Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Impozitarea Veniturilor Persoanelor Fizice
Impozitarea Veniturilor Persoanelor Fizice
TITLUL PROIECTULUI:
PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
CRISTINA ONET
STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL2
1
IMPOZITAREA VENITURILOR PERSOANELOR
FIZICE
Cuprins:
1. Introducere ...................................................................................................................... 1-2
2. Definirea impozitului persoanelor fizice ........................................................................... 3
3. Sfera de cuprindere a impozitului persoanelor fizice ........................................................ 4
4. Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit .......................................................... 5
5. Cotele de impozitare .......................................................................................................... 5
6. Reguli speciale de determinare a veniturilor ..................................................................... 7
7. Concluzii.......................................................................................................................... 11
1. Introducere
Cele mai vechi şi tradiţionale mijloace financiare de care statul dispune, pentru
realizarea funcţiilor şi sarcinilor sale, în permanentă evoluţie, sunt prelevările fiscale ce se
realizează prin intermediul impozitelor şi taxelor fiscale.
William Pitt a fost introdus impozitul pe venit pentru prima dată în lume în
Anglia, în 1799, ca o măsură temporară pe timp de război (dintre Marea Britanie şi Franţa).
În preajma primului război mondial şi alte ţări (SUA, Japonia, Germania, Franţa, Olanda,
Belgia etc.) au adoptat impozitul pe venit, căzut în sarcina persoanelor fizice.
Fiind greu de imaginat o societate fără impozite , criticile la adresa fiscalităţii
vizează în special efectele economice ale impozitului punând în discuţie administrarea
impozitului modalităţile de aplicare şi procedurile de elaborare a deciziei politice.
Progresivitatea impozitului este apreciată astăzi, în ţările occidentale , mai curând
ca o frână a investiţiilor, consumului şi activităţii economice în general, decât ca un
instrument de realizare a justiţiei sociale .
Impozitele sunt o formă de adunare a unei părţi din veniturile si/sau averea
persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără
contraprestaţie directă din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor se refera la faptul ca că plata acestora către
stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor atat fizice cat si juridice care realizează venit
intr-un anumit fel sau au in posesie un anumit gen de avere pentru care, conform legii,
trebie să plătească impozit.
2
Statul are dreptul de impunere a impozitelor şi el se exercită, de cele mai multe
ori, prin ajutorul puterii legislative (Parlamentul), iar alteori în anumite condiţii prin
organele locale de stat. Parlamentul se pronuntă în directa legătură cu introducerea
impozitelor de stat de importanţă naţională (generală), iar organele de stat locale pot
introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale.
În Romania, conform Constituţiei, consiliile locale sau judeţene ou obligatia să
stabilească impozitele şi taxele locale, în limitele si încondiţiile legii.
3
Economistul francez, Pierre Lalumiere, afirma că impozitele pot fi folosite pentru
a stimula(sub forma exonerării) sau pentru a descuraja (pe calea suprataxării) o anumită
activitate economică. Fără să înceteze a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice,
impozitul a devenit un mijloc de interventie în domeniul economic şi social. Pe plan social,
menirea impozitelor este aceea că statul procedează la redistribuirea unei părţi importante
din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi.
Prin ajutorul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor statul preia la buget între patru şi
cinci zecimi şi chiar mai mult din PIB, în ţările dezvoltate şi între trei şi patru zecimi în
ţările în dezvoltare.
Timp de zeci de ani sistemul de impozite al României a funcţionat şi s-a dezvoltat
ca o componentă a modelului administrativ de conducere, construcţia şi structura sa fiind
integrate într-un centralism excesiv tipic economiei socialiste.
Ca si celelalte reforme impuse de tranziţia la economia de piaţă, reforma
sistemului de impozite şi taxe a fost amplu dezbătută în literatura de specialitate, fiind
considerată de mai multi economişti foarte importantă pentru succesul tranziţiei.
Reforma în sistemului de impozite şi taxe, a urmărit constituirea unui sistem
coerent, echitabil şi eficient, pentru a putea face faţă cerinţelor aşezării economiei pe
bazele pieţei şi reconsiderării rolului statului în economia naţională.
Recent, reforma sistemului de impozite în diferite ţări a avut ca scop pe termen
lung, stimularea economiilor, a investiţiilor, a comportamentelor pentru muncă, şi, în final,
a dezvoltarii economice. În mod obiectiv, sensul reformei impozitelor în fostele ţări
socialiste nu a fost asemanator celui derulat în ţările dezvoltate, dar va trebui în mod
inevitabil, să meargă în acelaşi sens.
4
4. Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit
5. Cotele de impozitare
Există însă şi categorii de venituri asupra cărora se aplică un alt nivel al cotei de
impozitare, astfel:
câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi
valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul
reţinut constituind plata anticipată în contul impozitului anual datorat. Impozitul anual
datorat se stabileşte de organul fiscal competent astfel:
prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil,
pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumparate, în cazul titlurilor de participare la
fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai
mică de 365 de zile de la data dobândirii;
5
prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil,
pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la
fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai
mare de 365 de zile de la data dobândirii;
b) câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de
contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente
financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 1% la fiecare tranzacţie, impozitul reţinut
constituind plata anticipată în contul impozitului anual datorat. Impozitul anual datorat se
stabileşte de organul fiscal competent, prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net
anual al fiecărui contribuabil;
c) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea la sursă,
cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net care nu depăşeşte cuantumul de 100
milioane lei;
cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net care depăşeşte cuantumul de 100
milioane lei.
d) La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin
acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora,
precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un
impozit care se calculează astfel:
1) pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi
pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani
inclusiv:
3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei
inclusiv;
2) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei
inclusiv.
Acest impozit nu se datorează în următoarele cazuri:
a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor
de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi
afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.
Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor
acestuia cu titlul de moştenire nu se datorează impozitul prevăzut mai sus, dacă
succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului
succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus,
moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
6
6. Reguli speciale de determinare a veniturilor
7
Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de
a reţine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni la data efectuării plaţii acestor venituri,
precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei
pentru care se platesc aceste venituri.
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile în bani şi/sau în natură
provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar,
uzufructuar sau alt deţinător legal.
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se stabilesc pe baza contractului
încheiat între părţi, în formă scrisă şi înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15
zile de la data încheierii acestuia.
Venitul brut din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă totalitatea sumelor
încasate în bani şi/sau echivalentul în lei a veniturilor în natură realizate de proprietar,
uzufructuar sau alt deţinător legal.
Începând cu anul 2002, venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină
prin deducerea din venitul brut a următoarelor cote de cheltuieli, reprezentând cheltuieli
deductibile aferente venitului, astfel:
50%, aplicată la venitul brut, în cazul construcţiilor;
30%, aplicată la venitul brut, în celelalte cazuri.
8
Venitul net anual din transferul titlurilor de valoare se determină ca diferenţă
între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a
tranzacţionării titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
societăţilor închise. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei privind venitul
realizat.
venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de
contract, precum şi orice alte operaţiuni similare.
Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra câştigului din
operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen pe bază de contract şi orice alte
operaţiuni similare
venituri din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice.
Venitul net impozabil realizat din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei
persoane juridice reprezintă excedentul distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la
capitalul social al persoanei fizice beneficiare
9
Finanţelor Publice, cu avizul direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, până cel târziu la data de 31 mai a anului fiscal.
10
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depaşeşte 200.000 lei
inclusiv.
Acest tip de impozit se distribuie astfel:
cota de 40% se face venit la bugetul consolidat;
cota de 50% se face venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul
cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării;
cota de 10% se face venit la bugetul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară pentru îndeplinirea activităţii de publicitate imobiliara.
Procedura de calculare, încasare şi virare a acestui impozit, precum şi obligaţiile
declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin ordin comun al ministrului
finanţelor publice şi ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici din România.
7. Concluzii
11
Cu toate că la prima vedere se poate crede că acest procent de 16% este unul
redus, în realitate lucrurile stau cu totul altfel, adică nu trebuie omise din calcule
contribuţiile sociale obligatorii datorate de contribuabilii care realizează venituri din salarii,
activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi altele, situate la un nivel foarte mare
comparativ cu celellate state din Uniunea Europeană, dar această analiză trebuie să facă
obiectul unui altui studiu.
BIBLIOGRAFIE:
12