatat si in tratarea anumitor boli somatice.
Dar cel mai mult, copiilor din grupa mea le place dansul. De aceea am ales să colaborăm
şi în acest an, al cincilea consecutiv, cu doamna profesoară de dans Liliana Tincu. Doamna este
un pedagog înnăscut, cu multă răbdare pentru “pui-pui” cum îi numeşte pe copii. Cele două
şedinţe de dans săptămânale sunt un moment plin de culoare şi de voie bună pentru prichindei. Ei
învaţă dansuri placute, simple, cu mişcări uşoare, adaptate caracteristicilor de dezvoltarea fizică a
vârstei. De asemenea, dansul este îmbinat şi cu un moment pregătitor de încălzire a corpului, prin
câteva elemente de gimnastică. După ce s-au aşezat în cerc şi cd-ul a pornit, au început dansul
elefanţii Cici care şi-au pierdut cipicii, găinuşele moţate, fetele la horă şi alte personaje minunate
din cântece.
Nu în ultimul rând, ora de educaţie fizică este un bun moment de exerciţii euritmice şi un
prilej de joacă şi distracţie. Cel mai mult le place “ Suntem lei, tigri etc. la pândă”, când îşi
imaginează că sunt animale sălbatice, despre care noi am învăţat, se târăsc prin tunel şi la ieşire
imită animalul sau prind prada ( un copil care trece pe acolo, sau fug după altul în cerc).

Spectacolele de teatru sau magie din grădiniţă sunt iarăşi un nou prilej de dezvoltare, de
dezvoltarea, de a-şi exprima prin onomatopee toate trăirile şi simţirile în faţa unui spectacol: oau,
aaaa, uite!, ooo, iu-huuu, etc.

Euritmia coborâta pe Pamânt se simte cu adevărat acasă, pe scenă. Dar în pedagogie, în

domeniul terapeutic, oriunde, euritmia poate fi, de la sine înteles, oaspete.

BIBLIOGRAFIE
Rudolf Steiner - EDUCAŢIA COPILULUI DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
ŞTIINŢEI SPIRITUALE, 1994, Editura Triade, Cluj-Napoca
 Elena Gheorghian, Maria Taiban – METODICA JOCURILOR ŞI A
PROGRAMULUI DISTRACTIV ÎN GRĂDINIŢA DE COPII, 1973, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti
Constantin Cucos - PSIHOPEDAGOGIE PENTRU EXAMENELE DE
DEFINITIVARE ŞI GRADE DIDACTICE, 2008, Editura Polirom, Iaşi