TEHNOLOGIE

FARMACEUTICA
AN III
SEMESTRUL I
CADRU DIDACTIC:
DUMITRIU BUZIA OLIMPIA – SEF LUCRARI
Dr.Farmacist
 Bibliografie
FR IX, X
Victor Stanescu – Tehnica Farmaceutica
– Ed Med 1983 Bucuresti
Iuliana Popovici , Dumitru Lupuleasa –
Tehnologie Farmaceutica vol I, II,III –
Ed Polirom 1997,2008 ,2009
 DEFINITIA ,OBIECTIVELE SI IMPORTANTA
DISCIPLINEI
● Stiinta complexa care studiaza notiunile teoretice
si practice privind formularea ,prepararea/fabricarea
,depozitarea ,eliberarea si evaluarea biofarmaceutica a
medicamentelor ca forme farmaceutice
● Termenul de tehnogie=procedee de preparare a
medicamentului pe scara industriala;
● Directii de prep.a medicamentului:-farmacie;-industrie
● Exercitarea profesiei de farmacist = specialist in domeniul
medicamentului,absolvent al facultatii de farmacie cu studii
de 5 ani,persoana autorizata in asigurarea asistentei cu
medicamente
● Prezentarea medicamentoasa=produsul,preparatul ,asa
cum este eliberat pacientului adica forma farmaceutica in
care subst medicamentoasa este transformata ,cu ajutorul
subst.auxiliare,prin utilizarea diferitelor operatii farmaceutice
si a articolelor de conditionare si ambalare.
● OBIECTIVE=de a gasi ptr fiecare subst medicamentoasa
(p.a)prezentarea cea mai adaptata ptr tratamentul unei
maladii determinate
● Tehnologia farmaceutica industriala =productia de
medicamente =stiinta care are ca obiective realizarea pe
scara industriala a medicamentelor pe baza unei tehnologii
de fabricatie stabilite anterior in fisa de fabricatie
● •Paralel cu aportul tehnologiei farmaceutice în
definirea biofarmaciei,
 Farmacologia, - prin
 -farmacocinetică
 -farmacodinamie,
îşi aduce deosebita contribuţie la evaluarea
răspunsului terapeutic după administrarea
medicamentului în organism
● Orice produs medicamentos este susţinut în existenţa lui de
două etape :
 1. realizarea medicamentului pornind de la substanţa
medicamentoasă caracterizată fizico-chimic, farmacologic,
cunoscută ca preformulare,
 urmată de formulare şi preparare într-o formă
farmaceutică sau sistem terapeutic printr-o tehnologie
adecvată, ambalare şi păstrare corespunzătoare;
 2.obţinerea acţiunii terapeutice după administrarea
medicamentului printr-o absorbţie şi biodisponibilitate
conformă cu obiectivele stabilite în faza de formulare şi
preparare;
 Studiile de preformulare au rol în anticiparea problemelor şi asigurarea
căilor logice de rezolvare ale formulării diverselor produse
medicamentoase lichide, semisolide şi solide cu acţiune sistemică sau
locală.
● Caracteristicile de bază urmărite în faza de preformulare:
● - solubilitate în apă sau alţi solvenţi
● - influenţa pH-ului
● - formarea de săruri
● - coeficientul de partiţie lipide/apă
● - relaţia structură chimică-activitate farmacologică
● -stabilitatea SM în soluţie şi în stare solidă
●
● Formularea - constă în alegerea optimă:
● - a caracteristicilor fizico-chimice şi farmacologice ale SM, substanţelor
auxiliare, materialelor de condiţionare primară şi
● - a parametrilor tehnologiei de obţinere a medicamentului (sistem
farmaceutic de cedare a substanţei active sau transport la ţintă) pentru
asigurarea acţiunii terapeutice.
● Studiile farmacologice prealabile urmăresc:
● - elemente farmacocinetice,
● - cunoaşterea locului şi mecanismului de acţiune,
● - stabilesc limita terapeutică, frecvenţa dozelor, efectele secundare sau
toxice etc.
●
● Calea de administrare se alege în funcţie de:
 acţiunea terapeutică şi Biodisponibilitatea SM
 viteza de debut a acţiunii terapeutice,
 durata tratamentului, număr de doze/zi
 vârsta bolnavului (copil, adult, bătrân)
 tratament în spital, ambulator, domiciliu
De la administrarea medicamentului până la apariţia efectului terapeutic au
loc în organism o serie de faze succesive:
 faza biofarmaceutică
 faza farmacocinetică
 faza farmacodinamică
 OBIECTIVELE TEHNLOGIEI
FARMACEUTICE
● Studiul formularii si al biodisponibilitatii formelor farmaceutice
● Studiul operatiilor generale aplicate in domeniul farmaceutic
● Studiul proceselor tehnologice specifice legate de forma
farmaceutica
● Studiul problemelor legate de stabilitatea si conservarea
medicamentelor
● Probleme legate de conditionarea formelor farmaceutice
● Probleme legate de controlul calitatii f.farmaceutice ptr a
putea asigura securitatea bolnavilor
 Conceperea ,proiectarea si
realizarea unui nou medicament
● 8-10 ani ;7500 de substante nou sintetizate =un medicament
● Factori care intervin in elaborarea unui nou medicament:
● Substanta medicamentoasa
● Substante auxiliare
● Forma farmaceutica
● conditionarea,ambalarea
● Stabilitatea
● Controlul calitatii
● Calea de administrare
● Viteza de actiune:rapide si retard
 Rolul farmacistului in productia de
medicamente
● Dirijeaza serviciile de productie:sectiile de fabricare si
conditionare –ambalare a medicamentelor
● Cercetare si dezvoltare de noi medicamente :descoperirea
de noi forme farmaceutice ;cunoasterea mai completa a
subst.auxiliare ,elaborarea unor noi metode de fabricare si
control
● Serviciu de aprovizionare si depozitare
● Documentarea bibliografica ,statistica si informatica
● Domeniul comercial:distribuire de medicamente ,campanii
publicitare
 CONCLUZII

● Tehnologia farmaceutica acopera urmatoarele sectoare

● Tehnologia farmaceutica de oficina

● Tehnologia farmaceutica industriala
 Termeni utilizati
● Biofarmacia urmareste optimizarea
-efectului terapeutic al subst. medicamentoase prin
-formularea de medicamente cu biodisponibilitate corespunzatoare si
-administrarea lor rationala in functie de prop. farmacocinetice ale acestora si
de caracteristicile individuale ale organismului
● Geniul farmaceutic=ramura ce permite plecind de la una sau mai multe molecule
terapeutic active,formularea si proiectarea unui nou medicament
● Biotehnologia=metodologia fabricarii produselor industriale folosind derivate
biologice ca:ingineria genetica,tehnologia hibrizilor ,cultura celulara si tehnologia
de separatie
● Formele farmaceutice ale viitorului vor fi adaptate la biologia celulara si mai
ales cea moleculara
 BIOFARMACIE
● Definitie: raportul dintre prop fizico chimice ale pa si a formelor galenice
respective si efectele biologice observate dupa administrare.
● Studiaza si factorii fiziologici susceptibili de a modifica efectul
medicamentului
● Obiectivul biofarmaciei = variabilitatea actiunii farmacologice ca o
consecinta a formularii mai mult sau mai putin adecvata a unui
medicament .
● In cadrul farmacodinamiei un loc important il ocupa cercetarea
transformarilor pe care medicamentul le sufera in organism =
farmacocinetica
● Se pot stabili constante referitoare la cantitatea eficace de
medicament necesara ptr a obtine o actiune farmacodinamica de
intensitate dorita , volum de distributie , viteza de transfer , de
metabolism si de eliminare care depind de durata acestei actiuni
INFLUENTA FORMULARII SI PREPARARII MEDICAMENTELOR ASUPRA
RASPUNSULUI TERAPEUTIC

● Raspunsul terapeutic depinde de :

● 1.Forma farmaceutica -raspunde farmacistul
● 2.Parametri fiziologici – raspunde farmacologul : varsta , sex , stare
patologica , motilitate intestinala etc
● O formulare riguroasa si o preparare judicioasa poate permite
ameliorarea tolerantei fata de un medicament si diminuarea ef secundare
nedorite
● Teste in vitro – factorii urmariti : viteza de dizolvare care determina viteza
de absorbtie
● Teste in vivo – se pot determina constanta de dizolvare a unui
medicament in sange sau urina , constanta de absortie , de elimanare ,
timpul de injumatatire etc
 BIODISPONIBILITATEA
● %biodisponibilitate = S1/ S2 * 100
● S1 = concentratia sanguina obtinuta cu preparatul testat
● S2 = concentratia sanguina a unui preparat de referinta
● Sol injectabile iv = disponibilitate biologica 100%
● Subst medicamentoasa dizolvata in sol apoasa este absorbita mai rapid
comparativ cu aceiasi subst incorporata intr-o forma solida
● Sol apoase - viteza de dizolvare a s.a. disponibilitatea biologica
● Susp apoase
● Pulberi
● Capsule
● Comprimate
● Drajeuri
● Disponibilitea biologica a preparatelor de uz intern se prezinta astfel :
in timp ce viteza de dizolvare scade de la solutii la drajeuri ,
disponibilitatea biologica creste de la drajeuri la solutii
● La discutarea testarii biodisponibilatii se iau in considerare in acelasi timp
bioechivalenta si rezultatele clinice ale tratamentului cu medicamentul
care se experimenteaza
● Echivalenta medicamentelor = este un termen relativ care compara
un medicament cu altul sau cu un ansamblu de conditii de calitate
stabilite
● Echivalenta chimica = indica ca doua sau mai multe preparate contin
cantitatile de sa specifica
● Echivalenta clinica = doua preparate care contin aceiasi sa , dau efecte
identice masurate printr-un raspuns farmacologic sau apreciate prin
controlul unui simptom sau a unei boli
● Echivalenta terapeutica = apare atunci cand doua medicamente diferite
structural dau acelasi rezultat clinic
● Bioechivalenta indica ca doua preparate care contin aceiasi sa in
cantitati egale permit trecerea in circulatia generala cu aceiasi viteza
relativa a sa realizand aceeasi concentratie sanguina
● Aplicarea biofarmaciei intereseaza urmatoarele probleme
● Alegerea starii chimice a sa ( acid , baza , sare, eter etc)
● Alegerea starii fizice a sa ( cristalina , polimorfa , hidratata ) si cercetarea
puritatii acesteia
● Alegerea formei farmaceutice ( sol , em , susp , cp etc )
● Alegerea adjuvantilor ( solventi , diluanti , aglutinanti , dezagreganti etc)
● Alegerea unui procedeu de lucru corespunzator
● Factorii mentionati mai sus vor fi examinati in continuare in doua grupe :
● 1.Cei care tin de sa
● 2.Cei care tin seama de procesul de lucru
 1.Rolul subst medicamentoase
● 1.1. Dimensiunea particulelor
● Viteza de dizolvare a unei particule solide , cristal sau pulbere este
proportionala cu suprafata acesteia in contact cu mediul de dizolvare
● Deci cu cat vor fi mai mici particulele , suprafata de contact , viteza
de dizolvare , resorbtia si efectul terapeutic vor fi mai mari
● Cresterea activitatii terapeutice este dependenta cu logaritmul
suprafetei specifice a particulelor unor astfel de substante
● Gradul de diviziune a unei substante incorporata intr-o forma
farmaceutica joaca un rol primordial – ex griseofulvina , sulfamide ,
barbiturice , ac acetilsaliclilic , derivati de cortizon
● Deseori dimensiunea tr sa fie in jur 1-20 micrometri ptr a se asigura
efectul medicamentelor
● Aceasta pulverizare fina = micronizare iar particulele = nanoparticule
● Marimea particulelor poate sa influenteze si toleranta
● Ac acetil salicilic care in particule fine da hemoragii gastrice in nr mai
redus decat daca particulele sunt mai mari
● Nitrofurantoina in particule mici da efecte secundare ( greturi , ameteli)
in timp ce particulele mai mari nu dau aceste simptome
● Marimea particulelor trebuie cercetata in special la pulberi , comprimate ,
drajeuri , suspensii , supozitoare , unguente
● 1.2 STAREA CRISTALINA POLIMORFISMUL
● Subst amorfe (lipsite de structura regulata , necristalina = sticla ,
plexigalas : incalzite se inmoaie si devin treptat lichide ; este o stare
metastabila ) au particule de dimensiuni reduse , prin pulverizare sau
liofilizare se ajunge la dimensiuni corespunzatoare
● Subst cristaline pot fi :
● a) anhidre – au o cantitate mare de energie interna care faciliteaza
dizolvarea
● b) cu apa de cristalizare
● Subst polimorfe ( polimorfismul constituie prop unei subst de
cristaliza in mai multe specii cristaline )
● Polimorfii au prop chimice identice , dar prop fizice diferite ceea ce
determina modificari ale efectului terapeutic
● Ex : acetatul de hidrocortizon – 5 forme cristaline cu disponibilitate
biologica proprie
● Cloramfenicol palmitat si stearat are 3 forme polimorfe din care cristaline
a , b ( numai forma b este eficace ) si una amorfa c eficace si ea
● Ca urmare este necesar sa se aleaga forma cea mai potrivita
● Polimorfii au si stabilitate diferita : forma cu energia libera cea mai mica
este cea mai stabila dar si mai putin solubila si invers formele cu energie
libera mai mare ele avand tendinta de a se transforma in forme stabile (
metastabile )
● Polimorfii sunt desemnati prin cifre romane
● Sau prin litere A , B , C
● Polimorfii metastabili sunt cei mai preferati deoarece au multa energie si
deci solubilitate ridicata
● Formele polimorfe cu energie libera mai mare pot trece in forme cu
energie libera mica ( in mediu lichid in susp , ung ,chiar in comprimate
dupa perioade indelungate de pastrare
● 1.3 FOLOSIRE DE DERIVATI SALEFIATI
● As B s se transforma in saruri cu solubilitate mai mare cu ajutorul ionilor
inerti. Ex :transformarea ac barbiturici in saruri sau transformarea
alcaloizilor baze in saruri
● Folosirea de derivati salefiati poate determina pe langa solubitate ,
stabilitate si o buna eficacitate de ex fenobarbitalul acid se absoarbe mai
lent decit sarea sa sodica
 FORMA FARMACEUTICA
● COMPONENTELE FORMEI FARMACEUTICE
● Substanata medicamentoasa
● Substante ajutatoare : solventi , diluanti , emulgatori , aglutinananti ,
coloranti etc
● Ele fiind inactive dpdv biologic
● Substante auxiliare nu pot fi considerate absolut inerte , ele putand
modifica viteza de absorbtie a medicamentului care se poate mari ,
micsora sau se poate asigura o absorbtie gradata
● Subst folosite ca excipienti la prep dermatologice determina gradul de
penetrare a sa
● Subst tensioactive formeaza sist solubilizate de medicamente greu
solubile favorizand absorbtia acestora
● Actineaza prin 3 moduri : umecatare , complexare sau prin act fiziologica
proprie
● Umectare : in conc scazute inferiaoare conc micelare critice(<CMC), ag
tensioactivi determina scaderea tensiunii superficiale
● Ac efect are loc la interfata lichid solid si poate avea ca urmare o
favorizare a trecerii in solutie a numeroase subst greu solubile
● Complexarea – in conc superioare conc micelare critice(>CMC) , subst
tensioactive formeaza complecsi intre anumite medicamente cu caracter
liofil si micelele rezultate din agregatele moleculelor de tensioactivi
● Influenta asupra proc fiziologice – anumiti tensioactivi pot actiona
asupra unor proc fiziologice : prelungirea ef de evacuare a stomacului ,
modificarea permeabilitatii celulare ,
● Cea mai mare importanta o are alegerea proc tehnologic
● s- a constatat ca produse din sarje diferite au caracteristici diferite datorita
cond de lucru
● Este necesar un studiu amanuntit a tuturor fazelor de lucru ( GMP )
● Cercetarea produselor se face prin diferite teste care dau indicatii asupra
comportarii in organism
● Determinarea biodisponibilitatii biologice reprezinta esenta cercetarii
in domeniul biofarmaciei – farmacistul avand rol dominant in ceea ce
priveste influenta activ terapeutice a medicamentului
 Va multumesc

pentru atentie