În categoria instituţiilor financiare se pot încadra şi insţituţiile bancare, care

desfăşoară, la randul lor operaţiuni financiare.

Băncile din România au obligaţia organizării şi ţinerii contabilităţii la sediile
dec1arate de pe teritoriul României, păstrării documentelor justificative care stau la
baza înregistrărilor în contabilitate, precum şi a registrelor contabile legale şi să le
pună la dispoziţia organelor în drept în cadrul exercitării atribuţiilor lor legale.
Contabilitatea ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,
gestionarea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute trebuie să asigure în cadrul băncii următoarele: întocmirea
documentelor justificative privind operaţiile economice. Orice operaţiune economico-
financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care
stă la baza înregistrări lor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ; organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii. Înregistrarea
operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea
succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate
şi sistematic, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul Registrului-jurnal şi al Cărţii
mari, potrivit planului de conturi pentru instituţiile bancare şi a normelor de utilizare a
acestuia.
Tratamentele contabile aplicate de bancă sunt cele prevăzute în reglementările
specifice activităţii bancare.
Din cadrul operaţiunilor bancare, un rol important îl reprezintă contabilitatea
operaţiunilor diverse. Contabilitatea operaţiunilor diverse asigura evidenţa:
decontărilor intrabancare; debitorilor şi creditorilor; stocurilor; operaţiunilor de
regularizare.
Contabilitatea decontărilor intrabancare cuprinde operaţiunile efectuate între
sediul central şi unităţile teritoriale, precum şi cele efectuate între unităţi. Contul de
decontări intrabancare nu prezintă sold în balanţa cumulată zilnica. Eventualul sold
debitor sau creditor, înregistrat cu totul excepţional, se regularizează în cel mai scurt
timp posibil. Conturile analitice 341 se închid la sfârşitul anului prin conturi de
regularizare 3414.
Contabilitatea debitorilor şi creditorilor asigura evidenţa creanţelor şi datoriilor
băncii în relaţiile acesteia cu: personalul; asigurările şi protecţia sociala; bugetul
statului şi fondurile speciale sau acţionarii; diverşi debitori şi creditori. Creanţele şi
datoriile băncii se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale,
adaosurile, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă şi cele pentru incapacitate
temporară de muncă suportate din fondul de salarii, precum şi alte drepturi în bani
şi/sau în natura datorate de banca personalului pentru munca prestată şi care se
suportă, potrivit reglementărilor, din fondul de salarii. În contabilitate se înregistrează
distinct alte drepturi şi avantaje, care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se
suportă din fondul de salarii ( alte cheltuieli,etc.).
Reţinerile din salariile personalului (popriri, pensii alimentare şi altele), se
efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii
contractuale. Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte
drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la
aceştia, aferente lunii în curs, se înregistrează, la finele lunii, ca alte datorii şi creanţe
în legătură cu personalul. .
Decontările privind asigurările sociale şi protecţia socială se referă la obligaţiile
băncii şi ale salariaţilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul
asigurărilor sociale de sănătate, fondul de şomaj şi alte bugete şi fonduri speciale.
Datoriile de achitat sau creanţele de încasat în contul asigurărilor sociale aferente
exerciţiului în curs se înregistrează la finele acestuia ca alte datorii şi creanţe sociale.
În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind:
impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venitul din salarii,
impozitele şi taxele locale, subvenţiile de primit şi alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate.
Impozitul pe profit se calculează şi se plăteşte conform legislaţiei la nivelul
Centralei. Banca înregistrează creanţe/datorii privind impozit pe profit curent şi
impozit pe profit amânat. Constituie obligaţie creanţa faţă de bugetul statului numai
impozitul pe profit curent care se determina potrivit legislaţiei fiscale. Impozitul pe
profit curent este valoarea impozitului pe profit plătibil irecuperabil în raport cu
profitul impozabil pierderea fiscala. Baza fiscala a unui activ sau a unei datorii este
valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.
Taxa pe valoarea adăugată datorata bugetului de stat se stabileşte lunar la
nivelul Centralei, pe baza de decont, ca diferenţă între valoarea taxei aferente
bunurilor livrate sau serviciilor prestate (pentru TVA colectata) şi a taxei deductibile
pentru cumpărările de bunuri (TVA deductibila).
Impozitul pe salarii, ce se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul
impozitelor calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului băncii,
precum şi impozitul reţinut din drepturile băneşti acordate colaboratorilor, potrivit
legii.
La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului statului sau bugetelor
locale şi fondurilor speciale se cuprind: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri,
taxa asupra mijloacelor de transport, taxa de firmă, taxa pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat, impozitul pe venitul din dobânzi, impozitul pe dividende,
contribuţia la fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi alte impozite şi
taxe. Acestea se evidenţiază în contabilitate pe conturi analitice pe feluri de impozite
şi taxe.
Contabilitatea debitorilor şi creditorilor asigură evidenţa garanţiilor constituite,
debitorilor din avans spre decontare şi a altor debitori şi creditori diverşi, sume
datorate terţilor.
Garanţiile constituite conform convenţiilor cu furnizorii (energie electrică,
telefonie fixă, poştă) se înregistrează în conturile de depozite de garanţii vărsate.
Avansurile acordate salariaţilor pentru deplasări şi achiziţionări de bunuri,
plata de servicii se evidenţiază distinct pentru fiecare salariat în conturile de debitori
din avans spre decontare.
Creanţele datorate de persoane juridice sau fizice se înregistrează în conturile
de debitori diverşi (avansurile acordate furnizorilor în vederea achiziţiei de bunuri,
prestări servicii, executări de lucrări, imputaţii provenite din lipsuri de gestiune,
amenzi şi penalităţi datorate de salariaţi în baza angajamentelor de plată ale acestora).
Sumele datorate terţilor de către bancă pentru fumizări de materiale, executări
de lucrări, prestări de servicii, precum şi alte sume datorate terţi lor se înregistrează în
contul "Creditori diverşi". Se impune existenţa unei evidenţe pe fiecare creditor în
cazul contractelor de leasing, furnizorilor de utilităţi etc.
Contabilitatea stocurilor asigură evidenţa existenţei şi mişcării următoarelor
bunuri: materiale, imprimate cu regim special, materiale de natura obiectelor de
inventar, stocuri aflate la terţi şi alte stocuri şi bunuri.
Stocurile sunt active deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţi sau materiile prime, materialele şi alte consumabile ce urmează a
fi folosite în activitatea curentă sau pentru prestarea de servicii. Stocurile se
înregistrează iniţial în contabilitate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după
caz. La ieşire, stocurile se evaluează şi se înregistrează in contabilitate prin aplicarea
metodei "primei intrări-primei ieşiri" (FIFO)
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunurile cu o valoare mai
mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de
natura lor de serviciu, sau cu o durata mai mică de un an, indiferent de valoarea lor,
precum şi alte bunuri asimilate acestora (echipamentul de protecţie, echipamentul de
lucru, aparatele de măsură şi control, etc.). La darea în folosinţă valoarea materialelor
de natura obiectelor de inventar se include pe cheltuieli integral şi se înregistrează în
conturile de evidenţa din afara bilanţului.
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale fără documente şi fără să fie
înregistrate în contabilitate este interzisă. În aplicarea acestei prevederi este necesar să
se asigure recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniu băncii şi
înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite în custodie se
recepţionează distinct în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se
înregistrează în conturile în afara bilanţului.
În contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire a
stocurilor, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a valorii
stocurilor.
Rechizitele de birou, imprimatele, materialele consumabile pentru care banca
consideră că nu este cazul să le stocheze, pot fi incluse direct în cheltuieli, cu
excepţia formularelor cu regim special.
Pentru deprecierea stocurilor de materiale de natura obiectelor de inventar şi
alte bunuri materiale se constituie, de regulă, la finele exerciţiului, cu ocazia
inventarierii, provizioane pe seama cheltuielilor. În perioadele următoare, la finele
fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor respective, provizioanele
constituie se suplimentează, diminuează sau se anulează conform normelor în vigoare.
Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în perioada curentă, dar care
privesc perioadele sau exerciţiile următoare, se înregistrează distinct în contabilitate
prin folosirea conturilor de regularizare "Cheltuieli înregistrate în avans", respectiv
"Venituri înregistrate în avans". În aceste conturi se înregistrează, în principal,
următoarele cheltuieli şi venituri: abonamente, chirii, poliţe de asigurare şi alte
cheltuieli sau venituri aferente perioadelor următoare (comisioane de natura
randamentului efectiv conform lAS 18 "Venituri din activităţi curente").
Datoriile constatate, de regulă, la sfârşitul anului, reprezentând: dobânzi
aferente titlurilor luate cu împrumut şi operaţiunilor în devize la termen; datorii faţă
de terţi privind telecomunicaţiile, energia electrică şi alte utilităţi; comisioane pentru
angajamente în afara bilanţului, şi care nu se regăsesc în conturile de creanţe şi
datorii ataşate, se înregistrează în contul "Cheltuieli de plătit".
Creanţele constatate reprezentând: dobânzi aferente titlurilor date cu împrumut
şi operaţiunilor în devize la termen; comisioane pentru angajamente în afara
bilanţului, comisioane cuvenite şi neîncasate şi care nu se regăsesc în conturile de
creanţe şi datorii ataşate, se înregistrează in contul "Venituri de primit".
Dobânzile de primit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare
creanţelor constituite asupra debitorilor şi prin titluri, aferente exerciţiului în curs, se
calculează de la data punerii la dispoziţie a fondurilor, respectiv data înregistrării
debitelor şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă
creanţele şi debitele în cauza au termen de restituire în cursul lunii, în conturile
"Creanţe ataşate" din cadrul grupelor de conturi în contrapartida conturilor de
venituri.
Dobânzile de plătit (calculate şi neajunse la scadenţă) corespunzătoare
datoriilor constituite prin titluri şi datoriilor faţă de creditori, aferente exerciţiului în
curs, se calculează de la data primirii fondurilor şi se înregistrează în contabilitate
lunar, sau la scadenţa operaţiunilor dacă fondurile aferente au termen de restituire în
cursul lunii, în conturile "Datorii ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în
contrapartida conturilor de cheltuieli.
Creanţele asupra debitorilor, precum şi dobânzile aferente, nerambursate la
scadenţa, respectiv neîncasate la scadenţa, se înregistrează ca şi creanţe restante,
respectiv dobânzi restante.
Creanţele din titluri, creanţele asupra debitorilor, creanţele restante, precum şi
dobânzile aferente, trecute în litigiu, se înregistrează ca şi creanţe îndoielnice,
respectiv dobânzi îndoielnice.
Provizioanele privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse se constituie pe
seama cheltuielilor, de regula la finele lunii, potrivit reglementărilor în vigoare,
pentru: deprecierea titlurilor disponibile pentru vânzare şi pentru creanţe restante şi
îndoielnice. La finele exerciţiului sau la alte perioade, precum şi la ieşirea din
patrimoniu a elementelor respective, provizioanele constituite anterior se analizează şi
se reglementează conform normelor în vigoare.