Tipologia deciziilor manageriale.

Corespondenţe dintre clase de decizii şi

metode de rezolvare
 În funcţie de orizontul de timp şi
obiectivele urmărite
- deciziile curente –arii de cuprindere destul de reduse, se referă la
o perioadă de timp scurtă (zile, săptămâni), sunt repetitive,
antrenează resurse materiale, financiare şi umane reduse, precizia
şi gradul de detaliere sunt ridicate, sursele informaţionale fac parte
din interiorul organizaţiei, predomină la nivelul managementului
inferior şi mediu şi contribuie la realizarea unor obiective simple;
- deciziile tactice – sunt adoptate pentru orizonturi variabile de timp
( de la o lună la un an), combină caracteristicile deciziilor curente cu
cele ale deciziilor strategice, sunt dependente de factorul uman şi de
judecata umană, aria de cuprindere este medie, iar susrsele
informaţionale sunt interne şi externe organizaţiei;
- deciziile strategice – se elaborează pentru perioade mari de timp,
vizează dezvoltarea viitoare a organizaţiei şi au un impact major
asupra acesteia, sunt rare, cu grad mare de incertitudine, de regulă
nestructurate, se referă la utilizarea sau renunţarea anumitor
resurse, implică un număr relativ redus de decidenţi, se adoptă la
nivelurile ierarhice superioare şi utilizează informaţii, de regulă, din
surse externe organizaţie.
 În funcţie de eşalonul managerial
decizii de nivel superior – corespund
managementului de vârf al organizaţiei;
decizii de nivel mediu – corespund
nivelurilor operative ale organizaţiilor şi au
un caracter operaţional;
decizii de nivel inferior – corespund
nivelurilor de jos ale organizaţiei (echipă,
atelier etc), corespund activităţii
operaţionale şi au frecvenţă ridicată.
 După frecvenţa cu care sunt adoptate:

decizii periodice – se adoptă la anumite intervale,

reflectând calitatea proceselor manageriale şi de
producţie, au caracter repetitiv şi fac parte din categoria
deciziilor curente;
decizii aleatorii – se adoptă la intervale mari de timp,
sunt impuse de modificarea neaşteptată a factorilor
exogeni organizaţiei, depind de capacitatea decizională
a managerului, iar fundamentarea lor este determinată
de factori necontrolabili;
decizii unice – reprezintă cazuri de excepţie, fără
precedent, nu se repetă într-un viitor apropiat, depind de
potenţialul decizional al managerului.
 După mulţimea criteriilor decizionale
(punctele de vedere ale decidentului)
cuprinde o serie de caracteristici pe baza cărora se evaluează şi compară
variantele decizionale, în vederea adoptării celei mai raţionale decizii

decizii unicriteriale – presupun

compararea alternativelor pe baza unui
singur criteriu decizional;
decizii multicriteriale – diferitele alternative
se compară prin raportarea la două sau
mai multe criterii, ţinându-se cont de
posibilitatea divizării şi grupării criteriilor,
precum şi de interdependenţa acestora.
 , După participarea decidenţilor la
pregătirea şi desfăşurarea activităţilor
economice
decizii de tip democratic – caracteristice organizaţiilor
socio – economice de tipul cooperativelor, mutualelor şi
economiilor sociale, la adoptarea cărora se face apel la
scheme de vot (de tipul „un om un vot”) sau se apelează
la soluţii negociate, în care participanţii la procesul
decizional urmăresc aceleaşi obiective principale, îşi
împart responsabilităţile şi au încredere unul în altul;
decizii pe bază de consultare şi compentenţă – sunt
caracteristice societăţilor cu structuri aplatizate, conduse
pe bază ştiinţifică, cuprind un număr de indivizi reuniţi
pentru un timp mai lung sau mai scurt, care urmăresc
realizarea aceloraşi obiective;
decizii voluntariste – sunt săvârşite în mod conştient şi
se manifestă la nivelurile ierarhice superioare.
 După numărul participanţilor la
procesul decizional:
decizii individuale – sunt adoptate de o singură
persoană care poartă întreaga răspundere
asupra deciziei adoptate. De obicei prezintă un
grad redus de complexitate, privesc activităţile
curente ale organizaţiei sunt luate repede şi se
bazează pe experienţa unei singure persoane;
decizii colective (de grup) – sunt elaborate şi
fundamentate de către o echipă de decidenţi. Pe
de o parte aceste decizii sunt caracteristice
marilor companii care au de rezolvat probleme
complexe şi, în acelaşi timp, sunt caracteristice
deciziilor strategice
În funcţie de complexitatea şi gradul de
concurenţă
decizii independente – sunt luate din
iniţiativa şi pe răspunderea decidentului şi
aparţin acţiunilor curente ale organizaţiei;
decizii dependent-secvenţiale – decidenţii
„îşi pasează în plan vertical sau în plan
orizontal, decizii parţiale”[;
decizii interdependente – în prima fază
sunt elaborate de diferiţi decidenţi, ulterior
sunt coroborate sau puse de acord.